CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 mai în istoria noastră

1388:  Este atestată printr-un hrisov domnesc mânăstirea Cozia, din  județul Vâlcea, importantă ctitorie a domnitorului muntean Mircea cel Bătrân.

În hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân se  spunea:

„…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”

 Legenda spune ca fost construită în apropierea altei mânăstiri ridicate  de Negru Vodă.

 Zidirea bisericii începuse în primăvara anului 1387, fiind executată de un arhitect sârb chemat de însuși domnitorul Munteniei. 

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate.

Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mânăstiri, ridicată de Negru Vodă.

Cladirea este caracteristică stilului bizantin și a fost principalul model al arhitecturii religioase din Muntenia timp de patru secole.

 Foto: Mânăstirea Cozia ; sursă: romanianmonasteries.org

Biserica mare a fost construită inițial doar cu pronaos, naos și altar, pridvorul adăugându-se în anul 1707. De-a lungul timpului s-au efectuat o serie de modificări, dar frumusețea construcției s-a păstrat.

Zidirea mânăstirii de la Cozia i-a fost sugerată domnitorului Mircea cel Batrân de către călugărul cărturar Nicodim de la Tismana.

Hrisovul domnitorului Mircea cel Batrân  este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din  județul Vâlcea, pe teritoriul căreia se află.

Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 – 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mânastirii, și i-a  întărit drepturile de proprietate asupra mai multor sate și moșii.

De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari.

Mânastirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatarea sării, cat si la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea lui Stan de pe Lotru.

Pe Pisania bisericii mânăstirii Cozia sunt consemnate următoarele:

„Întru slava sfintei și de viața făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românesti Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară aceasta înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românesti chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

 1822: S-a născut (la Mamorniţa, azi în Ucraina) Gheorghe Sion, poet, dramaturg, traducător şi memorialist, membru titular, din 1868, al Academiei Române.

Gheorghe Sion - opera, viata, biografie : comentarii si analize

SION Gheorghe, se naste la 22 mai 1822, Mamornita-Cemauti – moare in 1 oct. 1892, Bucuresti.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002), dă naşterea la data de 22 mai 1822.

1845: Mihail Kogalniceanu a inceput, la Iasi, publicarea “Letopisetilor Tarii Moldovei”, in trei volume, prima editare a cronicilor lui Miron Costin, Grigore Ureche si Ion Neculce, la care va adauga, in editia urmatoare, cronici muntene. 

1848: Pe fundalul afirmarii idealurilor nationale ale revolutiei de la 1848, George Barițiu a scris, in “Gazeta de Transilvania”, ca “Soarta natiunii romane se va hotari la Bucuresti si in Iasi, iar nu in Cluj, nici in Blaj, nici in Buda”.

George Baritiu | Weekend de weekend prin România

1848 (18/30): Dieta de la Cluj, în care românii, deşi majoritari, nu erau reprezentaţi decât de un singur deputat, a votat „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.

 1886 (18/30): S-a născut Mircea Djuvara, filosof şi jurist, membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1945).

Miniștrii Justiției – Ministerul Justitiei

1887: A murit (la Hanau, in Germania), sculptorul român de origine germană,  Karl Storck.

S-a stabilit în România în 1849 si  a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte (fondată de pictorul Theodor Aman în 1864).

Karl Storck - Home | Facebook

Este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti. Fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori (n. 1826). NOTĂ: Alte surse (Tribuna României 30.III.1987 sau http://www.answers.com), consemneaza decesul sau la 30 martie 1887.

1888:  S-a născut poetul și eseistul român Eugeniu Speranția ; (d. 11 ianuarie 1972). 

Eugeniu Sperantia – modelul intelectualului complex | ziarulfaclia.ro/arhiva

Era fiul Elenei (născută Cruceanu) şi al scriitorului Theodor D. Speranţia.


 1897: Este publicat la Londra romanul „Dracula”, al autorului irlandez Bram Stocker.

Imagini pentru Bram Stocker

 Personajul principal al romanului, contele Dracula (Graf Dracula), a devenit unul dintre cei  mai renumite personaje vampir din literatura universala.

Tot Bram Stoker a avut ideea să asocieze legenda domnitorului muntean cu liliacul hematofag (Desmodus rotundus) numit si  „vampir”. Romanul a fost de mai multe ori transpus pe ecran, iar  rolul Contelui a fost jucat de actori ca: Max Schreck, Christopher Lee, Bela Lugosi, Klaus Kinski ȘI Gary Oldman.

1899: La Haga, s-au deschis lucrarile primei Conferinte a Pacii, la care a participat Romania.

 1918: Regele Ferdinand I al României vizitează orașul Hotin din Basarabia.

Un român de mare caracter – Regele Ferdinand | CER SI PAMANT ROMANESC

Foto: Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei.

Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. A fost unul dintre înfăptuitorii Marii Uniri de la 1918.

1918: Imediat după Marea Unire,la 27 martie/9 aprilie 1918, în Basarabia este introdusă prin lege instituția jandarmeriei în vigoare în România.

1923: Hermann Oberth , fizician german originar din România, susţine examenul de diplomă la Universitatea din Cluj, cu lucrarea „Racheta spre spaţiile planetare” (editată, în acelaşi an, la München), care avea să devină o operă de bază în tehnica rachetelor şi teoria zborului cosmic; în acelaşi an Oberth proiectează, pentru prima dată în lume, o rachetă meteorologică şi geofizică în două trepte.

Hermann Julius Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu – d. 28 decembrie 1989, la Nürnberg, in Germania), a fost unul dintre părinții constructiei  de rachete și  al astronauticii.

1928: S-a născut la Brasov, Domokos Géza, scriitor şi publicist roman de naţionalitate maghiară, primul preşedinte al UDMR (25decembrie 1989 – 17 ianuarie 1993).

A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984).

Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din București.

În urma revoluției din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale si  deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o si un  un susținător al autonomiei regionale.

A murit la Targu Mures, in data de 27 iunie 2007.

1957: S-a nascut muzicianul  român Mihai Crețu, initiatorul proiectului germano-român de muzică electronică Enigmaînceput impreuna cu, cantareata Sandra Crețu (sotia sa), David Farstein și Frank Peterson în anul 1990. 

Sandra Cretu a fost vocalista a numeroase din cântecele grupului Enigma.

Soții Michael și Sandra Cretu au lucrat împreună și într-un alt proiect muzical, omonim numelui Sandrei, sub denumirea de Sandra (proiect muzical). Enigma a produs 6 albume de studio.

 

  Michael Cretu a studiat muzica clasică la Liceul Nr. 2 din București în anul 1965 și la Paris în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 pînă în 1978, obținând o diplomă universitară în muzică.

A produs melodii pentru Frank Farian, maestrul german care s-a aflat în spatele succesului din anii 1970 și 1980 al cunoscuților cântăreți Boney M și Milli Vanilli.

După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Crețu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical „new age dance”, sub numele – sugerat de Fairstein- Enigma.

Împreună cu Frank Peterson și David Fairstein, el a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată Sadness, care a avut un succes neașteptat. Albumul MCMXC a.D., lansat în 1990, a avut un succes uriaș.

Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului Enigma era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, și care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute mereu noi direcții muzicale și să nu se lase depășit de imitatori.

MCMXC a.D. a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, și a ieșit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album Enigma, The Cross of Changes, în 1993.

Peterson avusese deja neînțelegeri cu Crețu și a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până atunci cânturi gregoriene, dar Crețu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Așa a apărut Return to Innocence, care va deveni hit mondial.

 Ultimul său album, al șaselea din istoria proiectului Enigma, se numește „A Posteriori” si  fost lansat in septembrie 2006.

1962: S-a nascut Sandra Crețu, cântăreață germană,  fosta sotie a lui Mihai Cretu.

Sandra Crețu,  (născută Sandra Ann Lauer, la Saarbrücken, in  Germania),  este o cântareață  de muzică pop și eurodance.

Înaintea de a începe o carieră solo sub numele de Sandra, până în 1984, a fost vocalista trupei Arabesque.

 Imagine similară

Sandra a participat ca solistă, la proiectul muzical Enigma al fostului său soț de origine română, Mihai (Michael) Crețu.

1983: A murit Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936).

A organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate; (n. 1901).

1994: Patronul Ion Stoica a anunțat închiderea jocului “Caritas”, o megaescrocherie care a ruinat sute de mii de români.

 Caritas a fost un joc de tip piramidal, care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994 și a atras milioane de deponenți din toată țara, care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi, înainte de a da faliment în 14 august 1994.

La data declarării falimentului, acesta  avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani.

Nemulțumit și de această sentință, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996. 

Nu se cunoaște nici până acum care este motivul pentru care autoritățile au permis acest joc piramidal și ce destinație au avut banii depunătorilor.

Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă de mulți ani.

1995: A murit tenorul român Valentin Teodorian; (n. 4 iunie 1928).

S-a născut într-o familie de muzicieni – tatăl său fiind Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, iar mama sa, Eugenia Teodorian, o distinsă membră a celebrei Societăți corale „Carmen”.

Valentin Teodorian a fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri.

De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied.

A făcut parte din legendara „distribuție de aur”, alături de Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și Constantin Gabor, în Bărbierul din Sevilla.

A scris monografiile Nicolae Lungu și Verdi Nemuritorul si a  participat la numeroase emisiuni radiofonice, ca vorbitor sau ca solist de operă.

A realizat importante înregistrări pentru Radiodifuziune, pentru Televiziune și pentru renumita casă de discuri bucureșteană, Electrecord.

2000: A murit Ernö Gall, sociolog şi publicist maghiar din România. A  efectuat  cercetări privind rolul intelectualităţii si a fost membru corespondent al Academiei Române din 1974 (n. 1917). NOTĂ: http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro, menţionează ca dată a morţii sale data de 17 mai 2000.

2001: Regele Mihai I s-a întors la Palatul Elisabeta din București, la aproape 55 de ani după ce a semnat sub ameninţarea armelor, abdicarea de pe tronul României.

2007: A decedat  jurnalista română, realizatoare  de emisiuni TV, Jeana Gheorghiu; (n. 1946).

Jana Gheorghiu a fost răpusă de o tuse seacă. A fost un jurnalist de forță  - Rețete și vedete

A devenit foarte cunoscută  datorită reportajelor sale referitoare la  Revoluţie.

In anii ‘90, era una dintre cele mai cunoscute moderatoare de televiziune din Romania, fiind foarte populare în acei ani emisiunile sale pentru tineri intitulate „Salut, prieteni” și „Gaudeamus”.

Totodată, în  primii ani de după Revoluție, a realizat programul de divertisment de sâmbată „Ora 25. Tranzit TV”,  și primul mare concurs cu premii din istoria televiziunii, cu acordarea de mașini drept recompense pentru câstigători.

2009: Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg, după ce reprezentanţii Muzeului Bran şi ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta funcţionând in continuare în regim privat.

Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală.

Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009

2011: A decedat la Bucuresti, prozatorul, publicistul si eseistul roman Mircea Horia Simionescu; (n. 23 ianuarie 1928, Targoviste) .

 

A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc.

 2014: A decedat  istoricul şi profesorul american de origine română Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925), autor a numeroase articole şi cărţi despre România (printre acestea, şi bestsellerul „În căutarea lui Dracula”, publicat în 1972, scris împreună cu Raymond McNally (carte care a făcut din Dracula un adevărat brand în Statele Unite).

A obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana.

A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College si a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England).

Radu Florescu se numără printre primii care au pus bazele industriei publicităţii româneşti, la începutul anilor 90 ai secolului XX.

Intre cele mai cunoscute lucrari pe care le-a publicat se numară :

Lupta împotriva Rusiei în principatele române (The Struggle against Russia in the Romanian Principalities);
Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale (Dracula – Prince of Many Faces; His Life and His Times), împreună cu Raymond T. McNally;
În căutarea lui Dracula – O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally.

A fost consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA, între anii 1996 şi 2004.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin

Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin

Pe vremea când Imperiul Roman era condus de împăratul Deciu (249-251), aprig prigonitor al creştinilor, Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Aceş­tia l-au dus la dregătorul Optimus, care l-a silit să jertfească zeiţei Afrodita.

Însă el nu a vrut să se supună, ci a mărturisit cu mult curaj că nu poate să se închine unei zeiţe desfrânate, că este creştin şi se închină numai lui Hristos Iisus, Dumnezeu. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul Sfântului Petru, apoi l-a pus în butuci, după care l-a chinuit cu roata.

Nereuşind să-l facă să jertfească idolilor şi să-l despartă de Hristos, i-a tăiat capul şi aşa a primit Petru cununa mucenicilor din mâinile Domnului Iisus Hristos. Sfântul Dionisie era un bărbat creştin şi împreună cu o fecioară Cristina se aflau întemniţaţi din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost ucis împreună cu alţi creştini, fiind îngropat sub mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra sa. Sfântul Paulin era din Atena şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni.

Pentru aceasta, a fost prins şi dus în faţa dregătorului Atenei, care după ce l-a bătut cumplit l-a aruncat într-un cuptor cu foc. Dar sfântul, prin puterea lui Dumnezeu, a ieşit de acolo nevătămat. De aceea, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi aşa, Paulin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, de la Care a primit cununa mucenicilor. 

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/05/18/ziua-de-18-mai-in-istoria-romanilor-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro:
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9. Cinemagia.ro;
  10. Lumina.ro.

18/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 15 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

 Ziua de 15 mai în istoria noastră

 1685: Urcă în scaunul Ţării Moldovei domnitorul Constantin Cantemir, tatăl celebrului cărturar Dimitrie Cantemir.

A rămas pe tronul Moldovei până la moartea sa la 15 martie 1693.

1778: A murit  cărturarul și traducătorul român Iacob Putneanu, mitropolit al Țării Moldovei.

Hristos imparatul Slavei +: SLUJBA SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANU, MITROPOLITUL  MOLDOVEI

În ziua de 15 Mai Biserica Ortodoxă face pomenirea  Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei,  născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina.

La numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).

A fost hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română.

După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi.

Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet.

După Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.
Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice.

1821 (15/27 mai) : La apropierea turcilor de București, Tudor Vladimirescu, după îndelungi ezitări, părăsește orașul, retrăgându-se pe direcția București–Pitești–Râmnicu Vâlcea.

În cuvântarea adresată ostașilor, Tudor anunță hotărârea sa de a-și uni forțele cu eteriștii greci condusi de Alexandru Ipsilanti.

1838: S-a născut în satul Pitaru din județul Dambovița, pictorul român Nicolae Grigorescu,  autor a peste 6.000 de lucrări de valoare pentru arta plastică românească, creator de picturi bisericești, peisaje și portrete.

Nicolae Grigorescu și simțământul datoriei față de neamul său – Evenimentul  Zilei

După ce tatal său a decedat, familia lui s-a stabilit in București. Incă de copil a fost luat ca ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, unde a deprins primele noțiuni legate de imbinarea culorilor și proporții.

Pana in 1850, a stat lânga artistul ceh, pictand icoane pentru bisericile din Băicoi si manastirea Căldărușani.

A realizat şi picturile murale pentru mânăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861).

A reusit sa isi demonstreze talentul, iar la intervenția lui Mihail Kogalniceanu, a primit o bursa la Paris.

A inceput sa studieze la Scoala de Belle-Arte in 1861, insa nu si-a finalizat studiile preferand sa invete alaturi de maestri de la Barbizon.

A expus la Expozitia Universala gazduita de capitala Frantei in 1867, iar zece ani mai tarziu a insotit Armata in Razboiul de Independenta ca pictor de front, impreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea, imortalizând pe carton, apoi pe pânză, vitejia soldaţilor români.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1899.

A incetat din viața in anul 1907, la Câmpina.

1842: A avut loc debutul literar al  lui Dimitrie Bolintineanu în “Curierul de ambe sexe” condus de Ion Heliade Rădulescu, cu poezia “O fată tânară pe patul morții”.

Dimitrie Bolintineanu, biografie

Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, București), a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

1844: S-a născut la Târgoviște, Matei Drăghiceanu, inginer şi geolog; (m. 2 mai 1939).  A fost profesor de matematică la Colegiul Sfântu Sava. În 1867 s-a înscris la Şcoala de Mine din Paris, fiind primul inginer român de mine.

Matei Drăghiceanu (1844-1939)

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1933.

A realizat prima hartă de soluri din România, la scara 1/500.000 (hartă geologică ce însoţea o monografie a judeţului Mehedinţi).

 Cea mai importantă scriere a sa a fost Elemente de cosmografie în usul școalelor secundare, apărută în 1886.

1847: S-a născut la Răstolț, Sălaj, poetul român Ioniţă Scipione Bădescu, publicist, prieten cu Mihai Eminescu. A fost  membru al Societăţii literare „Junimea”; (m. 1904, Botoșani).

A fost fiul protopopului Ion Bădescu, văzând lumina zilei în satul Răstolţul Mare (atestat documentar în anul 1334, Rotolch), comuna Buciumi, judeţul Sălaj, unde a absolvit clasele primare. A urmat cursurile şcolii secundare la Beiuş şi Oradea, luându-şi bacalaureatul în anul 1867.

Atras de literaturăla Oradea, a activat în cadrul „Societăţii de lectură”, debutând la 19 ani cu poezia „Adio către Ardeal”, publicată în Revista „Familia” nr. 13 din 5 mai 1866, editată de renumitul publicist român Iosif Vulcan, revista la care a debutat şi Mihai  Eminescu.

 În 1868, aflat la Pesta (Ungaria), la studii, Ioniţă Scipione Bădescu publică volumul „Poezii originale”. La revistele „Familia” şi „Concordia” publică şi traduceri în limba maghiară, precum şi în limba română, fiind preferaţi poeţii maghiari Petöfi Sándor (1823-1849) şi Vörösmarty Mihály (1800-1855), reprezentanţi ai romantismului.

Din anul 1869 îşi continuă studiile de litere şi filozofie la Bucureşti, colaborând la revistele: Românul, Foaia societăţii pentru literatura română şi Trompeta Carpaţilor. Pentru abnegaţia lui culturală, Societatea Literară „Orientul” îl trimite în Maramureş pentru a culege poezii populare, publicând o parte dintre ele în Revista „Convorbiri Literare”.

   Scipione Ioniţă Bădescu şi ziarul său ,,Curierul român”

La Iaşi, în timpul studiilor, a fost redactor la ziarul ,,Curierul de Iassi”, dar în urma conflictului cu Theodor Balassan, la 12 decembrie 1871 îşi scoate propriul ziar ,,Noul Curieru Românu”, în care va publica Veronica Micle şi Ion Creangă (Misiunea preotului la sate).

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu, în august 1871, când acesta vine la Iaşi, după Serbarea de la Putna. Ioniţă Bădescu, student atunci în anul trei, a iniţiat la 3 noiembrie 1870 o societate culturală având ca scop ,,Unirea în idei şi acţiuni, dezvoltarea intelectuală şi cultivarea limbii române”, la prima şedinţă din 24 noiembrie 1870 citind o poezie.

Ioniţă Scipione Bădescu se va stabili la Iaşi, unde îşi va lua licenţa în litere şi filozofie, lucrând şi la revistele „Curierul de Iaşi” şi „Noul curier român”. După ce activează la Viena (1874-1878), revine la Iaşi, dar pleacă la Bucureşti şi lucrează ca redactor la Ziarul „Timpul”, alături de Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, legând frumoase prietenii cu aceştia. Apoi, funcţionează ca profesor şi director la Şcoala Normală din Galaţi, iar între anii 1881-1884 este angajat ca revizor şcolar la Neamţ, Suceava, Botoşani şi Dorohoi. În anul 1886, la Botoşani, editează revistele „Curierul Botoşanilor” şi „Curierul român”, având o activitate prodigioasă şi la Revista „Ţara-de-Sus”, cu articole literare şi folclorice. 

Multe poezii de-ale sale au un puternic caracter patriotic, printre acestea numărându-se: Martirilor independenţei, Armatei române şi Trâmbiţele răsună. Pentru mesajul ei înălţător, poezia „Trâmbiţele răsună” a fost pusă pe muzică de compozitorul şi dirijorul ieşean Gavriil Musicescu (1847-1903).

În plus, la încoronarea Regelui Carol I (10 mai 1881) Ioniţă Scipione Bădescu a publicat volumul de poezii patriotice „Coroana României”, fiind decorat cu Medalia „Bene-Merenti” (adică, Celui ce a binemeritat), ca  răsplată pentru meritul său de poet şi publicist cultural-literar.

De remarcat că, în anii 1887-1889 Ioniţă Scipione Bădescu se află, mereu, în preajma lui Mihai Eminescu, care era bolnav, sprijinându-l atât material (în limita posibilităţilor sale), cât şi spiritual, dovedindu-şi buna şi sincera prietenie cu cel mai mare poet al românilor. De fapt, în 20 iunie 1889, I.S. Bădescu publică articolul „La moartea lui Mihai Eminescu”, iar la inaugurarea bustului lui Mihai Eminescu de la Botoşani (11 septembrie 1890) a făcut, din nou, dovada prieteniei sale cu Luceafărul poeziei româneşti, ţinând un discurs omagial, în prezenţa multor personalităţi ale acelui timp, printre care se aflau scriitori, poeţi şi publicişti, precum: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Grigore Ventura, Anton C. Bacalbaşa şi Panait Muşoiu.

În anul 1901 Bădescu se află în Bucureşti, bolnav, dar revine după un an la Botoşani, unde a decedat în 4 octombrie 1904. A fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Botoşani, iar pe monumentul său funerar se află scris:

„Scipione I. Bădescu, poet-publicist şi fost revizor şcolar. Ridicat prin stăruinţa prietenilor săi şi a Asociaţiei Corpului Didactic Primar din Botoşani – 1930”.

1848: La 15 mai stil nou (3 mai 1848, stil vechi), începe Marea adunare naţională de la Blaj, în Transilvania, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani.

Adunarea a avut loc pe Cîmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna.

Andrei Șaguna (n.1808 - d.1873), mitropolit ortodox al Transilvaniei, sursa:asaguna.ro

      Andrei Șaguna                        

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-21.jpeg

  Ioan Lemeni

Participantii au ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea Adunare de la Blaj (1848)

Marea adunare națională de la Blaj  a fixat  programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania.

Programul era sintetizat in 16 articole, care prevedeau in principal următoarele:

  • dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;
  • dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;
  • emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;
  • desfiinţarea iobăgiei;
  • desfiinţarea breslelor;
  • libertatea cuvîntului şi a tiparului;
  • asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;
  • înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;
  • libertatea industriei şi a comerţului;
  • învăţămînt de toate gradele în limba română;
  • impozit proporţional cu veniturile;
  • etc.

 În Programul  Marii adunări naţionale de la Blaj  se sublinia că „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…”.

1851 : Revoluționarul român  Nicolae Bălcescu a ținut la Paris, conferința intitulată Mișcarea românilor din Ardeal la 1848.

Discursul cetățeanului Bălcescu”, a apărut în publicația Junimea română, la rubrica Dare de seamă asupra banchetului studenților români din 3/15 mai 1851.

Nicolae Bălcescu (Portet de Gheorghe Tattarescu) (1851)

Discursul lui Bălcescu rememora experiența personală, trăită printre revoluționarii ardeleni la 1848. Al.I. Odobescu a retipărit această cuvântare în volumul care conținea opera capitală a lui N. Bălcescu, Românii supt Michai vodă Viteazul.

 1859: S-a născut la Năsăud, Principatul Transilvaniei, publicistul românIuliu Moisil, personalitate de seama a culturii, cu importante contribuţii în modernizarea învăţământului românesc. NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale, 19 mai 1859.

S-a înscris la Politehnica din Viena, unde a studiat chimia industrială și științele naturale, și unde a fost un membru activ al societății România Jună

Iuliu Moisil (1859-1947)

În 1885 a fost profesor de fizică la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina și la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. A fondat și condus periodicul Amicul tinerimii (1896–1899), societatea bancară Cerbul, fiind președintele acesteia. În 1900, alături de Alexandru Ștefulescu, a ajutat la înființarea Muzeului Gorjului și a fondat prima școală de olărit din Oltenia. În 1906 s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române, a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, a devenit bibliotecar și, ulterior, director la Muzeul Pedagogic. A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România. Din 1910, odată cu înfiinţarea Muzeului Pedagogic din Bucureşti, a fost numit director al acestuia, calitate în care a desfăşurat o bogată activitate de organizare şi colecţionare de materiale didactice.

În 1911 a obținut cetățenia română, păstrând permanent legăturile cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. În 1931 s-a întors în Năsăud; împreună cu Virgil Șotropa și Iulian Marțian a contribuit la înființarea Muzeului Militar al Grănicerilor, a secției locale a bibliotecii Academiei Române și secției locale a Arhivelor Naționale ale României. A condus până la sfârșitul vieții secția din Năsăud a Asociației ASTRA.


A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1943; (m. 1947 la Năsăud, România).

1861: S-a înființat la Bucuresti, prima școală românească de medicină veterinară.

În 1856, Dr. Carol Davila a fondat în București prima școală de medicină din țările balcanice care avea și cursuri din domeniul bolilor animalelor, Școala pentru învățătură veterinară. La 15 mai 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de înființare a Școalei de Arta Veterinăriei, care a funcționat în cadrul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie din București, cu un plan de învățământ propriu.

1862: S-a născut folclorista, poeta și prozatoarea română Elena Niculiță-Voronca; (d. 1939).

1864: Dupa secularizarea de către guvernul lui Alexandru Ioan Cuza a averilor mănăstirești din Principatele Unite, țarul rus Alexandru al II-lea aprobă propunerea Consiliului de Miniștri de a încredința administrației Basarabiei vânzarea la licitație a tuturor moșiilor aflate în Basarabia, care aparțineau mănăstirilor aflate în dreapta Prutului, în Principatele Române.

1868: Participantii la adunarea comemorativa de la Blaj, organizata cu prilejul aniversarii a doua decenii de la revoluția din 1848-1849, au adoptat un act politic – “Pronunciamentul de la Blaj” – in care protestau față de dualismul austro-ungar și desființarea autonomiei Transilvaniei.

Ioan Rațiu și George Barițiu au inițiat o serie de declarații politice , care exprimau protestul împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria, revendica autonomia Transilvaniei pe baza Diplomei leopoldine și a Pragmaticei sancțiuni și repunerea în vigoare a legii prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Transilvania, alături de maghiară și germană.

În contextul dualismului austro-ungar, Transilvania a avut parte de consecințe nefaste, cunoscând o intensă politică de maghiarizare, fundamentată pe noile legi privind naționalitățile, presa, învățământul, alegerile.

1873: La Heidelberg, Germania se stinge din viață  la varsta de 53 de ani, Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Moldovei şi al Valahiei, domnitor al Principatelor Unite, cel  care a pus bazele naţionalităţii româneşti.

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Munteniei (Valahiei), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Munteniei (Valahiei), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

Alexandru Ioan Cuza se trăgea  dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. S-a nascut la Barlad, a studiat la Iasi, dupa care a plecat la Paris sa isi desavarseasca studiile, unde s-a inscris la Facultatea de Medicina, iar mai apoi la Drept.

 Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la luptat  pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române.

 Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

A initiat un program de reforme, sustinut de marele om politic Mihail Kogalniceanu, sef al Guvernului. In timpul sau au fost emise legile agricole care au dus la secularizarea averilor manastiresti, a fost adoptat noua Constitutie si s-au elaborat Codul civil si Codul penal, s-a instituit obligativitatea invatamantului primar etc.

A fost nevoit sa abdice in 11 februarie 1866, in locul sau fiind adus Carol de Hohenzollern. S-a stins din viata, in exil, la Heidelberg in anul 1873, ramasitele sale pamantesti fiind aduse in tara si inhumate la Ruginoasa.

Detalii… Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

 1877: A apărut la Bucureşti, cotidianul “Romania libera”, ziar politic si literar, aflat sub conducerea lui Dimitrie August Laurian, până la 14 iunie 1889, când a  fuzionat cu ziarul „Epoca”

Aparitia acestei publicații a coincis cu independența României : ” Camerele legiuitoare a Romaniei, ca intreaga natiune, au proclamat ziua memorabila de astazi 10 Maiu, în unanimitate independenta Romaniei, rupând legaturile cu semiluna, cari legaturi necomodate timpului modern impiedicau natiunea in calea sa de pace, in civilizatiunea ce cu atata ardoare au imbratisat-o”.

Mai tarziu, „Romania libera” a devenit ziar junimist.  

 Dimitrie August Laurian (fiul lui August Treboniu Laurian) a fost directorul publicației până la data de 13 aprilie 1888.

În acea perioada au scris in paginile României Libere nume celebre : B.S. Delavrancea; Al. Macedonski; Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță, G.I. Ionescu Gion, D. Petrino, D.Teleor.

Dupa 1889 s-a mai facut o incercare nereușita de reeditare a unui nou ziar Romania libera intre 1915 – 1920, dar, desi foaia respectivă se declara ziar cotidian, acesta aparea sporadic și nu a reusit sa se impuna..

1881: S-a născut, la Caracal, jud. Olt, Marius BUNESCU (m.1971), pictor român. A condus celebra colecţie de artă din Muzeul Simu (din 1920) din Bucureşti. A fost director (din 1949) al Pinacotecii Naţionale. A pictat portrete, naturi moarte, compoziţii, peisaje urbane (Peisaj de iarnă; Poarta neamului), caracterizate construcţia aspră a formelor, discreţia şi severitatea coloritului.

1881 : S-a născut, la Rădăşeni, judeţul Suceava, prozatorul român Nicolae N. BELDICEANU (m.1923, la Sibiu),  fiul poetului ieşean Nicolae Beldiceanu (1844-1896). A debutat editorial prin volumul Chipuri de mahala (1905).

În următoarele cărţi: Cea dintâi iubire (1906), Maica Melania (1909), Taina (1909), Povestiri mărunte (1909), La un han odată (1911), Neguri (1911), Chilia dragostei (1913), Fântâna balaurului (1921), se remarcă influenţa literaturii lui Mihail Sadoveanu.

 1884: S-a născut, la Iaşi, Octav BOTEZ (m.1943), istoric şi critic literar român. Format în cercul Vieţii Româneşti, A fost un  apropiat al scriitorului Garabet Ibrăileanu, căruia îi succede în 1936 la Catedra de Istoria literaturii moderne de la Facultatea de Litere din Iaşi, el a publicat volumele: Pe marginea cărţilor; Naturalismul în opera lui Delavrancea; Figuri şi note istorico-literare etc.

Este primul  care a scris, în 1915, o lucrare de sinteză despre Calistrat Hogaş. A fost frate cu prozatorul Eugeniu P. Botez, cunoscut în literatură sub pseudonimul Jean Bart (1874-1933).

1884:  S-a stins din viaţă, la Paris, Iancu ALECSANDRI (n.1826), scriitor şi diplomat român. Frate mai mic al bardului de la Mirceşti. A participat la Revoluţia de la 1848, la eliberarea robilor din 1854, la Unirea din 1859.

Prieten încă din tinereţe cu Al. I. Cuza, i-a sprijinit toate reformele sale. Între 1859-1866, a fost agent diplomatic la Paris şi Londra. S-a afirmat ca scriitor prin nuvela ”Dor de morţi” (1883). A mai scris poezii, comedii şi a făcut traduceri, mai ales din literatura franceză.

1895 :  S-a născut, la Iaşi, Mircea Ion SAVUL (m.1964), geolog şi geochimist român. Membru al Academiei Române; fondatorul şcolii de geochimie din Iaşi. În perioada 1937-1949 a fost profesor la Catedra de mineralogie generală a Universităţii din Iaşi, iar între anii 1949-1964, şef al Catedrei de mineralogie şi geologie.

A realizat o operă ştiinţifică valoroasă, concretizată în peste o sută de lucrări în domeniu. Opere principale: Erupţiile de diabaze din nordul Dobrogei (1931), Cristalinul munţilor Bistriţei între Dorna şi Borca (1935).

1900: S-a născut medicul Arthur Kreindler, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii de neurologie din România; şi-a legat numele de efectuarea primelor encefalografii din ţară.

A fost  membru titular al Academiei Române din 1948;  (m. 1988).

1904 : S-a înfiinţat Automobil Club Român, care iniţial a avut 51 de membri. La 25 septembrie, în acelaşi an, acesta organizează prima cursă de automobile din România, între Bucureşti şi Giurgiu (şi retur). Câştigătorul acestei curse istorice a fost George Valentin BIBESCU care a înregistrat un nou record european al şoselelor, cu 64 km/oră, el a pilotat o maşină tip MERCEDES, cu 40 C.P.

1905: S-a realizat legătura telefonică prin cablu submarin între Constanţa şi Constantinopol-Turcia.

1918: A fost înființată revista La Transylvanie, Organ al Comitetului Național al Românilor din Transilvania și Bucovina.

Era coordonat de Traian Vuia, care și-a câștigat mari merite pe plan european în sprijinul unității naționale, al unirii Transilvaniei și Bucovinei cu România și din al cărei comitet de patronaj făceau parte personalități prestigioase ale vieții politice și culturale franceze, activitatea revistei fiind sprijinită și de alte personalități politice și oameni de cultură francezi, în calitate de colaboratori.

Eforturile revistei au avut efectul scontat, reușind să influențeze opinia publică în favoarea aspirațiilor naționale ale poporului român. Din inițiativa coloniei române, a misiunii parlamentare și a celei universitare, la Ecole Interaliee de Hautes Etudes Sociales, aveau loc săptămânal conferințe despre România, rostite de oameni de prestigiu ca Thoma Ionescu, D, Hurmuzescu, V. Dimitriu, I. Cantacuzino, P. Negulescu, Take Ionescu, N. Titulescu, E. Pangrati, C. Sipsom, C. Mille, Elena Văcărescu, O. Tafrali, I. Găvănescul ș.a., la care participa un public numeros, reprezentând cercurile politice și cultural-științifice de vază ale Parisului, precum și reprezentanți diplomației și ai presei etc.

1920 : A avut loc vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia, recent unite cu Țara Mamă, România.

Pentru prima dată după unirea din 1918, regele român venea pe teritoriul acestor două provincii, afirmînd printr-un gest simbolic prezența autorității regale în Bucovina și Basarabia. Vizita în Bucovina și Basarabia (15–25 mai 1920) reprezenta o continuare firească a celei efectuate cu un an mai devreme în Transilvania, călătoria regelui în teritoriile unite cu România reprezentând un act de afirmare a legitimității și suzeranității.

A început vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia (1920)

Traseul Regelui Ferdinand, al Reginei Maria și al Principesei Elisabeta, fiica lor cea mai mare a urmat itinerariul Ițcani, Suceava, Putna, Rădăuți, Cernăuți, Noua Suliță, Hotin, Bălți, Chișinău, Cetatea Albă, Șaba, Leipzig, Basarabeasca, Valul lui Traian, Bolgrad, Reni, Ismail. Localitățile vizitate nu au fost alese întîmplător, au fost vizate în primul rînd acele localități legate simbolic de elemente ale românismului și în primul rînd de figura emblematică a lui Ștefan cel Mare. Au fost întâmpinați cu o mare căldură, aici mișcarea națională pentru unire fusese foarte puternică.

În Bucovina, cuplul regal a vizitat elementele centrale de identitate națională românească: Cetatea de Scaun a Sucevei, mănăstirea Putna, lăcașurile de cult din Cernăuți, precum și așezămintele culturale ale minorităților naționale: Casa Polonă, Casa Germană și Templul Evreiesc.

1922: S-a stins din viaţă, la Rudăria, jud. Caraş-Severin, istoricul Ioan SÎRBU (n.1865). Medievist de mare erudiţie, s-a oprit asupra domniei lui Mihai Viteazul şi cea a lui Matei Basarab, cărora le-a consacrat monografii de referinţă în domeniu. A lucrat ca profesor de istorie la Seminarul Central şi prim-custode al Bibliotecii Fundaţiei „Carol I” din Bucureşti.

1925: S-a născut Savin Bratu, publicist, editor, critic şi istoric literar; (m. 1977).

1926: A fost inaugurată, la Timişoara, statuia-copie de pe celebra LUPOAICĂ, dar al Primăriei oraşului Roma din Italia.

Imagini pentru statuia lupoaicei timișoara

1926: S-a născut, la Jibou, jud. Sălaj, Aurel MARTIN (m.1990), critic şi istoric literar român. Între anii 1969-1987, a fost director al Editurii „Minerva” din Bucureşti. A publicat comentarii critice asupra liricii actuale (Poeţi contemporani, 2 vol., 1967; 1971; Metonimii, 1974). A realizat studiul Introducere în opera lui N. Filimon (1973). Interesant este volumul de publicistică, Pro Patria (1975).

1929 : A fost lansată la Chișinău revista lunară Doina Basarabiei, editată de Societatea Literară-Artistică-Pedagogicăa Corpului Didactic din Chișinău, România, sub direcția lui A. Elladi.

Doina Basarabiei (1929)

Publicația apărea la data de 15 ale fiecărei luni.

  1931: S-a născut prozatoarea Sonia Larian (pseudonimul literar al Arianei Lewenstein), stabilita in 1986 la Paris, împreună cu soţul său, criticul literar Lucian Raicu.

1933 : S-a născut, la Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud, Ioan Corvin SÂNGEORZAN, astronom şi arheolog român. Stabilit la New York (1982). Membru al Academiei de Ştiinţe din New York. Între anii 1957-1968 a fost cercetător stiinţific la Observatorul Astronomic din Bucureşti, pe care l-a condus ca director în perioada 1968-1981. A predat cursuri de astronomie generală şi astropsihologie la Universitatea din Bucureşti (1974-1981).

 1933: S-a născut regizorul și scenaristul român de teatru și film Andrei Blaier.

Andrei Blaer  a   absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956. În paralel cu filmele de ficțiune, a realizat numeroase producții documentare și utilitare în cadrul Studioului Cinematografic București.

Cineast îndeobște conformist a realizat în 1975 un film surprinzător, original — Ilustrate cu flori de cîmp (pentru care primește premiul ACIN). Alte lungmetraje premiate au fost: Apoi s-a născut legenda, (Phnom Penh, 1968), Prin cenușa imperiului (premiul ACIN, 1976), Lumini și umbre (premiul ACIN, 1982), Bătălia din umbră (premiul ACIN, 1986).

În aprilie 2011, Andrei Blaier a fost acuzat de CNSAS că a fost recrutat de Securitate încă din 1956 și că ar fi dat mai multe note scrise care au dus la arestarea unor persoane. El ar fi avut numele de cod „Brateș”, ar fi turnat actori, scenariști și regizori.  Distincții Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler.

Andrei Blaier a decedat la 1 decembrie 2011 și e înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic.

1938: A incetat din viață savantul  român Gheorghe Marinescu.

Imagini pentru savantul român Gheorghe Marinescu.photos

Dr. Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, București – d. 15 mai 1938, București), a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie  și profesor la Clinica bolilor nervoase şi electroterapie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1897-1938).

  S-a afirmat ca unul din cei mai buni cunoscători ai celulei nervoase. A fost pioner în histo-chimie (1916) şi a pus bazele cercetărilor asupra hipofiziei şi altele.

De asemenea, a fost un pionier al filmului ştiinţific folosind pentru prima dată în lume cinematografia în investigaţia ştiinţifică (între anii 1898 şi 1901, împreună cu operatorul Constantin Popescu, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice  realizând  primul film științific din lume: „Tulburările mersului în hemiplegia organică”.

A folosit, printre primii, metoda encefalografică în studiul fiziopatologiei sistemului nervos.

A fost  membru titular al Academiei Române din 1905, vicepreşedinte al acestui for (1916-1918; 1925-1928).

1938:  S-a născut, la Caransebeş, Horia PĂTRAŞCU, prozator român. A debutat cu volumul de schiţe Întunericul şi profesoara de pian (1966), urmat de Reconstituirea, nuvele (1967) şi altele.

1940: A fost inaugurată linia aeriana București-Sofia-Atena.

1956: S-a născut la Giurgiu, Gino Iorgulescu, fotbalist român și actual președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal din România.

A jucat pentru echipa națională de fotbal a României, pe postul de fundaș central din 2013. Cea mai mare parte a carierei a jucat la Sportul Studențesc.

După retragerea din fotbal, a îndeplinit funcțiile de antrenor secund al echipei naționale, ca secund al lui Mircea Rădulescu și Cornel Dinu, precum și cea de președinte al clubului FC Național.
Pe data de 14 noiembrie 2013, Gino Iorgulescu a fost ales în funcția de președinte LPF, după 17 ani în care Liga Profesionistă de Fotbal fusese condusa de Dumitru Dragomir .

1983:  Atleta română Anişoara CUŞMIR  stabileşte un nou record mondial la săritura în lungime femei, cu 7,43m. (la Bucureşti). Tot în 1983, la Helsinki, obţine medalia de argint la campionatele mondiale.

Imagine similară

 Anișoara Cușmir-Stanciu (n. 28 iunie 1962, Brăila, România), a fost  laureată cu aur la Los Angeles 1984 la săritură în lungime. Sportivă la Clubul „Steaua” în anul 1984 a primit gradul de locotenent, ulterior în 1988 a devenit locotenent major. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua.

1990: Sunt reluate, după 40 de ani de întrerupere, relaţiile diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun.  

 Concordatul cu Vaticanul, prin care se reorganiza cultul catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării,  a fost semnat la 10 mai 1927 și a intrat în vigoare la 7 iulie 1929.

După a doua conflagraţie mondială, în condiţiile instaurării în ţara noastră a regimului comunist, prin Decretul 151/17 iulie 1948, partea română a denunţat Concordatul cu Sfântul Scaun, si a declansat   represiunea împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică din România.

1990 : S-a stins din viaţă Aurel MARTIN (n.1926), critic şi istoric literar român fost director între anii 1969-1987, al Editurii „Minerva” din Bucureşti. A publicat comentarii asupra liricii actuale (Poeţi contemporani, 2 vol.,1967 şi 1971; Metonimii,1974 s.a.).

Este autorul  studiului  ”Introducere în opera lui N. Filimon” (1975). Interesant este și volumul său de publicistică, Pro Patria (1975).

1994: A murit  prozatorul, traducătorul şi publicistul român Traian Filip ; (n. 11.02.1929, Lugoj).

Traian Filip

A urmat cursurile liceale și ale Facultății de Limbă și Literatura Română în București. În paralel a urmat  Scoala de Literatura „Minai Eminescu” (1950-l951). 

A colaborat la Romaniei literara. Tribuna, Cronica, Luceafarul, Romania libera, Scinteia etc. Debut editorial cu romanul Amar (1963). Alte romane: Desen dupa natura (1966), Dansul focului (I-II, 1968), Pavilionul (I-III, 1969-l972), Crivațul bate napraznic (1974), Subconstientul Venetiei (1984). 

Autor al unor volum de proza scurta (Paiata cu palarii si tromboane, 1971), reportaje (Diluviul sau apele lui Saturn, in colab., 1971; Orase cu geometria variabila, 1972; Spre Kiliman-djaro, 1976) si publicistica (Falsificatorii de imagini, 1979). Traduce din A. t’Serstevens si P. Gimferrer.


Romanul Amar (1963),un jurnal de razboi fabricat dupa rețeta epocii: dragostea si constiinta muncitoreasca in lupta cu „banditii de la cirma tarii”. Urmeaza doua „colectii de confesiuni” (Marian Popa”): Desen dupa natura (1966) si Dansul focului (I-II, 1968). 

2004: A decedat compozitorul francez de origine română Marius Constant; (n. la 7 februarie 1925, București).

Imagini pentru Marius Constant photos

A studiat pianul și compoziția la Conservatorul din București până în anul 1944, cu Dinu Lipatti, George Enescu și Constantin Silvestri.

În 1946 a sosit în Franța, unde a devenit elev al lui Tony Aubin, Olivier Messiaen, Nadia Boulanger și Arthur Honegger la Conservatorul din Paris.

Din 1950, a manifestat interes pentru  muzica electronica, si s-a  alăturat Grupului Musique concrete de cercetare al lui Pierre Schaeffer. În 1963, el a fondat grupul Ars Nova, dedicat muzicii noi.

Din 1956, pana in 1966 a fost director muzical al Ballets de Paris a lui Roland Petit si  a compus mai multe piese de balet pentru Roland Petit și Maurice Bejart (High Voltage (1956), Cyrano de Bergerac (1959),   și Paradisul pierdut (1967).

A creat 24 de Preludii pentru orchestră si  a scris piesele  de balet: Septentrion (1975), Nana (1976) și The Blue Angel (1985).

 A predat orchestrație și instrumente la Conservatorul din Paris din 1978 până în 1988 si la Universitatea Stanford si Hilversum.

A fost un iubitor de jazz si pasionat de munca pe improvizație.

La 9 decembrie 1992, a fost ales în Académie des Beaux-Arts.

 A primit Marele Premiu Național de Muzică (1969), Marele Premiu de Muzică al orașului Paris ( 1984), Victoire de la Musique (cea mai buna muzică contemporană).

In 1991 a devenit  Comandor al Legiunii de Onoare, Mare ofiţer al Ordinului Național de merit, Comandor al Artelor și Litere.

 
 

2017: Sculptura Muză adormită de Constantin Brâncuși a obținut la licitația organizată de Casa Christie’s de la New York suma de 57,3 milioane de dolari, o sumă record pentru Brâncuși, precedentul record, de 37,2 milioane de dolari, datând din februarie 2009, pentru o statuetă din lemn de stejar intitulată Portrait de madame L.R. Lucrarea Muză adormită, realizată în urmă cu mai bine de o sută de ani la Paris este din bronz și este ultima dintr-o serie de șase.

Constantin Brâncuși - Muză adormită (2017)

Sculptura din bronz Muză adormită a obținut la licitația organizată la Christie’s de la New York suma de 57,3 milioane de dolari, o sumă record pentru Brâncuși, precedentul record, de 37,2 milioane de dolari, datând din februarie 2009, pentru o statuetă din lemn de stejar intitulată Portrait de madame L.R. Lucrarea Muză adormită, realizată în urmă cu mai bine de o sută de ani la Paris este din bronz și este ultima dintr-o serie de șase

.În 1909, Brâncuși a creat prima Muza Adormită, din marmură și din această piesă de marmură a făcut o machetă din ghips din care a creat șase piese din bronz. Aceasta este cea de-a șasea sculptură din bronz din această serie. În cadrul acestei serii, se observă că fiecare sculptură este unică, pentru că el a tratat-o pe fiecare altfel.

2018 : Opera de artă  La Jeune Fille Sophistiquée (Tânăra sofisticată – Portrait de Nancy Cunard)  de sculptorul român Constantin Brâncuși a fost vândută la un preț record de 71 milioane de dolari în timpul unei licitații organizate la New York de casa Christie’s .

Constantin Brâncuși - La Jeune Fille Sophistiquée (2018)

Sculptura provine din colecția Elizateth Stafford, care a cumpărat-o împreună cu soțul ei direct de la Brâncuși, în urma unei vizite la studioul acestuia în 1955 și este descrisă ca o sculptură unică, pe care Brâncuși a conceput-o la Paris în 1928, pentru a ajunge la forma finală în metal în 1932.

2018 : A încetat din viață la București, cunoscutul comentator sportiv, jurnalist și om politic român Cristian Țopescu (Sculptura provine din colecția Elizateth Stafford, care a cumpărat-o împreună cu soțul ei direct de la Brâncuși, în urma unei vizite la studioul acestuia în 1955 și este descrisă ca o sculptură unică, pe care Brâncuși a conceput-o la Paris în 1928, pentru a ajunge la forma finală în metal în 1932.

2018 : A încetat din viață la București, comentatorul sportiv, jurnalistul și omul politic român Cristian Țopescu (26 martie 1937, București).

Cristian Ţopescu – imagini | TVR.RO

2020: În România a fost declarată oficial încetarea stării de urgență care fusese impusă pe 23 martie din cauza Pandemiei de Coronavirus SARS-COV-2 (COVID-19). Aceasta a fost înlocuită cu starea de alertă pentru 30 de zile, cu prelungiri succesive până la un an.

15 mai  este :

 Ziua latinităţii.

Al XIX-lea congres al Uniunii Latine, întrunit la Paris în zilele de 13 şi 14 decembrie 2000, a decis să aniverseze convenţia constitutivă a Uniunii Latine, semnată la Madrid la 15 mai 1954.

Astfel, cele 36 de state membre ale organizaţiei au ales să declare data de 15 mai ca Zi a Latinităţii, dată care „marchează începutul unei perioade în care statele latine au creat mecanisme care să permită protejarea bogăţiei culturale a lumii latine, ale cărei moştenitoare sunt, pentru a o proiecta mai eficient în viitor”.

De atunci, statele organizează în jurul acestei date diferite manifestări pentru a promova conştiinţa identităţii culturale comune popoarelor de origine latin㔺i a medita asupra valorilor culturale şi lingvistice proprii întregii comunităţi latine.

Guvernele, organismele internaţionale, organizaţiile neguvernamentale care împărtăşesc valorile latinităţii se asociază la această festivitate.

Una din limbile oficiale ale organizaţiei, alături de franceză, italiană, portugheză, spaniolă şi catalană, este româna.

– Ziua internaţională a familiilor si  Ziua familiei române (din 1994).

A fost marcată, începând din anul 1994 (Anul internaţional al familiei), printr-o hotărâre a Guvernului, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului (IRDO), la aceeaşi dată cu „Ziua internaţională a familiilor”.

NOTĂ: Biserica Ortodoxă Română marchează „Ziua naţională a familiei” în duminica cea mai apropiată de data de 15 mai.

– Ziua medicului veterinar.

La 15 mai 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de înfiinţare a Şcoalei de Arta Veterinăriei, care a funcţionat în cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

La 15 mai 1871 va fi înfiinţată Societatea de Medicină Veterinară, desfiinţată în 1949 şi reînfiinţată la 15 mai 1971.

– „Ziua Chimiştilor Militari”.

Prin Decizia ministerială 297/15 mai 1923, s-a înfiinţat, în cadrul Ministerului de Război, Comitetul consultativ pentru chestiunile tehnice privitoare la războiul chimic; denumirea acestei structuri a suferit, de-a lungul timpului, modificări: Secţia a IV-a a Gazelor de luptă (din septembrie 1923), Serviciul apărării contra gazelor(1925), Direcţia serviciului chimic (1931) etc.

– „Ziua Poliţiei Militare”.

Prin Ordinul ministrului apărării naţionale din 15 mai 1990,  s-au înfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din cadrul Armatei române; istoricul Poliţiei Militare se află în strânsă legătură cu istoricul jandarmeriei române, de unde îşi are originile.

Trebuie făcută însă menţiunea că Gendarmeria – denumirea din acea epocă – a fost înfiinţată şi subordonată Ministerului de Resbelu.

Primele atestări ale activităţii de „poliţie a trupei” se regăsesc în documentele de „fiinţare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza.

Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale”.

Astfel, în Monitorul Oastei nr. 53 din 5 noiembrie 1893, găsim în legea mai sus menţionată, la TITLUL IV – Atribuţiunile gendarmeriei, Capitolul I – Serviciul ordinar şi extraordinar, articolul 52 – serviciul ordinar coprinde: …….., ”pct. e) Poliţia Militară”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Pahomie cel Mare; Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Sfântul Pahomie cel Mare

Sfântul Pahomie s-a nascut in Tebaida de Jos (Egipt) si a trăit in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat a luptat in armata imparatului Constantin, in faimoasa batalie impotriva lui Maxentiu.

In vremea aceea era pagan. Primeste Botezul si se retrage in pustia Tebaidei, alaturi de pustnicul Palamon.

Dupa zece ani de nevointe ajunge in Tabenisi, unde un inger i s-a infatisat inainte imbracat in rasa de schimonah si i-a daruit o tablita pe care se afla inscrisa pravila unei manastiri cu viata de obste.

Acest inger i-a poruncit sa intemeieze o astfel de manastire chiar in Tabenisi. Zideste multe chilii, si prin lucrarea Sfantului Duh ele vor ajunge sa fie locuite de monahi.

Numarul monahilor sporeste, incat Pahomie este nevoit sa mai intemeieze alte sase manastiri.

Numarul ucenicilor lui a ajuns  aproape la sapte mii. Daca Sfantul Antonie cel Mare este socotit a fi intemeietorul vietii pustnicesti, Sfantul Pahomie este considerat intemeietorul vietii manastiresti de obste.

A trecut la cele vesnice in anul 348, in varsta de 74 de ani. A fost ingropat in manastirea ctitorita de el.

Menționam ca si metaniile (plecaciune pâna la pământ sau ingenunchere si ridicare insotita de semnul Sfintei Cruci și de o rugăciune) sunt atribuite Sfântului Pahomie cel Mare.

Sfântul Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).

A fost hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română.

După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile şi mănăstirile din toate ținuturile locuite de români.

Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi și altele.

În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea veciniei în 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea vădrăritului în 1756), în primul rând a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerințe, pentru pacificarea țării. 

A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieţii la mănăstirea sa de metanie, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovnicește şi material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775.

Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice.

Citiţi şi:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/15/o-istorie-a-zilei-de-15-mai-video-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor
  9. http://www.simleusilvaniei.ro/memoriam-ionita-scipione-badescu/;
  10. Cinemagia.ro;
  11. Calendar Creștin Ortodox.ro.

15/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 14 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 mai în istoria noastră 

1536: Umanistul, istoriograful și omul  politic ungar de origine  română  Nicolaus Olahus ( n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pojon, astăzi Bratislava), editează lucrarea istorică “Hungaria”, pe care a redactat-o  la Bruxelles, în care tratează printre altele  despre latinitatea poporului român şi a limbii române.

Imagini pentru nicolaus olahus photos

Nicolaus Olahus a fost un învățat umanist, istoriograf și om politic de origine română care a avut demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Hungaria este prima lucrare, scrisă de un român, care abordează tema latinității poporului român și a limbii române și a unității etnice a celor trei provincii românești, Moldova, Muntenia și Transilvania.

1600 : Mihai Viteazul a luat măsuri pentru instaurarea unei administrații proprii la Iași, în capitala Moldovei.

Pentru prima dată, cele trei Țări Române se aflau sub aceeași cârmuire, fapt care era un eveniment remarcabil, chiar dacă semnificațiile lui n-au fost înțelese de contemporani.

Sigiliul lui Mihai Viteazul cu simbolurile stemelor celor trei ţări române unite (1600)
S

Sigiliul lui Mihai Viteazul cu simbolurile stemelor celor trei ţări române unite

A dispus confecționarea unei steme comune a celor trei state românești – Muntenia, Transilvania și Moldova.

De asemenea, a numit la conducerea Moldovei un grup de patru boieri din Muntenia, iar cancelaria sa a emis documente prin care el se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”.

1742: A murit la Brasov, Radu II Tempea, protopop al românilor ortodocşi braşoveni, autor al cronicii româneşti „Istoria besearicei Şcheailor Braşovului”, lucrare care se remarcă prin expresivitatea limbii, colorată cu arhaisme și elemente ale lexicului popular.

A învăţat la şcoala de pe lângă biserica `Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului, apoi a ajuns el însuşi dascăl,  diacon si  preot la aceeaşi biserică (hirotonit 19 februarie  1716, la Bucureşti, de Antim Ivireanul), apoi protopop al Braşovului şi al Ţării Bârsei (hirotesit in 1735), funcţionând până la moarte.

A fost un apărător al Ortodoxiei şi al drepturilor românilor transilvăneni.

1812: S-a născut la Iași, scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova; (d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna).

În 1834, a fost trimis pentru studii în  Franta si Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, iar in anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice  din Barlad.

 Izbucnirea revolutiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris , unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc.

În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului  moldovean Mihail Sturza.

În 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului  Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena  pentru a susține Unirea Principatelor Române.

În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunarii Ad Hoc , convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris, 1856.

Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească.

În 1859 a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și deci a dobândi unirea definitivă.

Prieten bun cu  Alexandru Ioan Cuza  a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri , să renunțe la viața politică.

S-a retras la Targu Ocna  și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: Numismatica  și colecționarea de tablouri.

Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Manastirea Raducanu  din Targu Ocna , construită de către Radu Racoviță în 1664.

Mihai Eminescu a spus despre  Costache Negri ca fa fost „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor”.

1839 (14/26 ): S-a deschis, la Iaşi, Expoziţia plantelor şi florilor exotice, prima expoziţie românească de acest gen din Principatele Române . Gazeta „Albina Românească” din 14 mai 1839, scria, cu această ocazie, următoarele rânduri: „Astăzi 14 mai, va începe în grădina domnească de la Socola expoziţia plantelor şi a florilor exotice”.

Organizarea expoziţiilor agrare și industriale în Principatele române a fost impulsionată şi de expoziţiile internaţionale de la Londra din anul 1851 şi de la Paris din anul 1855.

1848: Conducătorii revoluției din Transilvania se întâlnesc la Catedrala de la Blaj.

Catedrala Blaj (1848)
Simion Bărnuţiu (1848)

Cu o zi înainte de deschiderea Marii Adunări Naționale, conducătorii românilor din Transilvania au ținut, în catedrala din Blaj, o consfătuire pentru a stabili programul de desfășurare a Marii Adunări din 3/15–5/17 mai 1848.

Aici se afla inteligența română din statul bisericesc, civil, nobilitar și militar din Transilvania; oarecîți din Banat și de la Criș…George Sion, Russo, Lascăr Rosetti, Curius, Ionescu, Teodor Moldovanu și alți frați de-ai noștri din Moldova” spunea Alexandru Papiu-Ilarian [Revoluția română de la 1848].

Punctul central al consfătuirii a fost discursul lui Simion Bărnuțiu (foto sus), a cărui idee principală era aceea a afirmării națiunii române ca națiune politică de sine-stătătoare. Respingând planul de uniune a Transilvaniei la Ungaria, Bărnuțiu s-a pronunțat pentru autonomia acestei provincii.

Datoria națiunii române este aceea: de a-și proclama libertatea și independența, de a declara că pe viitor nu se va mai considera obligată decât prin legile la a căror elaborare și adoptare va participa ea însăși”, prin reprezentanții săi aleși „după drepturi și cuviință” [Istoria românilor. Constituirea României Moderne (1821–1878)]. Prin acest discurs, a fost formulat conceptul de națiune română.

1848: S-a născut la Budapesta poetul și publicistul Bonifaciu Florescu, traducător și critic literar, autor de manuale , fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu; d.18 decembrie 1899, București.

Bonifaciu Florescu (1848-1899)

Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui.

A urmat Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând licența în 1872. Întors în țară, a fost profesor „provizor” la Catedra de Istorie universală critică de la Facultatea de Litere din Iași, apoi profesor de Istorie și de Limba și literatura franceză la Liceul Sfântul Sava din București, Gimnaziul „Mihai Viteazul”, Liceul Militar și Seminarul „Nifon” din capitală. A scris manuale, un dicționar, o antologie: La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, a scris Histoire de la litterature francaise jusqu’a Malherbe. A tradus din Alexander Pope, Pierre de Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, Henri Murger, Walter Scott, Johan Ludvig Runeberg, José María de Heredia, Theodore de Banville, Edgar Allan Poe, Henry Wadsworth Longfellow, Sándor Petőfi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian.

Membru al Partidului Liberal și prieten cu Pantazi Ghica, a colaborat la gazetele acestuia, în opoziție cu Junimea și Titu Maiorescu. Împreună cu Macedonski, a inițiat editarea gazetei Literatorul.

A fondat Portofoliul român și Duminica (alături de I.C. Săvescu); a condus Țara literară, a întemeiat Revista albastră și Biblioteca omului de gust și a colaborat la Revista orientalăRomânia literarăRevista literarăVesteaPeleșulAnalele literare, etc.

A scris versuri și proză în limba română: Ritmuri și rimeAquarele și poezii în proză și în franceză: Quelques vers. Au profit des blessés.

1868: S-a născut la Chișinău, juristul și omul politic, Vladimir Hertza primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918; d. 3 august 1924, Chișinău.

Vladimir Hertza (1868-1924)

Și-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 1, cea mai prestigioasă instituție de învățămînt din Basarabia pe care a absolvit-o în 1866. Se pare că apoi a absolvit un liceu juridic din Iaroslav. După ce s-a căsătorit, fără învoirea tatălui său, tânărul a dus în Italia o viață de cântăreț ambulant. Apoi, risipind toată averea părintească s-a statornicit în România.

În 1917 a fost instituit în funcția de vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol însemnat în actul Unirii.

A fost președintele Zemstvei județului Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești.

Între anii 1918–1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei.

1881: S-a constituit noul Partid Național Român din Transilvania.

Cercurile electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întrunite la Sibiu între 30 aprilie/12 mai–2/14 mai, au hotărât unificarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria cu Partidul Național Român din Transilvania într-un singur partid, sub numele de Partidul Național Român din Transilvania, care a proclamat ca tactică de luptă politică „activismul”.

1901 : S-a născut scenograful și pictorul, profesor universitar, Alexandru Brătășanu; 29 noiembrie 1972, București.

Scenograf și pictor, profesor universitar. A studiat la Paris, la Academia Julien, Academia Ranson și cu profesorul Fernand Leger. Remarcabil scenograf de teatru dramatic și renumit profesor de scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, a fost maestrul multor scenografi valoroși.

Este unul dintre fondatorii Teatrului Țăndărică. La acest teatru a semnat scenografia mai multor spectacole puse în scenă în perioada 1945–1949: Cu Țăndărică spre mările SuduluiSirena cea mică de Lucia Demetrius după H.Chr. Andersen, etc. Alături de scenografii Elena Pătrășcanu, Lena Constante, Ileana Popescu, a mai semnat și alte spectacole: Pădurea fermecatăNea Matache leneșulȚăndărică la circSperietoarea veselă, etc. și la Teatrul de Marionete Arad, în 1951, Galoșul fermecat, regia Sanda Diamantescu și Cristian Frangopol.

1911: O  echipă de gimnaști români a participat la concursul internațional de gimnastică de la Torino, Italia ( 11-14 mai), cucerind cupa de argint. Aceasta a fost  prima participare internațională a unei echipe românești.

1912: S-a născut la Constanța, cineastul român Ovidiu Gologan, operator și director de imagine de film ; d.26 aprilie 1982, București.

Ovidiu Gologan (1912-1982)

 Ovidiu Gologan și-a început biografia artistică în 1936, ucenicind alături de Amedee Morin și Iosif Bertok, pentru a debuta în documentar în 1940 cu „Derbiul de la Băneasa”; a devenit apoi reporter de război și coautor la filmele „România contra bolșevismului” și „Războiul nostru sfânt”, pentru ca în 1946, la 1 iunie, să fie singurul operator care va filma executarea Mareșalului Antonescu. 

Artist polivalent, Ovidiu Gologan are o filmografie considerată de biograful său „impresionantă” nu numai prin varietatea subiectelor, ci mai ales prin numărul extrem de mare de filme pe al căror generic apare nurnele său în calitate de asistent, scenarist, regizor și operator” (Călin Stănculescu).

A fost directorul de imagine al filmelor Moara cu norocPădurea spânzurațilorAventurile lui Tom Sawyer și Moartea lui Joe Indianul (în colaborare cu Robert Lefebvre), Castelul condamnațilorCiprian Porumbescu (în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz). A regizat filme documentare: Inspecția Domnului Mareșal pe front (1941), Vizita Majestății Sale Regele pe front10 Mai 1942O zi de târg la SighișoaraJunii din BrașovOuă încondeiateCetatea DevaCântece și dansuri populare din Banat, etc.

1914: S-a născut la Ilimbav, Sibiu, folcloristul și etnomuzicologul Tiberiu Alexandru; d.20 aprilie 1997, București.

Tiberiu Alexandru (1914-1997)

Folclorist, etnomuzicolog, organolog. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București, în perioada 1931–1936, cu Ioan D. Chirescu, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul și Ștefan Popescu.

Începând din 1935 a devenit colaborator al lui Constantin Brăiloiu la Arhiva de Folklore a Societății Compozitorilor Români, devenită în 1949 Institutul de Folklor. A fost dirijor al Reuniunii române de cântări și muzică din Caransebeș, profesor suplinitor de muzică la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. 

A fost, pe rând: profesor suplinitor, șef de lucrări, lector, șef de catedră, și profesor de folclor la Conservatorul din București.

A fost membru la International Folk Music Council for Traditional Music, vicepreședinte și președinte al Consiliului național român al acestui for internațional. A întreprins numeroase culegeri de folclor în țară (notabile, cele din Banat) și în Egipt, a susținut comunicări științifice la congrese internaționale, a publicat studii, articole, prezentări de discuri, note, cronici, recenzii în MuzicaRevista de folclorMuzică și poezieContemporanulAlbinaCântarea RomânieiTribuna României, etc. Din volumele sale: Muzica populară bănățeană. Notă monograficăInstrumente muzicale ale poporului românMuzica populară româneascăFolcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii (2 vol.)

1914: S-a născut la Apahida, Cluj, istoricul profesor universitar Ștefan Pascu, fost membru titular (din 1974) al Academiei Române și președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca ; d.2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca.

Ştefan Pascu (1914-1998)

A fost membru supleant al CC al PCR. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938) cu mențiunea Magna Cum LaudeAccademia di Romania din Roma (1942), a fost laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1942). 

A luat doctoratul în istorie și filosofie în 1942. A fost profesor, decan și rector (1968–1976) al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Bibliotecii Academiei din Cluj, Președinte al Comisiei internaționale de demografie istorică.

Personalitate marcantă a culturii românești din a doua jumătate a secolului XX, a fost specialist în istoria evului mediu și modern, cu o activitate științifică bogată în variate domenii istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională.

Din scrierile sale: Istoria TransilvanieiRăscoale țărănești în TransilvaniaFormarea Națiunii RomâneAvram Iancu. Erou și martirIstoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființareIstoria României. CompendiuMonumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și ClujuluiIstoria gândirii și creației științifice românești, etc.

1915: S-a născut la Hîncești, în Basarabia țaristă, lingvistul, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei Nicolae Corlățeanu; d. 21 octombrie 2005, Chișinău.

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității de Stat din Chișinău, șef de sector, director-adjunct și director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău.

Nicolae Corlăţeanu (1915-2005)

A fost doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, susținător fervent al limbii române pentru limba vorbită și scrisă la est de Prut.

Opere: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1970Cuvântul în vâltoarea viețiiScriitorul în fața limbii literareRăspântiiNeologismul în opera eminesciană ș.a.

1917: A murit la Ghimeș, Ciuc/Bacău) Emil Rebreanu (n.17 decembrie 1891, Maieru, Bistrița-Năsăud).

A fost fratele lui Liviu Rebreanu, ofițer român din armata Austro-Ungară, erou român din primul război mondial, executat pentru dezertare și spionaj, după ce fusese prins în timp ce încerca să treacă la conaționalii români. Au fost numeroase situațiile în care militari români din Transilvania, mobilizați în armata austro-ungară, au dezertat sau s-au predat inamicului în timpul Marelui Război pentru reîntregirea țării, pentru a nu lupta împotriva fraților lor și împotriva idealului național al Marii Uniri.

Cazul lui Emil Rebreanu este mai cunoscut, el fiind fratele scriitorului Liviu Rebreanu și prototipul personajului Apostol Bologa din cunoscutul roman „Pădurea Spânzuraților” al aceluiași autor.

1923: A murit in București, Jacques Menachem Elias, mare proprietar filantrop şi bancher evreu din România.

A fost consilier al regelui Carol I, care l-a recompensat cu onoruri înalte pentru contribuția lui la dezvoltarea economiei românești.

 Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda numai individual dreptul de a fi cetățeni români , cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență cerută de regele Carol I.

A fost un important om de afaceri,   proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș.

În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o  avere enorma , deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum și la Berlin, Roma și Paris), 2 hoteluri din București (Continental și Patria), 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin etc.

Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda dreptul de a fi cetățeni români individual, cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență, la cererea regelui Carol I.

Nu a fost niciodată căsătorit și că nu a avut copii.

După moartea sa, a lasat o importanta mostenire Academiei Române, cu condiţia înfiinţării „unei fundaţii de cultură naţională şi de asistenţă publică”, cu sediul în Bucureşti, care să poarte numele tatălui său, Menahem H. Elias (Fundaţia a fost întemeiată în 1925).

Testamentul sau mai prevedea si construirea  la București, „a unui spital de cel puțin 100 de paturi în condițiunile cele mai moderne… În acest spital, se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință; se vor da consultații și medicamente gratuite”.

La data de 15 noiembrie 1938, în prezența  Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune in Bucuresti, Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias, care  poartă denumirea de Spitalul Elias.  

 La înmormântarea sa a participat întreg guvernul român.

A fost  membru post-mortem al Academiei Române din 1993; (n. 1844, Bucuresti).

 1929: S-a născut arheologul Florea Mogoşanu, reputat specialist român în  problemele paleoliticului; (m. 1986).

1933: S-a născut jurnalistul Florin Brătescu, crainic din 1957 la Radiodifuziunea Română.

În 1960 a devenit primul crainic-prezentator al televiziunii naţionale şi apoi, realizatorul uneia dintre cele mai apreciate şi longevive emisiuni a TVR, „Reflector”; s-a numărat printre fondatorii postului comercial de televiziune „Antena 1” şi ai postului de radio „Romantic FM”

1934: S-a născut la Ruseni, Edineț , în Basarabia unită cu România, filologul, profesor, Anatol Ciobanu; d. 8 aprilie 2016, la Chișinău, R.Moldova.

Anatol Ciobanu (1934-2016)

A fost un reprezentant de seamă al lingvisticii române, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, în 1956 obținând Diploma cu Magna cum laude și, la propunerea catedrei, a rămas să-și continue studiile la aspirantură (doctorantură), avându-l îndrumător științific pe profesorul Nicolae Corlățeanu.

 A fost asistent, lector, lector superior, conferențiar, profesor (din 1976), prodecan al Facultății de Filologie (1964–1968), șef al Catedrei de Lingvistică generală și romanică, șef al Catedrei de Limba română.

Domeniul său de cercetare a cuprins sintaxa (funcțională, transformațională, contrastivă), sociolingvistica, lingvistica generală, cultivarea limbii, punctuația, limbile clasice (latina) ș.a.

A fost autorul a peste 600 de publicații, inclusiv opt monografii, zece manuale, 14 materiale didactice, două dicționare și circa 600 de articole științifice, note, recenzii, articole pentru enciclopedii, rezumate, etc.


 1948: Noaptea de 14/15 mai a acelui an a marcat în România ”populară” un val de arestări care viza opozanții regimului,  în special  studenţimea, organizaţiile patriotice considerate subversive, Mişcarea Legionară, dar şi Biserica, cultele religioase şi partidele politice.

În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.

Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste (1948)

Arestările au continuat pe tot parcursul anului ’48, când loturi masive de oameni au fost duşi în aresturile miliţiei şi securităţii comuniste, apoi la anchete, condamnaţi şi expediați în sinistrele închisori și lagăre de muncă forțată.

Listele cu opozanţii regimului au fost întocmite cu multe luni înainte şi au fost folosite și pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai, care a fost amenințat că în cazul în care va refuza să părăsească tronul și țara, se va trece la executarea studenților anticomuniști.

Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1947 primul ministru, Petru Groza şi secretarul Partidului Comunist, Gheorghiu Dej au folosit în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor .

  Printre cei care au pătimit în temniţe se numără nume mari, ca cel al părintelui Nicolae Steinhardt, al pastorului Richard Wurmbrand, al episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, al părintelui greco-catolic Tertulian Langa, al politicianului Iuliu Maniu, al poetului Radu Gyr şi al soţiei sale sau al lui Mircea Vulcănescu ș.a.

Prin Legea 127 / 2017, 14 mai a devenit Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

Potrivit legii, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi marcată de autorităţile centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

Totodată, în această zi, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai 1948.

1948: A fost semnat actul de naştere al Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (într-o clădire din Str. Lipscani), prin fuziunea echipelor Unirea Tricolor MAI cu Ciocanul Bucureşti.

Din anul 1951 clubul îşi are sediul pe Şos. Ştefan cel Mare, iar numele său provine din vechiul cuvânt grecesc „dinamikos”, care înseamnă mişcare.

1951: A încetat din viață la închisoarea Sighet,omul politic român Tancred Constantinescu (n.18 mai 1878, Cahul ).

De profesie matematician și inginer, a fost ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu.

1955: Opt ţări ale  blocului comunist  în frunte cu Uniunea Sovietică, semnează documentul de înființare a Pactului de la Varşovia, organizație militară menită să reprezinte o contrapondere la organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

65 de ani de la semnarea Tratatului de la Varșovia. Cum s-a folosit URSS de  acest tratat | RFI Mobile

Numit oficial „Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală” („Tratatul de la Varșovia”) semnat de Albania (retrasă în 1968), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, a intrat în vigoare la 5 iunie 1955.

În urma  schimbărilor politice fundamentale intervenite in Europa Centrală și de Est in anii 1989 și 1990, „Tratatul de la Varsovia” și-a încetat existența la 1 iulie 1991.

1957: Moare Camil Petrescu, romancier, dramaturg, teoretician literar , cunoscut pentru romanele ale “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, “Patul lui Procust”, “Turnul de fildeş”, “Jocul ielelor” ; (n. 22 aprilie 1894).

Camil Petrescu  rămîne în literatura noastră unul dintre  inițiatorii romanului modern.

Cu vădite și temeinice inclinații spre filosofie, formația spirituală a scriitorului și-a pus amprenta asupra intregii sale creații literare.

Detalii… Camil Petrescu, biografie.

1968: Are loc vizita oficiala in Romania socialistă a presedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.

    

Foto: Ceaușescu și De Gaulle

A fost prima vizită după cel de-Al Doilea Război Mondial a unui şef de stat vest-european în România. În ziua de 14 mai 1968 mii de bucureșteni au salutat sosirea preşedintelui francez pe drumul de la aeroportul Băneasa până în centrul Bucureştiului. În plus, Ambasada Franţei din România estimează că un număr de aproximativ un milion de oameni l-au aclamat pe şeful statului francez în timpul deplasărilor în provincie.

Cel mai important discurs rostit în timpul vizitei a fost cel din dimineaţa zilei de 15 mai. În faţa Marii Adunări Naţionale generalul Charles de Gaulle a vorbit despre prietenia istorică dintre poporul francez şi cel român. Singura întrevedere tête-à-tête între liderul francez şi Nicolae Ceauşescu a avut loc în după-amiaza zilei de 14 mai şi a decurs sub auspicii pozitive.

Un alt obiectiv vizat pentru perioada vizitei în România a fost zona Craiovei, acolo unde statul francez a investit în obiectivele industriale. Cuvântarea rostită în ziua de 16 mai în Piaţa Unirii din Craiova a fost aclamată cu acelaşi entuziasm.

Franţa anului 1968 a fost dominată de proteste şi demonstraţii studenţeşti, în perioada pe care preşedintele francez a petrecut-o în România izbucnind mişcări studenţeşti în Cartierul Latin, urmate de protestele sindicatelor și o grevă generală care au paralizat Franţa timp de 15 zile. În acest context, generalul Charles de Gaulle şi-a încheiat şederea în România cu trei zile mai devreme decât fusese inițial prevăzut, pe data de 18 mai.

1980: A murit compozitoarea şi pianista Hilda Jerea; (n. 17 martie 1916).

ZIUA DE 17 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR | CER SI PAMANT ROMANESC

1981: Cosmonautul Dumitru Prunariu s-a lansat în spatiul cosmic la bordul navei sovietice  Soiuz–40, devenind primul român și până acum singurul român care a zburat în cosmos.

Zborul a durat 7 zile, 20 de ore si 42 de minute, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale “Saliut 6″ .

 

1988: A murit inginerul agronom Emil Alexandru Negruţiu, autor al  unor  lucrări de genetică şi ameliorare a animalelor domestice; (n. 14 august 1911).

 Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Genetica şi ameliorarea animalelor (1969, în colab.); Cercetări de genetică cantitativă la rasa Bălţată românească şi Brună din Maramureş în Transilvania (1970); Genetica animală (1975); Ameliorarea animalelor domestice (1975, în colab.) ş.a. Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole din România.

A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, cu „Ordinul Muncii” cls. II, Medalia „Meritul Cultural” și cu titlul de  „Profesor Emerit”.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

In 1965, împreună cu Petre S. Aurelian (n. 1833 – m. 1909), a înfiinţat, în cadrul Institutului Agronomic din Cluj, primul laborator de cercetări de genetică cantitativă şi a populaţiilor de din 1974.
Membru corespondent al Academiei Române – Filiala Cluj – 1 martie 1974

A lăsat lucrări şi studii, scrise singur sau în colaborare, referitoare la factorii ce inhibă sau favorizează creşterea tineretului taurin, cunoaşterea caracterelor şi particularităţilor raselor indigene şi străine de taurine, ovine şi suine.

A iniţiat cercetări de genetică cantitativă şi a populaţiilor de taurine din Transilvania, efectuate la parametri echivalenţi pe plan mondial. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Genetica şi ameliorarea animalelor (1969, în colab.); Cercetări de genetică cantitativă la rasa Bălţată românească şi Brună din Maramureş în Transilvania (1970); Genetica animală (1975); Ameliorarea animalelor domestice (1975, în colab.) ş.a. Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole din România. A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, cu „Ordinul Muncii” cls. II, Medalia „Meritul Cultural”. „Profesor Emerit”.

1992: A murit Victoria Mierlescu (n.1905),  primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române pentru a susţine un recital de poezie la microfonul Radiodifuziunii Române, ( la 4.XI.1928, la scurtă vreme de la emisia inaugurală a Radioului românesc în data de 1 XI.1928).

1998: A fost  inaugurat in București, primul hotel de cinci stele din România, Athénée Palace – Bucharest Hilton.

Athenee Palace Hilton Bucharest, Bucharest – Updated 2021 Prices

Hotelul, construit între 1912–1914, după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, avea 149 de camere și 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. A fost extins în 1936 și 1965.

Închis în 1994, Athénée Palace a fost cumpărat la licitație de către Hilton Worldwide, una din cele mai vechi și extinse lanțuri hoteliere din lume, care a început o renovare și extindere de 42. A fost inclus în rețeaua de hoteluri Hilton la data de 14 mai 1998.

2011: A murit lingvistul și istoricul literar Gheorghe Mihăilă, autor al unor lucrări de referință privind raporturile lingvistice şi literare româno-slave, cultura şi literatura română veche.

Născut în anul 1930, acad. Gheorghe Mihăilă şi-a făcut studiile liceale la Sighişoara, cele universitare la Facultatea de Filologie din Bucureşti, obţinându-şi titlul de doctor în anul 1960 cu teza „Împrumuturi vechi sud-slave în limba română – Studiu lexico-semantic” şi cel de doctor docent în anul 1971.

În cei aproape 50 de ani de carieră didactică la Facultatea de Filologie şi la Facultatea de Limbi Slave a avut cursuri şi seminarii de limbă slavă veche şi slavonă românească, paleografie slavo-românească, gramatică comparată a limbilor slave, cultură şi literatură română veche, raporturi lingvistice şi literare slavo-române, istoria slavisticii şi lingvisticii româneşti.

În paralel, a desfăşurat şi o bogată activitate de cercetare ale cărei rezultate au apărut în numeroase lucrări considerate de referinţă şi dintre care amintim: „Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi”, „Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti”, „Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X- începutul sec. XVI)”,”Cultură şi literatură română veche în context european – Studii şi texte”, „Între Orient şi Occident – Studii de cultură şi literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII”, „Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen”, „Contribuţii la etimologia limbii române”.

A elaborat singur şi în colaborare, unele ediţii critice cum sunt: „Ioan Bogdan. Scrieri alese”, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul lui Theodosie”, „Eminescu. Opere. Vol. XIV”, „B. P. Hasdeu, Cuvinte den bătrâni”, „Mihail Moxa. Cronică universală”.

A colaborat la apariţia unor lucrări fundamentale ca: „Dicţionarul limbii române moderne”, „Dicţionarul limbii române” (seria nouă) ş.a. La acestea se adaugă peste 350 de studii, articole şi comunicări apărute în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare.

Imagini pentru Gheorghe Mihăilă, lingvist photos

Gheorghe Mihăilă a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1993, titular în anul 2004 şi între anii 1996-2004 a fost directorul Editurii Academiei Române.

Prin contribuţiile sale ştiinţifice, acad. Gheorghe Mihăilă rămâne un reper în istoria lingvisticii româneşti.

2017: A decedat actrița română de teatru și film, Tatiana Iekel, fostă soție a actorului Florin Piersic, împreună cu care a avut un fiu, actorul Florin Piersic, Jr.

A murit actrița Tatiana Iekel, prima soţie a actorului Florin Piersic şi  mama actorului şi regizorului Florin Piersic Jr

Născută la Iaşi, pe 10 octombrie 1932, a fost repartizată la Teatrul Mic din București , imediat după terminarea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde a jucat cu  un talent inegalabil, până la vârsta pensionării.

Din filmografia sa amintim: ‘Marele singuratic’ (r. Iulian Mihu, 1976), ‘Mai presus de orice’ (r. N. Mărgineanu și Dan Pița, 1978), ‘Cine mă strigă?’ (r. Letiția Popa, 1979), scurtmetrajul ‘Advertising’ (r. Florin Piersic Jr., 2004), ‘Cars’ (r. John Lasseter, 2006), ‘Schimb valutar’ (r. Nicolae Mărgineanu, 2008), ‘Pickpocket’ (r. Florin Piersic Jr., 2008), ‘Bani’ (2008, un lungmetraj alcătuit din 12 scurtmetraje).

Tatiana Iekel a jucat și pe scena Teatrului Odeon, unde a evoluat în spectacolul ‘joi Mega.Joy’, în regia lui Radu Afrim.

În 2009, în cadrul Galei Premiilor UNITER, actrița a primit Premiul pentru întreaga activitate, iar la 19 aprilie 2010, tot în cadrul Galei UNITER, actrița a fost premiată pentru întreaga activitate. 

2018: A murit chimistul Ștefan Manea, unul dintre marii cercetători români în domeniul plantelor medicinale și aromatice; (n. 1937).

Ing.chim.cercetator Stefan Manea Cand apare cancerul cand omul se ocupa de  toata lumea numai de sine nu

A fondat, în 1990, compania de produse homeopate, fitoterapeutice și galenice HOFIGAL; a avut peste 121 de brevete de invenții, toate fiind transformate în remedii naturale.

CALENDAR CREȘTIN  ORTODOX

Sfântul Mucenic Isidor

Sfantul Isidor din Hios

Sfântul Isidor s-a nascut in Alexandria si a fost conducator în armata impăratului Deciu (249-251).

Ostasul Iuliu este cel care ii vestește comandantului armatei ca Isidor este crestin.

Lui Isidor i s-a cerut sa renunte la credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Refuza, motiv pentru care i se taie limba.

In chip miraculos, chiar fara limba, Isidor Il mărturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte in anul 251. A primit cununa muceniciei prin tăierea capului.

Sfinții putneni: Iacob, Sila, Paisie si Natan

Pe 14 mai 2017, a avut loc la Mănăstirea Putna, proclamarea solemnă a canonizării sfintilor putneni: Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, si a colaboratorilor sai, Cuviosii Sila, Paisie si Natan. În ședința din 6-7 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei, cu zi de prăznuire 15 mai, și a colaboratorilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, cu zi de prăznuire 16 mai.

Mitropolitul Iacob Putneanul a fost un mitropolit sfânt al Moldovei, un ctitor al învățământului românesc și un ales părinte duhovnicesc, care a vegheat asupra vieții monahale de la Mănăstirea Putna și așezămintele ei, Sihăstria Putnei, Sihăstria Ursoaia și așezământul din jurul Bisericii Dragoș Vodă, numit „Mănăstirea veche”, la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Mitropolitul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 și, la numai 12 ani, în 1731, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Putna. Acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă a fost tuns în schima mică în 24 martie 1733 și apoi hirotonit diacon. A fost hirotonit întru preot la numai 17 ani, a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani.

După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei de la Iași. Între 1750 și 1760, desfășoară o intensă activitate pastorală și socială, promovează cultura și tiparul românești și veghează la traducerea de cărți folositoare de suflet.

Reușește să deschidă o tipografie, unde în 10 ani a tipărit mai bine de 15 cărți de slujbă și de învățătură în limba română. Ele s-au folosit în bisericile și în mănăstirile din toate zonele locuite de români și au fost de un deosebit folos în apărarea identității ortodoxe a românilor din Transilvania.

În 1755 tipărește Bucvarul, primul Abecedar din Moldova, iar în 1759, la propunerea lui, se înființează în satul Putna prima școală elementară rurală din Moldova atestată documentar, școală care funcționează fără întrerupere până astăzi.

În perioada dificilă a domniilor fanariote, a intervenit împreună cu ceilalți ierarhi pentru eliminarea mai multor impozite foarte împovărătoare, în primul rând a văcăritului, legând cu blestem pe domnii țării să nu revină asupra acestora. Mitropolitul Iacob a intrat astfel în conflict direct cu unii conducători politici din acei ani, renunțând în cele din urmă la scaunul mitropolitan, în anul 1760, și s-a retras la Putna.

El a refăcut mănăstirea aproape în întregime, devenind al doilea mare ctitor al ei, după Sfântul Ștefan cel Mare. În această lucrare a fost sprijinit de către monahii mănăstirii și de cei ai sihăstriilor.

În general, în lucrarea sa pastorală și misionară, Mitropolitul Iacob nu a fost singur. Doar sprijinindu-se unul pe altul, lucrându-și fiecare talantul dat de Dumnezeu, Mitropolitul Iacob și monahii putneni, între care s-au remarcat arhimandritul Vartolomei Mazereanu și Cuvioșii Sila și Natan, au reușit să scrie o pagină sfântă în istoria zbuciumatului secol al XVIII-lea din Moldova, fiind împreună-ctitori ai vieții monahale putnene.

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/14/o-istorie-a-zilei-de-14-mai-video-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. https://bunicutavirtuala.com/2021/05/14/14;
  3. Istoria md;
  4. Petre Otu, 100 de mari bătălii din istoria României, Editura Orizonturi, București 2009.
  5. Wikipedia org.
  6. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  7. mediafax.ro;
  8. worldwideromania.com;
  9. Enciclopedia Romaniei.ro
  10.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  11. Cinemagia.ro;
  12. Creștin Ortodox.ro.

14/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: