CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 21 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 iunie în istoria noastră

1822: A luat sfârşit epoca  fanariotă în Principatele Române, după acceptarea de catre Poarta Otomană la conducerea acestora a unor domni pamanteni.

In Moldova a urcat pe tron la 21 iunie, Ionita Sandu Sturza, iar în  Muntenia domnul pamântean  Grigore al IV-lea Ghica, (Grigore Dimitrie Ghica),a fost înscăunat la data de  30 iunie.

1848: Revista „Foaie pentru minte, inima şi literatură”, a publicat in nr. 25 din 21 iunie 1848, alaturi de prima parte a Proclamatiei de la Islaz, act fundamental al Revolutiei din Tara Romaneasca si  poezia  „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu.

Foto:  Andrei Mureşan și Anton Pann

Imagini pentru anton pann photos

 Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica lui Anton Pann, a devenit Imnul de Stat al României, cunoscut sub titlul „Deşteaptă-te, române!”.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei, și nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

1848 (9 iunie s.v./21 iunie s.n.): Inceputul revoluţiei paşoptiste în Muntenia.

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile

Acuarelă de C. Petrescu : Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile „Dreptate, Frăţie” în 1848.

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

În ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decît în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei părţi din administraţie şi armată.

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie. Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris.

În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei fagaduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul cînd se vor ridica împotriva asupritorilor.

Mişcarea s-a declanșat în Muntenia, în ziua de 21 iunie 1848, stil nou (9 iunie 1848, stil vechi), la Islaz, în judeţul Romanaţi (azi Teleorman), ale cărui autorităţi militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

S-a citit Proclamaţia de la Islaz, formată din 22 de articole în care se prevedea:

– independenţa administrativă şi legislativă,
– separaţia puterilor,
– egalitatea drepturilor politice,
– alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani,
– reducerea listei civile a domnitorului,
– emanciparea clăcaşilor,
– emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru compatrioţii de altă credinţă,
– dezrobirea ţiganilor,
– instrucţiune egală,
– înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare,
– crearea Gărzii Naţionale.

Proclamația a fost citită în public de către Ion Heliade Rădulescu în localitatea Islaz, un mic port pe Dunăre cu oarecare însemnătate comercială, care nu era sub controlul direct al turcilor, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu, sau Calafat.

La 23 iunie 1848, stil nou (11 iunie 1848, stil vechi), ştiind că a pierdut sprijinul armatei, domnitorul Bibescu semnează la Bucureşti proclamaţia de la Islaz, care va deveni noua constituţie.

A doua zi, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. În aceste condiţii, Gheorghe Bibescu abdică.

Scurta perioadă de trei luni cât a durat revoluţia în Muntenia, a avut totuşi urmări însemnate. Ea a produs o mişcare a maselor, o zguduire a societăţii, în special a clasei posedate, a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai tîrziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris şi în legile din 1863-1864 ale lui Cuza şi Kogălniceanu: secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţământului.

Pe de altă parte, prin influenţa exercitată, în mai mare măsură asupra revoluţionarilor din Moldova, care formulează, utilizând proclamaţia în 22 de puncte, programul din august, şi în mai mică măsură asupra revoluţionarilor din Transilvania, ea contribuie la întărirea şi adîncirea ideii de unitate naţională.

În sfîrşit, prin propaganda în Apus a fruntaşilor exilaţi, ea determină un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea Principatelor, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858).

Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 stă la baza României moderne.

1848: Revoluționarii moldoveni, exilați după represaliile domnului Moldovei Mihail Sturdza, organizează la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean, în frunte cu Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Zaharia Moldoveanu, etc, care ține o strînsă legătură cu revoluția din Valahia.

Comitetul însărcinează pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program de revendicări sociale și politice.

1853: Trupele rusești trec Prutul in Tarile Romane, fără a declara război Turciei.

În septembrie, sultanul otoman sprijinit de Anglia și Franța adresează Rusiei un ultimatum, prin care îi cere evacuarea trupelor din Moldova și Muntenia.

Urma să se înceapă Războiul Crimeii (1853-1856), purtat de Rusia pe de o parte și Turcia, Anglia, Franța și Regatul Sardiniei, pe de  altă parte, razboi in care Rusia va fi  invinsă.

 1872 (21.VI/3.VII): Fruntaşii politici români din Transilvania, întruniţi la Blaj, au alcătuit un memoriu în care cereau recunoaşterea limbii române, vorbită de majoritatea populaţiei ardelene, ca limbă oficială.

De asemenea s-a cerut o nouă lege electorală fără privilegii de clasă şi de castă, autonomia şcolilor confesionale, întrebuinţarea în Universitatea din Cluj şi a limbii române s.a.

1878: A avut loc Congresul de la Berlin, convocat de marile puteri nemulţumite de prevederile Tratatului de la San Stefano, incheiat de Rusia cu Imperiul Otoman, dupa razboiul  din anii 1877-1878 .

In timpul acestui Congres au fost recunoscute independenţa României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei.

1888: S-a născut Horia Furtună, poet, dramaturg şi prozator; autorul poeziei „Un suflet nou”, dedicată momentului inaugural al Radiodifuziunii Române (1.XI.1928), poezie citită la microfon de autor.

Ulterior a fost realizator şi director de programe la Societatea Romana de Radio; (m. 1952). NOTĂ: Dicţionarul cronologic – Literatura română dă ca dată a naşterii 21 iunie 1886.

1894: S-a născut Virginia Haret-Andreescu, prima femeie-arhitect din lume recunoscută la Congresul XVI de Istorie a Științei (București, 1981).

A studiat la Școala Superioară de Arhitectură și Belle- Arte din  Paris.

Virgina Maria Andreescu – Haret (1894 -1962)

 Prima femeie arhitect România, s-a născut la 21 iunie 1894. Era nepoata marelui pictor peisagist Ioan Andreescu şi soţia matematicianului şi astronomului Spiru Haret, nepotul care a moștenit numele fondatorului învățămantului romanesc de performanță.

La 9 ani, rămasă fără mamă, s-a ocupat de cei trei frati şi de gospodărie.

Având înclinare spre disciplină, a reuşit să treacă peste acest handicap şi să facă liceul în particular, iar în anul 1912, după obţinerea diplomei de bacalaureat la Liceul Mihai Viteazul, să intre prima la examenul de admitere al Şcoalei de Arhitectură din Bucureşti.

Notele obţinute relevă o studentă strălucită, remarcată de Petre Antonescu, profesorul care a inclus-o în echipa sa şi sub a cărui coordonare a lucrat pe şantierele numeroaselor clădiri proiectate de el.

În 6 iulie 1919 proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a obţinut calificativul maxim: „admis cu menţiunea foarte bine”. I s-a decernat diploma cu numărul 62 pe 1919. Era „prima diplomă de arhitect atribuită unei femei” în România, pe plan mondial fiind a patra în ordine cronologică!

Proiectul a fost prezentat la Expoziţia absolvenţilor Şcoalei de Arhitectură ţinută la Ateneul Român în anul 1925 şi a fost distins cu premiul Ministerului Instrucţiunii Publice.

Printre proiectele sale arhitecturale se numără: Palatul Tinerimea Română, Liceele Dimitrie Cantemir şi Gheorghe Şincai, Biserica “Sf. Treime”, una din cele mai mari din Bucureşti, primele blocuri din beton armat, cinematograful Parc din staţiunea Govora.

Virginia Andreescu Haret şi-a lăsat amprenta asupra Bucureştiului: pe bulevardul Schitu Măgureanu – palatul fostei societăţi Tinerimea Română, clădire cu 7 etaje, cu basoreliefuri cu scene din antichitate; de asemenea, pe Calea Victoriei, ridică o serie de clădiri – printre primele blocuri de beton armat; pavilonul administrativ şi dependinţele subterane ale aeroportului Băneasa, precum şi alte clădiri monumentale, fie de stat, fie vile particulare.

Foto: Palatul Tinerimea Română.

Lista proiectelor şi realizărilor arhitecturale ale Virginei Andreescu-Haret este lungă şi impresionantă.

Marea arhitectă s- a stins  la 6 mai 1962, lăsând în urma sa o operă importantă şi un renume mondial.

 1909: A murit  istoricul literar şi poetul Vasile Gherman Pop.

S-a numărat printre pionierii istoriei literare româneşti.

„Conspectul” său (apărut în două volume, în 1875 şi 1876) a fost o primă sinteză informativă cu privire la dezvoltarea culturii şi literaturii noastre de la începuturi până în zilele autorului (n. 1850, la Crasna/Storojineţ, azi în Ucraina).

1920: S-a născut actorul  de comedie Puiu Călinescu; (m. 16 mai 1997).

1921: La Bucureşti, a avut loc premiera filmului „Ecaterina Teodoroiu”, denumit în presa vremii drept „un episod în jurul Ecaterinei Teodoroiu, fecioara de la Jiu, înscenat cu concursul Armatei”.

Filmul, realizat în colaborare cu Societatea Mormintelor Eroilor de Război, îmbină episoade reconstituite, cu Marietta Rareş în rolul Ecaterinei, cu materiale autentice din actualităţile de război, filmate pe front de Serviciul Foto – Cinematografic al Armatei Române.

Pelicula a fost regizată de cineastul, regizorul şi operatorul Nicolae Barbelian.

1938: A murit (la Cluj) Béla Páter, inginer agronom de naţionalitate maghiară, autor al unor importante  cercetări asupra culturii şi valorificării plantelor medicinale, domeniu în care şi-a câştigat un renume internaţional; (n. 1860, la Eperjes/Ungaria).

 1941: Al doilea război mondial: În noaptea de 21 – 22 iunie, ora 24.00, Armata Română a declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord  cotropite de sovietici.

1943: S-a născut la Bucuresti, regizorul de teatru şi operă Andrei Şerban; stabilit în SUA din 1975, a pus în scenă spectacole în 39 de ţări.

In 1968 a absolvit Institutul de Teatru si Cinematografie Bucuresti, clasa Radu Penciulescu.

Ca regizor, a pus in scena spectacole de teatru si opera in 39 de tari.
In SUA, incepand cu 1970, timp de 20 de ani, a fost asociat cu Robert Brustein”s American Repertory Theatre Company. A lucrat, de asemenea, cu La MaMa Theatre, the Public Theatre, Lincoln Centre, Circle in the Square, Yale Repertory Theatre, the Guthrie Theatre, A.C.T. si cu New York City, Seattle si Los Angeles Opera.
In Europa, a lucrat pentru Opera din Paris, Geneva, Viena si Bologna, cu Welsh National Opera, Covent Garden, Théâtre de la Ville, Helsinki Lilla Teatern, Teatrul National Bucuresti (1990-1993, ca director), La Comédie Française.
In Japonia a pus în scena spectacole pentru Shiki Company of Tokyo.

Imagini pentru andrei şerban photos

In 1990 s-a întors în România şi a fost pentru o scurtă perioadă director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1990-1993).

A obtinut numeroase premii si distincti, intre care se remarca:

1965 – Premiul „Best Performance” cu piesa „Seful sectorului suflete”, scrisa de Alexandru Mirodan, cu ocazia Festivalului International Studentesc de la Zagreb
Obie Awards
Tony Award
Premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz si Belgrad
Multe din productiile sale au fost nominalizate pe Broadway, in New York.

1951: S-a născut solistul vocal şi compozitorul Doru Tufiş.

1970: A decedat in Bucuresti, matematicianul Victor Vâlcovici, fost profesor universitar la Iaşi ,Timişoara (primul profesor român de mecanică raţională) şi Bucureşti.

A urmat Facultatea de Ştiinţe la Universitatea din Bucureşti (1904 – 1907). Studiile superioare le-a definitivat in Germania, la Universitatea din Gottingen, obţinând aici doctoratul în matematică, în 1913.

La Timişoara a pus bazele Societăţii Ştiinţifice din Politehnică şi a publicaţiei „Bulletin scientifique de l’Ecole Politehnique”. A condus şi „Revista matematică” din Timişoara, înfiinţată de Traian Lalescu.

În anul 1930 se mută la Universitatea din Bucureşti. Între 1931 – 1932 este numit ministru al Lucrărilor Publice, în cabinetul condus de Nicolae Iorga. De asemenea, în cariera sa politică a ajuns deputat. În 1936 este numit membru corespondent al Academiei Române (membru titular din 1965).

A abordat probleme de dinamică stelară, de matematică aplicată şi probleme privind fundamentele mecanicii; este considerat creatorul hidrodinamicii şi al aerodinamicii teoretice româneşti.

A fost membru titular al Academiei Române din 1965; (n. 21 septembrie 1885, Galati).

1982: A murit Nicolae Ioan Popa, comparatist şi istoric literar; prin întreaga sa activitate a contribuit la afirmarea unei concepţii româneşti de literatură comparată; frate cu dramaturgul Victor Ion Popa; (n. 1897).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale ziua de 22 iulie 1982.

1988: A decedat istoricul şi criticul  literar roman, George Ivaşcu; (n. 22 iulie 1911, Cerţeşti ).

A fost un autor şi publicist român comunist, membru al PCR încă din perioada de ilegalitate a acestuia, a fost implicat, în 1948, în procesul grupului Lucreţiu Pătrăşcanu şi condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniţă grea, pentru ca în 1954, după revizuirea procesului, să fie declarat nevinovat şi eliberat.

 

A fost director al revistei „Contemporanul” (1955-1971) şi redactor-şef al revistei „România literară” (1971-1988); (n. 1911)

 1991: S-a încheiat Acordul-cadru de cooperare dintre Guvernul României şi UNICEF

1992: Proclamarea oficială a canonizării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a următorilor sfinţi români: Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea (cu data de prăznuire la 29 februarie); Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş (24 aprilie); Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (30 iunie); Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi (1 iulie); Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (2 iulie); Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul (5 august); Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august); Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi sfetnicul Ianache (16 august); Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie); Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie); Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie); Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea (23 noiembrie) şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie).

1995: Toţi liderii partidelor parlamentare române au semnat „Declaraţia de la Snagov”, prin care şi-au dat acordul de principiu faţă de Strategia naţională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană.

1999 (21/22): A murit regizorul român Iulian Mihu; (n. 3.11. 1926, București) 

Primele două filme semnate de Iulian Mihu au fost scurtmetraje: „La mere” (1953) – regizat împreună cu colegul său Manole Marcus și „Jocurile copilăriei” (1955).

Primul lungmetraj, „Viața nu iartă” (1957), era ecranizarea unui roman scris de Alexandru Sahia.

2001: Comitetul Român pentru Adopţii a decis suspendarea, pentru un an, a primirii de noi cereri de adopţie a unor copii din România de către persoane sau familii din străinătate.

2005: România și Bulgaria au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană la Luxemburg împreună cu reprezentanții statelor membre ale acestei organizaţii

2005 România și Bulgaria, Tratatul de aderare la Uniunea Europeană

Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

2008: A decedat lingvistul şi scriitorul  Victor Iancu.  

Imagini pentru lingvistul şi scriitorul Victor Iancu.photos

A publicat cărţi de lingvistică, dicţionare, lucrări de dialectologie şi folclor, dar şi romane şi piese de teatru; (n. 1936).

In data de  21 iunie este  Solstițiul de vară.

În 21 (respectiv 20) iunie, în emisfera nordică soarele ajunge în zenit şi nu mai apune la cercul polar.

Această zi marchează solstiţiu de vară în emisfera nordică şi solstiţiu de iarnă în emisfera sudică. Este ziua anului cu lumina zilei cea mai lungă în emisfera nordică, şi cea mai scurtă în emisfera sudică.

În jurul zilei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°.

Este momentul solstițiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice, când ne bucurăm de cea mai lungă zi din an, dar şi cea mai scurtă noapte.

In timpul solstitiului de vara, soarele descrie o miscare circulara, paralela cu Ecuatorul.

Dupa acest moment, pana la solstitiul de iarna, de pe 21 decembrie, durata zilelei va incepe sa scada progresiv, iar a noptii sa creasca.

Daca in emisfera nordica pe 21 iunie e vara si foarte cald, in emisfera sudica in aceeasi zi incepe oficial iarna.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Lunea Sfantului Duh

Postul inchinat sarbatorii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel incepe anul acesta pe 22 iunie. Lasatul secului se face pe 21 iunie. Mentionam ca atunci cand Invierea Domnului este praznuita mai tarziu de 1 mai nu mai raman suficiente zile pentru post.

Din acest motiv, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis ca Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sa aiba macar 7 zile chiar daca, in baza calculelor Pascaliei, el ar dura mai putin de o saptamana. Aceasta decizie a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane cu nr. 5721 din 10 iunie 2015 este menționată în Anuarul Liturgic si Tipiconal pe anul 2019, aparut la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

Lunea Sfantului Duh

In a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu.”

Insa, in calendarele românesti aceasta zi este trecuta ca sarbatoare a Sfintei Treimi.Se pare ca aceasta denumire a fost data sub influenta catolica. La catolici, Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de dupa Rusalii este numita Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar.

La sinodul II ecumenic, tinut in anul 381 la Constantinopol, a fost respinsa invatatura lui Macedonie, care afirma ca Sfantul Duh este o „creatura”.

Aici s-au alcatuit celelalte articole din Crez si s-a marturisit ca Sfantul Duh purcede din Tatal si „este impreuna cu Tatal si cu Fiul inchinat si mărit”.

Lasatul secului pentru Postul Sfintilor Petru si Pavel

Postul inchinat sarbatorii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel incepe anul acesta pe 22 iunie. Lasatul secului se face pe 21 iunie. Mentionam ca atunci cand Invierea Domnului este praznuita mai tarziu de 1 mai nu mai raman suficiente zile pentru post.

Din acest motiv, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis ca Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sa aiba macar 7 zile chiar daca, in baza calculelor Pascaliei, el ar dura mai putin de o saptamana. Aceasta decizie a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane cu nr. 5721 din 10 iunie 2015 este menționată în Anuarul Liturgic si Tipiconal pe anul 2019, aparut la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

Sfântul Mucenic Iulian din Cilicia

Lasatul secului pentru Postul Sfintilor Petru si Pavel; Sfantul Mucenic Iulian din Cilicia

Sfantul Mucenic Iulian s-a nascut intr-o familie de nobili. A trait in Tarsul Ciliciei in vremea lui Diocletian.

Sfantul Mucenic Iulian cand a primit moartea muceniceasca era in varsta de 18 ani. Persecutorii l-au torturat timp de un an incercand sa-l faca sa se lepede de credinta in Hristos.

Acestia au arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o sa-si convinga fiul sa se lepede de Hristos, dar ea l-a sfatuit sa mearga la moarte cu multumire, cu nadejde si cu bucurie. Sfantul Mucenic Iulian a fost legat intr-un sac, plin cu serpi veninosi, pe care l-au aruncat in mare.

Sfintele moaste ale Sfantului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credinciosii le-au gasit si le-au ingropat cu cinste la Alexandria, in anul 290. Moastele au fost mutate dupa un timp in Antiohia.

In predica sa la Sfantul Mucenic Iulian, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Din gura mucenicului iesea glasul lui cel sfant, iar impreuna cu glasul si o lumina care lumina mai puternic decat razele soarelui […] Luati un om bolnav, indiferent cat de groaznic, un posedat de diavol sau care si-a pierdut mintile, si aduceti-l la racla in care se odihnesc ramasitele sfinte ale acestui sfant, si veti vedea cum demonul sare si fuge de la om, ca si ars de foc”.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/21/o-istorie-a-zilei-de-21-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. agerpres.ro;
  11. Cinemagia.ro;
  12. CreștinOrtodox.ro.

21/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 19 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 19 iunie în istoria noastră

1783: Împăratul Iosif al II-lea al Austriei a dispus printr-o ordonanță imperială înființarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina .

Decizia imperială prevedea ca „fără amânare să se reducă numărul mănăstirilor, iar pământurile și fondurile să treacă sub povățuirea stăpânirii împărătești și crăieștii Mării. Averea preoților care nu trăiesc în Bucovina să se confiște, iar din întreg fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală, fie la Cernăuți, fie la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare”. Acest fond a fost funcțional până în anul 1948.

1848: La 19 iunie stil vechi/ 1 iulie 1848 (stil nou) , Guvernul provizoriu al  Munteniei a fost arestat în urma unui complot al fortelor  reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București).

În urma unor acțiuni energice a maselor, Guvernul provizoriu a fost eliberat, iar cei doi colonei arestați. În această acțiune  s-a remarcat Ana Ipătescu.

Ziarul „Allgemeine Österreichische Zeitung” din 20 iunie 1848 relata că în momentul arestării revoluţionarilor, mulţimea a bătut în retragere iar „în acel moment de disperare, dinspre Podul Mogoşoaiei năvăleşte tânăra eroină Anica Ipătescu”.

Ana Ipătescu este „ucisă” cu un glonț în pieptuI frumos, pe 19 iunie 1848,  de propaganda revoluționarilor din Viena – Evenimentul Istoric

Astfel, mai relatează ziarul austriac:

„Poporul devenise mânios, trebui însă, deoarece nu avea arme, să bată în retragere. Multora le pierea treptat curajul şi începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se că libertatea, dobândită cu puţine zile în urmă, va fi pierdută.

Alţii mai curajosi începură să construiască baricade, pentru a continua lupta inegală. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoşoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!”.

Aceste cuvinte ale tinerei eroine – care este soţia unui funcţionar, numele ei fiind Ana Ipătescu – electrizează masele. Se dă asaltul (…). Valahii s-au dovedit a fi eroi adevăraţi”.

În aceste condiţii, însufleţiţi de gestul femeii, oamenii au luat cu asalt Palatul domnesc şi i-au eliberat pe revoluţionari,cu prețul a opt morți și mai mulți răniți.

Gheorge Magheru a primit conducerea armatei și sarcina constituirii bazei armate a revoluției în Oltenia.

 Din guvern făceau parte personalităţi ale revoluţiei, precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell.

Evenimentele au mai fost relatate şi de alte publicaţii europene precum: „Le Siècle” (jurnal parizian), care scria pe 22 iulie, în articolul „Scrisoare din Bucureşti”:

„Ieri, la douăsprezece şi jumătate, o altă revoluţie sângeroasă a izbucnit aici, dar, din fericire, poporul a înăbuşit-o. Odobeasca, fostul şef al miliţiei naţionale, şi Solomon, colonel al celui de-al 3-lea regiment de infanterie, au atacat, în fruntea a 400 de soldaţi, pe membrii guvernului care se aflau reuniţi, pentru a-i lua prizonieri; dar poporul se adună în grabă, în jurul unei tinere eroine, care rupse rândurile soldaţilor şi se năpusti spre palat.Mulţimea intră şi-l arestă pe Odobeasca. Solomon fugi. Soldaţii declarară că nu vor mai trage niciodată asupra fraţilor lor şi că fuseseră înşelaţi”.

Totodată, „Allgemeine Zeitung” – Augsburg (cotidian bavarez) relatează evenimentele de la 19 iunie din Bucuresti, spunând: „Chiar acum, la orele 2, tumultul cuprinde strada principală. S-a făcut încercarea de a se aresta întregul guvern provizoriu, dar a eşuat total. O eroină a împins mulţimea către palat şi, trădătorii fură prinşi, iar revoluţia valahă a fost salvată”.

De asemenea, „Gazeta Transilvaniei” scria că: „O româncă ce poartă arma ca orice bărbat s-a pus în fruntea poporului, cu două pistoale în mână, încurajându-l la luptă”. Poporul, „electrizat” de curajul acestei „femei oacheşe, înalte, cu eşarfă tricoloră pe pieptul ei – cum era descrisă de scriitorul A. Pelimon – şi înarmată ca cel dintâi luptător, a reuşit să-i elibereze pe conducătorii revoluţiei”.

Despre fapta Anei „Pruncul român” scria că „se expuse cu vitejie, cu dispreţuirea morţii, primejdiei celei mari şi, când gloanţele şuierau împrejurul ei, nu-şi părăsi locul”.

  „Amicul poporului” – o gazetă românească din Pesta spunea că: „o femeie aşa de bărbată ca Anetta Ipătescu e vrednică ca nu numai de toţi românii, ci de toată lumea civilizată să fie celebrată”.

1857:  La Paris, a fost încheiat un Tratat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman, cu privire la frontiera dintre acesta din urmă şi Rusia, prin care s-a hotărât ca Delta Dunării şi Insula Şerpilor să fie repuse sub suveranitatea Porţii Otomane, în loc de a fi alipite Moldovei.

Acest tratat adițional Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, hotăra ca Delta Dunării și Insula Șerpilor să fie repuse sub suzeranitatea Porții Otomane.

În urma Războiului Crimeii, Rusia fusese obligată să cedeze către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, Delta Dunării, insula Șerpilor (anexate în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812). Inițial, sultanul otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe, pe atunci „Ak-Kerman”, de către Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor.

Insula Serpilor este o insula'' - sustine presa ucraineana, dupa verdictul  de la Haga | Mobile

În final Turcia a recuperat Delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova să recapete Cetatea Albă. Protocolul de la Paris semnat la 6 ianuarie 1857 stabilea că Insula Șerpilor va aparține statului posesor al gurilor Dunării (în acel moment Imperiul Otoman), care se obliga să întrețină pe insulă un far pentru navigația navelor ce treceau pe Dunăre, spre portul rusesc Odesa. Tratatul adițional de la Paris din 7/19 iunie 1857, a confirmat aceste hotătâri.

1865: A murit Evanghelie Zappa, moşier, negustor şi întreprinzător aromân, bine cunoscut, la jumătatea secolului al XIX-lea, atât în Ţările Române, cât şi în Grecia. (n. 1800, în Labovë e Madhe,azi in Albania).

Evanghelie Zappa - Wikipedia

A fost primul care a lansat, cu mulţi ani înaintea francezului Pierre de Coubertin, ideea renaşterii olimpismului modern si în acest sens,  a redactat un proiect şi a creat un fond necesar organizării jocurilor şi construcţiei unui aşezământ olimpic (Zappeionul din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi cu săli de gimnastică).

In anii 1859 şi 1870 statul grec a organizat, cu fondurile date de el, două ediţii modeste ale olimpiadelor moderne. In România, Zappa a susţinut financiar construcţia Ateneului şi înfiinţarea Academiei Române, precum şi reclădirea Bucureştiului, pârjolit de un mare incendiu .

1866: Este adoptată Legea asupra taxelor vamale a Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, în baza căreia s-a făcut  prima lor organizare vamală.

Deși a reprezentat prima organizare vamală din Principatele Române, punerea sa în aplicare a fost amânată prin alte două legi succesive. Prima lege vamală modernă și sistematizată a fost promulgată la 15 iunie 1874 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1875.

1878: România a prezentat Congresului de la Berlin (desfăşurat în perioada 1/13.VI-1/13.VII.1878), prin I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu, un Memorandum care se poate  sintetiza  în următoarele cinci puncte:

  • Nicio parte a teritoriului să nu fie dezlipită de la statul român;
  • Teritoriul naţional român să nu servească ca drum de trecere a trupelor ruseşti din Bulgaria;
  • România, în virtutea drepturilor ei seculare, să ia din nou în stăpânire gurile Dunării, inclusiv Insula Şerpilor;
  • România să primească despăgubiri proporţionale forţelor angajate în luptă;
  • Independenţa României să fie solemn recunoscută şi teritoriul ei declarat neutru (19.VI/1.VII).
13 iulie] 1878 - semnarea Tratatului de la Berlin - Today's Events - B-Zone  Community

Congresul de la Berlin ( organizat în perioada 13 iunie – 13 iulie 1878, la Berlin, Imperiul German) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman.

El s-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a avut drept scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a încercat să echilibreze balanța între interesele divergente avute în zonă de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus.

Congresul de la Berlin, din 1878, a fost organizat la inițiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, unul dintre marile puteri economice și militare ale secolului al XIX-lea.

La 19 iunie reprezentanții români au fost admiși la ședință însă doar pentru „a fi auziți, dar nu ascultați”. Congresul de la Berlin a consacrat recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte.

O importanță enormă o prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane.

1882: S-a născut la Burdusaci, Bacău,sociologul Ştefan Zeletin (pseudonimul lui Ştefan Motăş, d. 1934), economist şi filosof de orientare neoliberală (m. 20 iulie 1934, București).

1882-1934 Ștefan Zeletin

A fost profesor la Universitatea din Iaşi.

A condamnat socialismul, susţinând capacitatea de perfecţionare a capitalismului şi posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927).

A demonstrat că singura cale pentru modernizarea României o reprezenta capitalismul dar că un capitalism autentic nu se putea construi decât de o burghezie națională în strânsă legătură cu burghezia europeană. Pentru aceasta era nevoie de un partid liberal puternic și de o doctrină care să inspire o guvernare luminată.

Din scrierile sale: Evanghelia naturiiScurtă expunere a filosofiei scepticeBurghezia română. Originea și rolul ei istoricNeoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române – un îndrumar teoretic și practic pentru orice guvernare liberală, Nirvana, gânduri despre lume și viață.

În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste („Evanghelia naturii). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 19 iulie 1882.

1899: Se naște în București, George Călinescu (d. 12 martie 1965, Otopeni), critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.

Pe numele sau adevarat Gheorghe Vișan, este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.A editat revista Sinteza, în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală Capricorn (1930). A devenit în 1936 Doctor în Litere la Universitatea din Iași cu o teză despre Avatarii faraonului Tla, nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare chiar de el.

A fost numit conferențiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, iar din 1945 s-a transferat la Universitatea din București. În 1926 a debutat cu versuri în Universul literar, a colaborat la Viața literară și Gândirea, a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viața românească. La București a colaborat cu prestigioasa Revistă a Fundațiilor Regale.

George Călinescu (Gheorghe Vișan), critic, istoric, scriitor român

A realizat monumentala “Istorie a literaturii române de la origini până în prezent” şi studii de referinţă despre scriitori români precum Mihai Eminescu şi Ion Creangă. (romane: “Enigma Otiliei”, “Scrinul negru”, “Bietul Ioanide”).

1900 : A decedat la Sigmaringen, în Germania, Prințesa Josephine de Baden (Josephine Friederike Luise de Baden) mama lui Carol I, rege al României, fiică al lui Karl, Mare Duce de Baden și a soției lui, Stéphanie de Beauharnais ; n. la 21 octombrie 1813, Mannheim, Confederația Rinului).

Josephine von Baden

A fost al treilea copil și a doua fiică a cuplului Marelui Ducat de Baden, căsătorită cu Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen.La naștere a primit prenumele nașei sale, fosta împărăteasă franceză Joséphine de Beauharnais,soția împăratului Napoleon I, mama adoptivă a mamei sale.

1906: Regele Carol I al României a inaugurat, în parcul din Dealul Filaretului (actual „Carol I”), din Bucuresti „Expoziția generală română”, dedicată împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul Traian în anul 106, a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I ( în 1866) și a 25 de ani de la proclamarea Regatului României în anul 1881.

Fotografie din colecția „Bucureştii în imagini. Expoziţia Generală Română 1906” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti.

Concepută în spiritul marilor expoziții universale din vestul Europei, care au marcat istoria civilizației în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Expoziția Generală Română din 1906 s-a desfășurat în zona Filaretului (Parcul Carol de astăzi), la propunerea lui Take Ionescu. Comisar general al expoziţiei a fost numit dr. Constantin I. Istrati (1850-1918), profesor universitar, președinte al Academiei Române și autor a numeroase publicații științifice de fizică și chimie, dar și pasionat colecționar de documente vechi.

Scopul acesteia era acela de a prezenta realizările economice, sociale, politice și culturale ale țării.

1906 : A luat ființă printr-un Decret al regelui Carol I, Institutul Geologic al României. Totodată, s-a creat Corpul geologilor, prin decretul semnat de regele Carol I la 10 martie 1906.

1906 Institutul Geologic al României

De la înființare și până în 1928, directorul institutului a fost Ludovic Mrazek.

1919: A încetat din viaţă omul politic român Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ”Junimii”, şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, cunoscut critic literar şi traducător; (n. 29 iunie 1837).

A participat activ la îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la conducerea Principatelor Unite. La 11 februarie 1866 a fost numit secretar intim al Locotenenței domnești, iar ulterior secretar al Agenției diplomatice a României la Paris (mai 1867 – iulie 1867).

A fost inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua României din Iași, iar la 19 noiembrie același an, primește gradul de Companion.

A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României si a  îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri.

A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent diplomatic la Viena și Berlin (martie 1871 – aprilie 1873) și ulterior la Roma (aprilie – octombrie 1873). În perioada noiembrie 1882 – octombrie 1884 a fost numit Trimis extraordinar și ministru Plenipotențiar al României la Viena.

În anul 1891 gruparea „junimistă” se desprinde din cadrul Partidului Conservator și formează Partidul Constituțional, iar Petre P. Carp este ales președinte al acestui nou partid. După fuziunea din 1907 a tuturor elementelor politice conservatoare din România, a fost ales președinte al Partidului Conservator (21 aprilie 1907 – 14 mai 1913)  şi autorul programului politic al acestui partid, intitulat „Era nouă”.

În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre susținătorii ideii de intrare a României în război alături de Puterile Centrale. A fost prim-ministru al României de două ori (19 iulie 1900 – 27 februarie 1901 și 14 ianuarie 1911 – 10 aprilie 1912) din partea Partidului Conservator.

1927: S-a născut in localitatea Gușoeni, județul Vâlcea, renumita  scenaristă și regizoare de film română, Malvina Urșianu; d. 6 august 2015, București.

A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului și a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul și actorul Jean Georgescu. A studiat singură filmele regizorilor străini și a început cariera ca asistentă de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu, Petrolul și Pădurile. A fost asistenta acestuia și la regizarea filmelor În sat la noiDirectorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la Nepoții gornistului, a Marietei Sava și a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor. Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar în timpul filmărilor a fost întreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o nuvelă a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. În 1958 i s-a înscenat un proces de demascare și a fost acuzată de sabotaj ideologic și anticomunism, fiind arestată și închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie.

În perioada 1968–1987 a realizat 8 filme (Scenariul și regia): Gioconda fără surâsSerataTrecătoarele iubiriÎntoarcerea lui Vodă LăpușneanuLiniștea din adâncuriPe malul stâng al Dunării albastreO lumină la etajul zeceFiguranții. A urmat o altă pauză de 8 ani, căci se înăsprise cenzura comunistă. A revenit în 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni.

În 2000 a fost decorată cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii” și în 2002 A urmat filmul Ce lume veselă, pentru care, în 2003 a primit premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România, marcând retragerea sa din activitate. A fost căsătorită cu scriitorul și publicistul Paul Anghel.

1941: S-a născut la București,renumita actriţă română de teatru, radio, televiziune și film, Irina Petrescu.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 1963, clasa profesorilor Ion Șahighian și David Esrig.

Regizorul Liviu Ciulei a distribuit-o în rolul principal din Valurile Dunării (1960). A urmat imediat roluri în: Nu vreau să mă însorPoveste sentimentalăPași spre LunăStrăinul. A jucat pe scena Teatrului „Bulandra” din București.A primit un rol în filmul lui Lucian Pintilie , Duminică la ora 6 (1966), (premiat la Mamaia 1965 și la Mar del Plata 1966). Alte filme: Șeful sectorului sufletePrin cenușa imperiuluiRăutăciosul adolescentFacerea LumiiImposibila iubireStâlpii societățiiHotel de luxDomnișoara Christina.

Irina Petrescu 1965... Scarves are always chic. | Headpiece, Male sketch,  My style

Irina Petrescu a decedat la 19 martie 2013, București.

1946: S-a născut la Sagna, Neamț, artistul plastic Neculai Păduraru, sculptor, desenator și pictor

1946 Neculai Păduraru

A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa profesorului Boris Caragea (1971–1975). A fost profesor universitar al Universității Naționale de Arte București. A participat la expoziții de grup și personale: Galeria Apollo, Sala Dalles și Galeriile Academiei Române din București, Galleria delle Ore din Milano, Academia di Romania di Roma, Galeria Dana din Iași.

 1955: A murit compozitorul Marius Mihail; (n. 15 martie 1926).

A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, cu maeștri: Ion Dumitrescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Theodor Rogalski, Zeno Vancea. A urmat însă și Școala particulară de muzică ușoară înființată de Edmond Deda (1945), alături de voci alese ale vremii: Mara Ianoli, Aida Moga, Willy Donea ș.a.

Își scria singur și versurile sub pseudonimul Ion Florea. Un adevărat evergreen apare în  1954: se numea Departe. Se cântă și astăzi. Marius Mihail a fost un melodist în tot ce are mai frumos termenul,  dar și armonia concepției. Succesele erau astfel explicabile. A pierit răpus de o necruțătoare boală a plămânilor.

Creație (selectiv): Funicularul; Pa, darling; Nu plânge dacă lumea-i rea; Strada;  Când iubești, a ta e viața; Picături din cer; Mi-e dor de-o dragoste curată, ș.a.

1956: S-a născut Octavian Penda, gravor, pictor, sculptor, medalist, ceramist; a înfiinţat şi condus Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi; (m. 2011).

1972: S-a născut actorul de teatru şi film Andrei Duban.

 A studiat la Academia de Teatru și Film, secția Actorie, clasa profesor Ion Cojar. A jucat la Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, în: Visul unei nopți de varăVassa JeleznovaRomeo și JulietaNălucaBoabe de rouă pe frunza de lotus în bătaia luniiMoartea unui comis voiajorNumele trandafiruluiAnna Karenina, etc. A jucat în filme: Acțiunea ZuzucDeclarație de dragosteCăsătorie cu repetițieDuminica în familieAmenThe House of Magic.

1973: A murit Gabriel Georgescu, poet, traducător (din poezia franceză, rusă şi maghiară) şi profesor; (n. 1911),

 1983: Avea loc inaugurarea podului rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m, circulaţia desfăşurându-se pe patru benzi. În prezent, construcţia se află în lucrări de consolidare, de la începerea acestora existând mai multe restricţii de circulaţie. Dezvoltarea portului şi traficul rutier crescut au dus la apariţia unui proiect foarte important pentru Constanţa, şi anume construirea unui nou pod rutier peste canal la Agigea, care are rolul de a prelua traficul greu de pe vechiul pod.

1983 Podul Agigea

Astfel, pe lângă podul din 1983, se va circula pe cel mai mare pod hobanat din România, având o lungime de peste 1.5km şi o înălţime în punctul maxim de 65 m. De asemenea, noua structură reprezintă primul pod din România la a cărui construcţie s-a folosit o macara plutitoare şi beton autocompactant.

1987: Biserica Sfânta Vineri – Hereasca, din Bucuresti , cu  hramul „Cuvioasa Parascheva” (datând din 1645), a fost demolată.Peste trei mii de credincioși au sfidat atunci Securitatea și Miliția. Pentru prima oară în România oamenii au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!„.

S-au operat arestări, dar lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat să dărâme biserica și au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei. „La 20.30 pușcăriașul care s-a agățat de turlă a căzut și am aflat că după câteva săptămâni a murit în spital. În genunchi, lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiștii arestau…”, spunea preotul paroh Gelu Bogdan.

Pe locul fostei biserici a apărut, peste noapte, un covor de zeci de mii de lumânări. Securiștii n-au avut curajul să-i oprească.

Pe locul ei autoritatile comuniste au  construit un bloc de locuinte…

Prin grija preotului paroh, Gheorghe Bogdan, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și la muzeul Herești.

1992 : A început Bătălia de la Tighina care s-a desfășurat între 19–22 iunie 1992, între forțe ale poliției și ale unităților nou-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și garda separatistă a Republicii Moldovenești Nistrene, Armata a 14-a sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte.

Bătălia de la Tighina (19 - 22 iunie 1992)

Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele este cunoscut nici până astăzi, dar potrivit unor estimări făcute la Chișinău, au murit 279 de combatanți și 1.223 de civili.

1996 : S-a născut la București gimnasta de talie mondială Larisa Iordache.

Larisa Iordache, din ce în ce mai sexy! Cum s-a fotografiat gimnasta la  final de an

S-a antrenat la Colegiul Național Sportiv Cetate Deva, fiind apoi transferată la lotul olimpic de la Izvorani.Este multiplă medaliată olimpică, mondială și europeană, câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la olimpiada din 2012, cvadruplă medaliată mondială și de 12 ori medaliată europeană.

2000: Biroul Electoral al Municipiului Bucureşti a anunţat câştigătorul turului doi al alegerilor locale pentru Primăria Bucureştiului în persoana candidatului PD, Traian Băsescu.

2001:  Guvernul condus de prim ministrul Adrian Năstase şi-a asumat răspunderea în Parlament, pentru legea investiţiilor directe.

 2001: La Institutul de Cardiologie „Prof. dr. C. C. Iliescu” Fundeni, s-a efectuat primul implant de cord artificial complet în interiorul bolnavului, prima intervenţie de acest gen din Europa Centrală şi de Est.

Scientia.ro - Transplantul de cord în România - scurt istoric

A fost implantată o inimă artificială, un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului. Operația a fost efectuată de o echipă condusă de către profesorul Vasile Cîndea, directorul institutului, și de către Șerban Bubenek, șeful proiectului românesc de asistare mecanica a cordului. La intervenție au mai participat medici de la Spitalul Universitar Saint Luc din Bruxelles.

2001:  Parlamentul de la Budapesta a adoptat cu 303 voturi “pentru”, 187 “împotrivă” şi 8 abţineri, Legea privind statutul maghiarilor din ţările vecine. Guvernul României a luat notă de acest lucru şi de faptul că observaţiile părţii române nu au fost luate în considerare.

2003: Limba română – Se lansează versiunea locală a Wikipediei. Versiunea de la această dată se află arhivată .

 Vizionați Aici.

2008: A decedat regizorul de teatru, film si televiziune,Constantin Dinischiotu; între anii 1977 şi 1994 a lucrat ca regizor artistic la Radioteleviziunea Română; (n. 11 mai 1927, București).

Schiţa – Pusa Roth

A urmat în perioada 1945–1949 cursurile Facultăţii de Litere şi ale Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Între 1947–1948 a fost regizor tehnic la Teatrul Sărindar al Mariei Filotti, apoi asistent de regie la Formaţiile artistice ale Armatei.

În perioada 1950–1951 a urmat cursuri de perfecţionare la Academia de Film din Bucureşti. Asistent de regie, la începutul carierei, la Teatrul Naţional din Iaşi (1952–1953), a activat ca regizor şi director la mai multe teatre din ţară:

Teatrul Alexandru Davila din Piteşti (1953–1958; 1967–1974), Teatrul din Valea Jiului, Petroşani (1958–1959), Teatrul din Constanţa (1959–1967), Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani (1974–1977), Teatrul Fantasio din Constanţa (1991–1994), Teatrul din Galaţi (1995–1996), Teatrul din Reşiţa (1996–1997), Teatrul Bacovia din Bacău (1999–2000). În perioada 1977–1994 a fost angajat ca regizor artistic la Radioteleviziunea Română.

 2013: A decedat Alexandru Muşina, antologist, editor, eseist, publicist, poet şi profesor ; (n. 1 iuie 1954).

A absolvit Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti în 1978. A lucrat ca profesor de literatură la liceu, iar între 1984 şi 1987 a cultivat flori.

A fost de asemenea doctor în litere la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (din 1996) şi profesor de scriere creativă, folclor, literatură comparată la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov si patron al Editurii Aula din Braşov.

Debutează în volumul colectiv de poezii Cinci, la Editura Litera, în 1982, iar individual cu Strada Castelului 104, la Editura Cartea Românească, în 1984. A fost membru al Cenaclului de Luni.

  2016: A murit la Veneția, în Italia, istoricul şi disidentul anticomunist  Mihnea Berindei (n. 22 martie 1948, la București), fiul academicianului Dan Berindei. A emigrat în Franţa în 1972.

Imaginea articolului A murit istoricul Mihnea Berindei. Fost director al Arhivelor Naţionale: Am pierdut un prieten. Vladimir Tismăneanu: A fost sufletul exilului democratic de la Paris

Mihnea Berindei a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti între anii 1966-1970, învăţând în paralel turca veche cu profesorul Mihail Guboglu, care l-a îndrumat pentru cariera de specialist în istoria Imperiului Otoman. În ultimul an de studenţie a reuşit să obţină o viză de studii şi documentare în Turcia, de unde s-a îndreptat spre Franţa. Ajuns la Paris, s-a înscris la Ecole Pratique des Hautes Etudes (EPHE), pe care a absolvit-o în anul 1972, şi a continuat să studieze paleografia otomană.

A ocupat diverse poziţii de cercetător la Centrul de Studii privind URSS, Europa de Est şi Spaţiul Turc al Şcolii de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale (EHESS). Din anul 1977, activitatea de istoric s-a împletit cu cea de militant în sprijinul opoziţiei democratice din Europa Centrală şi de Est şi în special, în susţinerea rezistenţei faţă de regimul Ceauşescu din ţara natală.

Între anii 1971 şi 1991 a lucrat ca cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman la Şcoala de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale (École des Hautes études en Sciences Sociales). Din 1991, a fost angajatul Institutului de Ştiinţe Sociale şi Politice al Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS).

În afară de opera istorică, este cunoscut pentru rolul său eficient de mobilizare a presei şi opiniei publice occidentale în susţinerea disidenţei din Europa Centrală şi de Est şi în special, din România. Între 1977 şi 1989, a publicat articole care dezvăluiau şi denunţau realităţile epocii Ceauşescu.

A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susţinerea organizaţiilor şi mişcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania şi Republica Moldova.

  2016:  A decedat la Ghermănești, județul Ilfov, generalul de armată, Victor Atanasie Stănculescu; (n. 10 mai 1928, Tecuci, județul Galați).

Victor Atanasie Stănculescu a fost incinerat. Cenușa, aruncată în Marea  Neagră – ExpresMagazin

La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de ministrul Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția. Ceaușescu a fost foarte mulțumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timișoarei.

După căderea regimului ceaușist a fost numit în funcția de ministru al economiei naționale între 28 decembrie 1989 și 16 februarie 1990, și ulterior, ministru al apărării naționale în perioada 16 februarie 1990 – 29 aprilie 1991.

În anul 1990 o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea, a propus trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluției.

Acest lucru s-a întâmplat abia în 1997. În anul 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma recursului. Ca urmare a recursului în anulare promovat de procurorul general Tănase Joița, aceste hotărâri judecătorești au fost casate în 2004 , dar după rejudecare, au fost reconfirmate în 2007.

În octombrie 2008 Curtea Supremă a respins recursul generalului Stănculescu la decizia din 2007, acesta ispășindu-și în închisoare sentința pronunțată în 1999.

Prin aceeași hotărâre, a fost degradat militar, urmând a fi scos din evidențele militare.

Potrivit motivării sentinței dată publicității în 5 decembrie 2007, Victor Atanasie Stănculescu a făcut parte din comandamentul care a condus acțiunea de reprimare a manifestațiilor de la Timișoara și a exercitat cu „vădit exces de zel” atribuțiile ce i-au revenit în cadrul acelui comandament.

La 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat.

În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu și a coinculpatului său din proces, Mihai Chițac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnați.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Iuda

Sfântul Iuda a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mantuitorului.

Sfantul Apostol Iuda se număra intre fratii Domnului nostru Iisus Hristos, adica intre fiii dreptului Iosif , pe care ii avusese din casatoria anterioara cu Salomeea.

Abia dupa ce dreptul Iosif a rămas vaduv, i-a fost data în grija Maica Domnului.

Sfantul Apostol Iuda este uneori numit in Scriptura „Iuda, fratele lui lacov ” (Luca 6; 16, Fapte 1; 13). Intre cartile Noului Testament ni s-a pastrat de la el o Epistola Soborniceasca.

Acesta isi incepe astfel epistola: „Iuda, rob al lui lisus Hristos si frate al lui lacov (Iuda 1:1).

Chiar daca s-ar fi putut numi pe sine frate al lui Hristos cu aceeasi indreptatire ca si lacov, el nu o face.

Sfântul Apostol Iuda mai este cunoscut si ca Levi sau Tadeu. Insa, nu trebuie confundat cu celalalt Tadeu, care a facut parte din cei 70 de Apostoli ai Mantuitorului.

Sfantul Apostol Iuda a predicat Evanghelia in ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia si Armenia.

Ajungând să predice în ținutul Muntelui Ararat, Sfântul Apostol Iuda a fost prins de păgâni, răstignit și omorât cu săgeți.

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/19/o-istorie-a-zilei-de-19-iunie-video-2

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. agerpres.ro;
  11. Cinemagia.ro;
  12. CreștinOrtodox.ro.

19/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 14 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 iunie în istoria noastră


1574 : A fost ucis domnul Moldovei, Ioan Voda cel Viteaz .

BĂTĂLIA DE LA JILIŞTE - TURCII ÎNFRÂNȚI DE IOAN VODĂ

În bătalia de la Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat turcilor, primind asigurări că oștenii săi vor fi cruțați.

Atât Ahmed Paşa, comadantul oştii otomane, cît şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor, dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi. Oștirea lui Ioan Vodă care nu apucase să părăsească locul luptei, s-a întors atunci spre turci, reîncepând lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.

1818: S-a născut Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, om politic român, redactor şi proprietar al revistei “România literară”.

 „Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice” (M. Eminescu – „Epigonii„)

Vasile Alecsandri – poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, s-a născut la  14 iunie 1818 (data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este însă de 21 iulie 1821) la Bacău.  

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămînînd cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hîrlău, iar în februarie 1841, Cinovnicul şi modista, ambele preluate după piese străine.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai tîrziu în ciclul „Doine” şi care sunt foarte strîns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămînalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul „Doine şi lăcrimioare”, iar la 11 ianuarie se reprezintă piesa „Iorgu de la Sadagura”, comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mînjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgosteşte şi căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia „Steluţa” şi apoi întreg ciclul de poezii „Lăcrămioare”.

După înfrîngerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris, unde se întîlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada exilului datează poeziile „Adio Moldovei” şi „Sentinela română”.

În 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, apoi în Bucovina, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele cîntecele comice („Şoldan Viteazul”, „Mama Angheluşa”) şi cîteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna decembrie. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice.


Alecsandri şi Junimea

În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost pînă la sfîrşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cîntece care au însufleţit marea masă de oameni: „Imn lui Ştefan cel Mare” şi „Imn religios” cîntat la serbarea junimei academice române.

În acelaşi an Titu Maiorescu publică în „Convorbiri literare” studiul Direcţia nouă în poezia şi proza românească în care spune: „În fruntea noii mişcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul, culegătorul cîntecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (…). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor … 


A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare“.

 În 1886, Titu Maiorescu a publicat în „Convorbiri literare” articolul „Poeţi şi critici”; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri:

Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

NOTA 1: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-2003 dă ca dată a naşterii 21 iulie 1821 sau 14 iunie 1818.

NOTA 2: Vasile Alecsandri susţinea că s-a născut pe 21 iulie 1821, dar de la descoperirea actului de naştere, în toate lucrările de istorie literară serioase apare indicat anul 1818.

1848: În Muntenia a  avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz (9/21 iunie) şi Bucureşti (11/23 iunie) şi constituirea Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti (format din mitropolitul Neofit, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan şi Nicolae Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ioan Odobescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu ş.a.).

Guvernul revoluţionar a dat primele sale decrete: înfiinţarea steagului naţional – tricolorul albastru, galben şi roşu, cu deviza „Dreptate-Frăţie” înscrisă pe el, desfiinţarea rangurilor civile, înfiinţarea „gvardiei” naţionale şi desfiinţarea pedepsei cu moartea (14/26).

 1848: Poetul moldovean Vasile Alecsandri, a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului”, devenita mai tarziu  Hora Unirii.

1848(14/26 iunie): A avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz si București si formarea guvernului provizoriu al Revoluției pașoptiste din Muntenia.Din noul Guvern făceau parte: președinte: mitropolitul Neofit, secretari: C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu, membri: Ion. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu.

Foto: Studenți revoluționari din Moldova și Muntenia,  prezentând la Paris în 1848 tricolorul românesc cu mențiunile “Dreptate, Frăție”.  

Guvernul revolutionar nou constituit la București,  a decretat infiintarea steagului national in culorile rosu, galben si albastru, cu deviza ”Dreptate Fratie”, a decis desfiintarea pedepsei cu moartea, desființarea rangurilor civile boierești și infiintarea ”gvardiei civile”, abolirea cenzurii, orice român având „dreptul a vorbi, a scrie și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor”.

De asemenea au fost interzise pedeapsa „degradatoare cu bătaia” și pedeapsa cu moartea, „care de atâția ani nu s-a simțit nevoie a întrebuința în Țara Românească”. 

1848: Vasile Alecsandri a publicat  în revista brașoveană Foaie pentru minte, inimă și literatură,  sub semnătura „un român”, poezia Hora Ardealului.

1865: A demisionat guvernul  Constantin Bosianu, fiind înlocuit de guvernul Nicolae Kretzulescu (2).

1865 Constantin Bosianu

Guvernul Constantin Bosianu a guvernat în perioada 26 ianuarie 1865–14 iunie 1865, continuând marile reforme din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza: a adoptat Legea pentru organizarea judecătorească din 1865 (au fost înființate judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați și Curtea de Casație, care era totodată și instanța de recurs); au fost promulgate Codul civil și Codul de procedură civilă, Codul Penal, Codul comercial.

1865 Nicolae Kretzulescu

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2) a fost și acesta un consiliu de miniștri „cuzist”, care a guvernat între 14 iunie 1865–11 februarie 1866.

Conflictul politic dintre domn și opoziție a escaladat, până la punctul în care în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a antrenat și căderea guvernului.

în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a condus și la căderea guvernului.

1875: S-a născut la Fălticeni, prozatorul Ion Dragoslav (sau I. Dragoslav), pseudonimul lui Ion V. Ivaciuc sau Sumanariu Ion Ivanciuc; (m. 5 mai 1928, Fălticeni).

1875-1928 Ion Dragoslav

A fost un autodidact, a debutat la revista literară săptămânală Sămănătorul, iar mai târziu s-a atașat grupului din jurul revistei Convorbiri critice al lui Mihail Dragomirescu, alături de Alexandru Macedonski și Ion Minulescu, apoi s-a alăturat curentului modernist al lui Eugen Lovinescu, Sburătorul.

A publicat primele volume, colecția de poezii Pe drumul pribegiei (1904), urmată de volumele de povestiri Facerea lumiiLa han la Treiulcele. Dragoslav a avut o carieră bogată în presa literară și și-a publicat lucrările, printre altele, în Făt FrumosFlacăraLuceafărulRamuriUniversulViața Literară.

1877: A avut loc un puternic duel de artilerie pe Dunăre între armata română și cea otomană, în zona Calafat–Vidin. A căzut la datorie sergentul Nicolae Popescu, lovit de un obuz turcesc tras de la Vidin, prima jertfă românească în războiul de independență.

Prin bombardamentele din 14–16 iunie asupra pozițiilor otomane, Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării de către Armata rusă.

De asemenea, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense asupra căilor de comunicație turcești.

1878: S-a născut la  Bistra, Alba, compozitorul și dirijorul român Nicodim Ganea; (m. 24 octombrie 1949, Bistra, Alba ).

 A urmat cursurile Conservatorului din București (1908) și al celui de la Budapesta (1910). 

Doinitorul munților de piatră - Nicodim Ganea

A fost corist în Societatea culturală Carmen din București și dirijor al corului Societății Academice „Petru Maior” din Budapesta.

A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică și muzică corală.

A fost unul din primii mari culegători ai folclorului din Munții Apuseni.

În același timp, unele din creațiile lui au intrat, la rândul lor, în folclorul local.

A scris piese de teatru: Neagu de Lin, poezie: Din sărmana mea grădinăOrăștie și texte pentru muzică: oratoriul Decebal și Sarmizegetusa, etc.

 1880: Guvernul Statelor Unite ale Americii a recunoscut independenţa de stat a României si s-au stabilit relaţiile diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii, la nivel de agenţie diplomatică, ridicate la nivel de legaţie, în august 1880.

În contextul celei de-a doua conflagraţii mondiale, la 12 decembrie 1941, relaţiile diplomatice româno-americane au fost întrerupte, fiind reluate la 7 februarie 1946.

Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă la data de 1 iunie 1964.

1882: S-a nascut Ion Petrovici ( d. 17 februarie 1972), filozof român, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educației Naționale.

In lucrarea sa FILOZOFIA NATIONALISMULUI arata foarte bine cum prin natiune si trecutul ei, spiritualizam materia, cotropitorii natiunii nu fac decat sa materializeze spiritul, distrugand traditia si credintele unui neam… Deci ca Parvan si Radulescu-Motru, Ioan Petrovici opune materialismului, taria spiritualismului, asadar  un tip de  rationalism spiritualist, fidel cuprins in aceste doua notiuni…

   A colaborat la numeroase reviste literare: „Gandirea”, „Convorbiri literare”, „Sburatorul”, „Moftul roman”, „Ovidiu”, „Vremea”, „Insemnari literare”, „Revista Fundatiilor Regale”, s.a. 
   Dupa venirea comunismului la putere cu ajutorul armatei sovietice a fost arestat si condamnat la inchisoare, petrecand 17 ani neintrerupti in temnitele  rezervate elitelor  intelectuale ale tarii .

1899: S-a născut la Lodroman, Alba, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, fost protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj, martir al credinței torturat și ucis în bătaie în temnițele comuniste; (m. 10 mai 1950, închisoarea Văcărești din București). La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj

1899-1950 Vasile Aftenie

Episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec Sf. Atanasie. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. În 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu, a fost profesor la Academia de Teologie din Blaj, protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. În 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj.

În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj la Patriarhia din București, pentru a aduce așa-zisul act al lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, abandonând astfel Biserica Română Unită cu Roma. Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite pe episcop, acesta a fost arestat la 28 octombrie1948. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist, torturat „din ordinul generalului Nikolski”, pentru refuzul de a abandona credința greco-catolică. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

 1901: S-a născut la Zâmbreasca, Teleorman, Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936); a organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate; (m. 18 mai 1983, București).

 A urmat cursuri la École de Versailles (Franța) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1930). A fost funcționar la Ministerul Finanțelor, apoi la Ministerul Propagandei, a fost director, secretar general al Departamentului propagandei românești; a întemeiat cinematografia documentară românească și Oficiul Național de Turism (în 1936), 

1901-1983 Alexandru Bădăuță

A organizat expoziții românești în străinătate, a elaborat și editat albume și ghiduri turistice: RomâniaArta populară româneascăGuide de la Roumanie (distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române), Munții României, etc. A scris prima descriere a megalitului Sfinxul din Bucegi, popularizând denumirea „Sfinxul românesc”, apărută în 1935 într-un articol din Buletinul Alpin.

A debutat în plan literar cu pastelul Morarul, în revista Nufărul din Alexandria (1919), a colaborat cu câteva proze literare în Muguri (Câmpulung), Foaia tinerimii și Cugetul românesc, apoi s-a orientat către critică literară și eseistică. A fost secretar de redacție la revistele culturale Cugetul românescBuletinul culturalViața literară și Gândirea, colaborând la revistele RamuriUniversul literarGândireaRomânia literarăL’Europe orientale (Paris), Cuvântul literar și artisticRomânia pitorească etc. A debutat editorial în 1927 cu volumul de eseuri Beethoven, urmat de Note literarePriveliști româneștiGhidul balneo-climateric al României și Ghidul Bucureștilor (în română și în franceză). În anul 1944 a fost epurat din presă și a suferit o serie de privațiuni în anii regimului comunist, fiind condamnat la închisoare.


1905 (27 iunie pe stil vechi): A avut loc răscoala marinarilor de pe crucișătorul  rus “Potemkin”, din flota Marii Negre.

La épica y trágica historia del acorazado Potemkin, que un genio ...

Potemkin (“Prințul Potemkin din Taurida”) a fost o navă de luptă construită pentru Flota imperiului rus din Marea Neagră. Ea a devenit faimoasă atunci când echipajul s-a răzvrătit împotriva ofițerilor în iunie 1905 (revoluția din acel an), care este acum privită ca un prim pas către revoluția  din 1917  din Rusia.

Echipajul spera că revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagră, dar nu au mai avut loc alte tulburări.

Nava s-a îndreptat spre portul Constanța din România, unde marinarii sperau că vor obține apă și cărbuni. Autoritățile române le-au cerut însă să predea nava. Confruntați cu acest refuz, marinarii au mers în Crimeea.

Pentru că nici acolo nu au reușit să facă rost de provizii, în cele din urmă marinarii au decis să se întoarcă la Constanța, unde au predat nava autorităților române. Cei mai mulți marinari au rămas în România, iar cei câțiva care s-au întors în Rusia au fost executați.

32 de marinari au plecat în Argentina. Ultimul supraviețuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Beșoff, a murit în 1987, la Dublin, la vârsta de 102 ani.

1908 : S-a înființat Societatea Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului București).

Prin legea votată în Parlament în primăvara anului 1908, s-a contingentat între diferitele rafinării vânzarea lampantului în țară. Scopul noii legi era de a sprijini rafinăriile independente și de a consolida industria petrolului.

1908 Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher
Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher

Această societate a reușit să grupeze în jurul ei toate fabricile de petrol și să pătrundă în toate regiunile, sporind numărul instalațiilor de depozitare și de vânzare pentru a dezvolta consumul și a putea reduce cheltuielile unitare ale distribuirii.

A deținut monopolul pentru distribuția produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908–1920, fiind patronată de societățile petroliere cu capital străin Steaua Română și Româno-Americană, fiecare membru păstrându-și, însă, deplina libertate atât în privința producției, cât și a exportului.

1914: Are loc vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța.

Vizita Țarului la Constanţa, 1914. Familia Imperială rusă coboară de pe  vasul Standard. “Regele Carol I purta uniforma de mareşal rus şi avea în  mână bas… | Великий

Evenimentul s-a desfășurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale – trebuia să aleagă una dintre alianțe.

Țarul Nicolae al II-lea a sosit la 1/14 iunie pe mare, fiind așteptat în port de Regele Carol I (în uniformă de mareșal rus și având în mână bastonul de feldmareșal, primit cu doi ani înainte din partea țarului), principele moștenitor Ferdinand și fiul său Carol, generali și ambasadori, o mulțime de oameni.

1920: S-a născut la Brasov, Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor, muzicolog, pedagog şi matematician; a inventat polimetronomul electronic; fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu; (d. 4 martie  2005).

A studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

Imagine similară

  Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii „George Enescu” din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.

Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus ”Patru dansuri simfonice”, o suită pentru orchestra de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece

  A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001) „pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a Operei Naționale din București”.

 1925: S-a născut filosoful francez de origine română Serge Moscovici, unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice şi ai psihologiei sociale; (m. 2014).

1925: Legea de unificare administrativă

O perioadă după Marea Unire, s-a păstrat specificul organizărilor administrativ-teritoriale existente în provinciile istorice unite cu Vechiul Regat. Aceasta s-a întâmplat până la legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, lege intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1926, prin care s-a stabilit o organizare administrativă unitară la nivelul întregului Regat.

  1932: A murit la București, Nicolae Vermont (Isidor Grünberg), pictor şi gravor, membru fondator al societăţilor artistice „Ileana” şi „Tinerimea română”, în cadrul cărora a expus cu regularitate (n. 10 octombrie 1866, Bacău).

artmirc-Cufarul cu Diamante...-Nicolae VERMONT-(1866 +1932)- Pictor Român  Modern__P. 2_2021. - YouTube

1933:  S-a născut  multiplul campion european şi mondial la lupte, Dan Pârvulescu. (m.2007).

1935: În portul  Constanța sosește vasul „Prințesa Maria” cu rămășițele pământești ale domnitorului Dimitrie Cantemir și cu câteva documente de arhiva din Tezaurul Romaniei,  care fusese trimis la  Moscova în timpul Primului Razboi Mondial.

Osemintele lui Dimitrie Cantemir (fără craniu!) au fost aduse în țară la  bordul navei „Principesa Maria” – Rezistenta

Foto: Portul Constanța. Coborârea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la bordul navei „Principesa Maria”.

Arhivele au constat în registrele contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric.

Printre cei care au așteptat transportul, erau Nicolae Iorga și Nicolae Titulescu.

16 iunie 1935, Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul spre gara C.F.R. Constanța.

Foto: Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul cu rămășițele pământești ale domnului Cantemir spre gara C.F.R. Constanța.

Rămăşiţele pământeşti ale lui Cantemir nu erau întregi. Procesul verbal întocmit de oficialităţile române arată că în raclă erau doar o parte din oseminte, îmbrăcate într-un veşmânt oriental, însă fără nicio bijuterie, care să fi aparţinut domnitorului, iar craniul acestuia lipsea

În data de 16 iunie, rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir au fost transportate cu un tren special la Iași, făcând scurte staționări la Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, fiind întâmpinat în fiecare oraș cu onoruri militare și slujbe religioase.

La Iași, sicriul a fost depus, în urma unei ceremonii speciale, cu 101 salve de tun și serviciu divin, la Biserica Trei Ierarhi.Pe lespedea sa de mormânt este scris următorul text:
„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

1936: S-a născut in comuna Vizantea-Livezi, judetul Vrancea, actorul Cornel Coman; (m. 5 mai 1981, București).

A studiat la Liceul Unirea din Focșani si in 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A fost actor al Teatrului Bulandra din capitală si a jucat in piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic, Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte.

A fost casatorit cu Letitia Maria Coman si a avut un fiu. A murit la 5 mai 1980 in București, la varsta de 44 de ani.

În anul 1981 i s-a decernat post mortem premiul ACIN pentru întreaga activitate.

1941: S-a născut matematicianul şi profesorul Viorel Barbu; activitatea sa ştiinţifică s-a orientat cu precădere spre domeniul ecuaţiilor diferenţiale; membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for (1998-2002), preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (2002-2012).

  1941: S-a născut la București, compozitorul şi pianistul Vasile V. Vasilache (Vasile Vasilache jr.), fiul actorului, compozitorului şi comicului Vasile Vasilache; (m. 1991, București), fost membru al popularului cuplul de comedie antebelic,  Stroe si Vasilache.

Vasile V. Vasilache – Dreptul La Neuitare (2009, CD) - Discogs

A urmat cursurile Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1960–1965). A fost regizor muzical la Radio-Televiziune. A debutat în 1967 cu melodia Ploaia și noi cu care a înregistrat un foarte mare succes, iar din din 1969 a început să scrie spectacole de revistă.

A compus muzică ușoară: Vechiul pianÎntâiul gândTe iubesc orice-ar spune inimaNu pot trăi fără dorul tăuNu cred în steleDorulBună dimineața soareCine ești tu, etc., muzică pentru spectacole: Evadatul în concertȘcoala nevestelorDe la Cărăbuș la SavoyDai un biban dar face, muzică de film: ZestreaElixirul tinereții.

 1944: S-a născut la Rucăr (jud.Argeş) regizorul și scenaristul  de film Şerban Creangă ( decedat: 08.10.2012 la Bucureşti).

A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1968). „Primele sale filme – Căldura şi Aşteptarea – îl recomandă drept un discret creator de atmosferă poetică, născută nu din gesturi lirice juvenile, ci din capacitatea eroilor de a absorbi înţelesurile mai tainice ale lumii” scria criticul Magda Mihăilescu, Magazin estival Cinema 1983)


Imagini pentru Şerban Creangă.

A fost fratele scenaristului şi criticului de film Mihai Creangă   și soţul criticului de film  Ioana Creangă.

1944: S-a luat decizia de înlăturare a mareșalului Ion Antonescu de la putere.

În noaptea de 13/14 iunie, într-o casă, pe Calea Moșilor nr. 103, s-au întâlnit Constantin Sănătescu și Constantin Vasiliu-Rășcanu (reprezentând Palatul Regal și, respectiv, Armata), Grigore Niculescu-Buzești (din partea Partidului Național Țărănesc) și Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș (din partea Partidului Comunist Român), într-o consfătuire secretă, și au decis ca mareșalul Ion Antonescu să fie înlăturat de la putere la 15 august. Data a fost schimbată ulterior

 1958 : A avut loc revolta deţinuţilor politici anticomuniști închişi la Gherla.

Închisoarea din Gherla. imagine preluată din “Memorialul Durerii”, film realizat de Lucia Hossu-Longin - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Regimul barbar aplicat deţinuţilor politici la Gherla a dus la declanşarea mai multor revolte în rândul acestora în perioada 1945-1964.

Cel mai amplu protest de acest fel este cel cunoscut sub denumirea de „rebeliunea de la Gherla” izbucnit la 14 iunie 1958 și  a pornit din camera 86 (cea a „frontieriştilor”), treptat acestora alăturându-li-se deţinuţi din toate categoriile.

Aceştia au stat baricadaţi timp de două zile într-una din celulele penitenciarului, au smuls şi aruncat obloanele de la ferestrele cu vedere spre oraş, au strigat injurii la adresa guvernului, partidului şi administraţiei, au scandat revendicări, precum „Vrem pachet şi vorbitor!”, „Suntem deţinuţi politici!”, „Să vină Crucea Roşie!”, au cântat „Deşteaptă-te române!”, „Pe-al nostru steag” şi „Marseilleza”.

1958 Revolta deținuților politici de la Gherla

Revolta de la Gherla a luat sfârşit prin intervenţia în forţă a administraţiei penitenciarului, care a spart uşa celulei, iar răzvrătiţii au fost crunt bătuţi şi dispersaţi.

Participanţii au fost anchetaţi în regim de pedeapsă (cu bătaie şi un regim alimentar draconic, cu 250 gr. pâine şi o gamelă cu apă caldă la câteva zile), iar 22 dintre aceştia au primit condamnări suplimentare cuprinse între 5 şi 15 ani.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
articol preluat de pe www.memorialsighet.ro.

1958 : A fost arestat monahul Sandu Tudor, gazetar și poet.

1958 Sandu Tudor (fotografie a Securității)

Alexandru Teodorescu (cu pseudonimul literar Sandu Tudor) a fost monah din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahal Daniil, gazetar, poet, inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. 

După ce a fost urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Sandu Tudor a fost arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat „spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române”.

A executat între 1949–1952 pedeapsa de muncă silnică la Canalul Dunăre–Marea Neagră.

După terminarea detenției Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău.

La 14 iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare

Părintele Daniil n-a mai ieșit din închisoare. S-a chinuit la Aiud și a trecut la Domnul, după datele Securității, în 1962, trupul său fiind aruncat în Râpa robilor printre miile de moaște martirice, fără cruce sau mormânt.

 1961: S-a născut poetul Radu Florescu; membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.

Imagini pentru radu florescu poet

  1979: A murit inginerul constructor Cristea Mateescu; lucrări privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a; şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni; membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 1894).

 1987: A murit Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist, unul dintre promotorii ergoterapiei în România (terapie care utilizează activitatea în vederea readaptării handicapaţilor fizic şi mintal); preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (n. 1914).

  1990: În Bucureşti au sosit două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului.

„Ortacii” au venit la chemarea lui Ion Iliescu, ales președinte al Romaniei la 20 aprilie 1990, cu scopul oficial de  a sprijini  autoritățile in conflictul cu manifestanții anticomuniști din Piata Universității.

Au atacat sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora,facultăți și studenți (14-15 iunie 1990).

Au fost devastate Universitatea Bucureşti, precum şi sediile unor partide (PNL, PNŢCD), redacţii de ziare şi locuinţe ale unor oameni politici (Ion Raţiu).

Evenimentele au starnit indignarea opiniei publice internationale si au dus la pierderea simpatiei Occidentului, pe care Romania le-a castigat prin Revolutia din decembrie 1989.

Pe langa sutele de raniti, au existat morti, disparuti, arestari fara mandate.

In ciuda cumplitelor violente, Iliescu le-a mulțumit ortacilor conduși de Miron Cosma.

La șase zile după incidente, la 20 iunie 1990, Ion Iliescu a rostit juramântul de investitură ca președinte al României.

1991: La intrarea în Parcul Libertăţii din Bucureşti a fost ridicată o cruce în memoria victimelor mineriadei din  din 13-15 iunie 1990.

1998: A avut loc zborul inaugural al cursei TAROM, Bucureşti-Satu Mare-New York.

2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, primul alpinist roman care a ajuns pe Everest, incepe expeditia pe cel mai inalt varf din Peru, Huascaran.

 

2012: A murit violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă.

Dumitru Capoianu

A câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” regizat de Ion Popescu Gopo, pentru care a compus muzica; (n. 1929).

2013: A fost inaugurat podul Calafat-Vidin, pod feroviar şi rutier pe Dunăre, care conectează oraşele Calafat (România) şi Vidin (Bulgaria).

2013 Podul Calafat-Vidin

Podul este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă (puncte terminale) oraşul german Dresda de oraşele Istanbul (Turcia) şi Salonic (Grecia).

Construit după o tehnologie ultramodernă, numită de specialişti „spate de cămilă”, cu o lungime de 1.791 de metri, podul este este cel mai lung dintre cele existente peste fluviu.

Până în acel moment, pe porţiunea de 470 kilometri din Dunăre care formează graniţa bulgaro-română era în funcţiune un singur pod, între Ruse şi Giurgiu (Podul Prieteniei, inaugurat la 20 iunie 1954).

2016: A decedat jrnalistul român Ilie Călian, cunoscut cronicar literar şi critic de artă ; (n. 9 decembrie 1942, București).

Ilie Calian- Virgil Tomulet In Memoriam - YouTube

Ilie Călian a fost membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și după 1990 a condus ziarul Adevărul de Cluj, devenit în 2007 Făclia de Cluj. În anul 2000, a fost distins de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România cu Ordinul Ziariștilor cls. I iar în 2012 Instituţia Prefectului Judeţului Cluj îi oferă titlul ”Onoare pentru Cluj”.

2018: A murit Natalia Gliga,o interpretă de muzică populară și de romanțe cu o  contribuție deosebită la punerea în valoare a moștenirii culturale tradiționale folclorice de pe Valea Superioară a Mureșului; (n. 1940).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din porunca dumnezeiasca, la misiunea de proroc.

Ilie i-a descoperit lui Elisei revelatia dumnezeiasca si a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu, ca indoit sa-i dea acestuia harul prezent in el.

Elisei si-a parasit casa si familia si a urmat lui Ilie. L-a urmat pe Ilie pana la inaltarea acestuia la cer, cand i-a preluat cojocul, dar si darul profetic.

De la nastere s-a aratat mare facator de minuni, pentru ca o juninca de aur din Silom, careia israelitenii ii aduceau jertfele lor, a murit in ceasul nasterii lui Elisei si a mugit asa de tare, incat glasul ei s-a auzit pana la Ierusalim.

Dumnezeu a facut multe minuni prin intermediul prorocului Elisei: a despartit apele Iordanului precum odinioara Moise despartise apele Marii Rosii; a facut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apa transeele de aparare excavate in razboiul cu Moabitenii; a inmultit untdelemnul din vasele vaduvei cea saraca; l-a inviat pe fiul femeii sunamite; a hranit o suta de oameni cu douazeci de paini mici, l-a vindecat pe Neeman, capetenia de osti de boala leprei; a lovit cu lepra pe sluga lui Gehazi din pricina ca acesta s-a mandrit; a orbit toata ostirea siriana, iar alta ostire a pus-o pe fuga; a prorocit multe care aveau sa se intample.

A murit in  jurul anului 839 i.d.H. si a fost inmormântat în Samaria, la Sevastopoli.

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/14/o-istorie-a-zilei-de-14-iunie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. Cinemagia.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro.

14/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: