CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 13 DEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 13 septembrie în istoria noastră

1724: Este sfinţită  Mănăstirea Văcărești din Bucuresti, ctitorie a domnitorului Mavrocordat – cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc şi  cea mai mare mânăstire din Balcani.

Situată în partea sudică a Bucureştilor, importantul ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc a fost unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc.

In timpul regimului comunist, ca urmare a “sistematizării teritoriale urbană și rurale” inițiate în 1974, întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat în luna decembrie 1984.

1739: Fiul lui Antioh Cantemir, Constantin, care lupta împreună cu fratele său, Dumitraşco, în armata rusă, intră în Iaşi.

În Moldova, sub domnia lui Grigore Ghica (1726-1733), fiii lui Antioh Cantemir, Constantin şi Dimitrie sau Dumitraşcu, ajunsesera cel dintâi ban, iar cel de-al doilea mare comis.

În jurul lor se grupase un partid puternic, care considera ca uzurpatori pe domnii trimişi direct de la Constantinopol.

În 1736, Constantin şi Dimitrie, descendenti ai fostelor familii domnitoare Cantacuzino din Ţara Românească si Cantemir din Moldova, au fost chemaţi în Rusia, Constantin a fost numit general de brigadă, indiciu că guvernul rus avea de gând să-i facă domni, pe cel dintâi în Moldova şi pe cel de-al doilea în Ţara Românească.

Amândoi au luat o parte activă în război, în fruntea corpurilor de voluntari români care se constituiseră pentru a lupta împotriva turcilor.

La mijlocul lunii iulie 1739, armata rusă se îndreaptă spre Nistru şi, la 17 august, nimiceşte oastea turco-tătară la Stăuceni. Hotinul capitulează la simpla somaţie a comandantului rus; o parte din trupele turceşti se retrag spre Bender, iar alta trece Dunărea.

Detaşamentul lui Constantin Antioh Cantemir, format din trei mii de oameni, intră în Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrăsese în Ţara de Jos.

Comandantii rusi sunt primiti cu toate onorurile în capitala Moldovei,si se încheie cu „deputaţii stărilor” o „convenţie” prin care Moldova era declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta boierilor şi clerului menţinerea privilegiilor lor.

Ţara trebuia să întreţină o armată permanentă de 20.000 de oameni, să înfiinţeze un corp de salahori pentru a lucra la fortificaţii şi să plătească o contribuţie de război.

După bătălia de la Stăuceni şi capitularea Hotinului, generalul rus Constantin Cantemir, rânduit să formeze cu „cazacii, ruşii şi valahii săi” aripa dreaptă a armatei ruse, l-a trimis pe fratele său Dumitraşcu să urmărească pe domnul Grigore Ghica până la graniţa Ţării Româneşti, iar el a intrat în Iaşi, unde a fost primit cu onoruri domneşti.

„I-au ieşiţii înainte mitropolitul şi cu caimacami şi cu alţ boieri care să mai tâmplase şi călugări şi neguţitori den latura târgului despre muntenime, şi i-au închinat cheile ţărâi şi steagurile slujitorilor. Şi s-au împreunat cu mare bucurie ş-au purces pen Ieşu”.

Curentul antiotoman era atât de puternic, încât pana şi icioglanii lui Ghica, călăraşii şi servitorii boierilor, au trecut de partea fraţilor Cantemir.

1838: S-a nascut Otto Friedrich August Benndorf, arheolog austriac, membru de onoare străin al Academie Române.

Friedrich Otto August Benndorf (1838 - 1907) - Genealogy

A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (d. 2 ianuarie 1907).

1848: Trupele otomane comandate de Fuad-efendi, intră în Bucureşti, capitala Tarii Romanesti .

La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.

În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele române aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.

Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Limie Infanterie  și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.

Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului  Pavel Zaganescu . Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.

Ostașii români erau animati  de un puternic spirit antiotoman, reliefat si de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.

Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat  retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.

Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zaganescu .

La apropierea acestora  de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri.

La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).

În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii condusi de locotenentul Pavel Zăgănescu.

După confruntari  crâncene care au adurat aproximativ 2  ore si jumatate  (până la ora 7 ore seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.

Lupta de la Dealu Spirii. A fost ultima confruntare dintre români și turci pe pământul țării noastre.

O Proclamaţie a lui Fuad-efendi, a restaurat vechiul regim instituit de Regulamentul Organic. Este sfârşitul Revolutiei în Muntenia.

 Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită mai târziu  ca Zi a Pompierilor din România, fiind  legal oficializată începând din 1953.

1860: S-a nascut  Thoma Ionescu, medic, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru al Academiei Române (d. 1926).

A fondat în 189, Societatea de chirurgie şi “Revista de Chirurgie” ;(d.28 martie 1926).

1871: Din initiativa unui grup de studenti ai Universitatii din Cernauti, s-a constituit Societatea “Arboroasa”, care a dezvoltat o activitate cultural-artistica menita a intari sentimentul unitatii nationale a românilor.

1872: Inaugurarea oficială a Gării de Nord din Bucureşti (cladire construi tă între anii 1868 şi 1870.Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe locul ales de domnitor pe moşia boierului Dinicu Golescu. Constructia a durat 4 ani.

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania

Stația a fost denumită inițial Gara Târgoviștei (pentru că artera numită astăzi Calea Griviței se numea pe vremea aceea Calea Târgoviștei) iar în 1888 a luat denumirea actuală. Din 13 septembrie 1872, când s-a inaugurat această gară, s-a dat în exploatare circulația feroviară pe linia Roman–Galați–București–Pitești. 

Tot acum îşi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti, amplasate în faţa Gării de Nord (desfiinţate în 1931, pe locul lor fiind construită actuala clădire a Palatului CFR, azi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei).

1874: S-a născut Eugen Herovanu, prozator, eseist şi memorialist, avocat şi profesor de procedură civilă la Iaşi (1920-1929) şi Bucureşti (1929-1950),  autorul unor apreciate lucrări juridice (m. 1956)

1875: Mihai Eminescu îl duce, pentru prima dată, pe Ion Creangă la “Junimea”, unde acesta citeşte povestea “Soacra cu trei nurori”.

Imagini pentru eminescu si ion creanga photos

Mihai Eminescu                 Ion Creanga

Ion Creangă era institutor la Iaşi când Eminescu a preluat postul de revizor şcolar, proaspăt întors de la Viena. Poetul îi era şef învăţătorului Creangă şi a fost plăcut surprins să descopere în acesta un model de educator. Eminescu i-a făcut lui Creangă o inspecţie la clasă în 1874. După inspecţie, cei doi s-au întâlnit întâmplător sau au mers împreună la crâşma ”Bolta Rece”.

”Creangă, îndrăzneţ, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori amândoi se găsiră în vestita crâşmă şi-şi aduse aminte că se cunoşteau. La băutură poetul era expansiv şi-şi va fi desfăşurat toată filosofia lui politică. Creangă, încântat de a fi luat seamă de un tânăr aşa de învăţat, vru să dovedească cum că nici el nu era de lepădat”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Între cei doi s-a legat o prietenie care avea să dureze până la finalul vieţii. Eminescu era deja un nume în rândul junimiştilor, în vreme ce Creangă era doar un institutor care avea un har de povestitor nemaipomenit.

Într-una din discuţii, Eminescu i l-a laudat lui Creangă pe Ioan Slavici pentru scrierile publicate în ”Convorbiri literare”. ”Şi eu ştiu poveşti şi pot să te asigur că le pot scrie într-o limbă moldovenească întocmai aşa cum o vorbesc ţăranii din judeţul Neamţ, din satul meu Humuleşti” , a fost replica lui Creangă. Eminescu l-a îndemnat să pună pe hârtie o astfel de poveste şi aşa a apărut ”Soacra cu trei nurori”.

Poetul l-a dus pe Creangă la Junimea pentru a-şi citi prima scriere. Speriat, Creangă i-a cerut poetului să îi corecteze textul însă Eminescu a refuzat, spunându-i: ”Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”.

1877: Marele istoric si lingvist  Bogdan Petriceicu Haşdeu este ales membru activ al Academiei Române.

Bogdan Petriceicu HASDEU – 180 de ani de la naștere – BIBLIOTECA TÂRGU-MUREȘ

1899: S-a născut Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi conducătorul Mişcării legionare din Romania;  (d. 30 noiembrie 1938).

.

VIDEO:DOSARE DE ARHIVA.BASARABIA ÎN NOTIŢELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU |  CER SI PAMANT ROMANESC

1901: S-a născut la Buzău, medicul Nicolae Nestorescu; (d. 15 decembrie 1969, Bucureşti).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-19.jpeg

In 1942 a înfiinţat primul centru de transfuzie şi sânge conservat din România şi  „Centrul de sânge al armatei” (1948), al cărui şef a devenit.

A făcut cercetări asupra bolilor cu mare periculozitate (holeră, melioidoză), asupra problemelor legate de sângele conservat şi de transfuzii, aducând contribuţii originale cu imediată aplicabilitate în practică, referitoare la imunitatea naturală şi dobândită; a iniţiat cercetări privind aspectele imunologice ale transplantelor.

A fost director adjunct ştiinţific al Institutului „Cantacuzino”, Membru corespondent al „Academiei Române” din 1963, preşedinte al „Uniunii Societăţii de Ştiinţe Medicale”şi autor  a aproape 300 de lucrări, studii, comunicări, rapoarte : Elemente de bacteriologie medicală aplicată (2 vol., 1957 ); Toxiinfecţiile alimentare (1959 ); Bacteriologia medicală (1961); Biologia arsurilor (1967) ş.a.

Si-a orientat activitatea spre producţia de seruri, vaccinuri şi alte preparate biologice.De asemenea a lucrat ca expert european al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru bolile cu poartă de intrare digestivă.

1901: Pe Calea 13 Septembrie din Bucureşti a fost inaugurat Monumentul Pompierilor, în prezenţa prim-ministrului Dimitrie Sturdza, în memoria celor căzuţi la 13 septembrie 1848, în lupta cu  trupele turceşti.

Grupul statuar realizat de sculptorul E. Hegel, o reprezintă pe zeiţa antică Nike, personificarea Victoriei, care anunţă biruinţa, iar cu celălalt braţ sprijină un ostaş rănit.

1902: Intră în vigoare “Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de Legea Missir, adoptată la 5 martie 1902.

1908: S-a născut Edgar Papu, specialist în literatură comparată și filosof al culturii, membru post-mortem al Academiei Române (2006); (m. 1993).

Imagine similară

1913: Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei, inginer si constructor de avioane, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, a încetat din viata, prabusindu-se cu avionul sau  in timpul unei încercari de trecere peste Muntii Carpaţi, în apropiere de localitatea Câmpina din jud.Prahova.

Primul avion construit şi pilotat de Aurel Vlaicu a zburat pe data de 17 iunie 1910.
Evenimentul a avut loc pe câmpul Cotrocenilor, avionul ridicându-se la o inăltime de 3-4 m si zburând pe o distanţă de circa 40 m.

La 23 iulie acelasi an, Vlaicu mai face o încercare, iar de această dată parcurge o distanţă de 400 m, la o înalţime de 4 m.

Imagini pentru aurel vlaicu photos

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara, in Transilvania – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina, in Romania).

Al treilea zbor, care a avut loc pe 10 august, a fost un adevarat succes, pentru ca aeroplanul a parcurs 4 km. In 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a dus, in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt.

Din acel moment, Romania a devenit a doua tara, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare.

In 1910, a obtinut brevetul RO 2258 pentru “Masina de zburat ca un corp in forma de sageata”.

1916:  Incepe Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie  cu participarea României în timpul Primului Război Mondial.

Sub puternica presiune a ofensivei inamice, germano-austro-ungare, armata română este nevoită să se retragă. Bătălia a durat pînă pe 15 septembrie.

La data de 4/17 august 1916 se semna, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială), iar la 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiului de eliberare şi întregire naţională (1916-1919).

1916: S-a născut la Braila, Eugen Schileru, critic de artă, eseist, traducător şi profesor.

A urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universităţii  din Bucureşti (1934-l938), sustinându-şi licenţa în estetică (Arta şi manifestările patologice).

Publica in revista de orientare marxista Era noua (sub pseudonimul Adrian Schileru, 1936). Bursa de vacanta data de Institutul Francez de inalte Studii din Romania (1938). Urmeaza si absolvă Seminarul Pedagogic (1938).

Eugen Schileru

În 1945-1946 colaborează la revista „Lumea” (unde şi traduce din Benjamin Fondane) şi la „Revista Fundaţiilor Regale” cu cronici cinematografice, plastice şi literare. Mai e prezent în „Cuvântul liber”, „Adevărul literar şi artistic”, „Adevărul”, „Viaţa românească”, „Tinereţea”, „Democraţia”, „România liberă”, iar după război scrie în „Ga­zeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20″ etc.

A fost Director al Bibliotecii Acad. RPR (1948-1951). Din 1949,lucreaza ca  profesor de estetica la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti unde, din 1968, devine seful Catedrei de Istoria Artei.

Colaboreaza la revista literare si de specialitate; scrie lucrari de mica intindere in domeniul artelor plastice (cataloage de expozitie, cronici plastice, comentarii estetice, note nesistematizate despre impresionism, texte despre clasici si contemporani), comentarii de film, scrieri teoretice despre arta, comentarii literare.

A prefaţat traduceri  din Antoine de Saint-Exupery, Thomas Mann, Herman Melville, Alberto Moravia, Cesare Pavese si a tradus, singur sau în colaborare din Sinclair Lewis, James Hilton, Horace Mac Coy, Giovanni Germanetto, Andre Ribard, Claude Levi-Strauss, Albert Maltz, Richard Sasuly precum şi din Tirso de Molina.

1918: Se oficiază la Biserica ortodoxă din Odesa căsătoria dintre prinţul moştenitor al României Carol cu Zizi Lambrino, înregistrată în aceeaşi zi la Consulatul român din oraş.

 Ioana Maria Valentina Lambrino (foto, impreuna cu printul Carol), cunoscută ca Zizi Lambrino (n.3 octombrie 1898, Roman – d. 27 martie 1953, Neuilly, Franta  a fost prima soție a principelui  Carol al II-lea, viitorul rege  al României.

 Zizi era fiica  generalului român Constantin Lambrino  și a Euphrosinei Alcaz.

În timpul primului razboi mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus , a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918  unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa   împreună cu Zizi Lambrino, incalcând astfel Statutul Casei regale a Romaniei,  care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale.

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino. Povestea unei iubirii care a schimbat definitiv istoria României

Printr-o sentință  data in  8 ianuarie 1919, Tribunalulk Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul  Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol).

Regele Ferdinand a dispus la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la manastirea Horaita, jud. Neamt, după care a fost trimis de tatăl său într-o călătorie în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Zizi.

 Zizi Lambrino  fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci francezi.

 Dupa abolirea monarhiei  în România, fără susținerea financiară din partea Casei Regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit.

S-a stins din viață la 11 martie 1953  la Neuilly,în Franța, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

1922: S-a născut Sergiu Al-George, orientalist, eseist şi traducător; membru fondator (1956) al Asociaţiei de Studii Orientale din România; de profesie medic, a făcut cercetări în domeniul imunologiei.

Biografie Sergiu Al-George

Autoritățile comuniste l-au acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale” pentru lectura şi difuzarea unor texte de Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran, este închis între anii 1958 şi 1964, împreună cu un grup de remarcabili intelectuali (C. Noica, Al. Paleologu, N. Steinhardt, Al. Zub ş.a.); (m. 1981).

1925: A aparut prima publicaţie radiofonică de la noi – revista  „Radio-Român”.

Isi propunea „raspândirea telegrafiei si telefoniei fara fir în România”.

În martie 1925 prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Emil Giurgea, ing. Emil Petraşcu şi alţii au înfiinţat asociaţia „Prietenii radiofoniei”, care avea drept scop grăbirea înfiinţării unei societăţi de radiodifuziune romane, prin susţinerea de conferinţe, iniţierea de publicaţii specializate etc.

Aceste activităţi promovau diminuarea restricţiilor impuse persoanelor particulare care doreau să-şi cumpere radioreceptoare, încurajau dezvoltarea activităţii radioamatorilor şi popularizau beneficiile aduse de radio în ţările vestice.

Având ca redactori pe Ion Dragu şi Aurel Clococeanu, revista isi avea sediul era în Str. Sarindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicaţii va fi numit ing. Nicolae Lupaş.

Revista apărea „pentru a oferi tuturor pe care îi interesează îndeaproape într-un chip sau altul, aplicarea utilă şi plăcută a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribună liberă destinată dezbaterii şi clarificării cu obiectivitate şi cu cumpănire a chestiunilor pe care le ridică zilnic acţiunea de continuă perfecţionare şi răspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lămurit şi mai sigur asupra tot ce se leagă de T.F.F. (telegrafie fără fir) …”.

În cele 47 de numere apărute (până în aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice şi de propagandă pentru sprijinirea amatorilor de emisie.

"Radio Român", 13 septembrie 1925, anul I, nr. 1

Sub îndrumarea asociaţiei au apărut revistele „Radio Român” (din 13 septembrie 1925) şi „Radiofonia” (din 15 octombrie 1925). „Radio Român” conţinea diverse rubrici de specialitate: interviuri, cursuri T.F.F., extrase din regulamente, detalierea principiilor transmisiunii radio etc.Şi-a încetat apariţia după 47 de numere, în aprilie 1928, din motive financiare.

„Radiofonia” a beneficiat de colaborarea unor personalităţi ştiinţifice precum prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, gen. G. Negrei, ing. Sergiu Condrea, Emil Petraşcu, Ion C. Constantinescu şi Mihai Konteschweller etc.

Revista şi-a întrerupt apariţia în iulie 1926, fiind reînfiinţată la 9 noiembrie 1928, ca „Organ de publicitate al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică”.

1929: La Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, a avut loc prima transmisie în direct de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa „Rodia de aur”, de Adrian Maniu şi Al. O. Teodoreanu.

1933: S-a născut Eginald (Norbert) Schlattner, pastor luteran şi scriitor de naţionalitate germană din România; închis în timpul regimului comunist; a început să scrie abia în anul 1990.

Schlattner, Eginald Norbert - Gyűjtemények - Courage – Gyűjtemények hálózata

A debutat editorial (în 1998)cu romanul „Cocoşul decapitat”, ecranizat de regizorul Radu Gabrea şi Marjan Vajda.

1940 (13/14): Trupele de ocupaţie maghiare au masacrat în comuna Ip, din judeţul Sălaj, 157 de români (inclusiv copii, femei şi bătrâni) și un copil înaintea nașterii sale., după ce la 9 septembrie asasinaseră  93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei în  timpul Masacrului de la Treznea.

Militarii unguri făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei și au comis crimele  împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii („Nemzetőrség”).

77 de ani de la masacrul suferit de românii din Ip | Poza 2

După 1983 în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

 1943: S-a născut Mircea Ciumara, fost ministru al finanţelor, industriei şi comerţului în guvernarea Convenţiei Democrate Române (CDR).

Imagini pentru mircea ciumara

A fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000 si  de asemenea, între decembrie 1999 şi decembrie 2000, ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară şi ministru pentru relaţiile cu Parlamentul; (m. 2012).

1956: S-a născut fotbalistul român Ilie Balaci.

10 momente memorabile din cariera lui Ilie Balaci: de la meciul cu  Argentina la golurile legendare în Europa

1976: A murit George Buznea, poet şi traducător, considerat tălmăcitorul major al operei lui Dante Alighieri în limba română; (n. 1903).

1992: La Festivalul internaţional Mostra Internaţionala de la Veneţia, filmului “Hotel de Lux” al regizorului roman Dan Piţa, i-a fost decernat “Leul de argint”.

Poster Hotel de lux
Imagini pentru dan pita photos

       Foto: Dan Piţa

Filmul a avut în rolurile principale pe actorii  Irina Petrescu, Ștefan Iordache şi Valentin Popescu.

1996: Partidul România Mare a fuzionat cu Partidul Tânăra Democraţie, condus de Florea Preda.

1998: Regizorului român Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul “Terminus Paradis”.

Lucian Pintilie, cinci gânduri despre artă și viață - Ziarul Metropolis |  Ziarul Metropolis

                   

  Foto: Lucian Pintilie

1998: Participanţii la Forumul Secuiesc pentru Reînnoirea UDMR desfăşurat la Cernat, judeţul Covasna , au cerut acordarea cetăţeniei ungare pentru maghiarii din România, autonomia Ţinutului Secuiesc, înfiinţarea universităţii maghiare la Cluj şi retrocedarea integrală a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare.

1999: Partidele de opoziţie au protestat faţă de decizia Guvernului de a nu acorda Bisericii Ortodoxe Române (BOR) statutul de biserică naţională şi se pronunţă în favoarea modificării proiectului legii cultelor pentru acordarea acestui statut.

2010: A murit compozitorul român Anton Șuteu; (n.17 ianuarie 1947).

A studiat la Conservatorul din București (1966-1972) si  s-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție).

În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România.

Imagini pentru Anton Șuteu

A fost asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București.

Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

2011: S-a semnat Acordul dintre guvernul Statelor Unite ale Americii şi guvernul României, cu privire la Desfăşurarea Sistemului de Apărare Antirachetă în România, de către ministrul afacerilor externe Teodor Baconschi şi secretarul american de stat Hillary Clinton, în cadrul vizitei preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

România a acceptat la 4 februarie 2010 propunerea preşedintelui SUA, Barack Obama, de a participa la etapa a doua a dezvoltării de către Washington a abordării adaptive a apărării antirachetă în Europa. Implicarea României în proiect presupune găzduirea la baza militară de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori tereştri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operaţionali la orizontul lui 2015.

Textul acordului a fost convenit la a VII-a rundă de negocieri de la Bucureşti, la data de 4 mai 2011, a fost parafat de şefii delegaţiilor de negociere la Washington, la 6 iunie 2011.

2016: A decedat, la vârsta de 81 de ani, actriţa de teatru şi  film Rodica Sanda Ţuţuianu.

Născută la 11 mai 1935, Rodica Sanda Țuțuianu a absolvit I.A.T.C. I.L. Caragiale în 1956, la clasa profesorului Gheorghe Timică, unde a fost colegă cu actorul Florin Piersic.

A debutat la Constanța, în 1957, unde a jucat, timp de doi ani, după care s-a transferat la Teatrul din Arad.

Din 1959, până după 1990, a fost actriță a Teatrului Nottara din Bucureşti, unde a interpretat roluri în zeci de spectacole.

A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic şi teatru TV, şi timp de peste 20 de ani a prezentat emisiunea matinală de duminică „Radio Magazinul Femeilor”.

Printre regizorii cu care a colaborat actrița de-a lungul timpului se numără Olimpia Arghir, Mihai Berechet, Sorana Coroamă Stanca, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Sanda Manu, Dan Micu, Letiția Popa.

A jucat în filmele „Egmont”, „Siciliana”, „Capul de rățoi”, „Cine mă strigă?”, „Liliacul înflorește a doua oară”, „Avântul liftulețului”.

Ultima ei imagine ca actriță este legată de o peliculă de film, cu rolul Golda, din „Trenul vieții”, comedia lui Radu Mihăileanu.

Actrița Rodica Sanda Țuțuianu, care a activat timp de mai mult de 20 de ani pe scena Teatrului Nottara din București, a decedat la data de 13 septembrie 2016, la vârsta de 81 de ani.

În România, 13 septembrie este  Ziua Pompierilor

La 13 septembrie 1848, a avut loc bătălia din Dealul Spirii între pompierii conduşi de capitanul Pavel Zăgănescu şi trupele otomane mult superioare numeric şi în armament, comandate de Kerim Paşa.

Felicitari de Ziua Pompierilor - 13 Septembrie Ziua Pompierilor din Romania  La multi ani, bravi pompieri! - mesajeurarifelicitari.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de la Prislop

Imagini pentru Sfantul Ioan de la Prislop photos

 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local și ca Sfântul Ioan de la Silvaș) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părțile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvașul).

Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop.

Aceasta mica peştera cunoscuta cu numele de “chilia” sau “casa sfântului”a fost săpata de catre sfânt, în malul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ .

Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce isi săpa cu dalta o fereastra în peretele chiliei, cand un vânator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaşte s-au păstrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale.

Parintele Ioanichie Balan in “Patericul românesc”, spune ca este probabil ca moastele sfântului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana în anul 1992.

Prăznuirea lui se face în Biserica Ortodoxă pe 13 septembrie. 

Târnosirea bisericii din Ierusalim

In ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfintirea bisericii ridicată de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, in prezenta mai multor episcopi participanti la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. Mentionam ca in anul in 326 au fost daramate templul inchinat lui Venus si statuia lui Jupiter, ridicate de imparatul Hadrian deasupra Sfantului Mormant.

Alegerea zilei sfintirii pe 13 septembrie este legata de faptul ca in aceasta zi a fost inaugurat templul lui Jupiter. Prin acest act era scoasa in evidenta biruinta creștinismului asupra păgânismului. Insa, a fost aleasa ziua de 13 septembrie si pentru ca in 335 se sarbatorea Tricenalia sau 30 de ani de domnie a imparatului, iar imparatul Constantin dorea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru victoria din 324 impotriva lui Liciniu si pentru ca l-a randuit sa conduca intregul imperiu.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/13/o-istorie-a-zilei-de-13-septembrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

13/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 12 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 12 septembrie în istoria noastră

1591: Aron Tiranul a devenit  pentru întâia dată domn al Moldovei.

Aron Vodă (Aron Tiranul, Aron Emanoil), domn al Moldovei (gravură de epocă)

La 12 septembrie 1591, Aron Tiranul a fost numit pentru întîia oară de către sultan, domn al Moldovei.
Faptul este menționat într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției de către ambasadorul său la Poarta Otomană.
În scrisoare se menționează că a fost ales pe scaunul Moldovei după o mare concurență fiind favoritul regelui Angliei.

A  fost domnitor al Moldovei: 12 septembrie 1591 – iunie 1592 și 18 septembrie 1592 – 24 aprilie 1595. Boierii l-au numit “cel Cumplit”.

Aron Tiranul a fost fiul nelegitim al lui Alexandru Lăpuşneanu, deci, descendent al ilustrei dinastii princiare a Muşatinilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Aron_Tiranul_2p.jpg

A ajuns la domnie din rândaș, cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni.

Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Tiranul “prăda” țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții. De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește cu cruzime.

În acel moment Poarta îl mazilește (1592),dar, datorită rugăminților creditorilor săi, este numit din nou domn.

Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de Papă ca să rupă relațiile cu aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594.
La această Ligă Sfântă în centrul căreia se afla împăratul german Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Bathory.

Mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, pe 13 noiembrie 1594.

A curățat țara de otomani și a atacat cetățile de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595.

Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția anti-otomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Bathory neîncrezător, pune la cale un complot împotriva lui.
Pentru aceasta s-a  folosit și de Răzvan, fostul hatman al lui Aron Vodă, care acum era șeful gărzii ungurești.

Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde a și murit  în iunie 1597.

Este îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia. Locul pe tron a fost luat de Răzvan, care ca domnitor și-a luat și numele de Ștefan.

Supranumele de „Tiranul”, cu care apare în istoriografia noastră actuală, i-a fost fixat definitiv de către principele-cărturar al neamului românesc, Dimitrie Cantemir.

Desfranarea sa, la care se adăuga fiscalitatea excesivă promovată de el, au făcut ca imaginea acestui domn  în epocă şi peste timp să aibă mult de suferit.

Astfel că, deşi are şi merite incontestabile (legate îndeosebi de lupta antiotomană), Aron Vodă a ramas in istorie drept un voievod cu o personalitate şi o domnie negativă.

1611: Începe a treia domnie în Muntenia a voievodului Radu Mihnea.

Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

1611 Radu Mihnea

Radu Mihnea a fost fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, fiind domn al Țării Românești de patru ori și al Moldovei de două ori. După două domnii de câteva luni, a treia domnie în Țara Românească s-a derulat în perioada 12 septembrie 1611–august 1616, începând în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

A început a treia sa domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin complotul stolnicului Bărcan.

Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, însă Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1611 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu.

În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă. Tabăra antiotomană, reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a pus la cale complotul stolnicului Bărcan – circa 8–9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăreau readucerea pe scaun a lui Radu Șerban.

Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați, iar la 7/17 decembrie 1611 i-a executat pe stolnicul Bărcan și postelnicul Radu Băleanu.

1616: Tratatul de la Braha

La 12 septembrie 1616, în târgușorul Braha, lângă Nistru, reprezenții noului domn al Moldovei, Radu Mihnea – mitropolitul Anastasie Crimca, marele vornic al Țării de Sus, Nicoară Prăjescu, marele vameș, Condre și al doilea logofăt, au semnat un tratat cu reprezentanții regelui Poloniei. Textul tratatului, deosebit de interesant, prevedea: Radu Mihnea „conform vechilor tratate, obiceiuri și datoriei păstrate de antecesorii lui […] va fi dator să depună jurământ de credință și supunere regelui, după cum au făcut odinioară Petru, Alexandru, Ieremia și Simion […] După despărțirea acestei comisiuni, peste douăzeci de săptămâni, voievodul va fi dator să trimită regelui solii lui cu asigurare de credință, supunere și dorința sa de a îndeplini acest jurământ”.

Domnul va depune eforturile necesare pentru menținerea păcii între regele Poloniei, de o parte, și sultan și han, de altă parte; nu va permite tătarilor să treacă prin Moldova; domnul va înceta tulburările de la hotarul cu Polonia „și aceasta prin colonizare de oameni de ordine pe maluri, pe lîngă hotare, de amîndouă părțile”; domnul va asigura trecerea liberă a solilor și agenților poloni în Imperiul Otoman; libertatea comerțului; libertatea religiei catolice în Moldova, episcopul catolic din Bacău își va păstra veniturile și jurisdicția lui; eliberarea prizonierilor; domnul să depună eforturile necesare pentru eliberarea prizonierilor de la turci și de la tătari. În urma tratativelor purtate în vara anului 1616 s-a ajuns la următorul compromis: polonezii au renunțat la pretenția de a-i susține pe Movilești la tronul Moldovei, turcii au renunțat la susținerea lui Ștefan Tomșa, iar domn al Moldovei a devenit o persoană care trebuia să dea dovadă de prietenie față de coroana polonă și, în plus, se obliga să depună „jurământ de credință și supunere regelui”, așa cum au procedat și domnii de dinainte

1659 : Mihnea al III-lea a declanșat răscoala antiotomană. Domnitorul Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

A fost singurul domn al Munteniei și Moldovei care a îndrăznit în secolul al XVII-lea să poarte război cu turcii.

Era un erudit al epocii sale care, trăind o vreme bună la turci, la curtea lui Kenan Paşa, a deprins de la aceştia cultura vremii. Se spune că vorbea şase limbi: turca, araba, persana, greaca, latina şi româna. Chiar dacă până la vârsta de 40 de ani era foarte credincios otomanilor, odată urcat pe tron s-a ridicat împotriva lor şi le-a declarat război.

În acest context pe 4 octombrie 1659 încheie un tratat de prietenie şi bună înţelegere cu principele Gheorghe Rákóczi al Transilvaniei din regatul Ungariei şi comite al secuilor.

Radu Vodă

Pregătind răscoala antiotomană, Voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea și-a întărit armata, i-a atras de partea sa pe slujitorii nemulțumiți, a înființat noi steaguri de slujitori, îndeosebi dorobanți, a comandat tunuri la Sibiu. În iulie, la un ospăț la curte, a ucis peste 30 de boieri, în frunte cu spătarul Udriște Năsturel. Acțiunea antiotomană a fost declanșată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turcești de la curte, apoi a turcilor din Târgoviște, și în cele din urmă din țară, numărul acestora ajungând la câteva mii. În următoarele două săptămâni, coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanșat acțiunile militare împotriva turcilor. A atacat raialele Giurgiu, Brăila și Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole și Măcin.

După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit.

 1659: Oastea Ţării Românesti (Muntenia),condusa de domnitorul Mihnea al III-lea (1658-1659), îi alunga pe turci din cetăţile Giurgiu si Braila.

Mihnea al III-lea domnitor al Tarii Romanesti | Romania Mama | Stiri |  Administratie Publica | Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle |  Divertisment

Incepe răscoala antiotomană.

Acţiunea antiotomană a fost declanşată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turceşti de la curte, apoi a turcilor din Târgovişte şi în cele din urmă din ţară, numărul acestora ajungând la câteva mii.

In următoarele  săptămâni au fost atacate raialele Giurgiu, Brăila şi Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole şi Măcin.

La 12 octombrie 1659 prin tratatul încheiat de principele Rákóczi la Bran, cu Constantin Şerban, acesta din urmă îi ceda lui Mihnea drepturile de stăpânire asupra ţării Româneşti, în schimbul unui ajutor pentru redobândirea scaunului Moldovei.

la 15 octombrie 1659, Gheorghe Rakoczi al II-lea a trecut în Țara Românească lângă Rucăr unde s-a întâlnit cu Mihnea la III-lea, stabilind planul viitoarei acţiuni antiotomane. Rákóczi trebuia să atace Lugojul şi Caransebeşul, Consantin Şerban după ce va fi ocupat tronul Moldovei urma să oprească intervenţiile tătarilor, iar Mihnea al III-lea să-i atace pe turci la sud de Dunăre.

Doar că acţionând separat, cei trei au fost învinşi pe rând, mai întâi Constantin Şerban, în Moldova cam în acelaşi timp când era înfrânt Rakoczi în Ardeal.

Mihnea deşi i-a biruit pe turci la Frăteşti, la 23 noiembrie 1659, a fost nevoit să părăsească asediul Giurgiului şi atacat de turci şi tătari a fost înfrânt la începutul lui decembrie 1659 în apropiere de Călugăreni și a fugit în Transilvania ajungând la Râşnov la 3 decembrie 1659.

Imagini pentru Gheorghe Rakoczi al II-lea photos

Întâlnirea cu Gheorghe Rákóczi al II-lea la începutul lui decembrie 1659 nu a avut niciun rezultat şi Mihnea a trecut prin secuime îndreptându-se spre Satu Mare.

Aici, la 5 aprilie 1660, după o masă îmbelşugată oferită de celălalt pribeag, Constantin Serban, Mihnea a murit.

Se presupune că voievodul ar fi fost otrăvit si a decedat in data de 6 aprilie, S.V. 26 martie 1660).

Foto: Gheorghe Rákóczi al II-lea ; n. 30 ianuarie 1621 – d. 6 iunie 1660

1802: Poarta Otomană a emis hatişeriful (ordinul) de la Gülhane, prin care au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanurile din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilităţii frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilităţii domniilor pământene, fixate la şapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului).

 1856: S-a născut la Buzau,  juristul Victor Râmniceanu (Romniceanu); rol important în modernizarea justiţiei române.

A contribuit la dezvoltarea  jurisprudenţei românesti si a fost membru de onoare al Academiei Române din 1923; (m. 1933).

1869: S-a născut chimistul Gheorghe Gh. Longinescu autorul unor contribuţii importante în domeniul chimiei analitice şi fizice,fost  membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1939).

Impreună cu matematicianul Gh. Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”.

 1869: A murit Constantin (Costache) Stamati, poet şi traducător ( Lamartine, Hugo, Vigny, Jukovski, Puşkin), membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866 si  colaborator la revista „Albina Românească” şi „Dacia Literară”; (n. 1786).

1882: S-a născut la Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei/Alba, preotul și scriitorul român Ion Agârbiceanu, membru al Academiei Române; (d. 28 mai 1963, la Cluj).

A fost un adept al sămănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900–1904). Din 1901 a început să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Familia (Oradea), Drapelul (Lugoj), Cultura creștină (Blaj). În 1903 a început colaborarea la Sămănătorul, cu Legendă în versuri. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; a activat la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”.

Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul i-a tipărit primul volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. A devenit preot paroh în Bucium-Șasa, renunțând la studiile de limbi clasice la Budapesta, apoi în Orlat (Sibiu). A fost director al ziarului Patria, apoi al ziarului Tribuna, ambele din Cluj. Scrieri: În clasa cultăÎn întunericLuncușoara în PăresemiCeasuri de searăSpaimaStanaRăbojul lui Sfântu PetruDomnișoara AnaFile din cartea naturii, etc.

1883: Se naşte in Bucuresti, medicul CONSTANTIN IONESCU-MIHĂIEŞTI, membru al Academiei Române, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti; (m. 14 aprilie 1962, Mihăiești).

Constantin Ionescu-Mihaesti

A studiat medicina in tara si a primit o bursa de un an in S.U.A. Aici a lucrat la la Universitatea John Hopkins din Baltimore si la Universitatea Columbia din New York, a facut un stagiu la Harvard Medical School din Boston, in 1923.

In timpul stagiului din Statele Unite a publicat o lucrare asupra fenomenului Twort d’Herelle. Impreuna cu D. Combiescu a publicat o lucare asupra imunitatii in infectia carbunoasa, in care emitea ipoteza fenomenului de recombinare a virusurilor.

A studiat limfogranulomatoza veneriena (boala Nicholas-Favre).

In 1925 a plecat la Londra, pentru un stagiu la Institutul Lister. La intoarcere a fost repartizat la Institutul Ion Cantacuzino din Bucuresti.

A fost membru fondator al Asociaţiei Romane pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ALRUS).

A lucrat cu renumitul profesor până la decesul acestuia, in 1936, si i-a urmat la conducerea institutului. Sub conducerea sa au fost ridicate inca doua corpuri de cladire si s-a preparat vaccinul polio inactivat, s-au luat masurile de preparare in masa a vaccinului polio viu atenuat.

Studiile sale indomeniul microbiologiei au dus la observatii importante. Impreuna cu A. Tupa a sesizat fenomenul recombinarii virusurilor.

Cei doi cercetatori au izolat în timpul cunoscutei epidemii de poliomielită din 1927–1929 tulpini „blande” de virus polio. Suşele de virus neagresive s-au potenţat prin amestecarea lor.

Din 1930 a predat la catedra de bacteriologie a Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti, ramasa vacanta dupa moartea lui Victor Babes.

A fost membru titular al Academiei Romane din 1945, vicepresedinte al Societatii Romane de hematologie, infiintata in 1932 de I. Cantacuzino.

1887: S-a născut la Sulina, jud.Tulcea, George Georgescu,  supranumit “seniorul baghetei românesti”, fost director al Operei Române din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române si  director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti  ; (d. 1 septembrie 1964, București).

A studiat vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, cu eminentul profesor de violoncel, Hugo Becker. Din 1910, a făcut parte, ca violoncelist din cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau. A fost nevoit să abandoneze cariera de violoncelist, în urma unui accident. 

La sugestia dirijorului Arthur Nikisch, care i-a recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a început să studieze arta dirijorală și în 1918, a înregistrat un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin.

Întors în țară, a preluat direcția tinerei Orchestre Filarmonice din București, a fost director al Operei Române din București, dirijor la Filarmonica din New York. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier.

O dată războiul sfârșit, George Georgescu a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui  George Enescu și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei Radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București. A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1960) și a primit titlul de Artist al Poporului.

1888: S-a nascut la Baia Mare, Józsi Jenõ Tersánszky, scriitor, dramaturg maghiar, o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul 20; (d. Budapesta, 12 iunie 1969).

1895: S-a născut Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20, debutează ca operator de actualităţi; în 1923 înfiinţează laboratorul cinematografic şi firma „Româniafilm”; (m. 1986).

1897: A apărut primul număr al „Revistei Sanitare Militare”, buletin oficial al Societăţii ştiinţifice a ofiţerilor corpului sanitar militar român,  organ al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale şi al Societăţii de medicină şi farmacie militară cu apariţie lunară.

REDUCERE 15 LEI!!! REVISTA SANITARA MILITARA DIN MAI 1934 foto

 

 1910: S-a născut (la Bacău) Alexandru Şafran, teolog, filosof, istoric.

Imagini pentru photos Alexandru Şafran

Din 1930 a urmat in paralel Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic) și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie în 1934, primind, la terminarea studiilor, autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles.

În 1940, Congresul Comunităților Evreiești l-a ales șef-rabin al Cultului Mozaic din România; era atunci cel mai tânăr rabin din lume, fiind, totodată și singurul reprezentant al populației evreiești în Parlamentul României. În 1947 a fost expulzat din țară și s-a stabilit la Geneva; a devenit șef-rabin al Comunității Evreiești din Geneva (1948–1997). A scris numeroase lucrări în toate domeniile spiritualității evreiești: CabalaIsraelul în timp și spațiuUn tăciune smuls flăcărilorComunitatea Evreiască din RomâniaÎnțelepciunea CabaleiMemorii, etc.

In 1947 regimul comunist l-a expulzat din ţară şi s-a stabilit Elvetia, unde a fost  şef-rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva din 1948 pana in 1997).

A fost  autor a numeroase lucrări în toate domeniile spiritualităţii evreieşti si membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997; (m. 2006, Geneva).

1919 : Guvernului Ion I.C. Brătianu (5) demisionează.

1919a Ion I.c. Brătianu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ionel Brătianu, a guvernat în perioada 29 noiembrie 1918/12 decembrie 1918–12 septembrie 1919. În această perioadă, au avut loc loc o serie de evenimente istorice: a început reforma agrară, prin exproprierea marii proprietăți rurale, a fost Conferința de Pace de la Paris, s-a semnat Tratatul de la Versailles, s-a adoptat Calendarul gregorian, Armata Română a ocupat Budapesta alungând guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Primul ministru a demisionat, refuzând să semneze Tratatul de Pace cu Austria, care cuprindea clauze menite să faciliteze amestecul Marilor Puteri în treburile interne ale României.

1919: Este emis Decretul – lege privind infiintarea Universitatii Regele Ferdinand din Cluj. Primul rector a fost Sextil Puscariu.

Astazi despre Înființarea Universităţii Regele Ferdinand I

Universitatea maghiara din Cluj se refugiase la Szeged, in Ungaria.

  Vasile Pârvan a inaugurat în 3 noiembrie 1919 cursurile universității, iar la 1 februarie 1920 regele Ferdinand al României a proclamat în mod solemn crearea acestei universități, cu patru facultăţi: Ştiinţe, Medicină, Litere şi Filosofie, Drept, iar savantul Vasile Pârvan a ţinut prelegerea „Datoria vieţii noastre”.

Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filosofie. Proaspăta comunitate academică a ales și profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. Vasile Pârvan, membru al Academiei Române, a inaugurat universitatea în data 3 noiembrie 1919. În semestrul întâi universitatea românească a avut 1871 de studenți, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți.

In aceiasi zi,  Consiliul Dirigent al Transilvaniei a emis un Decret-lege  privind  reforma agrara si introducerea votului universal.

1940: S-a născut actriţa american Linda Gray, cunoscuta publicului larg  datorita rolului jucat in popularul serial de televiziune “Dallas”.

Linda Gray, interpreta lui Sue Ellen din serialul american de succes „Dallas”, are origini româneşti, mama ei, pe numele sau real Maria Kujnir-Herescu, fiind născută la Bucureşti în data de 23 noiembrie 1923.

S-a căsătorit la doar 16 ani cu un englez, Gray, de la care a şi păstrat numele, dar a divorţat de acesta şapte ani mai târziu, măritându-se ulterior (în 1946), cu prinţul Constantin Cantacuzino, pilot celebru în epocă.

Din relaţia cu englezul Gray, Maria a avut şi singurul ei copil, pe Linda (născută în 1941), actriţa celebră de mai târziu, din “Dallas”.

Românca Nadia Gray – o frumusețe rară a cărei viată bate filmul | NauticPro

Pe marile ecrane si-a luat numele de Nadia Gray si a făcut senzaţie după ce s-a mutat în Franţa şi a fost distribuită de marele regizor Federico Fellini în capodopera “La Dolce Vita” (1960), în care apare într-o scenă memorabilă: face striptease, dar unul cu clasă şi de neuitat.

1942: S-a înființat Direcția Electrificării CFR, condusă de ing. Dimitrie Leonida.

În baza legii 612/1942 s-a încheiat un contract, cu firma germana Siemens-Schuckert, pentru construcția hidrocentralei Izvoru Muntelui–Bicaz, a fabricii de ciment Bicaz și a termocentralei de rezervă Filipeștii de Pădure, în vederea creării premiselor electrificării liniei ferate București–Ploiești–Brașov. Din păcate, proiectul a fost abandonat din cauza războiului.

1943: S-a născut la Sibiu, marele clasicist și filolog român Dan Slușanschi, indoeuropenist, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor; d.22 iulie 2008, București.

TITUS-Galeria: Slusanschi

A absolvit în 1965, Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București. A obținut titlul de Doctor în filologie clasică și indo-europeană în 1972. A fost profesor la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de Sintaxa limbii latine, Lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), Istoria literaturii sanscrite, Vechea persă (istorie, civilizație, limbă), Istoria limbii latine, Sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, Critică de text și Metrică antică. 

A fost profesor invitat la universitățile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chișinău, Cluj, Timișoara, Constanța și Doctor honoris causa al Universității din Caen. A publicat studii de specialitate și cursuri universitare: Le vocabulaire latin des gradus aetatumSintaxa propoziției latineIntroducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), Du latin aux langues romanes (în colaborare cu Maria Iliescu), Sintaxa frazei latine, precum și mai bine de 150 de articole științifice, eseuri și recenzii în reviste de prestigiu din țară și din străinătate.

A tradus din operele lui Emile Benveniste, Giuliano Bonfante, Pierre Grimal, Georges Dumézil. A editat opera lui Dimitrie Cantemir scrisă în limba latină și a tradus în română, pentru prima oară, Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othmanice.

A tradus, de asemenea, din dialogurile platoniciene, fiind autorul singurei traduceri integrale în limba română, în metrul originar, a epopeilor homerice, căreia i se adaugă traducerea, tot în hexametri, a Eneidei lui Virgiliu. Pentru opera sa, a primit Premiul „Perpessicius” al revistei Manuscriptum, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române și Premiul Național al Cărții (împreună cu Francisca Băltăceanu).

1944: La Moscova, a fost semnată Convenţia de armistiţiu dintre guvernul român şi guvernele Naţiunilor Unite, in conditiile dictate de URSS, prin care se consfinţea starea de fapt a ieşirii României din războiul cu Aliatii occidentali si URSS şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Reprezentantii Guvernului si Inaltului Comandament Roman la Moscova au fost :   Ministrul de Stat si Ministru de Justitie L. Patrascanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutantul Majestatii Sale Regelui Romaniei, General D. Damaceanu, Principele B. Stirbey si d-l G. Popp, avand depline puteri.r

Reprezentantul Inaltului Comandament Aliat (Sovietic) a fost Maresal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin imputernicit pentru aceasta de catre Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit si Statelor Unite ale Americii.

Dupa lovitura de stat de la 23 august si pana la 12 septembrie 1944, in  absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici, un număr de 114.000- 160.000 de soldați români fiind luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege.

Acestia au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum.

VIZIONAȚI ȘI:

Prin armistiţiul s-a admis că nordul Ardealului trebuie redat României, dar lăsa decizia definitivă Tratatului de Pace de la sfârșitul războiului. Până atunci, România se obliga să susțină frontul contra Ungariei şi Germaniei cu 12 divizii româneşti, să acorde Aliaţilor, în speţă sovieticilor, libertate de mişcare pe teritoriul ei,şi să plătească URSS despăgubiri de 300 de milioane de dolari.

O conversie simplă a celor 300 de milioane de dolari la cursul din 1938, cum a cerut URSS, înseamnă la cursul actual 4,7 miliarde de dolari. 

La articolul 16, Convenţia prevedea scoaterea din circulaţie a tuturor publicaţiilor fasciste şi legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradiţiile româneşti, ori la românii din alte ţări.

Pe lista autorilor interzişi figurau mari nume ale culturii noastre nationale cum ar fi : Gheorghe Şincai, Nicoale Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade si chiar marele dramaturg  de origine evreiasca, Mihail Sebastian.

1961: S-a născut la București, compozitoarea și dirijoarea română Ana-Maria Avram ; d. 1 august 2017.

Spectral Composer Ana-Maria Avram Has Passed Away at 55 — Tone Glow

A absolvit Universitatea de Muzică din București, secția Compoziție în 1985 și a urmat studii de Estetică muzicală la Sorbona (1992), obținând doctoratul în Muzică în 1996. S-a căsătorit cu compozitorul, dirijorul și muzicologul Iancu Dumitrescu. A debutat în 1975, în calitate de pianistă, ca solistă a Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii. În 1986 a debutat în compoziție cu Threnia I pentru vioară și orchestră, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio.

Creația sa cuprinde peste 160 de opusuri simfonice, camerale și muzică asistată de calculator. Ana-Maria Avram a reprezentat, alături de Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală. A fost, împreună cu Iancu Dumitrescu, inițiatoarea și realizatoarea unor importante festivaluri internaționale dedicate muzicii electronice și muzicii spectrale, în România și în Europa: Acousmania – București, Radiodifuziune, 6 ediții, Musica Nova – Ploiești, 4 ediții, Spectrum XXI – Paris, Geneva, Londra, Bruxelles, Berlin, Harvard-Boston, Farmington.

În 1994 a obținut Marele Premiu al Academiei Române. A fost membră a SACEM Paris, UCMR Bucuresti, membră a Ansamblului Hyperion și a Hyperion International, pe care le-a dirijat împreună cu Iancu Dumitrescu.

1980: S-a născut vedeta de  televiziune română, Nicoleta Luciu.

A jucat în telenovele precum: „Iubire şi onoare”, „Aniela”, „Inima de ţigan”, „Iubire ca în filme” sau „Lacrimi de iubire”.

Nicoleta Luciu a cochetat şi cu rolul de asistenta tv pentru diverse emisiuni precum „Te uiţi şi câştigi”, „Procesul etapei”, „Neaţa în epoca de piatră” şi „Teo”. Nicoleta a fost de patru ori coperta revistei cu „iepuraşi”.

Pe lângă cariera de actriţă şi ce de fotomodel, Nicoleta este şi cântăreaţă, printre piesele sale de referinţă se numără „Când noaptea vine”, „Prinde-mă”, „Bun sau rău”, „Iubire are nume”, „Povesti”, „Sofisticat”, „Cum îmi place” şi „Merg mai departe”.

În aprilie 2012 Nicoleta a lansat, în cadrul emisiunii Agentul VIP de la Antena 2, un nou single intitulat „Ready for love”.

Vedeta are patru copii cu omul de afaceri Zsolt Csergo, cu care s-a căsătorit pe 21 aprilie 2012.

1994: Trupe din țările membre ale Aliantei Nord-Atlantice si din statele est-europene, inclusiv Romania, au efectuat manevre militare comune in Polonia, in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace.

1990: Premiera spectacolului „O trilogie antică”, montat la Teatrul Național din București de către regizorul Andrei Șerban.

2007: IPS Daniel (numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, n.22 iulie 1951, satul Dobresti, comuna Bara, jud. Timis),Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost întronizat la 30 septembrie, fiind al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe ROMÂNE (BOR).

2017 : A decedat scrimerul olimpic Tudor Andrei Petruș; (n.2 octombrie 1949, la Cluj).

Antrenorul emerit Tudor Petrus a incetat din viata - Comitetul Olimpic si  Sportiv Roman

A avut o cariera sportivă încununată cu participarea la probele de floreta la doua editii ale Jocurilor Olimpice, la Montreal, in 1976, unde s-a clasat pe locul 9 pe echipe, si la Moscova, in 1980, unde a ocupat locul 5 pe echipe.

A fost Maestru Emerit al Sportului si Antrenor Emerit.

Sub indrumarea sa, echipa feminina de floretă a României si-a adjudecat de doua ori aurul la Campionatele Mondiale, in 1994 si in 1995, iar Laura Badea a devenit campioana olimpica la individual la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta, în Statele Unite.

In ultimii ani din viată, Tudor Petrus a fost antrenor federal în cadrul Federatiei Române de Scrimă si tehnician la CSU Poli Timisoara.

Pe 2 octombrie, Tudor Petrus ar fi implinit 68 de ani.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Autonom

Sfantul Mucenic Autonom

Sfantul Autonom a fost episcop in Italia. In timpul prigoanelor lui Diocletian, Sfantul Autonom a părăsit Italia stabilindu-se in Bitinia (Asia Mica), in localitatea Soreus, aducand aici multi pagani la credinta crestina.

Sfantul Mucenic Autonom a ridicat pentru comunitate o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfantul hirotoneste pe Cornelius, un crestin plin de ravna pentru Hristos, mai intai diacon, iar mai apoi preot. Sfantul Mucenic Autonom a predicat cuvantul lui si in tinuturile Lykaonia si Isauria.

Imparatul Diocletian a ordonat arestarea sfantului, drept pentru care acesta se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagra. Intorcandu-se mai apoi la Soreus l-a inaltat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat dupa acestea sa predice in Asia, iar la intoarcerea din Asia a predicat in imprejurimile Soreusului, la Limna. Si aici, sfantul a luminat pe multi cu Lumina Sfintei Evanghelii.

Unii dintre pagâni, cuprinsi fiind de invidie si ura, au venit la Soreus, au navalit in Bierica Sfintului Arhanghel Mihail in timpul slujirii Sfintei Liturghii si l-au ucis pe Sfantul Autonom in altar, si alaturi el multi alti crestini care se aflau in biserica. Diaconita Maria a scos mai apoi trupul sfantului de sub o gramada de daramaturi ingropandu-le.

In timpul domniei Sfantului Constantin cel Mare, Severian, un demnitar de la curtea imperiala, a inaltat o biserica deasupra moastelor Sfantului Mucenic Autonom.

In 430 un anume preot a daramat biserica, fara sa cunoasca ca aceasta fusese construita deasupra mormantului, si a reconstruit-o intr-un alt loc.

La doua sute de ani dupa mucenicia lui, Sfantul Autonom s-a aratat unui pe nume loan. Acesta a sapat si a aflat moastele Sfantului Mucenic Autonom cu totul intregi si neputrezite.

Pe acel loc a fost reconstruită apoi biserica inchinată Sfantului Ierarh Mucenic Autonom. 

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

12/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 11 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

ZIUA de 11 septembrie în istoria noastră

1665: A decedat Eustatie Dabija, (sau Eustratie, Istrate), domn al Moldovei timp de 4 ani, între 19/29 septembrie 1661 și 11/21 septembrie 1665. Până sa devina domnitor, Dabija era vornic si mai avusese rangurile de paharnic si ban.

A fost iubit de moldoveni, datorită faptului că era cinstit și cu bun simț, însă îi plăcea mult și paharul.

Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel :  „acest domnu avè obicei, cînd şidè la masă şi vidè niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimetè acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni. […] Aşişdere el bè vin mai mult din oală roşie decît din păhar de cristal, dzicînd că-i mai dulce vinul din oală decît din păhar”. A introdus ca dare și vădrăritul pe care îl plăteau podgorenii.

A fost ultimul domn care a bătut monedă moldovenească, bani mărunți de aramă, numiți „șalăi” de la schilling.

El a reînfiinţat monetăria de la Suceava, emisiunile monetare începînd în anul 1662 şi continuînd, după unele surse, pînă prin 1680.

Domnitorul Eustratie Dabija și Dafina Doamna au  îndeplinit dorinta testamentară a predecesorului său domnul Miron Barnovschi,  finalizand  pe cheltuiala lor constructia  Mănăstirii Bîrnova și înzestrînd-o cu odoare de preț: cărți de cult, icoane și candele.
Începînd din anul 1662, Mănăstirea Bîrnova a fost închinată pe rând Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci vreme  de 200 de ani.

Cronicarul Ion Neculce menționează că „l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dînsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire, și n-a apucat să o isprăvească, că a perit la Poartă”.

1752: Matei Ghica (1728 – 8/19 februarie 1756), primește firmanul de numire pe tronul Munteniei, la cererea boierilor țării, după moartea tatălui său,Grigore al II-lea Ghica.

1752 Matei Ghica

A fost domn al Munteniei (11 septembrie 1752–22 iunie 1753) și al Moldovei (22 iunie 1753–8 februarie 1756). 

 În numai trei luni după venirea sa la domnia Țării Românești, Matei Ghica a numit 30 de stolnici, 20 de paharnici și 50 de serdari, fapt care certifică odată mai mult marea corupție care caracteriza domniile fanariote, unde vânzarea dregătoriilor ajunsese un mijloc foarte bun de a aduna bani de la doritorii de ranguri boierești.

Cu toate acestea, considerând că noul domn îi asuprea, tot boierii i-au cerut și obținut și înlocuirea. În politica externă s-a orientat spre curțile din Viena și Petersburg.

Deși și-a reînnoit domnia cu sume mari de bani, Matei Ghica a devenit totuși suspect Porții otomane pentru înclinarea sa către Viena și Petersburg. Astfel sultanul Osman al III-lea l-a mazilit și l-a trimis în surghiun în februarie 1756.

În timpul domniei lui Matei Ghica în Moldova a fost redactată Cronica Ghiculeștilor, o Istorie a Moldovei intre 1695-1754.

1789: În timpul războiului ruso–austro–turc din 1787–1792, armatele aliate ruso-austriece obțin o victorie zdrobitoare asupra celor otomane în Bătălia de la Râmnic, pe teritoriul Munteniei.

1789 Bătălia De La Râmnic

Confruntarea a avut loc în apropiere de Râmnicu Sărat, sub un deal de lângă satul Căiata, la o milă de Târgu Cucului/Dumbrăveni și la o milă de apa Râmnicului (Râmna).

Generalul rus Aleksandr Suvorov, a combătut împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, oastea otomană condusă de marele vizir Cenaze Hasan Pașa.

Din lucrarea lui Ilie Corfus – Însemnări de demult, în acel timp Țara Românească se afla sub „stăpânirea domnului Necolae Mavroghene, orânduit de împărățiia otomanicească cu mulți ostași turci asupra nemților [avea] acia bătălie pă vârful munților [și] pă cine găsea, măcar și creștin, îl tăia, îi luoa capul și îl duce la Mavroghene. [Domnul valah răsplătea cu generozitate aceste acte de bravură ostășească, oferind] celanguri dă argint și capoate roșii [chiar dacă printre victime erau și] dă ai noștri”.

1851: Emigraţia română a aderat la Comitetul Central Democratic European de la Londra.

Cel care a semnat actul de adeziune in calitate de reprezentant al României, a fost Dimitrie C. Brătianu.

1851 Dumitru Brătianu

Eșecul revoluțiilor din 1848–1849 a forțat mulți revoluționari să se exileze pentru a scăpa de persecuții sau arestări, dar și pentru a continua demersurile revoluționare.

În iunie 1850 s-a format la Londra, la inițiativa italianului Giuseppe Mazzini, Comitetul Central Democratic European (CCDE), la care au aderat și francezul Alexandre Ledru-Rollin, germanul Arnold Ruge și polonezul Albert Darasz. 

La sfârșitul lunii iunie, cei patru membri ai Comitetului au adresat un manifest către „populațiile Române”, pentru ca la 11 septembrie să fie publicat răspunsul Comitetului Revoluționar Român. După 1852, prin numeroase memorii adresate Parisului și Londrei, ca și prin articolele publicate în presa franceză, engleză și italiană, emigrația română a reușit să creeze un puternic curent de simpatie și susținere pentru cauza românilor

1858 : S-a născut la Iași, criticul literar și eseistul Nicolae Xenopol, fost diplomat, om politic și ministru, ambasador al României în Japonia; d.5 decembrie 1917, Tokyo, Japonia.

File:N. Xenopol.jpg - Wikimedia Commons

A fost fratele mai mic al istoricului A.D. Xenopol și, ca și el, membru al societății Junimea. A absolvit Universitatea din Paris și a obținut titlul de Doctor în Drept la Universitatea din Liège. A debutat ca romancier cu lucrarea umoristică Păsurile unui american în România, serializată de Junimea în revista Convorbiri Literare, de la sfârșitul anului 1879 până la mijlocul lui 1880.

Mai târziu, a devenit un disident al „junimismului„, pozitivist și susținător al realismului literar. Din punct de vedere politic, s-a îndepărtat de conservatorism și a îmbrățișat curentul liberal, fiind și editorul a două ziare liberale: Românul și Voința Națională. A fost șef de cabinet al lui I.C. Brătianu, apoi deputat. A avut o carieră de succes în politica electorală, care a început în cadrul PNL; mai târziu a aderat la Partidul Conservator-Democrat, a fost ministru al Comerțului, contribuind la crearea Academiei de Studii Economice din București.

A scris două romane realiste, care criticau mediul social al zilelor sale. Campania sa pentru realism și poziția lui pozitivă față de civilizația urbană l-au făcut un adversar al marelui poet și jurnalist Mihai Eminescu . 

A sprijinit implicarea României în Primul Război Mondial alături de Puterile Antantei și a murit în timpul misiunii, fiind primul reprezentant diplomatic al României în Japonia.

1867 (11/23 septembrie): După îndelungi dezbateri, Societatea Academică Română  a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu, bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezință sunetele modificate după necesități fonetice, față de cele de origine.

1867 Timotei Cipariu

 

Foto: Timotei Cipariu ,”părintele filologiei române”, (n. 21 februarie 1805  – d. 3 septembrie 1887).

A fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine, Învățătorul poporului (1848), Archivu pentru filologie și istorie între 1867 și 1870 și în 1872 – prima revistă românească de filologie. A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra.

A fost membru al Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al Societății Germane de Orientalistică. A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine nelatină. Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta de la Sibiu.

1875: S-a nascut la Brasov, poetulul  şi traducătorul român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, Stefan Octavian Iosif; (d.22 iunie 1913).

Imagine similară

Şt. O. Iosif si poetul  Dimitrie Anghel au avut o relatie de prietenie benefică pentru literele româneşti.

Lucrând împreuna sub pseudonimul A. Mirea, au publicat lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze celebrul „Caleidoscop al lui A. Mirea”, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu.

Imagini pentru dimitrie anghel

Dimitrie Anghel  (n. 16 iulie 1872, Corneşti, Iaşi — d. 13 noiembrie 1914, Iaşi).

Din păcate, ei au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina.

În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi au divorţat.

Şt.O. Iosif moare la spitalul Colțea, in urma unui sifilis agravat  de consumul de alcool, interzis în tratamentului acestei boli.

Personalităţi din Buciumeni/ Precizări despre Natalia Negru-Iosif

Natalia Negru (n. 5 decembrie 1882, Buciumeni, Galați, d. 2 septembrie 1962, Tecuci)

Natalia Negru s-a  recăsătorit  în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin împuşcare, după ce îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie.

Natalia Negru a supravieţuit şi a trăit aproape încă 50 de ani.

1877: Are loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României.

Maiorul român Gheorghe Şonţu (n. 5/17 oct. 1851, Focșani), erou al Războiului de Independenţă a României, a căzut în luptă în fruntea batalionului I din Regimentul 10 dorobanţi pe care-l comanda în timpul asaltului pentru cucerirea redutei Griviţa 2, una din puternicele fortificații turcești de apărare ale cetății Plevna din Bulgaria, locul unei mari bătălii din Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878.

Portrete de eroi - maiorul George Sontu

Bătălia de la Plevna ( 30 august/11 septembrie  – 28 noiembrie/10 decembrie  1877)  a fost o confruntare decisivă, între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în timpul Razboiului pentru Independenta României  (1877 –  1878).

Iniţial atacată de două ori de trupele ruse, cetatea Plevna şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat, producând mari pierderi atacatorilor.

În aceste condiţii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicită sprijinul armatei române, care trece Dunărea şi se angajează în operaţiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldaţi, 7.170 de cai şi 110 tunuri (circa 30 – 40% din totalul efectivelor aliate).

Ruşii aveau şi ei la Plevna 52.000 de soldaţi şi 316 guri de foc. Forţele otomane au fost evaluate la 35.000 – 40.000 de oameni, după unele surse, iar după altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri.

Conducerea operaţiunilor ruso-române pentru a treia bătălie pentru Plevna, a fost încredinţată domnitorului României, Carol I, şef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov.

1878: Agenția diplomatică română de la  Viena a fost ridicată la rangul de legație; prima legație a Romaniei în străinătate, iar Ion Bălăceanu (n. 1828 – m. 1914) devine, astfel, primul ambasador român în străinătate.

Imagini pentru ion balaceanu diplomat

Ion Bălăceanu (n. 25 ianuarie 1828, București — d. 22 decembrie 1914, Nice, Franța) a fost un 0m politic, ambasador și ministru de externe român, bunicul patern al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici.

A fost fiul natural al fostului domn Alexandru Ghica (1834-1842) şi al Mariei Al .Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu.

Părintele său legitim, Constantin  Bălăceanu, îndeplinise o serie de importante funcţii, între care aceea de ministru al Justiţiei, dar se pare că era un personaj destul de şters.

Este autorul unui document de mare importanţă istorică pentru cunoaşterea şi interpretarea unor evenimente din a doua jumătate a secolujlui XIX, în care a fost direct implicat –Memoriile sale politice şi diplomatice.

1914: A murit la Bucuresti,  poetul şi dramaturgul Mircea Demetriade, fiul actorului Costache Demetriade şi frate cu actorii Aristide Demetriade şi Aristizza Romanescu; (n. 2 septembrie 1861, Ocnele Mari).

A urmat cursurile de declamatie ale Conservatorului din Bucuresti si debuteaza cu versuri in Literatorul (1880) si editorial cu volum Fabule (1883).

Discipol al lui Al. Macedonski”, tip al poetului boem, incadrat in atmosfera cafenelelor literare ale vremii, Costache Demetriade  colaboreaza la Revista literara, Revista orientala, Telegraful roman, Unirea, Romanul, Nationalul, Liga literara. Viata noua. Generatia noua etc. cu poezii (peste o mie cinci sute), teatru, traduce, art. critice (importante cele din Romanul literar), majoritatea nestrinse in volum.

A semnat si cu pseudonimul M. Demetriad, M. C. Dimitriade, volumele Versuri, 1884, Renegatul, 1893; Opere dramatice,1905; Visul lui AU, 1913) si a tradus din Nerval, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud.

1924: S-a născut in localitatea Valea lui Ion, Bacau, istoricul literar Ion Rotaru; (m. 18 decembrie 2006)

Rotaru Ion - biografia lui Rotaru Ion referate

A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1948-1952), fiind succesiv asistent, lector, conferentiar (din 1967) si profesor al Universitatii din Bucuresti, vreme de mai multe decenii, indrumand numeroase generații de studenți.

Opera lui Ion Rotaru cuprinde volume precum „Eminescu si poezia populara”, „Analize literare si stilistice”, „O istorie a literaturii romane”, „Valori expresive in literatura romana veche, I-II”, „Forme ale clasicismului in poezia romaneasca pana la Vasile Alecsandri”, „Literatura romana veche”, „Comentarii si analize literare I-II”, „Poezia romana de la al doilea razboi mondial pana in anul 2000”, „Dezvoltarea prozei si dramaturgiei romanesti in a doua jumatate a secolului XX”.

Este cunoscut pentru lucrarea “O istorie a literaturii române”, apărută in mai multe volume.  

 1924: Are loc primul incident al rebeliunii bolșevice orchestrate de URSS in Basarbia, la Tatar-Bunar, in localitatea Nicolaevka, din judetul Ismail, in România Unita.

Răscoala de la Tatar Bunar

Foto: Rasculati de la Tatar – Bunar, 1924

Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, alias „Kolțov”, a comis un atac banditesc in localitatea basarabeana Nicolaevka.

„Rebeliunea”, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat treptat în jafuri, tâlhării, omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici.
Grupul înarmat era coordonat de un centru revoluţionar din URSS ,aflat  la Odesa, şi a atacat targul Nicolaevka, jud. Ismail, tăind firele telefonice, omorand primarul şi doi jandarmi, incendiind clădiri publice si difuzand manifeste prin care îndemnau populaţia să se ridice la luptă „revoluţionară”, impotriva autoritatilor romane.

Au urmat faza culminantă a diversiunii sovietice din Basarbia în localitatea Tatar-Bunar.
În timpul acestor evenimente, in urma interventiei armatei romane, au fost uciși membrii Comitetului de partid bolsevic din sudul Basarabiei, : Andrei Kliușnikov, Ivan Bejanovici, Ivan Dobrovolski, iar Iustin Batișcev a fost arestat.

La 19 septembrie, după trei zile de lupte între teroristi sovietici și forțele de ordine, au fost arestate circa 1 600 de persoane, fiind trimise in judecata 489 de persoane, de unde și denumirea data procesului judiciar „procesul celor 500”, desfășurat în perioada 24 august-2 decembrie 1925 la Tribunalul Militar al Corpului 3 Armată .
În conformitate cu legea, au fost condamnati 85 din cei 287 de acuzați.

Iustin Batișcev a primit cea mai severă pedeapsă – muncă silnică pe viață; Nichita Lisovoi și Leonte Țurcan au fost condamnați la 15 ani muncă silnică, trei inculpați la câte 10 ani, alți douăzeci la 5 ani închisoare, iar restul inculpaților la închisoare pe termene diferite între 1-3 ani; alți 202 inculpați au fost achitați.

1936: S-a născut în satul Hlinaia, raionul Slobozia din RSS Moldoveneasca,  într-o familie de ţărani ucraineni. Eugenia Todoraşcu, artistă a poporului din RSSM, laureată al premiului de stat.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-15.jpeg

 A absolvit Şcoala teatrală „B. Şciukin” din Moscova, promoţia 1960, dupa care, intoarsa in RSSM a interpretat zeci de roluri în teatru, cinematografie şi la radioteleviziune.

De-a lungul anilor, Eugenia Todoraşcu a colaborat cu o pleiadă de regizori, a jucat pe mai multe scene din Chişinău: la Teatrul Dramatic Rus „A. P. Cehov”, Teatrul de Buzunar, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”.

În ultimii ani, a predat măiestria actorului la Liceul de teatru de pe lângă Teatrul municipal al tineretului din Valea Trandafirilor.

S-a stins din viață la 20 iulie 2010.  

1939 ( 11-12 septembrie): Au loc discuţii între regele României Carol al II-lea şi prim-ministrul Armand Călinescu privind distrugerea instalaţiilor petroliere în cazul unei invazii germane, solicitate de miniştrii Angliei şi Franţei.

 1940: S-a dizolvat Partidul Națiunii, denumirea pe care a purtat-o Frontul Renașterii Naționale, în urma decretului din 22 iunie 1940, conform căruia acesta devenea partid unic și totalitar, sub conducerea regelui Carol al II-lea al României.

Imnul partidului era cântecul Pe-al nostru steag e scris unire.

Flag of the Party of the Nation (National Renaissance Front): vexillology

Foto: Steagul și stema Partidului Națiunii Române (www.reddit.com).

După ce generalul Ion Antonescu l-a forțat pe rege să abdice, în locul lui venind pe tronul țării fiul său, Mihai I iar parlamentul a fost dizolvat, s-a pus capăt existenței Partidului Națiunii. Peste puțin timp, la ordinele lui Horia Sima, mai mulți apropiați ai regelui Carol, inclusiv lideri din Frontul Renașterii Naționale și din Partidul Națiunii au fost executați, majoritatea în urma Masacrului de la Jilava.

  1941: A murit  la Oriol, in URSS, comunistul  bulgar Cristian Rakovski, de profesie medic, politician și diplomat sovietic şi cominternist de frunte, care a activat în România și în Rusia; (n.13 august 1873, Kotel, Bulgaria).

Între anii 1905 -1917, Rakovski a deținut un rol de vârf în mișcarea social-democrată română, alaturi de veteranul Constantin Dobrogeanu – Gherea.

Imagini pentru Cristian Rakovski photos

Ca membru în conducerea Comitetului  Central Executiv al Sovietelor Frontului Românesc, al Flotei Marii Negre și al districtului militar Odessa) cu sediul la Odessa, Rakovski a luat parte la organizarea unei încercări nereusite de puci comunist la Iași contra regelui Ferdinand I al Romaniei, și a unor acțiuni militare ale unor unități revoluționare bolșevice (formate, între altele, din foști prizonieri și dezertori din rândurile armatei române) contra României.

A deținut în trei rânduri – în noiembrie 1918, în ianuarie-decembrie 1919,, și apoi între anii  1920-1923, funcția de prim-ministru al Ucrainei sovietice. La bătrânețe, a căzut victimă „marii terori staliniste” din URSS.

A fost arestat in 1938, iar după invadarea U.R.S.S. de către trupele germane, a fost împușcat în pădurea Medvedvski lângă Oriol, la 11 septembrie 1941, din ordinul direct al sefului serviciului secret sovietic, Beria , conform dorinței lui Stalin, alături de alți 156 deținuți politici, între care Olga Kameneva și Maria Spiridonova (fostă lideră socialist-revoluționară), precum și Bessonov și dr. Pletniov, dintre cei care fuseseră „judecați” împreună cu el, în procesele inscenate in anii 1937-1938.

1945: Între 11 septembrie  si  2 octombrie  au loc, la Londra, convorbiri între miniștrii de externe britanic, sovietic si american. În privința României se decide reorganizarea guvernului Petru Groza, prin includerea a câte unui reprezentant din Partidul Național Țărănesc și din Partidul Național Liberal, după care “noul” guvern urma să organizeze alegeri libere.

1943: A fost inaugurată linia ferată București–Făurei–Galați.

În prezent, linia CF București Nord–Urziceni–Făurei este o cale ferată simplă, neelectrificată, făcând parte din magistrala feroviară 700.

1945: Între 11 septembrie și 2 octombrie, au avut loc, la Londra, convorbiri între miniștrii de Externe britanic, sovietic și american, care au decis reorganizarea guvernului român condus de dr. Petru Groza, prin includerea câte unui reprezentant al Partidului Național Țărănesc și al Partidului Național Liberal, după care „noul” cabinet urma să organizeze alegeri libere.

1947: S-a născut în orașul Botoșani regizorul şi scenaristul de teatru şi film, Alexa Visarion.

Tatăl său, Fedea Bulăievschi, basarabean emigrat în România, fusese în conducerea Partidului Național Țărănesc, motiv pentru care a făcut închisoare ca deținut politic timp de 15 ani, între 1947 și 1967.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este alexa-visarion-976904l-214x0-wtm-bd547ca4.jpg

Până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole și a realizat ca scenarist și regizor 7 filme artistice de lung metraj, printre care „Înainte de tăcere”, “Inghititorul de sabii”, „Năpasta”, „Punct și de la capăt”, „Vinovatul” și „Luna verde” .

În 1983 primește primul Fulbright Grant, program de Cercetare și studiu în domeniul teatrului în SUA și își desfășoară activitatea în universitățile din California, Dallas și Milwaukee. Intre1985-1986 este invitat ca Visiting Artist & Professor la The University of Texas în Dallas.

În perioada 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston. 

În 2014 i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București.

 A primit numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române, acordat de pentru întreaga creație teatrală și cinematografică, și al Premiul UNITER pentru întreaga activitate artistica.

In anii comunismului a fost lucrător/colaborator al Securității.

1985: A încetat din viaţă la București, poetul, eseistul, antropologul cultural, critic și istoric de artă, profesorul universitar român şi traducătorul Ion Frunzetti; (n. 20 ianuarie 1918, Bacău).

Imagini pentru Ion Frunzetti photos

Dupa  absolvirea in 1940 a Facultatii  de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti,  a fost asistent onorific al lui George Oprescu (1938-1943), asistent al lui Tudor Vianu (1947-l951), cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei, din nou la Universitate  (pana in 1958), cercetator la Institutul de Arte Plastice al Academiei (din 1964),director al Editurii Meridiane (1970-l971). 

A debutat cu un sonet in Adevarul literar si artistic (1934) si definitiveaza un volum de versuri intitulat Aladin, pe care ulterior il retrage de la tipar, debutul editorial producandu-se cu volum de poeme Risipa avara (1941).

A tradus Cervantes,Tirso de Molina, Shakespeare, Victor Hugo, Lev Tolstoi, Thackeray s.a.

A fost  membru al Academiei Române.

1987: A murit  compozitorul şi violonistul român de origine evreiască Ludovic Feldman; (n. 25 mai 1893).

Imagini pentru violonistul Ludovic Feldman

Născut în Galaţi, Ludovic Feldman a studiat vioara cu Dicker şi Otto  Brumer, în oraşul natal, în perioada 1903-1909, continuându-le la Conservatorul din Bucureşti, unde i-a avut  ca profesori pe Robert Klenck, la vioară, şi pe Dumitru Georgescu Chiriac.

În perioada 1911-1913 a urmat un curs de perfecţionare la Neuses Wiener Konservatorium, cu profesorul Frantisek Ondricek, şi a luat lecţii particulare cu Mihail Jora, la armonie, contrapunct şi compoziţie, la Bucureşti. 

Debutul său s-a produs la Zagreb în calitate de concert-maestru al orchestrei operei din acel oraş, timp de un an, între 1925-1926, de unde s-a mutat, mai apoi, la Orchestra Operei Române din Bucureşti, ca prim-violonist, pentru o perioada considerabilă, 1926-1940.

În paralel, a fost violonist şi concert-maestru în orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, făcând parte şi din Cvartetul Teodorescu, de asemenea din Bucureşti. Odată cu anul pensionării, 1953, şi până în 1956, Ludovic Feldman a fost conducătorul Biroului pentru muzică simfonică şi de cameră al Uniunii Compozitorilor, tot în această perioadă evoluând stilistic de la un folclorism neoclasic la neoexpresionism.

A devenit un violonist şi un compozitor desăvârşit, încurajat de însuşi George Enescu, recomandat de către acesta ca fiind „realmente dotat pentru compoziţie. Când spun realmente, aceasta înseamnă mult”. Asupra lucrărilor sale, s-au exprimat şi compozitori celebri, precum Georg Berger şi Zeno Vancea, care i-au apreciat şi recunoscut calităţile.

a fost decorat cu numeroase distincţii şi premii, enumerând aici doar titlul de Maestru al Artei, Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor, Premiul de Stat, Ordinul Meritul Cultural şi multe alte premii oferite, dovadă a veleităţilor sale artistice.

A primit numeroase distinctii si premii intre care se remarca : Mențiunea I-a de compoziție „George Enescu” (1945), Premiul III de compoziție „George Enescu” (1946), Premiul de Stat (1952), Premiul Uniunii Compozitorilor (1968, 1970, 1972), Premiul Academiei Române (1978).

A fost decorat cu Ordinul Muncii, cls. a III-a (1954) si  a primit Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957) si Ordinul Meritul Cultural (1969).

2001: Lucrarea lui Constantin Brâncusi “Cocosul salutând soarele” a fost expusa, pentru prima data în România, eveniment dedicat “Anului Brâncuşi”.

Imagini pentru Constantin Brâncusi “Cocosul salutând soarele”photos

„Sculptura mea Cocoşul nu mai este cocoş; iar Pasărea măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri. Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi direct, nemijlocit şi etern!… Doresc ca Păsările şi Cocoşii mei să umple odată întreg Universul şi să exprime marea Eliberare!…
Păsările măiestre zboară, însă Cocoşii cântă!…”

– Constantin Brâncuşi –

2001: A murit textierul si cantaretul de muzica usoara Angel Grigoriu; (n.17 februarie 1925, Braila).

angel grigoriu

A facut parte alaturi de fratii sai George si Cezar din populara formatie de muzică ușoară, Trio Grigoriu, înființată în 1946 la București.

https://i2.wp.com/andreipartos.ro/wp-content/uploads/2014/02/TRIO-GRIGORIU.jpg

Subiectele abordate în cântece sunt atât unele „obligatorii” (propagandistice, impuse de conducerea socialistă a țării), cât și altele naive, distractive.

Astăzi, Trio Grigoriu sunt cunoscuți mai ales prin piesele „Broscuța Oac” (1957) și „Macarale” (1961).

2007: A murit profesorul Ioan Mihăilescu, unul dintre marile nume ale sociologiei româneşti ; domenii de interes ştiinţific: studiul colectivităţilor rurale, paradigme ale analizelor transculturale, analiza violenţei structurale, politici sociale, management educaţional.

Imagini pentru Profesorul Ioan Mihăilescu photos

A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, între 1974 şi 1979, obţinând titlul de doctor, în anul 1980.

A fost vicepreşedinte al Asociaţiei de Sociologie din România, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Sociologie Rurală şi membru fondator al Clubului Rectorilor Marilor Universităţi şi al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Danubiene.

A deţinut funcţia de Rector al Universităţii din Bucureşti, în perioada 1996-2005 şi a prezidat Institutul Social Român şi Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare. Autor a 21 de volume de specialitate şi a 5 manuale, Ioan Mihăilescu a tradus 3 cărţi de referinţă şi 50 de studii şi broşuri.

În anul 2000, a primit Marea Cruce a Ordinului Naţional pentru Meri; (n. născut la 24 martie 1949, în Agapia, judeţul Neamţ).

2009: Preşedintele comunist în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia.

Liberalul Mihai Ghimpu (foto),ales în funcția de președinte al Parlamentului pe 28 august, a devenit președinte interimar al acestei tari.

2011: A murit George Marinescu, fost prezentator al Telejurnalului TVR în perioada 1969 – 1990; (n. 1940).

George Marinescu şi-a făcut autocritica la câteva minute de la proclamarea Televiziunii Române Libere: „Îmi fac mea culpa în numele colegilor din Televiziune”.

După evenimentele din decembrie 1989, George Marinescu a fost numit director la televiziunea Guvernului României, post în care a rămas timp de şapte ani.

2015: A încetat din viață la București, actrița română Oana Ioachim, fiica dramaturgului Paul Ioachim ; ( n.17 iulie 1967, Râmnicu Sărat).

Rămas bun, Oana Ioachim!

A jucat două decenii pe scena Teatrului Mic, a făcut un cuplu îndrăgit pe scenă, în „Desculți în parc”, alături de Ștefan Bănică jr. și a avut roluri în câteva filme: „Neînțelegerea”, „Mătrăguna”, „Amen”, „Alexandra” , „Caviar”, „America, venim !”.

2019: A încetat din viață la Suresnes, Hauts-de-Seine, esteticianul și eseistul român Nicolae Tertulian  (Nathan Veinstein; n.12 martie 1929, Iași ), critic literar, stabilit la Paris din anii ‘80.

Nicolas Tertulian (auteur de Mihai Beniuc) - Babelio

În 1946 s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde a studiat până în 1950.

În 1948 s-a alăturat redacției săptămânalului Contemporanul, unde a publicat numeroase articole de inspirație marxistă, apoi fiind transferat în 1954 la editorial lunar Viața românească.

În cursul anului universitar 1949-1950 a ocupat un post de asistent la Facultatea de Filosofie a Universității din București.

În recenzia Viața românească, Nicolas Tertulian și-a publicat studiile despre mai multe figuri mari ale literaturii române, adunate în volumul Eseuri (1968), care a primit premiul criticului literar din recenzia în care au apărut inițial.

În 1969, Nicolas Tertulian ocupa un post de profesor-cercetător la catedra de estetică a Facultății de Filosofie a Universității din București prin concurs.

A ales calea exilului, stabilindu-se prima dată în 1980 la Heidelberg în Republica Federală Germania. Ulterior a obținut un post de director asociat de studii la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris, unde a condus timp de aproape trei decenii (1982-2010) seminarul „Istoria gândirii germane (secolele XIX – XX)”.
A publicat în Franța și în străinătate un număr mare de texte despre gândirea lui Georg Lukács (1885-1971), fiind considerat unul dintre cei mai buni interpreți ai filosofiei acestuia.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Teodora din Alexandria; Sfântul cuvios Eufrosin bucatarul.

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria și Sfântul Cuvios Eufrosin Bucătarul Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro.

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria ,fiind casatorita si cazand in păcatul adulterului, constientizand starea de pacat, a luat decizia de a se inchinovia la o manastire de calugari.

Taindu-si parul si imbracand haine barbatesti s-a inchinoviat in manastirea Octodecatos, luandu-si numele de Teodor.

A uimit obstea de monahi cu nevointele, cu postul si lacrimile de pocainta. O tanara de o moralitate indoielnica a acuzat, pe nedrept pe „Teodor” ca a lasat-o insarcinata. Monahul nu a incercat sa se dezvinovateasca primind sa plece din manastire. Sfanta a petrecut sapte ani intr-o padure pustie, crescand copilul acelei femei.

In tot acest timp a biruit prin rugaciune toate ispitele venite din partea diavolului. Dupa sapte ani, staretul manastirii l-a primit inapoi in manastire pe monahul „Teodor”. Dupa doi ani el a decedat si abia atunci toti fratii au vazut ca el era de fapt femeie. Un inger al Domnului i-a descoperit atunci egumenului taina sfintei Teodora.

Dupa inmormântarea acesteia, soțul sfintei, a ales să ducă viață de  pustnic în chilia sotiei lui pâna la moarte. Sfânta Teodora din Alexandria s-a mutat la Domnul in anul 490.

Cuviosul  Eufrosin bucătarul

Sfantul Eufrosin Bucatarul este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 11 septembrie. Acesta a trait in secolul al IX-lea intr-o manastire din Palestina. Ascultarea sa ca monah era aceea de bucatar.

Pentru smerenia sa si pentru dragostea pe care le manifesta, Dumnezeu a lucrat o minune, ingaduind ca acesta sa fie vazut in Rai de catre un alt parinte din manastire.

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/11/o-istorie-a-zilei-de-11-septembrie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro.
  11. Cinemagia.ro.

11/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: