CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 mai în istoria noastră

1388:  Este atestată printr-un hrisov domnesc mânăstirea Cozia, din  județul Vâlcea, importantă ctitorie a domnitorului muntean Mircea cel Bătrân.

În hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân se  spunea:

„…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”

 Legenda spune ca fost construită în apropierea altei mânăstiri ridicate  de Negru Vodă.

 Zidirea bisericii începuse în primăvara anului 1387, fiind executată de un arhitect sârb chemat de însuși domnitorul Munteniei. 

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate.

Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mânăstiri, ridicată de Negru Vodă.

Cladirea este caracteristică stilului bizantin și a fost principalul model al arhitecturii religioase din Muntenia timp de patru secole.

 Foto: Mânăstirea Cozia ; sursă: romanianmonasteries.org

Biserica mare a fost construită inițial doar cu pronaos, naos și altar, pridvorul adăugându-se în anul 1707. De-a lungul timpului s-au efectuat o serie de modificări, dar frumusețea construcției s-a păstrat.

Zidirea mânăstirii de la Cozia i-a fost sugerată domnitorului Mircea cel Batrân de către călugărul cărturar Nicodim de la Tismana.

Hrisovul domnitorului Mircea cel Batrân  este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din  județul Vâlcea, pe teritoriul căreia se află.

Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 – 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mânastirii, și i-a  întărit drepturile de proprietate asupra mai multor sate și moșii.

De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari.

Mânastirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatarea sării, cat si la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea lui Stan de pe Lotru.

Pe Pisania bisericii mânăstirii Cozia sunt consemnate următoarele:

„Întru slava sfintei și de viața făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românesti Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară aceasta înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românesti chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

 1822: S-a născut (la Mamorniţa, azi în Ucraina) Gheorghe Sion, poet, dramaturg, traducător şi memorialist, membru titular, din 1868, al Academiei Române.

Gheorghe Sion - opera, viata, biografie : comentarii si analize

SION Gheorghe, se naste la 22 mai 1822, Mamornita-Cemauti – moare in 1 oct. 1892, Bucuresti.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002), dă naşterea la data de 22 mai 1822.

1845: Mihail Kogalniceanu a inceput, la Iasi, publicarea “Letopisetilor Tarii Moldovei”, in trei volume, prima editare a cronicilor lui Miron Costin, Grigore Ureche si Ion Neculce, la care va adauga, in editia urmatoare, cronici muntene. 

1848: Pe fundalul afirmarii idealurilor nationale ale revolutiei de la 1848, George Barițiu a scris, in “Gazeta de Transilvania”, ca “Soarta natiunii romane se va hotari la Bucuresti si in Iasi, iar nu in Cluj, nici in Blaj, nici in Buda”.

George Baritiu | Weekend de weekend prin România

1848 (18/30): Dieta de la Cluj, în care românii, deşi majoritari, nu erau reprezentaţi decât de un singur deputat, a votat „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.

 1886 (18/30): S-a născut Mircea Djuvara, filosof şi jurist, membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1945).

Miniștrii Justiției – Ministerul Justitiei

1887: A murit (la Hanau, in Germania), sculptorul român de origine germană,  Karl Storck.

S-a stabilit în România în 1849 si  a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte (fondată de pictorul Theodor Aman în 1864).

Karl Storck - Home | Facebook

Este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti. Fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori (n. 1826). NOTĂ: Alte surse (Tribuna României 30.III.1987 sau http://www.answers.com), consemneaza decesul sau la 30 martie 1887.

1888:  S-a născut poetul și eseistul român Eugeniu Speranția ; (d. 11 ianuarie 1972). 

Eugeniu Sperantia – modelul intelectualului complex | ziarulfaclia.ro/arhiva

Era fiul Elenei (născută Cruceanu) şi al scriitorului Theodor D. Speranţia.


 1897: Este publicat la Londra romanul „Dracula”, al autorului irlandez Bram Stocker.

Imagini pentru Bram Stocker

 Personajul principal al romanului, contele Dracula (Graf Dracula), a devenit unul dintre cei  mai renumite personaje vampir din literatura universala.

Tot Bram Stoker a avut ideea să asocieze legenda domnitorului muntean cu liliacul hematofag (Desmodus rotundus) numit si  „vampir”. Romanul a fost de mai multe ori transpus pe ecran, iar  rolul Contelui a fost jucat de actori ca: Max Schreck, Christopher Lee, Bela Lugosi, Klaus Kinski ȘI Gary Oldman.

1899: La Haga, s-au deschis lucrarile primei Conferinte a Pacii, la care a participat Romania.

 1918: Regele Ferdinand I al României vizitează orașul Hotin din Basarabia.

Un român de mare caracter – Regele Ferdinand | CER SI PAMANT ROMANESC

Foto: Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei.

Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. A fost unul dintre înfăptuitorii Marii Uniri de la 1918.

1918: Imediat după Marea Unire,la 27 martie/9 aprilie 1918, în Basarabia este introdusă prin lege instituția jandarmeriei în vigoare în România.

1923: Hermann Oberth , fizician german originar din România, susţine examenul de diplomă la Universitatea din Cluj, cu lucrarea „Racheta spre spaţiile planetare” (editată, în acelaşi an, la München), care avea să devină o operă de bază în tehnica rachetelor şi teoria zborului cosmic; în acelaşi an Oberth proiectează, pentru prima dată în lume, o rachetă meteorologică şi geofizică în două trepte.

Hermann Julius Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu – d. 28 decembrie 1989, la Nürnberg, in Germania), a fost unul dintre părinții constructiei  de rachete și  al astronauticii.

1928: S-a născut la Brasov, Domokos Géza, scriitor şi publicist roman de naţionalitate maghiară, primul preşedinte al UDMR (25decembrie 1989 – 17 ianuarie 1993).

A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984).

Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din București.

În urma revoluției din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale si  deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o si un  un susținător al autonomiei regionale.

A murit la Targu Mures, in data de 27 iunie 2007.

1957: S-a nascut muzicianul  român Mihai Crețu, initiatorul proiectului germano-român de muzică electronică Enigmaînceput impreuna cu, cantareata Sandra Crețu (sotia sa), David Farstein și Frank Peterson în anul 1990. 

Sandra Cretu a fost vocalista a numeroase din cântecele grupului Enigma.

Soții Michael și Sandra Cretu au lucrat împreună și într-un alt proiect muzical, omonim numelui Sandrei, sub denumirea de Sandra (proiect muzical). Enigma a produs 6 albume de studio.

 

  Michael Cretu a studiat muzica clasică la Liceul Nr. 2 din București în anul 1965 și la Paris în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 pînă în 1978, obținând o diplomă universitară în muzică.

A produs melodii pentru Frank Farian, maestrul german care s-a aflat în spatele succesului din anii 1970 și 1980 al cunoscuților cântăreți Boney M și Milli Vanilli.

După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Crețu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical „new age dance”, sub numele – sugerat de Fairstein- Enigma.

Împreună cu Frank Peterson și David Fairstein, el a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată Sadness, care a avut un succes neașteptat. Albumul MCMXC a.D., lansat în 1990, a avut un succes uriaș.

Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului Enigma era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, și care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute mereu noi direcții muzicale și să nu se lase depășit de imitatori.

MCMXC a.D. a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, și a ieșit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album Enigma, The Cross of Changes, în 1993.

Peterson avusese deja neînțelegeri cu Crețu și a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până atunci cânturi gregoriene, dar Crețu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Așa a apărut Return to Innocence, care va deveni hit mondial.

 Ultimul său album, al șaselea din istoria proiectului Enigma, se numește „A Posteriori” si  fost lansat in septembrie 2006.

1962: S-a nascut Sandra Crețu, cântăreață germană,  fosta sotie a lui Mihai Cretu.

Sandra Crețu,  (născută Sandra Ann Lauer, la Saarbrücken, in  Germania),  este o cântareață  de muzică pop și eurodance.

Înaintea de a începe o carieră solo sub numele de Sandra, până în 1984, a fost vocalista trupei Arabesque.

 Imagine similară

Sandra a participat ca solistă, la proiectul muzical Enigma al fostului său soț de origine română, Mihai (Michael) Crețu.

1983: A murit Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936).

A organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate; (n. 1901).

1994: Patronul Ion Stoica a anunțat închiderea jocului “Caritas”, o megaescrocherie care a ruinat sute de mii de români.

 Caritas a fost un joc de tip piramidal, care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994 și a atras milioane de deponenți din toată țara, care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi, înainte de a da faliment în 14 august 1994.

La data declarării falimentului, acesta  avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani.

Nemulțumit și de această sentință, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996. 

Nu se cunoaște nici până acum care este motivul pentru care autoritățile au permis acest joc piramidal și ce destinație au avut banii depunătorilor.

Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă de mulți ani.

1995: A murit tenorul român Valentin Teodorian; (n. 4 iunie 1928).

S-a născut într-o familie de muzicieni – tatăl său fiind Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, iar mama sa, Eugenia Teodorian, o distinsă membră a celebrei Societăți corale „Carmen”.

Valentin Teodorian a fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri.

De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied.

A făcut parte din legendara „distribuție de aur”, alături de Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și Constantin Gabor, în Bărbierul din Sevilla.

A scris monografiile Nicolae Lungu și Verdi Nemuritorul si a  participat la numeroase emisiuni radiofonice, ca vorbitor sau ca solist de operă.

A realizat importante înregistrări pentru Radiodifuziune, pentru Televiziune și pentru renumita casă de discuri bucureșteană, Electrecord.

2000: A murit Ernö Gall, sociolog şi publicist maghiar din România. A  efectuat  cercetări privind rolul intelectualităţii si a fost membru corespondent al Academiei Române din 1974 (n. 1917). NOTĂ: http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro, menţionează ca dată a morţii sale data de 17 mai 2000.

2001: Regele Mihai I s-a întors la Palatul Elisabeta din București, la aproape 55 de ani după ce a semnat sub ameninţarea armelor, abdicarea de pe tronul României.

2007: A decedat  jurnalista română, realizatoare  de emisiuni TV, Jeana Gheorghiu; (n. 1946).

Jana Gheorghiu a fost răpusă de o tuse seacă. A fost un jurnalist de forță  - Rețete și vedete

A devenit foarte cunoscută  datorită reportajelor sale referitoare la  Revoluţie.

In anii ‘90, era una dintre cele mai cunoscute moderatoare de televiziune din Romania, fiind foarte populare în acei ani emisiunile sale pentru tineri intitulate „Salut, prieteni” și „Gaudeamus”.

Totodată, în  primii ani de după Revoluție, a realizat programul de divertisment de sâmbată „Ora 25. Tranzit TV”,  și primul mare concurs cu premii din istoria televiziunii, cu acordarea de mașini drept recompense pentru câstigători.

2009: Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg, după ce reprezentanţii Muzeului Bran şi ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta funcţionând in continuare în regim privat.

Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală.

Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009

2011: A decedat la Bucuresti, prozatorul, publicistul si eseistul roman Mircea Horia Simionescu; (n. 23 ianuarie 1928, Targoviste) .

 

A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc.

 2014: A decedat  istoricul şi profesorul american de origine română Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925), autor a numeroase articole şi cărţi despre România (printre acestea, şi bestsellerul „În căutarea lui Dracula”, publicat în 1972, scris împreună cu Raymond McNally (carte care a făcut din Dracula un adevărat brand în Statele Unite).

A obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana.

A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College si a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England).

Radu Florescu se numără printre primii care au pus bazele industriei publicităţii româneşti, la începutul anilor 90 ai secolului XX.

Intre cele mai cunoscute lucrari pe care le-a publicat se numară :

Lupta împotriva Rusiei în principatele române (The Struggle against Russia in the Romanian Principalities);
Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale (Dracula – Prince of Many Faces; His Life and His Times), împreună cu Raymond T. McNally;
În căutarea lui Dracula – O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally.

A fost consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA, între anii 1996 şi 2004.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin

Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin

Pe vremea când Imperiul Roman era condus de împăratul Deciu (249-251), aprig prigonitor al creştinilor, Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Aceş­tia l-au dus la dregătorul Optimus, care l-a silit să jertfească zeiţei Afrodita.

Însă el nu a vrut să se supună, ci a mărturisit cu mult curaj că nu poate să se închine unei zeiţe desfrânate, că este creştin şi se închină numai lui Hristos Iisus, Dumnezeu. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul Sfântului Petru, apoi l-a pus în butuci, după care l-a chinuit cu roata.

Nereuşind să-l facă să jertfească idolilor şi să-l despartă de Hristos, i-a tăiat capul şi aşa a primit Petru cununa mucenicilor din mâinile Domnului Iisus Hristos. Sfântul Dionisie era un bărbat creştin şi împreună cu o fecioară Cristina se aflau întemniţaţi din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost ucis împreună cu alţi creştini, fiind îngropat sub mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra sa. Sfântul Paulin era din Atena şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni.

Pentru aceasta, a fost prins şi dus în faţa dregătorului Atenei, care după ce l-a bătut cumplit l-a aruncat într-un cuptor cu foc. Dar sfântul, prin puterea lui Dumnezeu, a ieşit de acolo nevătămat. De aceea, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi aşa, Paulin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, de la Care a primit cununa mucenicilor. 

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/05/18/ziua-de-18-mai-in-istoria-romanilor-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro:
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9. Cinemagia.ro;
  10. Lumina.ro.

18/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 17 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 17 mai, în istoria noastră

1395: A avut loc lupta  de la Rovine, una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești.

                  Captivitatea şi moartea lui Baiazid Fulgerul. (III) Asasinat sau  sinucidere? | ISTORII REGĂSITE
Mircea cel Bătrân (domnul Munteniei între 23 septembrie 1386 noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418.     Sultanul turc  Baiazid I (1354 – 1402d.H.)

Comandanții in Bătalia de la Rovine 

Acţiunile lui Mircea cel Bătrân în spaţiul balcanic, cât şi relaţiile acestuia cu regele Ungariei şi cu emirii anatolieni – care primejduiau poziţia otomană încă nesigură pe teritoriul european – l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395.

Pentru a-şi spori posibilităţile de acţiune, la 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân şi regele Sigismund de Luxemburg, au încheiat la Braşov un tratat de cooperare militară antiotomană.

In privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine), şi două locuri posibile in care s-a desfasurat lupta: râul Argeş, respectiv, râul Jiu.

Unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud posibilitatea existenţei a două bătălii diferite una pe Argeş, la 10 octombrie 1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395. Totuşi, istoricii Al. V. Diţă şi D. I. Mureşan, susţin ca dată a desfăşurării bătăliei ziua de 17 mai 1395, pe baza unor izvoare athonite care se referă la moartea unui vasal al sultanului, Konstantin Dragas.

Cronicile nu oferă prea multe informaţii istorice nici in privinta desfăşurarii bătăliei.

Cronicarul grec  Laonic Chalcohondil scrie că, după ce a dus populaţia în munţi, Mircea a hărţuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii şi-au aşezat tabăra. După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul Argeş, cu pierderi mari de ambele părţi.

Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulţimea cadavrelor, Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit.

In lupta  la Rovine a cazut si unul dintre vasalii lui Baiazid, prinţul sârb Marko Kralevici.

1656,17/27 mai : S-a încheiat la Moscova, Tratatul de alianță româno-rus.

Gheorghe Stefan (1656)

Primul tratat româno-rus între domnitorul Moldovei Gheorghe Ștefan (foto) și țarul Rusiei, Alexei Mihailovici, s-a încheiat prin intermediul Mitropolitului Moldovei Ghedeon și al lui Grigore Neaniul, al doilea logofăt.

Acest act are o introducere protocolară, în care se prezintă situația Moldovei, după care urmează cererile domnitorului, în 10 puncte.

Documentul stabilea următorul acord: „toate locurile, teritoriile și cetățile fortificate pe care Imperiul Turcesc le-a desprins de Moldova, cuprinzând Cetatea Albă, Chilia, Tighina și provincia Bugeacului, vor fi recucerite de Marele Țar și vor fi restituite pe urmă Principatului Moldovei iure hereditari” (N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe).

 1819: In Basarabia țaristă, este sfințită biserica Sfantul Gheorghe din satul Grădiște, ținutul Hotărniceni, înălțată de căpitanul Cociu din satul Copceac ”cu a sa cheltuială”.

1848: Se încheie Marea Adunare Naţională de la Blaj, în Transilvania, la care au  participat  40 000 de români, preponderent ţărani, in timpul careia românii se declară naţiune de sine stătătoare.

Această mare adunare a fost prezidată de episcopii români Ioan Lemeni și Andrei Șaguna.

Foto: Ioan Lemeni (n. 22 aprilie 1780, Dezmir, comitatul Cluj – d. 29 martie 1861, Viena) a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la Blaj), suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 și a guvernului revoluționar de la Pesta.

        

   Foto: Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1808, Miscolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Andrei Șaguna, în fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph.             

             

           

Adunarea a avut loc pe Cîmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna și a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

 Marea Adunare Națională de la Blaj (1848)

Marea adunare națională de la Blaj a fixat programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

  • dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
  • dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
  • emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
  • desfiinţarea iobăgiei;
  • desfiinţarea breslelor;
  • libertatea cuvîntului şi a tiparului;
  • asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
  • înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
  • libertatea industriei şi a comerţului;
  • învăţămînt de toate gradele în limba română;
  • impozit proporţional cu veniturile;
  • etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…„.

1848: În zilele de  4 / 16 mai – 5 / 17 mai,  la Lugoj are loc, Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor revolutionari  moldoveni şi munteni, in timpul careia se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

1848 : La 17 mai stil vechi , (29 mai 1848, stil nou), Dieta din Cluj, Transilvania, votează fără a ține cont de cererea Adunării de la Blaj, unirea Principatului Transilvaniei cu Ungaria, act politic pe care împăratul Ferdinand al Austriei o sancționează la 29 mai 1848, stil vechi (10 iunie 1848, stil nou).

1848 :Comitetul revoluționar din Muntenia a trimis un „agent confidențial” la Constantinop, în persoana lui Ion Ghica.

Ion Ghica (1848)

A fost membru corespondent al Academiei Române din anul 1948. A decedat in 1954.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români D-L (1998), dă ca dată a naşterii 27 mai 1886.

1855: S-a născut la Aciliu, Sibiu, episcopul ortodox  Nicolae Ivan, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române; d.3 februarie 1936, Cluj.

Nicolae Ivan (1855-1936)

A urmat Seminarul Teologic Andreian din Sibiu (1874–1877), fiind numit învățător în Săliște (Sibiu). A dus o luptă dârză împotriva încercărilor de deznaționalizare prin școală și și-a exprimat punctul de vedere românesc în privința învățării limbii maghiare în școlile românești la Congresul Învățătoresc de la Budapesta din 12 august 1881 ca delegat al învățătorilor.

A fost numit de către ministrul de Justiție Dr. T. Pauler din Budapesta ca spiritual și învățător la Institutul de corecțiune din Aiud, iar din octombrie 1884 a fost hirotonit preot sub jurisdicția institutului.

A fost apoi redactor responsabil la Telegraful Român din Sibiu, protopop la Alba-Iulia, asesor) economic la Arhiepiscopia Sibiului. A fost primul episcop al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pe care a condus-o din 1921 până la sfârșitul vieții.

1886 – S-a născut la Cluj, poetul simbolist român Emil Isac, un deschizător de drum în lirica transilvăneană de la începutul secolului al XX-lea, prozator și publicist, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române; d; 25 martie 1954, Cluj .

Emil Isac (1886-1954)

A urmat Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj și a locuit mare parte din viața sa, în acest oraș.

A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în revista Familia și a colaborat la Viața nouăNoua revistă românăRomânia muncitoareCuvântul liberViața românească, etc.

Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără MamaOchii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.

Dintre volumele sale: Poezii, impresii și senzații moderneArdealule, Ardealule bătrânCartea unui omVersuri.

1888 : S-a născut la Bad Deutsch-Altenburg, Austria, clericul romano-catolic de origine austriacă Anton Durcovici; d. la 10 decembrie 1951, închisoarea comunistă de la Sighet.

Anton Durcovici (1888-1951)

A îndeplinit funcția de episcop de Iași. La vârsta de șase ani a emigrat împreună cu mama sa la Iași. Mutat la București, a frecventat Școala Arhiepiscopală Sf. Andrei și Liceul Sfântul Iosif, apoiu Seminarul mic. La data de 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la Colegiul De Propaganda Fide (1906–1911); în 1911 a obținut doctoratul în Filosofie de la Universitatea „Toma de Aquino” și doctoratul în Teologie de la Universitatea Urbaniană, precum și licența în Drept canonic de la Universitatea Gregoriană. A fost sfințit preot în 1910 în Bazilica San Giovanni in Laterano.

A fost profesor de religie la Liceul Sf. Iosif din București și administrator parohial la Tulcea. Fiind cetățean austro-ungar a fost arestat de ziua intrării României în Primul Război Mondial și închis împreună cu ați preoți catolici într-un lagăr din Moldova, fiind ulterior eliberat de regele Ferdinand I. A fost numit preot vicar la parohiile din Târgoviște și Giurgiu, profesor de religie la Liceele Sf. Iosif și Sf. Andrei din București, rector al capelelor școlilor catolice, predicator la biserica Sf. Maria a Darurilor.

După Primul Război Mondial a ocupat diferite funcții în cadrul Arhidiecezei de București. A fost decorat de regele României cu Ordinul național Steaua României, în grad de ofițer. A înființat revista Farul nou, la care au colaborat Gala Galaction, Nichifor Crainic, etc. A fost rector și al Institutului Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif din Iași (1944-1945), mutat la București. Vorbea la perfecție româna, germana, latina, franceza, italiana și maghiara. A fost arestat de Securitate la data de 26 iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet, în urma torturilor. La 17 mai 2014 a fost beatificat de cardinalul Angelo Amato.

1901: S-a născut in București, criticul literar Pompiliu Constantinescu ; (d.9 mai 1946 Bucuresti).

Pompiliu Constantinescu

A urmat cursurile Seminarului  pedagogic din București si ale Facultății de Filosofie și Litere din București, publicând in  Revista Fundațiilor Regale, Kalende,  Sburătorul, Viața literară și Vremea.

S-a stins din viață la 9 mai 1946, în plină putere creatoare. În anul dispariției, era directorul liceului CFR de băieți „Aurel Vlaicu” din București și preda și limba română, ca profesor de liceu.

Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara „Mişcarea literară”, „Tudor Arghezi”, „Scrieri alese”, „Poeţi români moderni” .

1901: S-a născut la Jitin, jud. Caraș-Severin, sculptorul român, profesor universitar la Cluj, Romulus Ladea (cunoscut și ca Romul Ladea); 

 In  1922 s-a înscris la Școala de arte frumoase din București, unde l-a avut  ca profesor pe marele pictor Dimitrie Paciurea.

În 1924 se înscrie la Academia Julien și lucrează un timp în atelierul lui Brâncuși la Paris, fiind considerat  de către mulți critici de artă, a fi fost format la „școlile” marilor sculptori ai secolului 20, Constantin Brâncuși și Auguste Rodin, fiind deci unul dintre continuatorii sculpturii figurative moderne.

I s-au acordat titlurile de Artist emerit (1957) și Maestru emerit al artei (1964, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”).

A decedat în ziua de  27 august 1970, în localitatea Joița, zona Arcuda, județul Giurgiu.

1906 (17/30): A murit botanistul Florian Porcius; s-a numărat printre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti; în 1848 a făcut parte din delegaţia care a mers la Viena pentru a susţine drepturile naţionale ale românilor transilvăneni, fapt ce i-a atras arestarea; membru titular al Academiei Române din 1882 (n. 1816)

 1908: S-a născut Sigismund Toduţă, compozitor, muzicolog şi profesor; membru corespondent al Academiei Române din 1991; (m. 1991).

Personalitate complexă a muzicii românești, Sigismund Toduță  a fost un autor de lucrări monumentale de o certă originalitate, de expresie și stil în arta națională, comparabil doar cu Enescu, Jora și Paul Constantinescu”, după cum arăta muzicologul Viorel Cosma.

A studiat la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj: 1926-1930 – secția pedagogie; 1926-1932 – secția pian; 1930-1936 – secția compoziție, demonstrându-și de la bun început polivalența. Între profesorii săi s-au numărat Ecaterina Fotino-Negru (pian) și Marțian Negrea (compoziție).

A urmat specializări de compoziție și pian la Roma, la Academia Santa Cecilia (1936-1938) și în pararalel, la Pontificio Istituto di Musica Sacra (1936-1938) pentru muzică sacră, compoziție religioasă și orgă. A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la acest institut de muzică sacră, cu teza „Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio”. Parcursul său profesional a început la Blaj (profesor de muzică 1932-1943); apoi a fost asistent-corepetitor la Conservatorul de muzică și artă dramatică Cluj/Timișoara (1943-1944, în timpul cedării Ardealului), secretar artistic al Filarmonicii „Ardealul” din Cluj (1945-1949).

Începând din anul 1947 a predat teorie, solfegiu, armonie, contrapunct, fugă, forme și compoziție la Conservatorul G. Dima din Cluj (până în 1973). A fost rector al acestei instituții între anii 1962-1965, iar între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj. Începând din anul 1970, preia – pentru prima dată în România – conducerea științifică a doctoratului în stilistică muzicală. A fost membru al Academiei de științe sociale și politice (1970-1989) și membru corespondent al Academiei Române (martie 1991).

Activitatea sa creatoare a fost recompensată cu premiul al II-lea de compoziție George Enescu (1940), premiul Robert Cremer (1943); Premiul de Stat (1953, 1955), premiul George Enescu al Academiei Române (1974), titlul de Maestru Emerit al Artei (1957), premiile Uniunii compozitorilor (1973, 1976, 1978 și 1983 – marele premiu).

Creația lui Sigismund Toduță cuprinde toate genurile, juxtapunând formele mari, ale simfoniei sau concertului, dar și lieduri, miniaturi vocale, instrumentale sau corale: muzică vocală, camerală, corală (menționăm aici Liturghia Sf. Ioan Gură-de-Aur pentru cor mixt), simfonică (cinci simfonii, concerte pentru pian și orchestră, suflători și percuție, orchestră de coarde, orchestră de coarde și orgă, flaut și orchestră de coarde, oboi și orchestră de coarde, etc.), vocal-simfonică (amintim balada-oratoriu Miorița, Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orgă), muzică de teatru, operă (opera-oratoriu Meșterul Manole), cărora li se adaugă importante lucrări de muzicologie (Formele muzicale ale Barocului în operele lui J. S. Bach; Forma mică mono- bi- și tristrofică; Ideea ciclică în sonatele lui George Enescu).

Creația sa urmează filonul neoclasic, și realizează o sinteză între muzica folclorică, muzica bizantină și muzica gregoriană, „cele trei surse omofonice care au stat la baza întregii muzici universale”; intonațiile religioase se îmbină cu cele ale muzicii populare românești. „Adept convins al polifoniei vocale renascentiste, dar și al polifoniei instrumentale a epocii baroce, Sigismund Toduță s-a orientat către o viziune personală a discursului muzical, cu o puternică tentă folclorică. Apelând la heterofonie, aulodie, isonul psaltic și popular, menținându-se în cadrul unui modalism cromatic riguros controlat, a ajuns la un limbaj autohton de certă originalitate, care i-a asigurat un loc singular în galeria maeștrilor simfonismului românesc

1912: S-a născut la Colonești, Olt, căpitanul aviator erou român  Alexandru Șerbănescu, un as al aviației românești de vânătoare, în timpul celui de al doilea război mondial; d. 18 august 1944, Buzău .

Format inițial ca vânător de munte, cu o evoluție foarte bună, a fost atras de aviație, devenind întâi observator aerian, iar în 1941 pilot, zburând inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109 G. A participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației URSS, a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva aviației de bombardament americane. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare.

Alexandru Șerbănescu (1912-1944)

A căzut eroic în lupta pentru apărarea Ploieștiului, în luptă cu aviația americană, la 18 august 1944.

În momentul căderii era pilotul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Ghencea Militar în data de 22 august 1944. A fost citat de două ori pe Ordin de zi și decorat cu numeroase ordine și medalii.

1920: S-a născut poetul român Geo Dumitrescu („Jurnal de campanie”, „Poezii, ediţie completă şi definitivă”, „Aventuri lirice”); (d. 28 septembrie 2004).

 

A debutat în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare volumul Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943.

Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția.

A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”).

A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele „Contemporanul” și „Luceafărul”.

Rubrica Atelier literar, pe care a susținut- o ani la rând, rămâne un model de orientare a debutanților, cu o generoasă exigență. A fost director al revistei „România literară”.

1923: În  București, capitala României, are loc inaugurarea Monumentului Ostașului Necunoscut din Parcul Carol.

Fișier:Parcul Carol vechi.jpg

Mormântul Ostașului Necunoscut este  opera sculptorului Emil Wilhelm Becker,  devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

La data inaugurării, 17 mai 1923, au  fost prezenti  familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.

Ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut (1923)

Pentru a face loc monumentului dedicat liderilor PCR. numit pompos „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”, regimul comunist a dispus demontarea  Mormântului  Ostașului Necunoscut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și  strămutarea acestuia la Mausoleul de la Mărășești.

La  26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I din Bucuresti.

1924: La Chișinău, în România unită, se editează revista literară, științifică, socială, bilunară, Gândul neamului.

Revista a fost editată până în aprile 1928.

Revista literară, științifică, socială, bilunară, Gândul neamului a fost înființată inițial cu denumirea Vulturul Basarabiei și a apărut de 2 ori pe lună la Chișinău, în România Unită, între 10 decembrie 1920–15 martie 1923, apoi, ca Vulturul Carpaților, lunar între 15 martie 1923–mai 1924.A apărut ca Gândul Neamului lunar, până în aprile 1928.

1932: În România a intrat în vigoare Legea pentru organizarea Institutului Superior de Educatie Fizica. Durata cursurilor era de patru ani.

1935: S-a născut la Brașov, criticul de film şi jurnalistul Călin Căliman ; d. 24 aprilie 2018, București,

Din 1959 a activat ca redactor la revista Contemporanul, unde s-a ocupat de articole din domeniul cinematografic.

Călin Căliman (1935-2018)

De-a lungul anilor, a publicat peste 6.000 de articole în diferite cotidiane și reviste culturale: TeatrulCinemaContemporanulContemporanulIdeea europeanăNoul CinemaCaiete criticeCurentulEcart, etc., 

A susținut în anii ’60–’70 o rubrică de cultură cinematografică la Televiziunea Română, a colaborat vreme de peste patru decenii la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Asociației oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale (ATM) și membru al Uniunii Cineaștilor (UCIN). A susținut cursuri de Istoria filmului, la IATC, Universitatea Columna, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Hyperion. A colaborat la volumele colective Cinematograful românesc contemporanCinema 2000Filmul românesc încotro, etc. A fost redactor-șef la revista Cinema. Este autorul volumelor: Filmul documentar romanescJean MihailSecretul lui Saizescu sau Un surâs în plină iarnăIstoria filmului românesc 1987–2000Cinci artiști ai imaginii. A primit Premiul UCIN „pentru îndelungata sa activitate în promovarea filmului romanesc” (1985).

1936: A fost deschis publicul Muzeul Satului din București, la inițiativa profesorului Dimitrie Gusti.

Concomitent, a fost inaugurat și Parcul Herastrau.

 

Foto: prof. Dimitrie Gusti

 1936:  În România se promulgă Codul penal și Codul de procedură penală, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 1937.

 1946: S-a constituit Blocul Partidelor Democratice (BPD), alianţă electorală alcătuită din PCR, PSD, PNL-Gh. Tătărescu, PNŢ-Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor, fiecare partid păstrându-şi ideologia şi programul propriu.

Blocul Partidelor Democratice (1946)

Platforma-program a alianței, cu data publicării la 20 mai, prevedea: asigurarea regimului democratic în cadrul monarhiei constituționale; respectarea libertății individuale; respectarea drepturilor și libertăților cetățenești; libertatea cuvântului, a scrisului, a întrunirilor și a dreptului de asociere; libertatea religioasă (nimic respectat ulerior).

În urma unei campanii electorale în care s-au înregistrat multe violențe, încălcări ale normelor democratice și fraude masive la urne, Blocul Partidelor Democrate a fost declarat cîștigător al alegerilor cu 68,70% din voturi, deschizându-se astfel calea instaurării puterii comuniste în țară și subordonarea României pentru o perioadă îndelungată intereselor Moscovei.

1946: S-a încheiat procesul intentat de comuniști la comanda Moscovei mareșalului Ion Antonescu, fostul conducător al statului român în perioada războiului mondial.

Întregul proces intentat membrilor guvernului Antonescu s-a consumat foarte rapid, între 6–17 mai 1946. Așa zisul Tribunal al Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte (Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Vasiliu, etc.), dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență (printre ei, Horia Sima).

Deși Codul Penal nu prevedea pedeapsa cu moartea, patru dintre cei șapte condamnați la execuție în „procesul Antonescu” au fost impușcați la 1 iunie 1946.

1949: S-a născut regizorul de teatru şi film Gelu Colceag, profesor universitar, doctor al  Universitatii de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

1952: A murit Paul Bujor, naturalist (studii de anatomie comparată, hidrobiologie şi biologie experimentală), creatorul alături de Grigore Antipa, al şcolii româneşti de hidrobiologie şi scriitor (codirector al revistei „Viaţa Românească”);  (n. 1862).

Este fondatorul învăţământului universitar de morfologie animală şi al cercetărilor zoomorfologice din România; codirector al revistei „Viaţa Românească”;

A fost membru titular onorific al Academiei Române din 1948.

 1957: Regizorul Ion Popescu-Gopo a fost premiat la Festivalul de la Cannes (Franţa), pentru filmul sau de desene animate intitulat  „Scurtă istorie”, cu Marele Premiu Palme d’or  filmul scurt metraj de desene animate. (Franţa)

Ion Popescu-Gopo a creat numeroase filme în care personajul principal era „omuleţul lui Gopo”. 

 Pseudonimul de Gopo provine de la numele părinţilor săi: numele de fată al mamei sale, Gorenco, şi numele tatălui, Popescu.

1994: Președintele României, Ion Iliescu, a promulgat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

1995: Pentru prima data un român, Constantin Lacatușu, a reușit sa ajunga pe vârful muntelui Everest, cel mai inalt munte din lume.

Alpinistul a dus până la capăt  aceasta ascensiune  pe „Acoperisul lumii”, la  8.848 metri, dupa alte doua incercari esuate.

El a făcut parte, împreună cu alţi 14 alpinişti din şapte ţări, din expediţia „Himalayan Experience 8000/1995 Everest International Expedition”)

Imagini pentru Constantin Lacatușu, photos

Cu un an inainte, acesta a avut o tentativa de escaladare a Everestului pe un traseu in premiera mondiala, dar nu a depasit 8.100 de metri.

La „Jubileul de Aur Everest 2003″, a primit o medalie din partea Printului nepalez Paras Bikram Shah Dev ca semn al recunoasterii meritelor sale.

S-a nascut in 21 februarie 1961, la Piatra-Neamt, si este casatorit cu vedeta TVR, Irina Pacurariu.

A inceput sa practice alpinismul in facultate, in 1981 facand primul traseu de escalada.

In 1990, prin Federatia Romana de Alpinism a avut prima sa iesire din tara, in Caucaz, pe Virful Elbrus.

2000: A murit mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, membru de onoare al Academiei Române; (n.1927).

Mitropolitul Nestor Vornicescu s-a nascut in data de 1 octombrie 1927 in Lozova-Vornicenilor, Basarabia, din parintii Vera si Vasile Vornicescu. A primit la botez numele de Nicolae. Si-a desavarsit pregatirea intelectuala in scolile din Lozova, Neamtu, Bucuresti si Bossey (Elvetia).

In data de 23 aprilie 1978 a fost ales in scaunul de Mitropolit al Olteniei. In decursul activitatii sale de pastor al credinciosilor olteni, IPS Nestor a cladit o monumentala opera pastoral – misionara si carturareasca.

 2007: A murit (la Los Angeles/SUA, unde se stabilise din 1954) istoricul de origine română Eugen Weber; (n. 24 aprilie,1925).

Photo | Eugen Weber | UCLA

A fost profesor emerit de istorie europeană la Universitatea California din Los Angeles, fiind considerat unul dintre cei mai buni specialiști în istoria modernă franceză și o autoritate în istoria europeană modernă.

2020: A murit regizoarea de teatru și profesoara română de origine armeană, Anca Ovanez Doroşenco; (n. 1946).

Intre 1963 şi 1968, studii de regie la clasa profesor Radu Penciulescu la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Din 1990, se stabileşte în Franța, la Nisa. În Franța mon tează spectacole după piese de Tirso De Molina, Karen Blixen, Pierre Beaumarchais, Jacques Prevert, Eugene Ionesco, Slawomir Mrozek, Luigi Piran- dello, Carlo Goldoni, Moliere, Peter Handke, August Strind berg, Rodrigo Garcia ş.a. Intre 1997 şi 2016 a fost profesor de artă dramatică la Conservatorul de Artă Dramatică şi Muzică din Antibes (Franța).

Ultima ei colaborare caregizor, în România a fost la Teatrul Național din București, în 2003, cu piesa Ultima Oră de Mihail Sebastian cu Claudiu Blonț și Mircea Albulescu în rolurile principale.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Andronic

Sfântul Andronic a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli si ruda a Sfantului Apostol Pavel.

Despre Andronic, Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani, spune: „Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos“ (16, 7).

Sfantul Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fara a avea tronul episcopal intr-un loc anume. El calatorea si predica Cuvantul pe intreg cuprinsul Panoniei.

Impreuna cu Sfânta Iunia, a luptat împotriva inchinarii la idoli și vindecau prin Sfântul Duh toate bolile și suferințele din popor.

Sfintele lor moaște s-au descoperit în regiunea Evgheniei, iar Sinaxarul face pomenire de ele pe 22 februarie.

Citiți și :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/17/o-istorie-a-zilei-de-17-mai-video-2/

Bibliografie(surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9. Cinemagia.ro;
  10. Creștin Ortodox.ro.

17/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 16 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 16 mai în istoria noastră

 1204: Este menţionată populaţia ortodoxă în dioceza Oradei.

InnocientXIII.jpg

Papa Inocenţiu al III-lea cerea episcopului de Oradea să supună această populaţie (probabil români) direct Scaunului Apostolic.

1812: La incheierea Războiului ruso-turc din anii 1806-1812, s-a semnat la București, in principatul Muntenia, Pacea prin care teritoriul Moldovei situat între Prut și Nistru numit de ocupanții ruși Basarabia, este anexat de Imperiului Rus.

Tratatul de pace încheiat la data de 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, în hanul agentului rus Manuc Bei din București,avea 16 articole publice și două articole secrete. Articolele IV și V consfințeau sfâșierea în două a Moldovei, deși aceasta era doar vasală, nu parte din Imperiul Otoman și prin urmare cedarea teritorială făcută de Turcia era nulă de drept.

Pacea de la București (1812)

Rusia a acceptat Prutul ca graniță a Imperiului Rus până la vărsarea lui în Dunăre, turcii cedând fără drept un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate (conform recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817).

Încă din  1803, ministrul rus de Externe Voronţov îl avertiza pe ţarul Alexandru că trecerea Nistrului şi ocuparea Principatelor Române reprezenta o implicare pe termen lung în politica Balcanilor.

Strategii militari ţarişti s-au convins de avantajele unei prezenţe militare permanente în regiune care să pună presiune asupra Imperiului Otoman.

Aceasta a fost rațiunea ocupării acestei fâşii lipsite de importanţă economică sau demografică, însă extrem de importantă din punct de vedere militar care a fost și este Basarabia.

1848: Intre 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai,  are loc la Lugoj, cu participarea fruntașului revoluționar român Eftimie Murgu, Adunarea românilor din comitatul Caraş, la care au participat și câțiva revoluționari moldoveni și munteni, în cadrul acesteia revendicându-se drepturi naționale și autonomia Bisericii Ortodoxe Române din Banat și Crișana

Eftimie Murgu (1848)

În urma acestei acțiuni, Eftimie Murgu a fost arestat și închis la Pesta, în Ungaria.

 1864 (16/28): A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof (a introdus predarea în limba română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania,vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii şi preşedinte al Comitetului Naţional Român); (n. 1808).

simion-barnutiu

1872: A fost inființată Agenția diplomatică a României la Berlin.

1880: A încetat din viață la Roșia Montană, preotul catolic Simion Balint, unul dintre revoluționarii români ardeleni care au luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului.  (d.10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj).

România este patria noastrã şi a tuturor românilor. E România celor de  demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã  vie. Barbu Ştefãnescu Delavrancea SIMION BALINT 1810 – 1880 Prefectul  Legiunii Auraria şi Saline în revoluţia ...

Dupa ce a urmat studii teologice, Simion Balint a fost numit preot capelan in Roșia Montană. In timpul evenimentelor din 1848 i s-a incredintat conducerea trupelor române din partile Abrudului, Câmpeni pana la Iara-Buru, dovedind inalte calitati ostasesti, astfel incat acomandantul fortelor maghiare din perioada 8-19 iunie de la Abrud, Farkas Kemény, neizbutind sa treaca in nici un chip de apărarea organizată de el si tinand cont si de aspectul ca aproape toti comandantii din zona erau preoti, a declarat ca in acest caz doar „dracul să se mai bată cu popii”.

1886: S-a născut la Râmnicu Sărat soprana Florica Cristoforeanu;( d. 1 martie 1960, Rio de Janeiro).

  A fost o cântăreață română de operă, operetă și lied. A studiat pianul de la vârsta de 5 ani, mai târziu ia lecții de canto și se perfecționează la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano.

A debutat în august 1907 în cadrul unui recital vocal la Râmnicu Sărat, iar la 23 septembrie 1907 a apărut pentru prima oară în fața publicului bucureștean în sala Ateneului Român.

Imagini pentru Florica Cristoforeanu photos

Voce singulară în peisajul liricii româneşti, stăpânind toate registrele de soprană (lirică, coloratură, dramatică, spinto), până la mezzo-soprană şi contralto; deşi a fost activă numai 18 ani în operă, a interpretat peste 40 de roluri în cele mai cunoscute opere ale repertoriului internaţional; împreună cu rolurile din operete, totalul performanţelor lirice ajunge la 80 de piese.

A fost solistă în Compania Lirică Română (1910–1913) condusă de Constantin Grigoriu, în trupa teatrului „Città di Milano” (1914–1919), în trupa teatrului „Dal Verne” din Milano (1921), Teatrul „Adriano” din Roma (1922), „Regio” din Torino, „Constanzi” din Roma, Teatrul „Colon” din Buenos Aires și, în fine, la „Teatro alla Scala” din Milano.

A întreprins turnee artistice în Danemarca, Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia etc.

După un grav atac de angină pectorală la Milano în 1940, Florica Cristoforeanu a fost nevoită să își încheie cariera lirică, stabilindu-se timp de cinci ani în Italia și apoi în Brazilia.

Al Doilea Război Mondial a împiedicat-o să revină în România, iar casa sa din București a fost distrusă în urma unui bombardament aerian.

1888: S-a născut la București, renumita pianistă Aurelia Cionca; (d. 17 decembrie 1962, București).

Sala de muzică la Palatul Regal Român (1888-1962)

Ca profesoară de pian, i-a avut ca studenți pe Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu, compozitoare. În 1895, pe când era copil, a avut loc la București prima întâlnire a sa cu regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), carea sprijinit-o apoi să devină pianistă. Mulțumită reginei, Aurelia Cionca a cântat din copilărie în fața unor muzicieni renumiți, ca Bronisław Huberman, Kubelik, Grunfeld și Pablo Sarasate.

A debutat în cariera concertistică la vârsta de 9 ani, când s-a afirmat ca un talent remarcabil. Studiile, începute în țară le-a completat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig (1903–1906), unde a fost eleva favorită a profesorului Alfred Reisenauer, un pedagog renumit, elev al lui Franz Liszt. A dat numeroase concerte în diferite orașe europene (Viena ori Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg sau Budapesta), bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire. Concomitent a desfășurat o rodnică activitate pedagogică la Conservatorul din București. Era prietenă cu muzicienii George Enescu , Bella Bartok,Cella Delavrancea, Arthur Rubinstein, Ion Voicu A fost și compozitoare, între compozițiile sale evidențiindu-se: Patru balade galbene pe versuri de Lorca. A fost recompensată cu titlul de Artist Emerit.

1891: A încetat din viata marele om  politic român Ion C. Bratianu.

Ion C. Brătianu s-a nascut pe  2 iunie 1821 la  Pitești,  în Țara Românească). A luat parte  la Revolutia  română  din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul revolutionar provizoriu.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent.

A contribuit  la alegerea Prințului Carol I ca domn al României, având sub  domnia acestuia  mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani.

A fost arestat pentru complicitate la  revoluția din 1870 (revolutia de la Ploiești), dar a fost eliberat la scurt timp.

În 1876  a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877 si  al  Congresului de la Berlin.

A avut o contribuție remarcabilă în  opera de clădire a României moderne.

  1892 (16/28): Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului „Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu şi alţii.

Impăratul  Franz Josef a refuzat să primească delegaţia şi a trimis „Memorandumul” guvernului ungar la Budapesta.

 1892: A murit Melchisedec Ştefănescu, episcop şi istoric, unul dintre fruntaşii luptei pentru Unirea Principatelor şi pentru consolidarea ei, membru titular al Societăţii Academice Române din 1870 și vicepreşedinte al Academiei Române (1882-1885); (n. 1823).

Imagini pentru Melchisedec Ştefănescu, episcop photos

1898: S-a născut inginerul chimist Theodor D. Ionescu. A intreprins  cercetări privind apele naturale, potabile şi industriale, schimbările de ioni, cu aplicaţii în industria alimentară; a fost  membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1990).

 1900: S-a născut la Lugoj, pictorul şi desenatorul Aurel Ciupe; (m. 18 iulie 1988, la Cluj).

Aurel Ciupe. Autoportret (1900-1985)

A fost ucenic al pictorului Virgil Simonescu, în timpul primului război mondial a frecventat școala liberă de pictură de la Baia Mare, a urmat apoi cursurile Academiei de Arte din București, după care a studiat la Academia Julian din Paris, ca bursier. 

A fost autorul a numeroase portrete compoziționale, naturi moarte și peisaje, profesor la Institutul de Arte Plastice din Cluj și director al Muzeului Banatului din Timișoara.

În 1932, a preluat postul de custode al pinacotecii din Târgu Mureș, cumulând și postul de profesor la Școala Orășenească Liberă de Pictură.

1911: A încetat din viață la București, generalul de armată român Gheorghe Manu, fost prim ministru (1889–1891) al Guvenului României; (n.26 iulie 1833, București).

Generalul Gheorghe Manu - cel mai longeviv vicepreședinte Jockey Club

Foto: Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), creatorul artileriei moderne româneşti, erou al Răz­boiului de Independenţă, fost pri­mar al Bucu­reştiului, ministru de război, prim-mi­nis­tru şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor

1913: S-a născut lângă Tudor Vladimirescu, județul Galați, Gheorghe Apostol, politician comunist, principalul contracandidat al lui Nicolae Ceaușescu la funcția de lider al partidului, după moartea lui Gheorghiu-Dej și în 1989 își pune semnătura pe celebra „scrisoare a celor șase”, prin care era criticat regimul Ceaușescu; (d.21 august 2010, București).

Imagini pentru Gheorghe Apostol,photos

Gheorghe Apostol a reprezentat în anii 50 oligarhia stalinistă dogmatică iar conflictul său cu Ceaușescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică. Ca și ceilalți semnatari ai scrisorii celor șase, Apostol a încercat tardiv să susțină un punct de vedere reformist-comunist într-o țară dominată de o dictatură personală.

Gheorghe Apostol a fost acuzat de Silviu Brucan pentru slăbiciunea pe care ar fi arătat-o în fața presiunilor și a interogatoriilor la care a fost supus de către comisiile partidului.

El nu a mai putut reveni după revoluția din 1989 în viața publică. Gheorghe Apostol a făcut parte din guvernele: Groza , Gheorghiu, Maurer .

A fost căsătorit de trei ori. Prima căsătorie a fost înainte de război, a doua a fost cu Melita Apostol (Scharf) de origine evreiască, fostă directoare a Radioteleviziunii între anii 1954 – 1958, ultima sa soție fiind fosta solistă de operă Adriana Codreanu, fiica lui Buță Ciocârlan din Străoane,

 1920: S-a născut Mira Simian-Baciu, poetă, prozatoare şi eseistă,căsătorită în 1945 cu poetul Ştefan Baciu; (m. 1978, în Statele Unite).

1925: S-a născut la Brăila Şerban Orescu, economist şi publicist. Între anii 1978 şi 1995 a realizat programul „Actualitatea românească” de la postul Radio Europa Liberă, iar ulterior a fost colaborator extern al postului; (m. 2014).

Este descendent al arhitectului Alexandru Orescu (1817-1894), constructorul Universităţii din Bucureşti.

Şerban Orescu (1925-2014)

A urmat studii de drept şi filosofie în Bucureşti (1944-1948) şi de electronică, în cadrul Facultăţii de profil de la Institutul Politehnic din Capitală (1951-1957). Este doctor în economie industriala (1972).

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost membru al tineretului PNL. În anul 1978 a emigrat în Republica Federală Germania și a lucrat ulterior ca redactor al secţiei române a postului de radio Europa Liberă din München.

Este autorul lucrării: ”Ceauşismul. România între 1965-1989”, Bucureşti 2006.

1926: S-a născut la București, regizorul român Bob Călinescu, pionier al filmului românesc de animaţie; inovator al tehnicii de animaţie tridimensionale; (m. 27.10.1990).

Născut la 16 mai 1926, Bob Călinescu a lăsat semne de neșters în istoria filmului de gen, în România. El este cel care a realizat, ca o prioritate absolută în țara noastră, filmul tridimensional de animație.

Ceea ce a făcut Bob Călinescu este singular. El este cel care a inițiat promovat și diseminat în România tehnica filemlor de cartoane decupate, pe care a deprins-o în perioada în care a avut o bursă de studii la Praga, în studioul de filme de păpuși al lui Jiri Trnka, unul dintre marii designeri de animație europeni ai tuturor timpurilor.

Marele merit al filmelor sale este de a fi insuflat personajelor tridimensionale… căldura sentimentului uman și de a le fi îmbrăcat în haina națională. Dar, dintre toate reușitele sale artistice, cel mai important este faptul că, pornind de la animația cu cartoane decupate a lui Trnka, reușește să dezvolte, inovatic, un limbaj artistic personal, inconfundabul.

El combina, în filmele sale de animație tridimensională, actori și păpuși,sau făcea filme cu obiecte animate, cu pietre, cu difuzie de lichide colorate, sau animează pelicula cu actori, recompunându-le mișcările fotogramă cu fotogramă.

Una dintre tehnicile pe care le folosește pornește de la arta tradițională a sculpturii în lemn, realizând astfel două filme remarcabile: “Rapsodie în lemn” și “Metamorfoze” (1960-1961). Pornind tot de la elemente populare românești, pelicula “Ritm” (1963) avea să cucerească sufragiile publicului și ale criticii, în epocă.

Filmele lui Bob Călinescu stau sub semnul experimentului. “Cocenel” (1965) este realizat prin animarea unor tulpini de porumb, “Gluma nouă cu fier vechi” animă diferite obiecte, inclusiv de metal. Cele de care îmi aduc însă aminte – reluate de televiziunea română acum ceva ani, probabil când se comemora un număr de ani de la moartea maestrului – sunt “Toporul și pădurea” și “Calomnierea calomniei”, printre ultimele realizate de Bob Călinescu, pe sfârșitul anilor ’60, începutul anilor ’70. În 1974, datorită unor chestiuni care țin de politica acelor vremuri, Bob Călinescu este nevoit să se retragă de la studioul de animație, mutându-se la Televiziunea Română, unde doar accidental și, uneori, chiar clandestin, mai face animație. Îl vom mai întâlni, ca actor, de această dată, în “Un saltimbanc la Polul Nord”, “Fram”, “Saltimbancii” și “Răsună valea”…

Revoluția l-a prins pe Bob Călinescu la Televiziune și se pare că a filmat, începând cu 21 decembrie 1989, evenimentele din București, doar că aceste înregistrări s-au pierdut din arhiva TVR. 

 1930: S-a născut inginerul silvic Victor Giurgiu, autorul unor importante contribuţii la dezvoltarea ştiinţei silvice româneşti;.

De numele său se leagă introducerea în învăţământul superior de profil a biostatisticii forestiere (din 1954) şi a economiei protecţiei mediului natural (din 1990);

A fost membru titular al Academiei Române din anul 2009.

1930: S-a născut scriitorul și scenaristul Titus Popovici;  (d.29 noiembrie  1994).

A absolvit Universitatea din București si a debutat în proză cu volumul „Povestiri” și cu romanul „Străinul” în 1955.

Din 1957 a devenit scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei Moara cu noroc a lui Ioan Slavici. A colaborat constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, etc.

Titus Popovici a fost considerat unul dintre cei mai importanți scenariști români din perioada anilor 1960-1970.

A fost ales în 1974 membru corespondent al Academiei Române.

A făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru în CC al PCR. și deputat în Marea Adunare Națională.

A scris scenarii pentru filmele: SeteaMoartea lui IpuPuterea și adevărulCartierul Primăverii: cap sau pajură.

1939: S-a născut Constantin Cubleşan, prozator (unul dintre inovatorii SF-ului românesc din anii ’70 ai secolului XX), poet, dramaturg, critic şi istoric literar, profesor; între anii 1959 şi 1962 a fost redactor la Studioul de Radio Cluj.

1948: S-a născut Dan Gabriel Cacuci, fizician şi inginer american de origine română; studii şi cercetări privind matematica şi fizica aplicată în domeniul energiei nucleare; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1996.

1954: A murit printul Vladimir Ghica, deţinut politic în timpul regimului comunist din România; (n. 1873).

New Liturgical Movement: The Beatification of Mons. Vladimir Ghika, Priest  and Martyr in Romania

 A fost un diplomat, scriitor si preot catolic român, nepotul lui  Grigore Alexandru Ghika  ultimul principe al  Moldovei.

Tatăl lui Vladimir Ghika a fost  Ioan Grigore Ghika, ministru de externe al Romaniei.

După venirea la putere a comuniștilor a refuzat să plece cu trenul regal alegând să rămână în mijlocul credincioșilor din țară.

Este arestat la 18 noiembrie 1852  sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în  16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

Miercuri, 27 martie  2013 Papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ura  față de credinta  […], la 16 mai 1954”.

Miercuri, 8 mai 2013, s-a anunțat că Monseniorul Vladimir Ghika va fi beatificat sâmbătă, 31 august 2013, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, ce va fi săvârșită la Romexpo, de la ora 11.

Sfânta Liturghie va fi prezidată de Eminența Sa, cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. După beatificare, sărbătoarea sa va fi la 16 mai , data martirajului  său.

  1958: S-a născut Corneliu M. Popescu, recunoscut pe plan internaţional drept cel mai bun traducător în limba engleză al poeziilor lui Mihai Eminescu; Asociaţia „Poetry Society at National Poetry Center” din Londra a instituit în memoria sa, în anul 1984, „Premiul Corneliu M. Popescu” pentru traduceri; (m. 1977).

1972: A fost inaugurat sistemul hidroenergetic Portile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, in partea romaneasca si tot atat in partea iugoslava.

Imagini pentru sistemul hidroenergetic Portile de Fier I,photos

Lucrările sistemului au început în septembrie 1964, însă discuțiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistență încă din 1955.

Initiativa a apartinut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito.

In 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej si Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Portile de Fier I, lucrarile desfasurate ulterior scotand la iveala o serie de vestigii dacice.

Proiectul a fost finalizat dupa opt ani, dar eforturile financiare au meritat.

Centrala Portile de Fier I, amplasata la 15 kilometri in amonte de orasul Drobeta Turnu-Severin, este printre cele mai mari din Europa.

1980: La  Mogoșoaia, lânga București, s-a stins din viață Marin Preda, scriitor și director de editură român; (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman).

 În 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Marin Preda debutează în aprilie 1942 cu schița Părlitu’ în ziarul, la pagina literară ”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu.

Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicînd în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”.

În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții.

În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum.

Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70.

Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viața românească”.

În 1970 – traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii.

Romanul său, Marele singuratic, primește premiulUniunii Scriitorilor pe anul 1971.

Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceauşescu „Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” .

Ultimul său roman, lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile şi librăriile publice şi universitare.

În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creaţie a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.

 Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS  au dispărut.

Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.

1990: În România post revoluționară a fost înființat Serviciul de Protecție și Pază (SPP).

1990: A luat ființă – după Revoluția din decembrie 1989, prima societate pe acțiuni din România .

1997: Popularul actor român de comedie Puiu Calinescu (n. 21 iunie 1920, București), a încetat din viață în urma unui stop respirator.

1999: Congresul Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania l-a reales pe Béla Markó in functia de presedinte executiv al Uniunii.

Béla Markó (n. 8 septembrie 1951, orașul Târgu Secuiesc) este un scriitor, traducător și om politic de etnie maghiară din România. A fost  președinte al UDMR din 1993 până în 2011.

În perioada 2004-2007 a îndeplinit funcția de ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul culturii, educației și integrării europene în Guvernul Tăriceanu.

In 23 decembrie 2009  a fost numit  de vicepremier, în  Guvernul Boc 2.

2000: A murit regizorul şi animatorul de teatru Gheorghe (Goange) Marinescu, organizatorul unor evenimente artistice care au impus, după 1990, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea pe harta artistică a ţării (n. 1947) – 15 ani.  NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii data de 14 mai 2000.

 2002: A murit preotul, scriitorul şi ziaristul basarabean Vasile Ţepordei.

A editat şi condus revistele „Raza” şi „Basarabia”și a fost lider al basarabenilor refugiaţi în România.

Imagini pentru ziaristul basarabean Vasile Ţepordei;

Arestat în septembrie 1948 de sovietici, a executat 8 ani de muncă silnică în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar, a fost eliberat în 1956 și  reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica “Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966); (n. 1908)

2012: A murit la Chișinău, renumita soprană din Republica Moldova, Maria Bieșu; (n. Volintiri, Județul Cetatea-Albă, 3 august 1935).

2018: A încetat din viață la București, regizorul român Lucian Pintilie; (n.9 noiembrie 1933, Tarutino, Cetatea-Albă, România/Ucraina).

Regizor de teatru, operă și film, interzis de regimul comunist și-a petrecut anii 1974–1990 în exil, în Franța, unde a realizat spectacole de mare succes.

Omagiu Lucian Pintilie la Les Films de Cannes și Festivalul Național de  Teatru (VIDEO) — CineGhid

Revenit în anii ‘90 în țară, a activat intens în direcția revitalizării cinematografiei româneaști după deceniile de cenzură comunistă. A fost autorul unora dintre cele mai apreciate filme româneşti, printre care: „Reconstituirea”, „Balanţa”, „De ce trag clopotele, Mitică?” şi a montat o serie spectacole de teatru, printre care şi „Revizorul, interzis de comunişti în 1972. În 1973 el a fost invitat de reprezentanții regimului ceaușist să emigreze.

Citiți și:

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX   

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit; Sfinții Cuviosi Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit  

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit | Doxologia

Sfântul Teodor cel Sfintit a fost ucenicul Sfantului Pahomie cel Mare. S-a nascut si a crescut pagan in Tebaida de Sus. La varsta de 14 ani paraseste casa parintilor si merge la manastirea Sfantului Pahomie. Mai tarziu se vor calugari atat mama sa, cat si fratele lui.

Dupa moartea Sfantului Pahomie, Teodor a fost ridicat de catre obste staret al tuturor sfintelor manastiri intemeiate de staretul sau. Sfantul Teodor cel Sfintit a trecut la cele vesnice pe 16 mai 367.

Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei

Sfintii putneni: Iacob, Sila, Paisie si Natan

Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie.

După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare.

Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie.

Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine.

Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot.

Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9. Cinemagia.ro;
  10. Calendar Creștin Ortodox.ro.

16/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: