ZIUA DE 25 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 octombrie în istoria noastră

1632:  Matei Basarab îl înfrînge pe Radu Alexandru Iliaş, domnitorul numit de Înalta Poartă, în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita, obligând astfel Imperiul Otoman să-i acorde firmanul de învestitură pe tronul Munteniei (la 23 februarie 1633).

A fost înmormântat la Tîrgovişte, iar mai târziu rămășițele pământești i-au fost aduse la Mănăstirea Arnota.

Matei Basarab, (n. 1580 –  d.9 aprilie 1654), a fost domnitor al Tarii Româneşti  între 1632-1654.

1781:Împăratul Austriei, Iosif al II-lea, a emis  Patent de toleranță religioasă prin care a acordat libertate religioasă protestanților și ortodocșilor. Aceasta a avut o însemnătate decisivă pentru evoluția raporturilor confesionale din Transilvania. Suveranul urmărea „să transforme creștinismul, pentru toate confesiunile, care se dușmăneau până acum, într-o religie a iubirii”.

Edictele iozefine de toleranță religioasă au fost reglementările prin care Iosif al II-lea a recunoscut cultelor protestante, creștin-ortodoxe și mozaice dreptul de a funcționa nestingherit în țările ereditare ale Habsburgilor (Imperiul Austro-Ungar de mai târziu).

Românilor ortodocși din Transilvania li s-a acordat dreptul de a-și deschide școli și biserici.

În privința Marelui Principat al Transilvaniei, edictele iozefine au completat prevederile Edictului de la Turda.

În 1783 împăratul Iosif al II-lea a înființat la Sibiu o episcopie greco-ortodoxă, precursoarea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului din prezent. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești,dar a sprijinit emanciparea parohiilor.

De asemenea, a aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania.

1846: S-a născut Dimitrie C. Butculescu, arheolog, economist, filolog, filatelist, ziarist şi filantrop, unul dintre precursorii studiilor arheologice în România, deschizător de drumuri în cooperaţie si preşedinte-fondator al Societăţii Filatelice Române (1891).

A decedat in  1916.

A editat trei publicaţii: Cooperatorul Român, Expozantul şi Monitorul Filatelic cu banii proprii, a făcut studii filologice, studiind limbile: getă, dacă, sanscrită, scită, celtă, parthă, khmeră, runică, greaca veche, a întocmit un dicţionar de cuvinte: arabe, persane, turce, slavone, mongole, a efectuat studii privind geografia Daciei, a început un dicţionar mitologic-religios mistic, a efectuat studii de paleografie românească şi sigilografie, a întocmit un repertoar istoric al României.

A scris muzica pentru câteva foiletoane pe texte scrise de vărul său Ion Bujoreanu, a compus un Marş al Cooperatorilor, a vorbit fluent limbile franceză, italiană, germană, engleză şi greacă, avea o colecţie filatelică deosebită cu mărci poştale din majoritatea ţărilor lumii şi făcea schimburi filatelice cu filatelişti din multe ţări.

A fost subprefect de Glavacioc din 1871, apoi din 1884 a fost deputat de Buzău, fiind reales şi în anul 1888.
 Pentru serviciile deosebite aduse ţării prin activitatea sa în atâtea domenii Dimitrie Butculescu a fost recompensat cu mai multe ordine şi medalii:
      -“Steaua României” în grad de cavaler în iulie 1881, “Bene Merenti” clasa I în ianuarie 1888, “Steaua României” în grad de ofiţer în ianuarie 1893 şi “Coroana României” în grad de comandor în mai 1900.

Era apreciat de regele Carol I ca „românul cel mai popular – apostolul patriotismului”.

În 1889, împreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține la Paris teza de doctorat, intitulată Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică. 

Intors in tara, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București (1889-1908), unde a organizat un laborator de cercetări.

1858: S-a născut la Botosani, fizicianul Dimitrie Negreanu, autorul unor importante  lucrări de electricitate, magnetism şi mineralogie.

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1893; (m. 1908).

Tot în anul 1893 a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.

1858: A murit, la Botoșani, Dimitrie Ralet, prozator, dramaturg şi poet, membru marcant al partidei naţionale în 1848 şi apoi al Comitetului unionist (1856); (n. 1816 sau 1817, la Constantinopol).

RALET Dimitrie, s-a născut în 1817 (?) și a decedat pe 25 oct. 1858, Botosani. Prozator, dramaturg si poet. Fiul spatarului Alexandru Ralet din Botosani si al Mariei, fiica bogatului negustor bucovinean, baronul Teodor Mustata. Dupa informatii secundare, ar fi studiat in Polonia.

Debuteaza in 1837 cu o placheta de traduce Placerea simtirei. Presedinte al tribunalului din Botosani (1841), director al Departamentului Dreptatii sub Grigore Alex. Ghica (1849), Ministru al Cultelor si invatamintului (1854), secretar al Divanului ad-hoc (1857).

A fost un m,embru marcant al Partidei Naționale în 1848 si apoi al Comitetului unionist (1856).

Diletant de talent, Ralet Dimitrie scrie o proza savuroasa, in care acuitatea observatiei este potentata de ironia indulgenta a moralistului: Suvenire si impresii de călătorie in România, Bulgaria, Constantinopole (1858).

1890: S-a născut la Craiova, Eugen Constant (pseudonimul lui Eugen Constantinescu), poet, prozator, dramaturg şi publicist; frate cu scriitorii Paul şi Savin Constant; (m. 27 februarie 1975, Craiova).

1896: S-a născut  graficianul  român Aurel Jiquidi;  (d.4.02.1962).

Foto: Aurel Jiquidi, în atelier

A  fost student la Școala de Arte Frumoase din București și, de asemenea, a studiat la Paris și Roma (1920). La sfarsitul anilor 1920, el a inceput sa lucreze pentru presa româneasca.

El a compus o serie de desene despre răscoala țărănească din 1907 și, de asemenea, opere literare ilustrate de I. Creangă și Mihail Sadoveanu.

Lui  Jiquidi  i-a fost decernat Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.

1918 (25.X/7.XI): Comitetul Naţional Român Central hotăra înfiinţarea de gărzi naţionale şi de gărzi civile săteşti pe întregul teritoriu locuit de români în Transilvania şi în Ungaria, pentru „păstrarea liniştii şi averii fiecăruia” (la 29 octombrie/11 noiembrie se va forma Statul Major al acestor gărzi).

1920: Se finalizează lucrările Congresului Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus.

La 20-25 octombrie 1920 avut loc, în Casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării.

Foto: Cimitirul Armeanu din Chişinău, piatra funerară a lui Vasile Cijevski vandalizată de ocupantii sovietici.

Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931), a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie 1918.

La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

1921 : S-a nascut la Sinaia,  Mihai I, ultimul rege al României. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

 A moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

 A devenit pentru prima dată rege  în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase  la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, pana la întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a tatălui sau, Carol al II-lea , care nu a intmpinat  rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc deMare Voievod de Alba-Iulia.

La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara,tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. In timpul Statului National – Legionar si  apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele Mihai  nu a avut nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în războiul mondial  alături de Germania nazistă.

 Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice  au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit sprijinit de partidele istorice si de comunisti la 23 august 1944 o lovitura de stat in urma careia  Ion Antonescu a fost arestat  și a fost  restaurata Constitutia democratica din 1923.

În 1941 a devenit Mareșal al Armatei Române.

Dupa fraudarea de catre comuniști  în 1946,  anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului National -Taranesc .

La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,în aceeași zi fiind proclamată Republica Populara.

În ianuarie a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon – Parma  și s-au stabilit după mai multe peregrinări  in Elvetia.

Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revolutia anticomunista din 1989, a fost impiedicat de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din anul 1992, când a atras mari mulțimi entuziaste venite să-l vadă.

De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți.

La 10 mai 2011, pe fondul  temerii privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române,  Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.

Potrivit  Legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai, în absența schimbării constituției  care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune .

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act considerat cu însemnatate eminamente simbolică, în absența aprobării Parlamentului,  în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe fiica sa, principesa Margareta drept moștenitoare a Tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României.

Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea Legii salice  de succesiune.

Mihai I ca Rege al României a fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. A decedat: în ziua de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția.

A fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.

1922: A fost inaugurat, în grădina Cişmigiu din Capitala, Monumentul eroilor francezi căzuţi în războiul din 1916-1918.

1925: S-a născut Vasile Parizescu, pictor, desenator şi colecţionar de artă; este fondatorul şi preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România.

1925: S-a născut în orașul Ismail din sudul Basarabiei, atunci în  România, Ioan Chirilă, gazetar sportiv si prozator roman; (m. 20 noiembrie 1999).

 Tatăl său, Ștefan G. Chirilov, era agricultor și industriaș de etnie lipoveană. În perioada României întregite a fost primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună și va fi decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler, dovadă de mare contribuție la realizarea dezideratelor românești în această regiune cu populație mixtă, deloc ușor de guvernat de statul român.

Mama sa, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din Insula Andros. Copilăria în Delta Dunării a fost fascinantă pentru viitorul cronicar, acesta purtând cu el, până în ultima clipa, nostalgia satului copilăriei sale din sudul Basarabiei.

În anul 1940, la vârsta de 15 ani, în condițiile ocupației sovietice a Basarabiei, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia sa, și s-a stabilit în orașul Galați, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul. Ulterior, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949.

În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul (ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia „Vasile Alecsandri” Galați.

Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă, dar în timpul studiilor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul (aruncarea greutății).

Din anul 1951 Ioan Chirilă a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ – transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor“.

La acest cotidian sportiv, Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară.

În anii 1970, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.

Cunoscut sub porecla de „Nea Vanea”, Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” etc.). Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea „Nadia“ de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare.

În același timp, Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de Fildeș” de Viktor Rozov, „Fuga” de Mihail Bulgakov și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege”. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

Membru al Uniunii Scriitorilor, Ioan Chirilă a scris enorm, lucru pentru care a primit numeroase premii şi distincţii. A fost de departe cea mai importantă personalitate a gazetăriei sportive româneşti, devenit patriarhul cronicarilor sportivi.

A fost căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian (mama Danei Vasilescu din filmul Liceenii), cu care a avut doi copii, Ionuț Chirilă (n. 1967) și Tudor Chirilă (n. 1974). Dacă Tudor a moștenit talentul mamei sale, având veleități de artist, Ionuț a fost fascinat încă de mic de lumea în care se învârtea tatăl său, cea a sportului și a presei sportive, întâi ca fotbalist, iar mai apoi ca antrenor.

Tudor Chirilă este un actor, muzician, compozitor și producător, a fost solistul formației „Vama Veche”, apoi a fondat formația „Vama”. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unor regizori români importanți. Ionuț Chirilă este antrenor de fotbal.

1926: S-a născut Christine Valmy (Cristina Xantopol), estetician, consultant şi antreprenor în industria cosmeticelor; supranumită „Regina cosmeticelor”; în 1971, Congresul SUA o elogiază în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii (skin care specialist în SUA).

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume; (m. 2015).

1935: A avut loc, la Opera Română din Bucureşti, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, premiera operei bufe în două acte “O noapte furtunoasă”, de Paul Constantinescu (libretul după I. L. Caragiale).

1936: Printr–o circulară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost înfiinţat Corpul Muncitoresc Legionar.

Creată în cadrul Mișcării Legionare, această organizație fost condusă, în perioada 1936–1939, de către inginerul silvic Gheorghe Clime, membru fondator al Legiunii, luptător în Spania. CML reproducea structura de organizare a Mișcării. La început s-a format garnizoana București, apoi au fost înființate garnizoane CML în Valea Jiului, Ploiești, Galați, Constanța etc.

În timpul revoltei legionare din 1941, cele mai multe atrocităţi au fost comise tocmai de acest Corp, care, potrivit unor istorici, era infiltrat cu membri ai PCR si agenţi diversionişti ai  NKVD – ului sovietic.

1936: S-a născut pianistul concertist Gabriel Amiraş, unul dintre cei mai importanţi pedagogi ai Conservatoarelor de Muzică din Cluj şi Bucureşti.

1940: Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării sunt înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri (Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

1940 : Conferința dunăreană de la București.

Noua Conferință dunăreană și-a început lucrările la 24 octombrie 1940, reunind delegați ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) și Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). Avea scopul de a reglementa cu titlu provizoriu regimul internațional al Dunării de Jos, (în aval de Brăila), până la momentul când cele două regimuri puteau fi unificate.

Delegatul român a propus înființarea unui Consiliu al Dunării Maritime pentru sectorul Brăila–Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, URSS și Germania, iar delegația sovietică a propus, să se creeze o administrație mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean și să se interzică navigația vaselor militare, cu excepția celor române și sovietice. Lucrările conferinței s-au încheiat la 29 octombrie, Germania acceptând „soluția” sovietică. De fapt, URSS și-a asigurat prin forță, controlul asupra brațului Chilia: la 28 septembrie a preluat ieșirea Canalului Starii Stambul în Marea Neagră; la 28 octombrie, sovieticii au ocupat Ostroavele Tătaru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare și Măcin; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Brațul Starii Stambul și Canalul Musura.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

Vânători de munte din Armata Română intrând victorioşi în nordul Transilvaniei eliberate (1944)

1962: S-a născut chitaristul Marian Ionescu (membru-fondator al formaţiei „Direcţia 5”).

 1965 : A luat fiinţă deşi a existat o iniţiativă încă din anul 1932, primul Muzeu al Marinei din România, la Mangalia, cu sediul în localul Staţiunii de pregătire marinărească.

A fost rodul muncii a doi mari iubitori de istorie a navigaţiei, comandorii Filaret Popescu, numit director, şi Dan Nicolaescu.

Prin ordinul Consiliului de Miniştri nr. 1127 din 29 mai 1969, patrimoniul a fost transferat la Constanţa, iar Muzeul Marinei Române, înfiinţat ca instituţie de interes naţional, subordonat Ministerului Apărării Naţionale, a fost organizat în garnizoana Constanţa, în vechiul local al Şcolii superioare de marină.

1968 (25/26): A murit la Bucureşti, marele naist Fănică Luca.

Genurile în care a excelat au fost muzica lăutărească (vocală), populară,  și romanțele.

Pe numele adevărat Iordache Luca Ștefan (n. 5 aprilie 1894, Ploiești), a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră rom din România, considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939)”.

A fost și un pasionat profesor de nai, intre elevii care au studiat sub îndrumarea lui numărandu-se naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir , Radu Simion, Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu.

1976: A murit George D. Florescu, istoric, genealogist (cercetări fundamentale privind boierimea munteană) şi arheolog; (n. 19 mai 1893, la București).

Pasionat de muzică și de științele exacte, a vrut să urmeze cursuri de inginerie la Zurich, dar după intrarea României în război alături de Antanta (1916), s-a înrolat în armată și a participat la campaniile din Moldova din 1917.

După război a lucrat un timp într-o bancă, apoi s-a căsătorit cu Marga Cantacuzino, nepoată a politicianului și marelui moșier Gheorghe Grigore Cantacuzino, dobândind astfel stabilitate financiară.

Devenind interesat de genealogie, a fost îndrumat în studiul ei de istoricii Ioan C. Filitti și Emanoil Hagi Mosco.

A fost secretar și director adjunct al Muzeului Municipal București, cercetător la institutul de istorie „N. Iorga”(din 1950), membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie (1971), continuatoarea Societății Genealogice (1943-1948), al cărei vice-președinte fusese. Studiile sale genealogice s-au axat, în principal, pe boierimea din Țara Românească.

 1992: A murit Leonida Neamţu, poet şi prozator.

S-a consacrat romanelor poliţiste şi de aventuri ; (n. 1934, la Soroca, azi în R. Moldova).

1991: S-a revenit la timpul legal român (GMT+2);

Prin Ordonanţa de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României orarul de vară, corelat cu orarul practicat în statele Uniunii Europene, se aplică din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, când ora 4:00 devine ora 3:00; în anul 2020 s-a trecut la ora de vară (GMT+3) la 29 martie.

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940 ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie. Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Din 1979 până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie. Parlamentul European a votat, la 26 martie 2019, în favoarea unei propuneri de renunţare la obligativitatea trecerii la ora de vară la nivelul Uniunii Europene. Potrivit acestei propuneri, fiecare stat membru al UE va avea dreptul să decidă până în 2021 dacă va păstra actualul sistem sau va renunţa la schimbarea orei.

1998: La Bucureşti au avut loc alegerile pentru postul de primar general al Capitalei.

Dat fiind procentul scăzut de participare la vot – 34,3% , alegerile au fost invalidate.

 1999: A fost efectuat primul transplant de cord din România, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, donatorul fiind o tânără de 24 de ani, aflată în moarte cerebrală.

Transplantul a fost realizat de o echipă de medici chirurgi din cadrul Clinicii de cardiologie, condusă dr. Şerban Brădişteanu

2004: A fost lansat proiectul “Biblioteca Virtuală Naţională” inițiat de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi firma Softwin.

2011: A decedat marele regizor român de teatru si film Liviu Ciulei;  (n.7 iulie 1923).

 

A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 – 1974 , de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii,din Romania.

În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate  printre altii  de către Ion Besoiu  și a avut reclamații făcute de către radu Beligan  la aceeași instituție

A părăsit România în anul 1980, și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.  S-a întors în țară după 1980 regizând o serie de piese celebre

Printre numeroasele distinctii primite de-a lungul prodigioasei sale cariere, un loc aparte l-a ocupat premiul pentru regie, la Festivalul cinematografic de la Cannes  in  anul 1965, pentru filmul – Padurea Spanzuratilor. 

 A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola , cu scenografa Ioana Gardescu  și cu jurnalista Helga Reiter.

Fiul celei de-a treia soții, (fǎcut cu un scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui  adoptiv. Trupul său a fost incinerat.

http://youtu.be/CIriIgT9oGM

2018:  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea episcopului Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail (1868-1943), una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, luptător pentru realizarea statului național unitar român.

Sf. Dionisie: scurtă biografie

• La numai 15 ani, în data de 28 noiembrie 1883, a intrat în obştea mănăstirii Suruceni.
• În 1908 a fost ales starețul Mănăstirii Suruceni;
• 80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic pe starețul Dionisie;
• A fost hirotonit episcop în anul Marii Uniri;

Trupul episcopului a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018; ziua sa de pomenire va fi la 17 septembrie.

Aniversări:

La 25 octombrie 1921 s-a născut Mihai I, rege al Romaniei între anii 1927–1930 şi între 1940–1947.

 25 octombrie este Ziua Armatei Române.

La 25 octombrie 1944,  au fost eliberate ultimele localităţi aflate sub ocupaţie străină: Satu Mare şi Carei, încheind operaţiunile militare de alungare a trupelor  ungare si germane de pe întreg teritoriul României (în luptele pentru eliberarea Transilvaniei au participat 270.000 de militari români, din care au căzut eroic în luptă circa 50.000 de soldaţi şi ofiţeri).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Marcian și Martirie

Sfintii Mucenici Marcian si Martirie  au fost secretarii Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, din timpul imparatului Constantie (337-361). Marcian a fost citet, iar Martirie a fost ipodiacon in marea Aghia Sofia din Constantinopol.

Dupa ce Pavel, patriarhul Constantinopolului, a fost depus din scaun, exilat in Armenia si omorat pentru ca nu a primit erezia ariana, adeptii acestei erezii au incercat sa ii cumpere pe Sfintii Mucenici Marcian si Martirie.

Nereusind, au obtinut uciderea lor. Au fost ingropati la poarta Milandisia din Constantinopol. Potrivit Traditiei, Sfantul Ioan Gura de Aur a inaltat o sfanta biserica purtand hramul lor deasupra sfintelor lor moaste facatoare de minuni.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/25/o-istorie-a-zilei-de-25-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro;
11. Cinemagia.ro.

Publicitate

ZIUA DE 24 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 24 octombrie în istoria noastră

Anul 51: S-a nascut imparatul roman din dinastia Flaviilor, Titus Flavius Domitianus; (d.18 septembrie 96).

A  domnit din anul 81 până în 96 e.n.

 

Cunoscut sub numele de  Domițian, era fiul lui Vespasian și al Domitillei și fratele lui Titus.

A fost victorios în campania întreprinsă la Rin in anul 83, împotriva tribului germanic al chatilor, adoptand  titlul de Germanicus.

O invazie a dacilor și a aliaților lor în Moesia, soldată cu moartea guvernatorului, îl obligă în anul 86  să intervină personal pe frontul de la Dunăre.

Moesia este împărțită acum în două provincii :  Moesia Inferior (în a cărui componență intră și Dobrogea) și Moesia Superior.

Campania inițiată în 87  la nordul Dunării împotriva lui  Decebal s-a  încheiat  cu o înfrângere, iar in anul 88, ofensiva romană marchează o victorie la Tapae  și duce la încheierea unei păci de compromis  cu Dacia in anul 89.

La 18 septembrie 96, Domițian, ultimul dintre Flavi, cade victimă unei conjurații de palat, organizată de comandantul gărzii palatului și de soția sa, Domitia Longina.

 1596: Are loc Bătălia de la Keresztes – parte din Războiul cel Lung (1591/1593 – 1606).

Bătălia de la Keresztes – miniatură otomană; foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Keresztes a avut loc între 24 – 26 octombrie 1596 la Mezőkeresztes, azi în Ungaria.

În această bătălie trupele otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea au înfruntat armatele austriece ale arhiducelui (Erzherzog) Maximilian von Habsburg (Maximilian al III-lea al Austriei), aliate cu trupe transilvănene sub conducerea principelui transilvănean Sigismund Báthory. Bătălia s-a încheiat cu victoria turcilor.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, domnul Munteniei, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Înalta Poartă, în schimbul plății tributului.

1767: La Brașov s-a înființat Societatea muzicală Collegium Musicum, formată din profesori și amatori și condusă de Martin von Seulen. Dădea concerte foarte apreciate de localnici.

Promova prin muzică „ceea ce e onorabil, cuviincios, pe măsura virtuții și bunelor obiceiuri” [Octavian Lazăr Cosma – Hronicul muzicii românești] .

1818: S-a născut la Iași, poetul român Dimitrie Gusti, traducător de fabule, autor de manuale didactice, fondator al ziarului „Zimbrul” (1850);  (A nu se confunda cu filosoful, sociologul și esteticianul român Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași – d. 30 octombrie 1955, București).

A făcut studiile la Iaşi, fiind, ca student, la clasa de filozofie a lui Eftimie Murgu, pe care a abolvit-o în 1837. Din 1845 a fost profesor de filozofie la Academia Mihăileană, precum şi bibliotecar până în 1849.

În urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 15 august 1864, Gusti a devenit  cel dintâi primar al Iaşului.

Dimitrie Gusti (1818 – 1887) a fost în mai multe rânduri primar al Iaşului, după cum urmează:

–         24 august 1864 – 5 decembrie 1866

–         18 iulie 1869 – 25 octombrie 1870

–         12 decembrie 1871 – 7 mai 1872

–         14 octombrie 1881 – 3 februarie 1883

–         7 decembrie 1886 – 25 martie 1887

De asemenea, a ocupat funcţia de ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, a fost deputat şi senator de Iaşi, precum şi vicepreşedinte al Camerei şi Senatului.

A fost un liberal convins şi un mare luptător pentru unire,  scriitor, poet, publicist şi un redutabil polemist. Dimitrie Gusti a redactat singur sau împreună cu Theodor Codrescu abecedare, manuale şcolare, cărţi de religie, cărţi de istoria românilor, de geografie. Colaborator fidel al Albinei Româneşti a lui Gheorghe Asachi, emul al acestuia, Dimitrie Gusti a editat mai multe ziare: Zimbrul, Ştafeta, L’Etoile du Danube. În 1855 tipăreşte cartea de versuri Buchetul poetic (poezii erotice, elegii, imnuri, balade şi sonete).

Poate fi socotit un pionier al cronicii dramatice naţionale și un critic avizat. A scris povestiri, schiţe cu caracter de meditaţie, schiţe satirice. Reportajele şi articolele lui rămân, până la urmă, simple compilaţii. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetăreşti.

A publicat în „Albina românească” şi „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adele Hommaire de Hell, precum şi din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici,1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg şi O. Cardiez.

Fără îndoială, Dimitrie Gusti rămâne în conştiinţa ieşenilor, ca şi Asachi, un primar răspânditor de cultură. Să nu uităm că Dimitrie Gusti a schimbat numele unei străzi, Sf. Ilie, în Vasile Alecsandri atunci când poetul a obţinut Premiul Cântecul gintei latine (7/19 mai 1878).

În acelaşi an, D. Gusti a oferit şi titlul de cetăţean de onoare lui Vasile Alecsandri, poetul fiind primul cetăţean de onoare al Iaşului.

A scris o lucrare utilă şi în felul ei ambiţioasă: Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită – cu corectări şi adăugiri – în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă).

Dimitrie Gusti s-a stins din viata la Iași, la 26 martie 1887 si a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea.

1838: Ţarul Rusiei  aprobă propunerea Consiliului de stat privind procedura numirii procurorilor judeţeni în Basarabia.

1853: S-a născut la Provița de Sus, jud. Prahova, Pimen (Petru) Georgescu, Mitropolit al Moldovei, membru de onoare al Academiei Române (d.12 noiembrie 1934, București).

A avut una dintre cele mai îndelungate păstoriri, slujind Sfântului Altar vreme de 57 de ani. 9 ani a fost diacon, 9 ani a fost preot, 39 de ani a fost episcop, 25 de ani a fost mitropolit. Intreaga sa viata si lucrare s-a desfasurat pe doua coordonate, grija pentru Biserica lui Hristos si dragostea pentru Neamul Romanesc.

Mitropolitul Pimen Georgescu a fost primul episcop care a desemnat preoti pentru insotirea armatei pe front si care a organizat spitale de campanie. El a trimis la cursuri de specializare medicala parinti si maici din toate manastirile Moldovei.

Precum regele Ferdinand I a condus Armata romana catre biruinta reintregirii neamului, tot asa, mitropolitul Pimen Georgescu a fost cel care a condus Biserica romana catre reintregirea spirituala a poporului.

Peste toate, el a fost considerat „Mitropolit al Razboiului si al intregirii Neamului Romanesc”. In data de 15 octombrie 1918, Academia Romana il numeste pe Inalt Preasfintitul Pimen Georgescu membru de onoare.

1854: A murit Barbu Iscovescu, pictor şi revoluţionar român de etnie evreiasca; (n. 24 noiembrie 1816).

 Este foarte cunoscut pentru portretul eroului transilvănean al Rvoluției de la 1848, Avram Iancu.

1894: A încetat din viaţă pictorul român Gheorghe Tăttărescu; (n. octombrie 1820, Focsani).

 Autoportret

A fost unul din pictorii  reprezentativi ai neoclasicismului în arta românească.

1918 (24.X / 6.XI): Mesajul secretarului de stat al SUA, Robert Lansing, privind recunoaşterea dreptului românilor de a-şi desăvârşi unirea.

Foto: Robert Lansing (n. 17 octombrie 1864 – d. 30 octombrie 1928), politician american, fost Secretar de Stat al Statelor Unite între 1915 și 1920.

Mesajul adresat de Robert Lansing  guvernului român, prin legaţia Statelor Unite de la Iaşi, menţiona expres că:

„Guvernul Statelor Unite a promis astăzi că prin influenţa sa va da României tot sprijinul ca această ţară la Conferinţa Păcii generale să-şi câştige justele sale drepturi politice teritoriale”.

Documentul recunoştea că „România întotdeauna a sperat o reunire cu fraţii săi din Transilvania, ţinuţi între graniţele Imperiului austro-ungar”.

După ce sublinia că „Guvernul Statelor Unite a avut necontenit în vedere viitoarea fericire şi integritate a României ca ţară liberă şi independenţă” , în continuare R. Lansing arăta că „preşedintele doreşte să vă informeze că guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiunile neamului românesc atât din afară cât şi dinăuntrul graniţelor Regatului”.

Secretarul de stat american ţinea să evoce faptul că poporul său a fost „martor la luptele, suferinţele şi jertfele aduse de acest neam (românesc, n.ns.) pentru dezrobirea sa de duşmani şi apăsători”90, şi că „guvernul Statelor Unite simpatizează adânc cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiunile românilor de pretutindeni şi nu va neglija să-şi întrebuinţeze la timpul potrivit influenţa sa ca justele drepturi politice şi teritoriale ale neamului românesc să fie asigurate”.

Acest document diplomatic atât de ferm şi angajant al guvernului american a fost, între altele, rezultatul unor repetate demersuri ale lui Vasile Stoica, preşedintele „Ligii Patriotice Române” , căpitan în „Legiunea Română” activa  în S.U.A.

El a fost unul din principalii organizatori al acestei unităţi militare româneşti care s-a constituit pentru împlinirea idealului naţional.

Unul din consilierii apropiaţi ai preşedintelui Wilson, colonelul House, avea să declare presei că „în ceea ce priveşte soluţia problemei româneşti ea nu poate fi decât una singură: unirea tuturor românilor”.

1918: În România demisioneaza guvernul  condus de Alexandru Marghiloman și se formează un nou guvern prezidat de generalul român Constantin Coandă.

   

Gen. Constantin Coandă

1920: A murit  Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României; (n. 17 octombrie 1853).

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (mai târziu Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha ( n.17 octombrie 1853),a fost fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei  și a Mariei Alexandrovna prințesă de Hessa si imparateasa a Rusiei.

Maria a fost soția printului Albert, duce de Edinbourgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii.

1920: Constantin Brăiloiu, Mihail Jora şi alţi compozitori romani de valoare ai timpului  înfiinţează Societatea Compozitorilor Români.

George Enescu a fost invitat să accepte titlul de preşedinte de onoare.

De atunci acest organism s–a dezvoltat, pentru ca în anul 1949 să devină Uniune a Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania.

1921: S-a născut la Bucuresti, poeta, prozatoarea, memorialista, autoarea de literatură pentru copii şi traducătoarea Veronica Porumbacu (pseudonimul Veronicai Schwefelberg), soţia criticului şi istoricului literar Mihail Petroveanu ; (decedată la  4 martie 1977, în timpul marelui cutremur  din  București).

A studiat la Colegiul pentru Studenții Evrei in anii 1943 – 1944. In  1946 își ia licența în filozofie la Universitatea din București .
1949 – este  angajată ca redactor la Radio, iar intre 1949 – 1954 este redactor șef adjunct la Viața românească, apoi, intre 1954 – 1956, redactor la Gazeta literară.
Din 1956 pana in  1963, a deținut funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor.

În 1970 a lucrat ca profesoară  la Palatul Pionierilor din București.

A debutat sub pseudonimul Maria Radu, in ziarul Ecoul (1944) si a colaborat la revistele  Lumea , Contemporanul, Flacara, Viata Romaneasca, Gazeta literara. Steaua, Tribuna, Ateneu, Orizont, Luceafarul etc.

În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu a cântat  „eroii  clasei muncitoare „.

1922: S-a născut inginerul chimist Vasile Cocheci; cercetări privind protecţia calităţii apelor; din 1971, prin grija sa, a funcţionat pentru prima dată în România, la Facultatea de Chimie Industrială de la Timişoara, o grupă specializată în domeniul protecţiei calităţii apelor şi epurării celor reziduale; membru corespondent al Academiei Române din 1991; (m. 1996).

 1929: S-a născut artista plastică Ileana Balotă; (m. 1996).

1933: S-a născut marea actriță de film și de teatru Draga Olteanu-Matei.

Rolurile jucate pe scena marilor teatre din țară, precum și cele din filme celebre, i-au adus zeci de premii.

 

In 2005, UNITER (Uniunea Nationala a Teatrelor din Romania) a recompensat-o cu un premiu pentru intreaga activitate.

Actrița a aparut in aproape 20 de productii cinematografice si nenumarate spectacole de teatru, in comedii precum “Toamna bobocilor” (1975), “Nea Marin miliardar” (1978), “Coana Chirita” (1986) facand roluri memorabile.

 1936: S-a născut jurnalista de radio şi profesoara Eugenia Grosu Popescu; a creat şi realizat numeroase emisiuni medicale şi educaţionale la Radio România; a avut colaborări de lungă durată cu revistele “Viaţa medicală“ şi “Revista Radio“; în perioada 1990-1996, a fost redactor-şef adjunct la Redacţia Ştiinţă a Radiodifuziunii Române. De asemenea, a fost preşedinte fondator al Asociaţiei „Mesagerii sănătăţii”, premiată de ONU, dar şi co-fondator şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Creatorilor de Radio; (m. 2013).

 1936: S-a născut jurnalista de radio şi profesoara Eugenia Grosu Popescu; a creat şi realizat numeroase emisiuni medicale şi educaţionale la Radio România; a avut colaborări de lungă durată cu revistele “Viaţa medicală“ şi “Revista Radio“; în perioada 1990-1996, a fost redactor-şef adjunct la Redacţia Ştiinţă a Radiodifuziunii Române. De asemenea, a fost preşedinte fondator al Asociaţiei „Mesagerii sănătăţii”, premiată de ONU, dar şi co-fondator şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Creatorilor de Radio; (m. 2013).

1940: S-a născut Eugen-Sandu Cucerzan, eseist, istoric al filosofiei şi istoric literar.

 1940: S-a născut sculptoriţa Valentina Boştină; (m. 1994).

1943: S-a născut  criticul şi istoricul literar  Cornel Moraru.

1943: S-a născut la Târgoviște, Theodor Stolojan, economist si  om politic român, fost prim ministru, din 2007 membru al Parlamentului European pentru România din partea PD-L.

Alucrat ca economist stagiar la întreprinderea Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului Industriei Alimentare și Agriculturii.
Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe, intre care aceea de Șef al diviziei Contabilitatea Bugetului Statului;
1988 – 1989 – Director Adjunct și Director al Departamentului Relații Valutare și Financiare Internaționale si Inspector General în Departamentul Venituri de Stat și Consultant în Ministerul de Finanțe.

După Revoluția română din 1989 a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Finanțelor, ocupând funcția de ministru adjunct al Ministerului Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991 (în cabinetul Petre Roman II).

În mai 1991 devine președintele Agenției Naționale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării și la înființarea Fondului Proprietății de Stat (FPS).

Între 16 octombrie 1991 și 18 noiembrie 1992 a deținut funcția de prim-ministru al României din partea FSN. În anul 2008 președintele Traian Băsescu l-a desemnat pentru un nou mandat de premier, dar la 15 decembrie 2008 a renunțat la candidatura pentru funcția respectivă.

1945: S-a născut Tia Şerbănescu (pseudonim pentru Ecaterina Teodorescu), prozatoare si ziarista, (Premiul pentru jurnalism „Flacăra”, Premiul „Pamfil Şeicaru”) („Balada celor rău iubiţi”, „Muntele de pietate”, „Cumpărătorii”, Femeia din fotografie”).

1946: S-a născut populara actriţa şi interpreta de muzică uşoară şi folk, Anda Călugăreanu.

A aparut in numeroase spectacole  televizate  si filme (“Bietul Ioanide”, “O zi la Bucureşti”); (d. Bucuresti, d.15 august 1992).

Prima sa apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra.

O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii.

Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare.

A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune, la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia – ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare.

1946: S-a născut ÎPS Petru Păduraru (prenume la naştere: Ion), arhiepiscop al Chişinăului, mitropolit al Basarabiei (din 24 octombrie 1995) şi exarh al Plaiurilor.

Este un înalt cleric ortodox român, fost episcop de Bălți, Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Moldovei (sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse), care a fost izgonit în august 1992 din reședința episcopală, din cauza atitudinii sale pro-românești. Împreună cu o parte din credincioși, a participat la Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei din 14 septembrie 1992, fiind ales locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. 

După o săptămână, a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de Mitropolit al Basarabiei și devenind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19 decembrie 1992.

 La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales în funcția de Mitropolit al Basarabiei. Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca Mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra românilor ortodocși din diaspora de răsărit (de la răsărit de râul Prut).

NOTĂ 1: La 19.XII.1992 Patriarhia Română a emis un act ce consfinţea reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi cu statut propriu, stabilind „de jure” desprinderea acesteia de sub tutela Patriarhiei Ruse şi revenirea ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române (a fost recunoscută de autorităţile moldovene la 30.VII.2002).

NOTĂ 2: În urma „Păcii de la Bucureşti” (1812), Rusia a căpătat pentru prima oară teritoriul dintre Prut şi Nistru, Basarabia; pentru grăbirea rusificării, Biserica din teritoriile anexate a fost trecută sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse.

 1947: S-a născut la Telciu, Bistrița-Năsăud interpreta de muzică populară Valeria Peter Predescu, cunoscută drept „Doamna cântecului năsăudean”; (m. 28 aprilie 2009, la Bistrița).

A făcut primele înregistrări la Radio Cluj, cu redactorul și culegătorul de folclor Dumitru Vartic, iar în 1973 la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu. 

Anul următor, a susținut prima etapă a Concursului Floarea din grădină, câștigând, trei ani mai târziu, cu punctajul maxim. Succesele s-au ținut apoi lanț.

A fost referent de specialitate la Centrul Creației Populare Bistrița, culegătoare de folclor, îndrumătoare a copiilor.

A strâns în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărți și culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice și premii primite în țară și la diverse festivaluri folclorice internaționale.

În anul 1994 a fost laureată a premiului Ethnos pentru activitatea sa de culegătoare și interpretă a folclorului năsăudean.

În 1974 i-a apărut primul disc la Electrecord, apoi a făcut și alte înregistrări la diferite case de producție.

A înregistrat trei CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste și de dor. Repertoriul său a fost năsăudean, dar a cuprins cântece și din alte zone ale județului Bistrița-Năsăud.

1949: A murit muzicianul, compozitorul, dirijorul, folcloristul şi poetul Nicodim Ganea (n. 1878).

1958: S-a născut actriţa română Magda Catone.

După terminarea facultății a fost repartizată la Petroșani, la Teatrul de Stat, acolo unde l-a cunoscut pe soțul său de mai târziu, actorul Șerban Ionescu. 

Și-a făcut debutul în film în anul 1981, când încă era în facultate, în pelicula lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele Mitică?.

A jucat la Teatrul de Comedie din București. Printre premiile câștigate se numără Premiul de interpretare la Festivalul de teatru de la Brașov din 1983 și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru de la Costinești din 1984. Dintre filmele în care a jucat: Imposibila iubire, Salutări de la Agigea, Flăcări pe comori, De ce are vulpea coadă?, Telefonul, Divorț…din dragoste, Dragoste și apă caldă, Balanța, Une mere comme on n’en fait plus, Zapping, Milionari de weekend.

1971: A murit filologul și eseistul român Anton Balotă, specialist în slavistică şi albaneză; filolog cu deschidere spre eseu, îşi încheie cariera prin cercetări în domeniul baladei româneşti şi sud-dunărene; (n. 1901).

1972: S-a născut jucătoarea de tenis Ruxandra Dragomir.

Intre anii 1990 și 2001 a câștigat 9 turnee de tenis la simplu, pentru ca la data de 15 august 1997 să ocupe locul 15 pe lista celor mai buni jucători de tenis din lume.

După ce a condus Federaţia Română de Tenis timp de patru ani, între 2009 şi 2013, Ruxandra Dragomir a fost aleasă în iulie 2014, să ocupe funcţia de Preşedinte al Organizaţiei pentru Femei din Partidul Mişcarea Populară (PMP).

1978: Era inaugurat Spitalul Clinic al Municipiului Bucureşti (din 1984, Spitalul Universitar Bucureşti, devenit  din 2000, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti).

1983: A murit inginerul Elie Carafoli, fondatorul școlii românesti de aerodinamică, membru al Academiei Române; (n.15 septembrie 1901).

Este autorul unui  “Tratat de aerodinamică”, considerat o operă clasică în domeniu.

A proiectat împreună cu francezul L. Virmoux, proiectul primului avion monoplan  de lupta  românesc cu aripă joasă, IAR-11 CV, construit în 1930, de Industria Aeronautică Română – Braşov.

Avionul era un monoloc, monoplan cu aripa plasată jos, cu tren de aterizare fix, carenat. Strucura era din lemn, cu elemente de dural la motor.  Trenul de aterizare avea un ecartament de 1,9 m, și atât el, cât și bechia aveau amortizoare cu sandouri (cauciuc). Avionul era propulsat de o o elice bipală antrenată inițial de un motor Lorraine Courlis 48-5 de 600 CP.

Cu un motor  Hispano-Suiza,  avionul a realizat o viteză maximă de 329 km/h la înălțimea de 300 m

Avionul era inarmat cu mitraliere Vickers, 2 x 7,7 mm, montate de-o parte și cealaltă a motorului, cu tragere prin discul elicei.

 1987: A fost inaugurată noua linie a metroului bucureştean Piaţa Unirii – Pipera (8,4 km), încheindu-se, astfel, lucrările la magistrala a II-a, Nord-Sud (în lungime de 18,7 km).

1996: A murit  interpreta de muzică lăutărească Romica Puceanu; (n. 1937).

1999: La Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, a avut loc primul transplant de cord din România, după 31 de ani de la premiera profesorului Christian Bernard, într–un spital din Africa de Sud, în 1968.

Echipa de medici a fost condusă de dr. Şerban Brădişteanu( foto sus).Intervenţia a durat 4 ore.

2011, 24/25: A decedat Liviu Ciulei, regizor de teatru şi film, actor, scenograf, arhitect şi profesor, considerat unul dintre întemeietorii teatrului românesc modern; (n. 7 iulie 1923, Bucuresti).

A fost o personalitate importantă a teatrului si filmului cu o activitate creatoare remarcabilă de peste 50 de ani,  care a marcat atât arta scenică românească prin spectacole de anvergură națională și internațională, dar și lumea filmului românesc și internațional.

A studiat arhitectura, apoi teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din Bucuresti.

A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck in Visul unei nopti de vara la Teatrul Odeon; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucuresti, (mai târziu numit Teatrul Bulandra), unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash.

În 1961 a devenit celebru pentru o punere în scenă total originală a piesei Cum va place a lui Shakespeare. În anul (1965), Liviu Ciulei a primit Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, pentru filmul – Padurea spanzuratilor.

In 1963, se numara printre membrii fondatori ai Asociatiei Cineastilor din Romania (ACIN), al carei vicepresedinte a fost pana in anul 1968; intre 1963 si 1972, a creat, ca director, o spectaculoasa imagine a Teatrului Bulandra, a fost director la „Lincoln Center” din New York, si apoi, intre anii 1981-1986, director al Teatrului „Guthrie” din Minneapolis. A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra. A lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.

A părăsit Romania in anul 1980 și a fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota (Statele Unite), iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University si New York University. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra ca un semn de recunoaștere al meritelor sale extraordinare aduse scenei și ecranului românesc.

Liviu Ciulei a derulat o sustinuta activitate didactica universitara in SUA si Germania, in 1992 devenind membru corespondent al Academiei Romane.

Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre. In 1996, UNITER i-a acordat Premiul sau anual pentru intreaga activitate.

Regizorul Liviu Ciulei a descoperit si talente autentice, care au debutat sub bagheta sa inspirată: Irina Petrescu si Lazar Vrabie (in filmul Valurile Dunarii), Gina Patrichi, Ana Szeles si Mariana Mihut (în Padurea spanzuratilor), cântareața de muzica usoară Margareta Paslaru , actriță în  marele spectacol „Opera de trei parale”.

 2014: A  decedat inginerul energetician Gleb Drăgan; importante contribuţii în domenii ca electrostatica, descărcarea corona, trăsnet sau supratensiuni atmosferice şi de comutaţie; (n. 1920, la Tătar Copceac-Cahul, azi în R. Moldova).

A înfiinţat Laboratorul de tehnica tensiunilor înalte din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.

A fost membru titular al Academiei Române din 2004.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mare Mucenic Areta și Sfânta Muceniță Sebastiana

Sfântul Mare Mucenic Areta și Sfânta Muceniță Sebastiana – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

Sfântul Mare Mucenic Areta a fost eparhul cetatii Nagran din sudul Arabiei in timpul imparatului Iustin (sec. V).

A dobandit moarte muceniceasca, in anul 523, impreuna cu alti patru mii de crestini, preoti, monahi, monahii, barbati, femei si copii, cand paganul Dunan a pornit razboi impotriva acestei cetati.

Sinaxarul aminteste faptul ca desi Areta era atat de inaintat in varsta incat nici nu putea umbla, acesta a intarit prin cuvant pe cetatenii cetatii in credinta in Hristos.

Tot astazi facem pomenirea:

– Sfintei Mucenite Sebastiana;

– Sfintilor Marcu, Sotirih si Valentin;- Sfantului Acachie;

– Sfantului Mucenic Nerdon;

– Sfantului Proclu, Patriarhul Constantinopolului.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/24/o-istorie-a-zilei-de-24-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox;
11. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 22 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 octombrie în istoria noastră

1846: S-a născut în localitatea Bivolu (azi Viișoara), Botosani, savantul român  Dimitrie (Demetrius) Brandză,  medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București, care astazi îi poarta numele; (d.3 august 1895, Slanic Moldova).

1856 : Memoriul lui  Gheorghe Magheru, fruntaș al revoluției de la 1848 din Muntenia, adresat puterilor garante la Constantinopol.

Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București) a fost un comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească.

Memoriul a fost un act prin care Gheorghe Magheru, deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la București și unul dintre fondatorii Partidei Naționale, mișcare care promova unirea principatelor române, protesta împotriva intenției Porții de a asimila Principatele Dunărene cu celelalte provincii ale Imperiului Otoman și de a exclude din dezbaterile viitoarelor adunări – divanuri ad-hoc chestiunea unirii lor.

În memoriu mai erau solicitate: retragerea trupelor austriece, staționate în Principate în ultimul an al Războiului Crimeii (1853–1856), revenirea în țară a foștilor revoluționari exilați, libertatea presei, destituirea miniștrilor ostili unirii și alegeri libere ale adunărilor – divanurilor ad-hoc, desfășurate sub supravegherea comisiei de informare a marilor puteri.

1876: S-a creat Partidul Popular Săsesc din Transilvania

Înființat la Congresul din 10/22 octombrie, a reprezentat o organizație politică a sașilor din Transilvania, cu secții în fiecare comună, având la bază programul adoptat, la Mediaș (4 iunie 1872), de către Partidul „bătrânilor” (Altsachsen) și cel al „tinerilor” (Jungsachsen), pentru susținerea, între altele, a luptei pentru menținerea autonomiei politice a zonei locuite de sași (autonomie desființată de Parlamentul maghiar în martie al același an).

1882: A decedat pictorul român Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români; (n.15 februarie 1850).

Ion Andreescu – autoportret

1907: S-a născut Cella Serghi, scriitoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice; (d. 19 septembrie 1992).

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, si camil Petrescu.

În anul 1977 a publicat la editura cartea Româneasca  un volum autobiografic intitulat ”Pe firul de păianjen al memoriei”.

 Și un ultim interviu al scriitoarei.

1911: Apărea (cu întreruperi, până în iunie 1923, săptămânal, apoi bilunar), la Bucureşti, revista literară, artistică şi socială „Flacăra”, cu un rol important în mişcarea literară şi artistică din anii premergători Primului Război Mondial, condusă la început de Constantin Banu, apoi de Ion Pillat, Adrian Maniu şi Horia Furtună.

Tipărită în atelierele Socec, publicația era saptămânală, având ziua de apariție sâmbăta. Revista avea, încă de la lansare, colaboratori de prestigiu: G. Coşbuc, Şt. O Iosif, M. Sadoveanu, O. Goga, Ion Minulescu, Demostene Botez, G. Bacovia, Al. Macedonski, Ion Pillat, Liviu Rebreanu şi alţii. Criticul de autoritate al revistei era Eugen Lovinescu

Constantin Banu (1873-1940)

„Flacăra” revistă de cultură, gândită de fondatorul său ca o publicaţie de orientare elitistă şi liberală, „furată” ulterior in anii comunismului si  reorientată după Revoluţie, a  supravieţuit  dificultăţilor  până la centenarul  sau, fiind  una dintre cele mai longevive reviste româneşti, trecută prin diverse orientări ideologice, care de multe ori l-au tradat pe ctitorul sau.

A ramas   un loc de întâlnire a celor mai importante nume din cultura română.

1916: A murit Ion G. Sbierea, filolog şi folclorist; a realizat culegeri de folclor din Bucovina, ediţii de texte româneşti vechi (Codicele voroneţean), monografii; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (n. 1836).

1918 : A apărut gazeta Glasul Bucovinei.

Întemeiată de Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici și Radu Sbiera, înlocuia publicația oficială de limbă germană Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan.A fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia.

În primul număr al ziarului (9/22 octombrie 1918) a fost publicat articolul Ce vrem?, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918–1923.

1927: S-a născut Constantin Olariu, poet şi traducător; a tradus peste 40 de volume (proză, poezie, teatru) aparţinând unor scriitori maghiari, clasici şi contemporani, din România sau Ungaria; (m. 1997).

1927:  Savantul de origine istro-română Nikola Tesla a  expus 6 noi invenţii, printre care un  motor electric monofazat de concepție proprie.

 1932: Are loc la Bucureşti, in România, a treia Conferinţă Balcanică la care participa Albania, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia. Conferinţa a durat pînă pe 28 octombrie si a pus bazele unui pact politic balcanic, bazat pe principiul neagresiunii , la aceasta adăugându-se încercarea de a realiza o înţelegere cu Uniunea Sovietică.

S-a hotărât crearea a două comisii care aveau să găsească cea mai bună parte a pactului balcanic. Pe ordinea de zi au fost incluse şi cererile Germaniei privitoare la drepturile de înarmare.

Spre sfârşitul anului 1932, situaţia internaţională se agravase, mai ales că Franţa a fost presată de englezi să accepte noua situaţie creată în jurul Germaniei, iar Italia ducea o campanie de presă dură la adresa Iugoslaviei. În aceste condiţii, România a început încă din vara anului 1933, să strângă relaţiile cu Turcia.

1933: In comuna Chiperceni, jud.Orhei, in România unita, este dezvelit monumentul consacrat ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.

 1936: S-a născut soprana Cleopatra Melidoneanu.

1941: S-a declanşat Masacrul de la Odesa, în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odessa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâţi 16 ofiţeri români, inclusiv comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi 4 ofiţeri germani de marină.

Militarii români nu au reuşit să-i prindă pe autorii atentatului şi s-au răzbunat pe populaţia civilă locală.

Drept represalii au fost ucişi, la întâmplare, localnici civili, majoritatea evrei, in perioada 22 – 24 octombrie 1941. Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca.

1942: A murit Octavian C. Tăslăuanu, critic literar, memorialist, publicist şi om politic; aflat la conducerea „Luceafărului” între anii 1903 şi 1919, a jucat, prin poziţia deţinută la cea mai de seamă revistă culturală a românilor transilvăneni, un rol deosebit de important în lupta dusă pe tărâm cultural pentru realizarea dezideratului de desăvârşire a unităţii naţionale; (n. 1876)

1952: S-a născut Mircea Sandu, fost fotbalist român, preşedinte al  Federatiei Romane de Fotbal (FRF).

1958: S-a născut Dan Creimerman, solist şi compozitor de muzică uşoară.

https://www.youtube.com/watch

1974: A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București-Măgurele

Pregătirea în domeniul fizicii a fost desfășurată la Universitatea din București în cadrul Facultății de Științe. După 1948, la Universitatea din București a funcționat Facultatea de Matematică și Fizică până în anul 1962, când cele două științe și-au continuat drumul, dar în cadrul unor facultăți separate.Activitatea Facultății de Fizică a continuat în Palatul Universității din București până în anul 1974, când facultatea a fost mutată de la București la Măgurele, pe Platforma Națională de Fizică creată acolo, sub numele de Centrul Național de Fizică. Facultatea de Fizică își desfășoară și astăzi activitatea în Măgurele.

1985: A decedat în Austria,  la Ehrwald, în  Tirol, soprana română, Viorica Ursuleac, fiica unui arhidiacon ortodox, născută la Cernăuți, Bucovina,in ziua de 26 martie 1894.

După ce și-a terminat studiile la Viena, Viorica Ursuleac a debutat în anul 1922 pe scena operei din Zagreb si a apărut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), la  Opera din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt.

A fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o „die treueste aller Treuen” („cea mai fidelă dintre fidele”) si  a cântat în premierele a patru dintre operele sale: Arabella (1933), Friedenstag (pe care a dedicat-o ei și lui Krauss, 1938), Capriccio (1942) și repetiția publică cu costume la Die Liebe der Danae (1944).

A apărut la Festivalul de la Salzburg (1930-1934 și 1942-1943) și o stagiune la Covent Garden (1934), unde a cântat în prima reprezentație din Anglia a operei Schwanda the Bagpiper de Jaromír Weinberger și Arabella (rolul ei favorit). A apărut de asemenea la Royal Opera.

Ursuleac a cântat la Teatro alla Scala din Milano. Singura ei apariție din America a fost în 1948, la Teatro Colón din Buenos Aires.

A primit distincția austriacă Kammersängerin (1934) și distincția germană Kammersängerin (1935).

Spectacolul de adio l-a susținut în 1953, la Wiesbaden, în Der Rosenkavalier. A fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964.

1991: Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

1992:  S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.

 21

1995: S-a sinucis, poeta si eseista Gabriela Negreanu ; (numele sau la nastere era Gabriela Vasilache; prin casatorie, Negreanu). S-a nascut la 6 iulie 1947, la Bucuresti .

A urmat liceul la Botosani si Calarași. In 1970 a absolvit Facultatea de Limba si Literatura Româna a Facultatii din București.
A scris poezii de la vârsta de 8 ani şi a activat în echipele de teatru ale şcolilor frecvantate. A debutat cu poezia Dunăre, în Luceafărul, 1983. Participă la cenaclurile bucureştene Junimea, Labiş etc şi la echipele de teatru studenţesc.

Timp de cincisprezece ani (intre 1970 si 1985) a fost redactor la Editura Albatros.
După Decembrie 1989 va lucra la redacţia Culturală a Televiziunii Române, realizatoare a emisiunii Logos şi Ethos.

Opera literară: Paul Valery şi modelul Leonardo; Decorul şi prezenţa, 1979; Elegii pentru sufletul înflorit, 1981; Jurnal. Eul peregrin, 1984; Partea omului, 1987; Incinte, 1988;Viziune cu logofagi, 1994; Memoria unui creier, 1995; Noaptea iniţiaţilor, 1995.

A incetat din viata la 22 octombrie 1995 la Bucuresti si a fost inmormântata la Cimitirul Straulesti II.

1997: S-au schimbat  instrumentele de ratificare si a intrat în vigoare Tratatul româno-ucrainean.

2008: A murit Nicolae Boşcaiu, biolog şi botanist; cercetări de botanică sistematică, fitogeografie, istoria florei şi vegetaţiei; membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1925).

2010: A încetat din viață violonistul, dirijorul şi profesorul Radu Zvorişteanu, fost concertmaistru al Orchestrei Naţionale Radio timp de 24 de ani; (n. 1926).

In 1945, la 19 ani a fost angajat violonist al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii iar in 1962 a fost numit concertmaestru al acestui ansamblu, post pe care l-a deţinut pană la pensionarea sa, din 1986. Personalitate activă, permanent cercetătoare, Radu Zvorişteanu nu s-a limitat doar la activitatea sa din cadrul orchestrei, ci a iniţiat o serie de proiecte camerale, cum ar fi cvartetul infiinţat in 1958, Orchestra de Cameră fără dirijor a Radiodifuziunii, pe care a fondat-o in 1967 sau Orchestra de cameră „Pro-Mozart”, ansamblu specializat in interpretarea lucrărilor marelui compozitor austriac, in cadrul căruia a activat ca dirijor.

Radu Zvorişteanu a apărut şi in ipostază solistică alături de Orchestra Naţională Radio şi a fost de asemenea, in anii 70 – 80, profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, conducand Orchestra de Studenţi a instituţiei.

Talentul său a fost moştenit şi de cei doi fii, Virgil Zvorişteanu, in prezent concertmaestru al Orchestrei Naţionale Radio şi Bogdan Zvorişteanu, de asemenea concertmaestru al prestigioasei Orchestre Suisse Romande. Radu Zvorişteanu a fost inmormantat astăzi la Cimitirul Evanghelic din Bucureşti.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții șapte tineri din Efes; Sfântul Averchie, Episcopul Ierapolei

Sfintii sapte tineri din Efes, mai putin cunoscuti in partile noastre, sunt sarbatoriti de Biserica Ortodoxa de doua ori pe an, pe 22 octombrie si pe 4 august. Adesea, ei sunt intalniti sub denumirea de „cei sapte adormiti”.

Pestera celor Șapte Sfinti din Efes, asezata in Muntele Ohlonului, este identificata de traditia crestina cu aceea in care si-a dat sufletul Sfanta Maria Magdalena. Cum si de ce au adormit acesti sapti tineri bineplacuti lui Dumnezeu vom afla imediat.

Sfantul Averchie a fost episcopul cetatii Ierapole din Frigia, in timpul domniei imparatului Antonin si a fiului sau, Marc Aureliu (161-180). Populatia acestei cetati era in majoritate pagana. In timpul unei serbari pagane, Sfantul Averchie a intrat in templu si a distrus idolii. Trei tineri dintre pagani, fiind demonizati si incercand sa-l omoare pe episcop, au cazut la pamant inaintea acestuia, iar demonii s-au departat de la ei. Vazand minunea sfantului, cinci sute de persoane au crezut in Hristos si au dorit sa primeasca Sfantul Botez.

Cu vremea, Sfantul Averchie a reusit sa aduca intreaga cetate Ierapole la dreapta credinta. Tot Sfantul Averchie i-a redat vederea mamei proconsulului provinciei, Publius. Sfantul Averchie a umblat prin orasele si satele vecine vindecand bolnavii si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu.

A predicat in Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitand Roma si convertind peste multi oameni la crestinism. Traditia consemneaza faptul ca Sfantul Averchie s-a invrednicit de mai multe ori de vederea lui Hristos.

Din acest motiv, cat si pentru faptele sale minunate, a fost numit „intocmai cu Apostolii”. Sfantul Averchie s-a mutat la Domnul in cetatea Ierapole la o varsta inaintata.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/22/o-istorie-a-zilei-de-22-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro.;
11. Cinemagia.ro.