CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 5 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 5 octombrie în istoria noastră

1455: Sultanul otoman Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, îi adresează domnului Moldovei,  Petru al III-lea Aron, un ultimatum prin care îi cere plata unui tribut (haraci) anual de 2 000 de  galbeni în termen de trei luni de zile. În schimbul păcii din partea turcilor, Petru Aron a acceptat în 1456 să plătească acest tribut.

Petru al III-lea Aron, domn al Moldovei

Domnul Moldovei, Petru al III-lea Aron,era fiul natural al voievodului Alexandru cel Bun, mama sa nefiind cunoscută.

A avut trei domnii în Moldova: octombrie 1451 – februarie 1452; august 1454 – februarie 1455; mai 1455 – aprilie 1457 si a fost răsturnat de la putere de Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457.

Petru Aron s-a refugiat în Polonia, apoi în secuime, fapt care  provoacă ostilităţi intre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin.

După lupta de la Baia din 1467, când Ştefan cel Mare îl învinge pe Matei Corvin, Petru Aron este prins de Ştefan cel Mare şi executat (probabil în 1469).

1602 : Marele vornic moldovean Nestor Ureche, tatăl marelui cronicar Grigore Ureche, a încheiat construirea Mănăstirii Secu aflată pe locul unei mici sihăstrii, numita atunci „Schitul lui Zosima”.

Ținutul Neamțului, în imagini cartofilice vechi (XII). Mănăstirea Secu,  locul confruntării dintre turci și greci la 1821 | Radio Mplus

Manastirea Secu este una dintre vechile vetre monahale ortodoxe din judetul Neamt. Aflata intre localitatile nemțene Vanatori si Pipirig, mănăstirea a fost construita in anul 1602, de catre marele vornic Nestor Ureche, tatăl marelui cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, pe locul unei mici sihăstrii datând de pe la 1500, numita „Schitul lui Zosima” unde un grup de sihaștri vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume, „Schitul lui Zosima”.

Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550, de catre doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai.

Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte, la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579; 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri.

Astfel, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic.

Nestor Ureche ajunsese în rândurile celor dintai boieri ai Moldovei, sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogăția casei sale, către care se indreptau veniturile a peste saptezeci de sate, dar si prin istetimea minții. El avea demnitatea de „mare vornic”, fiind judecatorul principal al tarii si „mai marele curții domnești”.

Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, cărți și moșii, asa cum erau înzestrate toate manastirile domnesti în vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind ieroschimonahul Dosoftei.

Mănăstirea Secu este o mănăstire de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Pisania originală, așezată pe peretele de sud al bisericii mari, scrisă în limba slavonă, mărturisește următoarele: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născatoare de Dumnezeu și cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul și cu ale tuturor sfinților […] s-au făcut acest locaș dumnezeiesc și s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt […] de smeritul și mult greșitul și nevrednicul rob al Stăpanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Țării de Jos și de Doamna lui Mitrofana și de copiii lui: Vasile și Grigore și de alți de Dumnezeu dăruiți copii ai lor […] Și s-au început a se zidi la anul 7110 (1602), iunie 7, și s-a ispravit în același an, octombrie 5

1830: A încetat din viaţă cărturarul şi memorialistul Constantin (Dinicu) Golescu, descendent dintr-o veche familie de boieri munteni.

240 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI DINICU GOLESCU – ACASA | Semnalul Oltului,  Râmnicului si Argesului

Era cel de al patrulea copil al banului Radu Golescu şi al Zoiţei, fiica clucerului Constantin Florescu. Vlăstar al uneia din vechile familii boiereşti din Ţara Românească, a primit, ca şi fratele său, Iordache Golescu, o educaţie îngrijită, acasă şi la Academia grecească din Bucureşti.

A participat la înfiinţarea unei societăţi literare secrete la Braşov, iar în 1825 în timpul călătoriei sale prin Europa a fost iniţiat în francmasonerie într-o lojă masonică din Elveţia; în acelaşi an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureştene.

A fost ispravnic, vel agă, hatman, si din 1821, mare logofăt al Ţării de Jos.

A iniţiat impreuna cu  alţi români patrioti  la Braşov în  anul 1822, o Societate literară care depăşea sfera preocuparilor culturale.

 In 1826, a înfiinţat pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care tinerii puteau învăţa gratuit, indiferent de categoria socială din care făceau parte. 

A fost printre întemeietorii Societăţii Literare din 1827, la Bucureşti, a contribuit activ la apariţia primului ziar în limba română, “Curierul românesc” şi a subvenţionat apariţia primei gazete în limba română editată în străinătate, Familia Lipschii(1827).

Dintre scrierile sale, cea mai importantă este „Însemnare a călătoriei mele”, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826, tipărită la Buda în 1826.

Este primul jurnal călătorie tipărit din literatura română.Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindeşte trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.

Dinicu Golescu este tatăl celor patru „fraţi Goleşti” (Ştefan, Nicolae, Alexandru şi Radu) care au avut un rol important în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 şi a celorlalte mari evenimente politice din istoria românească a secolului al XIX-lea.

1841 (5/17): S-a născut la Focșani, Vrancea, maiorul erou al Războiului de independenţă căzut la 30 august/11 septembrie 1877 în timpul asaltului redutei Griviţa 2, în fruntea batalionului I din Regimentul 10 dorobanți pe care-l comanda .

Portrete de eroi - maiorul George Sontu

Foto: Maiorul erou Gheorghe Şonţu 

La 18 ani a intrat în Școala Militară de ofițeri din București. După absolvire, a fost repartizat sublocotenent în Regimentul 5 Infanterie aflat cu subunitățile sale la Brăila și Galați. 

În 1864 a fost înaintat la gradul de locotenent, în 1867 la cel de căpitan, iar în 1874 la gradul de maior și mutat la Regimentul 6 Dorobanți Focșani, unde îndeplinea funcția de comandant de batalion. În ziua de 30 august/11 septembrie 1877, maiorul George Șonțu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3, care a deschis atacul și a întreprins primele acțiuni ofensive de cucerire a redutei Grivița – operațiuni soldate cu numeroase pierderi de vieți omenești. Printre cei căzuți la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat și bravul ofițer Gheorghe Șonțu.

1847: S-a născut la Alexandria, județul Teleorman, Anghel Demetriescu, istoric, scriitor şi critic literar, publicist; membru corespondent al Academiei Române din 1902;  (d. 18 iulie 1903, Karlovy Vary).

Anghel Demetriescu - biografia lui Anghel Demetriescu referate

A urmat Facultatea de Litere din București, lucrând ca pedagog la Școala Macedo-Română, pentru a se întreține. Deși a terminat cursurile facultății, nu a trecut examenul de licență, după cum nu trecuse nici examenul de bacalaureat, după terminarea liceului.

În 1869 a obținut prin concurs catedra de Istorie și Geografie la cursul inferior al Liceului Sfântul Sava din București, mai târziu și de director al internatului liceului, avându-i elevi pe Take Ionescu și Barbu Ștefănescu Delavrancea.

În 1878 a obținut de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de Filologie și Istorie la Berlin (1878–1881). A concurat, fără succes, cu Gr. Tocilescu la catedra de Istorie antică a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost în continuare profesor la Sfântul Sava și la Seminarul „Nifon”, profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București și a întocmit, la cererea ministrului Spiru Haret, un raport pe baza căruia s-au înființat primele biblioteci populare (1898).

A colaborat la Foaia Societății pentru cultura poporului românTranzacțiuni literare și științificeRevista contimporană (din al cărei comitet de redacție a făcut parte), România liberăConservatorulRevista literarăNațiuneaEpoca literarăConvorbiri literare. În Literatura și arta română a publicat temeinice studii de estetică literară. A redactat sau tradus manuale școlare: Primele elemente de gramatica ellenăVersiuni și teme asupra elementelor de grammatică ellenăElemente de geografieConvorbiri asupra istoriei naturale (în colaborare cu Șt. Michailescu); a tradus, din încredințarea Academiei Române, Istoria romană de la Nerone până la Alexandru Sever de Dio Cassius.

1850: S-a născut la Oșești, Vaslui  Grigore Cerchez, inginer şi arhitect, susţinător al curentului de afirmare a specificului naţional în arhitectură; (m. 14 mai 1927, la București).

A urmat cursurile la École Centrale des Arts et Manufactures de la Paris. A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului neoromânesc, inițiat de către un alt arhitect de renume, Ion Mincu la sfârșitul secolului XIX, după obținerea independenței României, vizând redescoperirea specificității stilului tradițional românesc în arhitectura modernă. 

1850-1927 Grigore Cerchez-21

De factură cultă, dar având drept referință forma tradițională, neoromânismul era și o expresie a nevoii de cristalizare a unei culturi naționale cu o identitate puternică. În perioada 1876–1879 a fost inginer șef al orașului București, iar între aprilie–mai 1886 și 1 august 1886–21 noiembrie 1886, primar interimar al Bucureștiului.

Prima sa construcție în stil neoromânesc s-a ridicat la Brăila: filiala Băncii Naționale a României (1886), urmată de clădirea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1904–1908), sediul Teatrului de Comedie de pe Calea Victoriei (Odeon, 1911). A participat la proiectarea palatului Academiei de Studii Economice din București, a conceput o aripă a palatului Cotroceni, o serie de locuințe ale unor personalități de renume: Casa Dr. Herescu de pe Bulevardul Dacia, Casa Niculescu-Dorobanțu (nu mai există astăzi, a fost bombardată în 1944), Casa Lahovary de pe Strada Orlando, Casa Dissescu de pe Calea Victoriei și Casa Balotescu din Râmnicu Vâlcea.

1857: S-a născut (5/18 octombrie), Maica Smara – pseudonim pentru Smaranda Gheorghiu, scriitoare, publicistă si militanta a miscarii feministe din România, prima românca reprezentanta a României la congrese internationale;  (d. 26 ianuarie 1944).

Smaranda Gheorghiu, Foto: roxanaelenaf.wordpress.com

A fost o nepoată a scriitorului Grigore Alexandrescu si este cunoscută și sub numele de Maica Smara, primit de la Veronica Micle.

Din versurile sale pentru copii, unele au intrat chiar în tradiția orală, precum “Vine vine primăvara / Se așterne-n toată țara / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”…)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de  Mihai Eminescu  și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle.

Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care ConvorbiriliterareFântâna BlanduzieiLiteratorulTribunaUniversul, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca om de cultură, a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din străinătate, ca Dante AlighieriStoria et Arte di RomaAlianțaUniversală a Femeilor, fiind prima româncă reprezentantă a României la congrese internaționale. 

A scris cărți și a ținut conferințe pentru a relata impresii din aceste călătorii: Schițe si amintiri din ItaliaDe la București la Capul NordSchițe și amintiri din CehoslovaciaO româncă spre Polul Nord. A scris beletristică: Din pana suferințeiVeronica MicleCorbul cu pene de aurȚara meaSimfonii din trecutRănile noastre socialeInteligența Femeii. Nepoata poetului Grigore Alexandrescu spunea despre școală că este „o neîntreruptă ucenicie, care îți răpește timp, energie, jertfă, oferindu-ți în schimb sentimentul datoriei împlinite.

1864: A fost înființată printr-un decret dat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în urma unor demersuri făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, Școala Națională de Arte Frumoase din București.

1864 Școala Națională De Arte Frumoase (clădirea Monetăriei)-21

Primul ei director a fost pictorul Theodor Aman. Școala a funcționat cu secțiile: Pictură, Sculptură, Gravură, Arhitectură, Desen linear, Estetică, Istorie și Perspectivă, în clădirea Monetăriei Statului pâna în 1912, când aceasta a fost demolată. A purtat acest nume între 1864–1931, de-a lungul timpului, având diferite nume oficiale, ca Academia de Belle-Arte, Școala Superioară de Arte din București, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Academia de Arte și, în final, Universitatea Națională de Arte București.

1865 (5/12): S-a născut la Focșani, juristul Ştefan Gh. Longinescu, specialist al vechiului drept românesc; membru corespondent al Academiei Române din 1910 (m. 1931, București).

1865-1931 Ştefan Gh. Longinescu-21

A absolvit Facultatea de Drept a Universității ieșene, luând licența în Știinte Juridice. A practicat avocatura, a fost judecător de ocol, supleant la tribunal, judecător de instrucție la Galați și chimist în Laboratorul lui Petru Poni. De asemenea a studiat Matematicile superioare cu profesorul Climescu, apoi cu Melik și Țoni, studiu care, mai târziu i-a stârnit interesul pentru Logica judiciară și Arhitectura dreptului. În 1895, prin concurs, s-a specializat în Germania, un an mai târziu obținând la Berlin doctoratul în Științe Juridice. După o perioadă profesor de Drept la Iași, a ocupat Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din București, asigurând, din 1908, și cursul de Istoria dreptului românesc. Din operele sale: Istoria dreptului românesc din vremile cele mai vechi până azi (prima lucrare de acest gen din literatura noastră de specialitate), Elemente de drept roman (9 vol.), Pravila lui Vasile LupuPravila Moldovei din vremea lui Vasile LupuAșezământul de legătură al lui Mihai ViteazulMedicina legală în legile vechi româneștiPravila lui Alexandru cel Bun.

1881: S-a născut Barbu Lăzăreanu (Baruch Lazarovici), istoric literar, poet, bibliograf şi publicist; membru titular al Academiei Române din 1948, director al Bibliotecii Academiei (1948-1957); (m. 1957).

1882: S-a născut Emanoil Hagi-Mosco, istoric şi publicist cu contribuţii în domeniul heraldicii româneşti,  membru fondator al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române; (m. 1976).

 1886: S-a născut Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog, autorul  unor importante contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice.

A înfiinţat, în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul dintre primele de acest gen din lume; (m. 1972).

1897: Apare la Bucureşti, „Albina„, revista enciclopedica saptamânală destinată culturalizării poporului, condusă de un comitet director format din P.Garboviceanu, C.Radulescu- Motru, I.Otescu, C.Adamescu s.a.; (1897-1916; 1922-1928; 1933-1937).

Imagini pentru Bucureşti, "Albina", revista enciclopedica photos

A apărut săptămânal, cu întreruperi, până în 1945, iar prin costul redus și conținut, putea fi la îndemâna populației rurale.

1902: S-a născut in localitatea Salcia, județul Teleorman, Zaharia Stancu,  prozator, poet şi ziarist român.

Antidot la uitare - Zaharia Stancu - YouTube

Cartea sa “Desculţ”este tradus în 24 de limbi, fiind până în 1988 cel mai tradus roman românesc din toate timpurile, printre altele existând o traducere şi în limba japoneză.

A decedat in ziua de 5 decembrie 1974, la București.

Dicţionarul Membrii Academiei Române (1866-1999), dă ca dată a naşterii  sale ziua de 7 octombrie 1902.

1913: S-a născut muzicologul și profesorul Ovidiu Varga, fost director al Direcţiei muzicale a Radiodifuziunii Române (1951-1968); (m. 1993).

1918:  Declaraţia de independenţă a Transilvaniei, adoptată de Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania în şedinţa din 29 septembrie de la Oradea, este citită în plenul  Parlamentului Ungariei, la Budapesta, de dr. Alexandru Vaida-Voievod; (5/18 octombrie 1918).

Cum a ajuns Alexandru Vaida Voevod întâiul premier al României Mari, în  locul lui Iuliu Maniu

Foto: Alexandru Vaida-Voevod
Depunerea declaratiei a urmat mai multor actiuni ale  fruntașilor politici ai  românilor, prin care s-a incercat dobandirea independentei.

La sfarsitul lunii septembrie, Comitetul executiv al Partidului National Român a adoptat o declarație care proclama “independenta natiunii romane”.

In aceasta Declarație, românii ardeleni isi afirmau dreptul inalienabil la o viata nationala independenta.

 Cu o zi inainte ca Alexandru Vaida, unul dintre conducatorii Partidului National Român din Transilvania si apoi al Partidului National-Taranesc Român, sa dea citirii actul,  imparatul  Carol I a lansat manifestul “Catre poparele mele credincioase”,  in incercarea de a salva monarhia de la dezintegrare, propunand  ca solutie, federalizarea Austro-Ungariei, dar solutia sa nu a fost luata in seama.

Ulterior acestui eveniment, s-a format Consiliul National Român Central cu sediul la Arad care a devenit organul central al luptei românilor pentru unire.

 1929: S-a născut Ion Dodu Bălan, critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator, publicist și profesor universitar.

A MURIT Ion DODU BĂLAN – Evenimentul Zilei

S-a îngrijit, aproape o jumătate de veac, de editarea operei lui Octavian Goga (m. 2018).

1929: S-a născut la București, Catinca Ralea, traducătoare din literaturile americana, engleza si franceza, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-tv din România; (d. 19 ianuarie 1981, București).

Imagini pentru catinca ralea

Catinca Ralea a fost o femeie extraordinara, o personalitate culturală remarcabilă, una dintre prezențele distincte ale micului ecran, om de rafinata cultura, traducator si jurnalist, „profesionistă a întrebarii”, cum a fost apreciata pentru finețea, eleganța si ineditul cu care îsi croia interviurile.

Era fiica lui Mihai Ralea (eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru al Academiei Române, director al revistei „Viața românească” (din 1933) și soția cunoscutului actor Emanoil Petruț.

A condus secția de limbă engleză la Radio România mai mulți ani, intervievându-i, printre alții, pe Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard.

1930: În contextul crizei economice (1929-1933), dar și al reluării planurilor Germaniei de dominare a Europei centrale, în țările din Balcani s-a pus în discuție realizarea unui pact regional.

1930 Ștefan Cicio-pop. Portret De Carol Wolf-21

In acest spirit, incepe prima Conferinţă Balcanică, reuniune cu caracter neguvernamental la care au participat delegații din România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Grecia și Turcia.  Conferinţa a avut loc la Atena şi a durat pană pe 12 octombrie. Delegația română a fost condusă de Ștefan Cicio-Pop (foto), președinte al Adunării Deputaților (1928-1931; 1932-1933). Delegaţii au convenit sa încheie un pact balcanic.

Lucrările s-au desfășurat pe șase comisii: organizatorică, politică (președinte: V.V. Pella), intelectuală, economică, comunicații și politică socială.

La această conferință a fost stabilită respectarea principiului egalității tuturor statelor și apropierea în toate domeniile. Un rezultat pozitiv a fost grăbirea tratativelor greco-turce, finalizate cu acordul semnat la Ankara, la 30 octombrie 1930.

1931: S-a născut Aurel Manolache, compozitor de muzică uşoară şi de teatru, dirijor, fondatorul Teatrului „Fantasio” din Constanţa, al cărui director a fost timp de mai mulţi ani.

Imagini pentru manolache, compozitor photos

A iniţiat în 2001  Festivalul Mamaia Copiilor,  împreună cu compozitorul Dumitru Lupu, directorul artistic al evenimentului; (m. 2010).

1937: A avut loc, la București, deschiderea solemnă a Jocurilor Balcanice de atletism, desfășurate pentru prima dată în România. Cu ocazia acestui eveniment, sculptorul Constantin Baraschi a realizat lucrarea „Aruncătorul de lance” (5/12).

1938: A murit Demostene Russo, istoric (specialist în bizantinologie) şi filolog (elenist, cu preocupări în domeniul literaturii române vechi).

S-a consacrat îndeosebi studierii relaţiilor româno-greceşti şi a influenţei elene în România.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1919 (n. 1869, în Grecia).

1940: În România  a fost  suspendată  Constituţia din  27 Februarie 1938. februarie 1938 si regele Carol al II-lea cedează generalului Ion Antonescu principalele prerogative cu care era investit pentru conducerea ţării.

1942: S-a nascut in localitatea Cheud, județul interbelic Sălaj, cântăreața de muzică populară Angela Buciu.

Interpreta de muzică tradiţională Angela Buciu: „Este cazul să ne dăm jos  vălul minciunii de pe faţă şi să privim viaţa cu ochii minţii” –  Evenimentul Zilei

A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Institutul Pedagogic din Baia Mare, absolvite în anul 1972 şi pe cele ale Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, absolvite în anul 1981.

S-a ocupat de tradiţiile populare, culegând folclor, datini, obiceiuri tradiţionale, cercetând costumele populare din zona Maramureş, dar şi din alte zone etnografice ale ţării.

În anul 2004 a fost aleasă deputat în Parlamentul României.

A efectuat numeroase turnee în ţară şi în străinătate, ca solistă de muzică populară. Face parte din Ansamblul Naţional „Transilvania” din Baia Mare. Este membră a Academiei Artelor Tradiţionale.

Premii obţinute:

medalia de bronz la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia
Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a V-a
Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a
laureată a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii, etapele republicane din 1981, 1983, 1985
premiul Fundaţiei „Ethnos”, 1995
premiul „SADCO 2000”, secţiunea Muzică Tradiţională şi activitate artistică

Opera Angelei Buciu cuprinde cca 120 înregistrări muzicale, pe 15 discuri Electrecord, casete şi CD-uri

A primit la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală” si  la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului.”

 1942: La Opera Română din Bucureşti a avut loc premiera baletului „Demoazela Măriuţa”, de Mihail Jora (pe un scenariu semnat de Aprilian Medianu, după romanul „Din vremea lui Căpitan Costache”, de Alexandru Antemireanu).

 1945: S-a născut criticul,teoreticianul literar şi publicistul Alexandru  Călinescu.

1949: S-a născut cineastul Dumitru Călugăru, realizator a  peste o sută de filme de scurt metraj şi documentare.

Imagini pentru Dumitru Călugăru,photos

A infiintat in urma cu aproximativ 35 de ani Cineclubul „Constantin Brancusi”, deseori interpretand rolul sculptorului gorjean. „Nea Mitica” a fost iubit in mod deosebit de catre copiii pentru care ani de-a randul l-a intruchipat pe Mos Craciun. Dumitru Calugaru a fost colaborator al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”.

A decedat in data de 1 decembrie 2012.

1949: S-au stabilit relaţii  diplomatice la rang de ambasadă, între România şi Republica Populară Chineză.

Primele contacte oficiale româno-chineze au avut loc la Paris, în anul 1880, între Mihail Kogălniceanu şi reprezentantul Chinei în capitala Franţei.

La 18 octombrie 1939, s-au stabilit relaţii diplomatice între România şi Republica China. Acestea au fost întrerupte la 10 iulie 1941, ca urmare a recunoaşterii de către guvernul român a guvernului de la Nanjing, format din elemente pro-japoneze.

România a fost a treia ţară care a recunoscut Republica Populară Chineză , după U.R.S.S. (3 octombrie) și Bulgaria (4 octombrie). Primii ambasadori au fost acreditați în martie 1950.

1950: S-a născut la Bucuresti, Doina Uricariu, poetă, editor şi eseistă.

A publicat nouă volume de versuri din anul 1976 până în prezent, inclusiv o antologie de autor în 1998. Volumele sale au primit numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor din România și Republica Moldova.

Imagini pentru Doina Uricariu,photos

De asemenea, a publicat studii de critică literară, precumApocrife despre Emil Botta, Ecorșeuri, studii critice despre Emil Botta, Dominic Stanca, Jeni Acterian și lirica paradoxistă a lui Florentin Smarandache (1998), la Editura Eminescu.

După 1990, devine președinte al grupului editorial Du Style/Universalia Group.

Este membră a mai multe organizații ale scriitorilor, naționale și internaționale, PEN Club, Societatea Culturală Europeană și a Uniunii Scriitorilor din România si președintele unei fundații de caritate, Fundația Universalia din București.

A fost numita director al Institutului Cultural Român (ICR) din New York in 2012.

1956: Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 7 ani de închisoare corecţională, sub acuzaţia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste, pe scriitorul Nicolae Balotă. Fusese arestat la 3 ianuarie, în acelasi an.

Nicolae Balotă: certitudinea unei opere, dilemele unei vieţi - Contemporanul

Foto: Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nice) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român.

A fost licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1947) si sustine o teza de doctorat în literatură universală și comparată la Universitatea clujeană.

Devine asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954).

Prima oară este arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent. Este judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie.

Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic.

După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist.

Urmează 7 ani de detenție in diverse inchisori comuniste, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității.

Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan”,rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium.[4] După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.

În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța).

Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța.

A primit Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974), Premiul Național pentru literatură (1999)

În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa. În ultimii ani a trăit la Nisa, in Franta.

A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).

 1978: A murit istoricul Mihai Berza, specialist în istoria Evului Mediu; preocupările sale au vizat, printre altele, istoria economiei şi a ideilor, genealogia şi heraldica; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1907).

1985: A murit folcloristul şi etnologul Adrian Fochi; autor al unei monumentale lucrări de referinţă, „Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte” (1964); studii axate îndeosebi pe cercetarea comparată a folclorului popoarelor sud-est europene; (n. 1920.

 1993: A murit la Bucureşti, părintele profesor Dumitru Stăniloae, considerat unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi şi gânditori creştini din lume cu contribuţii fundamentale în domeniul dogmaticii.

S-a inscris la Facultatea de Litere din București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 – 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928.

Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen și Berlin (1928 – 1929) pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad.

Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana” din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 – 1932 și 1936 – 1937 predă Apologetică, între 1932 – 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946

Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc.

Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației “Telegraful Român”.

In 1958 a fost reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa.

În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.

Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.

În 1968 este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În 1969 conferențiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegației B.O.R., în 1971.

Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și este premiat la Londra cu distincția onorifică “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești.

A fost membru titular al Academiei Române din 1991 (n. 16 noiembrie 1903, la Vlădeni, Comitatul Brașov).

Imagini pentru Dumitru Stăniloae

Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român.  A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii” (în douăsprezece volume).

1999: România a ratificat Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare („Comprehensive Nuclear Test-Ban Treaty” — CTBT), principalul instrument internațional de luptă împotriva tuturor formelor de teste nucleare, negociat la Geneva, între 1994 și 1996 și adoptat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 septembrie 1996; nu a intrat în vigoare din cauza nesemnării și neratificării acestuia de către o serie de state cu programe nucleare.

România a semnat CTBT la 24 septembrie 1996.

2000: A încetat din viaţă, în urma unui atac de cord, fotbalistul dinamovist Cătălin Hâldan.

A jucat pe postul de mijlocaş, având numărul 11 pe tricou. De la debutul său în Divizia A, în 2 octombrie 1994, a jucat 138 de meciuri în prima divizie, fiind supranumit de fanii săi „Unicul Căpitan”.

În memoria sa, una din peluzele Stadionului Dinamo se numeşte „Peluza Cătălin Hâldan”; (n. 1976).

2001: În România a fost creată Jandarmeria Montană. Primul pluton de jandarmi montani, format din 30 de profesionişti în căţărare, lupte şi acţiuni de salvare, a început să patruleze traseele Buşteni, Azuga şi Sinaia.

Imagini pentru Jandarmeria Montană. photos

A fost înființată la cererea primarilor din cele trei stațiuni de pe Valea Prahovei, pentru a interveni, alături de salvamontiști, polițiști și gardieni, în cazul unor turiști blocați la înălțime sau rătăciți pe trasee, pentru a veghea la liniștea și ordinea publică pe munte, pentru a interveni în cazul izbucnirii unor incendii la înălțime, iar alături de silvicultori și polițiști pentru a preveni braconajul și tăierile ilegale de lemne.

2001: A decedat actorul Boris Ciornei.

Борис Чёрней (Boris Ciornei) - актёр - биография - европейские актёры -  Кино-Театр.Ру

S-a născut la data de 7 august 1923, la Lipnic, Soroca, în Basarabia recent unita cu tara mama, Romania.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din București promotia 1952, Boris Ciornei a desfaşurat o îndelugată activitate teatrală la Teatrul Mic din București.

A interpretat numeroase roluri de succes în filme şi la Teatrul Național Radiofonic.

 2017: A decedat  arhitectul şi profesorul Dan Sergiu Hanganu, membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2003; (n. 27 ianuarie 1939).

Imagini pentru Dan Sergiu Hanganu,photos

Stabilit în Canada din 1970, a proiectat aripa nouă a Muzeului Pointe-a-Calliere, clădirea HEC din Montreal, ce adăpostește Facultatea de Studii Economice a Universității din Montreal, sala de concerte din Rimouski, Pavilionul de Design UQAM, Teatrul Nouveau Monde, Mănăstirea Saint-Benoit-du-Lac, studioul Cirque du Soleil, Centrul de arte Juliette-Lassonde, hotelul Godin, zonele rezidențiale din Val de l’Anse.

 A conceput de asemenea în Europa și Asia, proiectele a numeroase alte clădiri cu utilizări variate –  culturale, comerciale și rezidențiale .

În 2004 a primit un doctorat honoris causa de la Universitatea din Laval, Québec.

Tot în 2004, i-a fost acordat premiul Carriere Sam-Lapointe, de la Institutul de Design din Montreal. În 2005 a fost numit Ofițer al Ordinului Național din Quebec, iar în 2008 a primit medalia de aur acordată de Institutul Regal de Arhitectură din Canada.

La 5 octombrie este serbată Ziua Mondială / Națională a Educației

Ziua internațională a profesorului a fost desemnată de UNESCO cu scopul de a marca semnarea Recomandării UNESCO/OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind statutul profesorilor.

Recomandarea din 1966 împreună cu Recomandare privind învățământul superior (1977) formează principalul cadru de referință pentru abordarea drepturilor și responsabilităților cadrelor didactice. În România, ziua profesorului este marcată diferit de ziua învățătorului (5 iunie) începând cu anul 2013, conform unei decizii luate de Ministrul Educației Naționale.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfanta Haritina; Sfintii Daniil si Misail de la Manastirea Turnu

Sfânta Haritina a viețuit în timpul împăratului Diocletian (284-305). Rămasă orfana de mică, ea a fost crescută de creștinul Claudiu.

Dometie, dregatorul imparatesc, auzind ca Haritina este creștină, a chemat-o la judecată înaintea tribunalului: “Este adevărat, ca fiind crestina tu insati, îi mai inșeli și pe alții, ademenindu-i la credința ta profană?”

Haritina a raspuns cu curaj: “Adevăr este că sunt creștină, dar minciuna este ca i-aș înșela pe alții; dimpotrivă, pe cei înșelați eu îi scot la calea adevărului, aducându-i pe ei la calea Domnului meu Hristos.”

Pentru credința în Hristos a fost supusă la mai multe chinuri. A fost tunsă și i s-au pus carbuni aprinși pe cap, dar a scăpat nevătămată. A fost aruncată legata în mare, dar Dumnezeu a scos-o la liman.

Pentru ca nici o pedeapsa nu a adus moartea asupra ei, imparatul a decis ca niste desfranati sa o necinsteasca pe fecioara.

Sfanta Haritina s-a rugat ca Dumnezeu sa-i ia sufletul inainte ca acele slugi sa-i intineze trupul. Cum statea ingenuncheata la rugaciune, sufletul ei a iesit din trup si s-a inaltat in Imparatia Cerurilor.

Sfintii Cuvioși Daniil si Misail de la Mănăstirea Turnu

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.

În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost.

Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli.

Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/05/o-istorie-a-zilei-de-5-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. http://www.cunoastelumea.ro/un-arhitect-roman CreștinOrtodox; Cinemagia.ro.

05/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 4 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 octombrie în istoria  noastră

1509: A avut loc Bătălia de la Hotin între oastea Moldovei condusă de Bogdan al III-lea, domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, fiul lui Ștefan cel Mare și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki.

Bogdan Vodă „cel Orb și Grozav”, vrednicul fiu al lui Ștefan cel Mare. Un  voievod viteaz, devotat patriei sale! | Cunoaste lumea

Lupta s-a încheiat cu victoria polonezilor și a fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița de pe 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat la pretențiile asupra Pocuției și la planul de căsătorie cu Elisabeta Jagello în schimbul unor avantaje politico-economice.

1848: A apărut săptămânalul cu text bilingv român şi german, ”Bucovina’’, Gazetă Românească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” editat de fraţii Gheorghe si Alecu Hurmuzaki până la data de 20 septembrie 1850.

A fost primul periodic al românilor bucovineni şi o tribună de apărare a intereselor lor naţionale, intelectuale şi materiale ale poporului român.

Ziarul Bucovina, Cernauti, 1848

Foto: tiparituriromanesti.wordpress.com.

Articolul – program publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat   în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Ziarul Bucovina, a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de “Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a ”Daciei Literare”.

1853: Turcia declară război Rusiei. Începe oficial războiul Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia, pe de o parte şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe de altă parte.

Conflictul a început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia.

Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia.

Operaţiunile militare au avut loc la Dunăre, în Transcaucazia, la Marea Baltică şi în Crimeea (unde a fost teatrul principal de război).

Rusia a fost înfrântă, iar Tratatul de Pace a fost semnat la 30 martie 1856 (18 martie 1856 pe stil vechi).

Principalele lui prevederi priveau transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul acestei mări fiind interzisa construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel.

Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pentru pretențiile sale de dominație a regiunii.

De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunare și la gurile ei sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.

Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunarene – Moldova și Valahia – care rămaneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative, instituții care aveau sa fie puse sub supravegherea puterilor victorioase, desființîndu-se astfel protectoratul Rusiei.

Turcia era obligată să respecte administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și legislației, comerțului și navigației.

De asemenea a fost stabilită convocarea în principate a Divanurilor Ad-hoc (fapt realizat în 1857 la Iași și București) pentru exprimarea dorinței populației asupra unirii și altor principii fundamentale de organizare a statului; (art. 24).

Harta Principatelor Romane

Harta Principatelor Române la 1856

Din punct de vedere teritorial, pentru înlăturarea Rusiei din regiune, se hotărăște restituirea către Moldova a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail şi implicit controlul asupra gurilor Dunării.

Până în 1812 acestea fuseseră parte integrantă a Principatului Moldovei.

 1859: S-a născut la   Sasca Mare, Suceava, compozitorul român George Cosmovici; (d.14 februarie 1927, Paris).

1873:  S-a nascut matemaicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 1939).

1881: S-a nascut la Craiova, George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, stabilit din 1912 în Anglia, intemeietorul unei noi stiinte, “sonicitatea” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

Biografie Gogu Constantinescu

A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.

A materializat primul tun sonic.

A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.

A gândit primul  hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.

A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.

A fost membru titular al Academiei Române din 1965.

Revista engleză The Graphic il considera unul dintre cei 17 titani ai lumii, care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister ; (a decedat la Corniston, in Marea Britanie la 11 decembrie 1965).

1883 : A început să circule trenul Orient-Express, pe ruta Paris–Varna

1883 Afiș Orient- Express

La 5 iunie 1883, primul tren Express d’Orient a părăsit Parisul către Viena.Traseul inițial, folosit pentru prima dată pe 4 octombrie 1883, a fost de la Paris, Gare de l’Est, până la Giurgiu, prin Munchen și Viena.

La Giurgiu, pasagerii au traversat Dunărea cu feribotul spre Ruse, de unde au luat alt tren spre Varna și au încheiat apoi călătoria spre Constantinopol cu feribotul. În 1885, a operat altă rută, de data aceasta ajungând la Istanbul cu calea ferată de la Viena la Belgrad și Niš, transport cu trăsura către Plovdiv și feroviar din nou spre Istanbul. Trenul a fost redenumit oficial Orient Express în 1891.

1895: Se formează guvernul lui Dimitrie A. Sturdza în România, imediat după demiterea guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu; (3 octombrie 1895).

1895 Dimitrie A. Sturdza-21

Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833  — d.8 octombrie 1914 ) , om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii  1895- 1909.

A fost, de asemenea,  academician si Președintele Academiei Romane între anii  1882-1884.

Consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În calitate de președinte al PNL, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniștri, ocupând și portofoliul altor ministere de însemnătate.

Ca ministru de Externe, a semnat un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianță dintre România și Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la București a împăratului Franz Josef I. Activitatea guvernului a fost marcată de „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii).

1895:  Se constituie societatea petrolieră “Steaua Română“, una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România.

Imagini pentru Foto: O actiune a societatii „Steaua Romana”

Foto: O acţiune a Societății „Steaua Română”

 În anul 1897, după ce a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul orașului Câmpina, a fost construită o rafinărie modernă, pe o suprafață de 13,5 hectare. 

Cea mai veche
rafinărie din România a pus lacătul pe uşă. Ce raportau spionii americani despre producţia
de petrol din Câmpina

Rafinăria ”Steaua Română” din Câmpina în 1908 FOTO ziaruloglinda.ro Steaua Română SA

La darea ei in folosință, era considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinării, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana.

 1904: A murit la Botosani, Ioniţă Scipione Bădescu, publicist şi poet; membru al „Junimii” si prieten cu Mihai Eminescu;  (n. 15 mai 1847, Răstolț, județul Sălaj).

Imagini pentru Ioniţă Scipione Bădescu, photos

A studiat la Budapesta, continuand la București și la Iași. unde a devenit membru al Societății Junimea și s-a împrietenit cu Eminescu.

A avut o intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor la Curierul de Iași, Pressa, Trompeta Carpaților, Timpul din București.

Este numit revizor școlar pentru județele mai întâi pentru județele Neamț și Suceava, apoi pentru Botoșani și Dorohoi. Pe 2 martie 1886, scoate la Botoșani publicația Curierul român, publicația care va aparea până în 1904, anul morții sale.

A colaborat la o serie lungă de publicații, între care Albina (Pesta), Albina Carpaților (Sibiu), Amicul Familiei (Gherla și Cluj), Concordia și Federațiunea (Budapesta), Fenice (Oradea), Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina (Cernăuți), Glasul (București).

 1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, s-a inaugurat Studioul Teatrului Naţional din Bucureşti, cu piesa „Muşcata din fereastră” de Victor Ion Popa, prezentată în premieră, în regia lui Paul Gusty

1933: S-a născut Florea Firan, profesor universitar, critic şi istoric literar, publicist şi editor, fost director al revistei şi editurii „Scrisul Românesc” din Craiova.

Imagini pentru Florea Firan,profesor photos
Imagini pentru revista „Scrisul Românesc” photos

1933: S-a născut George Astaloş, poet, dramaturg şi prozator, stabilit la Paris, din 1971; (m. 2014).

1934: S-a născut la  Bucureşti, marele actor român de teatru și film,  Mircea Albulescu (Iorgu Constantin Albulescu), profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor.

A decedat în ziua de  8 aprilie 2016, București.

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.

Imagini pentru mircea albulescu photos

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în filme. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.

Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, spune : “ Dacă 1000 de oameni ascultă…fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.”

De asemenea a  jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu.

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Youth Without Youth, 2007), Radu Gabrea, Manole Marcus, Mircea Daneliuc , Alexa Visarion , Nicolae Mărgineanu, Nicolae Breban, Dinu Tănase , Mircea Drăgan , Mircea Moldovan, Andrei Blaier .

In perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București.

Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit „Ordinul Meritul Cultural” și „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

5 La Câmpina avem Teatrul „Mircea Albulescu”. Suntem onoraţi!

Teatrul Proiect Campina a luat in anul 2013 numele lui Mircea Albulescu.

Actorul a fost  autorul unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.

În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică .

1941: S-a născut la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin, pictorul Silviu Oravitzan Creţu, a carui artă este considerată de critica de specialitate a-și avea rădăcinile în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox.

Imagini pentru Silviu Oravitzan Creţu,photos

Este fondatorul  galeriei „Pro Arte” din Lugoj şi al unei galerii de artă la New York.

Intre 1960 și 1963 pe cele ale Universității din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice. În 1983 a obținut Bursa Logos, la Paris iar in 1984 a primit Bursa Fundației Peer Mattsson din Suedia.

Din 1985 până în 2006 a fost director al Galeriei Pro Arte din Lugoj si din 1997 a fost profesor invitat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (clasa profesorului Constantin Flondor).

Din 2005 este afiliat Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale și Inter-religioase (INTER). In 1997  a devenit Cetățean de onoare al Oraviței,iar 2004 a fost nominalizat  Cetățean de onoare al orașului Lugoj.

 A fost distins cu numeroase premii, intre care se remarca:

  • 2004 – Premiul Ardaf
  • 2004 – Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, Președinția României
  • 1980 – Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici a Ungariei la Hajduoszsormeny, Debrecen, Ungaria

1943: S-a născut actorul şi cântăreţul  de muzica folk Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” (“Hamlet”, “Câinele grădinarului”, “Cântec despre mine însumi”).

  A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.

A fost, de asemenea un apreciat  realizator de emisiuni radio in care a adus o contribuție notabilă la  popularizarea muzicii pop-rock

In 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, pentru ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, care emite exclusiv pe Internet.

A decedat în urma unui cancer la 5 august 2007, si a fost înmormântat cu onoruri masonice.

1943: S-a născut în  satul Fâlfani, comuna Stolnici, jud.Argeș, cantautorul român Marian Nistor, unul dintre fondatorii trupei Savoy al carei solist şi lider a fost.

Imagini pentru photo Marian Nistor

A înființat propria trupă alături de Ionel Samuilă (chitară bas), Ionel Orban (clape), Nichi Rotărescu și George Mitrea (percuție), inițial numită „Stelele 23” (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ.
Formația, descoperită de Margareta Pîslaru, a mers la Teatrul de revistă Constantin Tănase de unde a luat denumirea de Savoy la sugestia lui Arșinel Stroe, după numele sălii Savoy unde prin anii 69-70 aveau loc repetițiile muzicale.

Deși formația Savoy a fost desființată în anul 1992, conducătorul acesteia compune și interpretează și astăzi sub titulatura de Savoy, împreună cu actuala soție, Dorina. Amândoi au scos mai multe compilații ce păstrează sound-ul original, având împreună 15 albume.

Până în vara anului 2011 artistul colaborase la 44 albume muzicale.

1947 (4-9 octombrie) : La Congresul al XVIII-lea al Partidului Social-Democrat din România, participanţii cedează presiunilor făcute de comunişti şi acceptă să intre în tratative pentru fuziunea cu Partidul Comunist Român, primul act prin care se pregătea transformarea partidului comunist în „partid unic”în ţara noastră.

A fost primul act prin care se transforma partidului comunist în Partidul Unic Muncitoresc. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.

1957: S-a născut la Turnu Severin, actriţa Valeria Sitaru.

 In 1981 este absolventă a Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru,şsi debutează alături de actori celebri, cum ar fi Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă si Costel Constantin în drama ” Semnul şarpelui” regizată de regretatul Mircea Veroiu.

  Se casatoreste de tânară cu colegul de actorie Florin Zamfirescu iar la 21 de ani, pe 9 noiembrie 1978 o naşte pe Ştefana fiica lor. Recasatorita mai are o fiica Cristina.

In 2004 o gasim  vicepresedinte al unui partid si candidata in Senatul Romaniei.

Recăsătorita, mai are o fiica Cristina.

În prezent este actrita la teatrul Odeon si teatrul Act din Bucuresti, regizor la Studioul de teatru „Casandra”, Teatrul ” Nottara ‘ si ” Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian”, profesoară de Arta actorului la UNATC, scriitoare şi realizatoare de emisiuni tv.

Foarte talentata in „arta scrisului scurt ” a lansat si castigat premiul de publicistica cu volumul ” La stradute ”  / 2006   (ed. Prier, Drobeta Turnu Severin) un volum de tablete si scurte meditatii asupra a 101 strazi din Bucuresti,  dedicat fiicei sale Stefana Samfira iar in iulie 2008 a lansat „În centrul atenţiei” – un volum de interviuri elegante şi provocatoare în acelaşi timp .

1958: S-a născut la Negreşti, judeţul Vaslui, cântăreața de muzică populară Matilda Pascal Cojocăriţa.

In 1979 a castigat echivalentul de atunci al titlului „MISS Romania” din zilele noastre, si anume locul 1 al primului concurs de frumusete feminina din Romania sub deviza „Munca, Tinerete, Frumusete”, concurs ce a avut loc la Costinesti.

Imagini pentru Matilda Pascal Cojocăriţa,

S-a  stabilit impreuna cu al doilea sot, Stefan Cigu,  in orasul Bistrita (unde locuieste si in acest moment), alaturi de cei 3 copii ai lor (baiatul Matildei din prima casatorie si un baiat si o fata ai lui Stefan dintr-o casatorie anterioara). Cei trei copii ai familiei au urmat tot cariere muzicale.

A studiat la Facultatea de Muzica, in cadrul Universitatii Spiru Haret, de curand absolvind si masterul in folclor.

1873 (4/16) :  S-a nascut la Turnu Severin matematicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 5 februarie 1939, București).

Străzile Craiovei și numele lor – Gheorghe Țițeica | Radio România Oltenia  Craiova

A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București și membru al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. Este tatăl fizicianului Șerban Țițeica.

Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Țițeica), suprafață Țițeica sau curbă Țițeica îi poartă numele.

1978: S-a născut la Iaşi, actorul Marius Manole, considerat de critică un fenomen al teatrului românesc.

A absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iași, secția Actorie, iar intre 2002 şi 2003, a urmat cursurile secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București.

A jucat pe scenele Teatrului Naţional Bucureşti, Bulandra, Metropolis, Odeon, ArCuB, de Comedie, Green Hours, Godot Cafe-Teatru, ale Televiziunii Române, dar și ale celei internaţionale.

În anul 2006, Marius Manole a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal (Şarikov, Tipograf Tipografovici – „Inimă de câine“, după Mihail Bulgakov, regia Yuri Kordonski), alături de Victor Rebengiuc şi Marius Stănescu. De asemenea, în 2003 a fost nominalizat, tot în cadrul UNITER, pentru debut, cu rolul Paulie în spectacolul „Drept ca o linie“, de Luis Alfaro, în regia lui Radu Apostol.

În 2007, i-a fost acordat, în cadrul aceleiaşi gale, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar – Paul, „Stă să plouă“, Teatrul LUNI, Green Hours. A obţinut Premiul pentru tineri creatori, acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru Puck din „Visul unei nopţi de vară“ de William Shakespeare

A participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante „Andrei Șerban“ la Horezu și New York, atelier realizat de Institutul Cultural Român din New York cu sprijinul ICR din București, în 2009.

La cea de-a nouăsprezecea ediţie a Galei UNITER, Marius Manole a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal, pentru Ermolai Alexeevici Lopahin din „Livada de vişini“. În 2009, a obţinut premiul FestCO pentru rolul principal din spectacolul „Ioana şi focul“ de la Teatrul de Comedie.

1977:  În cadrul unei festivităţi desfăşurate la Paris, fotbalistul Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti), a primit pentru a doua oară ‘’Gheata de aur’’, distincție care se acordă anual celui mai eficace jucător dintr–un campionat naţional.

Jucatori români care au castigat “Gheata de Aur”

Dudu Georgescu e născut pe 1 septembrie 1950, la Bucureşti.

A început fotbalul la Progresul, dar consacrarea a cunoscut-o la Dinamo, unde a jucat în perioada 1973 – 1983.

Cu „cîinii” a cîştigat 4 campionate şi o Cupă, a fost de patru ori consecutiv golgeterul României, între 1975 şi 1978, el păstrîndu-şi şi acum titlul de cel mai bun marcator din istoria Diviziei A: 252 de goluri în 370 de meciuri.

Apogeul carierei: cîştigarea Ghetei de Aur de două ori (1975 – 33 goluri și în 1977 – 47 goluri).

Pentru „naţională” a înscris 21 de goluri în 44 de meciuri.

1977: S-a născut  Cabral Ibacka, actor și prezentator TV din Romania.

Cine este și cum arată tatăl lui Cabral: "A venit să mă ia în Congo" |  Româneşti, Vedete | Unica.ro

În anul 1996 joaca in filmul „Je ne marcherais jamais seul”, film prezentat in anul 1997 la Cannes.

Îsi incepe cariera la Antena 1, în 1998 cu emisiunea „Roata de rezerva”. Din anul 1999 pana in anul 2000, prezinta mai multe emisiuni in cadrul televiziunii Prima Tv.

In anul 2000, trece la Acasa TV, un post de televiziune aflat sub „patronajul” celei mai mari institutii media romaneasca, MediaPro. In anul 2004 joaca in filmul „Catacombs” alaturi de celebra P!nk.

Cabral e un foarte bun sportiv. De la 6 ani practica kickbox si thaibox. Are multe titluri de campion si vicecampion national la kickbox si thaibox, pana la 23 de ani, concurand cu succes atat semi-contact cat si full-contact. Se antreneaza in paralel cu sora lui, Artemis, care la randul ei strange in palmares o panoplie impresionanta de titluri de campioana si vicecampioana la kickbox. La 17 ani devine vicecampion in Cupa Europei la kickbox. In 1997 incepe sa predea Tae-Bo, fiind primul promotor al acestui sport in Romania. A devenit licentiat in sport tocmai pentru a putea preda intr-un viitor apropiat, dorinta lui fiind de a avea cea mai tare echipa de kickboxeri juniori.

 1989: A murit la București, interpretul de muzică uşoară Luigi (Ludovic) Ionescu; (n. Pâncești, județul Bacău,1927).

Luigi Ionescu - Iubito! | Male sketch, Oldies

Piesa de referință a carierei lui rămâne „Lalele” compusă de Temistocle Popa. În anul 2001, grupul Suprem pune în circulație o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi și fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu.

2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații (SRI) , a avut  un nou director în persoana lui George Maior, un politician   membru al PSD.

Imagini pentru george maior photos

Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui  Traian Băsescu, a fost  numit director al Serviciului de Informații Externe român (SIE).

Imagini pentru claudiu saftoiu photos

2006: A murit la București, fotbalistul şi antrenorul român Traian Ionescu; (n. 17.07.1923, Văleni, jud.Argeș).

Imagine

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1952-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin). Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă: titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965) Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

A promovat în fotbalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

2007: A murit la Viena, senatorul PSD Antonie Iorgovan; (n. 9 aug 1948 în satul Gornea din comuna Sichevița (județul Caraș-Severin).

Între anii 1992-1996, a fost judecător la Curtea Constituţională a României fiind  supranumit “Părintele Constituţiei”, deoarece a îndeplinit funcția de Președinte a Adunării Constituante.

Din anul 1972, Antonie Iorgovan a fost cadru didactic la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept a Universității București.

A urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent universitar stagiar (1972-1975); asistent universitar titular la disciplinele: Drept constituțional, Drept administrativ, Drept financiar, Dreptul muncii (1975-1980); lector universitar la disciplina Drept administrativ și știința administrației (1981-1990); conferențiar universitar la disciplina Drept administrativ, numit prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 6696/1993 (1990-1993). Din anul 1993, deține funcția de profesor universitar la aceeași universitate.

Începând din anul 1995 a fost conducător la doctorat la disciplina Drept administrativ. Între anii 1995-1996 și 2003-2004 a fost profesor invitat la Facultatea de Drept, Universitatea Paris 1 (Pantheon – Sorbonne). Din anul 1995 este președinte al Consiliului Științific al Institutului de Științe Administrative al României, cu sediul la Sibiu. În anul 1998 este ales ca rector al Universității Româno-Germane din Sibiu, din cadrul Fundației Universitare pentru Integrare Europeană. A lucrat și ca profesor titular al Universității „Nicolae Titulescu” din București.

În paralel cu activitatea didactică, prof. Iorgovan a devenit din anul 1996 avocat pledant în Baroul București, fiind coordonatorul Societății civile de avocați „Prof. Iorgovan și Asociații”, cu sediul în București.

2007: A decedat regizorul  de operă Hero Lupescu.

S-a născut în orașul Roman la 17 iunie 1927, într-o familie evreiască.

Hero Lupescu (deceased) - Genealogy

Tatăl său, Avram Wolfsohn, a fost un cunoscut cantor la Sinagoga Mare din Bucureșt

Hero Lupescu a terminat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” din Moscova (1951-1954) si a susținut examenul de diplomă la Opera Română din Timișoara, cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski (1954).

A lucrat timp de 34 de ani la Opera Română din București și a realizat, de-a lungul carierei sale, numeroase spectacole. A debutat pe scena Operei Române din București în 1955, cu spectacolul „Boema”, de Puccini, interpreți Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu, Șerban Tassian etc.

Ultima sa premieră la aceeași operă bucureșteană a fost tot „Boema”, în 1993, însă a regizat spectacole și pe alte scene, inclusiv în străinătate – Opera din Sarajevo, din Ruse sau cea din Ankara.

A fost profesor la clasa de operă a Conservatorului bucureștean, printre studenții săi numărându-se mulți dintre maeștrii de ieri și de azi ai scenei lirice bucureștene sau soliști de prestigiu ai teatrelor de operă din țară sau din străinătate.

În 1983 regele Hassan al II-lea al Marocului i-a conferit distincția „Legiunea de Onoare”.
Președintele Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, i-a acordat in 1984,Premiul Olimpic „Colanul de Argint”, „pentru aportul artei în spectacolele sportive”, iar in 2001 a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Cavaler.

2011: A decedat renumitul medic chirurg român Mircea Olteanu.

Imagini pentru oftalmolog Mircea Olteanu,photos

Născut la 15 decembrie 1926 la Galaţi, Mircea Olteanu a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti. După ce, în 1968, şi-a dat doctoratul cu teza „Dinamica pătrunderii fosforului radioactiv în sistemul camerular al ochiului, sub forma unor medicamente administrate local, la animalul normal şi la om, în maladia de iradiere acută”.

Mircea Olteanu şi-a continuat specializarea la Paris, Lyon, Odessa, Barcelona, Boston, Baltimore.
Ctitor de şcoală medicală, Mircea Olteanu, fost bursier al ONU, a desfăşurat o bogată activitate didactică în calitate de profesor de oftalmologie şi şef al Catedrei de oftalmologie – ORL al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti si şef al Clinicii de Oftalmologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila’ din Bucureşti.

A fost profesor vizitator la Londra, Paris, Cordoba (Argentina) şi Tokyo. A fost medic militar cu gradul de general.

Din iniţiativa sa a fost creat în ţara noastră un centru de transplant de cornee şi a introdus tehnica protezării ochiului cu cornee şi cristalin din masă plastică.

Rezultatele întregii sale activităţi au fost prezentate în peste 140 de lucrări ştiinţifice (tratate, monografii, studii)

Este autorul a 16 cărţi, dintre care „Oftalmo-chirurgie. Atlas” a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române, a cinci invenţii şi a 50 de filme ştiinţifice.

În anul 1981, la Roma, împreună cu prof. Cristian Barnard (Republica Sud-Africană), Mircea Olteanu a primit Premiul în chirurgie.

A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii Române de Oftalmologie, al Academiei de Ştiinţe din New York şi al altor instituţii ştiinţifice.

2016: A decedat la București, prozatorul și dramaturgul român Ion Ochinciuc (n. 21 august 1927, Sculeni, județul Iași), autor de romane polițiste și piese de teatru.

Un „Jurnal anapoda”

A debutat în domeniul jurnalistic în anul 1952, la „Veac nou” cu reportaje, în domeniul literaturii a debutat cu piesa de teatru „Stânca Miresei” în anul 1960, la Teatrul Armatei (azi Teatrul „C.I. Nottara”), iar prima carte, romanul polițist “Răzbunarea Ofeliei” ia fost publicat în anul 1967

A fost membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970.

A lucrat mai bine de 20 de ani în Radio.

2018 : Timișoara a devenit primul oraș din România care a folosit pe un curs de apă interior transportul în comun de persoane, ca alternativă de deplasare ecologică pe Bega.

Inedit! Timișorenii merg la serviciu cu vaporașul. Călătoria pe Bega costă  1 leu | Click mobile

Transportul regulat cu hidrobuze (vaporetto) a devenit cel mai nou subsistem de transport public în oraș, fiind asigurat de Societatea de Transport Public Timișoara. Se desfășoară pe o distanță de aproximativ 7 kilometri din Canalul Bega.

Bega a fost primul canal navigabil din România, primele curse de pasageri pe Bega fiind între 1869–1967.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Ierotei

Ierotei Areopagitul

Sfântul Mucenic Ierotei a primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel.

A fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul. Sfântul Ierotei a fost primul episcop al Atenei.

A participat la inmormântarea Maicii Domnului.

A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/04/o-istorie-a-zilei-de-4-octombrie-video-3/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

04/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 2 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2 octombrie în istoria noastră

1409: Cea mai veche pisanie, care s-a păstrat, aflată la Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din Streisângeorgiu (jud.Hunedoara).

Construită în stil romanic, între 1313–1314, pe locul unei biserici de lemn datate din 1130–1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. Sunt menţionaţi „jupan” Chendreşu, ctitorul, şi soţia sa, „jupâniţa” Nistora, împreună cu fiii.

1409 Absida altarului

Foto: Absida altarului

În interiorul bisericii, pe fața estică a turnului clopotniței, s-a descoperit cea mai veche pisanie din câte se cunosc până în acest moment în întreaga artă medievală românească, având următorul text:

1409 Pisania

În numele Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreș și jupânița sa, Nistora, și fiii lui această mănăstire Sfântului mare mucenic și ataș a lui Hristos, Gheorghe, și s-a săvârșit și s-a scris, pentru pomenire și sănătate și mântuirea sufletelor lor, în zilele lui Jigmon crai, voievozi ai plaiurilor fiind Ioanes și Iacov, anul 6917 (1409), octombrie 2 zile”.

 1569: Domnitorul Bogdan al IV-lea Lapusneanu depune omagiu regelui polon Sigismund al II-lea August.

Era născut în anul 1553 si a urmat la tronul Moldovei  după uciderea tatălui său, Alexandru Lapusneanu, la vârsta de  15 ani. Tutore i-a fost mama sa Ruxandra.

Bogdan Lăpuşneanu a domnit în Moldova între anii 1568-1572. A ajuns  pe tronul Moldovei la o vîrsta fragedă. Grigore Ureche scrie că în 1568, cînd a venit la domnie, avea 15 ani. Un contemporan, preot armean din Camenița, în Podolia, care tinea o cronică și care l-a văzut personal pe Bogdan în acest oraș, scria că în 1571 tanărul prinț avea 17 ani.

A fost partizan politic al polonezilor, cu care a încheiat tratate de supunere și s-a înrudit.

Purtarea lui i-a nemulțumit  pe boierii țării, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, care se temeau mai ales de introducerea catolicismului in Moldova.

La sfîrşit de ianuarie 1572 Bogdan Lăpuşneanu se pornise spre Polonia spre a se căsători cu fiica unui magnat din Liov, Ioan Tarlo, dar a fost atacat si făcut prizonier de către nobilul polonez C. Sborowski cu care se certase.

In timpul  scurtei lupte care s-a dat, Bogdan a primit mai multe răni, dintre care una la cap, avea să lase grave urmări.

Dupa  prinderea și închiderea lui, boierii se plâng la Poartă, iar aceasta îl numește domn, in mai 1572, pe Ioan Voda cel Viteaz.

Cîteva luni Bogdan a rămas prizonierul lui Sborowski, pană a putut plăti răscumpărarea.

Încercând zadarnic să mai revina pe  tron cu ajutorul polonezilor, alungat și rătăcind pe la Viena, apoi în Saxonia la Dresda, la Paris si  la Copenhaga. In cele din urmă soarta îl va duce pe Bogdan Lăpuşneanu în Rusia, la curtea lui Ivan cel Groaznic. Țarul l-a primit, i-a promis ajutorul pentru a relua domnia Moldovei și i-a acordat două domenii – Luh și Tarusa.

Boala de care suferise de pe urma rănii primite la cap s-a agravat și în septembrie 1575 Bogdan a murit la Moscova, aproape orb.

 1602: Boierul Stroe Buzescu, mare stolnic în timpul domniei lui Mihai Viteazul și  unul dintre marii sai generali, moare dupa luptele de la Ogretin şi Teişani. Era unul dintre fratii Buzesti, alaturi de  Preda și Radu, care i-au slujit cu credinta pe voievozii  Mihai Viteazul și Radu Șerban în bătălii, îndeplinind diferite misiuni care li s-au încredințat.

După asasinarea lui Mihai Viteazul, Movileștii din Moldova au vrut să-și pună domn în Țara Românească pe unul de-al lor, Simion Movilă.

Radu Șerban, unul dintre apropiații lui Mihai, a dus însă lupte cu Simion Movilă, pretendentul moldovean, care avea sprijin din partea tătarilor.

Imagini pentru stroe buzescu photos

Foto: Fraţii Buzeşti într-o frescă de la Mănăstirea Călui În stânga este Preda, în dreapta Stroe.

Luptele s-au dat la Obretin și Teișani (Prahova), în zilele de 13 și 14 septembrie 1602, dramatismul confruntării fiind consemnat și într-un  document din vremea  voievodului Radu Șerban: 

„au venit mulțime de oști de-ale lor asupra noastră a tuturora și au năvălit peste noi și au aruncat ei atât de multe din săgețile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea fața soarelui de săgețile lor și de atâta bătălie răsunau codrii și munții de bătălia lor și nu se mai puteau înțelege unul cu altul”,

La un moment dat, pentru că deznodământul bătăliei nu se putea decide pentru niciuna dintre părți, s-a convenit ca un viteaz din ambele tabere să se confrunte în luptă. Din partea muntenilor s-a oferit Stroe Buzescu și din partea tătarilor a fost trimis Mârza, cumnatul hanului tătar Ghazi Ghirai al II-lea ibn Devlet Bora.

Se spune că alura uriașă și figura îngrozitoare a „păgânului” i-a făcut pe români să amuțească atunci când l-au văzut.

„Cu toate că nu mai era în puterea tinereții, Stroe Buzescu a dovedit mult curaj și abilități deosebite în lupta cu uriașul tătar care a murit de sabia sa. Deși victorios, Stroe Buzescu a fost rănit la obraz de arma otrăvită a tătarului. Această rană infectată cu venin de viperă nu s-a mai putut vindeca, cu toate insistențele doctorilor brașoveni și, după trei săptămâni, eroul de la Teișani s-a sfârșit din viață, la 2 octombrie 1602.

 Soția sa, Sima Stolniceasa, care se trăgea din neamul boierilor Rudeni, i-a luat trupul și l-a îngropat la mănăstirea Stănești din Vâlcea. Pe lespedea de piatră care-i acoperă mormântul a fost reprodusă, în basorelief, scena luptei cu tătarul. 

Mânăstirea Stănești din Vâlcea are nevoie de lucrări urgente de restaurare! Aici își doarme somnul de veci Stroe Buzescu, unul dintre cei mai faimoși căpitani ai lui Mihai Viteazul

Foto: Piatra tombală a mormântului boierului-oştean Stroe Buzescu din  Biserica Mănăstirii Stănești

Inscripția, scrisă în română, concepută chiar de soția eroului, vorbește despre vitejia acestuia:

„(…) iară jupânul Stroe, atâta nevoe pre creștini văzând, stătu înpotriva tatariloru, de să lovi cu cumnatul hanului și-lu junghie pre tătaru. Și dintr-acelu război să răni la obraz și peste trei săptămâni să tâmplă moarte, în luna lu octovrie 2 zile, văleato 7110. Și nu fu pre voe câinilor de tătari. Dumnăzeu să-l erte !’ (C. Bălan, ‘Inscripții medievale…”).

 1847: S-a născut în localitatea Zam, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei memorialistul român Francisc Hossu-Longin. De profesie jurist, a fost apărător în procesul „memorandiştilor”;  (m. Băsești, Maramureș, Regatul României 1935).

1847-1935 Francisc Hossu Longin-21

A fost un reputat avocat și om politic. Între 1868–1872 a urmat Dreptul la Universitatea din Pesta, după care s-a stabilit ca avocat la Deva. A fost membru al Societății „Petru Maior”, în timpul studenției, și al Astrei. A lucrat în redacțiile revistelor Familia și Gura satului, în care a și publicat materiale literare sau de informație generală.

A mai colaborat la CaliculGazeta ilustratăGazeta TransilvanieiTransilvania. A fost membru în comitetul de conducere al Partidului Național Român, apărător în procesul Memorandului. Opera sa, Amintiri din viața mea, scrisă la bătrânețe, donată Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca și publicată postum (1975), reconstituie, fără pretenții literare, dar cu savoarea autenticității, moravuri și întâmplări caracteristice vieții transilvănene din a doua jumatate a veacului trecut, oferind și un interesant material documentar istoric.

1858: Scoala regimentară provizornică din Iași se transformă în Scoală militară, cu o durata a studiilor de trei ani pentru ofiterii de infanterie si cavalerie si de patru ani pentru ofiterii de artilerie si de stat major.

Indrumatorul scolii pe probleme de conducere, invatamant si administratie, a fost numit colonelul Pavel Scheletti,  director fiind numit  capitanul Gheorghe Adrian.

1866: S-a născut în localitatea Lisa din jud. Brașov, istoricul și filologul român Gheorghe Popa-Lisseanu, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române; d. 14 mai 1945, București.

Gheorghe Popa Lisseanu, un cărturar uitat pe nedrept

A fost elevul lui B.P. Hașdeu și a lui G.Dem. Teodorescu, de la aceștia deprinzând meșteșugul căutării probelor existenței poporului român.

Și-a dedicat întreaga viață cercetării istoriei, culturii și limbii poporului român, în acest sens petrecând mult timp în arhive, unde a identificat și apoi publicat, materiale cu privire la daci și teritoriile acestora precum și texte medievale latine și grecești de până la constituirea formațiunilor statale românești.

Este autorul lucrării monumentale Fontes Historiae Daco-Romanorum (20 vol.), despre daci și teritoriul vechii Dacii. Alte lucrări: Breviarium historiae RomanaeTablele cerate descoperite în TransilvaniaCetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al DobrogeiLimba română în izvoarele istorice medievaleDacia în autorii clasici.

 1875: A decedat la București, inventatorul român Petrache Poenaru,un strălucit pedagog și un luptător pentru dreptate socială şi naţională;(n.10 ianuarie 1799, Benești, Vâlcea).

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris si participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu in timpul careia editeaza „Foaia de propagandă” a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la iniţiativa sa, care a însemnat nu numai primul ziar românesc de propaganda  din istoria presei scrise din România dar si o publicatie de prezentare corectă a idealurilor revoluţionare ale lui Tudor.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde a funcţionat apoi şi ca director.

Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească. Este cel care a inventat “tocul rezervor” (stilograful), brevetat de guvernul francez la 25 mai 1827.


Foto: Brevet acordat lui P. Poenaru pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni.

 Poenaru a contribuit în 1831 la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, în 1845 intră în Asociaţia Literară, în 1861 devine membru de onoare al vestitei Societăţi Astra, este preşedintele Societăţii pentru învăţătura poporului, în 1870 devine membru al Societăţii Academice Române.

Îndeplineşte mai multe funcţii administrative de stat, cum ar fi „şef de masă” la Marea Postelnicie (1830-1855, la acea vrema aşa se numea Ministerul de externe al ţării), membru în Comisia documentelor (1857), membru în Comisia de Stat, membru în Comisia pentru eliberarea robilor (1848).

A fost militant pentru introducerea sistemului metric-zecimal in Ţara Românească.

A fost primul care a strâns date stiintifice despre Tezaurul de la Pietroasa; a publicat primul dictionar francez-român împreuna cu Aaron Florian si G. Hiel (n. 10 ianuarie 1799).

1877: Românul Radu Porumbaru a urcat (în timp ce se afla la studii la Paris), pe Mont Blanc, cel mai înalt munte din Alpi ( 4810 m ) si al doilea ca inălțime din Europa, după muntele Elbrus din Caucaz (5462 m).A fost primul român care a reuşit această ascensiune si a fost menţionat în vechea Carte de Aur de la sediul Clubului Alpin Francez din Chamonix.

Radu C. Porumbaru (n. București,30 ianuarie 1854, – d.1913).

„Licențiat în științele fizico-chimice de la Paris. Inginer de la școala de mine din același oraș.

A făcut în urmă studii speciale de inginerie industrială în diferite centre din străinătate. Reîntors în țară, a predat timp de doi ani cursul de chimie la școala militară de aplicație.

A părăsit însă profesoratul și s-a consacrat industriei și comerțului, în cari aptitudinile sale, studiile sale speciale, spiritul său întreprinzător găsea o întrebuințare mai practică. A condus câtva timp industria părintească de apă gazoasă, cea dintâi industrie de acest fel înființată în București.

La constituirea primei societăți române pentru fabricarea hârtiei a fost cel dintâi director al acestei societăți, în care calitate a instalat fabrica de la Letea.

Stabilit la Letea, d. Porumbaru a înființat acolo o cantina, o brutărie și o fabrică de glucoză, iar pentru a pune capăt speculei de care suferea comerțul și industria din jud. Bacău, a întemeiat sub președinția sa Banca Comercială, care a ajuns la o prosperitate uimitoare și aduce mari și incalculabile servicii.

În politică a fost un național-liberal statornic și devotat. În Parlament a fost ales pentru prima oară în noiembrie 1895, ca senator de Bacău.

A fost ales deputat în ianuarie 1901, în opoziție, și reales în martie 1901.

1878 (2/14): Austro-Ungaria recunoaşte independenţa României.

1878: În Parlamentul României sa fost votată o moţiune în legatură cu hotărârile Congresului de la Berlin în care manţiona:

“Silita de hotarârea Puterilor Mari şi spre a nu fi o piedică la întărirea păcii, Camera împuterniceste  Guvernul a se supune vointei întregii Europe,retrăgând autoritatile civile si militare din Basarabia … ”).

Harta modificărilor frontierelor statelor Europene în urma tratatului de la Berlin 1878

 

Harta modificărilor frontierelor statelor Europene în urma tratatului de la Berlin 1878

Cele şapte mari puteri europene participante la Congresul de la Berlin au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Prin tratat, România pierdea Basarabia istorică (sudul Basarabiei Ţariste, respectiv judetele Cahul, Izmail si Bolgrad), retrocedat Moldovei în 1856 şi obține, dupa presiunile si masinatiunile Rusiei, Dobrogea.

Rusia a forţat acest schimb oferind Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor, în schimbul sudului Basarabiei, deoarece era interesată de accesul la zona strategică a Gurilor Dunării.

Deşi se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparţinuseră României: Judeţul Cahul, Judeţul Izmail şi Judeţul Bolgrad.

Acestea sunt  astazi, dupa destramarea URSS, parte componentă a Ucrainei.

Faţă de această situaţie, delegaţia română, formată din primul ministru, Ion C. Bratianu, şi din ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătînd justeţea faptului că se recunoştea independenţa României şi că Dobrogea şi Delta Dunării reveneau ţării-mamă, aratînd totodată că aceste teritorii istorice sunt în componenţa României, şi aici trebuie sa rămînă.

La 13 octombrie Rusia a început ocuparea Basarabiei istorice (judetele Cahul, Ismail si  Bolgrad).

1880: Trimisul diplomatic al României, Sergiu Voinescu, a fost primit în audienţă de Pedro al II-lea, împăratul Braziliei, căruia îi notifică independenţa României.

1880: S-a născut la Craiova, generalul Nicolae M. Condiescu, participant la Războiul de reîntregire naţională din anii 1916-1918, fost  profesor de istorie militară la Şcoala Superioară de Război, ministru al armatei în perioada 1930-1931), scriitor (preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români între anii 1936 şi 1939), membru de onoare al Academiei Române din 1938 (m. 15 iunie 1939, București).

  • 1915 – A fost Comandant al Școlii Ofițerilor de Rezervă din București.
  • 1916-1918 – A activat în Marele Cartier General.
  • 1920 – A fost numit adjutant regal al prințului Carol al II-lea însoțindu-l într-o călătorie în jurul lumii.

În 1926 a demisionat din armată. A fost de asemenea membru al Societății Regale de Geografie, președinte al Consiliului de Administrație al Radiodifuziunii Române, secretar general al Fundațiilor Culturale Regale, Președinte de onoare al Societății Scriitorilor Olteni.

NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-1999  si alte surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 20 octombrie 1880.

 1897: S-a născut la Iași, actorul  român Miluţă Gheorghiu, cunoscut mai ales prin rolurile sale în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri; (d. 10 decembrie  1971, la București ).

Celebru actor de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, pentru rolurile sale în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri, Coana ChirițaMuza de la Burdujeni. A avut numeroase roluri în teatru: Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard, O scrisoare pierdutăD’ale carnavalului  de Caragiale, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Crimă și pedeapsă după romanul lui Dostoievski, Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas, Revizorul de Gogol, Plicul de Liviu Rebreanu,  Androcle și Leul de G.B. Shaw, Mitică Popescu de Camil Petrescu, O noapte de varăMielul turbat de Aurel Baranga, Surorile Boga de Horia Lovinescu, etc. și apariții în filmele O noapte furtunoasăPovestea Unirii.

1910: A murit naturalistul Dimitrie Grecescu, unul dintre întemeietorii cercetărilor floristice şi geobotanice din România; membru titular al Academiei Române din 1907; (n. 15 iunie 1841,Cerneți, Mehedinți).

Imagini pentru Dimitrie Grecescu,

Este autorul monumentalei lucrari „Conspectul florei României”, carte fundamentală a științei românesti, în cuprinsul căreia a enumerat 2450 specii şi 550 varietăţi, indicând aria lor de răspândire, condiţiile de vegetaţie, denumirea ştiinţifică şi românească.

Pentru contribuţia la cercetarea şi dezvoltarea ştiinţei de care s-a ocupat cu pasiune, Dimitrie Grecescu este considerat unul dintre cei mai importanţi etnobotanişti români („Flora Bucegilor”, „Flora Ceahlăului”, „Contribuţii la flora Macedoniei”).

1911: S-a născut la Zimnicea, scriitorul, poetul  şi publicistul  Miron Radu Paraschivescu: “Tristele”, “Laude şi alte poeme”,”Cînticele ţigăneşti”,  ”Declaraţia patetică”;  (m. 17 februarie 1971, București).

Imagini pentru Miron Radu Paraschivescu:

A urmat  cursurile Facultatii de Litere din București si  a desfășurat o susținută activitate redacțională la mai multe reviste interbelice de stânga, inclusiv la cele ilegale, îndrumate de PCR: Cuvântul liber, Facla, Meridian, Societatea de mâine, Azi, Lumea românească, Reporter» (Poezia, I, 159) etc..

A debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești. După un debut de „mare succes“, în 1941, cu Cântice țigănești (cu mai multe ediții „adăugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai publică și alte remarcabile volume de versuri.

La mijlocul anilor 1960 a redactat suplimentului literar „Povestea vorbii” al revistei „Ramuri” din Craiova, unde au publicat unii scriitori de avangardă  care nu erau agreați de către revistele literare ale vremii (Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov etc.) .

1933: S-a născut la Bucureşti, actriţa Dana Comnea; (m. 2013).

Imagini pentru dana comnea photos

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică in 1955 si a fost repartizata la Teatrul de Stat din Galati, împreuna cu colegii de generatie Gina Patrichi, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici,Victor Rebengiuc, Silviu Stanculescu, etc.

In 1957 a revenit in capitala, la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulesti. 
A debutat pe marele ecran in 1955, cu filmul Alarma in Munti.

A susţinut recitaluri de poezie ca Sonata clarului de luna de Iannis Ritsos, sau Din lirica eminesciană, a jucat in spectacole de teatru radiofonic, iar în 1969 a prezentat la Televiziunea română apreciatul concert „În lumina reflectoarelor”, regizat de Alexandru Bocaneţ.

1935: S-a născut în satul Mana/judeţul Orhei,în România antebelică (azi în R. Moldova), dizidentul anticomunist român Paul Goma, prozator, memorialist, refugiat politic la Paris din 1977; d. 24 martie 2020,[3] Paris, Île-de-France, Franța).

Arta Refugii - Paul Goma ,540290 | Okazii.ro

Este poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori anticomunisti postbelici.

Paul Goma a fost  al doilea fiu al unei familii de învățători români care, odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

S-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarînd că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămîne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism.

A reușit totuși să se înscrie la liceul ”Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară ”Mihai Eminescu”. A reușit la amîndouă, dar a ales Institutul.

După înfrîngerea revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM. A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de ”tentativă de organizare de manifestație ostilă”.

În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla.

Neputîndu-se reînmatricula în anul III la Institutul ”Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București.

În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, din cauza publicării integrale a romanului ”Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopîrțise în țară.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul de radio occidentalRadio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului in România. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate.

Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stîrni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din cetățenia română și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu.

Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Nu a mai fost membru al Uniunii Scriitorilor din carefusese exclus în 1977 de conducerea de atunci., după părăsirea țării

Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și sceptic față de Occident, Goma începînd prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetățenia franceză, primită în același timp de scriitorul ceh dizident Milan Kundera. Goma a rămas apatrid.

După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.

În 2002, Paul Goma a publicat eseul Săptămîna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii, în care descrie ”atrocități comise de populația neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia și Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940.”

Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus de către șeful comisiei, Vladimir Tismăneanu.

 1938 (2/3) : A murit mareşalul şi omul politic român Alexandru Averescu participant la Războiul de independenţă (1877-1878), la cel de-al doilea război balcanic (1913) şi la războiul eliberare şi întregire naţională (1916-1919.

3 octombrie 1938 - înceta din viață Alexandru Averescu, mareşal şi om  politic ©

În timpul Primului Război Mo0ndial a condus marea bătălie de la Mărăşti din 1916 și a fost prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927) şi ministru în mai multe rânduri între anii 1919 şi 1938; membru de onoare al Academiei Române din 1923 (n. 1859, la Ismail, azi în Ucraina).

1938: A fost finalizată statuia voievodului-martir Constantin Brâncoveanu din Piaţa Sf. Gheorghe  din Bucureşti, operă a sculptorului Oscar Han.

Statuia lui Constantin Brâncoveanu, 1939

1939: S-a născut în localitatea Limanu din jud.Constanța, popularul cântăreţ  de muzică uşoară Dan Spătaru.

Dan Spataru a fost unul dintre cei mai iubiţi artişti ai României, cântăreţ, compozitor şi actor; mii de spectatori i-au aplaudat vocea inconfundabilă şi şlagărele pe care a reuşit să le facă nemuritoare: “Te-aşteaptă un om”, “Tarancuta ,Tarancuta”, “Nu m-am gândit la despărţire”, “Trecea fanfara militară”, “Drumurile noastre”

În Cuba a bătut recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde. 

A decedat in ziua de  8 septembrie 2004.

1940: S-a născut  la Bucureşti, marele handbalist român Gheorghe Gruia, campion mondial în Cehoslovacia și 1970 în Franța, medaliat cu bronz la München 1972 și campion european cu Steaua în 1968.

A fost cu echipa Steaua Bucureşti de opt ori campion al României, în anii 1963, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972 și 1973.

Sportivul care are 1,92 inalţime si 91 de kg, a fost considerat cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor (distincţie oficială oferita în 1992 de catre IHF), a reprezentat  la nivel maxim sportiv Clubul Armatei Romane Steaua Bucuresti si Romania.

A  fost  multiplu campion national de juniori la aruncarea suliţei şi la triplu salt, discipline care i-au dezvoltat calităţile atletice native, forţa exploziva si detenta fabuloasa fiind câstigate la volei, acolo unde a şi debutat în prima ligă.

Imagini pentru Gheorghe Gruia,photos

Din 1973 și până în 1978, Gheorghe Gruia a fost antrenor și profesor la Academia de Înalte Studii Militare, cu specialitatea handbal.

Din 1978, el s-a mutat în Mexic, fiind trimis mai întâi cu scopul de a antrena echipa națională a acestei ţări. Ulterior, Gheorghe Gruia a lucrat ca director al Departamentului Sport de la Televisa, cea mai vastă reţea de televiziune din lumea hispanică, dar a fost şi profesor la prestigioasa universitate UNAM (Universidad Nacional Autonoma de Mexico), o instituţie de învăţământ cu 250.000 de studenţi.

A murit la Ciudad de Mexico, pe 9 decembrie 2015.

 1941: Prin decret-lege regimul muncii pe timp de război,   săptămânii de lucru în România se prelungeşte de la 56 la 72 ore.

Concediile de odihnă au fost suspendate, durata zilei de lucru putea crește de la 8 ore la 10–12 ore; comandanții militari detașați pe lângă întreprinderile militarizate puteau aproba lucrul duminicile și sărbătorile legale, dacă necesitățile producției o impuneau. Totodată, s-a instituit infracțiunea de „crimă de sabotaj”, care se pedepsea cu temniță grea pentru 5–20 de ani;

În această categorie intrau: orice încetare de lucru, individuală sau colectivă; distrugerea, deteriorarea, sustragerea, falsificarea, fabricarea defectuoasă ori erorile voite, manipulări sau manevrări frauduloase sau fără calitate a mașinilor, instalațiilor, instrumentelor de lucru, materialelor, mărfurilor și produselor.

1944: A murit în lagărul de la Auschwitz, Benjamin Wexler, poet, eseist, critic, publicist şi scenarist bilingv, stabilit în Franţa în 1923 (semna Benjamin Fondane). 

Benjamin FUNDOIANU - poza (imagine) portret

A  participant la Rezistenţa franceză si a fost arestat de Gestapo. 

A tradus în limba română din poezia simboliştilor francezi. Dicţionarul scriitorilor români D-L (1998), dă ca dată a naşterii  sale ziua de 15 noiembrie 1898.

1953: S-a născut la Bucureşti, scriitorul şi istoricul Alex Mihai Stoenescu , („Patimile Sfîntului Tomaso D’Aquino”, „Istoria loviturilor de stat în România”, „Misiunea dominicană”).

Verdict al Curţii de Apel Bucureşti: Istoricul Alex Stoenescu a fost  colaborator al Securităţii

La data de 15 iulie 1987 a devenit membru al Partidului Comunist.

Dupa revolutie, in 1991, a fost numit secretar general de redacție la „Viitorul românesc”, revista literară a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, in  1992, Consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din M.Ap.N.,in  1997,  Subsecretar de stat în guvern (Departamentul Informațiilor Publice) iar in 1997-1998, Șeful Direcției de Relații Publice a Armatei.

De asemenea, a îndeplinit funcția de director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București (2003-2004). Este realizatorul documentarului istoric de televiziune „Nașterea unei națiuni”. În anul 2006, a fondat Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurăscu”.

In 2007, CNSAS a investigat  apartenențai lui Stoenescu la structurile fostei Securități din timpul regimului comunist.
CNSAS a constatat calitatea lui A.M. Stoenescu de colaborator al Securității. „Recrutat înainte de Revoluție sub numele conspirativ „Gavrilescu Adrian”, istoricul Alex Stoenescu a primit bani de la Securitate”.
Din datele Notei de constatare CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 în 1987 nu mai puțin de 70 de note informative.
Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informatorau fost elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu: „În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații scrise”.
Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de informator: „…Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații, cu spirit de inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate”

In ceea ce-l priveşte, Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în 1984, pe când lucra ca subinginer la o întreprindere din Băneasa.

1955: A avut loc Plenara CC al Partidului Muncitoresc Român.

1955 Gh. Gheorghiu- Dej La Plenara Cc Al Pmr

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales prim secretar al PMR, iar Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevschi și Janos Fazekas au fost aleși secretari.

1956: S-a născut la Timişoara, într-o familie de muzicieni, solistul şi compozitorul român Adrian Daminescu. Este al doilea copil al cuplului Constantin Daminescu, compozitor şi dirijor şi mama Aznif Elisabeta Daminescu, născută Ekmekgian – soprană a scenei lirice din Timişoara.

 În 1970 s-a înscris la Liceul de muzica din Timişoara, doi ani mai târziu debutează în grupul „Promuzica”, iar în 1974 pleacă din Promuzica şi infiinţează grupul de folk progresiv, „Helicoidal”, care, un an mai târziu, în vara lui 1975, la festivalul Primăvara baladelor va câştiga voturile publicului şi ale  juriului, condus de Adrian Paunescu şi Premiul de Popularitate.

Imagine similară

În perioada studenţiei la Conservator, a pus bazele grupului „Basorelief „, impreuna cu Adrian şi Mircea Romcescu, iar în 1980 a infiinţat grupul rock „Blitz”.

In 1983 grupul se destramă şi Adrian devine solistul trupei „Columna” unde va activa până în 1990.

În vremurile tulburi din decembrie 1989 a participat la Revolutie, însă nu a vrut sa profite de acest lucru.  

 La data de 14 februarie 1990 pleacă la Londra şi în acelaşi an se va căsători cu englezoaica Francis Suzanne Wocker.

A participat în Marea Britanie la emisiuni despre evenimentele revoluţionare petrecute în ţară şi, afectat de evenimentele dramatice în plină desfăşurare, compune piesa profund patriotică „România”.

Doi ani mai târziu se desparte de Francis şi revine în ţară.

    Ultimii ani i-a dedicat pregătirii tinerelor speranţe, un grup de copii talentaţi promovaţi în emisiunile televizate.

 A cântat în duet cu  nume sonore ale muzicii uşoare româneşti.

2002: A încetat din viaţă  la Târgu Mureş, Tiberiu Olah (Oláh Tibor), compozitor şi muzicolog român de etnie maghiară; (n. 2 ianuarie 1928,în localitatea Arpad, azi Arpășel).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-3.jpeg

 În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj, dupa care si le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova.

Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București.

 A fost distins cu numeroase premii printre care se remarca: Premiul Academiei Române, in 1965, Premiul pentru muzică de film, Pelicanul alb,in 1966, Premiul internațional al disculuiKoussewitzky, SUA,in 1967, Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru întreaga creație, 1993.

2006: Este infiinţată prima echipă de fotbal american din România, Constanţa Sharks.

2

2020: A decedat la București, actorul din R.Moldova, Vsevolod Gavrilov (n. 10 noiembrie 1942, Tiraspol, România), cunoscut pentru interpretarea rolului țiganului Danilo din filmul Șatra (1975).

Vsevolod Gavrilov va fi înmormîntat la cimitirul Central

A jucat roluri în 34 de filme, dar preferatul său a fost în continuare teatrul. Și a slujit V. Gavrilov teatrului peste 38 de ani. Vsevolod Sergheevici Gavrilov – membru al Uniunii Teatrale din Moldova din 1973, membru al Uniunii Cineaștilor din 1978.

A fost decorat cu medalia „Meritul Civic” și laureat al premiului A. Puşkin „Pentru măiestrie interpretativă” și a primit distincția Maestru în Arte a Republicii Moldova.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi a sfintei Iustina fecioara.

ciprian si iustina

Sfantul Ciprian

Sfantul Ciprian a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Ciprian a fost vrajitor, filosof si slujitor al zeului pagan Apolo din Antiohia Siriei.Sfantul Ciprian – leapada vrajitoria si ajunge episcop.

Din relatarea vietii sale, aflam ca un tanar pagan, Aglaid, s-a indragostit de Iustina si dorind sa o ia de sotie, cere ajutorul vrajitorului Ciprian pentru ca a fost respins de fecioara. Ciprian a trimis succesiv la Iustina diavoli care sa aprinda in ea pofta trupeasca pentru Aglaid.

Dar vrajile lui Ciprian au ramas fara efect, caci ea le alunga cu rugaciune, post si semnul sfintei cruci.

In urma acestor zadarnice eforturi, Ciprian a cunoscut inselarea in care se afla si s-a botezat.

El a fost hirotonit preot, iar mai tarziu episcop in Cartagina. Sfantul Ciprian a murit ca martir pe 2 octombrie 304 impreuna cu Sfanta Iustina.

Sfantul Ciprian inlatură farmecele si vrajile

In Bucuresti,pe Calea Victoriei, nr.12, intre strazile Stavropoleos si Lipscani, se afla Biserica Sfantul Ciprian – Zlatari. In aceasta biserica este prezenta mana dreapta a sfantului Ciprian.

Biserica Sf.Ciprian – Zlătari din București

Oamenii il cinstesc pentru partea luminoasa a vietii sale: convertirea la crestinism, viata inchinata slujirii lui Hristos si pentru cununa de martir pe care a primit-o in vremea cand era episcop.

Sfantul Ciprian este cinstit ca cel care inlatură farmecele si vrăjile. Mana dreaptă a Sfantului Ciprian, făcătoare de minuni, se afla in partea stângă a altarului, intr-o caseta de mici dimensiuni. Orice credincios se poate inchina Sfintelor Moaște.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/02/o-istorie-a-zilei-de-2-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

02/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: