CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 6 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 6 februarie în  istoria noastră

Anul 131: Este atestată documentar localitatea Rosia Montană, una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.A fost înființată de romani cu coloniști aduși din Iliria, în timpul domniei împăratului Traian ca oraș minier. Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior.

Primul document în care s-a specificat acest toponim este o tabliță din ceară care datează din ziua de 6 februarie 131.

Foto: Tăblițe cerate triptice = trei tăblițe de lemn prinse între ele, acoperite cu ceară de albine, pe care în antichitate se scriau diverse texte, mesaje, socoteli… și care se închideau ca o carte

Tripticele au fost semnalate prima oară în anul 1835, la München, ca fiind găsite  în minele de aur de la Roșia. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii în minele Larnic, unde, pe lângă tăblițe, s-a găsit și un stil pe care oamenii din zona îl numesc condei și pe care astăzi îl folosesc ca instrument pentru a încondeia ouăle de Paști; în minele din Letea, unde, lângă triptice a fost găsit și cadavrul unui bărbat cu barba lungă, cu vârsta apreciată la 40 de ani; într-o mină din Cârnicul Mare, într-o odaie subterană care era mobilată cu o masă și mai multe scaune, având și o vatră (11 triptice); lângă Roșia Abrudului, în mina numită Sf. Ecaterina, la o adâncime de 277 metri, unde au fost găsite cele mai multe triptice, împreună cu obiecte casnice.

Povestea tăblițelor descoperite  în minele Letea s-a păstrat  în detaliu. În anul 1788, un băieș căruia nu i s-a păstrat numele a găsit trei triptice într-una din minele de aur restaurate de Societatea Sf. Iosif, al cărei magister era Paul Laurențiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte două nu se mai știe nimic. Kovacs a dăruit tripticul cumnatului său, Ștefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i că s-a găsit împreună cu o mulțime de alte obiecte casnice. Ștefan Lazar, cunoscând valoarea tripticului, l-a dăruit la rândul său Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a păstrat ca o curiozitate până la 1811, când Ștefan Lazar a murit.

Fiul său, Samuel, colecționar de antichități, l-a cerut înapoi și i-a fost returnat, după care l-a vândut în 1834 librarului anticar Samuel Nemeș. Se pare că tot la acest anticar au ajuns și unele tăblițe în limba greacă, pe care a încercat să le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul Național din Pesta, care a achiziționat exemplarul cu suma de 1000 de florini.

În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de tăblițe de ceară.

Tăbliţele cerate de la Alburnus Maior oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, a sistemului de habitat, a vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră din Transilvania.

În afară de aspectul legat de istoria provinciei Dacia, tăbliţele cerate de la Alburnus Maior se reliefează ca fiind o categorie de izvoare cu un impact major asupra studiilor dreptului roman, raportate la scara întregului Imperiu, la loc de cinste între Fontes Iuris Romani Antiqui.

1696: A apărut, în tipografia instalată la Mănăstirea Snagovului „Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şi Elena”. Cartea, publicată de către Mihail Iştvanovici, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu.

Imagini pentru tipăritura  „orânduiala slujbei sfinţilor constantin şi elena”.foto

Este scrisă în limba slavonă şi română și cuprinde rânduiala Vecerniei, Utreniei şi Sfintei Liturghii din ziua de 21 mai, precum şi Paraclisul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi un canon de rugăciune către aceştia.

Rugăciunile sunt în limba slavonă, iar prefaţa, tipicul, Paremiile, Apostolul, Evanghelia şi Sinaxarul sunt în româneşte.

Această carte reprezintă un bine meritat omagiu adus domnitorului Constantin  Brâncoveanu, purtătorul numelui Sfântului Constantin, dar avea ca scop şi întărirea în popor a cinstirii sfinţilor, în care unii datorită influenţei calviniste, nu mai credeau.

1803: S-a născut la Țichindeal, Sibiu, cărturarul român Teodor Aaron (sau Aron), cleric, pedagog și profesor; (d. 25 martie 1859, Lugoj, județul Timiș) După studii de filosofie și teologie, începând din 1828 a deținut importante funcții în ierarhia bisericească și în cea administrativă.

A fost director al gimnaziului din Beiuș și rector al seminarului român leopoldin din Oradea. A trecut și printr-o experiență diplomatică, ca translator și jurnalist la Gazeta de Transilvania. Ca discipol al lui Petru Maior și latinist înfocat, a susținut ideea continuității românilor în Dacia Traiana. Lucrările sale („Cuvântări bisericești”, 1847; „Adnotări din istoria eclesiastică”, 1850) se remarcă prin notele polemice și acuratețea stilistică

A fost profesor și director al gimnaziului din Beiuș, paroh și protopop în Galșa (comitatul Arad), canonic onorariu, rector al seminarului român leopoldin din Oradea, cenzor și revizor al cărții românești tipărite la Buda, la Tipografia Universității, preot în Delani (Bihor), translator pentru limba română la Foaia Legilor din Pesta, apoi pe lângă Locotenența Imperială din Buda.

1857: A apărut la București, publicația unionistă liberal-radicală săptămânală Concordia, fondată de Constantin A. Rosetti. 1857: Apare la Bucureşti, în  Muntenia, jurnalul politic şi literar ”Concordia”, sub redacţia lui C.A.Rosetti.

Asemenea tuturor tipăriturilor vremii, folosea un alfabet de tranziție, întrebuințându-se în paralel alfabetul chirilic român și alfabetul latin. Din echipa de redacție au făcut parte Constantin D. Aricescu, administrator și Eugeniu Carada, secretar de redacție.

Devenită din 1859 cotidian, și-a schimbat în același an, la 9 august, denumirea în Românul.

1863: S-a născut la Țițești, Argeș , tenorul român Ion Băjenaru ; d.5 noiembrie 1921, Dej.

S-a afirmat în perioada de început a operei în România.

După absolvirea Conservatorului din București, a primit angajamente imediate din partea diferitelor companii de operetă, unde, datorită calităților sale vocale excepționale și talentului pe scena artistică, s-a bucurat de un mare succes.

A plecat în Italia, pentru a completa studiile teoretice și tehnica vocală, a obținut un angajament la La Scala din Milano, a cântat la San Carlo din Napoli, dar mai ales la Opera de Stat din Viena.

A înființat o trupă de operetă cu care a realizat turnee prin țară.

1866:  B.P Hașdeu editează la București revista săptămânală umoristică „Satyrul”.

Prezentat în format de ziar, ”Satyrul”a fost o publicație de mare fantezie și de profundă analiză critică, în domeniile litera-artistic și social-politic.

Era editată săptămânal, în perioada 6 februarie – 6 iulie 1866.

1867: S-a născut la Focșani, biologul Dimitrie Voinov, zoolog, histolog și citolog, profesor universitar, fondatorul școlii românești de citologie; d.7 iulie 1951, București.

A absolvit Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu viitorii savanți Grigore Antipa și Emil Racoviță. La Științe naturale l-a avut profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie.

După bacalaureat, a plecat la Paris pentru studii în domeniul biologiei, alǎturi de Emil Racoviță, Paul Bujor și Ion Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie.

În 1891, după susținerea examenului de licență și doi ani de specializare, a revenit în țară, unde a ocupat catedra de Zoologie și Morfologie animală a Facultății de Știinte din București, pe care a deținut-o până în 1937. Este autorul unor importante cercetări de histologie şi citologie și  a avut meritul de a fi dezvoltat la Universitatea din Bucureşti o şcoală puternică de citologie umană. 

A militat pentru dezvoltarea mișcării științifice în România, în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de știinte naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Lucrări: Principii de microscopieProblema biologică a diferențierii sexelor. A fost membru titular (din 1927) al Academiei Române.

1881: S-a născut la Chiojdeanca, Prahova, generalul român Ștefan Ionescu; (d.1955?).

A urmat Școala Fiilor de Militari de la Iași (1900–1902), Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București, fiind înaintat la gradul de locotenent (1907).

A participat la campania militară din Bulgaria (23 iunie–31 august 1913), la Războiul de Întregire (1916–1918), a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1937–1939).

 Poate fi considerat unul dintre organizatorii sistemului militar de apărare al României în perioada interbelică. Împreună cu generalii Samsonovici și Sichitiu a avut răspunderea organizării apărării strategice a României în perioada 1936–1938, a publicat lucrarea Considerațiuni asupra Regulamentului întrebuințării tactice a marilor unități.

La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la 15 februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea Țenescu), la comanda Corpului Armată Iași și apoi, din septembrie 1939, a preluat și funcția de comandă a Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939). Datorită divergențelor de opinii cu generalul Motaș, comandantul Grupului 1 de Armate, la data de 19 februarie 1940 a fost trecut la Marele Stat Major, în calitate de Subșef al Marelui Stat Major și apoi trecut în rezervă la 17 septembrie 1940, fiind pus la dispoziția Cercului Teritorial București.

Generalul de divizie în rezervă Ștefan Ionescu a fost numit pe 2 decembrie 1941 în funcția de prefect al județului Roman.

La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. A fost arestat în anul 1953, fiind eliberat în 1955, an în care ar fi decedat.

1885: Matematicianul Spiru Haret este numit secretar general al Ministerului Instrucţiei şi al Cultelor.

Spiru Haret

Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București) a fost un matematician, astronom și pedagog român de origine armeneană, renumit pentru eficiența cu care a organizat și modernizat învățământul românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.

1889: S-a născut la Constanța, în Regatul României, Krikor H. Zambaccian, mare colecţionar de artă, eseist şi critic de artă de etnie armeană; (m. 18 septembrie 1962, București).

A studat la Institutul Superior de Comerț de la Anvers și a fost membru corespondent al Academiei Române. A scris monografiile lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, precum și volumele de eseuri „Pagini de artă”, „Însemnările unui amator de artă”, etc.

Sprijinitor al multor artiști de seamă, Zambaccian a adunat o valoroasă și bogată colecție de tablouri, care se regăsește în Muzeul Zambaccian. Mai mult decât atât, Krikor Zambaccian a inventat conceptul de consignație de artă dupăa cel de-al doilea Război Mondial, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, denumit Romarta (Arta Românească).

Imagine similară

Foto: Pictură de Ciucurencu –  portretul lui Krikor Zambaccian 

În 1947, impresionanta sa colecţie de obiecte de artă modernă românească şi franceză a donat-o  statului român, deschizând la 19 mai în acelaşi an în Bucureşti, muzeul ce-i poartă numele şi care, ulterior, a fost încorporat în cadrul Muzeului Colecţiilor de Artă.

fost  membru corespondent al Academiei Române din 1948.

  1891: S-a născut la București, scriitorul și publicistul Adrian Maniu, poet, dramaturg și traducător. A fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.

A inaugurat la Radiodifuziunea Română, în anul 1930, prestigiosul program „Universitatea Radio”, pe care l-a condus până în 1933. A debutat ca poet simbolist cu volumul Figurile de ceară (1912), urmate de alte volume: SalomeeaLângă pământLupii de aramăDrumul spre steleCântece de dragoste și moarte.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1933; (m.20 aprilie 1968, București).

A fost redactor  publicațiile  Chemarea, Universul, Dimineața și Adevărul, Adrian Maniu, a  făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic.

Participă sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. Colaborează de-a lungul timpului la revistele „Insula” (1911), „Simbolul” (1911), „Seara” (1913-1914), „Noua revista română” (1914). A debutat ca poet simbolist cu volumul „Figurile de ceară” (1912).

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: 

  • Figurile de ceară, (1912), debut editorial
  • Lângă pământ, Ed. Cultura Națională,  
  • Drumul spre stele, Ed. Cartea Romaneasca, 
  • Cartea țării, Ed. Fundațiilor Culturale Regele Carol I
  • Cântece de dragoste și moarte, Ed. Cultura Națională 

Teatru 

  • Lupii de aramă, (1929), republicat la Editura Dacia, Cluj-Napoca, 230 pagini, 1975.

Traduceri : Cântecul Nibelungilor repovestit de Adrian Maniu, 462 pagini, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958.

 1897: S-a născut la Bârlad, medicul Constantin T. Nicolau, om de știință care şi-a legat numele de aşezarea hematologiei româneşti pe baze moderne, fost membru corespondent (din 1963) al Academiei Române; d. 27 noiembrie1973, la București.

A participat ca sublocotenent aviator la campania din 1917 în cadrul corpului de observatori aviatori care au dirijat eficient artileria noastră, contribuind la marile victorii din vara acelui an.

A absolvit Facultatea de Medicină din București, și a devenit doctor în științe medicale (1926). S-a specializat la Viena, Berlin și Paris.

A fost numit șeful Laboratorului de Hematologie de la Spitalul CFR din București.

În 1932 a obținut titlul de Doctor docent și a devenit profesor universitar la Facultatea de Medicină din București.

A fost primul profesor de hematologie din învăţământul superior românesc, separând această disciplină de histologie şi de medicina internă.

A fost membru al Societății Internaționale de Transfuzie și al Societății Internaționale de Hematologie.

Din lucrările sale: Icter sifilitic secundarHistopathologie de la cellule végétative dans la pellagreHematologie.

A pus bazele unei rețele de centre de conservare și transfuzie (1953).

1898: A avut loc, la Paris, sub bagheta dirijorului Edouard Colonne, premiera “Poemei române” compusă de George Enescu. A fost prima sa apariţie publică a lui Enescu , la vârsta de 16 ani, în calitate de compozitor.

„Poema Română” a fost publicată cu o dedicație făcută de tânărul compozitor reginei Elisabeta, soția regelui Carol I: ,,Omagiu respectuos M.S. Regina României”.

În timpul regimului comunist din 1947 până în anul 1990, Poema Română nu s-a putut cânta în țara noastră.

În anul 1990, lucrarea a fost inclusă într-un concert, la Ateneul Român, de către maestrul Horia Andreescu, însă Radioul și Televiziunea Națională nu au fost lăsate de autorități să înregistreze concertul.

La 10 iunie 2008, cu ocazia Nunții de Diamant a Regelui Mihai și a Reginei Ana, maestrul Horia Andreescu, din nou la pupitrul Filarmonicii George Enescu, a interpretat Poema Română, urmărită cu emoție pe micile ecrane de sute de mii de români. O variantă a lucrării a fost înregistrată de Electrecord, în anii 1990, cu aceeași orchestră și cu același dirijor.

 1908: S-a născut la Blejoi, Prahova, scriitorul român Geo Bogza, ziarist de stânga, considerat părinte al reportajului românesc modern. A fost membru titular (din 1955) al Academiei Române.

Imagini pentru Geo Bogza,

A fost un teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii: UrmuzExasperarea creatoareReabilitarea visului, poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotriviriiPagini contemporanePaznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe, (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).

A creat o formulă unică de reportaj, reportajul poematic; membru titular al Academiei Române din 1955; frate cu scriitorul Radu Tudoran; (m. 14 septembrie 1993).

1913: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) într-o familie de origine armeană, Sergiu (Serghei) Malagamba, compozitor, dirijor şi instrumentist (baterist); (m. 1978).

În perioada 1931 – 1933 a început studiul muzicii la Conservatorul „Unirea” din oraşul natal, cu profesorul Gheorghi Iateakovki.

În anul 1935 a debutat ca baterist în formaţia de muzică uşoară a lui Nicolae Cireş, la Chişinău, apoi, în 1936, a devenit instrumentist la Max Halm, la Bucureşti şi baterist în orchestra Joe Reininger, tot din Bucureşti, cu care a participat la turnee în Egipt şi Sudan.

În 1939 a dirijat primul său concert de muzică uşoară cu Orchestra Malagamba, cu care a cântat în barurile Melody şi Continental, până în anul 1941. Malagamba a fost unul din conducătorii de orchestră care au introdus în ţara noastră jocul de scenă al interpretării instrumentale în concertele de muzică uşoară şi de estradă, iar ca percuţionist, Malagamba a transformat tobele într-o veritabilă orchestră, printr-o rară fantezie şi virtuozitate.

A colaborat cu numeroase formaţii de muzică uşoară, cum erau cele ale lui Dinu Şerbănescu, Ion Vasilescu, Henry Mălineanu şi Edmond Deda, de toţi aceştia legându-l şi frumoase prietenii.

În perioada 1941 – 1945  a  înfiinţat prima formaţie de jazz simfonic din Bucureşti în 1942, pe care a dirijat-o într-un concert demonstrativ la sala ARO.

A colaborat în repetate rânduri cu Maria Tănase, mai ales pe estrada teatrelor de revistă bucureștene, începând din anii ’40.

În 1942, celebrul percuţionist este ridicat de Poliţie şi internat în lăgarul de la Târgu-Jiu, fiind acuzat de a fi „şef de sectă religioasă periculoasă siguranţei Statului”, tocmai din cauza malagambismului – moda vestimentară a acelor ani care cuprinsese mari mase de tineri dar şi personalităţi marcante ale scenei precum Constantin Tănase, care a apărut în faţa spectatorilor îmbrăcat extravagant. Scandalul a fost declanşat în presă, un gazetar sugerând că tineretul murea în lupte, iar malagambiştii sfidau lumea…

Adică statul era ameninţat de frizura tăiată la spate perfect drept, după metoda celebrului frizer „Gică Vapor”, de pălăria care era musai cu boruri late şi panglică fină, de cămaşa obligatoriu uni, asortată cu o cravată cu nodul mic, lungă până peste curea, de sacoul în carouri ample, de pantalonii cu patru pense, cu manşeta strânsă la glezne şi neapărat mai scurţi astfel încât să asigure vedere la ciorapii din lână fină, în dungi în culori tari, sau de pantofii din antilopă, cu talpa de crep foarte groasă. E de la sine înţeles de ce, după încarecerarea lui Malagamba, mii de elevi au protestat vehement pe Calea Victoriei.

Malagamba a reintrat apoi destul de dificil în viaţa artistică, în anul 1945 dirijând opereta Sfinxul din Hollywood de Ralph Benatsky, între 1945 şi 1948 a fost baterist şi dirijor la N. Stroe, Teatrul „Elly Roman” şi al Ateneului Român din Bucureşti, iar din 1947 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. 

În anul 1950 a continuat studiile la Conservatorul din Bucureşti cu Alfred Mendelsohn, în cadrul unor cursuri organizate de Uniunea Compozitorilor, o perioadă în care a cochetat şi cu studii de violoncel.

În perioada 1950 – 1955 a fost percuţionist la timpane în Orchestra Simfonică a Cinematografiei, apoi, între anii 1955-1974 a fost dirijor la Teatrul Constantin Tănase, o perioadă în care, timp de doi ani (1965 – 1967) a fost şi profesor de percuţie la Şcoala Populară de Artă.

În anii ‘60 a instruit noi toboşari, viitori exponenţi ai muzicii rock, între ei, bateristul Ştefan Mihăescu de la formaţia Sideral.

A întreprins nenumărate turnee peste hotare, cum sunt cele din Egipt, Sudan, Polonia (1960, 1962, 1965), R.D. Germană, URSS (1965), Italia (1966) şi Israel.

A fost și un strălucit compozitor, printre creaţiile sale muzicale aflându-se „De ziua ta”, versuri George Mihalache, „Perechea mea eşti tu”, versuri Constantin Cârjan, „Azi e mai frumos ca ieri”, versuri Aurel Felea, „Iţi mulţumesc, dragul meu”, versuri Mircea Block, „Noapte bună, vioară”, versuri Aurel Felea, sau „În aşteptarea ta”, pe versurile aceluiaşi Aurel Felea.

Totodată, a semnat numeroase prelucrări şi reorchestrări după piese celebre ale lui Duke Ellington, Manuel de Falla, Gherase Dendrino sau Grigoraş Dinicu.

„Serghei” a rămas celebru şi prin „Baletul tobelor”, un solo de baterie pe care a fost creat chiar şi un dans, care a făcut furori chiar şi pe scena Olympia din Paris, în cadrul turneului francez al artistului, întreprins alături de trupa Teatrului „Constantin Tănase”, din anul 1965.

A obţinut şi câteva premii şi distincţii importante cum sunt Ordinul Muncii clasa a III-a în anul 1963 şi menţiune la Concursul naţional de muzică uşoară de la Mamaia 1969.

Sergiu Malagamba a trecut la cele veşnice la 15 aprilie 1978, la Bucureşti.

  1916: S-a născut omul politic țărănist Gabriel Ţepelea, filolog, istoric literar, scriitor , membru de onoare al Academiei Române din 1993.

A încetat din viaţă în locuința sa din București, la 12 aprilie 2012, în vârstă de vârsta de 96 de ani.

Gabriel Ţepelea s-a născut la Borod, în judeţul Bihor. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937).

A făcut stagii de specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1939-1940).

Membru al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, Gabriel Țepelea a desfăşurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea ţării şi rezolvarea problemelor clasei ţărăneşti.A fost membru al Comitetului de redacție al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației hothyste a Transilvaniei de Nord, și al revistei Tribuna Transilvaniei.

Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania, a conferenţiat în anii următori pe teme de doctrină politică. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului.

Condamnat la temniţă grea şi confiscarea averii, a stat în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenţie, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar.

Ulterior a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, apoi lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde a îndeplinit și funcția de decan (1971–1974).

Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate, cu recenzii şi succinte contribuţii de istorie literară.

Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.

Până la pensionare, în 1981, a publicat manuale şi cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a intrat în prim-planul vieţii politice.Astfel, a luat parte, alături de Corneliu Coposu, la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte.

A fost  Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, şi membru al Uniunii Scriitorilor. De asemenea a fost  Preşedinte al Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice; membru de onoare al Academiei Române din 13 noiembrie 1993.

1918: A fost dată publicității în ziarul  România nouă de la Chișinău, Declarația românilor din toate provinciile istorice românești, elaborată la 24 ianuarie 1918 de un grup de unioniști format din 24 militanți provenind din toate teritoriile locuite de români. Plecând de la ideea că „nimeni nu ne poate tăgădui dreptul asupra pământurilor, în care noi suntem cei mai vechi locuitori” în Declarație se sublinia că „numai rătăciții și vânduții nu vor să înțeleagă aceasta și stăruie mai departe ca pământurile noastre străvechi să rămâie și de aici încolo pe mâna străinilor […] Nu, mântuirea este numai în unirea noastră într-o singură țară”. Declarația se încheia printr-o vibrantă chemare adresată tuturor românilor de a-și intensifica eforturile, stăruințele și străduințele până la jertfirea de sine pentru înfăptuirea Marii Uniri, „în această credință ei [autorii Declarației], se adresează tuturor românilor […] ca să se străbată de însemnătatea acestor vremuri unice în felul lor și să facă tot ce este omenește cu putință pentru înfăptuirea scopului celui mare. Fiecare să-și dea seama că mântuirea noastră este numai într-o Românie a tuturor românilor. Pentru înfăptuirea acestei Românii vom lucra, pentru înfăptuirea ei vom trăi, pentru înfăptuirea ei vom muri dacă va fi nevoie”.

1924: În România este promulgată o Lege a persoanelor juridice, elaborată de ministrul justiţiei Gheorghe Gh. Mârzescu, care preciza condițiile care se cereau îndeplinite de o organizație pentru a obține calitatea de persoană juridică.Gheorghe Gh. Mârzescu, (n. 4 iulie 1876, Iași, România – d. 12 mai 1926, Iași, România), a fost un om politic și jurist român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași în perioada 1914-1916 și care,de asemenea, a deținut funcția de ministru în mai multe guverne liberale.

Imagini pentru Gheorghe Gh. Mârzescu photos

Legea persoanelor juridice, prin care s-a autorizat, de facto, desființarea partidelor și organizațiilor extremiste, a fost adoptată la 6 februarie 1924.

Prin această lege, s-a creat  în România cadrul juridic pentru dizolvarea unor organizații politice antinaționale, inclusiv Partidul Comunist, obedient față de Rusia Sovietica.

În baza Legii Mârzescu, Partidul Comunist Român a fost trecut în afara legii la data de 6 aprilie 1924.

De asemenea, Gheorghe Gh. Mârzescu a fost inițiatorul Legii privind dobândirea și pierderea naționalității române (24 februarie 1924), precum și a Legii pentru reprimarea unor infracțiuni contra liniștii publice (18 decembrie 1924), care îi pedepsea pe toți acei care, singuri sau în tovărășie cu alții, pregăteau sau executau crime contra persoanelor sau proprietății.

1927: S-a născut  fotbalistul roman Alexandru Apolzan, considerat unul dintre cei mai buni fundași din istoria fotbalului românesc. Era considerat un inventator al fotbalului modern.; (d.23 decembrie 1982).

Imagini pentru al apolzan photos

A debutat în anul 1941 în echipa Șoimii Sibiu, iar după al doilea război mondial s-a transferat la CFR București și apoi, între 1949–1962 a jucat pentru CCA București. A strâns 22 de selecții în naționala României, într-o perioadă în care aceasta juca de regulă mai puțin de cinci meciuri pe an.

1933: S-a născut la Iași, poetul Sorin Holban, prozator, dramaturg şi publicist; (m.11 ianuarie 2004).

A fost licentiat al Facultății de Limbă si Literatura Română a Universității din Bucuresti, poet, prozator și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor.

A lucrat în presa din anul 1950; redactor la ziarul Informatia Bucurestiului, in paginile caruia semna reportaje, anchete si comentarii.

 A fost redactor la ziarul Informația Bucureștiului, în paginile căruia a semnat reportaje, anchete și comentarii.

Este autor al volumului de nuvele Te urăsc, iubita mea (1976), urmat de volumul de versuri Cu tango înainte (1982) și de romanul Iarna când au murit cangurii (1984). 

1935: S-a născut la București, muzicianul  Dan Iagnov (Dan Ion Marcu),compozitor de muzică pop, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România;19 februarie 2012, București.

Compozitor de muzică pop romantică, musicaluri, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

A absolvit Facultatea de Construcții Civile și Industriale, promoția 1958/1959, apoi programe de specializare în informatică.

 Încă din copilărie a manifestat talent muzical, a luat lecții de pian de la 5 ani și a debutat ca pianist în București în anul 1980.

A început să scrie muzică la începutul anilor ’80, colaborând cu foarte mulți interpreți, printre care: Angela Similea, Aura Urziceanu, Adrian Daminescu etc.

Principalii orchestratori ai cântecelor sale au fost George Natsis și Ionel Tudor. A compus peste 300 de cântece. a realizat muzicalul „Adio femei!” scris în colaborare cu Dan V. Dumitriu pentru Angela Similea și Ștefan Iordache, muzical care s-a jucat timp de 4 ani, (1990 – 1994), cu săli pline.

1941: În România, Decretul-lege nr. 131/ 20 ianuarie 1941, adoptat în urma rebliunii legionare a fost aprobat prin Legea nr. 80/6 februarie 1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 31/6 februarie 1941.

Legea prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care: „Posedă sau poartă arme, munițiuni, explozibile fără autorizațiune legală; Jefuiesc în bande, oricare ar fi numărul, membrilor lor, depozite publice de materiale, mărfuri, munițiuni, armament, explozibile ori casele publice de bani sau valori; Sustrag munițiuni, arme de orice fel, din cazărmi, depozite, fabrici aparținând Statului sau particularilor, sau din orice local al armatei ori al autorităților care au sarcina menținerii ordinei; Îndeamnă prin viu graiu sau prin orice mijloace la manifestațiuni sau acțiuni cu caracter de uneltire împotriva ordinei politice sau sociale existente în Stat, împărțirea sau distribuirea averii altora, scutirea de impozite ori lupta de clasă; Trag cu armele din clădiri, ori adăposturi sau de oriunde, asupra membrilor guvernului, organelor autorității publice sau armatei, indiferent de rezultatul obținut; Ocupă fără drept legal edificiile publice; Distrug instalațiile de utilitate publică; Tipăresc, scriu, desemnează sau multiplică în orice mod, ori împart, manuscrise, manifeste, schițe, desene ce ar conține un îndemn la săvârșirea unui act, sau manifestarea unei idei care constitue o uneltire împotriva ordinei existente în Stat”.

1945: A intrat în vigoare în România, Decretul-lege nr. 309/6 februarie 1945 al Ministerului Naționalităților Minoritare privind statutul naţionalităţilor (devenit Legea nr. 86/1945 pentru Statutul Naționalităților Minoritare), potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie.

Legea prevedea pedepsirea manifestărilor urii de rasă sau a naţionalismului. La art. 2 se menționa: „Se interzice cercetarea originei etnice a cetățenilor români, în vederea stabilirii situațiunii lor juridice”.

Iar la art. 5: „Fiecare cetățean român este singurul îndreptățit a-și stabili limba maternă sau naționalitatea sa. Orice amestec din partea oricărei autorități în această privință este interzisă, organele oficiale fiind obligate a accepta indicația cetățeanului respectiv”.

1948: La Campionatul Mondial de tenis de masăde la Londra, echipa feminină de tenis de masă a României a cucerit locul al treilea .

Din echipă a făcut parte Angelica Adelstein-Rozeanu (foto), care a câștigat și Locul 3 la simplu femei și Locul 4 la dublu mixt (cu Richard Bergmann).

1949: S-a născut soprana și profesoara Mioara Cortez, stabilită în Canada.

Mioara Cortez este sora mai mică a a mezzo-sopranei Viorica Cortez și a profesoarei de pian Ștefania Șerban.

Imagini pentru Mioara Cortez, foto

Mioara Cortez a fost prim-solistă a Operei Naționale Române din Iași și profesoară de canto la Universitatea de Arte „George Enescu”.  

 

1955: A încetat din viață omul politic liberal Constantin Argetoianu (n.3/15 martie 1871, Craiova – d.6 februarie 1952 sau 1955, închisoarea Sighet).

Jurist, medic, diplomat, de mai multe de ori ministru, prim-ministru, Constantin Aegetoianu a fost un sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea.

 1979: S-a născut la Chișinău, muzicianul Dan Bălan, interpret, compozitor, producător, instrumentist, textier din Republica Moldova.

Dan Balan este fiul vedetei de televiziune Ludmila Balan și al lui Mihai Balan, diplomat, fost ambasador al Republicii Moldova în Israel, iar în perioada 2012 – 2017, șef al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Are o soră, prezentatoarea de televiziune Sanda Balan (n. 1984). Bunicul lui Dan Balan de pe linia maternă – Boris Vasiliev, în copilărie a fost deportat în Siberia.

A câștigat numeroase premii internaționale din industria muzicală, printre care Echo Awards și MTV Video Music Awards.

Este fondatorul faimosului trio O-Zone și, de asemenea, este autorul și producătorul hitului mondial Dragostea din Tei, situat în topul chart-urilor din mai bine de 30 de țări, vândut în mai mult de 12 milioane de copii pe tot mapamondul.

Autor și interpret a hiturilor internaționale „Chica Bomb”, „Justify Sex”, „Freedom”.

1984: A murit inginerul Remus Răduleţ, personalitate a științei românești care a avut contribuţii importante în domeniul teoriei generale a câmpului electromagnetic şi al electrotermiei, fost coordonator şi autor principal al „Lexiconului tehnic român” (18 volume). A devenit membru titular al Academiei Române din 1963 și  vicepreşedinte al acestui for (1966-1974); (n. 1904).

1984: A murit la București, compozitorul de muzică uşoară Radu Şerban; (n. 1927, Caracal).

A debutat în 1950 cu melodia Lină Cătălină. Intră în Uniunea Compozitorilor la doar 23 de ani, în 1950. A fost membru în Biroul secției de muzică ușoară a Uniunii (1964-68), în secretariatul Uniunii, al Comitetului de conducere a Uniunii din 1968.

A abordat genuri muzicale diverse: muzică de scenă, musical, repertoriu coral, film de scurt și lung metraj, o lucrare didactică asupra principiilor de orchestrație,  muzică ușoară, peste o sută de piese.

Un fapt remarcabil: în plină expansiune a modei folk, cu priză majoră la public, mai ales cel tânăr, Radu Șerban scrie melodia SEARA, lansată de Anda Călugăreanu, care distanța creația academică de orice meandru al oricărei reprezentări a divertismentului. Era un  lied de mare popularitate. Iar Prieten drag, cântată de Pompilia Stoian a intrat în repertoriul multor vedete internaționle, care au ales-o din caietul de piese propus pentru interpretare la Festivalul Cerbul de aur.

Succesele compozitorului au fost notabile și peste hotare, în calitate de participant-concurent la Festivalurile de la Rio de Janeiro și Tokyo (Premiul firmei Sony la Festivalul internațional al cântecului pentru Iubire absurdă, creație interpretativă remarcabilă a Margaretei Pâslaru).

Ca membru în jurii la festivaluri de muzică ușoară a fost solicitat la Helsinki, Belgrad, Bratislava, Sopot, Mamaia.

1990: Frontul Salvării Naţionale  din România s-a înregistrat oficial, ca formaţiune politică prin Decizia nr. 27/6.II.1990 a Tribunalului Municipiului Bucureşti . La 7 februarie va fi dată publicităţii platforma-program a acestei  noii formaţiuni politice, al cărei președinte a devenit fostul nomenclaturist comunist,  Ion Iliescu.

Imagini pentru iliescu photos

1990: A avut loc şedinţa de constituire a Uniunii Elene din România (UER). Printre membrii fondatori se numărau: Sotiris Fotopolos, Gh. Vitanidis, Eftimie Antoniadis, George Mularidis, Ion Iasonidis, Atena Demetriad, Nicolae Pavlidis, Gheorghe Foroglu, Pagona Georgescu, Anastasia Vitanidis, Anton Antoniadis, Anastasia Cucuritzis, Chiriacos Manusaridis, Dan Manusaridis, Spiros Vanghelatos, Tănase Nasta, Vasilis Zogas şi Ioana Vanghelatos. UER a fost înregistrată în aceeaşi zi la Judecătoria Sectorului 1. Comisia pentru Minorităţile Naţionale din cadrul Frontului Salvării Naţionale va acorda avizul de înfiinţare nr. 39 la 12.02.1990, iar la 26.02.1990, Uniunea Elenă din România va dobândi şi personalitate juridică.

1991: Ministerul de Externe al  României a dat o declaraţie prin care s-a pronunţat pentru desfiinţarea, până la jumătatea anului 1991, a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. Toate statele membre ale acestei alianţe militare (URSS ultima, după o îndelungată perioadă de deliberare), s-au pronunţat în favoarea desfiinţării alianţei.

1992: A decedat  Caius Iacob, matematician român, membru al Academiei Române și al Societății Matematice Franceze; (n. 1912).

1993: A încetat din viaţă la Munchen, Germania, George Ciorănescu, poet, traducător şi prozator. În 1947 s-a  expatriat la Paris, iar în 1954  a devenit deputat în primul Parlament European; (n. 19 martie 1918, Moroeni, judeţul Dâmboviţa, într-o familie de învățători).

Imagini pentru CGeorge Ciorănescu

Licenţiat în ştiinţe politice la Facultatea de Drept din Bucureşti în 1941, Ciorănescu a profesat timp de opt ani avocatura, înscris în Baroul din Capitală. Îşi trece doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea din Cluj, în 1946, cu teza Românii şi ideea federalistă, publicată postum, în 1996. Tot în 1946, obţine bursa de studii sociologice şi juridice „Dimitrie Gusti” a Academiei Române şi îşi pregăteşte licenţa în filosofie la Universitatea din Bucureşti, licenţă susţinută în 1947, an în care funcţionează şi ca asistent pe lângă Catedra de economie politică a Şcolii Politehnice din Bucureşti.

La începutul anului 1948, cu sprijinul fratelui său Alexandru Ciorănescu, aflat la Paris, pleacă definitiv din ţară, sub motivul aprofundării studiilor universitare în străinătate, şi se stabileşte în Franţa. Diplomat al Institutului de înalte Studii Internaţionale de la Paris (1949), Ciorănescu se integrează, sub oblăduirea lui Constantin Vişoianu şi a celorlalţi membri activi ai Partidul Naţional Ţărănesc din exil, în suita manifestărilor federaliste la nivel european, ca reprezentant al tineretului ţărănist, în rândurile căruia intrase încă din perioada studiilor universitare.

Secretar, între 1951 şi 1953, al Fundaţiei Regale Universitare „Carol I” din Paris şi, după o întrerupere de aproape doi ani (timp în care a activat ca redactor al postului de radio Europa Liberă, la Munchen), secretar general al aceleiaşi instituţii (1955-1957), Ciorănescu îşi definitivează prestaţia de redactor radiofonic la Munchen din 1958 până în 1965, când este numit director adjunct al Departamentului românesc la Europa Liberă (1965-1970).

Și-a început colaborarea la presa anticomunistă din exil cu un comentariu despre Sovietizarea culturii româneşti (semnat cu pseudonimul Iosif Moldoveanu), în revista „Luceafărul” din Paris (1948), a continuat cu o serie de comentarii sociologice şi federaliste în paginile „României viitoare” (1951-1952) şi ale unei publicaţii precum „Revue des etudes roumaines” (1953-1954). Colaborează cu poezie la revista „Anotimpuri” (1955), al cărei cenaclu îl frecventează de asemenea la Paris, acolo unde – începând din 1950 – încredinţează tiparului şi primele sale plachete de versuri: Ystud (1950), Codicil (1952), Poeme fără răspuns (1952) şi Poeme prea târzii (1954).

 A avut contribuţii și în planul ştiinţelor istorice. A  scris şi a publicat, în 1985, o interesantă carte despre Basarabia și a adunat şi a pregătit pentru tipar, până în ultima clipă a vieţii, material documentar pentru o monografie referitoare la Iuliu Maniu.

1993: A murit la München, în Germania (unde plecase în anul 1980), Ion Negoiţescu, poet, eseist, critic şi istoric literar român, fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist); (n. 10 august 1921, Cluj).

În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate în ziarul local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării.

 A devenit, ca și alți studenți ai lui Lucian Blaga – Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Eugen Todoran – membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, semnată cu pseudonimul Damian Silvestru și publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureștean Viața, aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu.

Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism („trebuie să li se înscrie patriotismul cu biciul pe coșul pieptului”, scria ziarul Țara). Ion Negoițescu a fost redactor al Revistei Cercului literar, pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris Poeți români.

Arestat în 1961 (pentru „subminare a bazelor literaturii socialiste”), a fost deţinut politic la Jilava până în 1964 (anul eliberării deţinuţilor politici în România). 

În 1977 s-a solidarizat, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio Europa Liberă, cu dizidentul anticomunist Paul Goma.

Autoritățile comuniste, de teama unui scandal internațional, nu i-au intentat un proces penal de atentat la securitatea statului, mărginindu-se să-l atace pentru homosexualitatea sa  manifestă: „Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student” (Straja dragonilor).  

 A fost căsătorit de trei ori: cu Octavia Noghia, profesoară, cu Aurelia Ionescu și cu Ileana Vidrașcu, fiica unui fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.

În anul 1979 a plecat la un festival de poezie în Belgia și, beneficiind de diverse invitații și burse, și-a petrecut mai mulți ani în Occident. În 1983 a hotărât să nu se mai întoarcă în țară și s-a stabilit în Germania. Istoria literaturii române a fost publicată în 1991, la Editura Minerva din București, într-un proiect care ar fi trebuit să rivalizeze cu opera similară a lui G.Călinescu, dar cartea a fost considerată o cădere. 

 În ultimii ani de viață a început să-și scrie Autobiografia, despre care credea că va fi marea lui operă, obsedat de gândul că nu va avea timp să o ducă la bun sfârșit. „Singurul eșec care mă mai poate aștepta – se confesa el în 1991 Martei Petreu – este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia”. 

 A lăsat posterității un jurnal scris în maniera lui Gide care, potrivit afirmațiilor legatarului său testamentar, poetul și publicistul Emil Hurezeanu, reprezintă opera sa fundamentală, dar care nu va putea fi publicat decât după 30 de ani de la moartea scriitorului.

1995: A încetat din viaţă academicianul Nicolae Simionescu, fondator şi organizator, împreună cu academicianul Maya Simionescu a Institutului de Biologie şi Patologie Celulară; (n. 27 iunie 1926).

20 de ani de la dispariția unui mare om de știință: Acad. Nicolae Simionescu

Este unul dintre cei mai citați cercetători români în lucrările din Statele Unite ale Americii. A avut o carieră remarcabilă în domeniul cercetării științifice, fiind profesor și conferențiar la peste 40 de universități și institute de cercetare din lume. ”Mai presus de toate, a fost un vizionar, un erou și un patriot”, a declarat dr. Ileanu Mânduțeanu, membru al Academiei de Științe Medicale.

1996: Plenul Senatului  României a decis că Serviciul de Informaţii Externe (SIE) va fi controlat de o comisie specială a Parlamentului, compusă din cinci membri ai Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Totodata Senatul a hotărât că persoanele persecutate în ţara de origine, din considerente de rasă, naţionalitate, religie sau politice, vor putea primi azil în România.

2001: Parlamentul României au hotărât interzicerea clonării umane, prin adoptarea unui proiect de lege de ratificare a Convenţiei europene privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi a Protocolului adiţional al acestei convenţii, semnat la Paris la 12 februarie 1998.

2008: Jurnalistul român de etnie evreiască Max Bănuş a decedat. A fost unul dintre cei mai remarcabili ziarişti de la Radio Europa Liberă. În anii dictaturii comuniste, Max Bănuş şi-a început cariera jurnalistică la  ziarul Sportul românesc din Bucuresti; (n. 23 martie 1926).

2012: Primul ministru al guvernului României, Emil Boc, şi-a anunţat demisia.

Preşedintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe Mihai Răzvan – Ungureanu, la acea dată  şef al Serviciului de Informaţii Externe, cu formarea noului Cabinet.   

Imagini pentru Emil Boc,

2018: A murit publicistul Radion Cucereanu, profesor de biologie, autor de manuale și autor al trilogiei „Lacrimile românilor basarabeni; (n. 1927).

 Radion Cucereanu, a explicat alegerea titlului acestei lucrări prin faptul că “Poporul nostru, pe parcursul a 200 de ani, în afară de lacrimi, nu a avut nimic. Lacrimile Românilor Basarabeni” sunt un strigăt al sufletului meu”. 

Imagini pentru Radion Cucereanu,

 Radion Cucereanu, a explicat alegerea titlului prin faptul că “poporul nostru, pe parcursul a 200 de ani, în afară de lacrimi, nu a avut nimic”. “Lacrimile Românilor Basarabeni” sunt un strigăt al sufletului meu. 

2019: A decedat la București, romncierul Ion Brad, poet și eseist, fost diplomat (n.8 noiembrie 1929, Pănade–Sâncel, Târnava-Mare).

Între 1948-1952 a urmat cursurile Facultății de Filologie din Cluj. După absolvirea facultății a rămas până în 1955 la Cluj, unde a fost,secretar al Uniunii Scriitorilor..A fost unul din exponenții realismului socialist (mai ales în poezie) în anii 1950 și 1960, dar devenit ulterior un scriitor de orientare din ce în ce mai diferită.

În 1955 s-a mutat la București, unde a devenit redactor șef al revistei pentru copii și preadolescenți, purtători ai cravatei de pionier, Cravata roșie. În 1958 a devenit redactor șef al revistei Luceafărul. Între 1973-1982 a fost ambasador al Republicii Socialiste România la Atena. În perioada 1965-1989 Ion Brad a fost deputat în Marea Adunare Națională.

Ion Brad a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1974, până la căderea regimului comunist în 1989. Între 1984-1990 a fost directorul Teatrului Nottara din București. După anul 1990 s-a remarcat prin numărul mare de volume memorialistice publicate, în special despre perioada în care a fost ambasadorul României în Grecia (șase volume), dar și despre oamenii, situațiile și momentele pe care generația sa le-a parcurs în perioada comunistă.

2021: A încetat din viață la București, pictorul român Zamfir Dumitrescu (n. 15 aprilie 1946, București), fost politician, membru al Parlamentului României în legislatura 2004-2008.

A pictat portretele monarhilor Suediei şi Norvegiei, dar şi pe cele ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

A fost ales deputat pe listele PSD dar a devenit deputat neafiliat din martie 2006. Zamfir Dumitrescu a fost profesor universitar la Universitatea de Arte din București și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

În anul 2002, pentru întreaga sa activitate, președintele României i-a acordat Ordinul național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/06/o-istorie-a-zilei-de-6-februarie-video-3/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Istoriculzilei blogspot.com;
  4. Istoria md.;
  5. Wikipedia  
  6. Mediafax.ro
  7. http://www.worldwideromania.com
  8. Rador.ro;
  9. Historia.ro.
  10. http://www.worldwideromania.com

Publicitate

06/02/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 25 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 octombrie în istoria noastră

1632:  Matei Basarab îl înfrînge pe Radu Alexandru Iliaş, domnitorul numit de Înalta Poartă, în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita, obligând astfel Imperiul Otoman să-i acorde firmanul de învestitură pe tronul Munteniei (la 23 februarie 1633).

A fost înmormântat la Tîrgovişte, iar mai târziu rămășițele pământești i-au fost aduse la Mănăstirea Arnota.

Matei Basarab, (n. 1580 –  d.9 aprilie 1654), a fost domnitor al Tarii Româneşti  între 1632-1654.

1781:Împăratul Austriei, Iosif al II-lea, a emis  Patent de toleranță religioasă prin care a acordat libertate religioasă protestanților și ortodocșilor. Aceasta a avut o însemnătate decisivă pentru evoluția raporturilor confesionale din Transilvania. Suveranul urmărea „să transforme creștinismul, pentru toate confesiunile, care se dușmăneau până acum, într-o religie a iubirii”.

1781 Patenta De Toleranță Religioasă_21

Edictele iozefine de toleranță religioasă au fost reglementările prin care Iosif al II-lea a recunoscut cultelor protestante, creștin-ortodoxe și mozaice dreptul de a funcționa nestingherit în țările ereditare ale Habsburgilor (Imperiul Austro-Ungar de mai târziu).

Românilor ortodocși din Transilvania li s-a acordat dreptul de a-și deschide școli și biserici.

În privința Marelui Principat al Transilvaniei, edictele iozefine au completat prevederile Edictului de la Turda.

În 1783 împăratul Iosif al II-lea a înființat la Sibiu o episcopie greco-ortodoxă, precursoarea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului din prezent. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești,dar a sprijinit emanciparea parohiilor.

De asemenea, a aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania.

1846: S-a născut Dimitrie C. Butculescu, arheolog, economist, filolog, filatelist, ziarist şi filantrop, unul dintre precursorii studiilor arheologice în România, deschizător de drumuri în cooperaţie si preşedinte-fondator al Societăţii Filatelice Române (1891).

A decedat in  1916.

Image result for Dimitrie C. Butculescu, photos

A editat trei publicaţii: Cooperatorul Român, Expozantul şi Monitorul Filatelic cu banii proprii, a făcut studii filologice, studiind limbile: getă, dacă, sanscrită, scită, celtă, parthă, khmeră, runică, greaca veche, a întocmit un dicţionar de cuvinte: arabe, persane, turce, slavone, mongole, a efectuat studii privind geografia Daciei, a început un dicţionar mitologic-religios mistic, a efectuat studii de paleografie românească şi sigilografie, a întocmit un repertoar istoric al României.

A scris muzica pentru câteva foiletoane pe texte scrise de vărul său Ion Bujoreanu, a compus un Marş al Cooperatorilor, a vorbit fluent limbile franceză, italiană, germană, engleză şi greacă, avea o colecţie filatelică deosebită cu mărci poştale din majoritatea ţărilor lumii şi făcea schimburi filatelice cu filatelişti din multe ţări.

A fost subprefect de Glavacioc din 1871, apoi din 1884 a fost deputat de Buzău, fiind reales şi în anul 1888.
 Pentru serviciile deosebite aduse ţării prin activitatea sa în atâtea domenii Dimitrie Butculescu a fost recompensat cu mai multe ordine şi medalii:
      -“Steaua României” în grad de cavaler în iulie 1881, “Bene Merenti” clasa I în ianuarie 1888, “Steaua României” în grad de ofiţer în ianuarie 1893 şi “Coroana României” în grad de comandor în mai 1900.

Era apreciat de regele Carol I ca „românul cel mai popular – apostolul patriotismului”.

În 1889, împreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține la Paris teza de doctorat, intitulată Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică. 

Intors in tara, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București (1889-1908), unde a organizat un laborator de cercetări.

1858: S-a născut la Botosani, fizicianul Dimitrie Negreanu, autorul unor importante  lucrări de electricitate, magnetism şi mineralogie.

Imagini pentru fizicianul Dimitrie Negreanu,photos"

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1893; (m. 1908).

Tot în anul 1893 a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.

1858: A murit, la Botoșani, Dimitrie Ralet, prozator, dramaturg şi poet, membru marcant al partidei naţionale în 1848 şi apoi al Comitetului unionist (1856); (n. 1816 sau 1817, la Constantinopol).

Ralet Dimitrie

RALET Dimitrie, s-a născut în 1817 (?) și a decedat pe 25 oct. 1858, Botosani. Prozator, dramaturg si poet. Fiul spatarului Alexandru Ralet din Botosani si al Mariei, fiica bogatului negustor bucovinean, baronul Teodor Mustata. Dupa informatii secundare, ar fi studiat in Polonia.

Debuteaza in 1837 cu o placheta de traduce Placerea simtirei. Presedinte al tribunalului din Botosani (1841), director al Departamentului Dreptatii sub Grigore Alex. Ghica (1849), Ministru al Cultelor si invatamintului (1854), secretar al Divanului ad-hoc (1857).

A fost un m,embru marcant al Partidei Naționale în 1848 si apoi al Comitetului unionist (1856).

Diletant de talent, Ralet Dimitrie scrie o proza savuroasa, in care acuitatea observatiei este potentata de ironia indulgenta a moralistului: Suvenire si impresii de călătorie in România, Bulgaria, Constantinopole (1858).

1890: S-a născut la Craiova, Eugen Constant (pseudonimul lui Eugen Constantinescu), poet, prozator, dramaturg şi publicist; frate cu scriitorii Paul şi Savin Constant; (m. 27 februarie 1975, Craiova).

1896: S-a născut  graficianul  român Aurel Jiquidi;  (d.4.02.1962).

Aurel Jiquidi în atelier | Modernism

Foto: Aurel Jiquidi, în atelier

A  fost student la Școala de Arte Frumoase din București și, de asemenea, a studiat la Paris și Roma (1920). La sfarsitul anilor 1920, el a inceput sa lucreze pentru presa româneasca.

El a compus o serie de desene despre răscoala țărănească din 1907 și, de asemenea, opere literare ilustrate de I. Creangă și Mihail Sadoveanu.

Lui  Jiquidi  i-a fost decernat Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.

1918 (25.X/7.XI): Comitetul Naţional Român Central hotăra înfiinţarea de gărzi naţionale şi de gărzi civile săteşti pe întregul teritoriu locuit de români în Transilvania şi în Ungaria, pentru „păstrarea liniştii şi averii fiecăruia” (la 29 octombrie/11 noiembrie se va forma Statul Major al acestor gărzi).

1920: Se finalizează lucrările Congresului Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus.

La 20-25 octombrie 1920 avut loc, în Casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării.

Vasile Cijevschi (n.1880-d.1931), Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 1917, piatră funerară vandalizată, Cimitirul Armeanu, Chişinău, R.Moldova
Image result for vasile cijevschi

Foto: Cimitirul Armeanu din Chişinău, piatra funerară a lui Vasile Cijevski vandalizată de ocupantii sovietici.

Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931), a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie 1918.

La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

1921 : S-a nascut la Sinaia,  Mihai I, ultimul rege al României. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

 A moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

Cele mai importante momente din viața regelui Mihai | Digi24

 A devenit pentru prima dată rege  în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase  la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, pana la întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a tatălui sau, Carol al II-lea , care nu a intmpinat  rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc deMare Voievod de Alba-Iulia.

La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara,tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. In timpul Statului National – Legionar si  apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele Mihai  nu a avut nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în războiul mondial  alături de Germania nazistă.

 Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice  au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit sprijinit de partidele istorice si de comunisti la 23 august 1944 o lovitura de stat in urma careia  Ion Antonescu a fost arestat  și a fost  restaurata Constitutia democratica din 1923.

În 1941 a devenit Mareșal al Armatei Române.

Dupa fraudarea de catre comuniști  în 1946,  anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului National -Taranesc .

La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,în aceeași zi fiind proclamată Republica Populara.

În ianuarie a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon – Parma  și s-au stabilit după mai multe peregrinări  in Elvetia.

Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revolutia anticomunista din 1989, a fost impiedicat de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din anul 1992, când a atras mari mulțimi entuziaste venite să-l vadă.

De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți.

La 10 mai 2011, pe fondul  temerii privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române,  Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.

Potrivit  Legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai, în absența schimbării constituției  care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune .

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act considerat cu însemnatate eminamente simbolică, în absența aprobării Parlamentului,  în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe fiica sa, principesa Margareta drept moștenitoare a Tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României.

Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea Legii salice  de succesiune.

Mihai I ca Rege al României a fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. A decedat: în ziua de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția.

A fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.

1922: A fost inaugurat, în grădina Cişmigiu din Capitala, Monumentul eroilor francezi căzuţi în războiul din 1916-1918.

Image result for Monumentul eroilor francezi photos
Image result for Monumentul eroilor francezi photos

1925: S-a născut Vasile Parizescu, pictor, desenator şi colecţionar de artă; este fondatorul şi preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România.

1925: S-a născut în orașul Ismail din sudul Basarabiei, atunci în  România, Ioan Chirilă, gazetar sportiv si prozator roman; (m. 20 noiembrie 1999).

 Tatăl său, Ștefan G. Chirilov, era agricultor și industriaș de etnie lipoveană. În perioada României întregite a fost primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună și va fi decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler, dovadă de mare contribuție la realizarea dezideratelor românești în această regiune cu populație mixtă, deloc ușor de guvernat de statul român.

FOTO] „Nea Vanea”-Ioan Chirilă, 95 de ani de la naștere! | Radio România  Reșița

Mama sa, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din Insula Andros. Copilăria în Delta Dunării a fost fascinantă pentru viitorul cronicar, acesta purtând cu el, până în ultima clipa, nostalgia satului copilăriei sale din sudul Basarabiei.

În anul 1940, la vârsta de 15 ani, în condițiile ocupației sovietice a Basarabiei, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia sa, și s-a stabilit în orașul Galați, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul. Ulterior, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949.

În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul (ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia „Vasile Alecsandri” Galați.

Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă, dar în timpul studiilor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul (aruncarea greutății).

Din anul 1951 Ioan Chirilă a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ – transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor“.

La acest cotidian sportiv, Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară.

În anii 1970, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.

Cunoscut sub porecla de „Nea Vanea”, Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” etc.). Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea „Nadia“ de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare.

În același timp, Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de Fildeș” de Viktor Rozov, „Fuga” de Mihail Bulgakov și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege”. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

Membru al Uniunii Scriitorilor, Ioan Chirilă a scris enorm, lucru pentru care a primit numeroase premii şi distincţii. A fost de departe cea mai importantă personalitate a gazetăriei sportive româneşti, devenit patriarhul cronicarilor sportivi.

A fost căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian (mama Danei Vasilescu din filmul Liceenii), cu care a avut doi copii, Ionuț Chirilă (n. 1967) și Tudor Chirilă (n. 1974). Dacă Tudor a moștenit talentul mamei sale, având veleități de artist, Ionuț a fost fascinat încă de mic de lumea în care se învârtea tatăl său, cea a sportului și a presei sportive, întâi ca fotbalist, iar mai apoi ca antrenor.

Tudor Chirilă este un actor, muzician, compozitor și producător, a fost solistul formației „Vama Veche”, apoi a fondat formația „Vama”. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unor regizori români importanți. Ionuț Chirilă este antrenor de fotbal.

1926: S-a născut Christine Valmy (Cristina Xantopol), estetician, consultant şi antreprenor în industria cosmeticelor; supranumită „Regina cosmeticelor”; în 1971, Congresul SUA o elogiază în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii (skin care specialist în SUA).

Image result for Christine Valmy photos
Image result for Christine Valmy photos

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume; (m. 2015).

1935: A avut loc, la Opera Română din Bucureşti, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, premiera operei bufe în două acte “O noapte furtunoasă”, de Paul Constantinescu (libretul după I. L. Caragiale).

1936: Printr–o circulară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost înfiinţat Corpul Muncitoresc Legionar.

1936b Îndemn Al Lui Horia Sima - Muncitorul Legionar, 1941

Creată în cadrul Mișcării Legionare, această organizație fost condusă, în perioada 1936–1939, de către inginerul silvic Gheorghe Clime, membru fondator al Legiunii, luptător în Spania. CML reproducea structura de organizare a Mișcării. La început s-a format garnizoana București, apoi au fost înființate garnizoane CML în Valea Jiului, Ploiești, Galați, Constanța etc.

În timpul revoltei legionare din 1941, cele mai multe atrocităţi au fost comise tocmai de acest Corp, care, potrivit unor istorici, era infiltrat cu membri ai PCR si agenţi diversionişti ai  NKVD – ului sovietic.

1936: S-a născut pianistul concertist Gabriel Amiraş, unul dintre cei mai importanţi pedagogi ai Conservatoarelor de Muzică din Cluj şi Bucureşti.

1940: Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării sunt înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri (Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

1940 : Conferința dunăreană de la București.

Noua Conferință dunăreană și-a început lucrările la 24 octombrie 1940, reunind delegați ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) și Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). Avea scopul de a reglementa cu titlu provizoriu regimul internațional al Dunării de Jos, (în aval de Brăila), până la momentul când cele două regimuri puteau fi unificate.

Delegatul român a propus înființarea unui Consiliu al Dunării Maritime pentru sectorul Brăila–Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, URSS și Germania, iar delegația sovietică a propus, să se creeze o administrație mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean și să se interzică navigația vaselor militare, cu excepția celor române și sovietice. Lucrările conferinței s-au încheiat la 29 octombrie, Germania acceptând „soluția” sovietică. De fapt, URSS și-a asigurat prin forță, controlul asupra brațului Chilia: la 28 septembrie a preluat ieșirea Canalului Starii Stambul în Marea Neagră; la 28 octombrie, sovieticii au ocupat Ostroavele Tătaru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare și Măcin; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Brațul Starii Stambul și Canalul Musura.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

Vânători de munte intrând victorioşi în nordul Transilvaniei eliberate (1944) - foto: balcanii.ro

Vânători de munte din Armata Română intrând victorioşi în nordul Transilvaniei eliberate (1944)

1962: S-a născut chitaristul Marian Ionescu (membru-fondator al formaţiei „Direcţia 5”).

Image result for chitaristul Marian Ionescu

 1965 : A luat fiinţă deşi a existat o iniţiativă încă din anul 1932, primul Muzeu al Marinei din România, la Mangalia, cu sediul în localul Staţiunii de pregătire marinărească.

A fost rodul muncii a doi mari iubitori de istorie a navigaţiei, comandorii Filaret Popescu, numit director, şi Dan Nicolaescu.

Prin ordinul Consiliului de Miniştri nr. 1127 din 29 mai 1969, patrimoniul a fost transferat la Constanţa, iar Muzeul Marinei Române, înfiinţat ca instituţie de interes naţional, subordonat Ministerului Apărării Naţionale, a fost organizat în garnizoana Constanţa, în vechiul local al Şcolii superioare de marină.

1968 (25/26): A murit la Bucureşti, marele naist Fănică Luca.

Genurile în care a excelat au fost muzica lăutărească (vocală), populară,  și romanțele.

Imagini pentru Fănică Luca. photos"

Pe numele adevărat Iordache Luca Ștefan (n. 5 aprilie 1894, Ploiești), a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră rom din România, considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939)”.

A fost și un pasionat profesor de nai, intre elevii care au studiat sub îndrumarea lui numărandu-se naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir , Radu Simion, Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu.

1976: A murit George D. Florescu, istoric, genealogist (cercetări fundamentale privind boierimea munteană) şi arheolog; (n. 19 mai 1893, la București).

George D. Florescu - Portrete

Pasionat de muzică și de științele exacte, a vrut să urmeze cursuri de inginerie la Zurich, dar după intrarea României în război alături de Antanta (1916), s-a înrolat în armată și a participat la campaniile din Moldova din 1917.

După război a lucrat un timp într-o bancă, apoi s-a căsătorit cu Marga Cantacuzino, nepoată a politicianului și marelui moșier Gheorghe Grigore Cantacuzino, dobândind astfel stabilitate financiară.

Devenind interesat de genealogie, a fost îndrumat în studiul ei de istoricii Ioan C. Filitti și Emanoil Hagi Mosco.

A fost secretar și director adjunct al Muzeului Municipal București, cercetător la institutul de istorie „N. Iorga”(din 1950), membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie (1971), continuatoarea Societății Genealogice (1943-1948), al cărei vice-președinte fusese. Studiile sale genealogice s-au axat, în principal, pe boierimea din Țara Românească.

 1992: A murit Leonida Neamţu, poet şi prozator.

S-a consacrat romanelor poliţiste şi de aventuri ; (n. 1934, la Soroca, azi în R. Moldova).

1991: S-a revenit la timpul legal român (GMT+2);

Prin Ordonanţa de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României orarul de vară, corelat cu orarul practicat în statele Uniunii Europene, se aplică din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, când ora 4:00 devine ora 3:00; în anul 2020 s-a trecut la ora de vară (GMT+3) la 29 martie.

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940 ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie. Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Din 1979 până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie. Parlamentul European a votat, la 26 martie 2019, în favoarea unei propuneri de renunţare la obligativitatea trecerii la ora de vară la nivelul Uniunii Europene. Potrivit acestei propuneri, fiecare stat membru al UE va avea dreptul să decidă până în 2021 dacă va păstra actualul sistem sau va renunţa la schimbarea orei.

1998: La Bucureşti au avut loc alegerile pentru postul de primar general al Capitalei.

Dat fiind procentul scăzut de participare la vot – 34,3% , alegerile au fost invalidate.

 1999: A fost efectuat primul transplant de cord din România, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, donatorul fiind o tânără de 24 de ani, aflată în moarte cerebrală.

Transplantul a fost realizat de o echipă de medici chirurgi din cadrul Clinicii de cardiologie, condusă dr. Şerban Brădişteanu

2004: A fost lansat proiectul “Biblioteca Virtuală Naţională” inițiat de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi firma Softwin.

2011: A decedat marele regizor român de teatru si film Liviu Ciulei;  (n.7 iulie 1923).

 

The Romanian Film Festival in London |Liviu Ciulei

A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 – 1974 , de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii,din Romania.

În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate  printre altii  de către Ion Besoiu  și a avut reclamații făcute de către radu Beligan  la aceeași instituție

A părăsit România în anul 1980, și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.  S-a întors în țară după 1980 regizând o serie de piese celebre

Printre numeroasele distinctii primite de-a lungul prodigioasei sale cariere, un loc aparte l-a ocupat premiul pentru regie, la Festivalul cinematografic de la Cannes  in  anul 1965, pentru filmul – Padurea Spanzuratilor. 

 A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola , cu scenografa Ioana Gardescu  și cu jurnalista Helga Reiter.

Fiul celei de-a treia soții, (fǎcut cu un scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui  adoptiv. Trupul său a fost incinerat.

http://youtu.be/CIriIgT9oGM

2018:  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea episcopului Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail (1868-1943), una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, luptător pentru realizarea statului național unitar român.

Imagini pentru episcopu i Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail photos"

Sf. Dionisie: scurtă biografie

  • La numai 15 ani, în data de 28 noiembrie 1883, a intrat în obştea mănăstirii Suruceni.
  • În 1908 a fost ales starețul Mănăstirii Suruceni;
  • 80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic pe starețul Dionisie;
  • A fost hirotonit episcop în anul Marii Uniri;

Trupul episcopului a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018; ziua sa de pomenire va fi la 17 septembrie.

Aniversări:

La 25 octombrie 1921 s-a născut Mihai I, rege al Romaniei între anii 1927–1930 şi între 1940–1947.

 25 octombrie este Ziua Armatei Române.

La 25 octombrie 1944,  au fost eliberate ultimele localităţi aflate sub ocupaţie străină: Satu Mare şi Carei, încheind operaţiunile militare de alungare a trupelor  ungare si germane de pe întreg teritoriul României (în luptele pentru eliberarea Transilvaniei au participat 270.000 de militari români, din care au căzut eroic în luptă circa 50.000 de soldaţi şi ofiţeri).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Marcian și Martirie

Sfintii Mucenici Marcian si Martirie  au fost secretarii Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, din timpul imparatului Constantie (337-361). Marcian a fost citet, iar Martirie a fost ipodiacon in marea Aghia Sofia din Constantinopol.

Sfânții Mucenici Marcian și Martirie din Constantinopol - miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea Macedoneanul - foto: doxologia.ro

Dupa ce Pavel, patriarhul Constantinopolului, a fost depus din scaun, exilat in Armenia si omorat pentru ca nu a primit erezia ariana, adeptii acestei erezii au incercat sa ii cumpere pe Sfintii Mucenici Marcian si Martirie.

Nereusind, au obtinut uciderea lor. Au fost ingropati la poarta Milandisia din Constantinopol. Potrivit Traditiei, Sfantul Ioan Gura de Aur a inaltat o sfanta biserica purtand hramul lor deasupra sfintelor lor moaste facatoare de minuni.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/25/o-istorie-a-zilei-de-25-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

25/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 13 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 13 octombrie în istoria noastră

1368: A început campania militară a regelui Ungariei, Ludovic I, împotriva Ţării Româneşti.

Vladislav I (n.  1325- d. 1377) a fost domnitor al Ţării Românesti în perioada  1364 si cca. 1377,  fiul lui Nicolae Alexandru  si Klara Dobokay provenită dintr-o familie de nobili maghiari şi frate al voievodului Radu I.

Este cunoscut  și sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila.

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlaşul, Severinul şi Făgăraşul.

Vladislav I a fost primul voievod român care, în preajma anului 1365 a emis monedă.

Imagini pentru Vladislav I photos

In 1365, printr-o proclamație regală ungară, Vlaicu era considerat uzurpator, deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

Relațiile cu Ungaria rămân încordate dar, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, regele maghiar Ludovic I  și-a îndreptat lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Strațimir, cumnatul lui Vladislav.

Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară, au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunare  si in Balcani.

Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar  spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Românești a fost hotărâtă.

Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre Severin și dinspre nord, din Transilvania  spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul transivan Nicolae Lackfi.

Operațiunea preconizată nu a dat rezultatele așteptate.

În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița,oastea voievodului transilvanean.

Victoria i-a permis lui Vladislav-Vlaicu sa intervina in problema Vidinului, pe care l-a atacat in iarna urmatoare, probabil profitand de inghetarea Dunarii.

In 1369 s-a ajuns la un compromis in urma caruia  a fost restaurat tarul Stracimir in Bulgaria de la Vidin, cu garantia lui Vladislav-Vlaicu si a lui Dobrotici, jupanul Dobrogei.

1479: O puternică oaste (c. 40.000 oşteni) condusă de paşa de Vidin, Ali Mihaloglu şi Iskender bey , a trecut Dunărea pe la Orşova şi după ce i s-a alăturat un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş (1474 – 1475, 1478 – 1482), a atacat Transilvania.

Trupele au înaintat pe Valea Oltului, mergând până la confluenţa cu Lotrul, după care s-a despărțit, pentru a cuprinde o arie cât mai largă.

Oastea condusă de Ali bey a coboarât pe Valea Sebeşului, cealaltă, condusă de Iskender bey, a înaintat spre Haţeg şi Caransebeş.

Turcii atacă şi jefuiesc oraşele Sebeş, Alba Iulia, Haţeg şi Hunedoara, după care fac joncţiunea pe Valea Mureşului.
Lângă Orăştie, in ziua de 13 octombrie otomanii au întâlnit armata creştină, din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Ştefan Báthory de Ecsed (1479 – 1493), oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp ce avea în frunte pe comitele Timişoarei şi căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Pál Kinizsi), un grup de munteni, strânşi de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković (1471 – 1497), în total 12.000 – 15.000 de oşteni.

România este patria noastrã şi a tuturor românilor. E România celor de  demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã  vie. Barbu Ştefãnescu Delavrancea 537 de ani de când a avut loc bătălia de  la Câmpul Pâinii (Şibot) 13 octombrie ...

Trupele voievodului Ştefan Báthory dau primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasaţi în fruntea oştilor otomane, fiind ucisă. Pavel Chinezul atacă fulgerător din spatele turce şi obţine o victoria.

Cei rămaşi se retrag în neorânduială, fiind urmăriţi de creştini până la graniţă.

Bătălia a avut un important ecou, atacurile otomane asupra Transilvaniei rărindu-se

Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit, împreună cu o mie de soldați munteni.

Cei câțiva turci care au reușit să scape, s-au refugiat în munți unde au fost macelariți de populația locală.

O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți.

A fost unul dintre cele mai importante momente din istoria Transilvaniei, dar şi un reper de luat în seamă din istoria conflictelor dintre creştinii Evului Mediu şi Imperiul Otoman.În amintirea victoriei împotriva turcilor, principele Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.

1843: S-a nascut in localitatea Borlești, județul Neamț, Ştefan G. Vîrcolici, critic literar, publicist şi traducător român, membru corespondent al Academiei Române (din 1887).

1843-1897 Ștefan Vârgolici_21

A  arătat un interes deosebit tălmăcirilor din limba spaniolă, traducerea sa  a celebrului roman „Don Quijote de la Mancha” de Cervantes fiind a doua încercare de transpunere în limba română, după cea a lui Ion Heliade-Rădulescu.

A urmat cursurile secundare la Acad. Mihaileana, iar pe cele superioare la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. Dupa licenta (1864), si-a continuat studiile la Madrid, la Paris, unde obtine doctor in litere, si la Berlin.

A fost profesor  secundar la Barlad si Iasi, iar din 1875, profesor  la Catedra de limba si literatura franceza, transformata in Catedra de istoria literaturilor moderne, mai cu seama a celor neolatine, a Universitatii din Iasi.Din 1871, membru al „Junimii”, participind activ la toate formele de manifestare ale acesteia: sedinte de cenaclu, „prelectiuni populare”, publicatii.

A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iaşi. Debutează în revista Din Moldova(1862) si Colaborează la revista Convorbiri literare. 

Admirator consecvent al lui Mihai Eminescu şi unul dintre discipolii credincioşi ai lui Titu Maiorescu, Ştefan Vârgolici a rămas junimist până la moarte.Despre el, lacob Negruzzi scris: „Statornic junimist în timpurile bune, ca şi în timpurile rele, Vârgolici este tipul unui foarte bun profesor”.

A decedat in ziua de  29 iulie 1897, la Iași şi a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea”.

1850: S-a născut (la Crasna/Storojineţ, azi în Ucraina) Vasile Gherman Pop, istoric literar şi poet, unul dintre  pionierii istoriei literare româneşti.„Conspectul” său (apărut în două volume, în 1875 şi 1876) este o primă sinteză informativă cu privire la dezvoltarea culturii şi literaturii noastre de la începuturi până în zilele autorului (m. 1909).

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a naşterii sa data de 18 octombrie 1850.

1858 (13/25): S-a născut Take Ionescu (numele la naştere: Dumitru Ghiţă Ioan), om politic conservator, jurist şi diplomat.

A deţinut de mai multe ori posturi de ministru si a desfăşurat, totodată, o intensă activitate ziaristică în ţară, precum şi în calitate de corespondent al ziarului londonez „The Times”S-a remarcat în viaţa politică prin calităţile sale de orator talentat.

În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe.

Take Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei.

Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, el a căzut victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I. C. Brătianu.Take Ionescu este cel care a produs prima mare scindare din istorie a Partidului Conservator. Astfel, pe 3 februarie 1908, el fondează Partidul Conservator-Democrat.

Cu toate acestea, colaborarea dintre takişti şi conservatori nu a încetat, iar între 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913, mai mulţi „takişti” au fost cooptaţi în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu.Take Ionescu a primit portofoliul Internelor.

În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în compunerea lui au intrat servicii centrale şi speciale, între care şi Direcţiunea Generală a Închisorilor.

De perioada lui este legată şi crearea Bibliotecii de specialitate a Ministerului de Interne şi „Regulamentul de circulaţie a automobilelor”.
De asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit Cadrilaterul.

A  detinut de mai multe ori posturi de ministru, în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922.S-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi s-a stins din viaţă pe 21 iunie 1922, la vârsta de 63 de ani.

Decesul său produs in ziua de 2 iunie 1922 a reprezentat şi sfârşitul activităţii partidului pe care l-a fondat. Pe 21 noiembrie 1922, PD va fuziona cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu. 

1861: S-a născut in comuna Siria, judetul Arad, prozatorul Iuliu Traian Mera, membru şi apoi preşedinte al societăţii „România jună” din Viena, un  animator al mişcării artistice de amatori din zona Aradului si membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român care a elaborat „Memorandumul”.
A fost fiul lui Atanasie Mera, preot ortodox, si al Elenei.

Iuliu Traian Mera

A urmat scoala primara la Siria, liceul la Timisoara si la Brasov si Facultatea de Medicina din Viena (1880- 1886).

A fost medic la Karlsbad, vechiul nume al celebrei stațiuni balneare Karlovy Vary din Cehia de azi.

Contaminat de junimism la Brasov, a devenit membru si apoi presedinte al Soc. „Romania Juna” din Viena in anii cind se sarbatorea victoria „Junimii” si aparea celebrul Almanah(1883).  

A fost ales membru in Comitetul Central al Partidului National Roman care a elaborat Memorandumul, a fost inculpat in celebrul proces de la Cluj.

Si-a donat averea „pentru scopuri culturale româneşti”; (m. 1909, la Viena).

1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituţia României, care acorda cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decât cea creştină. Primeau astfel cetăţenia română evreii pământeni.

Adoptarea “Regulamentului Organic” în 1831 a însemnat aparitia primei “Constitutii” românesti.

Aceasta prevedea obligatia ca toti evreii sa fie înregistrati la autoritatile locale, specificându-se ocupatia fiecaruia. «Evreii care nu-si puteau dovedi utilitatea trebuiau evacuati din localitatile respective».

În pofida faptului ca, atât în Moldova, cât si în Muntenia revolutionarii români de la 1848 cereau emanciparea evreilor,  si în pofida bunavointei manifestate fata de evrei de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in  secolul al XIX-lea numarul legilor, dispozitiilor si regulamentelor  care ingradeau emigrarea evreilor creste.

Abdicarea, în 1866, a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza si urcarea pe tronul României a membrilor familiei Hohenzollern au reprezentat tot atâtea lovituri date curentului favorabil evreilor români.

Ion Bratianu, fostul revolutionar pasoptist, a inaugurat în calitate de Ministru de Interne, începând din primavara anului 1867, o sistematica politica antievreiasca.

Circularele lui Bratianu ordonând izgonirea evreilor din sate si chiar arbitrara expulzare din tara au fost aplicate cu strasnicie de catre autoritati .

În martie 1868 se depune la Camera Deputatilor un proiect de lege referitor la activitatea evreilor în mediul rural, prevazând alungarea acestora din sate.

În iulie 1869, ca raspuns la protestul guvernului francez în legatura cu statutul evreilor din România, Mihail Kogalniceanu trimite Parisului o nota în care refuza sa-i considere pe evrei ca cetateni români.

Tot Mihail Kogalniceanu enumera în Parlament, la 16 decembrie 1869, masurile discriminatorii anti-evreiesti în vigoare atunci, pentru a raspunde astfel protestului formulat de la tribuna Camerei de catre deputatul de Bârlad, I. Codreanu, nemultumit de ceea ce acesta numise “comportamentul” evreilor si de asistenta pe care populatia evreiasca din România o primea din partea “Aliantei Israelite Universale”.

În lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, în schimbul recunoasterii independentei României, statu­eaza egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor.

Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea: «În România deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de împiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie în nici un fel de localitate» .

La 17 ianuarie 1879 guvernul depunea mesajul de revizuire a articolului 7 din Constitutia României.

Aceasta ar fi trebuit sa conduca la acordarea cetateniei române evreilor români,dar, de fapt, guvernul a adoptat un sistem de tergiversari, paralel cu o sustinuta campanie antievreiasca.

Mihail Kogalniceanu si Ion Bratianu îi prezentau pe evrei atât strainatatii cât si Parlamentului României ca pe dusmani ai tarii.

În octombrie 1879 Parlamentul vota legea de revizuire a articolului 7 din Constitutie, care avea sa împiedice, practic pâna dupa sfârsitul primului razboi mondial, naturalizarea în masa a evreilor români.

Legea votata în 1879 acorda cetăţenia româna în bloc doar unui numar de 888 de evrei care luptasera în Razboiul de Independenta a României din 1877, astfel ca, la  38 de ani dupa 1866, fusesera  încetateniti doua mii de evrei, inclusiv fostii combatanti evrei din Războiul pentru Independenţă.

1887: A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin Lecca; (n. 4 aug. 1807).

A fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental.

A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului.

A colaborat timp de cincisprezece ani cu pictorii Misu Popp  și Barbu Stanescu  împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Curtea Veche, Sfanta , Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) și din țară.

Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838.

Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revoluţia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din București.

A fost un susținător necondiţionat al  Unirii și independenței Principatelor Române. 

1898: S-a născut la București,scriitorul George Mihail Zamfirescu ; (m. 8 august 1939, București), un continuator al speciei literare inaugurate în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică.

A debutat în 1918 cu versuri publicate în „Literatorul”. A fost redactor la „Facla”, „Adevărul” ș.a., conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul național din Iași (1933-1939).

Primul său volum, „Flamura albă” (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori.

Este cunoscut publicului larg datorita creatiilor sale  din ciclul epic „Bariera”, dedicate  periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum), dar mai ales datorita  comediei  tragice „Domnișoara Nastasia” (1927).

1901 (13/26): S-a născut îla  Focșani, istoricul Constantin C. Giurescu, fondator al Institutului de Istorie Naţională (1941) şi unul dintre întemeietorii „Revistei istorice române” (1930) A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1977).Este tatăl istoricului Dinu C.Giurescu, membru titular al Academiei.

Imagini pentru constantin c giurescu photos

Doctor în Litere (1925) și docent în istoria românilor (1925), a fost membru al Școlii Române din Franța (1923-1925).
Este numit  Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos din  februarie 1939 si Ministru al F.N.R. in perioada  28 septembrie 1939 – 4 martie 1940, după care va îndeplini functia de Ministru al Propagandei Naţionale (4 martie – 28 iunie 1940) si ministru al Cultelor şi Artelor (28 iunie – 4 iulie 1940).

S-a numărat printre membrii delegaţiei trimise de ministrul de externe al României, Mihai Antonescu, pentru a negocia armistiţiul cu Naţiunile Unite, la Istanbul (1943-1944).
În 1948, după adoptarea unei noi legi a învăţământului conformă cu ideologia noului regim, C. C. Giurescu împreună cu alţi profesori universitari din ţară sunt retraşi din viaţa academică.

După instalarea regimului comunist, a fost arestat în locuința sa din strada Berzei nr 47, București, în zorii zilei de sâmbătă, 6 mai 1950, odată cu lotul foștilor demnitari.În momentul arestării, era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei R.P.R., transferat acolo în iulie 1948, după ce a fost suspendat de la facultatea de Istorie, unde a fost profesor timp de 22 ani.

A fost transportat cu o dubă la închisoarea din Sighet, unde a ajuns duminică, 7 mai, către 6:30 seara. A stat în detenție până la 5 iulie 1955, când i s-a comunicat ”eliberarea”, dar cu domiciliu obligatoriu în satul Măzăreni, raionul Brăila, sat constituit numai din bănățeni deportați acolo încă din vara anului 1951.În noiembrie 1955, profesorul a primit ”aprobarea” de a reveni în București, la familia sa.

Plecarea din Măzăreni a avut loc pe 25 noiembrie.”Aprobarea” Ministerului de Interne fusese dată în urma intervenției lui Petru Groza, președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale. Fusese solicitat în acest sens de familia profesorului, care a beneficiat de ajutorul direct și eficient al avocatului Adrian Brudariu. A fost reîncadrat la Universitate începând cu 1963, odată cu distanţarea regimului comunist de la Bucureşti faţă de Moscova.
Om de ştiinţă emerit (1971) şi membru al Academiei R.S.R. (1974), a primit premiul „Bălcescu” al Academiei (1966) şi premiul Ministerului Învăţământului (1969).
A participat la mai multe congrese, reuniuni internaţionale de specialitate şi misiuni ştiinţifice în Austria, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie şi S.U.A.

Considerat de către academicianul Ştefan Ştefănescu „una din personalităţile de frunte ale istoriografiei române contemporane”, C. C. Giurescu a excelat cu aceeaşi competenţă în istoria antică, medie, modernă sau contemporană, precum şi în geografie istorică, toponimie, drept, literatură, artă, metodologie istorică. 

1902: S-a născut în comuna Izvorul Anestilor, judetul Mehedinti. Ştefan Odobleja, medic român, membru al Academiei Române; (d. 4 septembrie 1978).Fiu al unor tarani saraci, a facut facultatea la Bucuresti ca bursier al Institutului medico-militar.

Imagini pentru Ştefan Odobleja, medic

Ca medic militar si-a exercitat functiile profesionale in diferitele garnizoane din Braila, Severin, Lugoj, Targoviste, Bucuresti, Dej si in alte orase.  

Publica in 1929 studiul „Metoda de transonanta toracica” in care el enunta pentru prima oara legea reversibilitatii, prima expunere de mare amploare a unor principii cibernetice.Astfel, Odobleja este autorul primei variante elaborate a concepţiei cibernetice generalizate, cu zece ani înainte de apariţia, la Paris, a lucrării lui Norbert Wiener „Cibernetica”. A fost distins cu premiul „General doctor Papiu Alexandru” cu lucrarea „La phonoscopie” aparuta la Paris.

Odata cu participarea sa la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937) anunta aparitia operei sale capitale „Psihologia consonantista”, lucrare prin care a facut publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si a demonstrat caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Lucrarea savantului român a fost prezentata in Psychological Abstracts (1941), dar in general a avut foarte putine recenzii si a fost practic ignorata multa vreme.
Abia dupa peste 10 ani, americanul Norbert Wiener publica o carte în care vorbea despre aceeaşi conexiune inversă şi devine cunoscut în lumea întreagă drept întemeietorul ciberneticii.

Ştefan Odobleja s-a stins aproape neştiut în 1978. Academia Română îi recunoaşte meritele şi in semn de aleasă recunoastere față de intreaga sa opera, față de pozitia sa unica de precursor mondial al psihologiei consonantiste, a ciberneticii si a ciberneticii generalizate, l-a ales în 1990  post-mortem, printre membrii sai.

1916: A decedat în timpul luptelor din Munții Coți, generalul român David Praporgescu ( n. 13 decembrie 1866, Turnu-Măgurele).

Generalul David Praporgescu | Proiectul Romania Digitala

Erou al Primul Război Mondial, gen.Praporgescu a murit eroic pe câmpul de luptă în bătălia de pe Valea Oltului, în timpul contraofensivei armatei germane.


1917: Marele Cartier General Român hotărăşte înfiinţarea Corpului de voluntari transilvăneni (ce se va constitui la 4/17 noiembrie 1917, la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu).

1919: La Bucuresti are loc Congresul extraordinar al Partidului Socialist din România.

1922: S-a născut la Târgu-Mureș, medicul filolog, Sergiu Al-George, orientalist, eseist și traducător; 9 noiembrie 1981, București.

În 1947 a intrat la Facultatea de Medicină printre primii zece din cei două sute de candidați. A debutat cu studiul Le mythe de l’atman et la genese de l’absolu dans la pensee indienne iar în perioada 1950–1958, a lucrat intens în domeniile indianistică, sanskrită, tibetană, filosofie, lingvistică, împreună cu prietenul său, Arion Roșu, publicând articole la Paris și Berlin. În 1952 a fost îndepărtat, pe motive politice, din clinica universitară ORL unde era asistent, ceea ce nu l-a împiedicat să continue cercetările; a devenit foniatru al Operei și a ajuns la două realizari neobișnuite pentru acea epocă: confecționarea primului stroboscop mecanic românesc pentru investigarea laringelui și redactarea primului tratat de foniatrie. A fost arestat în 1958 și implicat în așa-numitul lot Noica. A pierdut cinci ani jumătate în închisoare, din care trei (1960–1963) în lagărele de muncă forțată din Balta Brăilei. Mult mai târziu a devenit lector extern la Facultatea de Limbi Orientale din București – Secția Indologie, ținând un curs de Filosofie și civilizație indiană. A tradus Istoria IndieiBushido, la care a lucrat împreună cu Nicolae Steinhardt. I-a dedicat tatălui său cartea cea mai dragă, Bhagavad-gita.

1925: Comisia Radio a aprobat primele cereri de instalare a unor posturi de recepție din România.

Large photo

Au primit astfel aprobare de a avea un aparat de radio: Generalul Moșoiu, Ziarele Viitorul și Universul, Compania Română de Radiofonie, Banca Națională, Institutul de Fizică – Cosmică a Universității din Cernăuți ș.a.

1930: Se încheie la Atena prima Conferinţă balcanică cu participarea României, Greciei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Albaniei.

Delegaţii s-au pronunţat pentru încheierea unui Pact Balcanic.

1939: La inceputul celui de-al doilea război mondial, România declară  “poziţia ei paşnică”.


1954: S-a născut în oraşul Brasov,cantautorul  român Alexandru Andrieş. 

Alexandru Andrieș (n. 13 octombrie 1954, Brașov) este un cântăreț de blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician.

A studiat arhitectura la București absolvind facultatea în 1980 și devine conferențiar doctor la Institutul de Arhitectură Ion Mincu

A debutat solistic în 1974 – Club A, și scenic în 1979 la Festivalul de jazz & rock Brașov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu albumul „Interioare”).

Are la activ peste 3100 concerte până în 2002. Este membru al Uniunii Arhitecților din România (din 1980), al Uniunea Scriitorilor din România (din 1994),al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1994) și al Asociației Ziariștilor din România.

Președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.

1967: S-a desfăşurat la Bucureşti, primul colocviu internaţional consacrat operei lui Constantin Brâncuşi; (13-15 octombrie). 

 1969: Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Noua Zeelandă la nivel de consulat.


 1973: A fost inaugurat edificiul Teatrului de Stat din Târgu-Mureş. 

 

1974: A murit Reuven Rubin (Rivn Zelicovici), pictor israelian, de origine româna, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotenţiar, al statului Israel în România; (n.13 noiembrie 1893, Galati). 

1977: Un grup de teroristi a deturnat un avion de pasageri german cu aproape 90 de oameni la bord.
Patru membri ai gruparii teroriste de stanga  “Factiunea Armata Rosie” au deturnat un avion al companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerând sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari.

Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati.

Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat.

A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi.

Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati, s-au sinucis in celule.“Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani. 

1984: S-a născut pictoriţa română Anca-Irina Lefter.

 

1986: A decedat  la Paris, sculptorul român, stabilit in Franta, George Apostu; (n. 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău).Este considerat unul dintre cei mai înzestraţi urmaşi ai lui Brâncuşi în sculptura românească.

Este autorul unor sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costinești, 1972; Voroneț, 1972; Balta Albă-București, 1972.A fost distins în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Este înmormântat în zona de sud a cimitirului Père-Lachaise din Paris. 

1992: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din România din data de 11 octombrie 1992, potrivit cărora Ion Iliescu urma să fie, conform preferinţelor electoratului, preşedintele României în următorii 4 ani. 

1993:  Organizaţia Alianţa Civică  din România a propus Legislativului, proiectul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.

1998: Regizorului român Lucian Pintilie i-a fost decernat  pentru filmul său Terminus Paradis, premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia .
Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud.

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care  piesa Revizorul (1974), interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea, narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul si interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975, continuandu-si activitatea regizorala in strainatate.  După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, toate coproducții româno-franceze. 
Imediat a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. S -a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social.

Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.1999:  Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România însă a condiţionat acest demers de reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.

2001: La Teatrul Naţional din Bucuresti a avut loc primul festival de Internet din România – “INTERNETIC”. 

2002: Cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din Iaşi, era proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului.

Imagini pentru Sfântul Ierarh Petru Movilă,

Proclamarea canonizarii  a venit  în Romania, dupa ce, in anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

2009: A decedat cineastul român Paul Barbăneagră;  (n.11 februarie 1929).

A fost un regizor român stabilit in Franța in 1965, cineast, eseist, scenarist, colaborator al  posturilor de televiziune France 2, France 3, Radio Europa Libera.S-a stabilit în Franța după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film in  Tours.

S-a remarcat ca autor a numeroase filme documentare consacrate artei şi culturii; a colaborat la Radio France şi la Radio Europa Liberă.

A câştigat premiul întâi pentru scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil  laFestival International du Film d’Art(Festivalul internațional al filmului de artă).

Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie sacrée („Arhitectură și geografie sacră”) , din care mai face parte și documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré(„Mircea Eliade  și redescoperirea sacrului”). În anul 1990 a câștigatMarele Premiu francez al artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate.

Este înhumat în parcela românească a cimitirului parizian de la Thiais.

2011: A murit la București, antrenorul de handbal Oprea Vlase. A cucerit, cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo București  printre altele, opt titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965).

Fostul antrenor al naționalei masculine de handbal Vlase Oprea a decedat

Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (n. 1927, Buzau).

A antrenat printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și Constructorul Arad.În 2009 a fost decorat cu ordinul „Meritul Sportiv” Cl. I.Este înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București.

2013: A murit Vasile Fanache, critic şi istoric literar (legat de tradiţia literaturii ardelene), eseist, traducător şi profesor; (n. 1934).

2013: A decedat  renumita cântăreaţă de muzică populară Angela Moldovan, cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei.

S-a nascut in data de 19 septembrie  in anul 1927, la Chişinău, azi în R. Moldova şi s-a mutat alaturi de familie la Targu-Mures, apoi la Timisoara si Suceava.Despre copilaria sa, Angela Moldovan povesteste ca a fost una tumultoasa, in timpul careia a colindat toata tara:

Cele opt clase de liceu, cum era pe atunci, le-am facut in cinci orase. Cand aveam un an, in 1928, am stat la Targu Mures. Acolo am invatat sa vorbesc si in romana si in maghiara. Apoi, la Timisoara, Suceava, Orhei. La Orhei ai mei revenisera in 1941, dupa ce armata romana eliberase Basarabia. Am facut doar un an de scoala acolo. Pentru a-mi continua gimnaziul, am fost trimisa la Iasi, unde am stat in internatul Liceului “Doamna Cuza”.O frumusete de palat, unde acum este televiziunea ieseana. Cand ai mei s-au refugiat iarasi de la Orhei, in 1944, ne-am stabilit la Alba Iulia, apoi la Dej, unde mi-am terminat liceul. Bacalaureatul l-am dat la Bistrita-Nasaud, caci acolo era centrul de sustinere a examenului”, povesteste insasi artista.Angela Moldovan a absolvit doua facultati, Conservatorul si Facultatea de Litere.In timpul studentiei, a cantat in corul Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.Melodia cu care s-a lansat Angela Moldovan este `La Oglinda`, inclusa pe albumul  „Mi-am facut bundita noua”,cantec pe care l-a invatat de la bunica sa din Basarabia.In anul 1952, interpreta s-a casatorit cu regretatul actor si regizor Victor Moldovan.

In 1956, a intreprins cu Ansamblul Ciocarlia un turneu international pe traseul China, Coreea de Nord, Vietnamul si Uniunea Sovietica.Mai bine de sase luni a durat deplasarea, dintre care patru luni si jumatate au fost rezervate Chinei.In anul 1957, a fost acceptata în Ansamblul Armatei si a participat la Festivalul International al Tineretului de la Moscova, unde a castigat trofeul si Marele premiu pentru muzica populara.In 1962, Angela Moldovan a sustinut un turneu in Statele Unite Ale Americii, cu 64 de spectacole in 56 de orase.
Repertoriul interpretei a fost facut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale.Artista emerita (1962), laureata a Ordinului “Muncii” clasa a III-a (1957) si clasa a II-a (1962), a Ordinului “Meritul Cultural” clasa a II-a (1967), Cavaler al Ordinului “Meritul National” (2003).Numeroase premii la festivaluri şi concursuri naţionale si internationale  au  incununat cariera de peste jumatate de veac în slujba cântecului popular românesc, a doamnei  cântecului românesc Angela Moldovan.

2017: Parlamentul albanez a votat Legea privind protecția minorităților etnice,în baza căreia aromânii din Albania au primit statutul oficial de minoritate națională. Aceștia sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni.

Fișier:Aromanii din Albania.png - Wikipedia

Foto: Wikipedia org.După unele surse numărul lor în Albania ar fi de peste 300.000 de persoane de persoane. Se denumesc ei înșiși rămâni, și aparțin grupului fărșeroților și sunt concentrați în zona muntoasă din sud-vestul Albaniei în jurul orașului Korcea. O altă parte a aromânilor a fost sedentarizată în zona de câmpie din jurul orașelor Fier ajungând până pe malul mării Adriatice.

Cea mai cunoscută așezare istorică aromână este localitatea Moscopole din sud-estul Albaniei  (distrusă aproape în totalitate de trupele otomane conduse de Ali Pașa în 1788). Aromânii din Albania nu au fost până acum recunoscuți de către autoritățile albaneze ca minoritate națională (singurele minorități recunoscute ca naționale fiind grecii, macedonenii și muntenegrenii, ultimele două minorități fiind mai puțin numeroase ca aromânii), dar în schimb au fost recunoscuți sub denumirea impusă de „Vlahi”. Ei nu beneficiază de mijloace destule (școli, mass-media, instituții culturale, susținere guvernamentală) pentru a-și păstra identitatea proprie.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași; Sfinții Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica

Calendar ortodox marți 13 octombrie. Ce sărbătorește Biserica astăzi

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași

Biserica Ortodoxă sărbătorește pe 13 octombrie si Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași. Menționam ca în anul 1996 a fost adusa la Iasi, racla cu capul Sfântului Apostol Andrei, de la Catedrala mitropolitanădin Patras (Grecia).

La propunerea IPS Mitropolit Daniel, astazi Patriarhul BOR, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat ca in data de 13 octombrie sa se faca pomenirea „Aducerii moastelor Sfantului Apostol Andrei la Iasi”.

Aceasta sărbătoare apare consemnată în calendarul creștin ortodox român cu cruce neagră, din anul 1997.

Sfântul Mucenic Carp | Arhiepiscopia Râmnicului

Sfântul Mucenic Carp a fost episcopul Tiatirei, iar Sfântul Papil a fost diaconul sau. Ei au patimit in locul nasterii lor – cetatea Pergam, in vremea imparatului Decius si a proconsulului Valerius. Au fost legati si târâti de cai, insa, un inger al Domnului le-a vindecat ranile. Agatodor, servitorul lui Carp a marturisit ca si el este crestin si a fost supus si torturii. Au fost legati din nou si tarati de cai.

Sfantul Carp a fost atat de rau batut, incat tot trupul ii era o rana. Cu toate acestea el zambea, marturisind ca face acest lucru pentru ca a vazut cerurile deshise si pe Domnul sezand pe tron, inconjurat de heruvimi si serafimi.

Sfântul Papil, desi era supus chinurilor, a vindecat un orb, minune care i-a facut pe multi sa primeasca credinta in Hristos.

Au fost aruncati la fiare, dar au iesit nevatamati. Apoi au fost pusi intr-un cuptor de foc. In flacari a sarit si Agatonica, sora Sfantului Carp, insa, focul nu s-a atins de ei. Dupa alte chinuri, au fost decapitati cu sabia.

Calendar ortodox marți 13 octombrie. Ce sărbătorește Biserica astăzi

Pe lângă cei trei sfinți, astăzi, 13 octombrie, Biserica pomenește și următoarele nume sfinte:

  • – Sfantului Mucenic Florentie;
  • – Sfantului Mucenic Dioscor;
  • – Sfantului Nichita Patriciu, marturisitorul;
  • – Sfantului Mucenic Veniamin, diaconul;
  • – Sfantului Mucenic Antigon;

Citiţi şi :
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/13/o-istorie-a-zilei-de-13-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

13/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: