CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 3 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 3 septembrie în istoria noastră

1469: A fost sfințită Mănăstirea Putna, prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, necropolă domnească supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către poetul nepereche Mihai Eminescu. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist, care a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478.

Sfântul lăcaș se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Acesta deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc. , care fac din acest lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești.

Mănăstirile din Bucovina • Putna • Suceava - Cunoaste-ti Tara

Vechile cronici moldovenești spun că zidirea mănăstirii, a început la 10 iulie 1466, când a fost pusă piatra de temelie, pe o veche vatră sihăstrească, în locul unde a căzut săgeata din arcul voievodului, care a tras de pe Dealul Crucii. Construcția s-a terminat în 1469, iar sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor].

Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

1546: A murit Petru Rareş, domn al Moldovei (1527-1538; 1541-1546), fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare; (n. 1483).

A domnit în Moldova de două ori  (1527–1538; 1541–1546), domnia lui  reprezentand o epocă însemnată din istoria Moldovei, cu ambiții poate prea mari pentru fiul lui Ștefan cel Mare, care s-a dorit neatârnat față de Poarta Otomană, ceea ce nu i-a reușit întru totul, cât și față de Polonia, ceea ce i-a izbutit însă pe deplin.

Petru Rareş, frescă în biserică

A fost autoritar faţă de marea boierime,  a încurajat comerţul, a dezvoltat organizarea ţării şi a mărit puterea militară a acesteia.

Caracterizarea făcută de cronicarul Grigore Ureche i se potrivește în mare măsură:
„Cu adevărat era ficior lui Ștefan vodă celui Bun, că întru tot simăna tatâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, țara și moșiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea. Almintrilea de stat era om cuvios și la toate lucrurile îndrăznețu și la cuvântu gata, de-l cunoștea toți că ieste harnic să domnească țara.”

– Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei, de când s-au descălecat țara.-

1730:  Constantin Mavrocordat  este ales  de către boieri domnitor în Muntenia. A fost ultima alegere de către boieri a unui domnitor în Țara Românească.

Ulterior, domnii țărilor române au fost numiți de Înalta Poartă, pe criterii de loialitate șă de mărimea peșcheșurilor.

A fost un remarcabil om de cultură – cunoștea limbile italiană, franceză, turcă, persană și greaca veche, era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Prima sa domnie în Muntenia a fost de scurtă durată fiind curând mazilit din domnie de către noul sultan, Mahmud I

Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol –  d. 23 noiembrie 1769  Iași), a fost domn în Țara Românească de șase ori si in Moldova de patru ori.

A fost un om învățat,  pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale ale secolului al VIII-lea.

 A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

In Țara Românească în 1735, a  facut o serie de reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia.

Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”.

Îi eliberează pe țărani, dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 lei, plătiți boierului.

Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (in țările învecinate, Transilvania,Polonia, Rusia sau Prusia Orientala,numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână).

În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

În  1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova .

În urma războiului ruso – turco – austriac ( 1736 -1739) , obține reunirea Olteniei, ocupata de Austria, la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. 

1868: A avut loc Ședința de aprobare a Regulamentului Societății Academice Române.

1868 Ședința Societăţii Academice Române

La ședința Societății Academice din 3/15–5/17 septembrie, s-a votat regulamentul societății, care cuprindea reglementări referitoare la perioada de ținere a ședințelor (între 1 august și 15 septembrie), la sistemul de votare și altele.

Totodată, s-a procedat la alegerea primilor membri ai Societății Academice precum și la înființarea Analelor Societății Academice Române

1876 (3/16 septembrie): S-a născut Constantin K. Kiriţescu, membru fondator al Academiei de Științe din România, istoric (autor al unor lucrări fundamentale privind participarea României la cele două conflagraţii mondiale), zoolog (contribuţii la cunoaşterea faunei de reptile şi batracieni din ţara noastră; autor de manuale) şi publicist (m. 12 august 1965).

Ca zoolog, a pus bazele cercetărilor herpetologice România, publicând studiul Cercetări asupra faunei herpetologice a României, în care a realizat inventarul faunistic al reptilelor și amfibienilor din România, schițând zoogeografia lor. A semnalat pentru prima dată prezența speciei Eryx jaculus pe teritoriul României (1903) și a descris o nouă subspecie de triton, care ulterior avea să fie ridicată la rang de specie, Triturus dobrogicus.

A fost funcționar ministerial, membru al Subcomisiei de experți pentru învățământ de pe lângă Liga Națiunilor. președinte al Conferinței a VI-a Internaționale a Instrucției Publice (Geneva) și a Învățământului Superior (Paris). Din scrierile sale: Printre ApostoliPorunca a zeceaFlori din grădina copilărieiÎn slujba unei credințeDrumuri pitorești din România NouăFăclii stinseO viață, o lume, o epocăPortrete de dascăliȘcoala română într-o răscruce de istorie.

A fost distins cu Premiul „Năsturel–Herescu” (1923).

Imagini pentru photo Constantin Kiritescu

A contribuit la dezvoltarea învățământului secundar si  a reprezentat țara noastră la Liga Națiunilor, în secția școlară. A devenit Doctor în Științe biologice în 1930). 

 Este autorul  foarte apreciatei lucrari „Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919″.

1887: A decedat la Blaj, clericul greco-catolic, filologul  și lingvistul  român Timotei Cipariu , unul dintre fruntașii şi doctrinarii Revoluției de la 1848 din Transilvania ;  (n. 21 februarie 1805, Pănade, comitatul Târnava-Mică).

Timotei Cipariu - Romanian Philosophy Portal

A fost membru fondator al  Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu vicepreședintele ei  primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român,  istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi

Timotei Cipariu a fost si unul dintre pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el:

Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine, Învățătorul poporului (1848), Archivu pentru filologie și istorie între 1867 și 1870 și în 1872 – prima revistă românească de filologie.

A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri.

A fost membru al Societății Germane de Orientalistică.

1901: S-a născut la Turnu Măgurele, compozitorul şi dirijorul  Gherase Dendrino; (m. 4 ianuarie 1973, Bucuresti). Unele surse dau ca dată a naşterii 16 septembrie 1901.

A compus muzica operetelor „Lăsați-mă să cânt” si  „Lysistrata”, romanţe şi  muzică uşoară de succes în epocă.

1919: S-a născut Ovidiu Drîmba, istoric literar, comparatist, profesor şi traducător.

A fost unul dintre asistenții filosofului și poetului  Lucian Blaga de la catedra de filosofia culturii de la Universitatea din Cluj.

Ovidiu Drimba a petrecut în Italia peste zece ani, ca lector și șef al catedrei de limba și literatura română modernă de la Universitatea din Torino și apoi la Universitatea Catolică din Milano.

Imagini pentru Ovidiu Drimba,
Imagine similară

A scris lucrări dedicate istoriei culturii („Pagini despre cultura europeană“, „Incursiuni în civilizaţia omenirii”), istoriei literaturii („Istoria literaturii universale”, „Studii şi eseuri de literatură universală“), istoriei teatrului („Istoria teatrului universal”).

De asemenea a fost si un prolific traducator din Jules Verne, Elsa Triolet, Renata Vigano, Leonardo da Vinci, Camões, Cervantes, Selma Lagerlöf, eseişti spanioli; (m. 2015).

Dintre studiile sale se remarcă, prin importanţă şi amploare, Istoria literaturii universale (I-III, 1963-1971).

1924: Omul politic liberal român  I.G. Duca a fost ales președinte al Comisiei de Dezarmare de la Geneva.

1924 I.g. Duca

A avut în timpul mandatului său la Ministerul Afacerilor Străine un rol esențial pentru drumul României către politica internațională.

Sa preocupat după Primul Război Mondial de menținerea alianțelor regionale și de apărarea intereselor statului român.

Eforturile sale diplomatice au fost răsplătite cu alegerea sa în funcția de președinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor și cu un mandat de vicepreședinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor.

La 22 decembrie 1930 I.G. Duca a devenit președinte al Partidului National Liberal. Dată fiind și criza economică acută ce bântuia lumea, I.G.Duca încearcă nivelarea vechilor asperități și apropierea de regele Carol al II-lea și de camarila sa.

De la decalarația lui Duca -,,Să mi se usuce dreapta dacă o voi întinde aventurieruluiǃ”, rostită în grabă și în emoția sosirii lui Carol Caraiman la București – și până la intrarea în grațiile regale, saltul s-a dovedit a fi…mortal.

 Ion George Duca a fost prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, când a fost asasinat din cauza eforturilor sale de a stăvili Mișcarea Legionară. pe peronul gării Sinaia , în seara zilei de 29 decembrie 1933.

A avut o carieră politică fulgerătoare, dar cu totul meritoasăː deputat la vârstă de 28 de ani, ministru la 35, președinte al Partidului Național Liberal la 51 de ani și prim-ministru la 54 de ani.

1928: S-a născut în localitatea Horodişte, judeţul Soroca, România, astăzi în R.Moldova), scriitorul, poetul, dramaturgul şi istoricul literar  Ion Druţă, membru de onoare al Academiei Române.  

A absolvit şcoala de silvicultură şi Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.  

A lucrat la ziarele „Ţăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) şi la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schiţe şi nuvele, La noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă şi de romanele Frunze de dor, Povara bunătăţii noastre.

 Din 1969 s-a stabilit  la Moscova, în Rusia.

Ion Druţă – marele scriitor moldovean (90 de ani de la naştere) –  BIBLIOTECA „ONISIFOR GHIBU”

Din 1987 Ion Druţă este preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine şi medalii, deţine titlul de Scriitor al Poporului.

În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă şi romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătăţii noastre), Ion Druţă a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldoveneşti.

În 1990 fost ales ca membru de onoare al Academiei Române, iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

 A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995). 

1930: S-a născut la Bacău, actorul de comedie român Ciupi Rădulescu , o prezență remarcabilă în teatrul de revistă, autor, libretist și cântăreț; d.17 decembrie 2010, București .

A debutat în teatru la numai 16 ani, jucând în rolul Voievodului Nenoroc din piesa Cocoșul negru de Victor Eftimiu. 

Ciupi Rădulescu, despre șpagă - YouTube

A urmat Institutul de Arte din Iași și Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică București, după care a jucat la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În calitate de regizor de scenă, a realizat 38 de spectacole muzicale și 3 spectacole radiofonice. Este autorul versurilor celebrelor cântece: Noapte de catifeaCum să nu devii poet?Amintește-ți mereuCele mai frumoase flori, etc.

A colaborat cu proză și versuri la majoritatea ziarelor din București. A cântat, ca tenor, la Opera Națională Română din Timișoara.

S-a remarcat și în filme: 80 000 de spectatori în goană după o mingePantoful Cenușăresei. A publicat volumele: Minciuna vine de la RăsăritPolitică de Cișmigiu sau Interviuri cu BulăOmul care a inventat … muscaAmintiri din teatruSuflet în fracSpovedania unui copil din flori.

 1931: S-a născut în judeţul interbelic Mehedinţi, politicianul  comunist român, Cornel Burtică, membru al Consiliului Politic Executiv al PCR, fost ambasador al Republicii Socialiste România în Italia, Maroc şi Malta până în 1969, când a fost numit ministru al comerţului exterior. A murit în data de 11 iunie 2013.

Imagine similară

În data de 7 mai 1981 a fost decorat cu ordinul 23 August clasa I.  Cornel Burtică a fost şi deputat în Marea Adunare Naţională în sesiunile 1961 – 1965, 1975 – 1980 şi 1980 – 1985.

1936: S-a născut in localitatea Ivanovo, din URSS, cântăreaţa de muzică uşoară (de origine rusă) Marina Voica (Marina Nicolskaia).

Imagini pentru photos cantareata Marina Voica

A absolvit Facultatea de Finanțe și Credit de la Moscova, unde a făcut cunoștință cu un român, Marcel Voica, cu care s-a căsătorit. După terminarea facultății s-a stabilit definitiv în România.

Pe plan muzical, a atins consacrarea imediat după lansarea sa în emisiunea Tinere talente a lui Valeriu Lazarov de la TVR, cu piesa Pe aripa vântului (1960).

Are o carieră artistică impresionantă, de peste cinci decenii. Din palmaresul său putem aminti: cele cca. 850 de melodii înregistrate, nenumărate și neuitate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, 9 stagiuni jucate la Teatru de revistă Constantin Tănase, roluri de actriță de film, apariții în peste 300 de emisiuni TV, etc.

1937: S-a născut  în satul Hătăroaia din comuna Roşiile, judeţul Vîlcea, solista de muzica populara romaneasca Maria Ciobanu.

Din 1961 până în prezent a obţinut numeroase premii I  si aprecierile criticilor dar, cel mai important,  admiraţia publicului, fiind răsplătită din plin cu aplauze, flori şi ovaţii.

Doamna Maria Ciobanu a cantat în România, precum și în numeroase alte țări ca: Iugoslavia, Cehoslovacia, U.R.S.S., S.U.A., Israel, Austria, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Malta, etc.

 Cuplul Maria Ciobanu – Ion Dolănescu, rămîne fără doar şi poate, unul dintre  cele mai iubite duete din muzica populară românească.

Cele trei vlăstare ale sale – Liliana CIOBANU (cunoscută sub numele de  Leontina Văduva), Camelia CIOBANU şi Ionuţ Dolănescu – îi moştenesc talentul.

1940 . Primului ministru  Winston Churchill a declarat în Camera Comunelor din Parlamentul Marii Britanii că refuză să recunoască pierderile teritoriale suferite de România în urma Dictatului de la Viena :

1940 Sir Winston Churchill

„Camera a aflat desigur că România a suferit de curând o gravă mutilare teritorială […] Dar noi nu avem deloc intenția de a recunoaște schimbările teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi urmarea unui acord prin bună înțelegere între părțile interesate”...

1942: S-a născut în localitatea Larga, Judeţul Hotin, omul de cultură şi academicianul  român, Mihai Cimpoi,  reputat critic şi istoric literar, eminescolog, redactor literar şi eseist basarabean, membru al Uniunii scriitoriloe din România.

 A fost două decenii ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova, între anii 1999-2001.

Minai CIMPOI - poza (imagine) portret

Este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai multe ediţii) şi „Mihai Eminescu. Dicţionar Enciclopedic” – o lucrare monumentală unică.

Mihai Cimpoi este realizatorul proiectului de durată „Congresul Mondial al Eminescologilor”, pe care l-a lansat în 2012 şi care a devenit o tradiţie

1943: S-a născut (în Kazahstan, la Karaganda) scriitorul şi publicistul român Valeriu Oişteanu, poet, critic de artă și artist suprarealist. Este absolvent al Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic București.

Imagini pentru photos Valery_Oisteanu

Fiind evreu, regimul comunist i-a permis emigrarea în Statele Unite ale Americii (în New York City) în 1973.

De atunci a devenit scriitor de limbă engleză. Oisteanu a adoptat Dada și suprarealismul ca repere filosofice ale artei și vieții sale.

A apărut regulat la evenimente de citit poezie la diferite evenimente desfășurate în New York, unde a prezentat adesea performanțe realizate în manieră Zen și Dada, pe care le-a denumit „jazzoetry„. Este, de asemena, critic de artă și membru permanent a mai multor reviste de artă, incluzând The Brooklyn RailNYArtsRain Taxi, a publicației spaniole online art.es, și a revistei canadiene D’Art International.

Este membru al organizației profesionale Poets and Writers Inc. din New York și fondatorul și președintele PASS – Poets and Artists Surrealist Society.

Intre anii 1967 şi 1972 a fost redactor la Radiodifuziunea Română; în 1973 s-a stabilit în SUA.

Este frate cu eseistul Andrei Oişteanu

1943: Prima cometă evidențiată de un român.

1943 Victor Daimaca, Descoperitorul De Comete

Astronomul Victor Daimaca a descoperit în 3 septembrie 1943, cu ajutorul unui binoclu cu mărimea 15x prima cometă evidențiată de un român.

Descoperirea a fost omologată de Uniunea Astronomică Internațională, care i-a dat numele 1943c Daimaca.

Cometa se afla pe linia alfa din Gemenii–epsilon din Ursa Mare, fiind de marime 8 în lynx.

Victor Daimaca este singurul astronom român care a descoperit nu una, ci două comete.

1948: A fost reinaugurat, la Bucureşti, stadionul „Republica” (prin reamenajarea stadionului ANEF), cel mai mare şi modern din ţară la acea vreme (40.000 de locuri) și care a fost dezafectat odată cu începerea lucrărilor la „Casa Poporului”.

Stadionul fusese inaugurat oficial la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României şi cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeţilor cu scorul de 35-3.

Stadionul ONEF (Oficiul Naţional de Educaţie Fizică, mai târziu ANEF – Academia Naţională de Educaţie Fizică) a fost proiectat de Horia Creangă şi Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiţi arhitecţi ai vremii, şi a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj.

Foto: Regele Carol al II-lea şi viitorul rege Mihai (în uniformă de străjer), prezenţi pe stadionul  ONEF

În timpul războiului, stadionul a fost mistuit de flăcările unui incendiu, însă ulterior a fost reconstruit şi redat în folosinţă, sub numele „Stadionul Republicii”, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediţii a Campionatelor Internaţionale de Atletism ale Republicii Populare Române.

1948 Stadionul Republicii

Stadionul Republicii a fost al doilea stadion din România dotat cu o instalaţie de nocturnă, după Stadionul Romcomit din Bucureşti.

La începutul anilor ’80 s-a accelerat demolarea multor clădiri care au adus Bucureştiului renumele de “Micul Paris” si totodată începe realizarea unui proiect faraonic cunoscut sub numele de Casa Poporului.

In urma proiectului de “sistematizare” au dispărut aproape în totalitate cartierele Uranus si Izvor, iar în toamna anului 1984 începe demolarea arenei-monument chiar daca in planurile initiale stadionul nu era inclus în planul de demolare.

Unul din motivele invocate ar fi fost faptul că adunarea mulţimilor la meciurile de fotbal, implicit zgomotul produs de suporteri, l-ar fi deranjat pe Ceauşescu.

Astăzi în spatele Palatului Parlamentului, de pe strada Izvor, se mai poate observa o porțiune din vechiul stadion aflat îngropat sub straturi de pământ şi de istorie comunistă.

 1950: A  încetat din viaţă inventatorul şi constructorul de avioane şi motoare Traian Vuia, membru de onoare al Academiei Române.

Imagini pentru traian vuia

În 1906 a reusit  pe 18 martie 1906 primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare), cu un aparat mai greu decât aerul;(n.17/29 august 1872).

Avionul realizat de Traian Vuia, cunoscut sub denumirea Vuia 1, era considerat de autorul său un ”aeroplan-automobil”. A fost confectionat dintr-un cadru de țevi de oțel, cu aripi de pânză bombate.

Motorul de 20 CP, funcționa cu un combustibil pe baza de anhidridă carbonică, iar trenul de aterizare era constituit din patru roți cu pneuri. Avea o singură elice cu diametrul de 2,2 m. În total, cântărea aproximativ 250 kg.

Aparatul a rulat cca 50 metri, apoi s-a desprins de la sol și a zburat 12 metri la o înălțime de 1 metru.

Conform http://enciclopediaromaniei.ro/, un vânt lateral puternic a făcut ca aparatul să nu poată zbura mai mult, dar premiera era realizată: primul zbor mecanic din istoria omenirii fusese înfăptuit.

Până atunci, decolarea dispozitivelor de zbor se realiza prin mijloace exterioare aparatului, precum catapulte, remorcări sau cabluri de lansare.

1967: S-a născut la Craiova politicianul român  Valeriu Ştefan Zgonea , membru al Parlamentului României. Între 3 iulie 2012 – 13 iunie 2016 a fost preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Imagini pentru Valeriu Ştefan Zgonea photos

Pe 18 octombrie 2015 a fost ales în funcţia de Preşedinte Executiv al Partidului Social Democrat. Pe 27 aprilie 2016 a fost exclus din PSD în urma declaraţiilor sale împotriva conducerii partidului din care făcea parte.

Au existat voci în presă, care l-au acuzat că ar fi fost ofiţer acoperit al unui serviciu secret român.

1971: A murit naturalistul Alexandru Borza, unul dintre întemeietorii geobotanicii în România, fondatorul Grădinii botanice a Universităţii din Cluj, membru post-mortem al Academiei Române din 1990; (n. 1887).

Imagini pentru Alexandru_Borza photos

1991: A decedat cunoscuta  actriță română de teatru și film Elvira Godeanu, una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache, din comedia lui Ion Luca Caragiale.

Interviu fabulos cu marea actriţă interbelică Elvira Godeanu. Ce secrete  ascundea? - Secretele lui Lovendal

A fost căsătorită cu Emil Prager, un cunoscut inginer constructor şi arhitect din perioada interbelică; (n. 1904).

1998: A murit actorul Dinu Manolache .

Imagini pentru dinu manolache

S-a născut în comuna Rogova din judeţul Mehedinţi la 13 mai 1955. În 1980  îşi încheia studiile la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Octavian Cotescu..

Cu doar un an înainte, în 1979, îşi făcuse debutul pe marele ecran, în rolul lui Vasile din filmul „Cine mă strigă?”, regizat de Letiţia Popa. 

Anul următor, 1981, îi aduce distribuţia în alte două roluri memorabile: Simion Handrabur din „Semnul Şarpelui”, în regia lui Mircea Veroiu şi respectiv, rolul lui Virgil din „Fata Morgana”, film regizat de Elefterie Voiculescu.

În anul 1982 Dinu Manolache aparea în documentarul de scurt metraj „Mitul lui Mitică” de Mihnea Columbeanu şi în pelicula lui George Cornea, „Rămân cu tine”, în care îl vedem alături de Sebastian Papaiani, Florin Zamfirescu, Amza Pellea şi de fostul său profesor, Octavian Cotescu. 

A fost asistent universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa d-lui profesor Mircea Albulescu, unde a regizat şi a scris scenarii pentru piese interpretate de studenţi ca „Pădurea” de W. Shakespeare.

După revoluţie, în 1990, Dinu Manolache revine în atenţia iubitorilor de film, cu un rol în producţia „Campioana” de Elisabeta Bostan, alături de Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiţă şi Ileana Stana Ionescu.  

În 1994 actorul apare în splendida ecranizare a lui Dinu Cernescu, după comedia „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, în rolul lui Dinu Petre, alături de Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr Mihai Constantin şi Cesonia Postelnicu.

S-a stins din viaţă la 3 septembrie 1998 la Bucureşti, lăsând în urmă la doar 43 de ani, o carieră frumoasă, cu multe roluri de neuitat pentru iubitorii teatrului şi filmului românesc. 

2005: A murit matematicianul Aurel Cornea ; (n. 1933).

In urma unui accident suferit în copilărie şi-a pierdut vederea, dar pasiunea pentru matematică, munca şi voinţa l-au ajutat să ajungă un mare matematician, apreciat atât în România, cât şi în străinătate.

Aurel Cornea - Wikidata

In 1978 a plecat din ţară şi, după popasuri în Canada şi SUA, s-a stabilit în Germania.

2008: Primul planetariu digital de tip educațional din ţară şi cel de-al treilea din lume, a fost inaugurat la Pitesti, la Muzeul Judetean Arges.

Este de tip ISS 2 HD și are un ecran cu diametru de 7 m, oferind vizionarea unor proiecții de cinematografie panoramică și simultană, sonorizate cu un sistem audio 5.1 pentru săli de cinematograf.

Cel mai modern planetariu din România - Ghid Pitești

Planetariul poate găzdui 38 de spectatori, inclusiv persoane cu nevoi speciale de deplasare.

Imagine similară


Investiţia a costat 280 de mii de euro, bani proveniţi de la Consiliul Judeţean Argeş.
Este unul dintre cele trei planetarii digitale din lume, celelalte două fiind în Ucraina şi Italia, dar e singurul situat într-un muzeu. Planetariul este de tip “In Space Systems”, are un ecran cu diametru de şapte metri, oferă vizionarea proiecţiilor de planetariu, de cinematografie panoramica şi simultană şi de expoziţii virtuale de înaltă definiţie, sonorizate cu un sistem audio performant“, a mai precizat Remus Cârstea, responsabilul proiectului Planetariu de la Piteşti Echipamentul poate fi interconectat prin sisteme digitale de transport a informaţiei, cu echipamente de observare astronomică pentru facilitarea proiecţiilor live de observaţii astronomice realizate oriunde pe Terra.

2009: A incetat din viata  in California, S.U.A, compozitorul, pedagogul şi violonistul Grigore Nica. Născut în 1936 la  Ploieşti, muzicianul a studiat compoziţia la actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucurşti cu maestrul Aurel Stroe.

După terminarea studiilor a lucrat ca redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune in perioada 1968 -1980.

In calitate de violonist a fost membru al Orchestrei din San Sedro intre anii 1990 – 2000.

Grigore Nica a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania şi al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles. A publicat studii, articole, cronici muzicale şi recenzii in revistele „Muzica” şi „Contemporanul”.

Creaţia sa cuprinde muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică simfonică, vocală şi numeroase opusuri corale.

Dumnezeu să-l odihnească in pace!

2017: S-a stins din viaţă la vârsta de 49 de ani, actriţa română Alice Caracostea.

Nascută pe 28 octombrie 1967, Alice Caracostea a absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti, promotia 1994, la clasa profesorilor Dem Radulescu si Dinu Manolache.

A debutat mai devreme, in 1983, în „Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, în regia lui Mihai Berechet.

Numele sau a aparut pe afisele unor spectacole precum „Ghetto” de Joshua Sobol, „Cabotinul” de John Osborne, „Badaranii” de Carlo Goldoni, „Moartea unui comis voiajor” de Tennessee Williams, „Omul din La Mancha” dupa Miguel Cervantes, „Asteptand la Arlechin” de Noel Coward sau „Ecaterina cea Mare” de George Bernard Shaw.

A jucat sub conducerea unor regizori consacraţi precum Victor Ioan Frunza, Gelu Colceag, Ion Cojar si Dinu Cernescu.  

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Antim

Sfantul Mucenic Antim; Sfintii Cuviosi Neofit si Meletie de la Manastirea Stanisoara

Sfântul Mucenic Antim a păstorit Biserica Nicomidiei in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, dictate de imparatii Diocletian si Maximian.

In anul 288 din porunca imparatului  Maximian, au murit 20.000 de creștini in Nicomidia.

In timpul acestei prigoane, Sfantul Antim era prezent in satul Semana, nu pentru a se feri de moartea muceniceasca, ci pentru a-i intari pe cei de acolo in primirea muceniciei.

Una din epistolele sale trimisa crestinilor din inchisoare, a fost predata imparatului Maximian. Imparatul citind epistola, a poruncit ca Antim sa fie prins.

Sunt trimisi douazeci de soldati in cautarea si prinderea sa. Antim, vazator cu duhul, le-a iesit in intampinare soldatilor, i-a dus la casa sa, le-a slujit la masa ca unor oaspeti si numai dupa aceea le-a marturisit ca el este cel cautat.

Soldatii, uimiti de bunatatea lui Antim, i-au poruncit acestuia sa se ascunda, spunand ca-i vor marturisi imparatului ca nu l-au gasit.

Antim le-a spus ca nu se fereste sa primesca moartea pentru Hristos si ca nu i se cade cestinului sa minta.

In drum spre imparat, toti soldații au crezut în Hristos și au primit să fie botezați.

Ajuns în fața imparatului, Sfantul Antim a fost supus la multe torturi, iar in cele din urmă i s-a taiat capul.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/03/132237/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

03/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 2 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2 septembrie în istoria noastră

1031: A murit intr-un accident  de vânătoare, fiind ucis de un mistret , Sfântul Emeric (Szent Imre, Santo Américo, Emericus sau Americus); n. circa 1007.

A fost fiul regelui Ștefan I al Ungariei  și al  reginei Ghizela de Bavaria, soția acestuia și sora  lui  Heinrich al II-lea, rege al Germaniei în 1002, rege al Italiei în 1004 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană.

Saint Emeric Of Hungary Stock Photo, Picture And Royalty Free Image. Image  32682466.

A fost canonizat împreună cu tatăl său, de papa Grigore al VII–lea, in anul 1083. Este sărbătorit de vorbitorii de limbă maghiară pe 4 noiembrie și în calendarul roman universal, pe 5 noiembrie.


Numele Imre (Emeric) este unul dintre ele mai răspândite prenume maghiare si numeroase localitati  precum Sântimbru Alba, Sântimbru, Harghita etc., iși au numele de la Sfântul Emeric
.

Datorita faptului că patronul onomastic al geograful Amerigo Vespucci a fost prinţul Emeric, numele acestuia a fost transmis noului continent, America.

1442: Bătălia de pe Ialomiţa între otomani și armata transilvăneană comandată de Iancu de Hunedoara se încheie cu înfrângerea turcilor, conduşi de Şehabeddin, beylerbeyul Rumeliei.

 Sehabeddin invadase Țara Românească în 1442 și-l înlocuise pe Vlad Dracul, cu fiul lui Dan al II-lea, Basarab al II-lea.

1442 Bătălia De Pe Ialomița

Victoria de pe Ialomiţa a marcat începutul campaniei ofensive a lui Iancu de Hunedoara împotriva Imperiului Otoman.

 Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, a atacat pe râul Ialomiţa o oaste otomana numarand cca. 80000 de soldati   obţinand  o strălucită victorie.

După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul Munteniei, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări.

Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman.

Documentele vremii consemnau : „Bătălia fu decisivă și până la căderea nopții, turcii au fost puși pe fugă. Cu un sangiac și patru bei căzuți, Sehabeddin trece Dunărea cu o parte din armată, iar restul trupelor turcești risipite prin țară sunt nimicite una câte una. Se zice că prada de război a lui Iancu fu uriașă (steaguri, corturi, peste 5.000 de cămile, cai, catâri și haine scumpe). Fidel concepției militare conform căreia atacul este cea mai bună apărare, Iancu trece Dunărea în noiembrie-decembrie, împrăștie pe turci la Vidin și se reîntoarce victorios prin Serbia” [EnciclopediaRomâniei.ro]

 1631: Leon Voda, domnul Ţării Românesti, i-a invins pe boierii rasculaţi conduși de Matei aga din Brâncoveni, viitorul domn Matei Voda Basarab.

Leon Tomșa - Wikipedia

Bătălia s-a purtat „peste podul Boilicului de pe râul Dâmbovița, deasupra viilor cinstitului oraș București, mai jos de mănăstirea lui Mihai Vodă, spre drumul Giurgiului și pe lângă eleșteul zis mai târziu al lui Șerban Vodă, în apropierea mănăstirii lui Radu Vodă și zidurile lui Fana Vistierul”.

În amintirea biruinței repurtate și pentru a veșnici memoria celor căzuți, la 20 februarie 1632, Leon Vodă a făcut peste mormântul celor căzuți în luptă, o movilă mare și a așezat pe ea o cruce de piatră, pe care a inscripționat o relatare a luptei, în limba română cu litere chirilice.

Între anii 1664-1665 domnitorul Radu Leon (1664 – 1669), fiul lui Leon Vodă, restaurează crucea, asigurându-i și un adăpost din cărămidă, astăzi dispărut.

Leon Vodă, fiul său, zis Negustorul de Scoici, și istoria celui mai vechi  monument istoric din București – Evenimentul Zilei

După renovarea crucii, Radu Leon zidește biserica Slobozia.

Ridicată inițial pe un plan dreptunghiular, biserica a fost refăcută și mărită, pe un plan treflat, în anul 1743 de Marele Vistier Constantin Năsturel, nepotul soției lui Matei Basarab.[2] Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 a Municipiului București . Crucea este situată pe Strada Leon Voda, sector 4, în curtea Bisericii „Sf. Dumitru” – Slobozia, la intersecția Bulevardului Dimitrie Cantemir cu Bulevardul Mărășești.

1829: Este semnat Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopol; (2/14 septembrie).

Arcul de Triumf de  la St.Petersburg (foto) care comemorează victoria Imperiului Rus în Războiul ruso-turc , încheiat odată cu semnarea Tratatului de la Adrianopole

La finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, pe 2/14 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de la Adrianopol sauPacea de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia), un tratat  care a avut implicatii deosebite asupra Principatelor Române, Moldova şi Valahia, (aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi protectoratul Rusiei) care  îşi recăpătau autonomia administrativă si a reconfigurat harta politica a Balcanilor.

Acest tratat  a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european.

Turcia învinsă a fost nevoită să facă importante concesiuni  şi obligată să slăbească controlul asupra Tărilor româneşti.

În timp ce Rusia cauta să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei , interesele economice englezeşti au jucat un rol decisiv.

Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grîul românesc, ajunge pînă la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele.

Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăreau  tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.

Tratatul de pace de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Semnat la Adrianopol ( azi Edirne, în Turcia Europeană) , tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila.

Pentru Principatele Române, tratatul prevedea recunoașterea domniei pe viață a principilor aleși, fixa hotarul dintre Imperiul Otoman și Muntenia pe talvegul Dunării și restituia raialele Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele.

Prin acest tratat se consfințea scăderea considerabilă a puterii Sublimei Porți asupra Țărilor Române în favoarea celei țariste.

Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările.

Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război.

Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane.

Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor.

Titlul V din Tratat prevedea:

„Deoarece cnezatele Moldovei şi Valahiei s-au supus în baza capitulaţiilor speciale puterii supreme a Porţii Strălucitoare şi deoarece Rusia s-a angajat să garanteze bunăstarea lor, atunci acestora li se păstrează toate drepturile, avantajele şi beneficiile, acordate în aceste capitulaţii sau acorduri, semnate între ambele case imperiale sau în hatti-şerifuri, editate anterior.

De aceea acestor cnezate li se acordă libertatea religioasă, securitatea deplină, administrarea populară locală şi dreptul de comerţ liber. Articolele suplimentare acordurilor anterioare, considerate necesare pentru ca aceste regiuni neapărat să se poată folosi de drepturile lor, specificate într-un document separat, care este şi va fi respectat identic cu celelalte părţi ale prezentului acord.”

Tratatul avea anexat „Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia” care prevedea:

    – raialele turceşti din stînga Dunării sunt restituite Valahiei;
    – autonomia administrativă;
    – domni pămînteni aleşi pe viaţă;
    – libertatea comerţului pentru toate produsele;
    – dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti;
    – scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;
    – limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate;
    – menţinerea ocupaţiei ruseşti pînă la plata despăgubirilor de război de către turci;
    – interdicţia pentru musulmani de a stăpîni pămînturi în Principate. 

Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu  transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Pavel_Dmitrievici_Kiseleff.jpg

El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.

1831: S-a născut la Broșteni, Caraș-Severin, folcloristul Simeon Mangiuca, autorul unor importante studii privind obiceiurile populare româneşti şi colindele; lucrări de etnobotanică; membru de onoare al Academiei Române din 1890; (m. 4 decembrie 1890, Oravița).

1831-1890 Simeon Mangiuca

 

Între anii 1852–1855 a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, unde și-a luat și doctoratul. Apoi a studiat timp de trei ani Teologia la Vârșeț. 

A fost practicant de drept la locotenența Voivodinei din Timișoara și profesor de Limba și literatura română la gimnaziul german din Timișoara, prim-pretor al circumscripției Jamu Mare, și-a pregătit examenul de avocatură (cenzura), pe care l-a luat în 1868. În anul următor a lăsat administrația și s-a stabilit avocat la Oravița. A studiat folclorul românesc, obiceiurile populare, colindele și obiceiurile funebre. Este autorul uneia dintre primele cercetări de folclor comparat din Banat. A publicat numeroase lucrări de referință în domeniu în ziare precum Albina (Viena), Luminătorul (Timișoara) și Familia (Oradea). Lucrări publicate: Baba DochiaCalendarul iulian, gregorian și poporul românDaco-romänische Sprach und Geschichtforschung cea mai importantă lucrare a sa, apărută în anul morții sale, în mai multe ediții; cuprinde valoroase studii de fonologie și morfologie a limbii române.

1848: In timpul celei de-a treia Adunari naționale de la Blaj,  cei 60 000 de participanți  declară că nu recunosc „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria  și reafirmă revendicările țărănimii iobage. Se formează oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu, Axente Sever şi Iovian Brad.

 1860: S-a născut compozitorul de muzică corală şi dirijorul Ion Costescu; (m. 1935).

2 septembrie 1861, Ocnele Mari, Vâlcea, Mircea Demetriade – 11 septembrie 1914, București

1861: S-a născut la Ocnele Mari, Vâlcea, poetul simbolist, dramaturg și actorul Mircea Demetriade. A urmat Conservatorul din București, cursul de Declamațiune. A tradus din lirica franceză.

1861-1914 Mircea Demetriade

Era fiul actorului Costache Demetriade şi frate cu actorii Aristide Demetriade şi Aristizza Romanescu; (m. 11 septembrie 1914, București).

A debutat în Literatorul cu poeziile din ciclul Acuarele, a colaborat cu o mulțime de publicații: Portofoliul românFântâna BlanduzieiRevistaliterarăRevista orientalăAnalele literareTelegraful românNaționalulCiulinulDuminicaPeleșulGenerația nouăHermes, în care i-au apărut peste 1.500 de poezii.

A fost redactor la Literatorul și director la Revista poporului. Din scrierile sale: FabuleRenegatulOpere dramaticeVisul lui Ali

1887 (2/14 septembrie): S-a născut matematicianul Simion Stoilow, unul dintre creatorii pe plan mondial ai teoriei topologice a funcţiilor analitice.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fdfc6-simion_stoilow.jpg

Este considerat întemeietor al şcolii române de analiză complexă si a fost  membru al Academiei Române din 1945;  (d. 4 aprilie 1961)

Şi-a făcut studiile liceale la Craiova, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe de la Sorbona (1907-1914).

În 1916 a devenit doctor în ştiinţe matematice, iar în 1919 a susţinut examenul de docenţă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost conferenţiar de algebră superioară la Universităţile din Iaşi (1920-1921) şi Bucureşti (1921-1923), profesor de teoria funcţiilor şi algebră superioară la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi (1923-1929), profesor de analiză matematică la Institutul Politehnic Bucureşti (1939-1941) şi la Catedra de teoria funcţiilor de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1941-1961), al cărei rector a fost între 1944-1945.

De asemenea, a fost director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1954-1961) şi ambasador al României în Franţa (1946-1948), potrivit sursei citate.

Simion Stoilow este unul dintre creatorii pe plan mondial ai teoriei topologice a funcţiilor (cu numeroase şi importante aplicaţii). A iniţiat noi cercetări în matematică prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcţiilor de variabilă complexă, a făcut cele dintâi cercetări asupra teoriei ecuaţiilor liniare cu derivate parţiale în domeniul complex, a stabilit soluţiile cvadruplu periodice ale unor astfel de ecuaţii cu coeficienţi constanţi, a studiat funcţiile continue şi derivatele lor etc.

În 1926 a emis o teoremă care-i poartă numele („teorema Stoilow”), iar în 1933 a obţinut „teorema Hadamard-Stoilow” de echivalenţă globală a două spaţii topologice. Terminologia ştiinţifică internaţională i-a consemnat descoperirile matematice, fiind cunoscute, de exemplu, „suprafeţele Iversen-Stoilow”.

A colaborat cu peste o sută de publicații.

1895: S-a născut Dumitru Ion  Suchianu, jurist, sociolog, eseist, traducător, istoric, critic literar şi de film; (m. 17 aprilie 1985).

Imagini pentru suchianu biografia

În 1924 a scris pentru prima oara în publicațiile vremii despre film și cinematografie.

Între anii 1926-1948, a fost magistrat și membru în comisia de cenzură a filmelor 1940, iar în era numit Director general al Cinematografiei.

A contribuit la organizarea studioului Oficiului Naţional Cinematografic.

  În 1929 este remarcat ca primul teoretician român al filmului.

În 1966 a avut  o scurtă apariție ca actor, interpretând, alături de Margareta Pâslaru, Cornel Coman și Ștefan Iordache cu un rol în comedia „Un film cu o fată fermecătoare” regizată de Lucian Bratu.

 Scriitorul Ionel teodoreanu scria despre D. I. Suchianu:

„… Și bucureșteanul Suchianu a trecut de câteva ori prin redacție, elegant, sportiv, ruginiu, creț, clipicios, graseindu-și teoriile și paradoxele (cu sorbituri intermitente ca de supă), foarte pitoresc, uneori parodiant hazos, alteori frenetic, facând scenă din locul lui, – ceilalti, în raport cu el, devenind sala, adică spectatori.

Asa e Suchianu: un om-spectacol pe care unii il aplaudă, iar altii nu. Profesorul Ibrăileanu îl asculta cu interes”.

 A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) și Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1973. Din scrierile sale: Despre avuțieAspecte LiterareCurs de cinematografAmica mea EuropaVedetele filmului de odinioarăAlte foste adevăruri viitoare.

1900: A murit Aron Densusianu (născut Aron Pop), istoric şi critic literar (a fost unul dintre primii critici literari români care s-au consacrat studierii constante a literaturii române), poet şi folclorist, unul dintre membrii marcanţi ai ASTREI.

Aron Densusianu - opera, viata, biografie : comentarii si analize

A fost membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1877.

Era frate cu istoricul Nicolae Densuşianu şi tatăl criticului Ovid Densusianu; (n. 1837).

1901: S-a născut la Turnu Măgurele , popularul compozitor și dirijor, Gherase Dendrino; d. 4 ianuarie 1973,la București.

Este considerat unul dintre întemeietorii școlii de muzică ușoară românească. S-a simțit atras inițial de medicină sau de studiile juridice, însă pasiunea pentru muzică a învins. A absolvit Conservatorul din București, unde a studiat cu D.G. Kiriac, A. Castaldi și Dimitrie Dinicu (violoncelul).

Și-a început cariera ca dirijor la Teatrul Alhambra în 1946, a trecut apoi la Teatrul de Estradă, iar din 1950, a fost prim dirijor la Teatrul de Stat de Operetă din București.

În compoziție a început prin a scrie muzică ușoară, din 1934, aducând o contribuție remarcabilă în dezvoltarea acestui gen la noi, atât prin varietatea inspirației melodice, care-și trage seva din folclor, cât și prin bogăția mijloacelor de expresie.

1908 : S-a născut la Constanța, actorul de comedie, scenaristul și scriitorul  H. Nicolaide; d. 1989 la București.

1908-1989 H. Nicolaide

Născut într-o familie de greci, tatăl său a facut parte din Comitetul Comunitații Elene din Constanța o perioda lungă de timp. Datorită acestuia și a altor greci s-a înființat în Constanța o trupă de teatru de actori amatori, unde Hristu și-a făcut debutul.  A urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și a debutat pe scenă la Roman, în rolul Ianke din celebra piesă Take, Ianke și Cadâr, îndrumat de actorul Gheorghe Timică.

A jucat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București în: Faxum melodi… pe care l-a scris împreună cu Nicolae Chirițescu, Colț cu Brezoianu, scris cu Puiu Maximilian și dirijat de compozitorul Elly Roman, dar și în Pigulete plus cinci fete la Teatrul Mic. Și-a scris singur cupletele, scenetele, schetch-urile pe care le-a interpretat la teatrul de revistă.

A jucat în filme: Directorul nostru și Mofturi 1900 – ambele regizate de Jean Georgescu, Hoțul invizibilRoșcovanulToate pânzele sus, etc.și a scris scenarii pentru Vacanță la mareDragoste la zero grade (în colaborare cu Cezar Grigoriu). La TV a jucat în anecdote ca Starea de leșinA dispărut copilul, etc.

A apărut în emisiunea TV pentru copii Măzgălici și Zugrăvici, în care desena și cânta. A primit titlul de Artist emerit (1962). A scris versurile șlagărului Cărăruie care suie în vârf de munte. Este autorul cărții  ”1001 de zâmbete” în care povestește despre Maria Tănase, cu care era bun prieten.

1909: Un număr de 47 de scriitori se întrunesc în amfiteatrul Liceului Lazar din Bucuresti și pun adevaratele temelii ale Societatii Scriitorilor Români, care era totusi o continuare a Societatii infiintata in 1908 de Cincinat Pavelescu.

Adunarea de constituire a Societăţii Scriitorilor Români – Revista  Culturală Leviathan

Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează  din anii  1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociația literară Română din 1848 dar aceasta nu funcționează.

O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română.

Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909.

 Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”.

A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcționat în refugiu la Iași.

În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de șapte ani consecutiv.

A fost în opinia istoricilor literari cea mai bună perioadă a S.S.R. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri comuniste, epurări etc.

Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din Romania în 1990.

 1916: S-a născut la Biharfélegyháza, în prezent Roșiori, Bihor , istoricul și arhivarul maghiar din România, Zsigmond (Sigismund) Jakó Pal, membru de onoare al Academiei Române (din 1996); ( d. 26 octombrie 2008, Cluj).

A fost un cunoscut specialist în istoria culturii şi societăţii medievale transilvănene, în ştiinţe auxiliare istoriei, cu deosebire în diplomatică şi paleografie latină medievală transilvăneană.

1916: În timpul Primului Război Mondial , între trupe române și trupe bulgare și germane se desfășoară Bătălia de la Turtucaia; (20 august/2 septembrie–24 august/6 septembrie 1916).

Operațiunile militare propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 19/20 august (1/2 septembrie), printr-un atac concentric al trupelor Puterilor Centrale. Dinspre vest, din direcția Rusciuk (Ruse) a venit coloana mixtă Hammerstein, care a atacat spre Satu Vechi, din sud, a înaintat Divizia 4 Preslav, atacând sectorul Daidîr, iar dinspre sud-est, a atacat Brigada I-a din Divizia 1 Sofia spre sectorul Antimova. 

Atacul a fost declanșat la 20 august/2 septembrie; deși nu au fost atacate direct de inamic, ci numai bombardate, unitățile române s-au retras spre Dunăre. După câteva zile de acalmie, asaltul final a fost dat în dimineața zilei de 23 august/5 septembrie. În dimineața zilei de 24 august/6 septembrie, artileria inamică a executat o violentă pregătire de artilerie, urmată de atacul soldaților bulgari la baionetă.

Apărarea a cedat, armata română a fost înfrântă și nevoită să se predea în fața atacului germano-bulgar. Pierderile suferite de trupele române au fost însemnate, bulgarii luând 28.500 de prizonieri, din cei 39.000 care au luptat în capul de pod. Circa 7.000 au reprezentat pierderile, morți și răniți.

1917: S-a născut medicul ftiziolog Constantin Anastasatu, autorul unor lucrări de referință în domeniul chimioterapiei şi chimioprofilaxiei în tuberculoză.

2 Septembrie în istoria românilor

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1990; (m. 1995).

1918 (2/15 septembrie): La Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor se votează o moţiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei şi eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

1920: S-a născut la Braila, actriţa Irina Răchiţeanu-Şirianu; (m.15 octombrie 1993, București).

Imagini pentru Irina Răchiţeanu-Şirianu;

A făcut studii de actorie la Conservatorul din București , la clasa profesoarei Maria Filotti fiind angajată imediat după absolvire, la Teatrul din Sărindar.

Ulterior, a jucat la Teatrul Modern, în piesa Henric al IV-lea de Pirandello, în regia lui Aurel Ion Maican.

La Teatrul Comedia al lui Sică Alexandrescu a jucat în Strigoii de Ibsen și Mașina de scris de Cocteau.

În fine, la Teatrul Nostru, a interpretat, triumfal, rolul titular din Thérèse Raquin de Zola, în regia Luciei Sturdza-Bulandra.

A fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București.

A fost și profesoară la IATC si   fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1950) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A primit titlul de Artist Emerit.

1923: S-a născut pictorul Virgil Preda, personalitate de prim rang a artei plastice românești; (m. 2011).

Imagini pentru pictorul Virgil Preda photos

1935: S-a născut la Rugetu, Slătioara, județul Vâlcea, poetul român Damian Ureche; (Elegie cu Francesca da Rimini, Spectacolul privirii); (m.20 septembrie 1994, Timișoara).

Își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie din Timișoara și Facultatea de Ziaristică București.

Devine corector la “Scrisul Bănățean” și ulterior redactor la revista “Orizont” din Timișoara, șeful secției poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1967.

A publicat 21 de cărți. Majoritatea volumelor de versuri au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din Timișoara.

Centrul de librării Timlibris îi decernează Marele Premiu de Popularitate în anul 1992. Are funcția de redactor șef al revistei “Timișoara mon amour”.

După trecerea în eternitate a poetului, ia ființă Fundația Literară „Damian Ureche”, avându-l președintele de onoare pe scriitorul Fănuș Neagu.

 1943: Maresalul Antonescu, Conducatorul României, s-a întâlnit în Germania, la Munchen,  cu Adolf Hitler .

Adolf Hitler și Ion Antonescu la întâlnirea de la Munchen din 2 septembrie 1943 (Foto: National Digital Archives Poland)

Au avut două întâlniri, în zilele de 2 și 3 septembrie, având loc discuții și negocieri pentru reconfirmarea alianței dintre cele două țări.

1950: S-a născut la București, muzicianul Sorin Chifiriuc, un apreciat compozitor, chitarist, basist și cântăreț, o personalitate complexă a muzicii rock, din anii 80 ai secolului trecut. În urmă cu câțiva ani s-a călugărit.

A absolvit Conservatorul din București la clasa de Compoziție, fiind coleg de an cu Dan Andrei Aldea. A evoluat în formațiile: Curtea Veche nr. 43IrisDominoSfinx și Roata. Mai puțin cunoscută este cariera sa alături de grupurile Electric Red RoostersDoi GalbiniCeata melopoică (condusă de muzicianul Mircea Florian).

Cunoscut pentru contribuțiile semnificative la dezvoltarea muzicii rock din România, în anii ’70, ’80 și ’90. Începând din anii ’90, interpretează și muzică blues, fiind unul dintre puținii promotori ai subgenurilor punk, a adus influențe Sex Pistols în formația Irisnew wave, alături de grupurile DominoSfinx și post-punk, parțial cu Sfinx dar îndeosebi cu Roata.

1958: A fost inaugurat la Bucureşti, Muzeul „George Enescu”. Acesta funcționează în Palatul Cantacuzino, fiind donat statului român de Maria Cantacuzino-Enescu soția compozitorului, cu acest scop.

Citatul zilei… George ENESCU | Cunoaste lumea

Muzeul prezintă cronologic mărturii din viața și activitatea fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte și documente, vioara primită cadou de la un unchi, la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome și medalii care i-au fost conferite, printre care și Legiunea Franceză de Onoare, masca și mâna mortuară, etc. Cuplul Enescu a locuit, între 1945–1946, în căsuța albă din spatele palatului, unde este amenajată Casa Memorială „George Enescu”

1991: Naufragiul cargoului „Rostok”, sub pavilion ucrainean.

Nava ucraineană, care avea la bord 5.000 de tone de oţel, a eşuat la mila 31 a canalului Sulina în 2 septembrie 1991în dreptul comunei Partizani.

Timp de un an, navigaţia în zonă a fost blocată în totalitate, iar apoi pe canalul Sulina circulaţia navelor s-a desfăşurat cu greutate, alte zeci de nave eşuând de-a lungul anilor din cauza lăţimii reduse a canalului.

Scoaterea la suprafață a epavei a durat mai mult de 14 ani, timp în care circulația fluvială pe brațul Sulina a fost grav afectată. Încercările de scoatere la suprafață a epavei au costat și viața a doi scafandri. Autorităţile din zonă au estimat că, din această cauză, pagubele înregistrate s-au ridicat la câteva zeci de milioane de dolari.

1997: La Catedrala greco-catolica „Sfânta Treime” din Blaj au fost depuse osemintele marelui iluminist Ioan Inocentiu Micu (Klein), aduse de la Roma, dupa 230 de ani de la moartea sa.

Imagini pentru photos Inocenţiu Micu-Klein

Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș.

În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne

  La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. Treime, iar la 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”.

1999: Banca Nationala a României (BNR) a pus în circulatie, începând cu aceasta data, bancnota din plastic cu valoare nominala de 2000 lei. BNR a vrut sa marcheze, în acest fel, eclipsa de soare din 11 august 1999 si intrarea în anul 2000.

2002: A încetat din viaţă Rodica Ojog-Braşoveanu, renumita scriitoare de romane poliţiste.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este rodica-ojog-brasoveanu-946225l.jpg

S-a născut la 28 august 1939, la Bucureşti, fiind fiica Anei Ojog, profesoară, şi a lui Victor Ojog, avocat.

În primii ani ai copilăriei, tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat şi întemniţat de mai multe ori.

A urmat primele clase la școala „Maison des Français”, fiind terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”, iar în perioada 1948-1955 a urmat Liceul „Domniţa Ileana”, azi „Mihai Eminescu”.

Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, de unde, în 1956, este exmatriculată şi arestată sub acuzaţia de solidarizare cu susţinătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.

În anul 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare în fabrica de medicamente “Galenica” (unde a devenit, aşa cum cerea regimul, fruntaşă în producţie cu activităţi obşteşti – la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor, etc.), şi este admisă la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Iaşi, absolvită în anul 1967.

După încheierea studiilor pe care şi le dorise, a început să profeseze avocatura.În această perioadă se căsătoreşte cu actorul Cosma Braşoveanu.

În anul 1969, debutează în literatură cu un scenariu de televiziune – „Crima din Cişmigiu”, iar mai târziu publică romanele „Moartea semnează indescifrabil”, Enigmă la mansardă, Cocoşatul are alibi, ș.a.

Ca urmare a succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat exclusiv literaturii.

 

 2002: Specialiștii Institutului Clinic Fundeni din Bucuresti  au realizat, în premieră națională, un transplant de măduvă într-un caz de leucemie acută.

 2004: A murit juristul Tudor R. Popescu autorul unor importante lucrări de drept civil, dreptul familiei şi drept internaţional privat,unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în drept internaţional.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1913).

2005: A încetat  din viaţă la Bucuresti, Alexandru Paleologu, scriitor, om politic liberal si diplomat, fost deţinut politic între anii 1959 şi 1964.

S-a născut in data de 14 martie 1919 la Bucuresti, într-o veche familie boierească cu originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea.

Prin diverse înrudiri, Paleologu era un descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Imagini pentru photos Alexandru Paleologu

A urmat Facultatea de Drept din Bucureşti, iar  in  1944 devenea referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului si între 1946 și 1948 atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României.

În data de 8 septembrie 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat, la ora 2 noaptea fiind obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din București și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii.

În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator, dar a recunoscut încă dinainte de 1989 această colaborare, iar după 1990 a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări.

Mărturia sa va fi publicată mai târziu într-un volum de convorbiri cu istoricul și romancierul Stelian Tănase, Sfidarea memoriei.

De asemeni, își va cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”.

Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor.

După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989 și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhiste.

În 1990 a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris

Intre lucrarile sale se remarca :„Bunul simţ ca paradox”, „Souvenirs merveilleux de l’Ambassadeur de Golans”, „Sfidarea memoriei”, convorbiri cu Stelian Tănase, „Politeţea ca armă”.

In anul 2000 a primit  Premiul de Excelență în Cultura Română, acordat de Fundația Națională pentru Știintă și Arte și grupul de presă  „Curentul”, sub patronajul Președintelui României

2016: A murit la București, Nicolae Vieru, gimnast, profesor, antrenor, arbitru, fost preşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică (1987-2005).

Imagini pentru Nicolae Vieru, gimnast,photos

A fost vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (1976-2008) şi vicepreşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (1991-1998); (n. 21 aprilie 1932, la Buhuşi, jud Bacău). 

 2017: A murit Virgil Duda (numele la naştere: Rubin Leibovici), romancier şi eseist de etnie evreiască stabilit în Israel din 1988, fratele criticului literar Lucian Raicu (1934-2006), (n. 1939) 

2017: A decedat la Buzău, poetul şi publicistul român Gheorghe Istrate, (n. la 11 mai 1940, satul Limpeziş, comuna Movila-Banului, judeţul Buzău), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Consiliului de conducere al acesteia și cetăţean de onoare al oraşului Buzău.

MEDALION: Poetul Gheorghe Istrate a plecat mut ca o lebădă

A fost  unul dintre cei mai importanţi scriitori şaizecişti, fiind citat în fruntea generației sale, alături de Cezar Ivănescu, Virgil Mazilescu şi ­George Alboiu.

A studiat  la Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde i-a avut  ca profesori pe: G. Călinescu, Al. Rosetti, Tudor Vianu, Al. Piru, Iorgu Iordan, Mihai Pop, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, N. Manolescu, Romul Munteanu, Dumitru Micu, Boris Cazacu, Marian Popa, iar colegi de an pe: Constanţa Buzea, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Dorin Tudoran, Florin Manolescu, Liviu şi Dorina Grăsoiu, Tia Şerbănescu, Şerban Codrin.

Debutul său literar a fost în 1956, cu poezie în ziarul Viaţa Buzăului, iar editorial, debutează cu volumul de versuri Măştile somnului, primit entuziast de critica literară şi premiat cu Medalia de argint de revista  „Breve” din Italia, la concursul „Napoli-Ospite”, a cărui Medalie de aur i-a fost conferită lui Marin Sorescu.

Opera sa, cuprinde poezii, în majoritate în stil clasic: Poeme (Valea Plângerii), 1971, Pseudopatriarchalia, 1974, Zodia şarpelui, 1975, Cântec la izvoarele lumii, 1975, Sceptrul singurătăţii, 1978, Rune (antologie), 1980, Oase de fluturi, 1982, Interiorul tăcerii, 1985, Despărţirea de cuvinte, 1988, Ritual/ Rite (antologie bilingvă română-franceză, 1995,Limpeziş. Locul fiinţei (antologie), 1997, Versuri/ Gedichte (ediţie română-germană), 1999, Fragmente despre infinit, 2000, Puberul divin (33 sonete imperfecte), 2003, Omul întrerupt/ Der unterbrochene Mensch, 2008, Germania.

Gheorghe Istrate a lucrat în presa centrală la ziarele ,,Scânteia tineretului”, „Tribuna României” și a fost redactor-şef al revistei „Curierul românesc”, pe care a fondat-o.

A primit importante distincţii şi premii: Premiul revistei „Luceafărul”(1965), Premiul USR (1985), Premiul revistei „Observator-Munchen” (Germania, 1997), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2000), mai multe premii „Opera omnia”.


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Mucenic Mamant

Sfantul Mucenic Mamant

Sfantul Mucenic Mamant  s-a nascut in Paflagonia (Asia Mica), din parinti crestini. Theodot si Rufina, parintii acestuia, pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost intemnitati, astfel ca Sfantul Mamant s-a nascut in inchisoare.

Tatal sau moare inainte ca acesta sa se nasca, iar mama sa a trecut la cele vesnice dupa ce l-a nascut.

Un inger i se descopera unei femei crestine, Amina, si ii porunceste sa mearga la temnita si sa-l ia pe Mamant.

Mamant nu a grait pana la varsta de cinci ani, iar cand a implinit aceasta varsta, primul cuvant pe care l-a rostit a fost „Mama”. Amina, vazand ca deseori copilul isi striga mama, i-a pus numele Mamant.

In vremea domniei lui Aurelian a fost o cruda prigoana impotriva crestinilor. Nu au fost iertati nici copiii.

Astfel, Mamant la varsta de cincisprezece ani ajunge inaintea imparatului si i se cere sa renunte la credinta in Hristos.

Mamant refuza si este supus la multe chinuri: biciuire, ardere cu faclii, ca in cele din urma sa fie aruncat in mare.

Un inger al Domnului l-a scos din mare si l-a dus pe un munte de langa Cezareea. Aici fiarele salbatice s-au imblanzit datorita rugaciunilor acestuia.

Descoperit de persecutorii săi, este adus din nou la judecata și ucis.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/02/o-istorie-a-zilei-de-2-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. Creștin Ortodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

02/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 29 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 29 august în istoria noastră

1369: A fost încheiat tratatul de pace între Ludovic, rege al Ungariei si domnitorul Munteniei Vladislav I (Vlaicu-Voda), prin care cel din urmă a acceptat în schimbul prestării formale a jurământului de vasalitate, feuda Făgărașului (Țara Oltului), fără ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele două state să slăbească.

1369 Vlaicu-vodă. Desen Semnat M.d. Secăreanu

1530: În Muntenia are loc lupta de la Viișoara.

TRAS LAS HUELLAS DE HERÓDOTO. . . : MOISE VODA

După ce în 1530, turcii l-au numit domn pe Vlad al VI-lea Înecatul (fiul lui Vlad al V-lea cel Tânăr), care se bucura de sprijinul unei părți însemnate a boierimii, Moise, voievodul Munteniei a fost constrâns să se refugieze în Transilvania și s-a întors cu ajutorul epicopului Nicolae de Gerend și al lui Ștefan Mailat .

Moise-Vodă a fost înfrânt de Vlad și ucis; alături de domn a fost ucis și cumnatul său, Barbu Craiovescu, iar Ștefan Mailat a fost luat prizonier.

In timpul domniei lui Vlad Înecatul, in Ţara Românească se ascut divergentele din sânul familiei Craioveștilor, astfel ca autoritatea politică a acestor mari boieri olteni va decădea.

1805 : S-a născut la Zvoriștea, Suceava, Alexandru C. Moruzi, prim-ministru în Guvernul Moldovei; m. 25 aprilie 1873, Foggia, Italia.

O față mai puțin cunoscută a lui Alexandru Moruzi, „prințul nechibzuit” –  Evenimentul Zilei

În 1857 a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei și în Adunarea Electivă (ianuarie 1859). Apreciat ca un eminent om politic , Moruzi a fost candidat la Tronul Moldovei, dar s-a retras în favoarea colonelulului Al. Ioan Cuza.A fost președintele Consiliului de miniștri de la Iași (5 octombrie 1861–22 ianuarie 1862), deținând în paralel și portofoliul Finanțelor. În această caliatate, a avut șansa să participe la unificarea instituțiilor celor două Principate Române, fiind ultimul prim-ministru separat de dincolo de Milcov.

Acesta și executivul de la București s-au unificat pe 22 ianuarie 1862 într-un singur Guvern al României. De asemenea, Moruzi s-a remarcat ca lider al conservatorilor din Moldova, încercând în primii ani de domnie ai lui Cuza o tentativă de unificare a grupărilor de nuanță conservatoare.

1829: S-a născut la Botoșani, mitropolitul-primat al României, Iosif Gheorghian (din noiembrie 1886 până la moarte, cu o întrerupere în perioada martie 1893-decembrie 1896), una dintre figurile importante ale Bisericii Ortodoxe Române înainte de a fi fost ridicată la rang de Patriarhie; (d. 24 ianuarie 1909, București).

Imagini pentru mitropolitul-primat Iosif Gheorghian photos

A studiat la Școala de la Biserica Trei Ierarhi și la Academia Mihăileană din Iași, iar mai târziu a urmat diferite cursuri la Sorbona (Franța). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoșeni și hirotonit ierodiacon în 1846.

A slujit ca diacon la Huși și Iași, apoi la Capela românească din Paris. A fost hirotonit ieromonah și numit egumen la Mănăstirile Teodoreni și Popăuți.

A deținut demnitatea de episcop al Hușilor (1865–1879), episcop al Dunării de Jos (1879–1886) cu reședința la Galați, unde a reorganizat viața bisericească din Dobrogea, și în două rânduri mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886–1893, 1896–1909). A fost membru de onoare (din 1901) al Academiei Române. A tradus numeroase lucrări teologice din limba franceză şi din literatura patristică.

A fost membru de onoare (din 1901) al Academiei Române.

1832 : S-a născut Neculai Culianu, matematician şi astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române; (d.28.11.1915, Iaşi).

 

Neculai Culianu a militat pentru Unirea Principatelor Române, motiv pentru care o perioadă a fost arestat. Unul din cei 17 fii ai săi a fost Petru Culianu, care de asemenea a avut o bogată activitate în domeniul  matematicii.


 1848 (la 29-30 august): Are loc Adunarea de protest de la Orlat, lângă Sibiu, împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria.

1864: La propunerea Ministerului de Interne, lucrărilor publice și agriculturii, prezentată Consiliului de Miniștri prin referatul numărul 1710 și discutată în ziua de 29 august în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a încuviințat „propunerea ministrului de interne, agricultură și lucrări publice de a se uni în viitor serviciile poștelor cu cel al telegrafelor sub denumirea de: Direcția generală a poștelor și telegrafelor“.

Drept urmare a fost comasat serviciul poștal cu cel telegrafic, iar prin ordonanţa din 3 decembrie 1865 a fost promulgată prima lege de organizare poştal-telegrafică din România.

Prin Decretul numărul 1094/29 august 1864, director general al poștelor și telegrafelor a fost numit maiorul Cezar Librecht.

1865: A fost inaugurat Muzeul de Antichități din București.

Casa Macca este una dintre cele mai... - Cronicari Digitali | Facebook

Inițial acesta luase ființă în 1834 sub numele de Muzeul de Istorie Naturală și Antichități, la inițiativa domnitorul Alexandru Ghica. Ca urmare a secularizării averilor mănăstirești în anul 1863, cele mai importante obiecte de artă din mănăstirile din Oltenia (Tismana, Bistrița, Cozia etc.) au trecut în colecțiile Muzeului Național de Antichități, reorganizate de A. Odobescu. Succesorul acestuia, G. Tocilescu, a continuat preluarea obiectelor de artă din mănăstiri.

Inaugurarea Muzeului de Antichități a avut loc la 29 august 1865, noul conservator fiind numit Alecsandru Russo, care și-a desfășurat activitatea între 1865–1876.

Instituția a intrat într-o nouă etapă de activitate în urma Decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 25 noiembrie 1864 privind aprobarea Regulamentului pentru administrarea și organizarea Muzeului de Antichități din București, tutelat de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și fiind diriguit de un Comitet arheologic.

Primele preocupări privind evidenţa colecţiilor datează încă din 1867, când se realizează primul catalog al muzeului, cu o descriere sumară, dar corectă din punct de vedere ştiinţific a 744 de piese. În 1870 cel de-al doilea inventar al muzeului întocmit de Alecsandru Russo menţiona un număr de 8.390 de piese grupate în patru colecţii: antică, eclesiastică, numismatică, rarităţi şi curiozităţi. Colecţiile de arheologie şi numismatică sporesc considerabil între anii 1864 – 1880 prin achiziţii, donaţii şi descoperiri, aşa cum o dovedeşte inventarul întocmit în 1880 de Gr. Tocilescu. Muzeul Naţional de Antichităţi avea atribuţia de “a înfiinţa şi dirige escursiunile şi cercetările arheologice în ţară”, întărită şi ca urmare a promulgării, la 10 aprilie 1874, a “Regulamentului asupra esplorărilor şi cumpărărilor de obiecte antice”.

Din colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi numeroase piese au fost prezentate la expoziţiile universale. Astfel, la Expoziţia internaţională de la Paris din 1867 au fost prezentate Tezaurul de la Pietroasa şi obiecte bisericeşti provenite de la mănăstirile Bistriţa, Horezu, Căldăruşani, Cozia, Govora, Cotroceni, Curtea de Argeş. A intrat într-o nouă etapă de activitate în urma Decretului domnitorului Al. Ioan Cuza din 25 noiembrie 1864, privind aprobarea Regulamentului pentru administrarea și organizarea Muzeului de Antichități din București, tutelat de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și fiind diriguit de un Comitet arheologic.

Patrimoniul instituţiei a fost îmbogăţit şi prin includerea unor prestigioase colecţii particulare obţinute prin donaţie sau achiziţie: Pappazoglu, Bolliac, Sturza, Rosetti, Kretzulescu, Cantilli, Casotti, Kogălniceanu, Enciulescu, Beldiceanu, Butculescu, Zamfirescu, Lenş, Solacolu, Vendelin, Ardos, Mititelu, Slobozianu, Lucaciu, Tzigara-Samurcaş, colecţia de vase greceşti de la muzeul Kalinderu, unele piese din colecţia M. Sutzu preluate de la Academia Română, obiecte din vechile colecţii ale Universităţii, din colecţia muzeului Saint Georges etc.


 
1916: La câteva ore după declarația de război înaintată Germaniei de Guvernul României (14/27 august 1916), Hauptmann Geissert, comandantul german al zepelinului LZ 101, staționat la Iambol, în Bulgaria, a primit ordinul să execute un atac de noapte asupra Bucureștiului.

Primul bombardament aerian asupra Bucureștiului: 28 august 1916

La o oră după miezul nopții de 15/28 spre 16/29 august, bateriile antiaeriene ale orașului au deschis focul fără să poată atinge dirijabilul, care survola la o altitudine de 3.000 de metri. A fost primul bombardament aerian asupra Bucureștiului care a devenit atunci a treia capitală europeană (după Paris și Londra) care a fost bombardată de aviația germană.


  1917: Aromânii din Munții Pindului și-au proclamat independența față de Grecia.  

 Foto: Harta primul stat intitulat Republica Pindului declarata de Alcibiade Diamandi  în 1917.

A fost cunoscut  ca republica armână de o zi !

Principatul din Pind (în dialectul aromân Principatulu di Pind sau Printsipat di la Pind) a fost în timpul celor două războaie mondiale un proiect de stat autonom sprijinit de Italia, în regiunea de nord-vest a Greciei .

Munții Pindului se întind în partea de sud a Albaniei și Macedoniei, precum și nord-vestul Greciei, această din urmă regiune fiind populată în majoritate de o populație aromâni de sorginte romanică.

 Începând cu luna august, dată fiind și situația de pe frontul din nordul Italiei, precum și tratativele cu noua putere greacă a lui Venizelos care a presat în repetate rânduri cartierul general italian spre a-i fi predată administrația zonelor din Masivul Pind, forțele italiene se retrag, iar  în vacumul de putere creat, notabilitățile locale aromâne au proclamat la 29 august 1917 independența Pindului și protectoratul Italiei asupra zonei.

Foto: Alcibiade (Alchiviad) Iamandi, (n. 13 august 1893, Samarina, Grecia – d. 9 iulie 1948, București, România), om politic aromân din Grecia, a fost un mare susținător al identității naționale a aromânilor din Balcani, prin poziția sa de împotrivire la elenizarea comunității aromâne din regiune.

După părăsirea italiană a Epirului de Sud situația aromânilor implicați în manifestațiile politice din Pind a devenit extrem de critică.

Consulul român de la Ianina a obținut prin intermediul diplomaților italieni garanții formale de la guvernul elen că nu se vor întrebuința represalii asupra aromânilor. 

Însuși premierul Venizelos declara că nimeni nu va avea de suferit.
La 7 septembrie 1917, trupele grecești au intrat în Samarina. De îndată, autoritățile elene au trecut la acțiuni de represalii.În fața persecuțiilor, aromânii refugiați nu s-au mai putut reîntoarce în comunele de origine. 

La fața locului noua administrație greacă nu s-a dezmințit însă, aplicând localnicilor aromâni un regim marcat de arestări, maltratări, violențe și amenințări. 

Despre acest subiect puteți citi mai mult accesând:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/29/29-august-1917-proclamarea-independentei-principatului-aroman-al-pindului-primul-stat-romanesc-din-sudul-dunarii-video/


1936: În România are loc remanierea a Guvernului Gheorghe Tătărescu, cu care prilej marele diplomat român  Nicolae Titulescu a fost înlăturat de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, în urma presiunilor  Germaniei şi Italiei, precum si ale forţelor interne de dreapta.

Imagini pentru titulescu photos

Foto: Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes), diplomat, jurist, profesor și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor, membru titular (din 1935) al Academiei Române.

Consiliul de miniștri liberal prezidat de Gheorghe Tătărescu a trecut în periada de guvernare prin mai multe remanieri: Guvernul Gheorghe Tătărescu (1): 5 ianuarie 1934–1 octombrie 1934; Guvernul Gheorghe Tătărescu (2): 2 octombrie 1934–29 august 1936; Guvernul Gheorghe Tătărescu (3): 29 august 1936–14 noiembrie 1937 și Guvernul Gheorghe Tătărescu (4): 14 noiembrie 1937–28 decembrie 1937.

1936 Gheorghe Tătărascu

Până la acea dată, Cabinetul condus de Tăttărescu a promovat o politică de încurajare a industriei naționale prin practicarea unui protecționism vamal ridicat și de creștere a intervenției statului în viața economică; s-a atins un boom economic fără precedent, cu consecințe pozitive asupra nivelului de trai. Dar a crescut rolul monarhiei în viața de stat prin influența pe care regele a exercitat-o asupra guvernului. Remanierea din 29 august 1936 îl viza direct pe Nicolae Titulescu, care a fost înlăturat de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine. Titulescu și-a bazat întreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României.

După instaurarea nazismului în Germania, dându-și seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca și pentru alte state europene), a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene, participând în 1933 la Londra la încheierea Micii Înțelegeri și în 1934 a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste). În 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta interne (pro-naziste, legionare), dar și externe, din Germania, Italia și Polonia, a remaniat Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2) și l-a îndepărtat pe Titulescu din toate funcțiile oficiale, obligându-l să se exileze.


1939: S-a născut în Cuciurul Mare, Cernăuţi, în  Bucovina, pictorul Radu Bercea.

Imagini pentru photos Radu Bercea

În timpul regimul comunist, în perioada 1959-1964 a fost condamnat politic pentru convingerile sale pro- democratice.

În timpul detenţiei sale  în lagărele de exterminare, a cunoscut o serie de mari personalităţi ale intelectualităţii române, precum Alexandru Paleologu, academicianul Alexandru Zub, poetul Alexandru Ivasiuc, arhitectul Craşoveanu.

A fost amnistiat prin decretul din primăvara anului 1964, in urma presiunilor organismelor internaţionale ale Dreptului Omului şi ONU.

1940: Consiliul de Coroană al României a analizat în noaptea de 29-30 august notele cu caracter ultimativ ale guvernelor german şi italian şi a hotărât acceptarea arbitrajului puterilor Axei  în tratativele româno-maghiare privind teritoriile din Ardealul de Nord.

Rezultatul acestui arbitraj l-au constituit prevederile Dictatului de la Viena, semnat la 30 august 1940.

1943: S-a născut graficianul Dan Erceanu.

1940: În România, Consiliul de Coroană convocat în noaptea de 29-30 august, a analizat comunicatele cu caracter ultimativ ale guvernelor german şi italian şi a hotărât acceptatea arbitrajului puterilor Axei asupra tratativelor româno-maghiare privind teritoriile din Ardealul de Nord, după ce negocierile cu delegația ungară din 16 august de la Turnu Severin au eșuat.

Se părea că disputa româno-ungară se va muta pe câmpul de luptă. Armata maghiară primise ordin să fie pregătită pentru declanșarea atacului pe 28 august.

S-au produs numeroase acțiuni provocatoare pe frontieră, aviația maghiară pătrunzând în spațiul românesc până la Brașov, și bombardând aeroportul civil din Satu Mare.

Germania dorea să păstreze pacea în regiune, fiind interesată de importurile pentru necesități de război din cele două țări și în special de petrolul românesc, vital pentru nevoile armatei sale. 

La 29 august, miniștrii de externe ai României , Ion Giugurtu (foto jos) și Ungariei au fost convocați la Viena, unde miniștrii de externe german Ribbentrop și italian Ciano au impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină Dictatul de la Viena.

Mihail Manoilescu și drama ,,României Mari”, de dr. Adina Grigore-Cucoș ©

Cei doi miniștri fasciști le-au pus în vedere diplomaților români că alternativa la acest arbitraj ar fi însemnat de fapt un război pe două fronturi cu Ungaria și URSS, care putea duce chiar la încetarea existenței statului român.

În noaptea de 29/30 august, Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea (marcat de lipsa unor mari oameni politici precum Iuliu Maniu, Gh. Brătianu, Nicolae Iorga) a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe.

Rezultatul acestui arbitraj l-au constituit prevederile Dictatului de la Viena, semnat la 30.08.1940.


1943: S-a născut graficianul Dan Erceanu.

1943: S-a născut in localitatea Pesac, județul interbelic Timiș-Torontal, compozitorul, interpretul, publicistul şi realizatorul TV român, Petre Magdin.

 1944: Delegaţia României a plecat la Moscova, pentru încheierea armistiţiului cu  puterile aliate (U.R.S.S., Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii), prin care se legitima practic ocupaţia sovietică în ţara noastră. Proclamația regală din 23 august a anunțat că: „România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii”. Pentru semnarea Convenției de armistițiu dintre guvernul român și guvernele Națiunilor Unite, care consfințea starea de fapt a ieșirii României din războiul contra aliaților și întoarcerea armelor împotriva Germaniei, la 29 august 1944 o delegație a a fost trimisă la Moscova.

În speranța că Lucrețiu Pătrășcanu, în calitate de comunist, va găsi mai multă receptivitate față de doleanțele României din partea reprezentanților sovietici, a fost numit șeful delegației; din delegație mai făceau parte Dumitru Dămăceanu, Ștefan Voitec, George Fotino. La Moscova, Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii) nu s-au întâlnit cu delegația română pînă la 10 septembrie, pentru că sovieticii nu au vrut să stea de vorba cu românii. Stalin a amânat discuțiile până când Armata roșie a ocupat mare parte din România; așa putând dicta condițiile.

În timpul „discuțiilor” de la Moscova (începute în sfârșit la 10 septembrie 1944), atât diplomații sovietici cât și cei anglo-americani au întâmpinat delegația română de armistițiu cu o răceală vecină cu ostilitatea, iar reproșurile care i-au fost făcute, fără nici un temei (care vizau vechiul guvern, îndepărtat) au înlocuit felicitările (la care se aștepta delegația) pentru reușita loviturii de stat„ (Corneliu Coposu). Convenția de armistițiu a fost semnată abia la 12 septembrie 1944.

1944: Armata sovietică a intrat în Bucureștiul din care germanii fuseseră alungați deja de către trupele române.

Armata Română a luptat singură pentru eliberarea Capitalei, dar după finalizarea luptelor, propaganda sovietică a pretins că trupele sovietice au fost acelea care au „eliberat” Bucureștiul, fapt serbat cu fast la Moscova, cu salve de tun și artificii.

1944b Intrarea Trupelor Sovietice în București

La 31 august 1944 acest comunicat de presă putea fi citit pe prima pagina a ziarului Universul: „În cursul dimineții de 29 august o coloană înaintată sovietică în drum spre front a trecut prin periferiile Capitalei fiind primită de o delegație compusă din d. Ministru Constantin Titel Petrescu și d. General Iosif Teodorescu, comandantul militar al Capitalei. Populația Bucureștilor a întâmpinat trupele sovietice în spiritul cel mai amical. O lume imensă, în piața Colentinei. Tramvaiele oprite de mulțime așteptau parcă și ele. Oamenii alergau în întâmpinarea armatelor sovietice, fiecare cum putea: cu mașini, pe biciclete, pe jos. Peste tot răsunau strigătele „Traiască Armata Roșie!”, „Traiască Armata Română!”.

Lăsând deoparte propaganda sovietică, momentul marchează de fapt începerea oficială a ocupației URSS în România, care s-a încheiat după mai mult de un deceniu.

1944: A murit in localitatea  Otelul Roșu inginerul Constantin C. Orghidan, colecţionar, membru al Academiei Române şi al Societăţii numismatice, pasionat colecţionar de monede, sigilii, obiecte arheologice ş.a, pe care le-a donat Academiei Române.

INTRODUCERE CONSTITUIREA COLECŢIEI. BIBLIOTECA ORGHIDAN. Constituirea  colecţiei - PDF Free Download

Printre acestea de menţionat „cameea Orghidan”, de dimensiuni impresionante.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1942 si a sprijinit editarea unor lucrări de referinţă pentru cultura română, între care şi “Enciclopedia României”; (n. 22.06.1874,Bucuresti).

1945: A încetat din viaţă marele actor, umorist şi cupletist român  Constantin Tănase; (n. 5.07.1880).

Imagine similară

 
A rămas în conştiinţa publicului ca fondator al teatrului de revistă românesc (Teatrul “Cărăbuş”, înfiinţat în 1919), ca autor şi interpret de cuplete incisive, ca actor de film (“Visul lui Tănase”).

1952: S-a născut la Râmnicu Vâlcea, pianista muzicolog și pedagog, Ilinca Dumitrescu, fostă realizator TV .

1952 Ilinca Dumitrescu

Provine dintr-o familie muzicală din Vâlcea, fiind fiica compozitorului Ion Dumitrescu, nepoata compozitorului Gheorghe Dumitrescu și verișoara pianistului Tudor Dumitrescu. A studiat cu profesori celebri în România – Cella Delavrancea și Mihail Jora și cu Stanislav Neuhaus și Iakov Flier la Conservatorul de Stat ”P.I. Ceaikovski” din Moscova, pe care l-a absolvit în 1978 cu distincția maximă Diplomă de Merit

A concertat în orașe de pe 5 continente, 41 de țări, 34 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. Este deținătoarea celor mai importante premii în România: Premiul Academiei Române (1995), Premiul Institutului Cultural Român (2003), etc., dar și a multor distincții internaționale, printre care: Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana (2005), Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres (2012), Premiul Forumului Muzical Român pentru întreaga activitate, după o prestigioasă carieră artistică de-a lungul a cinci decenii (2013).

1972: S-a născut  prezentatoarea română de televiziune Andreea Esca.

A făcut studii universitare și postuniversitare la Școala Superioară de Jurnalism, după care a urmat programe de pregătire profesională la: Centrul pentru Jurnalism Independent (Praga), CNN Atlanta (SUA) și în Atena, Grecia (1994).

Face parte din echipa de reporteri CNN World Report, a transmis în direct din SUA și Europa: Paris, Madrid, Helsinki, Varșovia, a condus timp de 10 ani revista The ONE.

A fost distinsă cu Premiul pentru cel mai bun prezentator de știri (2001, 2002, 2003), Premiul CNA (2002), Premiul Femeia Anului 2003 organizat de revista Avantaje, Premiul de excelență al TV Mania (2008)
Este cea mai longevivă prezentatoare de știri din România, având o carieră de peste 25 de ani de prezentatoare de știri pentru postul de televiziune ProTV cu care se identifică  si  alături de care și-a început cariera la 1 decembrie 1995, cu un salut rămas celebru: „Bună seara România, Bună seara București, Pro TV te salută !”.


1973: A apărut  Decretul privind înfiinţarea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, cu sediul în municipiul Constanţa, prin comasarea Şcolii militare de ofiţeri activi de marină „Mircea cel Bătrân” (subordonată Ministerului Apărării Naţionale) cu Institutul de Marină (subordonat Ministerului Educaţiei şi Învăţământului).

Imagini pentru înfiinţarea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”,photos

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” îşi are sorgintea în Şcoala Flotilei, înfiinţată prin Decizia Ministerului de Război nr.15 din 17 noiembrie 1872 cu sediul la Galaţi.

In această instituţie s-au pregătit ofiţeri şi subofiţeri care au îndeplinit diferite funcţii de la bordul navelor Marinei Militare, dar şi ale Flotei Comerciale Române.

Ulterior, învăţământul superior de marină a evoluat sub diferite denumiri conform organizărilor şi reorganizărilor învăţământului militar. După 1878, o parte a ofiţerilor de marină au provenit de la şcolile armatei de uscat, îndeosebi de la Şcoală Militară de Artilerie, Geniu şi Marină.

Pentru pregătirea specială de marină a ofiţerilor repartizaţi în flota militară la şcolile militare, la 26 februarie 1896 s-a înfiinţat Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină, ce a funcţionat la Galaţi până în anul 1901, când a fost mutată la Constanţa.

La 29 octombrie 1909, Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină a fost organizată pe alte baze, superioare din punct de vedere teoretic şi practic, primind denumirea de Şcoala Navală Superioară. Ea a funcţionat la Constanţa până la Primul Război Mondial.

După război, secţia de marină din Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină şi-a reluat activitatea la 9 iunie 1920, prin decizia ministrului de război.

Pentru formarea personalului specializat necesar navelor comerciale, la 1 octombrie 1938, în cadrul Şcolii Navale s-a înfiinţat Secţia Marinei de Comerţ.

După Al Doilea Război Mondial, instituţia şi-a schimbat denumirea în Şcoala Navală şi Şcoala de Maiştri (martie-decembrie 1948), Şcolile Marinei Militare (decembrie 1948-iunie 1950), Şcoala de Ofiţeri de Marină (iunie 1950-1952), Şcoala Militară de Marină (1952-1954), Şcoala Militară Superioară de Marină (1954-1968).

La 1 septembrie 1959, reînnodând o tradiţie, s-a reînfiinţat Secţia Marinei Comerciale.

Începând cu 1 ianuarie 1969 s-a schimbat din nou denumirea în Şcoala de Ofiţeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân”, continuând să pregătească, pe parcursul a patru ani, ofiţeri pentru Marină Militară şi Marină Comercială.

La 29 august 1973, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marină Civilă, noii instituţii de învăţământ superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”.

Prin Hotărârile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie şi 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marină a fost reorganizat ca urmare a consecinţelor Revoluţiei din decembrie 1989, înființându-se Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituţie militară de învăţământ superior de specialitate.


1975: A murit Theodor Constantin, prozator, unul dintre cei mai cunoscuţi autori ai genului poliţist din România (“Doamna în mov”, “Magdalena de la miezul nopţii”); (n. 21.11.1910).

 

1980: S-a născut  la Ploiești, gimnasta campioană Corina Ungureanu.

Fosta gimnastă, Corina Ungureanu: " Degeaba vin copiii dacă nu are cine  să-i antreneze" - republikaNEWS

A fost membra echipei de gimnastică artistică a României care a câştigat de două ori titlul mondial şi a fost campioana europeană la sol în 1998.


 

1991: Semnarea înţelegerii privind stabilirea relaţiilor diplomatice şi a acordului consular între România şi Republica Moldova.

1994: S-a născut la Târgu Jiu, campioana la gimnastică artistică Amelia Racea.

Amelia Racea - Home | Facebook

A participat la Campionatul European de Gimnastică la Juniori 2008 (medalia de argint la bârnă și medalia de bronz la sol), Campionatul European de Gimnastică feminină Birmingham 2010 (medalia de aur la bârnă și medalia de bronz cu echipa), Campionatulr European de Gimnastică feminină Berlin 2011 (medalia de bronz la individual-compus) și la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică Tokyo 2011 (locul 4 pe echipe și locul 5 la bârnă).


2005: A murit mitropolitul ortodox al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, Antonie Plămădeală; (n. 17 noiembrie 1926,la Stolnici/jud. Lăpuşna, azi în R. Moldova, prenumele sau la naştere fiind  Leonida).

A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1992.(n. 17.11.1926).

Mitropolitul Antonie Plămădeală | Doxologia


A fost  unul dintre marii noştri ecumenişti contemporani,  autor a numeroase cărţi şi cursuri pe diferite teme teologice, arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului între anii 1982 şi 2005.

A fost închis de autoritati la începutul anilor ‘50 ai secolului XX, în temniţele comuniste.

2005: A încetat din viaţă Radu Anton Roman, jurnalist, scriitor şi realizator TV, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare (n. 19 august 1948).

 

2007: Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost canonizat la Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ, la 350 de ani de la moartea sa; (n. 1580 sau 1585 – m. 19.12.1657).

La propunerea Sinodului mitropolitan al  Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la  30 august.


2009: A decedat Dan-Alexandru Voiculescu, compozitor, muzicolog, pianist şi profesor universitar; (n. 1940).

A studiat între anii 1958-1964 la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj,  continuandu-şi perfecționarea la Hochschule für Musik und Tanz Köln, cu mari compozitori germani ai vremii: Karlheinz Stockhausen și Hans Ulrich Humpert și la Veneția cu Virgilio Mortari.

Imagini pentru Dan-Alexandru Voiculescu, compozitor,photos

A parcurs toate treptele ierarhice din învățământul superior: preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar, la Catedra de armonie și contrapunct, la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, iar din anul 2000 se mută la București, fiind profesor la Universitatea Națională de Muzică București.

A scris muzică de cameră, piese pentru pian, piese corale destinate copiilor, lucrări simfonice, precum și opera de cameră Cântăreața cheală, după Eugen Ionescu.

În anul 1991 înființează și conduce Fundația „Sigismund Toduță”, care promoveaza creatia marelui sau Profesor sau sprijină tinerele talente în ascensiunea lor artistică.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor din România și al Academiei Române.


2016: A murit George Nicolae Şovu, romancier, autor de proză scurtă, scenarist, autor de manuale de limba şi literatura română, jurnalist
; (n. 30 ianuarie 1931, comuna Țițești, județul Argeș).

George Șovu (Author of Liceenii)

După absolvirea studiilor universitare, a lucrat ca redactor și secretar de redacție la Agenția Română de Presă (1955-1961), apoi ca profesor de limba și literatura română la Liceul nr. 39 din București, unde mai târziu a îndeplinit și funcția de director.

A scris romane de dragoste și mai ales inspirate din lumea adolescenților, stilul său constituind reluarea unei „tradiții” interbelice, mai apropiată de literatura de consum (paraliteratură).

A deținut o lungă perioadă (1974-1991) funcția de inspector de limba și literatura română la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, predând în același timp la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. George Șovu este prezent în dicționarele și istoriile literare editate sub egida Academiei Române, sau în lucrările coordonate de Ion Rotaru, Hristu Cândroveanu, de pildă lucrarea „Seniorii literaturii noastre”, datorată scriitorului și gazetarului Florentin Popescu.

Personalitatea scriitorului G. Șovu este reflectată in cele mai importante enciclopedii de profil, cum ar fi: „Who’s who în România” (ediția princeps, București, 2002), „Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului și de pretutindeni” (volumul V, București, 2003), ș.a.

2016: A decedat  dr. Mihai Voiculescu, medic specializat în nefrologie şi hepatologie şi  profesor universitar.

In Memoriam Prof. Dr. Mihai Voiculescu - Politici de Sanatate

A fost medic primar medicină internă și nefrologie la Centrul de medicina internă și nefrologie din Institutul Clinic Fundeni și profesor la UMF „Carol Davila“ București. Din 2003, a fost președintele Asociației Române pentru Studiul Ficatului (ARSF) și, din 2005, președintele Asociației Române pentru Studiul Bolilor Ereditare Renale și al Asociației Romane pentru Nefrologie și Acces Vascular.    

A fost membru în: Societatea internațională de dializă peritoneală (ISPD), Societatea internațională de nefrologie (ISN), Asociația europeană pentru studiul ficatului (EASL), Asociația europeană pentru boli renale, dializă și transplant (ERA-EDTA), Asociația americană de nefrologie (ASN). A fost secretarul Asociației Romtransplant, membru în conducerea Societății Române de Medicină Internă și membru în conducerea unor societăți de specialitate (nefrologie, gastroenterologie).

În perioada 1993–1997, a fost directorul Institutului de Pregătire Postuniversitară a Medicilor și Farmaciștilor.

Este fondatorul  Şcolii de Nefrologie (1995) de la Institutul Clinic Fundeni; (n. 1945).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul  este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie începe un nou an.

Ziua Tăierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post.

Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan.

Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor.

Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi.

Menționam ca in afara posturilor de lunga durata, avem si posturi de o zi:
– miercurea, ziua in care Mântuitorul a fost prins;
– vinerea, ziua in care a fost rastignit;
– pe 14 septembrie – Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea Patimilor Mantuitorului;
– pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, in amintirea postului pe care il tineau in vechime catehumenii care urmau sa fie botezati in ziua prăznuirii Botezului Domnului.

Sunt si persoane care postesc si lunea, in ziua inchinata sfintilor ingeri.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.

Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu.

Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice.

Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei.

In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Capul Sfantului Ioan a avut, dupa traditia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat.

Prima si a doua aflare a capului este sarbatorita pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 25 mai.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut.

Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah, luandu-si numele de Inochentie.

Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie si o bisericuta, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul.

Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el l-a luat si l-a ascuns din nou in pamant, in acelasi loc.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat unor doi calugari si le-a poruncit sa dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.

In vreme ce calagarii calatoreau cu capul sfantului intr-un sac, au intalnit un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Din cauza lenevirii acestora, Sfantul Ioan i-a cerut olarului sa fuga de cei doi calugari.

Ajuns acasa, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Cand si-a simtit sfarsitul, olarul a pus capul sfantului intr-o racla si l-a daruit surorii sale. Racla va ajunge in grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia intr-o pestera.

Multe minuni se vor petrece la aceasta pestera. Din nefericire, Eustatiu spunea ca datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde in pestera sa.

Dupa un timp, Eustatiu stiind ca va fi trimis in exil, ingroapa capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Pestera va fi locuita de niste monahi credinciosi, care vor ridica in apropierea ei o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a vazut un foc mare la pestera de langa orasul Emesa, in timpul cantarii psalmilor.

Asa a aflat in chip minunat capul sfantului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

CITIȚI ȘI:

29/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: