ZIUA DE 5 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 5 mai în istoria noastră  

1619: S-a încheiat Tratatul de alianță de la Alba Iulia dintre Transilvania și Muntenia.

Principele ardelean Gabriel Bethlen a semnat la data de 5 mai 1619 un tratat de alianță cu domnitorul muntean Gavril Movilă, prin care cele două principate se angajau să-și acorde asistență în cazul unui atac și să conlucreze în apărarea intereselor lor în raporturile cu înalta Poartă Otomană.

1836 : S-a născut la Iași, compozitorul și profesorul universitar Gheorghe Scheletti; d. 14 septembrie 1887, Iași .

A studiat la pensionul lui Gheorghe Asachi din Iași și a luat lecții de pian. A plecat la Berlin pentru a urma cursurile unei școli de ingineri, continuând și pregătirea muzicală la Konservatorium Stern, cu profesorii Julius Schulhoff și Theodor Kullak. Aici l-a cunoscut pe Giacomo Meyerbeer. Întors în țară, a ocupat un post la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi a intrat în armată, fiind avansat până la gradul de maior. 

Susținător fidel al principelui Al.Ioan Cuza, a refuzat să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia și a publicat ulterior un pamflet, Procesul dlui maior Scheletti în care afirma că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni. A fost judecat de către Comisia Criminală și Consiliul de Revizie Militar care au hotărât degradarea și îndepărtarea sa din armată. A plecat la Viena să-și desăvârșească cunoștințele muzicale (1867–1870), unde l-a întâlnit pe Johann Strauss care l-a determinat să scrie muzică ușoară și de salon. La întoarcerea în țară a fost numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași. A înființat și condus Octetul român.

De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice în revista Arta din Iași. A participat la activitatea societății Junimea. A compus piese de muzică instrumentală: Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă, Hora Griviței, Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna, Suspinul Carpaților, Aurora boreală, sau valsurile Dorul, Iluzii pierdute și Grangurul (înscris de Johann Strauss în repertoriul său); muzică vocală: Vânătorii, Cinel-Cinel, De la mine pân’ la tine, Baladă, Dorul, Bate vântul. Cea mai cunoscută lucrarea a sa rămâne Ce te legeni, codrule pe versurile lui Mihai Eminescu.

1848: La 5 mai stil vechi (17 mai 1848, stil nou), s-a încheiat in  Transilvania, Marea adunare naţională de la Blaj, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani, in care românii s-au declarat naţiune de sine stătătoare.

Adunarea a avut loc pe Campia Libertăţii de la Blaj, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna si a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj fixează programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

• dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
• dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
• emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
• desfiinţarea iobăgiei;
• desfiinţarea breslelor;
• libertatea cuvîntului şi a tiparului;
• asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
• înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
• libertatea industriei şi a comerţului;
• învăţămînt de toate gradele în limba română;
• impozit proporţional cu veniturile; etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…”.

1862: Se constituie prin Decretul Domnesc nr. 1147 din 5/17 mai 1862, dat de Al.I. Cuza Societatea de dare la semn în Principatele Unite.

În 1865 au fost aprobate statutele Societății de dare la semn , prima societate de tir la nivel național, având sediul la București, domnitorul donând societății o parte din terenul Mănăstirii Radu-Vodă, trecut în patrimoniul statului, respectiv o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir, unica condiţiune fiind aceea ca pământul să nu fie înstrăinat.

Primul său preşedinte a fost V. A. Urechia.  

1870: S-a născut la Bârlad, medicul chirurg și profesorul universitar Ernest Juvara; d. 5 mai 1933, București.

A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i s-a încredințat direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890–1892).

 A fost extern al spitalelor din Paris, preparator–ajutor la Anatomie Patologică, preparator al conferințelor și exercițiilor practice de etologie. A obținut titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie la Paris (1895).

Întors în țară, a fost numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București, apoi la institutul similar din Iași, profesor de Anatomie descriptivă la Institutul de Anatomie din Iași, al cărui director a devenit.

În 1907 i s-a încredințat un serviciu de chirurgie la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași la care efectua 300–400 operații anuale. Din 1912 și a fost numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului Filantropia din București și subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. A imaginat și perfecționat 77 de piese chirurgicale și diferite procedee chirurgicale, desenele sale anatomice constituie și astăzi lucrări inegalate. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler.

1872: Are loc la Blaj în perioada 5–14 mai, primul sinod general al Bisericii greco-catolice din Provincia Alba Iulia și Făgăraș.

Au fost luate decizii privind organizarea constituțională a Bisericii Române Unite și a stabilit, în Decretele finale, normative referitoare la organizarea școlilor.

În ziua de 5/27 mai 1874, a fost inaugurată calea ferată Iași -Ungheni, când la ora 4 după amiază, trenul cu vagoane albastre, galbene și roșii, împodobit cu stindarde tricolore a pornit spre Ungheni. La 1 iunie 1870 fusese dat în exploatare drumul de fier Suceava–Pașcani–Roman–Iași, ca prelungire al aceluia dintre Lemberg–Cernăuți–Suceava.

A fost pusă astfel în aplicare ideea ca drumul de fier al Vienei să se prelungească spre Prut, pentru a se lega cu acel rusesc al Odessei, astfel ca Gara Iași să devină centru de tranzit pentru mărfurile ce se schimbau între Europa de Nord și Marea Neagră.

Regele României, Carol I a tratat problema cu țarul Alexandru al II-lea în 1868. Noua cale ferată a intrat definitiv în viața orașului la 8/20 august 1874, după aprobarea Legii de organizare și exploatare a liniei (proprietatea statului român).

Conexiunea convenea și administrației căilor ferate ruse crescând traficul pe linia lor și bucura patrioții români căci ușura apropierea fraților moldoveni izolați după anexarea Basarabiei, în 1812, de imperiul țarist.

Totodată se considera „că lucrarea va înlesni grânelor din mijlocul Moldovei, să ajungă mai iute și cu puțină cheltuială, la Odessa” și, de acolo, pe piețele Orientului.

1880 (23 aprilie/5 mai 1880) : A încetat din viață la Foeni, Timiș, juristul și omul politic român Andrei Mocioni (n. 27 iunie 1812, Budapesta ).

A fost un militant pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania, membru al Senatului Imperial de la Viena și membru fondator și onorific al Academiei Române.

1898: S-a născut violoncelistul și profesorul universitar Dimitrie G. Dinicu (1898 – 1964).

A fost violoncelist-concertist în recitaluri și formații camerale, violoncelist în Orchestra Simfonică „George Enescu” din Iași și în Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice din București, violoncelist, prim-violoncelist și director adjunct (1946–1949) la Filarmonica „George Enescu” din București, prim-violoncelist în Orchestra Operei Române din București (1928–1930), profesor, decan, director și rector (1958–1959) la Conservatorul din București. A fost distins cu numeroase premii.

A scris lucrarea: ”Metodă modernă de violoncel pentru curs inferior, Studiul violoncelului, Contribuții la arta interpretării muzicale”.

1909: S-a născut, în localitatea Leova (Basarabia), Idel Ianchelevici, sculptor şi pictor franco – belgian, membru de onoare din  străinătate al Academiei Române, din 1992; (d. 26 iunie 1994, Maisons-Laiffite, Franţa).

Este un artist cunoscut în Belgia, are un Muzeu cu numele său în Olanda și a expus în Franța, Israel, SUA, Zair etc.

A urmat liceul la Chişinău, după care a studiat medicina.

Din anul 1928 s-a stabilit în Belgia, şi s-a dedicat pasiunii  sale pentru sculptură şi desen.

A revenit în ţară, la Galaţi, pentru a-şi satisface serviciul militar (1929-1931). 
Aici va realiza şi primele lucrări: busturile a zece domnitori români.

Plecat din nou în Belgia, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Liège. În 1933 a primit primul său premiu pentru artă statuară.

În următoarea perioadă a participat la proiectul  pavilionului românesc la Expoziţia internaţională de la Bruxelles, din anul 1935, realizând patru basoreliefuri. În 1939 s-a afirmat cu lucrarea Scufundătorul şi arcul său.

În 1945 a obţinut cetăţenia belgiană. În acelaşi an, în oraşul La Louvière, a fost dezvelită faimoasa sa statuie Apelul – o sculptură de avangardă din beton şi bronz, cu o înălţime de peste patru metri. În 1950 s-a mutat în Franţa, unde a rămas tot restul vieţii.

Cariera internaţională a inaugurat-o cu Monumentul naţional al prizonierului politic de la Breendonck (1954).

A organizat expoziţii personale la Bruxelles, Tel Aviv, Paris, Amsterdam şi în alte oraşe, inclusiv la Bucureşti, în 1976. În anul 2003, cu participarea a trei instituţii europene, lucrările sale de sculptură şi grafică au fost  expuse la Muzeul Naţional de Artă al României.

A realizat peste 20 de monumente de for public, cele mai multe aflate în Belgia, apoi în 

Franţa, Israel şi Congo. A semnat ilustraţiile la numeroase cărţi, dintre care cele pentru Eneida, Georgicele şi Bucolicele de Virgiliu, ce i-au adus, în 1979, Premiul Plantin-Moretus, la Târgul Internaţional al Cărţii. 

În anul 2004, în cadrul unei expoziţii filatelice, au fost realizate două mărci poştale care reproduc două dintre cele mai cunoscute sculpturi în bronz ale artistului: Perennis Perdurat,Poeta şi L’Appel.

În semn de recunoaştere a talentului său, îi sunt inaugurate muzee: în  Maisons-Laffite, Franţa, (1985), Goudriaan, Olanda (1987) şi La Louvière, Belgia (1996). 

În 1990, guvernul francez îi acordă pentru meritele sale artistice Ordinul Cavaler al Artelor
şi Literelor.

Pentru realizări deosebite în sculptura monumentală, societatea belgiană Les Amis de
Ianchelevici acordă, o dată în trei ani, Premiul Idel Ianchelevici.

Artistul spunea: „O sculptură trebuie să știe să coboare de pe soclu, numai că noi nu-i dăm voie”.

1912: S-a înfiinţat societatea Liga naţională Aeriană.

Printre membrii fondatori s-au aflat principele George Valentin Bibescu (preşedinte), Jean Cămărăşescu, Aristide Blank, generalul Constantin Coandă.

Foto:  George Valentin Bibescu, pilot român (n. 3 aprilie 1880 – d.2 iulie 1941, București).

 Rolul acesteia era acela de a sprijini dezvoltarea aviaţiei române, inclusiv prin achiziţionarea de avioane pentru armată.

Liga a fost pusă de la început sub preşedinţia de onoare a principelui Ferdinand, moştenitor al tronului.

Terenul de zbor a fost amenajat în nordul Capitalei, la Băneasa, iar la data 1 august au putut intra în funcţiune aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj.

Majoritatea avioanelor erau de tip Blériot.

1913: S-a născut la Constanța, generalul Ion Eremia, scriitor și deținut politic în timpul regimului comunist, supranumit Soljenițin al românilor (23 februarie 2004, București).

A absolvit cursurile Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri, Timișoara. Între anii 1936–1938 a urmat studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care i-au permis să inventeze torpila terestră dirijată, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară.

După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, a participat la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat în regiunile Chișinău și Tighina, apoi în cadrul Diviziei 1 Pază Ucraina, comandant de companie. În 1944 a fost înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior. A urmat o ascensiune rapidă, avansat la gradul de locotenent colonel, colonel, general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor. A fost redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei, comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, deputat în Marea Adunare Națională.

După moartea lui Stalin, în 1953, a pledat pentru analizarea cultului personalității marelui conducător și reformarea Partidului Muncitoresc Român. A fost eliberat din funcție, trecut în rezervă, exclus din rândurile PMR. Revoltat de abuzurile regimului a scris pe furiș o carte contra comunismului, Gulliver în țara minciunilor, pe care a încercat s-o trimită spre publicare în Franța, dar a fost predată Securității.

A fost arestat, condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”. A trecut succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, iar la 24 iulie 1964 este eliberat odată cu toți deținuții politici. Alte cărți publicate: Popa Stoica, Neînfrînții din Țara Zimbrilor, Insula Robinson

1918: La Chişinău, în România, apare sub direcţia lui Ion Costin şi Nicolae Alexandri, cotidianul Sfatul Ţării.

1919: S-a născut la Bucuresti, Mihnea Gheorghiu, cineast, scriitor şi traducător (de numele său se leagă traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman); fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România (din 1990, reales în 2002 şi 2005); membru titular al Academiei Române din 1996; (m. 11 decembrie 2011).

A fost ales membru în numeroase instituții de prestigiu din țară și din străinătate, printre acestea numărându-se Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Cineaștilor din România (UCIN), Academia de Istorie din Caracas, Asociația internațională Shakespeare, Academia de Științe din New York.

Pentru opera sa, Mihnea Gheorghiu a fost distins cu mai multe înalte distincții culturale, între care premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române, al Uniunii Cineaștilor, premii speciale ale festivalurilor de film de la Barcelona, Buenos Aires și Cork, premiul special „Crucea Sudului” la Mar del Plata și premiul „Erasmus”.

De asemenea, a fost distins cu titlu de Doctor Honoris Causa al mai multor instituții de învățământ superior. A fost decorat cu „Meritul Cultural” clasa I, Ordinul „Apărarea Patriei”, Ordinul „Pentru Merit”, Ordinul Literelor și Artelor (Franța), Ordinul pentru Merit (Germania), Ordinul Republicii Italiene, Italian Order of Merit, Order of Orange-Nassau (Olanda). Orașul New Orleans i-a decernat titlul de cetățean de onoare.

1919: S-a născut la Curteana – Creţeşti, langa Targu Carbunesti, George Uscătescu, filosof, estetician şi sociolog român stabilit în Spania (din 1944); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; (m. 1995).

In  1937 a fost admis la facultăţile de Litere, Filosofie şi Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar  în anul III, datorită calităţilor sale intelectuale aparte, a fost remarcat de profesorul universitar Nicolae Iorga, care l-a propus, în anul 1940, pentru o bursă de studiu în Italia.

Si-a continuat studiile în Italia sub îndrumarea unor personalităţi ale lumii academice, obţinând în anul 1941 un doctorat în filozofie şi litere. Nu după mult timp, în 1942,  a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe juridice.
Din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial, i-a fost imposibil să revină în ţară şi, din cauza faptului că Spania îşi păstrase neutralitatea în 1943, a luat decizia să se stabilească în această ţară. În Spania avea să urmeze o carieră universitară de excepţie, fiind profesor la Universităţile din: Madrid, Barcelona şi Santander.

A debutat ca autor în 1949 cu lucrarea: „El problema de Europa”. Prin operele sale, George Uscătescu a făcut cunoscute în: Spania, Italia, Franţa, Portugalia şi ţările latine americane operele fundamentale ale culturii române. În centru preocupărilor sale s-a aflat poetul naţional Mihai Eminescu şi genialul sculptor Constantin Brâncuşi, cărora George Uscătescu le-a dedicat câte şase lucrări. Referindu-se la Constantin Brâncuşi îl definea ca fiind „un artist reprezentativ al geniului românesc”.

A realizat o operă remarcabilă, având ca teme de studiu: istoria, politica, filosofia, literatura, arta, istoria şi filosofia culturii, teatru etc. Eruditul profesor a conferenţiat pe diverse continente, în faţa unor numeroşi universitari.

A condamnat deseori acţiunile revizioniste ungare care vizau Transilvania: „Sunt mirat că demnitarii de la Budapesta defilează prin Transilvania, incită şi agită ideea de autonomie, cu totală iresponsabilitate”.
Referindu-se la desfăşurarea mişcării de eliberare naţională a românilor după destrămarea imperiului sovietic, George Uscătescu crede că unirea Basarabiei cu România nu s-a realizat, în principal, din cauza indiferenţei şi ignoranţei Occidentului, care nu a acţionat pentru înlăturarea efectelor pactului Ribbentrop – Molotov.
După revoluţia din decembrie 1989, prof. univ. dr. George Uscătescu a fost declarat membru de onoare al Academiei Române.

În 1994 a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Clujului şi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”.
La scurt timp după această recunoaştere, George Uscătescu avea să se stingă din viaţă, la 11 iunie 1995, la Madrid.

 1924: S-a născut la București, actorul român de teatru și film  Jean Lorin Florescu; (m. 1992).

A absolvit  Institutului de Artă Cinematografică din Bucuresti, promoţia 1953.

 Este cunoscut pentru rolulurile interpretate in  filmul serial Toate pânzele sus. si in filmele  romanesti Neamul Șoimăreștilor (1965); Șapte băieți și o ștrengăriță (1967); Columna (1968); Brigada Diverse intră în acțiune (1970); Mihai Viteazul (1971) – arhiducele Maximilian; Săptămîna nebunilor (1971);
Felix și Otilia (1972); Cu mîinile curate (1972);Un comisar acuză (1974) etc.

 1932: S-a născut la Bucuresti, compozitorul şi muzicologul român Aurel Stroe; (d. 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania).

A scris muzică cultă,  simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală , muzică electronică și muzică de scenă.

A  urmat cursurile Conservatorului din București, dupa care a lucrat ca asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București unde a predat orchestrație și compoziție.

De asemenea a predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) în 1985-1986. A predat și la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992.

A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

  A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.

А fost distins cu ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969), cu premiul Academiei Române în 1974. De asemenea, a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991) si in 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

1933: A murit la București, medicul și profesorul Ernest Juvara, anatomist si chirurg (cu contribuții remarcabile mai ales în domeniul ortopediei); (n.1870, la Bârlad, jud.Vaslui).

  A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris (1888 – 1895), perioadă în care i se încredințează direcția Laboratorului de Anatomie pentru disecții și executarea planșelor, lucrând, simultan și în Laboratorul de Chimie (1890 – 1892) obținând  titlul de Doctor în medicină și chirurgie la Paris (1895), teza de doctorat fiindu-i premiată.

A fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler.

A decedat pe 5 mai 1933 în urma unui accident  (electrocutat în baie), lăsând în urma sa o școală românească medicală recunoscută în întreaga lume, precum și 110 lucrări.

În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la nașterea acestui  strălucit fiu al României.

1933 : S-a născut la Stănilești, Argeș, scriitorul și epigramistul  George Zarafu; d. 3 noiembrie 2019.

Scriitor, epigramist și autor de cărți pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie, din București în 1958 și s-a dedicat, până la pensionare, activității de editor de carte, la ESPLA și apoi la Editura „Ion Creangă”.

 În același timp a scris propria operă, numeroase volume de versuri pentru copii: Pauze cu aplauze, Ținte cu învățăminte,dar și volume de epigrame ori volume cu antologii: Epigramiști români, Zece umoriști români, Epigrame de Păstorel Teodorescu, Cincinat Pavelescu.

Volumul său, Lumea prin care am trecut, este o biografie sui-generis, cu zeci de pagini de epigrame scrise cu diferite ocazii și în diverse medii literare, despre colegi, poeți și scriitori și alți epigramiști pe care i-a întâlnit, în lunga viață… precum și replici date celor care au scris despre el.

1936: S-a născut la Socii Noi, azi in R.Moldova, lingvistul Ion Dumeniuc, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, de origine ucraineană; (d. 1992).

A fost unul dintre savanţii  basarabeni, care au participat activ în opera de renaştere spirituală a românilor din Basarabia.

Este autorul materialelor didactice pentru învăţământul superior: „Introducere în lingvistică” (1980), „Lingvistica generală” (1985), „Norme ortografice, ortoepice şi de punctuaţie ale limbii române” (1990) ş.a.
A fost primul redactor-şef al revistei „Limba română„.

Din septembrie 1991 şi până la moarte a fost director al Departamentului de Stat al Limbilor, din iulie 1992 devenind şi membru al Guvernului Republicii Moldova.

1938: Sub bagheta dirijorului George Georgescu, a avut loc pe scena Operei Române din Bucureşti, premiera absolută a baletului „Nunta în Carpaţi” lucrare muzicală de referinţă a compozitorului Paul Constantinescu, maestru emerit al artei şi membru corespondent al Academiei Române din 1963.

Paul Constantinescu

Baletul „Nunta în Carpaţi” a fost terminat în anul 1938 şi încununat în acelaşi an, cu Premiul I de compoziţie muzicală „George Enescu”, decernat de o exigentă comisie prezidată de însuşi fondatorul acestui important premiu (începând din anul 1912), George Enescu

1939 : S-a deschis oficial Pavilionului României la Expoziția Internațională New York–1939, de profesorul Dimitrie Gusti. La festivitate a cântat Orchestra Grigoraș Dinicu având-o solistă pe renumita cântăreață Maria Tănase.

Cu prilejul unui concert din cadrul Expoziției Internaționale, George Enescu a dirijat Orchestra Filarmonică din New York, în program fiind cuprinse lucrări de muzică românească.

 1944: Ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, propunea ambasadorului URSS, la Londra, F. Gusev, un acord prin care, temporar, problemele româneşti să fie preponderent de competenţa URSS, iar cele greceşti să fie preponderent de competenţa Marii Britanii.

Propunerea britanică a „inaugurat” discuţii între Marea Britanie, URSS şi SUA, în urma cărora s-a ajuns (la 15 iulie) la un acord pe trei luni, în condiţiile propuse de guvernul britanic.

1948: Moare la Bran, in  jud. Brasov, carturarul patriot Sextil Puscariu (n. 4 ian. 1877, Brasov), filolog si lingvist, istoric literar, pedagog, publicist si academician român de origine aromână .

Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu

A urmat studii superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 – 1901) și în Austria, la Viena (1902 – 1904).

Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 – 1906).

A devenit  titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918, unde inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei, apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina.

Participă activ la unirea Bucovinei cu România si in primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef.

Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.

A inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român.

A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj.

Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță).

Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice.

Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 – 1925).

A fost reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revista Cultura din Cluj (1924).

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu și-a manifestat  simpatia față de aceasta mișcare, asa cum au facut de altfel  mulți alți intelectualii ai epocii, și acceptă să devină membru al senatului legionar.

După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui.

Ziarul comunist „România liberă” publica la rubrica „Figuri de trădători”, in care erau vizati profesori universitari și alți intelectuali, un material incriminator la adresa lui, din care reiesea printre alte insulte si minciuni sfruntate, ca marele savant roman Sextil Puscariu, desi era ” obtuz la minte, a reușit să devină profesor universitar”!.

 Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948.

Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani,    fiind înmormântat la Brașov, în data de 7 mai 1948.

În timpul regimului comunist, scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție.

Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.

1948: S-a născut la Drobeta-Turnu Severin, jucătorul român de fotbal Gheorghe Tătaru; (d.19 decembrie 2004, Iași).

A  jucat în cea mai mare parte a carierei sale fotbalistice la Steaua București si a fost unul dintre cei mai prolifici atacanți ai acestei echipe din întreaga istorie a clubului, fiind de 3 ori golgheterul echipei.

La Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, a jucat în echipa națională de fotbal a României .

A fost distins cu titlul de Maestru al Sportului, cunoscut în fotbal cu numele de „Tătaru 2”, dat fiind faptul ca era fratele mai mic al unui alt mare fotbalist al CCA -ului și al echipei naționale a României, pe nume Nicolae Tătaru.

1949: A luat ființă Consiliul Europei (CoE), prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică, organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice, cu sediul la Strasbourg, care în prezent numără 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene. Este independent de Uniunea Europeană, fiind diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene.

Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept. Consiliul Europei este format din „Adunarea Parlamentară” (APCE), alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și „Comitetul Miniștrilor” (CM), constituit din miniștrii de externe ai statelor membre, care reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei. România a aderat la Consiliul Europei la data de 7 octombrie 1993, când a semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CoE (Viena, 1993).

Decizia de invitare a României de a deveni membru al Organizaţiei a fost adoptată de Comitetul de Miniştri al CoE, la data de 4 octombrie 1993, prin rezoluţia nr. 37/1993 a CM al CoE. Aderarea la CoE, a constituit o etapă necesară în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) şi la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO). Secretarul General al Consiliului Europei este Thorbjørn Jagland (Norvegia) – ales în iunie 2014 pentru un al doilea mandat.

1955: Debutează pe calea undelor Studioul Teritorial Timişoara al Radiodifuziunii Române.

Intre anii 1985 şi 1989 a fost închis de regimul comunist ca şi celelalte studiouri din ţară ; din 22 decembrie 1989 Radio Timişoara şi-a reluat activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale (Cluj, Craiova, Iaşi, Tg. Mureş).

1955: S-a născut violoncelistul şi dirijorul de origine română Emil Klein, stabilit în Italia; (m. 2004).

1957: Televiziunea Româna a realizat prima transmisie sportiva in direct, prezentând meciul de rugby Anglia – România.

Pe Stadionul Republicii, în fața a 20.000 de spectatori, selecționata Bucureștiului a evoluat contra echipei naționale de tineret a Angliei, prezentata sub numele de selecționata Londrei. Oaspeții ne-au învins cu scorul de 11–3 (3–3).Televiziunea Română a realizat cu aceasta ocazie, a doua transmisiune directă din exteriorul sediului instituției.

1978: S-a născut Alexandrina, artistă originară din Republica Moldova.

Alexandrina Hristov este pasionata  de muzică, pictură și poezie.

Piesa cu care a devenit cunoscută publicului românesc se numește „Fata merge pe jos”.

A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, dar combina reusit  muzica, pictura și poezia.

În anul 2005, a fost una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie”, în regia lui Paul Cuzuioc, pe a cărui coloană sonoră s-au aflat câteva dintre piesele sale.

În urma realizării acestui film, s-a mutat în România, unde a avut aparitii într-o serie de concerte la Cafe Deko din București.

Artista a mai cântat la Festivalul de Jazz de la Gărâna,  la Festivalul Internațional de Film Transilvania s.a.

Solista a câștigat de asemenea notorietate prin intermediul Internetului înregistrări din concerte fiind răspândite prin programe  peer-to-peer.

1990: Presedintele Ion Iliescu a invitat reprezentanți ai manifestanților anticomuniști din Piața Universității la o discuție.

Tratativele dintre președinte si manifestațti au eșuat, în momentul în care aceștia din urmă au cerut ca dialogul să fie televizat.

200: Patriotul român basarabean Ilie Ilașcu, a fost eliberat din închisoarea Hlinoaia, unde fusese deținut samavolnic de autoritatile separatiste din autoproclamata republică transnistreană, dupa un simulacru de proces.

Ilie Ilașcu (foto primul din dreapta) este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). Președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când aceasta a fost lichidată de forțele separatiste).

A participat la  luptele armate de la Nistru (1992), în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova, care a luptat în spatele frontului  si a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci  ruși care actionau  în Transnistria contra moldovenilor.

2002: România a câștigat 67 de medalii la Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi din Geneva.

La ediția nr. 30 (1–5 mai 2002), România a câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări participante. Printre invențiile românești medaliate cu aur la salonul elvețian se numără Aparat de măsurat presiunea diferențială în gaura de sondă (Institutul de Mecanică Fină), Procedeu de obținere a derivaților stabili ai vitaminei U din produse vegetale (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Timișoara), Linie de protecție și întreținere a pielii contra factorilor oxidanți și a radiațiilor atmosferice (Institutul de Știinte Biologice București), Radioprotector Biologic (Institutul ICSI Râmnicu Vâlcea), etc.

2003:  S-a parafat tratatul de bază româno–rus.

 Seful diplomatiei române Mircea Geoana și omologul sau rus Igor Ivanov au parafat, la București, tratatul de baza dintre România si Federatia Rusă.
Documentul, primul de acest fel semnat de cele doua părți după destramarea fostei URSS, în anul 1991, se va semna , la inceputul lunii iulie, la Moscova, de președintii Ion Iliescu și Vladimir Putin.

Foto: Mircea Geoana si omologul sau rus Igor Ivanov

Textul tratatului  a fost negociat timp de mai multi ani. Discutiile au fost o vreme blocate din cauza refuzului partii ruse de a  condamna, in document, Pactul Ribbentrop-Molotov – care a dus la anexarea Basarabiei de catre fosta URSS, in 1941-  si de a retroceda tezaurul Romaniei, transferat la Moscova, in timpul primului razboi mondial.

Obstinatia cu care partea romana a insistat sa obtina aceste lucruri a dat, in cele din urma roade, chiar daca victoria este doar de ordin moral.

Anexa la tratat condamna formal Pactul Ribbentrop -Molotov. De fapt, aceasta condamnare formala, este tot ceea ce se putea obtine intrucat, dupa destramare fostei URSS, Romania nu mai are litigii teritoriale cu Rusia ci cu Ucraina, desprinsa din fostul imperiu.

Cat despre tezaur, cele doua parti au convenit, tot in anexa la tratat, ca discutiile sa continue la nivel de experti. Sansele ca tezaurul sa fie recuperat sunt însă, minime.
Rusia, moștenitorul juridic al fostului imperiu sovietic, a denunțat, cu mai multi ani in urma, Pactul Ribbentrop-Molotov dar autoritatile de la Moscova au refuzat sa faca acelasi lucru în documentele internationale de teama ca un astfel de gest ar oferi temei juridic țărilor lezate de a cere reparatii materiale.

In ceea ce priveste tezaurul, fosta URSS a refuzat sa-l returneze României afirmând ca el este prada de razboi din cel de-al doilea razboi mondial, când cele doua state au fost in conflict.

Argumentul partii române este ca tezaurul a fost trimis la Moscova intr-o vreme in care cele doua tari nu se aflau in conflict, drept urmare nu poate fi socotit prada de razboi.

Tezaurul a fost trimis la Moscova, in preajma ocuparii Bucureștiului de catre trupele germane, in timpul primului razboi mondial.

2006: A decedat la mănăstirea Văratec din jud.Neamț, scriitoarea și criticul literar Zoe Dumitrescu-Busulenga.

Născută la București în ziua de 20 august 1920, a fost o personalitate cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist şi un colaborator important al regimului Ceaușescu în domeniul culturii.

A fost membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966, al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974), și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 – 1980 și 1980 – 1985).

De asemenea, era membră a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene.

Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se și luând numele monahal de maica Benedicta.

A fost înmormântată la mănăstirea Putna.

  2010: A decedat prof. dr. Mircea Nicolae Angelescu, renumit specialist în boli infecţioase, autor al unor studii de referință privind infecţiile bacteriene sistemice, antibioticoterapia şi hepatitele virale; (n. 11 decembrie 1923, Râmnicu Vâlcea).

1923).

A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti promoţia 1947, iar doi ani mai târziu primeşte titlul de „Doctor în medicină şi chirurgie“. Extern şi intern prin concurs (1944-1949) este format la şcoala unor dascăli iluştrii ca: Francisc Reiner, George Emil Palade, Daniel Danielopolu, N. Ionescu-Siseşti, Ion Bruckner, Matei Gh. Balş, este numit şef de secţie (1973-1994) în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina, actualmente Institutul National de Boli Infectioase „Prof. Dr. Matei Balş“.

În specialitatea de boli infecţioase, prin concurs devine: medic secundar (1949), medic specialist (1957), medic primar (1960), medic primar gradul I şi şef secţie (1973-1994) la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina.

Parcurge pe rând toate treptele didactice universitare, devenind profesor în anul 1990 şi din 1994 profesor consultant. În perioada 1985-1994 este şef al Catedrei de boli infecţioase „Colentina“. În 1993 este ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale.

A fost și scriitor, membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România şi al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici.

2018: A încetat din viață medicul obstetrician, profesor universitar, Ioan Munteanu, membru de onoare al Academiei Române; (n.23 iunie 1938, Igriș, Timiș).

A fost un deschizător de drumuri în medicina românească în domeniile fertilizării în vitro și al chirurgiei laparoscopice.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

  Sfânta Irina

Sfânta Irina a fost singura fiica a lui Liciniu, regele cetăţii Maghedon şi s-a născut păgână.

Numele ei a fost la început Penelope. Când a împlinit şase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere.

A fost închisă in acest turn, împreuna cu 13 fecioare, o învaţătoare cu numele Caria şi cu Apelian, un bătrân înţelept.

Intr-o noapte, i-a aparut in vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi asa, ci Irina („pace”), si vei fi multora scapare si adapostire si prin tine se vor mantui multe suflete, iar numele tau va fi mare in toata lumea”.

Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian si a primit botezul de la Sfantul Timotei, ucenicul Sfantului Apostol Pavel.

Trecerea sa la creştinism l-a infuriat pe tatal ei, motiv pentru care a dorit sa o supuna la diferite torturi.

Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creştinism.

A fost supusa la multe chinuri în vremea a patru împărați.

Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapa umplută cu şerpi şi cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioara muceniţă.

Apoi regele a incercat sa o taie in doua cu fierastraul, dar fierastraul s-a frânt de trupul ei ca si cand trupul ar fi fost de marmură.

Acelasi rege a legat-o de o roata de moară sub o moara de apă si a dat drumul şuvoiului, nădăjduind că aşa fecioara muceniţă se va îneca.

Dar apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a ramas vie si nevatamata.

Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus in picioare incaltaminte de fier, i-a incarcat in spate un sac de nisip, a inhămat-o la o caruta si a pus sa fie manata ca un animal cale lunga dincolo de cetate.

„Cu adevarat sunt ca o vită înaintea Ta, O Doamne!” a rostit mucenita, alergand legata in urma tortionarilor ei. Dar ingerul Domnului a cutremurat pamantul, iar pamantul s-a deschis si i-a inghitit pe chinuitori. Supravietuind tuturor torturilor, multi pagani au lepadat paganismul si au alergat la Hristos crezand si botezandu-se.

Irina a intrat in cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei.

Regele de atunci al cetatii, Numerian, a aruncat-o consecutiv in trei tauri din metal incins. Dar ea nu a murit.

Cand Irina a sosit in cetatea Mesembria, a fost omorata de regele Sapur, dar Dumnezeu a inviat-o. Regele si multi din popor, văzând aceasta, au crezut in Hristos si s-au botezat.

In cele din urma, Sfanta Mucenita Irina s-a intins intr-un sicriu si i-a poruncit lui Apelian sa-l inchida.

Dupa patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el.

Aşa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniţă Irina.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Neofit, Gaie si Gaian.

CITIȚI ȘI :

O ISTORIE A ZILEI DE 5 MAI. VIDEO

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor
9.  tiparituriromanesti.wordpress.com
10. Cinemagia.ro.;
11. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox.

Publicitate

ZIUA DE 4 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 mai în istoria noastră

1646: Apare, la Iași, Cartea româneasca de invațatura de la pravilele impărătești și de la alte giudețe (sau Pravila lui Vasile Lupu), primul cod de legi tiparit in limba româna (şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa).

 A fost scrisă de mitropolitul Moldovei Varlaam Moțoc, având ca izvoare Legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a lui Prospero Farinacci.

Foto: Tipărituri vechi românești: Pravila lui Vasile Lupu

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țărâi Moldovei, di în multe scripturi tâlmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască.

În Tipariul Domnesc s-au tipărit în mănâstirea a Trei S(fe)ti(te)le în Iași, de la Hristos” 1646.

Va fi urmata, în 1652, de Codul muntenesc „Îndreptarea legii”, tipărit la Târgovişte.

Traducătorii celor două cărţi sunt Eustratie logofătul şi Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).

1837: S-a  născut la Iași juristul, omul politic si publicistul român, Theodor G. Rosetti, descendent al unei vechi familii boiereşti ; (d. 17 iulie 1923, București).

Unele surse (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Theodor_Rosetti) dau ca dată a naşterii 5 mai 1837.

 A studiat Finanțele și Științele politice la Lvov și Viena și Dreptul la Paris, unde a luat licența în Drept. În 1860 a fost numit judecător la tribunalul din Iași; a fost apoi prefect de Vaslui și profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași.

În anul 1863, împreună cu P.P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, a pus bazele societății culturale Junimea și ale revistei sale, Convorbiri literare, pe care a condus-o timp de 28 de ani (1867–1895). A făcut parte din comitetul de redacție al ziarului Timpul. 

A fost ministru în mai multe rânduri ; prim-ministru (1888-1889), presedinte al Senatului României, guvernator al Băncii Naţionale (1890-1895.

S-a numărat printre fondatorii Societăţii literare „Junimea” si a fost  membru de onoare al Academiei Române din 1891. Este cunoscut pentru lucrările: Despre direcțiunea progresului nostru și Mișcarea socială la noi .

La Consiliul de coroană din 3 august 1914, ca fost conducător al guvernului României, Theodor Rosetti, unul dintre cei doi decani de vârstă ai Consiliului, alături de P.P. Carp, s-a pronunțat pentru neutralitate:

„Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit. […] decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri”. 

 1840: S-a născut la  Bălțații de Mijloc/Dumbrava, Mehedinți, chirurgul şi profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu,  întemeietor de învăţământ chirurgical, iniţiatorul chirurgiei viscerale  româneşti; (m. 2 decembrie 1930, București).

Între 1857–1864 a urmat Școala Națională de Medicină din București, fiind studentul lui Carol Davila și apoi Facultatea de Medicină din Paris. 

A fost profesor la Facultatea de medicină din București și a practicat chirurgia la spitalul Colțea.

Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX.

A înființat Gazeta medico-chirugicală (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei Progresul medical român.

A fost unul dintre primii medici care au introdus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie.

A realizat prima splenectomie din țară (1873), a propus o metodă nouă de operare a buzei de iepure, a înființat un laborator de intrumente medicale și un laborator de radiologie la spitalul Colțea (1896).

1848: La Adunarea românilor din comitatul Caraş, la Lugoj, au fost revendicate drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

Adunarea s-a desfășurat la Lugoj, în perioada 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai 1848 cu participarea unor delegați moldoveni şi munteni..

  1856: S-a născut în comuna Deleni, jud Iași, scriitorul  și folcloristul  român Theodor Dimitrie Speranția (numele la naștere: Theodor Dimitrie Nădejde); (d. 9 martie 1929, București).

Si-a inceput  studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi” din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste. Se inscrie la Facultatea de Stiințe si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Iași.

Urmează studii de filosofie la Universitatea  din Liege, unde iși va da doctoratul în litere și filosofie (1886).

Scoate impreuna cu fratii Nadejde si cu doctorul  Russel ziarul socialist Besarabia. A fost membru al Cercului socialist din Iasi (1880).

Impreuna cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate revista Amicul copiilor (1891).   Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista.

Stabilit la Bucuresti, tine la Universitate un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare. Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului.

Debuteaza cu versuri la Perdaful (1873).

Colaboreaza la ziarele Adevarul, Convorbiri literare, Dimineata, Drepturile omului, Familia, Graiul nostru, Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifica, Noua revista română. Rampa, Revista nouă. Universul literar etc.

Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a.

S-a numărat printre întemeietorii şi primii colaboratori ai revistei „Contemporanul” (1881-1888); datorită strădaniilor sale, în 1901 s-au pus, în Bucureşti, bazele primului muzeu etnografic; a fost  membru corespondent al Academiei Române din 1891.

1875, 4/16: S-a născut in comuna Zavoieni, jud. Valcea, Dumitru Drăghicescu, filosof, sociolog, diplomat şi om politic liberal; (m. 14 septembrie 1945).

A urmat cursurile Facultatii de Drept din București, si  a frecventat simultan și cursurile Facultatii de Filosofie.

În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licență   a plecat la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în sociologie. În 1904,  îsi susține teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie.

In aprilie 1905 a fost numit conferențiar la catedra de sociologie a Universității din Bucuresti, unde a funcționat până în anul 1910, iar intre 1916 – 1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României în occident.

După terminarea primului război mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Naţiunilor Unite.

A fost membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la „Congresul naționalităților”, ținut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918, obținând din partea reprezentantilor tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante.

A fost ambasador al României în Mexic (1934-1936),  primul trimis român într-o ţară latino-americană.

1888: S-a născut la Buzău, baritonul  român Aurel Costescu–Duca, actor și profesor universitar, unul dintre fondatorii Operei Române; (d.9 august 1955, București).

 A studiat la Conservatorul din București cu D. Popovici-Bayreuth și apoi la Milano. 

A debutat la București în trupa italiană de operă Castellano. După remarcabilul său debut i s-au deschis larg porțile operelor din București, Zagreb, Viena, Zurich, Bratislava și Budapesta.

În perioada de vîrf a carierei sale, marele cîntăreț s-a întors la București pentru a osteni, împreună cu alți confrați, la înființarea Operei Române la data de 8 decembrie 1921.

La reîntoarcerea în țară, a activat în diferite formații temporare de operă, organizate la București, până la înființarea Operei Române, fiind apreciat ca un interpret remarcabil, fruntaș al scenei lirice românești.

A pregătit la Conservatorul din București mai multe generații de artiști de operă .

1891: 4/16 mai – A murit in localitatea Florica, jud.Arges, Ion C. Brătianu, om politic român, fondatorul Partidului Naţional- Liberal  Român (1875), pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii si unul dintre întemeietorii României moderne ; a fost membru de onoare al Academiei Române.

Portretul lui Ion C. Brătianu de George Demetrescu Mirea

Ion C. Brătianu a fost prim-ministru al României în perioada 24 iulie 1876 – iulie 1881; (n. 2 iunie  1821, Piteşti, România).

1903: A murit la București, chimistul Alfons Oscar Saligny, fratele celebrului inginer Anghel Saligny, iniţiator al primului laborator din Bucureşti destinat cercetărilor de control asupra materialelor de construcţii şi tehnologiei materialelor pentru căile ferate și  membru corespondent al Academiei Române din 1902; (n. 3 aprilie 1853, Focșani).

1920: Prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit celebrarea Zilei Eroilor în Ziua Înălțării Domnului.

La propunerea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de a se oficia slujba parastasului și pomenirea eroilor în toată țara, s-a stabilit ca în România să fie sărbătorită în fiecare an Ziua Eroilor cu prilejul zilei Înălțării Domnului.

În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate.

Pomenirea eroilor a fost interzisă din 1948.

Ca urmare a conjuncturilor politice, prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare.

Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului.

După 1990, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

1921: S-a nascut la București, dirijorul, compozitorul și profesorul  universitar român Mircea Basarab; (d. 29 mai 1995, București).

A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film.

Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat.

A fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici.

A participat alături de orchestre românești și din străinătate la numeroase turnee, desfășurate în  Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit ș.a.

A fost membru în juriile unor festivaluri muzicale din România și de peste hotare. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune.

1922: S-a nascut la Pitești, Vlad Mușatescu, autor de romane poliţiste si umorist român membru al Uniunii Scriitorilor din România ; (d.4 martie 1999, București).

A debutat ca prozator în paginile revistei Universul literar, cu nuvela Maruca Schiavoni (1942).

A devenit secretarul editurii ABC din Craiova, unde și-a publicat și primele cărți (pentru copii): Bobby Felix Făt-Frumos, Magdalena și Tîrțoi, Pogonici Ariciul, dar și primul primul său roman, La Sud de Lacul Nairobi (1945).Între 1946-1948 este director al editurii bucureștene „Europolis”, finanțată de P.C.R., ajungând membru al Uniunii Scriitorilor. 

A fost d e asemenea tehnoredactor la „Gazeta literară”, redactor artistic la revista „Cinema”, tehnoredactor la ziarul „Scînteia”, redactor la ziarele craiovene Înainte, Situația, director al editurii bucureștene Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema.

Alte scrieri: De-a v-ațiascunselea, De-a baba oarba, Contratimp, Aventuri aproximative.

 1925: S-a născut Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română stabilit în Franţa în 1969, fiul sociologului Henri H. Stahl şi frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl;a fost  membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 2008).

A urmat Facultatea de Filosofie, specialitatea Sociologie la Universitatea București (1944–1948). 

A fost director adjunct la Centrul de Cercetări Psiho-Medico-Pedagogice din București, cercetător la Institutul de Istoria Artei, șef de secție și director la Institutul de Studii Sud-Est Europene. În 1969 s-a stabilit în Franța, unde a fost numit director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris și profesor la Universitatea „René Descartes” (Sorbona), unde a organizat primul sector de sociologie și etnologie a Europei.

A efectuat cercetări și anchete în 19 țări, cele mai multe în România. Rezultatele studiilor sale s-au concretizat în numeroase lucrări: Arhitectura din Muzeul Satului, Arta populară românească: ceramica, Arhitecturapopulară românească (5 vol.), Planurile caselor românești țărănești, Folclorul și arta populară românească, Comunità di villaggio e comunità familiarinell’Europa del ’800 (3 vol.), Household, Village and Village Confederation, Histoire de la décapitation, Le radici di unavalle alpina, antropologia storica e sociale della Val Tartano, Name and Social Structure, Examples from Southeast Europe, Familia și școala.

Contribuții la sociologia educației, Cum s-a stins Țara Vrancei, etc. La Paris a editat publicațiile științifice Études et Documents Balkaniques et Méditerranéens (vol. 1–26) și Sociétés Européennes (vol. 1–23), unele numere fiind consacrate în întregime României.

A fost membru al Laboratorului de Antropologie Socială din Paris și membru fondator al Societății pentru Studiul Regiunilor de Munte din Italia. A fost distins cu Ordinul Palmes Académiques (1986).

1927: Se infiinţează, prin Decretul Regal nr. 1205 promulgat de regele Ferdinand,  Institutul  de Cercetări şi Staţiuni Agronomice din România, al cărui prim director a fost savantul Gheorghe Ionescu-Siseşti.

   În anul 1932, legea se completează, stabilindu-se secţiile ce compun institutul, scopul acestora, obiectivele, precum şi înfiinţarea, în diferite regiuni ale ţării, a staţiunilor agronomice, viticole, horticole, sericicole, agricole şi a unor staţiuni speciale pentru ameliorarea plantelor. Totodată, în această lege, la art. 9, se prevedeau şi suprafeţele de teren cu care se dota institutul, cu specificarea expresă:

„Toate terenurile, toate clădirile şi întreg inventarul aflate azi în folosinţa Institutului, a staţiunilor şi laboratoarelor ce depind de el, trec în deplina proprietate a Institutului de Cercetări Agronomice. Terenurile şi clădirile  Institutului sunt inalienabile şi nu se vor putea înstrăina nici în total, nici în parte”.

Potrivit legii, I.C.A.R. înfiinţează staţiuni în diferite regiuni ale ţării cu scopul de a executa cercetare ştiinţifică şi de a aplica rezultatele obţinute, de îndrumare a cultivatorilor din regiunile respective, de aplicare a legilor speciale referitoare la controlul seminţelor, la folosirea insecto-fungicidelor şi examinarea produselor agricole. 

Din 1962, s-a numit Institutul de Cercetări Agricole, iar din 1969, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

1931: Se constituie la București sub conducerea lui Theodor Fisher si avandu-l ca presedinte de onoare pe Adolf Stern, Partidul Evreiesc din Romania, avand drept scop promovarea intereselor populatiei evreiesti si implicarea ei activa in viata politica a țării.

Partidul, care a fost susţinut numai de o parte a evreilor, se pronunta pentru ramanerea in tara a populatiei evreiesti si a obţinut rezultate electorale modeste.

În 1948 acest partid si-a  incetat activitatea. PER s-a opus puternic programului liberal și asimilaționist al lui Wilhelm Filderman și al Uniunii Evreilor Români (UER). A reușit să submineze întărirea UER în Transilvania și în alte regiuni, prezentându-și proprii candidați la alegerile pentru Parlament din anii 1930.

 Potrivit recensământului din 1930, minorităţile naţionale din România reprezentau 28,1% din totalul populaţiei, fiind  înregistraţi 728.115 3 evrei, reprezentând 4%, din totalul populaţiei țării noastre.

Foto: Afiș electoral în limba idiș pro Iuliu Maniu la Satu Mare

La alegerile din 1932 PER a încheiat un cartel electoral cu PNȚ  și a obținut 5 mandate de deputat, iar UER s-a aliat cu PNL și nu a obținut nici un mandat.

1933: Apare lunar la Cluj, revista de cultură Gând Românesc, editată de Astra. Va fi editată până în aprilie 1940, fiind condusă de Ion Chinezu.

 1940: S-a născut Grigore (Constantin) Bostan, folclorist şi scriitor român din Ucraina. A fost preocupat de studierea comparată a folclorului românesc, de cercetarea moştenirii literare româneşti din Bucovina şi a literaturii contemporane din această zonă; (m. 17 noiembrie 2004, Cernăuți).

A fost primul președinte al Societății Regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, creată în mai 1989 și profesor de literatură română și universală, șef al Catedrei de filologie română și clasică la Universitatea din Cernăuți.

Grigore Bostan a fost de asemenea primul om de știință român din Cernăuți, căruia i s-a conferit titlul de Membru de Onoare al Academiei Române după o lungă perioadă de tăcere, impusă de comuniști principalei instituții științifice din patria istorică.

Un alt merit deosebit al doctorului-academician a fost acela că a alcătuit, împreună cu Lora Bostan, un compendiu-antologie al literaturii române din Bucovina, regiunea Cernăuți, care cuprinde perioada 1775-2000.

A fost membru (din 1993) al Academiei Școlii Superioare din Ucraina. 

Este deținătorul mai multor premii literare prestigioase: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul „Lucian Blaga”, Premiul „Mircea Streinul”, Premiul Salonului Internațional de carte de la Iași, Premiul Fundației Culturale a Bucovinei, Premiul „Iuri Fedkovyci”.

1950: S-a născut în București, Anghel Iordănescu, fost jucător de fotbal şi antrenor, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României (1993-1998; 2002-2004).

A debutat ca antrenor secund al lui Emeric Jenei la Steaua București, în 1985. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.

În perioada 1990 – 1992 devine antrenorul ciprioţilor de la Anorthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată din Cupa UEFA chiar de Steaua București, după o dispută echilibrată.

În anul 1993 a devenit selecţionerul României, perioadă în care naţionala ţării noastre a reuşit rezultate absolut extraordinare. În data de 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.), fiind trecut în rezervă cu acest grad, la data de 15 iulie 1998.

A calificat România la World Cup 1994, Euro 1996 şi Coupe du Monde 1998, reuşind să ducă echipa naţională în faza sferturilor de finală la Mondialul American, respectiv optimi de finală la Mondialul Francez, peformanţe unice in istoria echipei reprezentative.

După partida cu Croaţia de la Cupa Mondială din Franţa 1998 a demisionat şi a preluat echipa naţională a Greciei, fără rezultate deosebite, iar în anul 1999 a devenit antrenorul lui Al-Hilal din Arabia Saudită, cu care a reuşit să câştige Cupa Campionilor Asiei.

Apoi a revenit pentru un an în România ca antrenor la Rapid, iar mai târziu a devenit din nou antrenor în Asia, de data aceasta pe banca celor de la Al Ain.

În anul 2002 şi-a început al doilea mandat de selecţioner, dar România n-a reuşit să prindă grupele Campionatului European din Portugalia 2004.

În anul 2004 s-a implicat şi în politică, înscriindu-se în PSD, fiind numit ulterior președinte al organizaţiei PSD Ilfov.

În 2008 a fost ales pentru un mandat parţial de senator, în circumscripția electorală nr. 25 Ilfov, pe listele Uniunii Naționale PSD+PUR.

A urmat preluarea echipei Al Ittihad pe care a transformat-o rapid în campioana Asiei, reuşind să câştige a doua Cupă a Campionilor Asiei din cariera sa şi, în 2006 un nou mandat pe banca celor de la Al Ain, cu care a câştigat Cupa Preşedintelui.

A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv Clasa a II-a (2008).

1951: A încetat din viață la închisoarea Gherla, omul politic român Aurelian Pană (n.20 septembrie 1880, Marsilieni, Ialomița).

A fost ministru al Agriculturii și Domeniilor și președinte al sindicatului agricol, ucis în vremea prigoanei comuniste.

 1955: S-a stins din viață la Paris, marele compozitor român George Enescu; (n. 19 august 1881, Liveni, Botoșani). 

NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-1999, dă ca dată a morţii sale ziua de 5 mai 1955.

Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor,  George Enescu este  pe bună dreptate considerat cel mai mare muzician român.
Debutul, în calitate de compozitor, îl face în ziua de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.

Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.

Enescu a pus pe note câteva dintre poemele reginei  Elisabeta  a României (Carmen Sylva).

Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, avînd parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier.

În timpul Primului război mondial rămâne în București, iar după război își va continua activitatea împărțită între România și Franța.

De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Dirijează orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938), în timpul călătoriilor sale în Statele Unite.

Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin.

Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual.

„Pentru mine, Enescu va rămîne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” (Yehudi Menuhin)

În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume.

A dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai tîrziu.

Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.

Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris, a fost Andre Piernet.

1955 : S-a născut profesoara de muzică și solista de muzică ușoară, Mihaela Runceanu ; (d. 1 noiembrie 1989); “De-ar fi sa vii”, “Fericirea are chipul tau”.

 1959: S-a născut sculptorul şi profesorul Darie Dup, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești.

1964: S-a născut la Florești în RSS Moldovenească, poetul, și scriitorul Vitalie Ciobanu, critic literar și publicist român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004. Opere: Schimbarea din strajă, Momentul adevărului, Anatomia unui faliment.

 1965: A fost publicat Decretul de constituire a Teatrul „Ion Creangă” din Bucuresti. Inaugurarea Teatrului a avut loc la 24.XII.1964 cu premiera „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru.

Tot în 1965 a luat ființă Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret, ASSITEJ, din care face parte și Teatrul Ion Creangă, România fiind una dintre țările fondatoare.

1976: S-a născut la Năvodari, Constanța, compozitorul și cântărețul de muzică ușoară Laurențiu Duță.

A studiat chitara clasică și pianul. În anul 1993 s-a lansat muzical cu melodia Cifre; ulterior a participat la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia.

În anul 1997, Laurențiu Duță a format împreună cu Viorel Sipoș și Mihai Budeanu, formația 3rei Sud-Est. Primul lor single Ai plecat, a intrat în topuri.

După o carieră de 11 ani,este principalul compozitor al celor 12 albume lansate de trupă.

 1977: A decedat, poetul şi traducătorul Dragoş Vrânceanu; a tradus în limba română din literatura italiană din Benvenuto Cellini, Giovanni Pascoli, Eugenio Montale, Mario Luzi, Enrico Emanuelli, Carlo Bo ş.a.; (n. 1907).

 De asemenea, a tradus în limba italiană din Mihai Eminescu, Maria Banuş, Eugen Jebeleanu şi Mihai Beniuc, fiind un intermediar activ între cultura română şi cea italiană.

1981: A murit Iosif Cassian-Mătăsaru, traducător din poezia şi proza germană, tatăl poetei Nina Cassian; (n. 1896).

1992: La Strasbourg s-au  deschis lucrarile celei de-a 44-a sesiuni a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, la care Romania a participat ca invitată specială.

2009: În România, Senatul a aprobat Ordonanţa de urgenţă care prevedea că preşedintele acestui for îndeplineşte și funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

2018: A decedat la Cluj-Napoca, luptătoarea anticomunistă română Doina Cornea; (n. 30 mai 1929, Brașov). A fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.

În 1980 a realizat primul „samizdat” (distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, – partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale. Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări.

Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș. Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov revoltați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.

A fost urmărită permanent de Securitate până în momentul căderii regimului comunist în 1989. A participat, sub gloanțe, la manifestațiile de stradă de la Cluj din 21 decembrie 1989 .

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR).

A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale ”Memoria”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniţă Pelaghia

Sfânta Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinți păgâni. Auzind despre Hristos, alege să paraseasca credinta in idoli. In acea vreme soseste in Tars imparatul Diocletian (284-305). In timpul sederii imparatului aici, fiul acestuia s-a indragostit de Pelaghia.

Cand moștenitorul imperial afla ca Pelaghia a primit botezul crestin, s-a sinucis.

Mama sa a denuntat-o imparatului pentru judecată. Imparatul a fost captivat de frumusetea Sfintei Pelaghia si a incercat sa o convinga sa renunte la credința ei, promițându-i toate bunurile de pe pamânt daca îi va fi sotie.

Sfanta Pelaghia a refuzat oferta impăratului cu dispret, spunandu-i: „Esti nebun, imparate, sa-mi spui mie acestea. Nu-ti fac voia si urasc casatoria murdara pe care mi-o propui pentru ca eu il am pe Hristos Mire, Imparatul Cerurilor”.

In urma acestor cuvinte, imparatul a poruncit sa fie arsă de vie in vapaia focului aprins într-un vițel de metal.

Pelaghia s-a insemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugaciuni de slava lui Dumnezeu și intrand in foc, s-a topit precum ceara. Așa a luat cu cinste mucenicia Sfânta Pelaghia.

Tot astăzi, facem pomenirea:

– Sfanta Monica din Africa, mama Fericitului Augustin;

– Sfantului Cuvios Ilarion, facatorul de minuni;

– Sfantului Cuvios Nichifor, egumenul Manastirii Midichia;

– Sfantului Cuvios Nichifor Isihastul;

– Sfântului Cuvios Atanasie, episcopul Corintului;

– Sfinților Cuviosi Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian si Macrovie, si a celor ce impreuna cu ei au marturisit in Schitopoli (Palestina).

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/04/o-istorie-a-zilei-de-4-mai-video-2/

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor
9.  tiparituriromanesti.wordpress.com
10. Cinemagia.ro.;
11. https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox.

ZIUA DE 3 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 3 mai în istoria noastră

1560: Diaconul Coresi și Tudor diacul, încep la Brașov tipărirea primului „Tetraevangheliar” în limba română(care avea să apară la 30 ianuarie 1561), sub patronajul lui Johannes Benkner.

Tradus din slavonă și tipărit în limba română, acesta a fost scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însă Coresi s-a bazat și pe vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoții de la biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. 

(https://radioromaniacultural.ro/documentar-tetraevanghelul-456-de-ani-prima-carte-in-limba-romana-tiparita-de-diaconul-coresi)

Foto: ”Tetravanghelul” diaconului Coresi de la 1561:”Ca să fie popilor rumăneşti să înţeleagă, să înveţe rumânii cine-s creştini”.

Tipograf şi cărturar de seamă, Coresi a trăit în secolul al XVI-lea şi a învăţat meşteşugul tiparului în atelierul lui Dimitrie Liubavici, apoi trece munţii şi se stabileşte la Braşov, unde avea să desfăşoare o rodnică activitate de aproape un sfert de veac.
Aşadar la 30 ianuarie 1561, Coresi tipăreşte Tetraevangheliarul, scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim.

Coresi s-a bazat pe vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoţii de la biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului (atestată prin mărturii de la 1292), unde funcţiona şi prima şcoală din România, din anul 1495.

Tipărirea, în anul 1561, a voluminoasei cărţi de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, fiecare pagină fiind sculptată în lemn. Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima școală românească” din Brașov.
Lucrarea făcea parte dintr-o serie mai amplă, de peste 15 volume, iar în epilogul cărţii se menţionează că aceasta a fost tipărită „să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii cine-s creştini”.

De asemenea, editorul volumului se adresa către „toţi sfenţii părinţi oare vladici, oare episcopi, oare popi”, rugându-i „să nu judece” înainte de a citi cartea.
Tetraevanghelul are 246 de pagini și este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor.

1680: S-a născut la Constantinopol, primul domn fanariot din Țările Române, Nicolae Mavrocordat; d. 3 septembrie 1730, București.

A domnit atât în Moldova (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710; 8/19 noiembrie 1711–25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716), cât și în Țara Românească (25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716; 1/12 martie 1719–3/14 septembrie 1730).

A avut o educație și o cultură aleasă, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova și Bologna. Înainte de domnie ocupase timp de 12 ani funcția de mare dragoman.

La 6/17 noiembrie 1709 a fost învestit domn al Moldovei și a intrat în Iași pe 25 ianuarie/5 februarie 1710.

Prima sa domnie din Moldova s-a remarcat prin măsuri fiscale și sociale luate în favoarea păturilor de jos și prin relații reci cu boierimea. Cu cea de-a doua domnie, Nicolae Mavrocordat a inaugurat domniile fanariote în Moldova.

În cursul acestei domnii a pus capăt incursiunilor tătarilor încheind înțelegeri cu hanul Crimeei, Devlat Ghirai II, a obținut din partea Porții libertatea de a alunga din Moldova corpurile de oaste polonă care acționau aici, precum și a lui Carol XII, regele Suediei, care, după eșecul din Rusia din 1709, își stabilise reședința la Vranița (1713). A construit lângă București, Mănăstirea Văcărești, s-a ocupat de dezvoltarea învățământului și culturii.

A scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

1847: Are loc la Iași, in Principatul Moldova, premiera comediei „Piatra în casă”, de Vasile Alecsandri, cu cântece compuse de Alexandru Flechtenmacher, prezintă o adevărată frescă a moravurilor societății ieșene din acela epocă.

1848: În perioada 3–9 mai, s-a desfășurat Adunarea de la Pesta a deputaților bănățeni care a revendicat prin Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat, o serie de revendicări de ordin bisericesc-religios, politic și național.

1848 (15 mai 1848, stil nou) : Incepe  Marea  Adunare Nationala de la Blaj, în urma careia românii ardeleni s-au  declarat naţiune de sine stătătoare si au adoptat Programul Revoluției române din Transilvania, intitulat  „Petițiunea Națională“.

 

  La Marea adunare naţională de la Blaj, de pe Cîmpia Libertăţii, prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna (foto), au participat peste 40 000 de români, preponderent ţărani.

Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj a fixat programul social-politic al revoluţiei din Transilvania, prin care se revendica, în 16 articole, următoarele:

• dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
• dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
• emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
• desfiinţarea iobăgiei;
• desfiinţarea breslelor;
• libertatea cuvîntului şi a tiparului;
• asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
• înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
• libertatea industriei şi a comerţului;
• învăţămînt de toate gradele în limba română;
• impozit proporţional cu veniturile;etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era “Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…“.

1851: Revolutionarul patriot român Nicolae Balcescu a tinut la Paris conferinta intitulata “Miscarea romanilor din Ardeal la 1848″ (titlul original era “Discursul cetateanului Balcescu”), aparut in publicatia “Junimea romana”, la rubrica “Dare de seama asupra banchetului studentilor romani din 3/15 mai 1851″.

Foto: Nicolae Bălcescu

Cuvântarea lui Bălcescu rememora atunci experienţa personală, trăită printre revoluţionarii ardeleni la 1848.

Al.I. Odobescu a retipărit această cuvîntare în volumul ce conţinea opera capitală a lui N. Bălcescu, „Românii supt Michai vodă Viteazul”.

1867, 3/15: Ia fiinţă, la Bucureşti, din iniţiativa lui Alexandru Papiu-Ilarian societatea „Transilvania”, care urmărea „strângerea legăturilor de frăţie între junimea studioasă din toate părţile României”.

A fost propusă la serbarea din 3/15 mai de către studentul I.C. Tacitu, viitor profesor la liceul din Brașov, mai întâi sub numele de Constantia (Statornicia).

Propunerea înflăcăratului student a fost primită cu o vie însuflețire de către toți cei prezenți, ea având să fie îmbrățișată în zilele următoare și de marii cărturari și luptători transilvăneni stabiliți la București: Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian.

Aceștia au decis ca numele societății, drept răspuns la desființarea autonomiei provinciei lor, să fie schimbat în Transilvania.

Totodată ea devenea o societate de ajutorare cu burse a elevilor și studenților din această străveche provincie românească.

1868: Are loc Conferinţa de la Blaj, a fruntaşilor politici ai românilor din Transilvania, in cadrul careia  se adoptă un act de protest împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria (Pronunciamentul de la Blaj).

In cadrul aceleiasi conferinte a fost revendicata autonomia Transilvaniei pe baza “Diplomei leopoldine” si a “Pragmaticei sanctiuni”.

1870: În  Basarabia ţaristă, este încheiată construcţia şi este sfinţită biserica Sfîntului Duh de la mănăstirea Hîrbovăţ.

  1876: S-a născut criticul şi istoricul literar Nicolae Apostolescu, iniţiator al metodei comparatiste de tip pozitivist în cercetarea literară românească); (m. 1918).

1877: S-a născut la Deva, în Transilvania, Imperiul Austro- Ungar, baronul Franz Nopcsa, erudit etnolog și paleontolog, autorul unor importante studii de albanologie; 25 aprilie 1933, Viena, Austria.

În anul 1895 a început studiul la Academia Tereziană din Viena, iar în anul 1897 la sfatul profesorului Eduard Suess, a început studiul geologiei la Universitatea din Viena. A fost unul dintre cei mai activi savanți ai începutului de secol XX,directorul Institutului Geologic din Budapesta.

A revoluționat paleontologia cu teorii aflate cu mult înaintea vremii: teoria nanismului insular – cauză a apariției dinozaurilor pitici din Țara Hațegului, teoria dimorfismului sexual al dinozaurilor, teoria originii păsărilor din dinozauri, teoria comportamentelor sociale complexe la dinozauri, teoria sângelui cald la reptilele din Mezozoic.

A descoperit și clasificat 9 specii de dinozauri și vertebrate reptiliene din Cretacic. A mers atât de departe cu studiile sale încât a început să imagineze cum arătau dinozaurii, cum se mișcau, cum trăiau și a pus bazele paleobiologiei, știință pe care a numit-o pe atunci paleo-fiziologie.

A publicat peste 100 de lucrări de paleontologie și paleobiologie. În domeniul zoologiei și anatomiei, a publicat 6 lucrări ample. În domeniul geologiei și geografiei a realizat primele studii sistematice ale Țării Hațegului și ale Albaniei de Nord, publicând prima hartă geologică a Albaniei, care se folosește și astăzi. A publicat aproape 50 de lucrări științifice în acest domeniu. La 56 de ani aflat în prag de faliment financiar, s-a sinucis la Viena.

1885: S-a născut Mircea Ion Savul, geolog și geochimist; a inițiat primele cercetări de petrologie structurală și de geotermometrie în România; membru al Academiei Române (d. 13.05.1964).

1891: Se înființează Fundația Universitară Carol I, actuala Bibliotecă Universitară din Bucuresti.

Preocupat de viitorul tinerilor regele Carol I a decis să înființeze „un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din țară, al cărui scop va fi de a procura studenților un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”.

Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol a adresat-o la 3 mai 1891 sfetnicului său, Lascăr Catargiu, Președinte al Consiliului de Miniștri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere și un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituției. Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau.

Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau , fiind finalizată în 1893, iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat.

Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În prezent, este Biblioteca Universitară București.

1895, 3/15: S-a născut geologul şi geochimistul Mircea Ion Savul; a iniţiat primele cercetări de petrologie structurală şi de geotermometrie în România; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1964).

 1896, 3/15: A murit Victor Vlad Delamarina, poet şi memorialist; au rămas de la el şi încercări de pictură, insuficient cunoscute; (n. 1870)

1904: S-a născut la Brăila, pictorul român Octavian Angheluţă, artist emerit (1954), profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București; (d.17 noiembrie  1979, Bucureşti).

A fost profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu. De asemenea, a fost directorul Pinacotecii Statului, distins cu titlul de artist emerit (1954).

 1904: S-a născut la Bradeni, Sibiu, omul de știință român Remus Răduleţ. A studiat la Institutul Politehnic din Timișoara și apoi în străinătate studii doctorale la Politehnica Federală din Zürich (astăzi denumită ETHZ), unde unde a lucrat sub conducerea profesorului Karl Kuhlmann, cunoscând personalități ca Albert Einstein, Max Planck, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli.

În 1931 a susținut teza de doctorat și s-a reîntors în țară. A avut o activitate didactică la Școala Politehnică din Timișoara, predând Fizica, Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean.

A fost coordonator și autor principal pentru Lexiconul tehnic român (18 volume), a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității.

A fost membru al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din România, al Academiei Saxone de Științe din Leipzig, al Asociației Americane pentru Progresul Științei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al Academiei de Științe din New York, Președinte al Comitetului Electrotehnic Român (CER), Director al Institutului de Energetică al Academiei RPR.

 1907: S-a născut (la Viniţa, Ucraina) traducătoarea Eugenia Cioculescu (numele la naştere: Evghenia Şafirov); d.1988.

Absolventă a Conservatorului de Muzică din Bucureşti (1925), a cântat la Opera Română din Capitală

A tradus din Jean Cocteau şi, alături de soţul ei, Radu Cioculescu, „În căutarea timpului pierdut” a lui Marcel Proust .

1920: S-a nascut compozitorul român Alexandru Pașcanu; (d.1989).

 Din 1952 a predat la Conservatorul din Bucuresti  teoria muzicii și solfegiu, iar din 1966 devenit profesor de armonie.

Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori.

1921: S-a născut la Constanța, teatrologul Simion Alterescu, stabilit în Israel din 1987; (m. 1995).

 Urmează la Bucuresti, până în 1945, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie. Încă înainte de absolvirea facultăţii va lucra, mai întâi, ca redactor la „România liberă” (1944-1946), apoi va fi secretar de redacţie la revista „Lumea” (1945-1946) şi la Radio România Liberă (1946-1947), redactor responsabil al revistei „Rampa” (1946-1948).

Va fi inspector general în Ministerul Artelor, la Direcţia Generală a Teatrelor (1948-1951), prim-redactor la „Contemporanul” (1948-1952), profesor şi şef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1949-1964), iar din 1951, cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei.

1921: Localitatea Băilești din județul Dolj- Oltenia, a fost declarată prin Decret Regal, oraș.

În data de 4 iulie 2001 Băileștiul a fost declarat municipiu.

1924: In timpul celei  de-a VIII-a Olimpiade, care s-a desfasurat  la Paris, echipa de rugby a României aduce ţării prima medalie olimpică, medalia de bronz.

A fost  cea de-a doua participare a României la Jocurile Olimpice.

Echipa de rugby a României, din care făceau parte Gheorghe Benţia, Teodor Florian şi Nicolae Mărăscu, a pierdut atunci  partidele cu SUA (0-37) şi Franţa (3-61), trebuind să se mulţumească la final cu locul 3 si cu medalia de bronz, prima medalie din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice

Echipa de fotbal a fost eliminată în primul tur după un 0-6 cu Olanda.

La tenis, Gheorghe Lupu a reușit să se califice în turul doi, iar la tir, cel mai bun rezultat a fost locul 13 din 22 de echipe, obținut la întrecerea de armă calibru mare.

Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931.

 1930: Este inaugurată la Radiodifuziunea Română, emisiunea „Ora şcolarilor”.

Discursul inaugural a fost ținut de ministrul instrucțiunii publice, N. Costăchescu.

1933: S-a născut la București, actorul român de teatru și film George Constantin; (d. 30 aprilie 1994, București).

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, George Constantin a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.

Este tatăl actorului Mihai Constantin.

1944: S-a născut la Câmpina, actorul de teatru şi film, considerat unul dintre cei mai mari actori-recitatori ai României, Eusebiu Ştefănescu, regizor, scriitor şi profesor; (m. 15 mai 2015, Bucuresti).

NOTĂ: http://revistacultura.ro/nou/2012/05/ ii dă ca data a naşterii  2 mai 1944

 1946: S-a născut dramaturgul Mihai Neagu Basarab, de profesie medic, Mihai Neagu Basarab ; a tradus din teatrul lui Tristan Bernard.

Format în buna tradiţie a şcolii de medicină de la Bucureşti, s-a specializat în psihiatrie şi istoria medicinei, fiind pînă în 1990 cadru universitar.

Dezamăgit de evoluţiile politice din ţară, s-a autoexilat la Freiburg-im-Breisgau în 1990, specializîndu-se în homeopatie şi ulterior devenind directorul Bibliotecii Române de la Freiburg, posesoarea unui adevărat tezaur de manuscrise, documente şi cărţi ale elitei intelectuale din diaspora.

Mihai Neagu Basarab a oferit, prin titluri de memorialistică precum Ultima boemă bucureşteană (1964-1976) şi Conferinţe freiburgheze şi ale scrieri (cinci volume), o mărturie vie, netrădătoare şi armonioasă stilistic, a vieţii literare şi filosofice din România ultimei jumătăţi de veac. Confesiunile şi analizele sale amintesc de strălucitoarea epocă interbelică românească.

1971: A decedat la Bucuresti, scriitoarea și publicista română Sidonia Drăgușanu ; (n. 4 august 1908, Bucuresti).

A urmat Institutul francez „Choisy-Mangîru” (1919-1932).

În 1934 a primit Premiul Editurii Cugetarea.

A fost redactor la revista Femeia și căminul (1945-1949), Femeia (1949-1950), la ziarul România liberă (1948-1950); redactor, apoi redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1955).

Debutează în revista Reporter (1933), iar debutul editorial este romanul Într-o gară mică (1934).

A colaborat la publicațiile Cuvîntul liber, Dimineața, Adevărul, Dimineața copiilor etc. si a avut o bogată activitate la Radiodifuziune și, din 1956, la Televiziune, contribuind cu scenete, scenarii radiofonice, conferințe etc., unde timp de mai mulți ani a susținut rubrica „Curierul inimii”.

A tradus din Honoré de Balzac, Henrik Ibsen, Anna Seghers, Émile Zola, Wanda Wasilewska ș.a. 

1975: Nadia Comăneci devine la vârsta de 13 ani și jumătate, campioană absolută a Europei  la gimnastică, precum și pe aparate (sărituri, paralele și bârnă).

1976: S-a născut la Cluj-Napoca, gimnasta română de talie mondială Vanda Maria Hadarean.

A fost  laureată cu argint împreună cu  echipa olimpică a României, în 1992, la Barcelona.

S-a retras în 1994 din competiţiile de gimnastică sportivă, pentru a deveni, înainte de a se întoarce în România în 1998, antrenor în Canada și Statele Unite.

A pozat nud pentru Playboy România în in septembrie 2001. A revenit în Canada, luând parte la concursuri de fitness și si-a reluat cariera de  antrenor.

Locuiește in prezent  în Canada și practică fitness-ul. Este Miss Fitness Canada 2008.

A câștigat patru titluri consecutive de Miss World Fitness (2008, 2009, 2010, 2011) și apare în reclame la produse nutritive pentru sportivi.

1990: Demonstranții din Piața Univesității din Bucurşti, au primit un mesaj de solidaritate de la Paris, din partea scriitorului de origine română Eugen Ionescu membru al Academiei Franceze, care a trimis o telegramă de la Paris, declarându-se „golan academician”, fapt care anula persiflator așa-zisa infracționalitate a protestatarilor din Golania, venită dinspre Puterea neocomunistă.

Foto: Academicianul francez de origine română, Eugen Ionescu .

De asemenea, foarte cunoscuta călugăriță misionară Maica Tereza, aflată în România, a transmis și ea un mesaj de solidaritate către participanții la manifestația maraton anticomunistă din Piața Universității.

In timpul  protestelor anticomuniste din Piaţa Universităţii, pe când Ion Iliescu i-a numit “golani” pe demonstranţii pentru democraţie, au apărut numeroase gesturi internaţionale de simpatie cu cauza României.

Printre ele a fost adoptarea, cu mândrie, a acestui  titlului infamant de catre mulţi artişti reputaţi s-au declarat la rîndul lor “golani”.

Eugen Ionesco, de la Academia Franceză, s-a solidarizat si el, purtând însemnul “academician golan”.

1995: Comisia Europeană a aprobat documentul cunoscut sub numele de Cartea Albă, care cuprinde o serie de măsuri pe care statele din centrul şi estul Europei ar trebui să le adopte pentru a se alinia pieţei interne a Uniunii Europene, în vederea obţinerii statutului de membru.

 1997: A fost inaugurat Muzeul Băncii Naţionale a României, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la înfiinţarea sistemului monetar modern al leului.

NOTĂ: La 22.04/4.05.1867 a fost promulgată prima lege monetară a României (Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale), prin care se adoptau ca unitate monetară naţională „leul” (marcat cu valoarea şi armele/stemele ţării, fără vreun semn distinctiv al puterii suzerane, cum prevedea firmanul din 11/23.10.1866), cu 100 de bani, precum şi sistemul monetar zecimal al Uniunii Monetare Latine, bazat pe bimetalism – aur şi argint (Legea a intrat în vigoare la 1/13.01.1868).

1997: Se semneaza la Kiev, de către miniștrii de externe ai  României si Ucrainei, Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre cele doua țări.

 Presedintele Emil Constantinescu

Pe 2 februarie 1997, Emil Constantinescu, președintele României, semnase acest Tratat considerat la momentul respectiv de opinia publica un act de trădare națională, care consfințea de bună voie, pentru totdeauna, pierderea tuturor teritoriilor răpite României, de sovietici, prin Pactul talharesc  Ribbentrop-Molotov, și făcute cadou Ucrainei: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei.

Acest Tratat a fost semnat și de presedintii  SENATULUI și ai  ADUNĂRII DEPUTAŢILOR,  Alexandru Barladeanu si Marțian Dan.

1998: A încetat din viață la Ruhpolding, în Germania, dirijorul sas transilvănean Erich Bergel (1 iunie 1930, Râșnov), fost deținut politic în timpul regimului comunist.

2003: A decedat la Bucureşti, pictorul român Constantin Piliuță;  (n. 4 februarie 1929, Botoşani).

A studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București (1945 – 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu.

  În 1977 Constantin Piliuță a pictat un tablou care îl avea pe Nicolae Ceaușescu în prim plan, cu Burebista, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân în fundal.

Expoziții personale: București 1957, 1962, 1968, 1972, 1973, Veneția (1967); Malmo (1970); Odorheiu Secuiesc (1971).

 A fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, 1974 etc.

 2007: A murit inginerul Nicolae N. Patraulea, autor al unor lucrări fundamentale în domeniul mecanicii fluidelor si membru titular al Academiei Române din 1990; (n. 26 iulie/10 august 1916, Tg.Jiu).

2021: În România, potrivit datelor furnizate de Grupul de Comunicare Strategică, au fost raportate cele mai puține cazuri zilnice de decese și îmbolnăviri cu coronavirus din iulie 2020 (98 de morți și a proape 1.200 de pacienți în stare gravă).

În total, de la debutul pandemiei în România au fost înregistrate 1.058.337 de cazuri. În ultima zi au fost înregistrate 98 de decese de persoane infectate cu COVID-19, iar la terapie intensivă sunt internate 1.214 de persoane.

Pe teritoriul României, 26.133 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 8.062 de persoane se află în izolare instituționalizată.

De asemenea, 49.189 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 133 de persoane.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Irodion de la Lainici; Sfinții Mucenici Timotei și Mavra

Sfântul Cuvios Irodion

Cuviosul Irodion s-a nascut in 1821, in Bucuresti si a primit la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani, a intrat ca frate in Manastirea Cernica. Primeste ingerescul chip al calugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.

In septembrie 1850 staretul sau, Calinic, este hirotonit episcop la Ramnicu Valcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alaturi de alti vietuitori si pe Irodion. In anul 1854 il numeste staret al schitului Lainici. A pastorit cu mici intreruperi 41 de ani, intre anii 1854-1900.

Mentionam ca dupa moartea duhovnicului Sfantului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfantului Calinic.

Cuviosul Irodion a trecut la cele vesnice pe 3 mai 1900.

La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, staretul Teodosie Popescu, la insistentele ucenicului Cuviosului Irodion – ieromonahul Iulian Draghicioiu, cere epsicopului Ramnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Este dezgropat, i-au facut slujba inmormantarii si l-au pus in mormant.

La mormantul Parintelui Irodion se faceau minuni, se vindecau demonizatii si se alungau duhurile necurate. Parintele Visarion Toia a dezgropat pentru a doua oara moastele prin anii 1930 (prima fiind in 1907).

Am putea numi aceasta ca o a doua aflare a moastelor Cuviosului Irodion. A pus moastele intr-un alt sicriu mai mic si le-a ingropat la o adancime de 2,5 metri. La fundul gropii de 2 metri adancime a sapat alta gropnita mai mica de 1,2/0,7 metri, a pus sfintele moaste in acel sicriu mai mic, le-a ingropat, a pus pamant normal peste ele iar la adancimea normala a unei gropi de 1,8 – 2 metri a presarat alte oseminte de la alt parinte pentru a deruta pe toti potentialii viitori cautatori de sfinte moaste.

Toate acestea le-a facut foarte tainic. Nu stim daca urmatorul staret Calinic Caravan a stiut aceasta taina. Cert este ca celalalt staret de dupa parintele Calinic, parintele Caliopie 1975 – 1985 a facut sapaturi ca sa dezgroape sfintele moaste prin 1985. A sapat la 2 metri adancimea unei gropi normale, a gasit acele oase puse la deruta, a astupat groapa.

Pe 8 aprilie 2009, IPS Parinte Irineu, Mitropolit al Olteniei, a primit binecuvantarea Prefericitului Daniel sa gaseasca moastele Cuviosului Irodion. Sfantul s-a lasat redescoperit pe 10 aprilie, iar moastele sale au fost asezate intr-o racla de argint.

Trecerea Cuviosului Irodion în rândul sfintilor a fost aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, in cadrul ședinței de lucru din 29 octombrie 2010. Sfantul Sinod a hotarat ca ziua sa de praznuire sa fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele vesnice.

Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamata duminica, 1 mai 2011, la Manastirea Lainici.

Sfinții Timotei si Mavra, poveste de iubire

Timotei si Mavra, erau doi tineri creștini, soț și soție care au trăit în ţinutul Tebaidei din Egipt, într-un cătun pe nume Petapion (sau Panapion).

Timotei pastra cu mare grijă toate cartile Sfintei Scripturi, într-un timp când Sfânta Scriptură era greu de gasit, iar noaptea credinciosii se adunau în casa lui si-i cereau sa le citeasca din cartile Sfintei Scripturi.

Pentru râvna lui, episcopul din Tebaida l-a hirotesit citet (anagnost) si invatator al crestinilor din satul sau. Citetul era un membru al clerului inferior. El citea Paremiile, Apostolul si alte lecturi biblice, in cadrul sfintelor slujbe.

La vremea potrivita, Sfantul Timotei s-a casatorit cu o fecioara numita Mavra, dar dupa nici trei săptămâni de la căsatorie cei doi s-au vazut în fața unei încercări pe măsura iubirii lor față de Hristos și a unuia față de altul.

Cârmuitorul tinutului, anume Arian, era inchinator la idoli, îi ura pe crestini si ii dadea mortii pe toti cei pe care îi prindea. Invidia a intunecat mintea unor sateni, care, indemnati de diavol, i-au pîrât pe cei doi miri catre Arian, cum că sunt creștini. Indata, păgânul cârmuitor Arian a cerut ca Sfantul Timotei sa fie adus inaintea lui și i-a cerut să-i aduca toate cărtile din care acesta le citea creștinilor, dar a fost refuzat.

Cei doi miri au fost rastigniti pe doua Cruci separate, asezate una in fata celeilalte. Noua zile au stat inaltati pe Cruce si s-au intarit reciproc in credință. Au schimbat intre ei cuvinte calde, cuvinte curate de iubire.

Nici prigonirea, nici durerea, nici suferinta nu au fost in stare sa-i desparta pe Sfintii Timotei si Mavra de Domnul lor. Nu lipsea din inima lor iubirea pentru Hristos. Doar asa se explica puterea lor de a muri impreuna, pentru credinta lor. Nimeni, ca om, nu poate rezista unor asemenea chinuri. Sfintii Timotei si Mavra au rezistat chinurilor doar pentru ca Hristos era intru ei. El era Cel prigonit, care suferea chinurile, impreuna cu ei.

Apoi, a venit la Sfanta Mavra ingerul lui Dumnezeu, care a dus-o in cer si i-a aratat un scaun, o haina luminoasa o cununa, zicandu-i: „Acestea ti s-au gatit tie!” Apoi, a dus-o intr-un loc mai inalt, unde i-a aratat un alt scaun, alta haina si alta cununa, zicandu-i: „Acestea s-au gatit spre mostenire barbatului tau, iar osebirea locului inseamna ca barbatul tau a fost pricinuitor al mântuirii tale.”

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfintilor Mucenici Diodor si Rodopian;

– Sfantului Cuvios Petru, Episcopul Argosului.

– Sfintilor douazeci si sapte de mucenici.

– Sfantului Cuvios Teodosie, egumenul Lavrei Grotelor din Kiev.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/03/o-istorie-a-zilei-de-3-mai-video-2

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
3. ro.wikipedia.org.
4. mediafax.ro;
5. Istoria md.
6. worldwideromania.com;
7. Enciclopedia Romaniei.ro;
8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;
9. Crestin Ortodox.ro;
10. Cinemagia.ro.;