CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 29 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 29 mai în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1329: Prima menţiune documentară a localităţii Baia Mare (într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Carol Robert de Anjou).

Prin documentul din 29 mai 1329 regele Carol Robert (1301-1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie, pădurea aflată între cele două aşezări pentru ca acest teritoriu să fie populat.

Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum, judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conţinutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479.

Prima diplomă privilegială a oraşului, pe care o putem studia şi astăzi, datează din 20 septembrie 1347 şi a fost acordată de regele Ludovic I (1342-1382), la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru şi notarului Ulrich, juraţi din Baia Mare şi Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al oraşului a ars într-un incendiu.

Prin acest nou privilegiu se stabilesc hotarele oraşului şi se acordă locuitorilor numeroase drepturi: libertatea de a-şi alege judele, juraţii şi parohul, dreptul de a judeca în interiorul oraşului „toate pricinile ce se ivesc între ei, deopotrivă cele mari ca şi cele mici”, asigurarea libertăţilor individuale, libertatea vămii, dreptul unui târg pe an, timp de cincisprezece zile „fără contenire”, dreptul de desfacere liberă a vinului, dreptul de a se fortifica cu ziduri „împotriva năvalei duşmanilor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O categorie distinctă de prevederi viza organizarea mineritului, precizându-se ca, anual, să se aleagă un jude al minerilor care să supravegheze împreună cu judele oraşului şi cu juraţii, activitatea desfăşurată în mine şi să exercite dreptul de judecată în problemele legate de minerit.

De asemenea, judele şi juraţii alegeau supraveghetorii minelor, care trebuiau „să cerceteze toate hrubele şi lucrările de mină şi să se îngrijească de venitul urbei” cuvenite regelui.

 

 

 

 

 

 

 

1848: Se deschid lucrările Dietei maghiare de la Cluj, care la  30 mai proclamă unirea Transilvaniei cu Ungaria, act politic pe care împăratul austriac Ferdinand îl sancționează la 10 iunie 1848.

Dieta din Cluj, Transilvania, a votat  fără a ține seama  de opozitia  Adunării  romanilor de la Blaj si a unor părţi importante ale saşilor şi maghiarilor ardeleni.

 Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi.

În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena, mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de liderii maghiarilor în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză, adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării,  prin omogenizarea forţată a etniilor diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale.

 

 

 

 

 

 

 

 

1889 (29 mai/ 10 iunie): Este adoptată Legea privind introducerea sistemului monometalist/etalon de aur (va intra în vigoare la 17/29martie 1890).

 

 

 

 

 

 

 

 

1893 (29 mai/ 10 iunie): A apărut Legea clerului mirean, care prevedea salarizarea clerului, întreţinerea bisericilor, fixarea parohiilor, numirea şi pregătirea clerului mirean, controlul administrativ şi disciplinar în biserică.

 

 

 

 

 

 

 

1895: S-a născut medicul Maximilian Popper unul dintre primii organizatori ai  luptei anti-tuberculoză din România. A avut un aport important in pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie (m. 1960).

 

 

 

 

 

 

 

1899: S-a născut prozatoarea şi poeta Georgeta Mircea Cancicov (numele la naştere: Maria Jurgea); (m. 1984).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut la Târgoviște, Ionel Fernic; (d. 22 iulie 1938, Bucovina).

A fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ionel fernic photos

 

 

 

În ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară.

În scurt timp a  devenit autorul a peste patru sute de șlagăre, multe dintre compozițiile sale bucurându-se  de faimă în epocă până în ziua de astăzi. În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic. Ionel Fernic plecat din viaţă într-un accident de aviaţie…

Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.

În aer Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător.

Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare.

Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți și  va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.

 

 

 

 

 

 

 

1910: S-a născut chimistul Ioan Zugrăvescu; lucrări în domeniul chimiei organice; cercetări privind chimismul celular, îndeosebi celulele maligne; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1989).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1912: Se desfasoară Congresul de la Alba-Iulia, prezidat de Gh.Pop de Băsești, la care participă peste 20.000 de reprezentanti ai populației române din întreaga Transilvanie.

Congresul a adoptat o rezolutie de protest fata de proiectul de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care face din biserica un instrument politic de deznationalizare a bastinașilor de etnie romana. Congresul hotărăşte, totodată, crearea unei comisii care să ia toate măsurile necesare  pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române

1924: Este inaugurat la Bucuresti  Institutul Francez de Inalte Studii, cu scopul de a face cunoscuta cultura franceza in Romania.

Va funcţiona până în 1948 fiind închis între anii 1948 şi 1970 de autoritatile comuniste, dupa care va funcţiona din nou, sub diverse denumiri. In prezent – Institutul Francez.

 

 

 

1925: S-a născut Erwin Friedländer, fizician american de origine română; activitatea sa de cercetare s-a concentrat îndeosebi asupra metodelor de măsură în tehnica nucleară, precum şi a radiaţiilor; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2003 (m. 2004.

 

 

 

 

 

 

 

1933: S-a născut Stan Velea, specialist român în limba polonă, comparatist şi traducător.

 

 

 

 

 

stan velea

S-a dedicat  aproape în exclusivitate studiului literaturii polone, pe care a promovat-o în România prin studii şi traduceri; (m. 2007).

 

 

 

 

 

1944: A murit juristul Constantin C. Stoicescu; specialist în drept roman, a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman; ministru al justiţiei (1941, 1942); membru corespondent al Academiei Române din 1936; (n. 1881).

 

 

 

 

 

 

1945: A murit Mihail Sebastian (nume la naştere Iosif Hechter), romancier, dramaturg şi eseist român, de origine evreiască; ( n. 18 octombrie 1907). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Romanele sale publicate: “De două mii de ani” (1934),  “Oraşul cu salcâmi” (1935) (roman al adolescenţei),  “Accidentul” (1940), au fost influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi.

Ca dramaturg, s-a impus în literatura română cu piesele  “Steaua fără nume”, “Jocul de-a vacanţa”, “Ultima oră”.

 

 

 

 

 

 

 

1955: A murit entomologul Aristide Caradja; s-a ocupat în special cu studiul lepidopterelor, mai ales al fluturilor mici (colecţia sa, foarte valoroasă, se află la „Muzeul de istorie naturală Grigore Antipa” din Bucureşti).

A fost membru onorific al Academiei Române din 1930; (n. 1861).

 

 

 

 

 

 

 

 

1962: A murit actorul Benedict Dabija; (n.22 septembrie 1926, Piatra Neamt).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru benedict dabija actor

 

 

 

 

 

Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele „La Moara cu noroc”(1955), Eruptia (1958) sau  Valurile Dunarii (1959).

 

 

 

 

 

 

 

 

1980: La Campionatul internațional de atletism, Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1980: S-a născut actriţa Irina Cojar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1989: A murit Adrian Petringenaru, un regizor de film care a abordat toate genurile cinematografice, de la documentar la animaţie şi ficţiune; (n. 19 octombrie 1933, Bucuresti).

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – secţia istoria şi teoria artei (promoţia 1969).În 1983 publică, la editura Meridiane, volumul „Imagine şi simbol la Brâncuşi”.

A regizat printre altele, filmele Tatăl risipitor (1974), Rug şi flacără (1979), Cireşarii (1984).

 

 1991: A murit la Bucuresti, pictorul Brăduţ Covaliu; (n. 1 aprilie 1924, Sinaia).

 Între 1942-1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe pictorul Alexandru Jean Steriadi.

A avut mai multe expoziţii personale la Bucureşti, Constanţa, Cluj, Budapesta, Atena, Calcuta, Bruxelles, Helsinki, Viena etc.

A lucrat ca redactor la revista „Arta plastică”, în 1963 a fost ales secretar al Uniunii Ariştilor Plastici din România, iar în 1968 a fost ales preşedinte al aceluiaşi for.

Din 1960 a desfăşurat activitate didactică la Institutul Pedagogic din Bucureşti apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A publicat volumele „Rugul de taină” (poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969) şi „Pe ţărmurile artei” (eseuri, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977). A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1962), Ordinul Meritul Cultural, cls. a II-a (1968), Ordinul Steaua Republicii Socialiste România (1971), Marele Premiu al U.A.P. (1981), Grand premio internationale „Trionfo”, Premiul „Oamgio a Picasso”, Roma (1981) s.a.

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: A decedat regizorul de film documentar Ion Bostan; (n. 1914, la Cernăuţi, azi în Ucraina).

 

 

 

 

 

Ion Bostan

 

 

 

 

Printre filmele documentare pentru care a fost  premiat se numara:

 Sub aripa vulturului (Mamaia, 1964), Marea Sarmatică, Marea Neagră (Teheran, 1968), Histria, Heracleea si lebedele (Novi Sad, 1969), Stârcul, pasăre – reptila (Rio de Janeiro, 1970), Pădurea scufundată (ACIN 1972), Pădurea scufundată (Teheran, 1973); Premiul pentru întreaga activitate (ACIN 1979), Glasuri în desişuri (ACIN 1988).

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/29/o-istorie-a-zilei-de-29-mai-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  4. e.maramures.ro ;

  5. Wikipedia.ro.;

  6. mediafax.ro ;

  7. worldwideromania.com ;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  10.  Istoria md;

  11. agerpres.ro.

     

Reclame

29/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 28 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

28 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

1823: Țarul Rusiei, Alexandru I, emite pe numele Senatului un decret privind extinderea în Basarabia țaristă a prescripției asupra acțiunilor judiciare, termenul stabilit fiind de 10 ani.

 

 

 

 

 

 

 

 1830: S-a născut pianistul și compozitorul transilvănean Carl Filtsch; (m. 1845).

 

 

 

 

1864: A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof om politic, istoric și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania; (n. 28 iulie 1808).

 

 

 

Simion Barnutiu

 

 

A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848  si la cea din mai 1848.

Este cel care a conceput  celebrul  manifest “Proclamația din 24-25 martie 1848″ , în care enunță  principiile  si  conceptiile   sale despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1892 : Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului Memorandumul elaborat de Iuliu Coronianu şi semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinte), Septimiu Albini (secretar), etc.

Memorandumul  dorea sa fie un  protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în  februarie 1867 .

 

 

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.vestul.ro/uploads/modules/news/2337/memorandum.jpg

Semnatarii Memorandumului :

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţia.
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după  Supplex Libellus Valachorum (1791)  şi  Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi trimite Memorandumul guvernatorului ungar la Budapesta.

Iniţial, guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură împotriva memorandiştilor pentru a nu periclita reînnoirea Tratatului de asociere a României la Tripla Alianţă din 1883. 

După ce Tratatul secret cu Austro-Ungaria este prelungit pe 13 iulie 1892, autorităţile maghiare deschid acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.

Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Acest rezultat a stârnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc.

Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR.

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

 

 

 

 

 1896: A murit in Bucuresti, George Baronzi, poet, prozator, dramaturg şi traducător; (n.20 octombrie 1828, Braila).

 

In 1845 scria la „Curierul romanesc”, in 1848 era redactor al revistei „Romania”, iar in 1859 editeaza, impreuna cu Gh. Sion, foaia „Zioa”; este redactor la publicatiile „Mos Ion”, „Presa romana”, „Vocea Covurluiului”, aparute la Braila si Galati, conduce „Vocea poporului” (1870). Mai publica in „Patria”, „Concordia”, „Romanul”, „Nationalul”, „Dambovita”, „Unirea”, „Revista Carpatilor”, „Constitu­tionalul”, „Buciumul”, „Trompeta Carpatilor”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literara” etc.

A tipărit peste 45 volume, din cele mai variante genuri: versuri , teatru, traduceri din limba franceză şi engleză şi de asemenea proză.

Cel mai cunoscut in epoca a fost  romanul lui, Misterele Bucurestilor (I-III, 1862-1864).

 

 

 

 

 

1898: Este adoptată Legea pentru organizarea Marinei Militare din România, care se compunea din două divizii: Divizia de Dunăre cu sediul la Galaţi şi Divizia de Mare cu sediul la Constanţa; (28 mai/9 aprilie)

 

 

 

 

 

 

 

1913: S-a născut  George Macovescu, publicist, prozator, diplomat și politician român comunist, fost ministru de externe; (d.2002).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1917: Au  luat sfârsit la Chișinău, gubernia Basarabia,  lucrările Congresului  invățătorilor moldoveni din Basarabia, incepute pe 25   mai.

Au  fost luate hotarari importante privitoare la dezvoltarea învațămantului național in limba  natională  si răspândirea culturii in rândurile poporului.

Raportul despre organizarea instruirii în şcolile naţionale de toate nivelele, prezentat la acest congres, în faţa a 350 de delegaţi, de către Ştefan Ciobanu, „profesor la gimnaziul din Bolgrad şi bun cunoscător al limbii, literaturii şi istoriei neamului” , a fost susţinut cu multă bucurie.

Pe de altă parte, în cadrul forului respectiv, unii învăţători (Buciuşcan, Dimitriu ş.a.) s-au pronunţat împotriva limbii române, încercând, în fel şi chip, să minimalizeze importanţa ei şi să spună că-i săracă şi fără perspectivă.
„Limba moldovenească, – spunea, spre exemplu, învăţătorul Buciuşcan, – e atât de săracă, încât am putea spune că noi nu avem limbă.

Ne lipsesc cele mai multe cuvinte… De unde să le luăm? De la mocani ori de la franceji? Nicidecum! Să le luăm de la ruşi, căci cu ei avem de a face”

Acelaşi Ştefan Ciobanu le-a răspuns în felul următor celor alde Buciuşcan şi Dimitriu, care, deznaţionalizaţi fiind, îşi băteau joc de propria limbă fără să se refere la cauzele degradării ei: „Este o greşeală să se creadă că noi nu vom putea începe învăţătura în moldoveneşte din pricina sărăciei limbii.

Limba noastră nu este deloc săracă.

Dimpotrivă, chiar din Basarabia au ieşit mulţi scriitori români mari, care au avut o limbă bogată, ca A. Donici, I. Sârbu, C. Stamati, B.P. Hasdeu şi alţii.”
In cadrul acestui Congres al învăţătorilor din Basarabia, scriitorul Alexei Mateevici (autorul poeziei „Limba noastra”, devenita astazi imnul R.Moldova), polemizând (alături de Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan, Iustin Frăţiman, Ion Codreanu ş.a.), cu învăţătorii deznaţionalizaţi, a rostit celebrele fraze:
„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania” şi „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”

 

 

 

 

 

 

1948: Prin decretul guvernului comunist român Petru Groza, Regele MihaiI al României şi membrii familiei regale, sunt lipsiţi de cetăţenia română.

  
Pe data de 22 mai 1948, în ședința Consiliului de Miniștri, s-a decis retragerea naționalității române Regelui Mihai și Reginei Elena. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial cu nr 122  (partea 1 B), din 28 mai 1948.

 

 

 

 

 

 

 

WP_20150315_006

 

 

 

 

Hotararea a fost luata pe baza Legii privind dobandirea si pierderea cetateniei romane, care a fost promulgata la 19 ianuarie 1939 precum si a decretului-lege din 9 decembrie 1940 privind retragerea nationalitatii romane acelora care in strainatate au purtari potrivnice indatoririi de fidelitate fata de tara.

Ambele acte normative emise de autoritati erau insa neconstitutionale, dupa ce la 31 august 1944 a reintrat in vigoare Constitutia din 1923.

La 30 decembrie 1947  Palatul Regal a fost  înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor.

Sub şantaj şi ameninţarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit să abdice. Comuniştii proclamă Republica Populară.

În ianuarie 1948, Regele Mihai părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de caţiva apropiaţi.

El a declarat  la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin forţă şi în consecinţă este nulă.  

In toate cele cinci decenii de exil,regele Mihai I nu a cerut vreunei alte tari sau for oficial o alta cetatenie, pastrandu-si calitatea de cetatean roman.

 

 

 

 

 

Regele Mihai al României

 

 

Decizia Consiliului de Ministri din mai 1948 a fost revocata prin Hotararea guvernului condus de Victor Ciorbea, din 21 februarie 1997, regele Mihai redevenind, “de jure”, cetatean roman.

 

 

 

Guvernul României hotărăşte:

HOTĂRÂRE 29 /1997

privind revocarea Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948

ARTICOL UNIC

Se revoca Decizia Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, publicată în Monitorul Oficial (Partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948.

PRIM-MINISTRU

VICTOR CIORBEA

 

 

 

 

 

1963: A murit Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române: “Popa Man”, “Domnişoara Ana”, “File din cartea naturii”; (n.12 septembrie 1882).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrăşcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toţi membrii „lotului Pătrăşcanu”, iar comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, executat in timpul regimului lui Gheorghiu – Dej, a fost reabilitat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: A murit Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla, al cărui nume se leagă de Unirea de la Alba Iulia a Transilvaniei cu Tara Mama, Romania; (n. 30 ianuarie 1885).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   A  făcut parte din delegaţia care a prezentat regelui Ferdinand hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 de unire a Transilvaniei cu România. A desfăşurat o intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român. 

A  fost episcop al Episcopiei romano-catolice de Cluj-Gherla, cardinal,   membru de onoare (din 1945 ) al Academiei Romane.

La  1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj,  a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lu Stalin si a comunistilor  din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți).

La 28 octombrie 1948   a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele , unde a fost ținut închis, sub pază, în foame și frigîmpreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați.

Atât autoritățile comuniste cât și conducerea BOR  si  patriarhul  Iustinian Marina  personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei  , în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Manastirea Caldarusani , iar în 1950  la penitenciarul din Sighet.

 În anul 1955 , a fost dus la Curtea de Arges, iar în anul 1956, la Manastirea Ciorogarla , apoi din nou la Caldarusani , unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.

A fost  membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 1974: S-a născut  cunoscutul  actor, cântăreţ şi compozitor Tudor Chirilă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani şi replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialişti români.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985: A decedat la  Bucuresti, marele fizician român, profesor universitar, Şerban Ţiţeica; (n. 14 martie (S.N. 27 martie 1908, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este intemeietorul şcolii româneşti de fizică teoretică, si şi-a axat cercetările îndeosebi asupra termodinamicii, mecanicii cuantice, fizicii atomice şi particulelor elementare.

A fost membru titular al Academiei Române din 1955, vicepreşedinte (1963-1985) şi vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte (iunie 1975 – martie 1976) al acestui for.

 

 

 

 

 

1990: S-a constituit Federaţia Etnică a Romilor (FER) din România, condusă de un secretariat format din: Nicolae Gheorghe, Gheorghe Ivan, Vasile Ionescu, Vasile Burtea.

 

 

 

 

 

 

1997: România si Bulgaria au semnat Acordul privind notificarea reciproca a accidentelor nucleare. 

 

 

 

 

 

2004: A murit pictorul şi gravorul Ion Bănulescu; (n. 1935).

 

 

 

 

2010: A murit Mihai Drăgănescu, inginer electronist, creatorul şcolii române de informatică.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost membru titular al Academiei Române din 1990 şi preşedinte al acestui for (1990-1994); (n. 1929).

 

 

 

 

 

 

2011: A decedat poetul, ziaristul şi cantautorul Ion Zubaşcu; (n. 1948).

 Ion Zubaşcu s-a născut pe 18 iunie 1948, la Dragomireşti, Maramureş. A predat vreme de 15 ani limba şi literatura română în Maramureş.

A făcut parte din cenaclul „Flacăra”, condus de poetul Adrian Paunescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1983 a locuit în Bucureşti, unde a lucrat ca ziarist la numeroase publicaţii, printre care se numără Evenimentul zilei şi România liberă. Şi-a încheiat cariera ca redactor la revista Viaţa Românească.

Ion Zubaşcu a publicat volumele de versuri „Gesturi şi personaje”, debutul său la editura Albatros, în 1982, „Copilării” (antologie de scriere creatoare) (1982), „Omul de Cuvânt” (1991), „Întoarcerea la Dumnezeu” (1995), „Omul disponibil (I)” (1999), „Omul disponibil (II)” (2009).

Ultima sa carte, „Moarte de om. O poveste de viaţă”, a apărut în 2010.

A publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. A primit numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului „Cartea Anului 2010” organizat de Reţeaua literară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/28/o-istorie-a-zilei-de-28-mai-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. e.maramures.ro;

  5. Wikipedia.ro.

  6. mediafax.ro;

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro;

  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor.

  10.  Istoria md.

  11. http://oanastanciulescu.ro/index. exclusiv-documentul-prin-care-regelui-mihai-i-s-a-retras-cetatenia-romana-

 

28/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

ZIUA DE 27 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

Ziua de 27 mai în  istoria noastră

 

 

 

 

1510: Prima atestare documentară a localității Comarnic, județul Prahova.

  Comarnicul se afla in stapinirea boierilor Margineni. In secolul al XVII-lea, asezarea a trecut in stapinirea familiilor Cantacuzino si Filipescu, iar doua secole mai tirziu in proprietatea domnitorului Gheorghe Bibescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele localitatii si  toponimia zonei este legata de terminologia oierilor.

Ca si Breaza, se pare ca acest sat a fost infiintat de mocanii transilvaneni care in drumul lor catre baltile Dunarii, poposeau aici.

Si tot aici se facea si tunsul oilor, cel putin pina in secolul al XVIII-lea.
Atestat documentar ca sat, incepind cu secolul al XV-lea, Comarnicul se afla in stapinirea boierilor Margineni.

In secolul al XVII-lea, asezarea trecea in stapinirea familiilor Cantacuzino si Filipescu, iar doua secole mai tirziu in proprietatea domnitorului Gheorghe Bibescu.
Carausia a constituit principala ocupatie a locuitorilor Comarnicului, asezarea fiind la 1694, printre cele 12 sate trecute in raza schelei Campina spre Brasov.

O buna parte din comarniceni s-au indeletnicit cu aceasta ocupatie, transportind cu ajutorul cailor marfurile negustorilor pe potecile de plai, in samare, iar ulterior, dupa o oarecare amenajare a drumurilor, in chervane.

Carausia comarnicenilor devenise un fel de monopol in cursul secolului al XVIII-lea.

Numele satului, ne spun filologii, vine de la “comarnic”, cuvant cu care ciobanii din Tara Barsei numeau incaperea de la stana in care ei pastrau casul.

Hidronimele Valea Lanii, Valea Casariei, Valea Beliei si toponimele Dealul Lanii si Plaiul Casariei intregesc afirmatia filologilor, amintind de indeletnicirea de odinioara a ciobanilor veniti cu turmele de peste munti si asezindu-se pe aceste vetre insorite, intemeind sate ce le poarta numele, azi cartiere ale orasului : Podu Neagului, Podu Lung, Podu Vartos, Poiana si Vatra Satului.

 

 

 

 

 

 

1570: Diaconul Coresi a terminat tipărirea în limba româna a Psaltirii românesti, care face parte din seria de scrieri imprimate de cărturarul român in tiparnița sa din Șcheii Brașovului.

La baza Psaltirii stau traducerile maramureșene pe care Coresi le-a avut la indemână în copii manuscrise.

Liturghierul lui Coresi din 1570 cuprinde numai textul Liturghiei Sf. Ioan Gura de Aur.

Se crede ca traducerea Liturghierului s-a facut de preotii din Scheii Brasovului (de la biserica Sf.Nicolae din Schei ), care l-au ajutat pe Coresi si la traduce­rea altor carti in limba romana.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În epilogul Psaltirii din 1570, diaconul Coresi spune ca: „…eu diacon Coresi, daca vazui ca mai toate limbile au cuvantul lui Dumnezeu in limba lor, numa noi rumanii n-avam…drept aceia, fratii mei preotilor, scrisu-v-am aceste Psaltiri…de-am scos din Psaltirea sarbeasca pe limba romaneasca sa fie de intelegatura si gramaticilor”

 

 

 

 

 

 

 

 

1600: Domnul Mihai Viteazul reușește sub sceptrul sau, prima unire politică a celor trei principate româneşti, Ardealul, Moldova și Muntenia.

 

 

 

 

 

                          

 

Mihai Viteazul, domn al Munteniei, Ardealului şi a toată Ţara Moldovei

 

 

 

 

 

 

Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti, a deschis în istoria poporului român o nouă epocă.

A venit la tronul Ţării Româneşti într-un moment de cumpănă, într-o conjunctură internaţională complexă, când presiuni externe şi dificultăţi politice şi economice interne,  puneau sub semnul întrebării durabilitatea statului român.

Mihai Viteazul s-a dovedit a fi un bun organizator şi un mare comandant militar, parcurgând între 1588-1593 întreaga ierarhie administrativ-politică a Tării Românesti.

Domnia sa (1593-1601), cunoaşte două perioade distincte, dar strâns legate între ele: lupta de eliberare de sub dominaţia otomană (1594-1598), respectiv unirea politică a celor trei ţări române (1599-1601) .
Întru realizarea primului obiectiv Mihai-Viteazul a întreprins o serie de acţiuni: a făcut însemnate comenzi de armament în Transilvania, a refăcut atelierele de tunuri şi pulberăriile de la Tîrgovişte, a crescut dotarea artileristică, a dotat infanteria cu arme de foc portabile, a restructurat instituţiile tradiţionale în consens cu obiectivele politice şi cerinţele militare ale epocii, în fruntea unităţilor sale armate a numit oameni apropiaţi, persoane de nădejde, buni profesionişti, potriviţi locului şi momentului şi, nu în ultimul rînd, a ştiut să-şi apropie masele largi populare, fără al căror aport nu şi-ar fi putut atinge obiectivele sale, cărora le-a dedicat totul, inclusiv viaţa.

A dus o serie de bătalii  grele precum cele de la Călugăreni, Hîrşova, Brăila, Putineiu etc.
După mai multe încercări de înlaturare a suzeranităţii otomane, Mihai-Viteazul a înţeles că acest lucru este posibil numai prin unirea eforturilor celer trei ţări româneşti.

Colaborarea însa s-a destrămat atât în urma instaurării în Moldova a domnului Ieremia Movilă, cât şi în Transilvania a cardinalului  Andrei Bathory.

Aceştia încheind pace cu Imperiul Otoman, i-au cerut lui Mihai să plece de la tronul ţării.
Răspunsul lui Mihai a fost pe măsură: ”până ce nu-mi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii”.
În scurta vreme, Mihai a hotărât o campanie peste munţi, a cărei scop era cucerirea Transilvaniei.

Bătălia decisiva cu principele Andrei Bathory al Ardealului a avut loc la 18-28 octombrie 1599, iar victoria i-a revenit  lui Mihai Viteazul.
La 1 noiembrie 1599 Mihai îşi face intrarea în Alba Iulia, iar la 10 mai a cucerit Bacăul, urmat la 16 mai 1600 de cetatea Suceava, care a fost luată fără luptă, apărătorii cetăţii predându-se.

Astfel la 27 mai 1600 Mihai Viteazul s-a intitulat într-un hristov, “Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Statul lui Mihai-Viteazul, 1600

 

Statul lui Mihai-Viteazul, 1600

 

 

 

 

Dupa  unificarea sub sceptrul sau a Tarilor Române, M. Viteazul nu a reusit sa stea la cârma acestora  decât cîteva luni.

La începutul lui septembrie 1600 stările previlegiate din Transilvania se rascoală împotriva Domniei sale.

În ajutorul lor a venit oastea Imperială şi în urma bataliei de la 18 septembrie de la Miraslău, Mihai pierde Ardealul.
În acelaşi timp, Movileştii recapătă Moldova.

În zorii zilei de 8 august 1601 Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului habsburg Gheorghe Basta.

Faptele marelui domnitor s-au impus ca simbol al luptei pentru unitate nationala ale poporului nostru şi au implinit pentru intaia data in istorie aspiraţia sa fundamentală de unire.

“De la 1600 nici un român n-a mai putut gîndi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată si desăvîrşită poezie tragică.” (N.Iorga).

In punctul cel mai inalt al destinului sau, Mihai Viteazul se intitula intr-un hristov emis la 27 mai, “Domn al Tarii Romanesti, Ardealului si Moldovei” si isi confectiona bine cunoscuta pecete, pe care figurau cele 3 tari române surori.

 

 

 

 

 

 

 

 

1821: Tudor Vladimirescu (n. 1780) a fost ucis  langa Targoviste, din ordinul lui Alexandru Ipsilanti.

 Prinderea si asasinarea  lui Tudor  a avut loc in urma tradarii sale de catre capitanii Dimitrie Macedonschi si Hagi Prodan, aflati in slujba eteristilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Momentul morții lui Vladimirescu a fost redat de catre marele istoric Nicolae Iorga, care scria :

“A fost omorat noaptea, la marginea orasului Targoviste, sub geana dealului de sub care privegheaza manastirea cu ramasitele pamantesti ale lui Mihai.

Calaii au fost 3 ostasi care nu statusera niciodata in fata dusmanului. Il ciocaltira cu iataganele la ceasuri de noapte, cand fac ispravi talharii, in ziua de 27 mai 1821.

Taranul acesta, Tudor, facuse un mare pacat. Voise ca in tara lui sa aiba parte de fericire si putere săracii neamului romanesc.”

Dintr-un alt document care prezinta marturia lui Chiriac Popescu reiese ca Tudor Vladimirescu a fost ucis după ce arnautii capitanului Vasile Caravia i-au infipt “sulițele in spatele, care a căzut în brânci, zicând: «Hoților si tâlharilor, dacă sunteți oameni vrednici, duceți-vă să vă bateți cu turcii și să-i scoateți din țară, dara nu cu mine, om dezarmat».

 Dupa asasinarea liderului lor, oastea de panduri s-a destrămat  iar dobândirea independentei naționale a avea sa aibă  loc, abia peste mai bine cinci  decenii.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

1854: S-a născut la Iasi, pedagogul şi om ul politic Constantin Meissner.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A avut  importante contribuţii la dezvoltarea şcolii şi pedagogiei româneşti, prin elaborarea de legi, regulamente, planuri de învăţământ, programe si  studii în vederea îmbunătăţirii procesului instructiv-educativ.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1934; (m.9 septembrie 1942, Iasi).

 

 

 

 

 

 

1862: S-a născut in satul Vaslăuți, in Bucovina ocupata de Imperiul Austro-Ungar, folcloristul şi muzicologul Alexandru Voevidca ; (m. 6 iunie 1931, Cernauti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat Scoala Normala de invatatori din Cernauti (1877-1881), apoi a studiat muzica cu Anton Kuzela (teorie-solfegii, armonie, dirijat cor) si la Societatea Filarmonica din Cernauti, cu Adalbert Hrimaly (armonie orchestratie).

A lucrat ca invatator la Sinautii de Jos, Boian, Cozmeni, apoi ca profesor de muzica (1919-1921), traducator de limbi straine (1919-1921), dirijor de cor si orchestra; inspector de muzica in Cernauti (1923-1927).

A compus muzica de teatru: „Doi morti vii” (vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri, dupa „L’Homme blase” de Duvert si Lausanne (1928); muzica corala: „Poptpuriu national”, cor mixt si pian, versuri populare (1922). 
A publicat mai multe culegeri de folclor: „17 Colinde, cantece de stea si urari de Anul Nou” (1924);au văzut lumina tiparului doar „17 Colinde, cântece de stea şi urări de Anul Nou” (1924) şi 300 de piese, publicate, în 1940, la Wurzburg, de Mattias Friedwagner, sub titlul „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1867: Împăratul Austriei, Franz Joseph I (1848-1916), se încoronează şi rege al Ungariei (1867-1916), abrogă Legea despre egala îndreptăţire a naţiunii române cu celelalte naţionalităţi şi religii, precum şi Legea despre caracterul oficial al limbii române în Transilvania şi aprobă Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto:  Franz Joseph I (n. 18 august 1830, impărat al Austriei, 1848-1916 si rege al Ungariei, 1867-1916).

 

 

 

  

 

 

 

1879: Membrii Academiei Române au fost primiți la Palatul Cotroceni de către domnitorul Carol I. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In semn de  recunoștință pentru sprijinirea culturii (din inițiativa și pe cheltuiala regelui, Academia Română a început publicarea lucrării lui Barbu Petriceicu Hașdeu „Etymologicum Magnum Romaniae”), suveranul a fost ales președinte de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1896: A avut loc primul spectacol cinematografic din România, la sediul ziarului „L’Indépendance Roumaine” din Bucureşti, la numai cinci luni după ce, la Paris, fraţii Lumière prezentaseră invenţia lor – Cinematograful.

Printr-o notă a ziarului „L’Indépendance Roumanie” (publicaţie în limba franceză) din 4 iunie 1896, redactorul Mişu Văcărescu (coborâtor din boierii Văcăreşti), îşi anunţă snobii cititori că luni 27 mai 1896 la sediul ziarului din Calea Victoriei, pe holul de la etajul I, a avut loc o reprezentaţie a „minunii secolului”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1905: S-a născut Ioan I. Ciorănescu, poet şi traducător (frate cu Alexandru şi George Ciorănescu); a lăsat o operă relativ bogată în ciuda morţii sale timpurii survenită în anul 1926 (a trăit până la 21 de ani de tuberculoză).

 

 

 

 

 

 

În scurta sa viaţă, a fondat, la liceul „Spiru Haret“, unde învăţa, revista „Vlăstarul“, care a avut însă viaţă lungă şi la care au colaborat sau au fost directori, pe rând, Mircea Eliade, Constantin Noica, Haig şi Arşavit Acteran.

„Nelu era o fire blajină şi sfioasă, pe care n-am regăsit-o la nimeni în acelaşi grad. Era prietenos şi atent, dar numai la nivel individual. Nu-i plăceau sindrofiile, petrecerile zgomotoase, sporturile care implică oricât de puţină violeţă. Avea o minte ageră şi o imaginaţie vie care-l făceau adeseori să viseze“, îl descrie unchiul său, Alexandru Ciorănescu, care obişnuia să-i mai trimită din poeziile lui şi el să i le corijeze.

  A debutat în reviste şcolare şi a publicat doar două volume,  iar o treia carte a apărut după moartea sa, îngrijită de Tudor Vianu.  

 

 

 

 

 

 

 

 1917: Spre sfârsitul Primului Război Mondial, sosesc la Iaşi, primele două batalioane ale Corpului de voluntari transilvăneni, pentru a lupta alături de armata refăcută a Romaniei impotriva bandelor de bolsevici si dezertori rusi, care se dedau la violuri si talharii.

Corpul de voluntari transilvăneni s-a constituit din circa 30 000 prizonieri de origine română din armata austro-ungară, care se aflau în Rusia.

 

 

 

 

 

 

 

1922: La Chișinău, in  Basarabia unita cu România, s-a desfășurat şedința festivă de constituire a secției regionale a Societății Române de Geografie, în frunte cu Scarlat Panaitescu.

 

 

 

 

 

 

 

1928: S-a născut Constantin Ticu Dumitrescu, om politic creştin-democrat, membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (1990-1998) şi iniţiatorul Legii privind accesul la dosarele fostei securităţi şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică (Legea Ticu Dumitrescu); (d. 5 decembrie 2008).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru ticu dumitrescu photos

 

 

 

 

 

 

 

 A fost deţinut politic (din 1949 până în 1964, anul graţierii deţinuţilor politici din România), senator în două legislaturi (1992-2000);  membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (2006-2008);

  A fost autor al Legii 187/1999, referitoare la liberul acces la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică (Legea Ticu Dumitrescu).

 

 

 

 

 

 

1938: Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul  miscarii legionare din Romania, a fost condamnat la 10 ani de munca silnica..

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost asasinat în timpul detenției, din ordinul regelui Carol al II-lea.

 

 

 

 

 

 

 1939: Adoptarea legii învățământului primar şi normal în România

 

 

 

 

 

 

1940: S-a incheiat acordul economic romano-german –  (Olwaffen Pakt, „pactul petrolului”) – prin care Romania se obliga sa livreze Germaniei naziste petrol si alte produse petroliere la pretul din 1938 si sa achizitioneze armament la pretul zilei.

 România renunță astfel la declarația de neutralitate din 7 septembrie 1939.

 Acest acord economic s-a incheiat sub presiunea evenimentelor militare din Vest si adâncea dependenţa economiei României fata de Germania hitleristă.

Numit si „petrol în schimbul armelor”, Pactul conţinea obligaţia ca ţara noastră să livreze petrol şi produse petroliere la preţul din 1938 şi să achiziţioneze armament la preţul zilei; în condiţiile existente, România nu avea nici o alta alternativă.

 

 

 

 

 

 

 

 

1946: Guvernele SUA si Marii Britanii au adresat o nota guvernului dr.Petru Groza, semnată de reprezentanții lor la Bucuresti, Burton Y Berry, respectiv Adrian Holman, în care se protestau împotriva încălcării democrației.

Cele doua guverne atrăgeau atenția asupra abuzurilor, a încălcării libertăților cetățenești și frecvenței violenței și își arătau nemulțumirea față de nepromulgarea legii electorale și de restrângerea libertății de exprimare. Totodată, acestea protestau impotriva gravelor incalcari ale drepturilor si libertăților democratice în România, pe lista figurând îngrădirea libertății presei, a intrunirilor și instituirea cenzurii.

 

 

 

 

 

 

 

1948: Guvernul comunist al Romaniei, aservit URSS, a emis un decret publicat în Monitorul Oficial, privind intrarea în proprietatea statului a bunurilor regelui Mihai I si ale membrilor familiei regale.

 

 

 

 

 

 

1958: A decedat matematicianul român Anton Davidoglu; (n. 1876).

 

 

 

 

 

 

 

1973: A decedat Constantin Daicoviciu, istoric și arheolog român; (n. 1898).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Constantin Daicoviciu, istoric photosâ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1974: S-a născut (la București), actriţa Medeea Marinescu.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru actriţa Medeea Marinescu.photos

 

 

 

 

 

 

 

A debutat la  doar 3 ani în filmul „Iarna bobocilor” al regizorului Mircea Moldovan, dar a devenit bine cunoscută şi recunoscută după interpretarea rolului principal, Mirabela, din filmul fantezie Maria Mirabela (1981) al lui Ion Popescu Gopo şi al Nataliei Bodiul.

Absolventă în 1996 a Academiei de Teatru şi Film Bucureşti, clasa profesorului Florin Zamfirescu, Medeea Marinescu a jucat până astăzi, în 18 filme si la Teatrul Naţional Bucureşti.

La 7 februarie 2004 a primit  Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1981: S-a născut (la Bucureşti) Alina Cojocaru, prim-balerină din 2001, a Companiei Regale de Balet de la Covent Garden din Londra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2001: A murit  prozatorul, editorul şi gazetarul român Corneliu Buzinschi ; (n. 1937).

 

 

 

 

 

 

 

 

1995: A fost  inființată Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”, a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova.

 

 

Imagini pentru Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”, a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova photos
 
 

 
 
 

2004: Orașele Sibiu și Luxemburg au fost desemnate  „capitale europene ale culturii” ale  anului 2007, de către miniștrii pentru educație, tineret și cultură din cele 25 de state membre UE.

 

 

 

 

 

 

 

 2007: Filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al regizorului român Cristian Mungiu a câştigat, pentru prima dată în istoria cinematografului românesc, premiul Palme d’Or, cea mai importantă distincţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes din Franta.

 

 

 

 

 

 

Cristian Mungiu

 

 

 

 

 

 

Regizorul Cristian Mungiu a câştigat Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Cannes – Palme d’Or, după ce a primit Premiul acordat de către Federaţia Internaţională a Presei Cinematografice şi premiul acordat de Administraţia educaţiei naţionale din Franţa.

Filmul a fost nominalizat de asemenea şi la premiile americane pentru filme şi seriale „Globul de Aur” (in engleză Golden Globe Award), oferite în fiecare an începând cu anul 1944, de către Asociaţia de presă străină de la Hollywood (Hollywood Foreign Press Association, HFPA).

Globurile de Aur ocupă un loc important în seria de premii cinematografice, culminând cu Premiul Oscar. 

 

 

 

 

 

 

 

 

2012: A decedat Ion Petrică, comparatist, traducător şi istoric literar; unul dintre cei mai importanţi slavişti români, renumit specialist in limba si cultura polona.

 

 

 

 

 

 

S-a stins profesorul Ion Petrică

 

 

 

 

 

 

Născut la 8 iunie 1934 la Moldoviţa (Caraş-Severin), Ion Petrică a urmat cursurile de filologie polonă ale Universităţii Jagiellone din Cracovia, pe care a absolvit-o în 1958.

Din anul 1959 a fost încadrat la Catedra de Limbi Slave a Universităţii Bucureşti, unde a urcat toate treptele ierarhiei universitare, începând de la gradul de asistent (1960), lector suplinitor (1968), lector (1970).

După obţinerea (în 1974) a titlului de doctor, cu o teză de referinţă pe tema relaţiilor culturale româno-polone în a doua jumătate a sec. al XIX-lea (publicată ulterior sub titlul Confluenţe culturale româno-polone, 1976), din 1978 este conferenţiar, pentru ca între anii 1993-2004 să ocupe postul de profesor universitar.

Din 2004 (anul pensionării) a fost profesor consultant la Catedra de Limbi Slave din cadrul Facultăţii de Limbi Străine, Universitatea Bucureşti, şi conducător de doctorat, contribuind şi pe această cale la afirmarea studiilor de istorie literară slavă în România.

Pe perioada activităţii a fost de două ori şef al Catedrei de Limbi Slave (1990-1996), iar din 1973 până la momentul ieşirii la pensie a îndeplinit şi funcţia de şef al secţiei de polonă.

 A tradus din opera lui Jan Kochanowski, Władysław Reymont, Leon Kruczkowski, din proza poloneză contemporană (Ryszard Kłyś, Kornel Filipowicz, Andrzej Stasiuk, Tadeusz Dolęga-Mostowicz, Tadeusz Nowak), precum şi din poezia polonă (Adam Mickiewicz, Kazimierz Przerwa Tetmajer, Jan Kasprowicz, Tadeusz Miciński s.a

 

Este autorul traducerii Manechinelor lui Bruno Schulz şi al transpuneriiîn limba română a romanelor lui Witold Gombrowicz (FerdydurkeTrans-AtlanticPornografie şi Cosmos), pentru care a fost distins cu două premii remarcabile: Premiul pentru traduceri al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti acordat în 1996 pentru versiunea românească a romanului Ferdydurke şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România, primit în anul 1999, pentru traducerea romanelor Trans-Atlantic şi Pornografie.

Pentru meritele sale deosebite în domeniul filologiei polone şi a promovării literaturii şi culturii polone, Ion Petrică a fost distins cu premii şi medalii nu numai de mediile din România (Medalia Muncii clasa III), ci şi de autorităţile statului polonez:

„Meritul Cultural Polonez” (1970, distincţie a Ministerului Culturii şi Artei), primit pentru activitatea în domeniul traducerilor şi promovării literelor polone în România, „Crucea de Cavaler al Ordinului Meritul Republicii Polone” (1997) şi „Medalia Comisiei Educaţiei Naţionale” (2004), conferită pentru bogata sa activitate didactică şi ştiinţifică.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Slaviştilor din România, al colegiului de redacţie al revistei „Romanoslavica”.

 

 

 

 

 

 

 2015: A murit prozatorul, dramaturgul şi ziaristul Mircea Cavadia; (n.

6 octombrie 1950, în comuna Voineasa, județul Vâlcea).

A fost  membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

 

 

 

 

 

Imagini pentru dramaturgul şi ziaristul Mircea Cavadia photos

 

 

 

Mircea Cavadia a publicat curent proză în mai toate publicațiile literare din țară și a obținut peste 100 de premii la diverse festivaluri și concursuri de literatură.

 

 

 

 

 

2019: Liviu Dragnea, președintele Partidului Social -Democrat, cel mai mare partid politic din România, a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, în dosarul angajărilor fictive de la Direcția Copilului Teleorman.Totodată, Liviu Dragnea trebuie să plătească 23.414 lei despăgubiri civile.

Decizia a fost definitivă și executorie, Completul de 5 judecători menținând sentința din primă instanță.

Tot în această zi, Liviu Dragnea a ajuns la Penitenciarul Rahova din București.

 

 

 

 

 

 

Dragnea la ICCJ

 

 

 

 

Șeful PSD a fost acuzat de instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual,

în legătură cu angajarea a două membre de partid (PSD) la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Teleorman, fiind trimis în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie în iulie 2016.

Judecătorii de la prima instanță, care l-au condamnat în 2018, au scris în motivare că, prin influenţă şi putere, acuzatul a determinat-o pe  directoarea DGASPC să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Istoria md;

  3. Wikipedia org;

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  5. mediafax.ro;

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor.

27/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: