CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 23 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 iulie în istoria noastră

1456: Armata voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a respins atacul otoman asupra Belgradului.

Asediul turcilor asupra cetății Belgrad început în data de 4 iulie, după ce sultanul Mehmed a inordonat un intens bombardament de artilerie, asupra zidurilor la data de 29 iunie.

Asediul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie, iar asaltul decisiv a început la 21 iulie, transformându-se într-o bătălie de mare importanță, la al cărei final Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei a condus un contraatac fulminant care a învăluit tabăra turcească.

Asediul Belgradului s-a încheiat cu strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate.

S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”. Această victorie a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce cuceriseră Constantinopole, cu trei ani în urmă.

În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.

1601: Domnitorul Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura româna.

Imagine similară

Foto: https://tiparituriromanesti.wordpress.com

1612: Are loc lupta de la Cornul lui Sas, în care domnul Moldovei, Constantin Movilă, a fost înfrânt de tătari.

1684: S-a născut la Constantinopol, Ioan A. Mavrocordat ( d. 23 noiembrie  1719 la București).

A fost fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul și frate cu domnul Moldovei Nicolae Mavrocordat si a  devenit caimacam în Moldova, după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia, intre 7 octombrie 1711 – 16 noiembrie 1711 și domnitor în Muntenia, în perioada  2 decembrie 1716 – 6 martie 1719.

A obţinut tronul  Ţarii Româneşti în locul fratelui său, care a fost prins de austrieci.

În timpul războiului turco-austriac (1716 – 1718), cei mai mulţi dintre boierii munteni fugiseră în Transilvania şi cereau împăratului austriac alipirea ţării la Austria şi numirea lui Gheorghe, fiul lui Şerban Cantacuzino, ca domn.

Ioan Mavrocordat, văzând succesele austriece, a început tratative secrete cu aceștia, cărora le oferea Oltenia și un tribut anual.

Aceste tratative l-au ferit de multe neplăceri în timpul războiului, însă, în timpul Păcii de la Passarowitz din 1718, ca mijlocitor între cele două părți, și-a îndreptat din nou politica împotriva Austriei, câștigând astfel simpatia turcilor și menținându-și domnia. A murit la scurt timp, în 1719.

1711: A fost încheiat Tratatul de pace turco-rus , campania rusă de la Prut din 1711, după  înfrângerea de către oastea otomană comandată de de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa, în bătălia de la Stănileşti, a armatelor aliate ruso-moldovene. 

petru_cel_mare

 Foto: Țarul Rusiei Petru cel Mare (1672-1725)

Rusia s-a văzut obligată să încheie cu Turcia Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), care îi permitea ţarului Petru I al Rusiei să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele.

dimitrie_cantemir_-_foto01

Foto: Dimitrie Cantemir (1673-1723), Domn al Țării Moldovei în anii 1710-1711.

La rândul său, Domnitorul Dimitrie Cantemir a pierdut tronul Moldovei şi  a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Cronicarul Ion Neculce arăta că ruşii şi moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Şi ave şi 52 de puşci [tunuri, n.n.]. Şi cât şi era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă şi obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, şi ave 400 de puşci. Oaste hrănită şi grijită bine”.

În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăşti venite să-i sprijine.

Pe 11/22 iulie, marele vizir a acceptat, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov, fie deoarece nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum  relatau unele izvoare, confirmate de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Avântul Rusiei spre sud-estul Europei a fost stopat, aceasta acceptând să cedeze şi cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

Consecinţele Bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Ţara Românească, Poarta luând măsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora.

Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716.

constantin_brancoveanu_0_0

Constantin Brîncoveanu (1654-1714), Domn al Țării Românești în anii 1688-1714

Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria.

Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său, Ianache Văcărescu.

1812: Amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, in  Valahia, „Regulamentul privind instituirea administrației provizorii rusești pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru” document pe care îl remite boierului moldovean Scarlat Sturdza – primul guvernator civil al Basarabiei țariste, după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în 1812.

Scarlat Sturdza provenea  dintr-o familie de boieri moldoveni cu vechi tradiții de cultură, a fost unicul guvernator de origine română pe toată perioada administrației țariste în Basarabia (1812-1917) și a fost schimbat după numai un an, în august 1813, cu generalul rus Ivan Hartingh.

Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813, sursă:bessarabia.altervista.org

Foto: Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813

Documentul va intra în vigoare la 2 februarie 1813.

Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în regiunea Moldovei, proaspăt anexată Imperiului rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, anexare confirmată prin Pacea de la București (16 mai 1812). 

Prin actul său, Ciciagov  a „conferit” fără nici un temei regiunii dintre rîurile Prut și Nistru, care au aparținut Țării Moldovei, denumirea părţii sudice a acestei regiuni. la acel moment raia turcească respectiv numele de Basarabia.

Conform acestui document, teritoriilor moldave recent anexate Imperiului Rus, care au obţinut un statut de regiune, le-a fost acordată autonomia limitată. Locuitorilor le-a fost permisa utilizarea în continuare a legilor locale.

Harta Basarabiei ţariste 1826-1878 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Harta Basarabiei ţariste 1826-1878

A fost organizat un guvern provizoriu din două camere în frunte cu guvernatorul civil (Scarlat Sturdza).

Prima palată (camera) soluţiona subiecte legate de legislaţie, sistemul judecătoresc, protecţia ordinii publice şi învăţămînt.

A doua palată se ocupa cu subiecte referitoare la statistică, finanţe, vamă şi industriea locală.

Justiția penală sau civilă era efectuată în corespundere cu obiceiurile locale, iar poliția activa în baza legilor ruseşti.

Lucrările de secretariat erau organizate în două limbi – rusă şi română. Limba rusă se folosea în şcoli şi biserici.

E de remarcat că Basarabia țaristă a fost imediat lipsită de orice drepturi în sfera relaţiilor externe cu alte state şi de dreptul de a dispune de formaţiuni militare proprii, care se respectau în perioada fanariotă (aceste paragrafe au rămas neschimbate până 1917).

Guvernul Basarabiei țariste era supus nemijlocit comandantului suprem al armatei Dunărene, care avea dreptul să anuleze orice decizie a lui, fapt care transforma această autonomie relativă în una declarativă.

1848 (23 iulie/ 4 august): Peste 40.000 de oameni întruniţi pe Câmpia Libertăţii (Filaret) din Bucureşti, proclamă „Locotenenţa domnească a Ţării Româneşti” (formată din şase membri ai Guvernului provizoriu).

1848 Locotenența Domnească

Atât partea otomană, cât și autoritățile revoluționare de la București s-au arătat dispuse la tratative și cedări. La 23 iulie, o proclamație a guvernului provizoriu anunța depunerea puterii acestuia „în mâinile poporului”, astfel încât acesta din urmă era rugat „să aleagă îndată alt guvern, căruia îi va da numele de „Locotenența domnească a Țării Românești” și carele, după regulă, va fi recunoscut de către Înalta Poartă”.

Peste 40.000 de oameni întruniți pe Câmpia Libertății din București au proclamat Locotenența domnească a Țării Românești, formată din șase membri, apoi, la solicitarea expresă a comisarului otoman, din trei membri: liberalii moderați Nicolae Golescu, IUon Heliade Rădulescu și Christian Tell, foști membri ai guvernului.

A doua zi, Locotenența a fost recunoscută de comisarul Porții Otomane drept guvern legitim al Țării Românești.

1851: A murit la Pesta, Imperiul Austriac, Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar paşoptist român de etnie evreiască ; (n. 1820, la Pesta).

PICTORUL REVOLUTIONAR C. D. ROSENTHAL 1820 - 1851
 Constantin Daniel Rosenthal (1820 1851) şi România rupându şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii

Foto: C. Rosenthal: România rupându-şi lanțurile pe Câmpia Libertăţii.

Toate sursele menționează faptul că pictorul ar fi sosit la București în anul 1842. Argumentul care validează informația sunt portretele făcute de artist unor personaje din protipendada Bucureștiului, unele dintre ele purtând anul 1842 ca datare de execuție – cum ar fi portretul doamnei Filipescu considerat a fi primul tablou realizat la venirea sa în Muntenia.

Există presupunerea că Rosenthal ar fi fost trimis la București de o organizație francmasonică de la Budapesta.

1857:  Franța, Rusia, Prusia si Regatul Sardiniei, au rupt legaturile diplomatice cu Poarta otomană, care refuzase să anuleze alegerile falsificate de caimacamul Vogoride (locţiitor la conducerea Moldovei între 1857 – 1858) , în încercarea de a impiedica Unirea cu Valahia (Muntenia).

Foto: Trădătorul Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, (n. 1820, Iaşi, Principatul Moldovei – d. 12 aprilie 1863, Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti).

1859: A apărut la Bucureşti, (până la 3 decembrie 1859), prima publicaţie a Armatei Române, “Observatorul militar, diariu, politicu şi scientificu” ; (din 22 iulie 1994 acesta a apărut în serie nouă).

Ziua presei militare - Cluj AM

1862: In Principatele Române unite, serviciul de poştă a intrat în administraţia statului.

 Drept urmare a fost înfiinţată la Bucureşti,  în baza Decretului 527(din 23 iulie), privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, Direcţia Centrală a Poştelor, măsură pusă în aplicare începând cu 1 august 1862.

În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.

Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de „Lege telegrafo-poştală” a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu.

1869:  S-a născut Gheorghe Adamescu, membru al Academiei Române (din 1921), istoric literar, bibliograf şi publicist, autor al unei lucrări   de pionierat, unice în felul ei, „Contribuţiune la bibliografia românească” (volumele I-III, 1921-1928);(d. 04.04.1942).

 A urmat Facultatea de litere și Filozofie din cadrul Universității din București. 

1869-1942 Gheorghe Adamescu

A făcut specializări la Geneva și Paris (École des Hautes ÉtudesÉcole de Chartres).

A predat la Școala Gimnazială din Galați, la Liceul „Gheorghe Lazăr” și la Liceul Sfântul Sava din București, a fost Inspector general în învățământul primar și normal, secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice, secretar al Asociației Corpului Didactic și subdirector la Institutul de Literatură și Bibliografie.

Este autorul unor manuale de literatură din perioada interbelică; a scris: O istorie a literaturii române de la origini până în 1910Contribuții la bibliografia românească.

1875: S-a născut la Iași  pictorul și graficianul Arthur Segal (Aron Sigalu; d.23 iunie 1944, Londra).

1875-1944 Arthur Segal. Autoportret

A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, școala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau.

În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor s-a apropiat de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări, s-a implicat în formarea Noii secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. Între 1910–1912 a expus alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveția și Ungaria. A înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin.

A rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Pe tot parcursul vieții, a menținut legătura cu spațiul românesc.

Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie abia prin constituția din 1923) în 1910 a trimis lucrări la salonul Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească.

1876: A demisionat Guvernul Emanoil Costache Epureanu (2).

1876 Manolache Costache Epureanu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Emanoil Costache Epureanu, care a fost la guvernare în perioada 27 aprilie 1876–23 iulie 1876.

După alegeri, noua Cameră dominată de liberali a trimis în judecată 11 miniștri din fostul guvern conservator sub acuzații de încălcare a Constituției și abuz în serviciu, acuzații care vor fi retrase anul următor.

Conservator dizident, fost membru în cabinetul Catargiu, primul ministru a demisionat din guvern și din partidul liberal în scurt timp, motivându-și decizia prin faptul că a fost nemulțumit de acuzele aduse de liberali foștilor colegi conservatori.

1912: S-a născut în   oraşul Moineşti, judeţul Bacău, Moses Rosen (David Moşe Rozen), fost şef al Cultului Mozaic din România şi preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, în perioada iunie 1948 – mai 1994.

A urmat cursurile Institutului de Studii Rabinice, dar părăseşte Austria imediat după Anschluss. Studiază în paralel cu rabinul Alter Dorf, obţinând în 1938 titlul de doctor în știinţe ebraice (teologie mozaică).

Întors în ţară în 1938 a fost învestit rabin la sinagoga Mahala din Fălticeni (1938-1940), apoi la diverse temple din Bucureşti, precum Reşit Daat şi Beth El (1940-1945), fiind totodată şi profesor de religie şi de limbă ebraică la câteva şcoli şi licee din aceste oraşe.

A fost fondator (1956) al „Revistei cultului mozaic din România”.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992 ; (d. 6 mai 1994).

Încă din adolescenţă a intrat în vizorul Siguranţei ca element suspect, propagandist socialist şi subversiv, fiind arestat în 1927 condamnat în 1928 la o lună de închisoare pentru lezmajestate.

Înainte de instaurarea dictaturii antonesciene a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Caracal (iulie-septembrie 1940), fiind considerat periculos din cauza simpatiilor sale comuniste. După 23 august 1944 a activat din nou în cadrul PSD, făcând parte din gruparea pro-comunistă.

In iunie 1948 a fost ales şi apoi învestit la Templul Coral şef-rabin al cultului mozaic, după ce l-a discreditat ruşinos pe fostul rabin-şef  Dr. Alexandru Şafran, având susţinere totală din partea PMR (PCR), din rândurile căruia făcea parte din februarie 1948.

Din 1957 a fost ales mereu deputat în Marea Adunare Naţională, până în 1989.

A colaborat sistematic cu regimul comunist, susţinând politica internă şi externă a partidului, propaganda şi diplomaţia comunistă, inclusiv emigrarea masivă a etnicilor evrei (practic, vânzarea lor pe mărfuri sau valută, astfel că în 1990 mai rămăseseră în ţară vreo 3% din cei cca. 400.000).

A tolerat sau chiar a negociat uneori demolarea a 63 de temple şi sinagogi bucureştene (de exemplu, Templul Mic Spaniol, sinagogile Reşit DaatBeth ElAizic Ilie, Adat IeşurunGaster, SpilmanCaritateaHirschMalbimZissu), în cadrul politicii guvernamentale de sistematizare din anii ’80 ! A fost un propagandist major al minciunilor regimului comunist privind situaţia religioasă.

A sprijinit acţiunile Securităţii de dezinformare a Occidentului în toate contactele sale oficiale cu străinii. A conlucrat la conceperea şi aplicarea strategiei Securităţii pentru  distrugerea reputaţiei preotului ortodox Valerian Trifa, participant la rebeliune ca lider al tineretului legionar, care era în America liderul ortodocşilor români ce refuzau vehement să intre sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, deteminând grăbirea demascării şi expulzării din SUA a acestuia şi, implicit, slăbirea exilului românesc şi a rezistenţei sale faţă de BOR şi de regimul Ceauşescu.

A cerut vehement şi obţinut interzicerea publicării articolelor antievreiesti ale lui Mihai Eminescu şi retragerea din tipografii a vol. IX de Opere, cuprinzând publicistica eminesciană, editat de Academia Română !

A fost cel care a declarat deschis pentru prima oară că România a participat la Holocaust, precizând în premieră cifra de 400.000 de evrei victime pe teritoriul ei !

Moses Rosen a încurajat propriul cult al personalităţii în cadrul comunităţii iudaice, participând fără ruşine în acelaşi timp la alimentarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu cu aproape orice prilej.

A primit numeroase medalii şi distincţii în ţară şi peste hotare, printre care şi pe cea de membru de onoare al Academiei Române în 1992.

Iată si un citat dintr-un text prin care Moses Rosen, supranumit si „rabinul roşu” îl adula pe liderul comunist Nicolae Ceauşescu:

“…adresându-vă tradiţionala urare „la mulţi ani”, cu sănătate şi fericire, împreună cu stimata dumneavoastră tovarăşă de viaţă, academician doctor inginer Elena Ceauşescu, proeminent om de ştiinţă şi remarcabilă personalitate politică. Vă încredinţăm, mult stimate şi iubite domnule preşedinte, că ne vom strădui din toată inima şi din toate puterile şi ne vom aduce contribuţia şi în viitor la prosperitatea României socialiste, ca demni urmaşi ai acelor ce de peste şase veacuri şi-au împletit durerile şi bucuriile cu cele ale şării în care s-au născut şi pe care au slujit-o cu devotament. Vom căuta să fim vrednici de măreaţa operă ce o înfăptuiţi pentru patrie, pentru biruinţa dreptăţii şi a păcii în întreaga lume.” – Rabin-Şef Moses Rosen

1913: S-a născut Gherasim Luca (pseudonimul lui Salman Locker), poet, prozator, eseist şi   teoretician al suprarealismului evreu de origine, care a trăit şi activat în România şi Franţa. A fost frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. A scris mai ales în limba franceză.

În România  Luca a aderat de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge(1930, 1933).

În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, s-a alăturat grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Heroldfondator, împreună cu Gellu Naum, al „Grupului suprarealist român” (1940). 

In 1951 a plecat din România în Israel, iar din 1952 a trăit la Paris (m. 9 februarie  1994, s-a sinucis).

 1918: S-a născut la Chişinău pictoriţa Lidia Nancuischi; (m. 2003).

S-a refugiat la Bucureşti după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. În anul 1940, a urmat Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de artă murală, la clasa lui Samuel Mützner.S-a numărat printre primii membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. A expus în ţară şi peste hotare, dar după 1990 a intrat, asemenea multor artişti din generaţia ei, într-un nemeritat con de umbră.

1920: A murit la Fălticeni, judeţul Suceava, Teodor Ştefanelli (numele la naştere: Teodor V. Ştefaniuc), scriitor şi istoric, preocupat de  cunoaşterea istoriei Bucovinei .

A fost deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918; (n.18 august  1849 in localitatea  Siret, judeţul Suceava).

A urmat liceul la Cernăuţi (1861-1869), unde l-a avut coleg în clasa a II-a pe Eminescu şi a urmat studii juridice la Universitatea din Viena (1869-1873), obţinând titlul de doctor în drept  (1875).

A debutat, 1868, in Foaia Societatii pentru Cultura si Literatura Romana, cu o traducere.Primele lucrari le-a semnat T. St., T. V. Stefaniu, Truta, T. V. St. Cele mai multe scrieri ale sale  au ramas in periodice. In volum a publicat povestirea prelucrata Loango (1886), lucrarile stiintifice Istoricul luptei pentru drept in tinutul Cimpulungului Moldovenesc (1911) si Documente din vechiul ocol al Cimpulungului Moldovenesc (1915), si Amintiri despre Eminescu (1914).

Opera sa poetica este modesta si  consta din cateva poezii originale, inclusiv imnul Societatii „Arboroasa”, pe o melodie de Ciprian Porumbescu, si mai multe traduceri, indeosebi din H. Heine .

Si lucrarile sale dramatice , si-au epuizat interesul. In schimb, proza, reprezentata de  snoave, povestiri, evocari memorialistice, este  mai bogata valoric.

A profesat  in magistratura si administratie la Cimpulung Moldovenesc, Suceava, Lvov, ajungind inainte de pensionare (1910), consilier aulic la inalta Curte de Casatie si Justitie din Viena.

A fost deputat in dieta Bucovinei din partea Partidului National Roman si participant activ la unirea cu Romania din  1918.

A fost membru al Societatii „Romania Juna” din Viena, numarindu-se printre organizatorii Serbarii de la Puma (1871), al „Societatii  pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina”, al „Arboroasei” si al .Junimii” din Cernauti, al Societatii  „Scoala Romana” din Suceava, sub patronajul careia a infiintat „Biblioteca de petrecere si invatatura”.

De asemenea a fost membru corespondent (1898) si membru plin (1910) al Academiei  Romane.

1921: A fost semnată de Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor şi Cehoslovacia, Convenţia de la Paris.

Convenţia stabilea statutul definitiv al Dunării: navigaţia pe Dunăre era liberă şi deschisă tuturor pavilioanelor, în condiţii de egalitate completă, pe tot parcursul navigabil al fluviului şi pe toată reţeaua internaţionalizată.

 1943: S-a născut sculptoriţa Liana (Cornelia) Axinte, artistă stabilită (din 1982) în Germania.

 1949: S-a născut inginerul electronist Petre Stoica, creator al şcolii româneşti de identificare a sistemelor, membru al Academiei Europene de Științe, membru al Academiei Regale Suedeze şi membru de onoare al Academiei Române din 1999.

1950: Răscoală în judeţul Vrancea.

Peste 30 de sate și comune din Vrancea, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului” s-au ridicat împotriva regimului comunist.

Revolta a fost condusă de frații Paragină, Ion, Cristea și Costică și de frații Ionel și Octavian Voinea.

 Un personaj foarte important care s-a alăturat grupului a fost părintele Filimon Tudosie, părintele stareț de la Mânăstirea Brazi. 

Declanșarea răscoalei a fost cauzată de faptul că sătenii auziseră că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe pe „Hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsa munții și cămpiile din Țara Vrancei moștenire către feciorii vrânceni. Revolta a izbucnit în satul Bârseşti (unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei).

Mihai Timaru

Cristea Paragină, Gheorghiță Bălan și colonelul Strâmbei vor declanșa răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea,

500-600 de oameni înarmaţi au atacat şi ocupat Sfatul popular, Miliţia şi Poşta din mai multe localitati.

  Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate. Ion Paragină, Mihai Timaru (fost ofiter al armatei romane), au fost încercuiți și arestați. Trupe impresionante de securiști și militari au fost trimise pentru a-i prinde si anihila pe rasculati.
Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane. Ţăranii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Mihai Timaru a fost condamnat la închisoare pe viață și a trecut prin infamul proces de-reeducare.

A executat 15 ani de pedeapsă, fiind eliberat în 1964, in urma unui decret semnat de Gheorghiu-Dej.

Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan prinsi si ei, au fost  condamnati la moarte şi executați.

 100 de ţărani au scăpat fugind în munţi.

Revolta ţăranilor din Vrancea împotriva colectivizării, 23/24 iulie 1950 - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Represaliile au continuat, autoritatile comuniste arestand şi condamnand  la ani grei de temniţă  800 de persoane.

1950 Revolta țăranilor Din Vrancea împotriva Colectivizării - Reprimată

Forțele de represiune erau conduse de un anume general-maior, numit Nicolae Ceaușescu, cel care avea sa ajunga președintele comunist al Romaniei, după moartea lui Gheorghiu Dej.

1990: O delegaţie a Fondului Monetar Internaţional a sosit în România, marcând reluarea relaţiilor cu această instituţie, întrerupte practic cu  trei ani înainte de regimul Ceauşescu.

1998: Guvernul României a aprobat strategia de privatizare a Băncii Române pentru dezvoltare (BRD). În aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat şi strategia de privatizare a Bankpost.

 1991: Banca Naţională a României a emis norme privind înfiinţarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar.

2003: A încetat din viață profesorul universitar Lascăr Buruiană, autorul unor importante cercetări în domeniul biochimiei medicale veterinare; (n. 1904, Cernavodă).

Personalități - AGMV

În anul 1923 devenea student la Facultatea de Chimie a Universității din București și obținea diploma de chimist în anul 1926. În același an (1926) a absolvit și cursurile Institutului de Chimie Industrială, obținând diploma de inginer chimist.

După finalizarea studiilor universitare, devenea preparator și apoi asistent (1926–1927) la catedra de Chimie a Facultății de Medicină Veterinară din București, condusă de Profesorul Radu Vlădescu.

În anul 1930 începea cercetările pentru teza sa de doctorat sub conducerea profesorului Aurel Crăifăleanu (care, la rândul său, își efectuase teza de doctorat sub îndrumarea renumitului chimist german Emil Ficher, laureat al Premiului Nobel). După susținerea publică a tezei de doctorat (anul 1935),va parcurge treptat toate treptele ierarhiei universitare si va deveni profesor în anul 1948.

Ca profesor a predat cursul de Biochimie la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad, iar în 1955 revine la Facultatea de Medicină Veterinară din București unde ocupă postul de profesor la catedra de Biochimie devenit vacant prin pensionarea Acad. Radu Vlădescu.

A susținut mi mulți ani cursuri de biochimie și la Facultatea de Zootehnie din București.

Va onora această poziție universitară până în anul 1972, data pensionării sale și apoi în calitate de profesor consultant – conducător de doctoranzi.

Prof. Buruiană este autor a 428 lucrări științifice publicate în țară și în străinătate sau susținute la numeroase manifestări științifice. Dintre acestea se detașează lucrările sale referitoare la biochimia laptelui, domeniu în care a avut contribuții originale  recunoscute ca priorități în literatura de specialitate.

Astfel, metoda elaborată de el pentru dozarea proteinelor din lapte bazată pe utilizarea acidului azotic este unanim recunoscută ca „Reacția Buruiană”.

Tot în domeniul biochimiei laptelui a elaborat o metodă originală pentru aprecierea calității igienice a laptelui (determinarea titrului coli). El este și inițiatorul cercetărilor de spermiologie din țara noastră, domeniu în care a adus contribuții originale.

 A fost autorul unor manuale de referință de nivel universitar: Curs de chimie biologică (1961), Lucrări practice de chimie analitică și de chimie biologică (1961).

A decedat  în ziua de 23 iulie 2003, la vârsta de 99 de ani și a fost înmormântat în București, la Cimitirul Armenesc.

2006: A murit la București regizorul și scenaristul de fime documentare, Titus Mesaroș; (10 iulie 1925, Baciu, Cluj).

Aarc.ro - Cineast -Titus Mesaros

A regizat peste 100 de filme documentare.

2009: A încetat din viață la București, medicul chirurg Dan Setlacec (2 octombrie 1921, București ).

A fost directorul clinicii de chirurgie generală al Spitalului Fundeni și profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din București.

2014 : A decedat din viață Oana Orlea (Maria-Ioana Cantacuzino; 21 aprilie 1936, Fălticeni – 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța).

Scriitoarea Oana Orlea, o Cantacuzino in Picardia - Elle.ro

Scriitoare și fostă deținută politică; în exil, în Franța, a publicat cărți care dezvăluiau tratamentul aplicat deținuților politici în lagărul comunist.

Astăzi, 23 iulie, în România  se sărbătorește  Ziua Presei Militare.

La 23 iulie 1859, pe timpul  domnitorului Cuza, s-a infiintat prima publicatie militara din România, “Observatorul militar”. 

Era, la vremea respectiva, primul periodic militar din Principatele Romane si una dintre primele publicatii militare de opinie din Europa si din lume.

Pe frontispiciul primului sau numar avea sa apara, pe randul de sus: denumirea tarii emitente – „Principatele Unite”, anul de aparitie a ziarului, „1859”, data de tiparire a primului numar – „ joi 23 iulie”, titulatura ziarului – „Observatorul Militar” si respectiv continutul publicatiei, in urmatoarea formulare „Diariu Politicu si scientifice” (ziar politic si stiintific). 

Despre scopul publicatiei, se arata in „Prospectul” aparut in prima pagina a acestui numar al ziarului, semnat de colonelul Ion Voiculescu:

„Simtind trebuinta unui ziar stiintific militar, am luat aceasta grea sarcina asupra-ne, crezand de datoria a dezvolta camarazilor nostri de arme constintele cele intinse ale artei militare, care s-au dezvoltat asa de mult in celelalte state ale Europei… Scopul nostru va fi de a ne face trebuinciosi tuturor ofiterilor in general, cadetilor din scoala militara si chiar subofiterilor, dandu-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exerseaza in toate zilele…”.

Carol Popp de Szathmary poate fi considerat primul fotoreporter de razboi, fiind autorul primului reportaj fotografic de razboi din lume in timpul Razboiului Crimeii (1853-1856).

Problematica militară a constituit o preocupare încă dinainte de apariţia publicaţiilor cu caracter militar. Astfel, în 1789, doctorul Ioan Piuariu Molnar, distins intelectual transilvănean, a avut iniţiativa apariţiei unui săptămânal cu titlul ”Foaie română pentru econom”, în care una dintre rubrici era dedicată ştirilor militare.

Proiectul nu s-a materializat, însă interesul pentru acest domeniu s-a concretizat în apariţia unor broşuri, precum ”Întâmplările războiului francezilor” sau ”Scurtă arătare despre luarea Parisului”, urmate de relatările din ”Curierul românesc”, ”Albina românească”, ”România” sau ”Propăşirea”, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Prima publicaţie dedicată exclusiv fenomenului militar românesc a fost ”Observatorul militar”, seria nouă a acestuia apărând din anul 1994. În 2004, la împlinirea a 145 de ani de la înfiinţarea primei publicaţii militare româneşti, săptămânalul ”Observatorul militar” a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, pentru standardele euroatlantice ale mediatizării fenomenului militar.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Aducerea moaștelor Sfântului Foca

Sfantul Mucenic Foca a trait in Sinope, in timpul imparatului Traian. Auzind dregatorul cetatii Sinope ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida.

Vazandu-i, din gradina, trecand pe ulita, Foca i-a strigat: Pe cine cautati? Ostasii au raspuns: Cautam pe Foca!

Mucenicul intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, le-a zis: Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine. I-a primit in casa lui si i-a ospatat din belsug.

La masa, dialogul a continuat: Si pentru ce pricina cautati pe omul acela? Ne-a trimis mai marele sa-l ucidem pentru ca este crestin! Rogu-va, stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile voastre.

In acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima data florile si-a sapat apoi mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: Eu sunt! Cutremurati, acestia, desi nu le venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan.

Sfantul Foca este cinstit in fiecare an, pe 22 septembrie.

Pe 23 iulie facem pomenirea mutarii moastelor Sfantului Foca din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, in anul 403.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iulie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. Istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox;
  12. Cinemagia.ro.

23/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 18 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 iulie în istoria noastră 

1437: În Muntenia este atestată pentru prima dată documentar dregătoria  postelnicului.

La început, în Evul Mediu, postelnicul a fost un dregător de curte de mică importanță în Moldova și Muntenia, dar cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai important. I-a fost atribuită sarcina de a introduce soliile sau solicitanții în audiență la domnitor. Avea acces tot timpul la domn.

De aceea trebuia să cunoască și limbi străine. În secolele XVII-XVIII a devenit unul dintre principalii sfetnici ai domnului, și avea acces tot timpul la domn. Juca rol de mijlocitor între domn și dregători și reprezentanții statelor străine. În relația cu Poarta se ocupa de corespondența domnului cu aceasta și cu pașalele din serhaturi. În secolul XIX, pe măsură ce importanța diplomației a crescut și s-au înființat consulatele, marii postelnici au devenit un fel miniștri pentru relațiile cu exteriorul și aveau uneori împuternicire să negocieze cu străinii în numele domnului.

1711: Marea confruntare de la Stănileşti dintre forţele otomane şi cele ruso – moldovene, conduse de ţarul Petru I al Rusiei şi de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei.

Victoria turcilor îl va obliga pe Cantemir să–şi părăsească tronul şi să se refugieze în Rusia, unde va deveni consilierul ţarului, iar în Moldova a fost introdus, la 6 octombrie 1711, regimul fanariot.

Foto: Portretul lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (mar.-apr.1693, 1710-1711)

La 18-22 iulie 1711 are loc Bătălia de la Stănileşti în urma căreia forţele ruso-moldovene sunt încercuite de turci, iar țarul Petru I este constrîns să semneze pacea la Vadul Huşilor.

Planul țarului Petru I era să traverseze Moldova, peste Dunăre, pe direcția Istanbul, expediația sa urmînd să fie un marș triumfal în principatele ortodoxe din balcani.

Armata rusă a ajuns la Iași la 5 iulie 1711 după care atacă Brăila (cetate turcească la acea perioadă) pentru a motiva românii din Valahia să se alăture campaniei antiotomane.

Otomanii, după lupte intense, cedează Cetatea Brăilei  la 25 iulie 1711. Această victorie va rămîne fără vreun rezultat din cauza contra-atacului turc din 11 iulie 1711 în Moldova. Turcii cu un efectiv de 120 000 oameni, au trecut  Dunărea la Oblucița.

Armatele țarului Petru I și domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir pornesc în marș spre otomani cu 38 000 ostași ruși și 6 000 moldoveni.

În apropierea localității Stănilești,  trupele ruso-moldovene sunt incercuite  la 20 iulie, iar turcii au bobmardat intens  și repetat tabăra rusă în ziua de 21 iulie.

Rușii vor contraatacă, dar fără succes  și după mari pierderi se vor retrage dupa ce  turcii au acceptat  mesajul de retragere al țarului. Unele izvoare indică faptul că retragerea armatei a fost cumpărată de ruși, cu șapte care de aur.

Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir s-a  refugiat  în Rusia, unde a devenit consilier intim al ţarului.

În Moldova și în Valahia, în 1711 și respectiv 1714 au fost instaurate domniile fanariote, care au permis  Porții otomane sa-și întăreasca  pozițiile în cele doua principate române și să-şi păstreze  controlul asupra liniei Dunării de Jos.

 1848: Armata rusă intervine în Moldova şi Muntenia pentru înăbuşirea revoluțiilor izbucnite în aceste principate  române.

1867: S-a născut la Râmnicu Sărat, chimistul Ştefan Minovici, fratele medicului legist Mina Minovici şi a profesorului Nicolae Minovici.

Imagini pentru photo chimistul Ştefan Minovici,

I

Si-a legat numele de organizarea învăţământului farmaceutic românesc de rang universitar. A studiat la Berlin. În 1889 a luat inițiativa înființării Asociației generale a corpului farmaceutic din România.

A înființat în 1919 Societatea de chimie din România, devenit organismul oficial al României în Uniunea Internațională de chimie pură și aplicată cu sediul la Paris – organism care l-a onorat în 1925 cu funcția de vicepreședinte. Întreaga sa activitate științifică va fi înnobilată în 1932, când Facultatea de Farmacie, pe care el a creat-o și a condus-o, i-a decernat diploma de Doctor Honoris Cauza.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1925 si membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România; (m.29 decembrie 1935).

1868: S–a născut Miron Cristea (Elie Cristea), mitropolit primat şi, din 1925, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925–1939).

A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1919.

A fost membru al Regenţei în timpul primei domnii a regelui Mihai I şi prim–ministru al României (1938–1939), în timpul dictaturii regale a regelui Carol al II-lea; (m. 6 martie 1939).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 20 iulie 1868.

1884: A luat fiinţă Serviciul Meteorologic al României sub conducerea lui Ştefan Hepites şi având sediul în Herăstrău. La initiativa lui Stefan Hepites, Romania se inscrie  printre ţările fondatoare ale Organizatiei Meteorologice Internaţionale.

Din 1948, ţara noastră a devenit membră a Organizaţiei Metereologice Mondiale (OMM); (18/30.07.1884).

 1903: A decedat la Karlovy Vary, azi în Cehia, Anghel Demetriescu, teoretician şi critic literar roman ; (n. 1847, la Alexandria, Teleorman).S-a remarcat ca Istoric, profesor și scriitor; membru corespondent al Academiei Române.

1867: S-a născut la Râmnicu Sărat, chimistul român Ștefan Minovici ( 29 decembrie 1935, București).

Era fratele medicului legist Mina Minovici și al profesorului Nicolae Minovici, membru corespondent (1925) al Academiei Române, membru fondator al Academiei de Științe din România (1935). A studiat la Berlin. În 1889 a luat inițiativa înființării Asociației generale a corpului farmaceutic din România.

A înființat Societatea de chimie din România, devenit organismul oficial al României în Uniunea Internațională de chimie pură și aplicată cu sediul la Paris – organism care l-a onorat în 1925 cu funcția de vicepreședinte. Întreaga sa activitate științifică va fi înnobilată în 1932, cand Facultatea de Farmacie, pe care chiar el a creat-o și a condus-o, i-a decernat diploma de Doctor Honoris Cauza.

1908 : S-a născut la București, matematicianul  Nicolae-Victor Teodorescu ; d.7 martie 2000, București.

1908-2000 Nicolae-victor Teodorescu

A fost profesor universitar, membru titular (din 1963) al Academiei Române. În 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția Matematică, a urmat studii post-universitare la Paris unde și-a susținut cu succes teza de doctorat, Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică (La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique, 1931), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), președinte și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin.

În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București, fiind considerat creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, care „și-a dedicat cei peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România”.

A fost unul dintre inițiatorii organizării Olimpiadelor Internaționale de Matematică.

1914: Puterile Centrale cer României să intre în război de partea lor. Alexandru Beldiman, ambasadorul României la Berlin a trimis o scrisoare regelui Carol I , în care transmitea solicitarea Germaniei de intrare în război alături de Puterile Centrale. „Pozițiunea cea mai puțin profitabilă […] ar fi inacțiunea, nehotărârea și neutralitatea expectativă”, spunea Beldiman. El afirma că principalul impediment al intrării României în război, respectiv alăturarea de Austro-Ungaria și problema românilor din Transilvania, putea fi depășit în avantajul unor alte întregiri teritoriale, promise de Germania. La 18/31 iulie 1914, reprezentanții Antantei făceau cunoscut Guvernului României acordul țărilor lor privind unirea Transilvaniei cu Regatul României, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale. La Consiliul de Coroană, convocat la 3 august s-a decis poziția de neutralitate a României.

1917 : S-a hotărât strămutarea unui al II-lea transport de bunuri și valori aparținând Băncii Naționale a României în Rusia, pentru a fi pus la adăpost în fața înaintării trupelor germano-austro-ungare.

1917 Protocol La A Doua Strămutare A Tezaurului

După primul transfer al tezaurului României, din 12–14 decembrie 1916, la 18 iulie 1917, Consiliul de Miniștri al României a hotărât un al doilea transfer, la propunerea lui , Nicolae Titulescu pe atunci ministru de finanțe. S-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR, precum și a celor aparținând Casei de Depuneri și altor instituții publice și particulare.

Încărcarea trenului, care avea să conțină noul transport s-a făcut în perioada 23–27 iulie, în seara aceleiași zile pornindu-se spre Rusia. Transportul s-a făcut între 27 iulie–3 august, cu un tren de 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile BNR (cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, restul reprezentând titluri, efecte, depozite și alte valori), iar 21 de vagoane valorile Casei de Depuneri (1.661 de casete, al căror conținut era de circa 7,5 miliarde lei).

1918: În Jurnalul Consiliului de Miniștri român din 18 iulie 1918 s-a publicat organizarea poliției din Basarabia. După Marea Unire, Ministerul de Interne a înființat la Chișinău un detașament cu un efectiv de 60 de jandarmi, numindu-l comandant al detașamentului pe locotenentul Alexandru Ștefănescu. Acest detașament s-a transformat ulterior în companie, efectivul acesteia crescând la 85 de jandarmi, iar mai târziu au ajuns la 150 de jandarmi.

1921: La ședința Comitetului Central al Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, a fost aprobată cererea a 11 deputaţi și senatori basarabeni, membri ai Partidului Ţărănesc Basarabean, între care Constantin Stere și Pantelimon Halippa, de a fi primiţi în rândurile acestui partid. Fuziunea cu Partidul Țărănesc din Basarabia, a întărit curentul de stânga din partid și a permis extinderea sa organizatorică în teritoriul dintre Prut și Nistru.

1931: S-a născut traducătoarea Micaela Ghiţescu. A urmat cursurile  Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura franceză (1949 – 1952, 1955 – 1957).

A fost închisă de autorităţile comuniste sub acuzaţia de relaţii cu străinătatea (relaţii cu Franţa), intre anii 1952 şi 1955.

A tradus mai ales din literaturile portugheză şi braziliană, dar şi din literatura engleză, cea franceză sau canadiană. Este şi autoarea unor dicţionare spaniole şi portugheze.

 Din 2003 a fost redactor-şef şi apoi director al revistei „Memoria” (revista gândirii arestate), care se ocupă cu păstrarea memoriei victimelor comunismului românesc

 1932: S-a născut Radu Constantin Bălescu, fizician belgian de origine română; contribuţii în fizica statică, teoria cinetică, fizica plasmei, fuziunea termonucleară controlată; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1990; (m. 2006).

1935: S-a deschis în localitatea Ineu, tabăra de muncă voluntară a partidului Totul pentru Țară.

Pe tot cuprinsul țării, între anii 1933–1937, au fost presărate tabere de muncă voluntară ale Partidului Totul pentru țară, care reparau podurile din sate, drumuri și biserici, construiau stăvilare, săpau fântâni și lucrau pentru solidaritatea colectivă și națională – aceasta fiind forma de propagandă a partidului, decisă de Zelea-Codreanu.

În tabăra de la Ineu, Arad (18 iulie–14 septembrie), tinerii legionari au confecționat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei școli.

1938: A murit in castelul Pelișor din Sinaia, regina Maria a României,  principesă de Edinburg şi de Saxa Coburg şi Gotha, soţia regelui Ferdinand I al României; (n. 29 oct. 1875 Eastwell Park, Kent, Anglia).

 

  Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

 Cuplul princiar (și apoi regal) Ferdinand și Maria a avut  un număr de 6 copii,, din care unul, principele Mircea, a murit la o vârstă fragedă.

Primul lor copil, principele Carol, s-a născut la numai nouă luni și cinci zile de la căsătoria lor, la castelul Peleș, în 1893.

A urmat apoi principesa Elisabeta (1894), principesa Maria(1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) șiprincipele Mircea, născut în ianuarie 1913.

1941 : Memoriul trimis Generalului Ion Antonescu de omul politic Iuliu Maniu.

În memoriul trimis generalului Antonescu, Iuliu Maniu, subliniind că susținea războiul României pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța, își exprima însă rezerve față de alianța cu Reichul nazist și sateliții săi, apreciind că „și tovărășia de arme de până acum, impusă de împrejurări, este cât se poate de supărătoare”, mai ales că Bucureștii nu primiseră dinspre Berlin, până atunci, după cum nici ulterior, „nici o satisfacție în problema Transilvaniei” (Ion Calafeteanu Iuliu Maniu–Ion Antonescu. Opinii și confruntări politice. 1940-1944).

1942: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite declară război Ungariei, Bulgariei și României, declanșând în perioada  următoare expediții aeriene de bombardament  asupra țării noastre, în special asupra unor obiective strategice din judetul Prahova.

1950: S-a născut pictorul Petre Velicu, stabilit la Paris din 1990.

1957: În urma unei ambuscade la Poșaga, în Munții Apuseni, au fost împușcați luptătorii anticomuniști români Leon Șușman și Simion Roșa.

Membri ai grupului Șușman după capturarea lor de către Securitate (fotografie – ACNSAS) - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Membri ai grupului Șușman după capturarea lor de către Securitate (fotografie – ACNSAS) – foto preluat de pe http://www.memorialsighet.ro

În 1948 fraţii Leon şi Gheorghe Şuşman au intrat în clandestinitate, fiind urmăriţi de autorităţile comuniste. S-au adăpostit în zona Turda-Ocna Mureş-Aiud-Blaj, în apropierea localităţilor Dumbrava, Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Ciugudu de Sus, Alecuş, Ormeniş, Cicău, situate pe valea Mureşului. În zona comunei Poşaga de Sus, judeţul Turda, mai mulţi opozanţi ai regimului comunist intraseră în clandestinitate în anii 1948-1950, încercând să supravieţuiască până la o sperată schimbare a regimului comunist.

Iniţial nu foarte important în ochii autorităţilor, treptat acest grup a ajuns să atragă atenţia Securităţii, pentru depistarea şi anihilarea sa fiind recrutaţi numeroşi agenţi.

La 18 iulie 1957, în cursul unei operaţiunii a Securităţii a fost împuşcat mortal preotul Simion Roşa, iar Leon Şuşman rănit grav, murind la scurt timp. În schimbul de focuri a murit şi şeful echipei de Securitate. Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan au fost prinşi vii.

În perioada următoare au fost arestaţi zeci de susţinători din zonă ai grupului Şuşman-Roşa. Cei reţinuţi au avut parte de anchetele specifice epocii, au fost judecaţi în mai multe loturi de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în anul 1958, acordându-li-se pedepse grele, inclusiv la moarte, cum a fost cazul cu Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan.

În afară de cei trimişi în puşcării, numeroase familii (de la sugari până la bătrâni) au fost deportate în Bărăgan, averea lor fiind confiscată de stat. Partizanii din grupul Leon Şuşman-Simion Roşa şi susţinători ai lor executaţi în 1958.

1969: In Romania au început lucrările pentru construcţia barajului Brazi-Valea Neagră, în cadrul sistemului hidrotehnic Runcu – Baia Mare.

1972: Dimitrie I (Dimitrios Papadopulos) a fost întronat Patriarh Ecumenic al Constantinopolului.

Sanctitatea Sa Dimitrie I ( n. 8 septembrie 1914, Constantinopol – d. 2 octombrie 1991, Constantinopol), pe numele de mirean Dimitrios Papadopulos, a fost Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între anii 1972 și 1991.

Biserica Ortodoxă a Constantinopolului este una din cele 14 sau 15 biserici autocefale,(între care se află și Biserica Ortodoxă Română), cunoscută și sub numele de Patriarhia Ecumenică. Ea este condusă de Patriarhul Ecumenic, care are statut de primus inter pares („primul dintre cei egali”) în rândul episcopilor  ortodocși din întreaga lume.

Actualul Patriarh Ecumenic este Preafericirea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscop al Constantinopolului.

 1976: Nadia Comaneci devine primul sportiv din istoria Jocurilor Olimpice care obtține nota 10  intr-o  competitie de gimnastica.

Imagini pentru nadia comăneci photos

La numai 14 ani,  Nadia   a devenit prima gimnasta care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă , dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol).

Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

1993 : A murit   regizorul american  de origine română Jean Negulesco; (n. 26 februarie 1900, Craiova).

 

De formaţie pictor, a lucrat la Paris (1918-1929) pe lângă Modigliani, Picasso, Giacometti ş.a.

Stabilit ulterior în America, a devenit un celebru colecţionar de artă.

Ca regizor, a realizat la Hollywood, numeroase melodrame şi comedii sentimentale.

Din  anul 1992 fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

1993: A murit compozitorul, profesorul şi dirijorul Nicolae Lungu; (n. 1900).

2006: A decedat Raul Șorban, critic de artă, pictor, academician și memorialist român; (n.4 septembrie 1912 la Dej).

  2009: A murit Petre Alexandrescu, arheolog, elenist, istoric al religiilor; (n. 1930).

  A lucrat întreaga viaţă în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, şef al Secţiei de Arheologie Clasică (1971-1994) şi Director al acestui Institut (1990-1999).

În 1995 a devenit profesor titular, iar din 1997 până în 2000 a fost profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică şi Arheologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Institutului de Studii Avansate din Princeton, membru al Societăţii Române de Studii Clasice si a condus o serie de publicaţii de specialitate (revistele româneşti Dacia (1990-1999), Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie (1990-1995), seria monografiilor consacrate cetăţii Histria, a întemeiat şi a condus revista franco-italiană Il Mar Nero (1994-2009), seria româno-germană Archaeologica Romanica (1997-2002). Vice-preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1997-2000).

A primit  mai multe  premii si distinctii prestigioase printre care se remarca :

Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966);
Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967);

Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” al României – Ofiţer (1 decembrie 2000)

2010: A decedat poetul, prozatorul și dramaturgul  român, Mircea Micu; (n. 31 ianuarie 1937, Vărşand, judeţul Arad)

A fost autorul a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si al Academiei Romane, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu.

Este autorul romanelor Patima și Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori.

Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.

 A fost laureat al premiilor literare pentru proză, poezie şi dramaturgie a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi al Academiei Române. 

2016: A decedat la București,după 107 ani de viaţă, pictorița Medi Dinu (Margareta Wechsler „Medi” Dinu; n.4/17 ianuarie 1909, Brezoi, Vâlcea).

Absolventă a Şcolii de Belle Arte din Bucureşti în 1932, la clasa maeştrilor Jean Al. Steriadi şi Ipolit Strâmbulescu. Urmează în paralel cursuri la Facultatea de Matematică, cu Dan Barbilian şi la Facultatea de Filosofie, cu Nae Ionescu şi Dimitrie Gusti.

Prietenă cu familia lui Victor Brauner şi căsătorită cu poetul avangardist Ştefan Roll a trăit în ambianţa avangardei româneşti, i-a cunoscut pe majoritatea scriitorilor şi a artiştilor epocii care au aparţinut acestui curent, dar din punct de vedere al creaţiei proprii, Medi Wechsler Dinu a rămâne un spirit clasic.

A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb şi Negru.

În perioada anilor 1934 -1939 pictează la Balcic. Expune aici, în 1939, în cadrul unei expoziţii de grup a pictorilor interbelici, organizată de Octavian Moşescu.

În 1937 face o călătorie de lucru în Grecia, iar la revenirea în ţară deschide o expoziţie personală cu lucrările realizate, la Sala Mozart din Bucureşti.

Medi Dinu - Catchy

În perioada 1940 – 1986 călătoreşte şi lucrează peisaje, naturi statice şi portrete în România în țară, precum şi în Bulgaria (Sofia, Plovdiv, Tîrnovo, Arbanasi, Sozopol) şi Franţa (Paris).

În 2003, după o lungă absenţă, revine în viaţa artistică prin participare la expoziţia „Seniori ai picturii româneşti contemporane”, deschisă la Galeria Apollo din Bucureşti, în cadrul Programului „Restituiri”, iniţiat şi coordonat de Fundaţia HAR.

A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2020: A murit dirijorul Modest Cichirdan, fost director al Teatrului Liric „Elena Teodorini” Craiova şi al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova .

Muzicianul s-a născut în 13 aprilie 1941 la Lipcani, în județul Hotin. Și-a început studiile muzicale în Râmnicu Vâlcea, iar în perioada 1961-1966 a urmat cursurile Conservatorului de Muzică ‘Ciprian Porumbescu’ din București, actuala Universitate Națională de Muzică din București. În timpul studenției a debutat la pupitrul Filarmonicii din Arad, iar activitatea de instrumentist și dirijor și-a continuat-o cu Orchestra Filarmonicii ‘Banatul’ din Timișoara.

În 1972 a fost numit dirijor și, ulterior, director al Filarmonicii din Botoșani. Din 1986 a fost director și dirijor al Filarmonicii ‘Oltenia’ din Craiova, poziții pe care le-a ocupat până în 1990 și, respectiv, 2003. În acest răstimp a condus diverse concerte ale ansamblului simfonic, colaborând cu muzicieni de prestigiu național și internațional.

Înmormântarea a avut loc în data de 20 iulie, la Cimitirul Bellu din București.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Emilian de la Durostor

Sfantul Emilian de la Durostor; Sfantul Cuvios Pamvo

Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 18 iulie pe Sfîntul Emilian de la Durostorum, (n. în timpul  împăratului Iulian Apostatul (361-363) la Durostorum, în sudul Dobrogei de azi– d. 18 iulie 362 ).

Era fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. 

Despre Emilian avem informaţii de la Ieronim şi Teodoret , precum şi dintr-o scrisoare a lui Ambrosiu de Milan adresată împăratului Teodosiu I cel Mare

Edictul de la Milan, din anul 313, când impăratul Constantin cel Mare a acordat libertate crestinismului in imperiul roman, aduce liniste pentru o vreme crestinilor.

Dar dupa o jumatate de veac, paganismul este reinviat prin imparatul Iulian Apostatul (361-363).

In acea vreme a venit la Durostor vicarul Traciei, Capitolin, pentru a se convinge ca toti locuitorii de aici aduc jertfe idolilor.

Acesta afland ca toti locuitorii de aici se inchina zeilor, a chemat la un ospat pe toti dregatorii din cetate.

Dar pe cand petreceau ei, pe 16 iulie 362, tanarul ostaş Emilian  a luat un ciocan, a intrat intr-un templu pagan, a răsturnat jertfelnicul, după care a fugit. si a sfaramat toti idolii.

În actul sau martiric se descrie patimirea si trecerea sa la cele vesnice.

 Căpetenia cetăţii, Capitolin, a dat ordin să fie ucis . O parte din soldaţi au prins un ţăran, l-au îmbătat, şi au vrut să-l ardă viu, ca ţap ispăşitor.

Atunci Emilian s-a predat, recunoscând că el fusese autorul faptei. A fost biciuit de două ori. Două zile mai târziu a fost ars viu, pe malul  Dunării.  

Trupul sau a fost luat de sotia lui Capitolin, care era crestina, si ingropat cu cinste.

 Este considerat sfânt în Biserica Ortodoxă, fiind prăznuit pe 18 iulie. 

Moaste ale Sfantului Emilian se gasesc in Catedrala mitropolitana din Silistra (Bulgaria), in Catedrala episcopala din Slobozia si in Biserica “Nasterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, Bucureşti.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/18/o-istorie-a-zilei-de-18-iulie-video-3/

  • Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  • Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  • e.maramures.ro ;
  • Wikipedia.ro.;
  • mediafax.ro ;
  • worldwideromania.com ;
  • Enciclopedia Romaniei.ro ;
  •  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  •  Istoria md.
  • istoriculzilei.blogspot.ro;
  • CreștinOrtodox.ro;
  • Cinemagia.ro.

18/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 23 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 23 iunie în istoria noastră

1641: Au fost depuse in biserica “Trei Ierarhi” din Iași de către domnitorul Vasile Lupu, moaștele Sfintei Paraskeva.

Aducerea moaștelor sfintei la Iași a reprezentat un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.

Moastele Sfintei Parascheva

Începând din anul 1889, aceste moaște au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iasi.

1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii, om politic; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870; (m. 1895).

 La  14 februarie 1851 a înființat impreună cu alți studenți români de la Paris, societatea politică și culturală a studenților români din Franța, Junimea Românească. 

Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu s-a aflat în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru) si împreună cu  Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu, face parte din comitetul de redacție al revistei Junimea Romana,  care apărea la Paris.

În această revistă el publică articolul Muncitorul român, remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic.

alexandru odobescu | Istorie pe scurt

Intors in țară, Alexandru Odobescu a  fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.

În 1861 scoate la București Revista română pentru științe, litere și arte în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu, Cugetările lui Alecu Russo și Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon.

În această revistă Odobescu își publică studiile Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor, Răsunete ale Pindului în Carpați și Poeții Văcărești.

Tot în Revista română publică în 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) și Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică)

În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru ad-interim, la Ministerul Treburilor Străine.

Coperta monografiei Tesaurul de la Petrosa (1889).

Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa.

După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul Notice sur la Roùmanie (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea Antichitățile preistorice ale României.

La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian.

Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900).

A publicat de asemenea studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați) si studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).

Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).

1848: Dimitrie Brătianu este acreditat agent diplomatic al Ţării Româneşti pe lângă Cabinetele din Pesta şi Viena, pentru a susţine cauza Principatelor pe lângă revoluţionarii din Imperiul Habsburgic.

Dimitrie Brătianu - Portrete

  Foto: Dimitrie C. Bratianu (n.1818, Pitești – d. 8 iunie 1892, București)

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, Bucuresti),  om politic, diplomat, pentru o scurta perioada prim-ministru al Romaniei, timp in care a prezidat ceremonia de incoronare a regelui Carol I.

Este fratele cel mare al lui I. C. Bratianu, impreuna participand la fondarea Partidului National Liberal. Intre cei doi frati au existat dintotdeauna disensiuni, astfel ca Dumitru devine lider al disidentilor liberali in timpul lungii guvernari a fratelui sau, pozitie din care a determinat caderea guvernului.

Spre sfarsitul vietii are loc o impacare istorica in sanul familiei, iar Dimitrie C. Bratianu devine pentru scurt timp presedinte al Partidului National Liberal, dupa moartea fratelui.

A fost Mason activ al Lojilor: „L’Athénée des Etrangers” si „La Rose du Parfait Silence”.

1867: S-a născut la Mintiu, Bistrița-Năsăud, istoricul Iulian Marțian, membru al Astrei și membru de onoare al Academiei Române; (m. 26 octombrie 1937, Mintiu). A fost ofițer în garnizoanele din Triest, Sarajevo, Lemberg, Brașov, Cluj și Dej, de unde a fost pensionat cu gradul de maior, stabilindu-se apoi la Năsăud.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

S-a dedicat depistării şi strângerii de cărţi rare, de documente şi obiecte vechi. S-a numărat printre colaboratorii unor publicații ale timpului: „Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Convorbiri literare”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista Bistriței” ș.a. A contribuit la apariția revistei cultural-istorice pentru zona Năsăudului, „Arhiva someșană”, în paginile căreia a publicat numeroase studii (Contribuții la istoricul Rodnei; Castrul Rodnei; Din memoriile voievodului ardelean Ioan Kemeny ș.a.).

Lui îi revine meritul de a fi descoperit manuscrisul miscelaneu din sec. XVII, cunoscut sub numele de Codicele Marţian. Arheolog amator, a strâns date privitoare la descoperirile arheologice din Transilvania, publicând mai întâi în limba germană, apoi şi în limba română, un important repertoriu (Archaeologisch-praehistorisches Repertorium für Siebenbürgen, 1909; Repertoriu arheologic pentru Ardeal, 1920). A întocmit câteva lucrări privitoare la: Epoca colonizării saşilor în Ardeal (1907); Urme din războaiele romanilor cu dacii (1921); Ţara Năsăudului ş.a.

În 1921, alături de Al. Lapedatu, Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Sextil Pușcariu, a fost numit în „Comisia instituită pentru facerea lucrărilor pregătitoare cu privire la organizarea arhivelor statului din Cluj”. A participat la întemeierea Muzeului Năsăudean (1931). A fost membru al Societății Numismatice Române, al Comisiei Monumentelor Istorice.

1879: Matematicianul român David Emmanuel și-a luat doctoratul la Sorbona cu teza Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce, devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, doctor în matematici la Sorbona.

Scurt istoric al facultatii

David Emmanuel (1854 – 1941) a fost membru de onoare al Academiei Române și este considerat întemeietorul școlii matematice moderne din România.

1881, 23.VI/3.VII: A murit Pavel Vasici-Ungureanu, medic şi scriitor; a întemeiat şi redactat prima revistă românească de medicină din Transilvania, „Higiena şi şcoala” (1876-1882); membru titular al Academiei Române din 1879; (n. 1806).

1881:  Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Spania .

Spania a recunoscut independenţa de stat a României la data de 12 aprilie 1880. Relaţiile diplomatice între România şi Spania au fost stabilite în 1881, când a fost înfiinţată, la Bucureşti, Legaţia Regatului Spaniei, condusă de Juan Pedro de Aladro, însărcinat cu afaceri.

După încheierea primei convenţii comerciale între cele două ţări, în 1908, România a iniţiat, în 1911, demersurile pentru înfiinţarea Legaţiei României în Spania, eveniment produs la 15 iunie 1913, sub conducerea lui George Cretzianu, în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar (23.VI/5.VII)

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost întrerupte la 4.IV.1946 şi restabilite, la nivel de ambasadă, la 21.I.1977.

 1897: S-a născut la Huși, Alexandru Giugaru, unul dintre cei mai mari actori români de comedie; (m. 15 martie 1986).

Imagini pentru Alexandru Giugaru photos

 Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne,  i s-a acordat titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Ulterior  a primit și titlul de Artist al Poporului. Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa II (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele.

Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele

1905: S-a născut, la Chişinău, Victor Iuşceanu, compozitor, violonist, dirijor şi profesor din Basarabia, membru al Societății Compozitorilor Români din 1948 (m. 3 august 1976, București).

1905-1976 Victor Iuşceanu

A urmat Conservatorul din Chișinău, absolvind secțiile de Canto (1931) și Vioară (1936) și apoi Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași. A fost profesor de Muzică la Liceul francez „General Berthelot” și la Gimnaziul de fete „Carmen Sylva”, de Muzică și de Vioară la Școala Normală de băieți „Mihai Viteazul” din Chișinău, de Teorie-solfegiu și Armonie la Conservatorul Lyra, Vioară la Școala Normală de băieți din București. De asemenea a fost dirijor la Teatrul muncitoresc și conferențiar la catedra de Teorie-solfegiu a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București.

A compus muzică simfonică,muzică de cameră, muzică vocală,muzică de scenă și a scris lucrări didactice: Moduri și gameTratat de teorie a muzicii (în colaborare cu V. Giuleanu); Solfegii (Vol. 1-2), Armura ca proces logic al formării sistemelor de intonație cu centrul tonal bine definit. A fost decorat cu Medalia Muncii (1955).

 1909: S-a născut la Sinoie, Mihai Viteazu, Constanța, istoricul, criticul literar și folcloristul Ovidiu Papadima, deţinut politic între anii 1952 şi 1956; d. 26 mai 1996, București.

1909-1996 Ovidiu Papadima

A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1928–1931), apoi s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse „Alexander von Humboldt”. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena. A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei Gândirea, alături de Tudor Vianu.

A fost secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale, șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit Doctor în Litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Arestat pe considerente politice fabricate și apoi condamnat politic, a fost închis între 1952–1955 în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă, Gherla și Jilava și reabilitat politic abia în 1971. Din operele sale: O viziune românească asupra lumiiCreatorii și lumea lorScriitorii și înțelesurile viețiiIpostaze ale iluminismului românescEvocări.

1913: A murit (s-a sinucis) la București, criticul şi istoricul literar, publicistul Ilarie Chendi; (n. 1871, Dârlos, Sibiu),fost bibliotecar la Biblioteca Academiei, membru al primului comitet al Societății Scriitorilor Români .

A aparținut curentului sămănătorist; a înființat revistele Viața literarăViața literară și artisticăCumpăna.

1917: Se intrunesc  la Chișinau  în Palatul Libertatii,  delegatii comitetelor militare din Iasi, Odessa, Chisinau s.a., care hotarasc constituirea “Sfatului imputernicitilor soldatilor si ofiterilor moldoveni de pe frontul romanesc”, organ central de coordonare a activitatii tuturor organizatiilor ostasesti moldovenesti din intreaga Rusie.

Sfatul imputernicitilor cere convocarea la Chisinau, pe baza proportionala, a Sfatului Tarii, care urma sa hotărasca asupra proiectului autonomiei Basarabiei pe temeiul national si teritorial.

Se cerea, de asemenea, numirea de catre guvernul rus in functia de comisar gubernial a unui roman basarabean si inlocuirea tuturor comisarilor judeteni cu reprezentanti ai basarabenilor, formarea de unitati militare nationale, invatamant in limba nationala, demilitarizarea administratiei s.a.

1923: A fost  înfiinţată, cu participarea statului şi a Băncii Naţionale, Societatea Naţională de Credit Industrial, având drept obiectiv stimularea dezvoltării industriale a României. „Strămoş” al BRD – Groupe Société Générale, acesta a fost creată ca instituţie publică, statul deţinând 20% din capitalul social, Banca Naţională a României, 30%, restul fiind deţinut de particulari.

În decembrie 1998 s-a semnat un acord între Société Générale şi Fondul Proprietăţii de Stat (autoritatea care gestiona participaţiile statului), prin care Société Générale a subscris o majorare de capital de 20% şi a cumpărat un pachet de acţiuni care i-a permis să devină proprietara a 51% din capitalul majorat al BRD.

1923: Regele Ferdinand I al României, insoțit de primul ministru I.I.C. Bratianu și de ministrul de Externe, I.G. Duca efectuează o vizită oficială în Polonia.

1923 Vizita oficială în Polonia a Regelui Ferdinand I

Înalții reprezentanți ai României au vizitat între 23–29 iunie 1923 Varșovia, Cracovia și Łańcut.

1924: În România a fost adoptată Legea privind organizarea armatei (aceasta reglementa între altele, durata serviciului militar), care a stat la baza sistemului militar românesc în perioada interbelică.

1937: La Londra se desfasoara in zilele de 23-25 iunie un concurs hipic, organizat cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea al Angliei,  a cărui Cupa Challenge de Aur a revenit călărețului român Henry Rang.

Henri Rang stanga alaturi de Felix Topescu | Banatul AZI - Stiri ...

                     Foto: Henri Rang stânga alături de Felix Topescu

Trofeul „Daily Mail” a fost cucerit de concurentul roman Felix Topescu, tatăl cunoscutului comentator sportiv de televiziune, Cristian Topescu.

 1938: S-a născut profesorul doctor Ioan Munteanu, membru de onoare (din 2004) al Academiei Române; (m. 2018).

1938-2018 Ioan Munteanu

A fost director al Clinicii Universitare de Obstetrică-Ginecologie Bega și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. La Clinica Universitară de Obstetrică-Ginecologie Bega din Timișoara au fost reușite pentru prima oară în România: fertilizarea in vitro (1995) și embriotransferul uman, realizări urmate de nașterea primului copil conceput prin fertilizare in vitro în România, pe 6 februarie 1996; a urmat primul embriotransfer la mamă purtătoare, primele sarcini multiple prin fertilizare in vitro (1997) și nașterea primului copil prin fertilizare in vitro la o mamă de 50 de ani (2001).

1944 : A murit la Londra (unde se stabilise), pictorul român Arthur Segal (Aron Sigalu), grafician și scriitor.

Arthur Segal - Monoskop

A lucrat și în Germania, unde a înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin; (n. 23 iulie 1875, Iași).

1950: A izbucnit (23/24 iunie) răscoala armată anticomunistă din Țara Vrancei.  

A fost una dintre cele mai mari revolte anticomuniste desfășurate în România (peste 15.000 de oameni).

Treizeci și cinci de sate din Munții Vrancei, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului”, s-au ridicat la luptă împotriva regimului comunist.

Se pare că, la baza declanșării răscoalei a stat și un zvon care circula în acele zile prin sate, anume  că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe pe „hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsase munții și câmpiile din Țara Vrancei moștenire feciorilor vrânceni.

Efective impresionante ale Trupelor de Securitate au fost mobilizate  trimise pentru a-i prinde pe partizanii anticomuniști.

Astfel, unii conducători ai răsculaților au fost încercuiți și arestați, prin infiltrarea de către Securitate a unor agenți în organizație.

Alți lideri  scăpați din încercuire, se vor retrage spre schitul de la Gura Lepșei, spre cascada Putnei, unde vor pregăti răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea, din noaptea de 23-24 iunie 1950.

Vrâncenii au pus mâna pe coase, topoare și furci și s-au năpustit asupra Securității, dând foc sediilor Partidului Muncitoresc Român (comunist), Miliției și Securității. Răsculații primiseră armament și muniție de la elevii Liceului „Unirea” din Focșani.  

Au fost prinși și  legați securiștii, miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei). Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate.

Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane care au fost condamnate la ani grei de închisoare.  308 oameni au fost judecați în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Au murit familii întregi, și au luat calea închisorilor sute de vrânceni.

Forțele de represiune erau conduse de General-Maior Nicolae Ceaușescu, nimeni altul decât viitorul dictator comunist al României, răsturnat de mînia populară în decembrie 1989.

„În mașina în care circula Nicolae Ceaușescu era legat la spate un învățător care se zbătea între viață și moarte”, își amintea un participant la răscoală scăpat cu viață.

 1961: A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii. Documentul, semnat la 1.XII.1959, reprezenta o înţelegere internaţională care stabilea drepturi şi obligaţii juridice privind cooperarea paşnică în zonă. România a aderat la Tratatul Antarctic în anul 1971.

 

Tratatul Antarcticii, împreună cu o serie de alte tratate colaterale, reglementează relațiile internaționale în raport cu Antarctida, singurul continent de pe Pământ fără populație umană băștinașă.

În acest tratat, Antarctica este definită ca fiind tot uscatul, împreună cu banchizele aflate la sud de paralela de 60° latitudine sudică.

Tratatul, care a intrat în vigoare în 1961 fiind semnat în total de 47 de țări, face din Antarctica o rezervație științifică, stabilește libertatea de cercetare științifică și interzice activitățile militare pe continent.

 Sediul Secretariatului Tratatului Antarcticii se află la Buenos Aires, Argentina, începând cu luna septembrie 2004.

1984: S-a născut la Ploiești, cântăreață de muzică pop și dance, Andreea Bălan.

Andreea Balan - YouTube

A debutat în televiziune în anul 1994, în cadrul programului Ba Da, Ba Nu, urmând ca doi ani mai târziu să-și lanseze primul album, Amețiți de fum. A devenit cunoscută ca membră a duetului Andrè, apoi s-a lansat într-o carieră solo, lansând 5 albume și 20 de videoclipuri. Printre albumele sale de succes se numără: Noapte de visO noapte și-o zi cu Andrè, și solo Te joci cu mineAșa sunt euSuperWoman.

1985:  Echipa națională de handbal masculin a României a obținut, la Frankfurt pe Main (Germania), titlul de campioană mondială universitară.

În anii ’70-’80, reprezentativa țării noastre a reușit un șir impresionant, de șase titluri consecutive, cucerite în 1973, 1975, 1977, 1981, 1985 și 1987. La Campionatul Mondial Universitar de handbal din Darmstadt, Germania echipa României a învins în finală echipa URSS (situație care s-a repetat în 1987, la București). Era a cincea victorie (din 6) a echipei române.

1990: Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de legislatura a XII-a declară solemn Republica Sovietică Socialistă Moldovenească  stat suveran.

Stema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)
Harta RSSM (verde), actuala Republica Moldova

Stema RSS Moldovenești și  Harta Republicii Moldova 

La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de legislatura a XII-a, în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimând dorinţa poporului, declară solemn: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este un stat suveran.

 Mircea Snegur a fost ales preşedinte al republicii.

Declarația de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova, nr. 148-XII/23 iunie 1990 declara la art. 1: „Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea RSS Moldova este unica și necesara condiție a existenței statalității Moldovei”, iar la art. 2: „Purtătorul și sursa suveranității este poporul. Suveranitatea se realizează în interesele întregului popor de către organul reprezentativ superior al puterii republicii” […]. În 27 august 1991, R.Moldova și-a declarat independența de stat.

1995: S-a deschis Bursa de Mărfuri Bucureşti, prin fondarea Asociaţiei Bursei de către 24 de societăţi de valori mobiliare. Şi-a început efectiv activitatea, realizând primele tranzacţii, la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la dispoziţie de Banca Naţională a României.

1996: Deputatul PNŢCD Ion Raţiu a fost reales  în unanimitate, în funcţia de preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL).

1999: În perioada 23.VI – 4.VII România a participat , ca invitat de onoare, la Festivalul Artei şi Tradiţiilor Populare „Smithsonian Folklife” din SUA, festival ce se desfăşoară în fiecare an la Washington D.C. Cu această ocazie, a fost organizat un Congres al românilor stabiliţi în Statele Unite, a fost construită o biserică maramureşeană și au participat ansambluri folclorice şi trupe de jazz româneşti .

2004: Biroul Electoral Central a dat publicităţii rezultatele finale ale turului doi al alegerilor din Romania.

PSD a câştigat cel mai mare număr de mandate, respectiv 799 (43,47%), fiind urmat de PNL, cu 336 mandate (18,28%), PD – cu 309 mandate (16,81%) şi PUR – cu 111 mandate.

2013: În această zi, la ora locală 17:00, 18 români au murit și alți 29 au fost răniți într-un accident de autocar petrecut  în defileul râului Morača, la Grlo, la 48 km. de Podgorica, capitala statului Muntenegru.

2013 Accidentul auto din Muntenegru

Autocarul aparținând companiei Gregory Tour, a derapat de pe drum, prăbușindu-se într-o râpă la aproximativ 40 m mai jos de nivelul drumului.

Toate cele 47 de persoane de la bordul autobuzului erau cetățeni români.

2018: A decedat la Chișinău, politicianul Dumitru Moțpan (n. 3 mai 1940, satul Seliște din Basarabia, România), fost membru al Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990, care a îndeplinit funcția de președinte al acestui for în perioada 5 martie 1997 – 23 aprilie 1998.

A fost deputat semnatar al Declarației de Independență a R.Moldova față de Uniunea Sovietică și a fost decorat cu „Ordinul Republicii”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Agripina

Sfanta Mucenita Agripina

Sfânta Muceniță Agripina a luat cununa muceniciei în anul 275, in timpul domniei împăratului Valerian.

Sfânta s-a nascut la Roma într-o familie de creștini, primind încă din copilărie o educație in duhul Evangheliei lui Hristos.

Marturisind dreapta credinta in vremea persecutiilor, Sfânta Agripina a fost supusă la numeroase și crude torturi.

În timpul acestora mucenitei i s-a arătat îngerul Domnului care a întărit-o.

Nemaiputând suporta chinurile îngrozitoare la care a fost supusa, sufletul afcesteia s-a mutat la Domnul.

Insoțitoarele sale, Vasa, Paula si Agathonica au luat trupul sfintei si l-au dus in Sicilia. Pe locul unde au fost ingropate  sfintele sale moaște a fost ridicata o biserică, unde, potivit traditiei, s-au petrecut numeroase minuni.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. agerpres.ro;
  11. Crestin Ortodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

23/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: