CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 22 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 iunie în  istoria noastră

1462: Are loc atacul nereușit al oastei lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, asupra cetății Chilia, care era apărată de o garnizoană ungurească.

                               Foto: O reconstituire a Cetății Chilia

 În timpul atacului, Ștefan a fost rănit la gleznă. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre acestea fiind cea de la asediul Chiliei din 1462.

„În al șaselea an a domnii lui Ștefan vodă, în anii 6970 [1462], iulie 22, loviră pre Ștefan vodă, cu o puscă în glezna la cetatea Chiliei.”

– Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei –

La doi ani și jumătate de la acest eșec, în data de 25 ianuarie 1465 , după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare o va cuceri și îl va  numi pe Isaia, cumnatul său, pârcălab al acestei cetăți.

1479: S-au încheiat construcția cetății Chilia Nouă, ctitorita de domnul Stefan cel Mare pe malul stâng al Dunarii, pentru îmbunătățirea sistemului de apărare al Moldovei în fața atacurilor din exterior.

Pentru executarea lucrărilor între 22 iunie–6 iulie 1479 au participat 800 de zidari și 17.000 de salahori.

1498: Stefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia, urmare a atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei, încheiat cu lupta de la Codrii Cosminului.

Picturi ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt | History of romania, Vlad  drăculea, Dracula art

Unitățile oastei moldovene au asediat orașele poloneze Trembowla, Buczacz, Podhajce și Lvov. Au fost arse toate așezările și cetățile din Galiția, până aproape de Cracovia.

Ca urmare, Ioan Albert a semnat pacea la Cracovia și la Hîrlău, angajându-se să-l ajute pe Ștefan împotriva dușmanilor și nu le acorde azil acestora, în timp ce Ștefan se angaja să participe la războiul care urma să fie declanșat de Ungaria și Polonia împotriva Porții Otomane.

1529: A avut loc bătălia de la Feldioara, în urma careia oastea moldovenească a zdrobit partizanii lui Ferdinand de Habsburg.

A fost o confruntare iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareș (1527 – 38, 1541 – 46), în sprijinul regelui Ungariei, Ioan Zápolya (1526 – 40).

În contextul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand I de Austria (1526 – 1564) şi Ioan Zápolya, acesta fiind sprijinit de Imperiul Otoman şi Polonia, Petru Rareş a intervenit de mai multe ori în Transilvania.

După o primă incursiune pentru aducerea  sasilor si secuilor sub ascultarea lui Zápolya (ianuarie – februarie 1529), domnul Moldovei a primit o solie de la acesta, „de l-au poftit ca să-i fie întru ajutoriu împotriva a o samă de domni ungureşti, carii nu vrea ca să i să pléce şi-i făgădui oraşul Bistriţa cu tot ţinutul dintru acéia ţară şi încă şi alte făgăduinţe mai multe i-au adeverit că-i va da, numai de-i va birui şi să-i pléce supt ascultarea lui” (Grigore Ureche).

Armata moldoveană condusă de vornicul Grozav având un efectiv de 10.000 de oameni, care dispuneau și de artilerie ușoară, a reușit să-i înfrângă pe imperiali care aveau o armată de 4.000 de oameni și 50 de tunuri mari și să creeze astfel o situație favorabilă pretendentului Ioan Zapolya, care aspira la tronul Ungariei cu sprijin otoman. Drept mulțumire pentru intervenția Moldovei, Ioan Zapolya a dăruit lui Petru Rareș cetatea Unguraș, conform înțelegerii încheiate între cei doi în luna mai din același an.

 De asemenea, succesul acestei campanii l-a obligat pe Ioan Zápolya să pună în practică acordurile din  tratatul  încheiat anterior, prin care era recunoscută stăpânirea lui Petru Rareş asupra Bistriţei, Ciceului, Cetăţii de Baltă si cetatea Unguras din apropierea Clujului, precum  şi a întregului ţinut al Rodnei.

1861: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite.

Drapelul , roșu-galben-albastru, avea benzile dispuse orizontal. Nu se cunosc nici ordinea benzilor, nici proporțiile însemnului civil. Abia în „Almanahul român din 1866” acesta este descris: „drapelul tricolor, împărțit în trei fășie, roșiu, galben și albastru așezat orizontal: roșiu sus, albastru jos și galben la mijloc”.

Anumite surse consideră că, până în 1862, banda de sus a fost albastră — precum la tricolorul muntean din timpul revoluției de la 1848 — urmând ca din din 1862 culoarea superioară să devină roșu.

În legătură cu semnificația drapelului, Petre Vasiliu-Năsturel este de părere că „de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: libertate, dreptate, frăție”. În legătură cu proporția, unii cercetători au apreciat-o ca fiind aproximativ 1:3, cu toate că drapelul princiar și cele ale armatei, care s-a păstrat, au proporția 2:3.

Drapelul a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă… Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă… Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg”.

1864: S-a născut la Șiria, Arad, ziaristul și scriitorul  Ioan Russu-Șirianu; d.12 decembrie 1909, București.

1864-1909 Ioan Russu Şirianu

Ziarist, scriitor. A absolvit studii pedagogice la Pedagogiul de Stat din Deva. După absolvirea studiilor a fost profesor de istorie la școala pedagogică de fete din București, redactor al ziarelor Lumina pentru toțiRomânul și Voința Națională. În anul 1891 s-a întors în Transilvania și a lucrat în redacția ziarului Tribuna din Sibiu, unde a devenit, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director.

În 1893 a întemeiat la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul Foaia Poporului, iar în 1897 a înființat la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, Tribuna Poporului.

Între anii 1905–1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. Din operele sale: Românii din DobriținMoara din valeRomânii din statul ungarRomânii de peste CarpațiSchițe și nuvele inediteMilitărește.

  1874: S-a născut  Constantin C. Orghidan, inginer şi pasionat colecţionar (monede, sigilii şi obiecte arheologice, pe care le-a donat Academiei Române); membru de onoare al Academiei Române din 1942; (m. 1944).

1902: S-a născut la Bucuresti, matematicianul Alexandru Ghika, fondator al şcolii române de analiză funcţională; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1964).

1902-1964 Alexandru Ghika

Facea parte din vechea familie nobiliara a Ghikuleștilor.

Scoala primara si trei clase secundare le-a facut în Bucuresti (Liceul Lazar), dupa care a plecat, în 1917, împreuna cu familia, 212w2220c la Paris. Aici urmeaza restul claselor secundare la Liceul „Saint-Louis”, trecând bacalaureatul în iulie 1920.

În toamna aceluiasi an se înscrie la Universitatea din Paris, Facultatea de stiinte. În 1922, adica la vârsta de 20 de ani, îsi ia la Sorbona licenta în matematici, cu certificatele: calcul diferential si integral, mecanica rationala si astronomia aprofundata.

La Sorbona si la College de France audiaza toate somitatile din acel timp. Simultan pregateste constiincios teza de doctorat în matematici, cu subiectul: Sur le Fonction de caree somable le long des contours de leur domaines d’holomorphisme et leur applications aux ecuations differentiales lineares d’ordre infini.

Dupa trecerea doctoratului se reîntoarce în tara. Cariera universitara si-o începe ceva mai târziu, caci abia în noiembrie 1932 este numit asistent la catedra de teoria functiilor de la universitatea din Bucuresti, catedra al carei titular era Dimitrie Pompei. La 7 februarie 1935, în urma unui concurs, este numit conferentiar de analiza si teoria functiilor.

În 1945 aceasta conferinta este transformata în catedra de calcul functional si Ghika este numit titularul catedrei. Pe urma, în octombrie 1048, este ales membru al Academiei.

Cât timp a durat Academia de stiinte din România, Ghika a fost membru corespondent al acesteia (din 1935), iar mai târziu, în 1938 a fost ales membru titular. Din 1955 pâna în 1963 a fost membru corespondent al Academiei R.P.R., la sectia de stiinte matematice si fizice, iar de la 20 martie 1963 a fost înaintat membru titular al acestei academii, la aceeasi sectie.

De la înfiintarea Institutului de matematica al Academiei si pâna la deces, Ghika a fost seful sectiei de analiza functionala din acest institut.

Alexandru Ghika a decedat la 11 aprilie 1964, în urma unui cancer la plamâni care s-a generalizat. A fost înmormântat în biserica „Ghika-Tei din Bucuresti, cladita de unul din stramosii sai.

Opera știintifică a lui Alexandru Ghika este prin excelenta opera de analiza functionala publicata în peste 115 de articole si memorii.

 1905: S-a născut la Mihalț, Alba, psihologul Nicolae Mărgineanu, autorul unor importante studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a ştiinţei, psihologie aplicată în marea industrie; d. 13 iunie 1980, Cluj.

1905-1980 Nicolae Mărgineanu

A fost tatăl regizorului Nicolae Mărgineanu si a executat 16 ani de închisoare în perioada comunistă (1948 – 1964).

A fost membru post-mortem al Academiei Române din anul 2012.

Și-a luat licența în 1927 și doctoratul în Filosofie, specialitatea Psihologie în 1929 al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, cu mențiunea Magna cum laude, fiind îndrumat de profesorul Florian Ștefănescu-Goangă. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate la Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra. S-a reîntors în țară și a ocupat catedra de psihologie a Universității „Regele Ferdinand I”. 

A fost de asemenea cercetător științific și bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. A fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno–Americană (ARA), care a constat dintr-o serie de conferințe susținute în America și în informarea părții americane din cadrul Comisiei Aliate de Control despre situația Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a executat 16, trecând prin infernul pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla.

1908: A încetat din viață la Steglitz-Zehlendorf, în Germania, compozitorul și politicianul Tudor de Flondor, jurist și economist român (10 iulie 1862, Storojineț), în timpul în care Bucovina era anexată de Imperiului Austro-Ungar.

1913: S-a născut la Rădăuți, profesorul de teologie Petru Rezuş,(autor de lucrări de teologie fundamentală, dogmatică, istoria Bisericii), preot, prozator şi istoric literar (m. 7 mai 1995).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți, frecventând în paralel și cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Între 1935–1937 s-a specializat la universitățile din Oxford, Cambridge, Strasbourg și Viena. 

1913-1995 Petru Rezuş

A fost proclamat Doctor în Teologie la Cernăuți (aprilie 1937). A fost hirotonit preot la București, la Parohia Sfântul Vasile de pe Calea Victoriei (1938). Carierea sa în învățământ a început ca profesor de Apologetică și Dogmatică la Academia Teologică din Caransebeș. Aici a înființat biblioteca orașului și revista Altarul Banatului, a fost profesor de liceu, profesor titular la Catedra de Teologie fundamentală a Facultății de Teologie din Cernăuți (aflată în refugiu la Suceava) și prodecan al facultății, profesor la aceeași specialitate în cadrul Facultății de Teologie din București și director al acestei instituții. S-a remarcat, de tânăr, ca un teolog și publicist erudit, semnând studii și articole în multe publicații ale vremii, fiind membru al mai multor societăți literare. După venirea în București, a fost redactor la revistele Ortodoxia și Studii Teologice.

A colaborat cu studii, articole, eseuri, note, recenzii, poezii, proză, culegeri de folclor la multe dintre revistele teologice ale vremii. De asemenea, a colaborat la Calendarul Credința din Detroit (SUA), și la Vestitorul canadian din Ontario (Canada). Scrieri teologice: DezvoltareadogmaticăTradiția dogmatică ortodoxăAspecte soteriologiceAxiologia ortodoxăDespreDuhul Sfânt. A scris poezii, romane, povestiri, basme etc. dintre care: volume de versuri: La vaduri de vremeTrecerea înaltăVama de aur; romanele: La umbra sfinxuluiCosițele DoamneiRăzboieniDansul șerpilorDumbrava roșie, monografii.

  1913: A murit  poetul, prozatorul şi traducătorul român Ştefan Octavian Iosif, fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români; (n. 1875, Brașov).

Ștefan Octavian Iosif - Wikiwand

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905).

Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau – structural vorbind – niște visători și niște romantici.

Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. 

Și-au luat pseudonimul – A. Mirea – sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu.

Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru.

Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina.

În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează.

Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913, iar Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare, după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie.

Natalia Negru i-a supraviețuit și va mai trăi aproape 50 de ani.

 1918 (22 iunie / 5 iulie): S-a înființat sub președinția lui Vasile Stoica,în Statele Unite la Youngstown Liga Națională Română, reunind 182 de organizați și parohii, care a desfășurat o activitate de lobby fructoasă cu scopul de a face propagandă în jurul problemei româneşti; influențând într-o mare măsură oficialitățile și opinia publică americană, în favoarea unității poporului român.

1918 Liga Națională Română - Vasile Stoica

A cuprins pe toți românii din organizațiile culturale și filantropice, indiferent de credințe politice și religioase.

La 13 septembrie acelaşi an va fuziona cu „Comitetul naţional român”.

Semnificația Ligii americane a fost subliniată chiar în comunicatul oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: „Românii din toate părțile SUA s-au întrunit de curând și au format o organizație națională activând în folosul României Mari. Totul e supus ideii eliberării nu numai pentru cei din Transilvania, dar și pentru cei care au fost siliți să facă o pace asa de nenorocoasă în România”.

  1919: A apărut (până la 1 august 1928), la Bucureşti, săptămânal şi apoi lunar, publicaţia „Ideea europeană” (Critică artistică şi socială), sub conducerea lui Constantin Rădulescu-Motru şi Emanoil Bucuţa.Revista îşi propunea „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformărilor sociale din Europa, interpretând, totodată, cu obiectivitate, pe cele din cuprinsul românesc”.

 1927: S-a născut regizorul de teatru Vlad Mugur; în 1971 s-a autoexilat, stabilindu-se în Germania; după 1990 şi-a reluat colaborările cu teatrele din România (m. 2001, la München)

1928: S-a născut biochimistul Mircea Petru Cucuianu; întemeietorul şcolii româneşti de biochimie clinică; contribuţii în domeniul hemostazei, trombozei, aterosclerozei şi lipidologiei; membru corespondent al Academiei Române din 2014.

 1934: S-a născut Ion Taloş, etnolog, folclorist şi traducător; în 1987 solicită azil politic în Germania (profesor de literaturi populare romanice la Universitatea din Köln).

1936: Au început lucrările Conferinței Internaționale de la Montreux, privind regimul strâmtorilor Mării Negre.

1936 Conferința Internațională de la Montreux

Conferința a avut loc între 22 iunie–21 iulie la Montreux (Elveția). Au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franța, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia și Japonia, conferința fiind convocată de către Turcia în scopul revederii acordului adoptat la Conferința de la Lausanne (1922–1923) și stabilirii unui nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele.

Convenția, încheiată la Montreux în 20 iulie, confirma principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum și în timp de război, dacă Turcia nu era parte beligerantă, conferind Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în situație de conflict armat. Delegația română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu și Vespasian V. Pella, miniștri plenipotențiari.

 1940: A fost creat Partidul Naţiunii, partid unic, totalitar, care a înlocuit partidul Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă” din istoria României), sub conducerea supremă a regelui, având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea.

Şeful suprem al FRN era regele. Totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea paramilitară „Straja ţării” A reprezentat o încercare de ultimă oră a lui Carol al II-lea de a se alinia, pe plan intern, la noua balanţă de forţe de pe continent, înclinând în favoarea Reichului. S-a dizolvat la 11 septembrie acelaşi an.

Decret-lege pentru transformarea Frontului Renaşterii Naţionale în Partidul Naţiunii :

Art. I. Frontul Renaşterii Naţionale devine partid unic şi totalitar, sub denumirea de Partidul Naţiunii. El va funcţiona sub conducerea supremă a Majestăţii Sale regelui.

Art. II. Partidul Naţiunii îndrumează viaţa morală şi materială a naţiunii şi statului român. El este o instituţiune de drept public.

Art. III. Conducătorul suprem numeşte forurile superioare ale partidului, care sunt singurele răspunzătoare.

Art. IV. Normele de organizare, funcţionare şi disciplină vor fi hotărâte de conducerea supremă.

                    “Monitorul oficial”, din 22 iunie 1940

NOTĂ: La 16 decembrie 1938 se înfiinţase, prin Decret-lege, Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă” din istoria României), având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea; şeful suprem al FRN era regele; totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea paramilitară „Straja ţării”

1941: Germania începe  atacul asupra URSS având numele de cod Operatiunea Barbarossa.

În noaptea de 21 – 22 iunie, Armatele româno-germane au declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică (22 iunie-26 iulie 1941).

Imagini pentru harta operațiunilor militare de eliberare a basarabiei photos

La data atacarii URSS, numărul total de soldaţi români aflaţi în prima linie era de 325.685, distribuiţi în 12 divizii de infanterie, o divizie blindată, o divizie de infanterie rezervă, o divizie de grăniceri, 3 brigăzi de munte, 3 brigăzi de cavalerie şi 2 brigăzi de fortificaţii. La aceste forţe se adăugau 5 divizii de infaterie germane.

Participarea armatei române în războiul declaşat de Germania împotriva URSS s-a făcut în baza înţelegerii intervenite între Adolf Hitler şi Ion Antonescu.

Discuţiile între cei doi şefi de stat au avut loc la Munchen, la 12 iunie 1941. În nici unul din documente, România nu este menţionată ca aliată, deși se angajase alături de trupele germane în războiul împotriva agresorului sovietic.

Pentru România începea Războiul Sfînt, care a fost, de la un capăt la altul (1941-1944), anticomunist, drept şi naţional, bucurîndu-se de aprobarea întregului popor.

În zorii zilei de 22 iunie, asumîndu-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin de zi către armată: “Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevizmului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!..“.

1941 Ordinul lui Ion Antonescu

Dintre membrii srălucitului corp ofiţeresc român trebuie menţionaţi generalii: Al.Ioaniţu, Iosif Iacobici, Ilie Şteflea (şefi ai Marelui Stat Major), C. Pantazi, N. Ciupercă, N. Dăscălescu, Ioan Al.Sion, C. Constantinescu-Claps, Gh. Avramescu şi Petru Dumitrescu, acesta din urmă comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a din momentele de dinaintea trecererii Prutului pînă la sud-est de Stalingrad şi înapoi, pînă la angajarea bătăliei Moldovei, în august 1944.

Detaşamente militare române forţează Prutul, 22 iunie 1941

Foto: Detaşamente militare  române forţează Prutul

Grupul de Armate Sud al mareşalului german Gerd von Rundstedt, în care erau încorporate şi forţele româneşti, era împărţit în două de către Mlaştinile Pripiat.

Pricipalul sau efort la declanşarea Operaţiunii Barbarossa urma să aiba loc la nord, în timp ce forţele aflate în România trebuiau să aştepte ca ofensiva să progreseze mai mult în Ucraina pînă să înceapă şi ele atacul.

Această decizie a fost luată de OKH în primăvara anului 1941, deoarece general-colonelul Franz Halder considera Prutul ca fiind o barieră prea grea pentru o ofensivă motorizată şi pentru că potenţialul ofensiv al trupelor române nu era prea ridicat în ochii comandanţilor germani.

De aceea marea majoritate a forţelor mecanizate germane a Grupului de Armate Sud era concentrată în Polonia, pe frontul românesc aflîndu-se în principal doar unităţile motorizate româneşti.

După cum urma să se vadă, Prutul nu era o barieră chiar atît de formidabilă în condiţiile atacului surpriză, soldaţii români ocupînd cîteva poduri intacte peste rîu încă de la începutul războiului.

Probabil că o ofensivă puternică înca din prima zi pe frontul din Moldova ar fi cauzat probleme serioase Frontului de Sud-Vest sovietic, care a opus o puternică rezistenţă lui von Rundstedt.

Pentru operaţiunile din Bucovina de Nord (nordul Principatului Moldova) şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (fosta Basarabie ţaristă, estul Principatului Moldova) erau angrenate  Armata 11 germană (comandant, general – colonel Eugen von Schobert) şi Grupul de armate general Ion Antonescu (Armatele 3 şi 4 române).

Dislocarea unităţilor la începutlul operaţiunii era următoarea:

în nord – Armata 3 (Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie), comandată de general de corp de armată Petre Dumitrescu;

în centru –Armata 11 germana (Corpurile 11, 30 si 54 germane ) a geneneral-colonelului Eugen von Schobert, căruia i se subordona şi Armata 3;

în sud – Armata 4 româna (Corpurile 5, 3 si 11) a generalului de corp de armata Nicolae Ciupercă; în Delta Dunării era detaşat Corpul 2 Armată, comandat de general de divizie Nicolae Macici.

Imagini pentru eliberarea basarabiei photos

Foto: Armata Română trece Nistrul

Operaţiunea de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de nord s-a soldat cu succes şi s-a încheiat la 26 iulie 1941.

1941: Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia,URSS a rupt relațiile diplomatice cu țara noastră, între România și URSS fiind instituită starea de război.

În aceeași zi a fost declanșat un  bombardament sovietic asupra Constanței, principalul port român la Marea Neagră.

1941 Raid aerian sovietic asupra Constanţei

Odată cu invazia Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, armatele sovietice staționate în Ucraina au opus o rezistență îndârjită în fața atacului german, păstrând o linie stabilă a frontului, iar Flota Sovietică a Mării Negre a atacat Constanța. Scopul acestui atac era cucerirea Dobrogei, obligând armata germană să amâne ofensiva pe frontul ucrainean în fața acestei noi amenințări, dar și distrugerea depozitelor de combustibil din Constanța și anihilarea forțelor navale românești, care reprezentau o amenințare. Începand cu seara de 22 iunie, avioane sovietice au bombardat Constanța, fiind întâmpinate cu focurile bateriilor antiaeriene, dar stratul gros de nori le-a protejat.

Formațiile sovietice au atins chiar și câte 100 de avioane odată. Au fost lovite garniturile de tren care transportau combustibil, danele portului, dar și obiective civile. Au fost omorîți 30 de soldați care deserveau o baterie antiaeriană. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară au fost grav afectate.

  1943: S-a născut teatrologul şi profesorul universitar George Banu, stabilit la Paris din 1974.

A devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române in anul 2013.

1950: S-a nascut politicianul roman Adrian Năstase, fost ministru de externe si fost prim ministru al Guvernului Romaniei.

Intre 1990-1992 a fost ministru de externe al României din partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR, respectiv PSD. Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al României; candidat al Partidului Social Democrat la funcția de șef al statului, la alegerile prezidențiale din 2004, fiind învins, în al doilea tur de scrutin, de candidatul Alianței Dreptate și Adevăr, Traian Băsescu; în prezent este preşedinte membru-fondator al Fundaţiei Europene “Nicolae Titulescu”.

 1952: S-a născut violonistul de origine română Sherban Lupu, stabilit în SUA.

 1960: S-a născut Valentin Nicolau, proprietar al grupului editorial Nemira, preşedinte-director general al Televiziunii Române între anii 2002 – 2005, scriitor şi dramaturg; (m. 2015).

  1960: S-a născut Rovana Plumb, om politic social-democrat; ministru al muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice în Guvernele Victor Ponta 3 şi 4 (din 5 martie 2014).

A fost ministrul mediului (decembrie 2012 – martie 2014) şi ministrul delegat interimar pentru ape, păduri şi piscicultură (26 februarie  – 5 martie 2014) în Guvernul Victor Ponta 2; ministrul mediului şi pădurilor în Guvernul Victor Ponta 1 (mai – decembrie 2012); preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor în guvernarea 2001-2004; deputat în Parlamentul European (2007 – mai 2012) şi vicepreşedinte în Grupul Politic Social-Democrat din Parlamentul European (2011 – mai 2012); deputat în Parlamentul României între anii 2004 – 2007 şi în legislatura 2012 – 2016; preşedinte al Organizaţiei de Femei PSD, din 2005, şi vicepreşedinte al Organizaţiei de Femei a Partidului Socialiştilor Europeni (PES Women), din 2006, preşedinte al Consiliului Naţional al PSD din 20 martie 2015.

 1961: A decedat principesa Maria de România, fiica regelui Ferdinand al României, regină a Iugoslaviei şi soţia regelui Alexandru I al Iugoslaviei; (n. 1900).

Foto: Prințesa Maria de România și regele Alexandru I al Iugoslaviei

 1963: A decedat Maria Tănase, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de muzică populară românească, supranumită “Pasărea măiastră”, “Edith Piaf a României” și “Regina cântecului românesc” (n. 1913).

 

1964: S-a născut diplomatul Sorin Dumitru Ducaru, şef al Diviziei pentru riscuri de securitate emergente din cadrul NATO (din mai 2013); ambasador la Reprezentanţa Permanentă a României la NATO (2006-2013); ambasador al României în SUA (2001-2006).

  1966: S-a născut regizorul şi scenaristul Alexandru Solomon.

 1971: A murit botanistul George Bujorean, unul dintre fondatorii ecologiei experimentale româneşti; (n. 1893).

  1974: A decedat la Bucuresti, Ion Conea, unul dintre cei mai importanţi geografi români, reputat specialist în geografie istorică, figură marcantă a a şcolii geopolitice româneşti şi un specialist care a adus o mare contribuţie în domeniul toponimiei; (n. 15 ianuarie 1902, Coteana, județul Olt).

conea

 A condus activitatea de cercetare monografică a satului Clopotiva (judeţul Hunedoara), monografie care a fost tipărită integral în 1940 (cu titlul Clopotiva, un sat din Haţeg – Monografie sociologică). A colaborat la revista Geopolitică şi geoistorie.

 El  plasează geopolitica în domeniul vast al relatiilor interstatale, anticipând importanţa pe care o va avea aceasta în studiul relaţiilor şi al presiunilor dintre state.

Având o perspectiva geografică asupra lumii, Conea considera că mediul politic trebuie urmărit şi definit pe temeiuri geografice.

Pe acest considerent Conea afirmă că geopolitica trebuie să fie capabilă să ofere explicaţii despre înfăţişarea hărţii politice a lumii, harta aceasta fiind conform intuiţilor sale obiectul de studiu al geopoliticii.

În acest context el definea politica drept ştiinţa mediului politic planetaro ştiinţă a atmosferei sau a stării politice planetare.

Opera : 

Clopotiva, un sat din Hațeg – Monografie sociologică

Geopolitica – împreună cu Anton Golopenția și Mihai Popa Veres. Editura Ramuri, Craiova 1940

Scurtă prezentare geografică a Republicii Populare Romîne – împreună cu Ion Velcea. Editura Stiințifică, București 1957

Articole în Revista Geopolitica și geoistoria

  1975: A murit artista decoratoare Mimi Podeanu; (n. 1927).

  1992: A apărut, sub conducerea redacţională a publicistului Ion Cristoiu, primul număr al cotidianului „Evenimentul zilei”.

  1992: A murit preotul Virgil Gheorghiu, scriitor francez de origine română, diplomat interbelic, jurnalist, poet, romancier, memorialist; (n. 1916).

Imagini pentru Virgil Gheorghiu, photos

După 23 august 1944 a plecat în Occident; în 1946 începe studii de teologie la Heidelberg/RFG; în 1948 se stabileşte în Franța, unde va deveni, în 1963, preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris .

Este autorul celebrei cărţi „Ora 25”.

 1994: Semnarea Tratatului de prietenie şi colaborare dintre România şi Cehia, cu prilejul vizitei oficiale la Bucureşti a preşedintelui ceh Vaclav Havel (21 – 22.VI.1994).

 1995: România a depus, în cadrul unei ceremonii la Paris, cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană; demersul a fost precedat de o întâlnire a întregului spectru politic românesc, care a semnat, cu o zi în urmă, „Declaraţia de la Snagov” (la 1.II.1995 a intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană, Acord semnat la 1.II.1993) – 20 de ani.

NOTĂ: La 25.IV.2005 a avut loc ceremonia de semnare a Tratatelor de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (la Abaţia Neumünster din Luxemburg), precedată de reuniunea Consiliului European, care a dat votul final asupra documentelor ce consfinţeau calitatea de viitoare membre ale UE pentru cele două ţări; de la 1.I.2007 România şi Bulgaria sunt membre ale Uniunii Europene (după ce Parlamentele tuturor ţărilor UE au ratificat cele două Tratate semnate la 25.IV 2005).

 2002: A decedat Ion Petreuş, renumit interpret al cântecului popular maramureşean; (n. 25 august 1945, Glod, Maramureş).

La Teatrul de Vară din Baia Mare: Festivalul Național Concurs de Folclor „ Ion Petreuș”, ediția

A urmat studiile Şcolii generale din Glod, Maramureş şi a Şcolii Populare de Artă din Baia Mare. Încă de mic copil, a învăţat să cânte la fluier, apoi din vioară şi din „zongoră”, cum e numită în partea locului chitara obişnuită.

În adolescenţă a început să cânte împreună cu fratele său Ştefan, la căminul cultural, câştigând şi câteva concursuri de amatori.

Ion Petreuş a decedat, pe 22 iunie 2002, în urma unui accident petrecut în curtea casei, când s-a lovit la cap şi a murit apoi la secţia Neurochirugie a Spitalului Judeţean Maramureş.

Fraţii Petreuş (Ştefan şi Ion), au fost doi din cei patru fraţi ai familiei Petreuş (Ştefan, Ion, Ioana şi Pătru), cântăreţi de muzică populară, renumiţi pentru cântecele din zona Maramureşului, de pe Valea Izei.

S-au făcut remarcaţi prin numeroasele înregistrări instrumentale şi vocale pe care le-au realizat şi prin materialele discografice pe care le-au elaborat.

 2009: A decedat la București, pictoriţa şi profesoara Rodica Lazăr; (n. 1931, Huși).

Lazar Rodica

 A fost absolventă a Institutului de Arte Plastice la secția Artă Monumentală din București, clasa profesorilor Ștefan Constantinescu și Gheorghe Labin, în 1956. Mai târziu, în 1961 avea să devină cadru didactic la același Institut, catedra de Desen a secției de Pedagogie.
Ca artist plastic s-a impus printr-o susținută activitate în domeniul picturii de șevalet. Temele și subiectele artei sale denotă o lirică a metaforicii vizuale (Balerină, Mireasă, Adolescentă, Corabie și  

A avut o activitate prodigioasa: multe si bine primite expozitii personale, in galeriile de prestigiu ale Capitalei, dar si la fel de multe participari la expozitiile colective, organizate in strainatate. Si nici premiile mari ale tarii nu au ocolit-o.

Vreme de aproape 20 de ani, din 1960 si până în 1988, Rodica Lazar a fost si profesor universitar, la acelasi Institut, „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, unde studiase.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Inceputul Postului Sfintilor Petru si Pavel; Sfantul Grigorie Dascalul, Sfantul Mucenic Eusebie

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel incepe anul acesta pe 22 iunie. Acest post este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Sfântul Grigorie Dascălul

Imagini pentru Sfantul Grigorie Dascalul photos

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Tarii Românesti, este sărbătorit pe 22 iunie. S-a născut în anul 1765 și a intrat în monahism la Mănăstirea Neamț și a fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovski.

A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Tarii Românești, direct din treapta de ierodiacon, in anul 1823.

Canonizarea Sfantului Ierarh Grigorie Dascălul a fost proclamată, pe 21 mai 2006, de ziua hramului Catedralei Patriarhale din București, Sfinții Impărați Constantin și Elena.

Moaștele sale se află la Mănăstirea Căldărușani din judetul Ilfov, în apropierea Bucureștiului.

Sfantul Mucenic Eusebie

Viaţa Sfântului Cuvios Eusebiu din Siria | Doxologia

 S-a afirmat mai ales ca aparator al dreptei credinte in fata ereziei ariene. Sfantul Mucenic Eusebie, in calitate de Episcop al Samosatelor, a fost cel care l-a sustinut pe Sfantul Meletie pentru a fi numit Episcop al Antiohiei.

In timpul domniei lui Iulian Apostatul, cand crestinii au suferit noi persecutii, Sfantul Eusebie si-a dezbracat vesmintele arhieresti, inlocuindu-le cu cele ale unui simplu soldat simplu, cutreierand astfel Siria, Fenicia si Palestina. In tot acest timp, Sfantul Eusebie a cercetat situatia crestinilor si a bisericilor. A hirotonit preoti, diaconi, citeti, iar in unele locuri a sfintit ierarhi.

In anul 361, dupa moartea lui Iulian Apostatul, la indemnul Sfantului Eusebie, Sfantul Meletie a convocat un sinod la Antiohia, impotriva ereziei ariene. Sinodul s-a tinut in vremea domniei imparatului lovian. Insa, dupa moartea acestuia, a urcat pe tron Valens, iar prigoanele impotriva Bisericii au izbucnit din nou.

In timpul domniei acestuia, Sfantul Meletie a fost trimis in exil in Armenia, iar Sfantul Eusebie in Tracia. Urmand la tron Gratian, persecutiile asupra crestinilor au incetat. Astfel, cei doi mari ierarhi au fost rechemati din exil.

In timp ce se afla in cetatea Doliche spre a sfinti un episcop, un eretic a strivit capul sfantului cu o tigla. Sfantul Eusebie s-a mutat la Domnul in anul 379.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/22/o-istorie-a-zilei-de-22-iulie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. agerpres.ro;
  11. Crestin Ortodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

22/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 20 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 20 iunie în istoria noastră

 1862: Este asasinat la București, primul ministru al Principatelor Unite, Barbu Catargiu.

Barbu Catargiu, primul prim-ministru al României: „Totul pentru ţară, nimic  pentru noi”

Foto: Barbu Catargiu (n.26 octombrie 1807, Bucuresti).

A fost lider al Partidei conservatoare și un strălucit orator. A fost prim ministru al României dîn  1862 si până când a fost asasinat pe 20 iunie  al aceluiași an.

Era fiul marelui vornic Ștefan Catargiu și al Țiței (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu).

Asasinul său prezumtiv se presupune că ar fi fost un oarecare Gheorghe Bogati, insa nici pana astazi nu se cunoaste cu certitudine cine l-a   împușcat sub clopotnița Mitropoliei din Bucuresti, după ce ieșise din Adunarea legislativa a tarii.

După asasinarea lui Catargiu, Bogati  s-a îmbogățit brusc și a primit un post important la  Piatra Neamț.

Printre cei suspecți de organizarea asasinarii sale a fost și Nicolae Bibescu, prefectul Politiei Bucuresti,  poreclit ulterior „Pistol“, care a  refuzat însă să ofere declarații Judecatoriei Criminalicești.

1891: A decedat la Paris, Mihail Kogalniceanu, om politic, diplomat, istoric şi gazetar, “creierul” Unirii Principatelor Româneşti ; (n. 6 septembrie 1817 la Iași in Principatul Moldova).

A fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai generaţiei sale.

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 

A fost membru fondator al Societăţii Academice Române din 1868, , preşedinte al Academiei Romane (1887-1890) si un colaborator apropiat al domnitorului  Alexandru Ioan Cuza.

Cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern.

În timpul mandatului sau de ministru al afacerilor externe in timpul guvernului Bratianu, Romania  îşi cucereşte Independenţa de stat.

Personalitate cu vastă experienţă politică şi diplomatică, a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal.

Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti.

În acest sens a fondat revista „Dacia literară”, iar în articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor paşoptişti, punând astfel bazele curentului paşoptist din literatură.  

N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume“, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.

A fost înmormântat la Cimitirul “Eternitatea” din Iaşi.

1874 :  În România, la București,a avut loc prima ascensiune în scop militar cu un balon.

1874 Ascensiunea Balonului Mihai Bravul

Succesul primei înălțări a balonului Mihai Bravul din 9 iunie 1874 a determinat conducerea armatei să solicite balonul pentru un zbor în interes militar.Acesta a fost efectuat de către maiorii Constantin Poenaru, Iacob Lahovari și Dem. Dumitrescu. Misiunea lor era să observe la fiecare 10 minute altitudinile succesive ale balonului cu ajutorul barometrului holosteric, temperatura și umiditatea aerului, precum și posibilitățile de urmărire și recunoaștere a terenului în scopuri militare. Pentru acestea, ofițerii au avut la dispoziție două barometre holosterice cu termometre interioare, un termometru liber, higrometrul lui Saussure, o hartă, o busolă și trei lunete. Pentru etalonare, presiunea și temperatura au fost măsurate și la București de către I.A. Cantacuzino, la aceleași intervale de timp.

 1913: S-a născut la București, Aurel Baranga (numele la naştere: Leibovici), dramaturg, poet şi publicist; (m. 1979, București).

Aurel Baranga Whois

Ioan Aurel Leibovici fiul Paulinei şi al lui Jean Leibovici ) a fost medic de profesie, practicând această  meserie între 1939-1944. Ca scriitor a debutat în „Bilete de papagal” (1929).

După venirea comuniștilor, s-a adaptat foarte repede cerinţelor ideologice ale realismului socialist, majoritatea pieselor sale s crise în tristul deceniu ’40-’50 conţinând riguros toată paleta de clişee tematice specifice socialismului dur.

În 1948 a înfiinţat revista de satiră şi umor „Urzica”, o publicaţie foarte îndrăgită de cititorii români din vechiul regim.

Din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef la ”Urzica”.

A fost căsătorit cu actriţa Marcela Rusu.
Primele sale piese de teatru exaltă marile realizări ale clasei muncitoare , care , în frunte cu ţărănimea dezrobită de sub jugul moşierilor nemiloşi, va călăuzi poporul român spre înaltele culmi ale afirmării progresului socialist.

Se simte puternic în scrisul său influenţa programatică a marxism – leninismului, dar şi motivaţia autorului de-a aşeza sub lentila critică tot ce contravine acestui gen de mesaj.

1917: S-a născut la  Lugoj, Iosif Constantin Drăgan, om  de afaceri român, stabilit de decenii în Italia.

A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică si a editat  buletinul “ Noi tracii”. 

Imagini pentru Iosif Constantin Drăgan,photos

Potrivit  revistei Capital,  în 2006 a urcat pe primul loc in topul celor mai bogati romani,  cu o avere de 1,3-1,6 miliarde de dolari.

Stabilit de mai multe decenii în Italia, a fost  fondator al Centrului European de Studii Tracice si preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Marketing.

A urmat studiide drept la Universitatea din București (1938). După ce a terminat a doua facultate, la Universitatea din Roma, unde a studiat Științe politice și Economie, și-a dat doctoratul în jurisprudență, tot la Roma. Atras de idealurile Gărzii de Fier, dar reprezentând un curent de opinie corporatist, în 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste. 

După al doilea război mondial, în 1948, a fondat o companie de distribuție a gazului petrolier lichefiat. În urma venirii la putere a PCR i-a fost interzisă revenirea în România timp de 30 de ani. În 1967 a pus bazele Fundației Europene Drăgan, cu scopul de promovare a valorilor civilizației românești, a fondat două edituri: Nagard în Italia și Europa Nova în România, o universitate privată, Universitatea Europeană Drăgan (1991, Lugoj), o stație TV, una radio, Radio NovaFm, un ziar săptămânal, Redeșteptarea, și un cotidian local Renașterea Bănățeană – toate în România. De asemenea a mai finanțat construirea lângă Orșova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa). A scos buletinul istoric Noi tracii.

A decedat pe  21 august  2008  la  Palma de Mallorca,  in Spania.

1928: Are loc  la București, primul concurs național de decatlon.

1929 : S-a născut la Iași, actorul Petre Gheorghiu,o personalitate de prestigiu a teatrului românesc; d. 6 august 2000, la București.

A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Și-a început activitatea teatrală la Teatrul Național din același oraș, după care a fost remarcat de marea actriță Lucia Sturza Bulandra, care l-a adus în 1956 la București, unde punea bazele unei trupe de elită la Teatrul Municipal (ulterior, Teatrul „Bulandra”). A făcut parte din „generația de aur” a teatrului românesc,alături de Ștefan Ciubotărașu, Fori Etterle, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Irina Petrescu, Florian Pittiș, regizorii Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, cărora li s-a alăturat mai târziu și neuitatul Toma Caragiu.  Debutul său pe marele ecran s-a produs în 1957, în filmul Citadela sfărâmată, în regia lui Haralambie Boroș. A jucat numeroase roluri în film, teatru, televiziune și radio; printre realizarile memorabile pe scena tatrului Bulandra se numără Nick în Clipe de Viață de William Saroyan, Trahanache în O scrisoare pierdută de Caragiale și Sir Toby Belch în A Douăsprezecea Noapte de William Shakespeare. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967).

1934: S-a născut la Cluj, compozitorul, dirijorul şi muzicologul Cornel Ţăranu, membru corespondent al Academiei Române din 2012.

1934 Cornel Țăranu

A studiat compoziție în perioada 1951–1957 cu Sigismund Toduță la Conservatorul de Muzică din Cluj, apoi la Conservatorul din Paris, cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen, iar între 1968–1969 a studiat la Darmstadt în Germania cu György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel.

După terminarea studiilor și-a început cariera ca asistent, continuând gradele universitare până la profesor de compoziție. În 1968 a înființat la Cluj ansamblul Ars Nova. Din 1990 este vicepreședintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1995 a înființat și este directorul Festivalului Cluj Modern. A fost profesor de Compoziție la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și a susținut cursuri în Germania, Israel, Elveția, Statele Unite ale Americii.

Pe lângă simfonii și alte lucrări pentru orchestră, a compus două opere: Secretul lui Don Giovanni și Oreste-Oedipe, muzică de cameră, muzică pentru cor și lieduri, precum și muzică de film. A fost premiat pentru compozițiile sale în repetate rânduri de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982 și 2001). În 2004 a primit Ordinul Meritul Cultural, în grad de Ofițer.

A fost câștigătorul primei ediții (2008) a Premiilor Naționale pentru Arte, la categoria Muzică, pentru opera Oreste-Oedipe, realizată după libretul lui Olivier Apert. Este Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța (Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, 2002).

1936: A avut loc Conferința Internațională de la Montreux (Elvetia), care a avut ca scop stabilirea unui nou regim al stramtorilor Bosfor si Dardanele.

Conventia  confirma principiul libertatii de trecere si de navigatie prin stramtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum si in timp de razboi daca Turcia nu era parte beligeranta.

Delegatia romana a fost alcatuita din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Straine, Constantin Contescu si Vespasian V. Pella, ministri plenipotentiari.

1937: S-a născut la București, regizorul Radu Gabrea, scenarist şi producător. Între 1974 şi 1997 a locuit în Germania.

După absolvirea liceului Spiru Haret, s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc.

A fost arestat la 12 noiembrie 1956. A fost judecat în lotul „Mitroi”, compus în cea mai mare parte din studenții de la Facultatea de Drept. Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957.

După eliberare, a fost readmis la Facultatea de Construcții, pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare. S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, pe care a absolvit-o în 1968.

A fost profesor asociat de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.

A regizat peste 25 de filme artistice și documentare într-o cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice.

Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei, sași sau șvabi în diferite perioade a secolului trecut.

1940: A fost inaugurat la Bucuresti, Institutul de Antropologie, intemeiat sub auspiciile Universității din București și în parteneriat cu Decanatul Facultății de Medicină București, prin eforturile profesorului Francisc Rainer, anatomist, antropolog și embriolog.

După 1944, Institutul de Antropologie îşi încetează oficial existenţa, deşi cercetarea antropologică se continuă sub conducerea profesorului Alexandru Tudor.

Începând din anul 1950, profesorul Ştefan Milcu, împreună cu un număr de colaboratori din fostul Institut, înfiinţează un „colectiv de antropologie” în cadrul Institutului de Endocrinologie (1950-1963).

Abia după 1990, Institutul îşi redobândeşte personalitatea juridică, intrând în subordinea Academiei Române, mai întâi ca Centru de Cercetări Antropologice, (1990 -2007) şi, în cele din urmă, sub titulatura actuală de Institut de Antropologie „Francisc I. Rainer”

1943: Se inaugurează la București, în parcul Cișmigiu, ansamblul de  busturi  ale unor mari scriitori –  Rondul Român.

Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.

1944:  Se crează, pe baza unei platforme  comune, Blocul  Național Democrat (BNM) din România, alcătuit din partidele Comunist, Social-Democrat, Național-Țărănesc și Național-Liberal.

Platforma cuprindea următoarele obiective principale: încheierea fără întîrziere a armistițiului cu Națiunile Unite, ieșirea României din războiul purtat alaturi de Germania, eliberarea țării de sub ocupația germană, alăturarea ei Națiunilor Unite și restabilirea independenței și suveranității naționale, înlăturarea regimului de dictatură și înlocuirea lui cu un regim constituțional, democratic.

1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunare la Giurgiu, numit Podul Prieteniei, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată și rutier) din Europa, construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.

Are o punte rutieră cu două benzi, una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni. Secțiunea centrală, de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. S-a construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.

 NOTĂ: Până la 14 iunie 2013 când a fost inaugurat podul Calafat-Vidin pe porţiunea de 470 kilometri din Dunăre care formează graniţa bulgaro-română a fost în funcţiune numai podul dintre Giurgiu şi Ruse.

1960: Se desfășoară la București între 20–22 iunie lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român (comunist).

Controversata viaţă secretă a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. Ce  taină ruşinoasă împărţea cu Ceauşescu

A consacrat controlul total al lui Gheorghiu Dej asupra partidului.

1962: A murit istoricul roman Victor Papacostea, specialist în istoria comparată a ţărilor balcanice, om politic și fost subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale; deținut politic la penitenciarul Sighet; (n.1900).

A fost fondator şi director al Institutului de Studii şi Cercetări Balcanice (1938-1947) şi al revistei „Balcanica” (1938-1945).

1966: S-a născut Marian Lupu, politician moldovean, fost  președinte interimar al R. Moldova și președinte al Parlamentului de la Chișinău.

1988: A murit Nicolae Lascu (numele la naştere: Laslo), filolog, istoric al literaturii antice şi traducător; ( n. 20 aprilie 1908).

În studiile sale a încercat să stabilească vechimea, amploarea şi intensitatea influenţelor clasiciste în operele scriitorilor români.

A urmărit, de asemenea, viaţa şi destinul literar al lui Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis.

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a morţii 24 iunie 1988, istoric al literaturii antice.

1976: A murit generalul Dumitru Eremia, compozitor și dirijor, conducător de ansambluri corale și fanfare ale armatei (n. 1910). 

Dumitru Eremia | Discography | Discogs

1989: A murit la Livada Beiușului, Traian Dorz, poet creştin şi fost deţinut politic care a executat peste şaisprezece ani de închisoare in temnitele comuniste; n.25 decembrie 1914, Râturi/Livada Beiușului–Mizieș, Bihor.

A  fost urmaşul şi continuatorul lucrării duhovniceşti a părintelui Iosif Trifa de la Sibiu, iniţiatorul mişcării spirituale ortodoxe “Oastea Domnului”.

 1990: A avut loc şedinţa solemnă a învestirii noului preşedinte al României. Ion Iliescu a rostit jurământul de credinţă şi a anunţat că îl desemnează în funcţia de premier pe Petre Roman.

Șocant cum arată Ion Iliescu la 90 de ani. A ajuns aproape de nerecunoscut  - IMPACT

1991: S-a înfiinţat Partidul România Mare (PRM), condus de scriitorul şi politicianul Corneliu Vadim Tudor.

Familia și prietenii apropiați la slujba de patru ani de la moartea lui Corneliu  Vadim Tudor - Stiri pe surse - Cele mai noi stiri

  Partidul România Mare, s-a înființat prin Decizia civilă 14/20.VI.1990 a Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB), reînscris la TMB conform Deciziei civile 64/27.VIII.1996; fondator – Corneliu Vadim Tudor (1949-2015).

În prezent, Partidul România Mare este condus de generalul (r) Emil Streinu, în urma Congresului al VI-lea, desfășurat în data de 31 octombrie 2015, în Capitală.

1992: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât, în sedinta din 20 iunie 1992, canonizarea în rândul sfinţilor a voievodului Constantin Brancoveanu si a copiilor săi, precum si a “binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant”, praznuit la 2 iulie.

1992 Canonizarea domnitorilor Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu

 Totodata, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât „ca de acum şi până la sfârşitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după pravilă cu slujbă specială şi cu acatist toţi sfinţii din neamul românesc, ştiuţi şi neştiuţi, pentru a căror cinstire se instituie Duminica Sfinţilor Români, care va fi aşezată în calendarul Bisericii noastre, în fiecare an, a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor”.

1994: La Strasbourg, România a ratificat Convenţia asupra Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a Consiliului Europei, împreună cu protocoalele adiţionale.

1995: A murit, la Paris, scriitorul Emil Cioran, eseist si filosof, unul dintre cei mai originali oameni de cultura contemporani; (n. 1911, la Răşinari, comitatul Sibiu, in Transilvania).


A inceput la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti unde a fost coleg cu Constantin Noica si Mircea Eliade şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu.

In 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

In 1938 a primit o bursă din partea statului francez şi s-a stabilit apoi la Paris, unde a continuat să scrie în limba franceză.

Imaginea articolului Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie

Prima sa carte intitulata Pe culmile disperării, apare în 1934 în Româniasi este distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români.

Succesiv i-au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României l-a autocenzurat în ediţia a doua, aparută la începutul anilor ’90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretenţioase şi stupide.”

 1997: Este inaugurat în fosta închisoare de la Sighetu Marmaţiei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei („Memorialului Sighet”).

Imagine similară

Memorialul e format dintr-un muzeu, situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației și un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. A fost gândit și inițiat încă din 1992 de către președinta de la acea dată a Alianței Civice, Ana Blandiana, și realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan și o prestigioasă echipă de istorici, arhitecți, constructori și designeri.

1997 Memorialul Sighet

În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegații de experți au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport și a luat Memorialul sub egida sa. Memorialul a fost declarat „ansamblu de interes național”, printr-o lege specială din 12 iunie 1997.

În 1998 Consiliul Europei a așezat Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.

1998 : S-a adoptat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învațămant acreditate în România și în Republica Moldova. A fost publicat în Monitorul Oficial nr. 111/18 martie 1999.

2001: S-au deschis oficial lucrările la autostrada București – Constanța.

 

2012 : Fostul prim ministru al Guvernului Romaniei, Adrian Nastase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare de magistrații Curții Supreme în dosarul „Trofeul calității” .

În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu o arma de foc; tentativa sa de suicid s-a soldat cu mai multe plăgi în zona gâtului.

 2014: A decedat scriitoarea, jurnalista şi profesoara Ana Maria Sireteanu.

A fost nepoată din partea mamei, din familia Brăescu, a celebrei performere naţionale şi internaţionale în paraşutism şi în aviaţie Smaranda Brăescu şi a pictorului Tache Brăescu. Tatăl Anei Maria Sireteanu a fost actorul de film şi teatru Dorin Sireteanu, foarte cunoscut în perioada interbelică pentru rolurile principale în primele filme româneşti, precum „Iancu Jianu” şi „Ciuleandra”.

Jurnalista Ana-Maria Sireteanu s-a stins din viaţă - Cultură - Radio  România Actualităţi Online

A fost director al postului Radio România Cultural între anii 1996 şi 2002; (n. Bucureşti,  21 februarie 1945 ).

Activitatea sa a fost recompensată cu diploma de onoare din partea Societăţii Române de Radiodifuziune pentru întreaga activitate, Distincţia Culturală pentru ataşamentul faţă de opera Academiei Române (2001), Ordinul Ziariştilor clasa a I pentru merite deosebite în întreaga activitate publicistică, dar şi alte premii ale unor prestigioase instituţii din ţară şi din străinătate.

A fost preocupată de activitatea nonguvernamentală, fiind preşedintele Asociaţiei culturale ARCVIPP prin care a promovat memoria celebrei sale mătuşi Smaranda Brăescu.

Ana Maria Sireteau a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România – secţia poezie, a Asociaţiei Psihologilor din România, a Consiliului Naţional al Ziariştilor din România.

2015: A decedat  la Bucureşti, la vârsta de 93 de ani, fostul fotbalist şi antrenor român de fotbal, Angelo Niculescu; (n. 1 octombrie 1921, Craiova).

Fotbalul românesc este în doliu » A murit marele Angelo Niculescu!

A absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS). A fost şi preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor şi preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori. A publicat două cărţi pe teme sportive: „Fotbal. Metode şi mijloace de antrenament” (1972), coautor Ion. V. Ionescu şi „Corabia cu 11 pasageri” (1974). Este membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal şi are titlul de „Antrenor emerit”.

A antrenat echipa naţională a României calificata la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970, din Mexic şi pe cea ajunsa în sferturile Campionatului European din Belgia 1972.

Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca „tricolorilor”, între 1967 şi 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaţionale.

Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc „tiki-taka”, făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.

 2018: A murit Sándor Kányádi, poet și traducător maghiar din Ardeal, membru fondator al bibliotecii virtuale gratuite a Academiei Literare Digitale Ungare;  (n. 1929).

Imagini pentru Sándor Kányádi,photos

După un an petrecut la Institutul de Artă Teatrală se înscrie la Universitatea Bolyai, unde în 1954 obține diploma de profesor de limbă și literatură maghiară.

Încă din anii studenției colaborează cu redacțiile clujene: la Irodalmi Almanach (1951–1953), la Dolgozó Nő (1953–1960),  apoi în redacția revistei pentru copii Napsugár, până la momentul pensionării (1990). După ce locuința sa clujeană a fost retrocedată, s-a mutat la Budapesta, însă revenea regulat în satul natal, la Băile Harghita, Selters. A murit la Budapesta, dar rămășițele pământești îi sunt depuse în cimitirul familiei din Porumbenii Mari.

E descoperit de Páskándi Géza, pe atunci redactor la revista de tineret Ifjúmunkás, după ce acesta remarca o poezie apărută la gazeta de perete a școlii. După acest start Kányádi va publica regulat în revistele literare. 

A avut parte de numeroase premii și distincții: premiul revistei Utunk în 1968, premiul Uniunii Scriitorilor din România – 1971, respectiv 1978, premiul Déry Tibor – 1986, premiul  Kossuth – 1993, premiul Herder – 1995,  premiul Moștenirii Maghiare – 1998, Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler – 2000, premiul Milenar Kölcsey Ferenc – 2001, premiul Patria mea – 2005, premiul Táncsics – 2008.  În afară de aceste premii în 2004 i se atribuie premiul Fundației Pentru Literatura Maghiară Transilvană, în același an e decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Ungare cu Stea, iar în 2009 cu Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Ungare.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile); Sfantul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta praznuim Pogorarea Sfantului Duh pe 20 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboara până în veacul apostolic.

In primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dubla sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealaltă.

Sfântul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor

Sfântul Mucenic Metodie a imbrațișat viata monahală încă din tinerețe. Pentru viața sa curată și bineplacută lui Dumnezeu a fost chemat la arhierie, fiind numit Arhiepiscop al cetății Patarelor din Licia.

A fost un adversar al ereziei lui Origen. Păgânii i-au tăiat capul cu sabia  şi sfântul s-a mutat la Domnul. Astfel, cel ce mai înainte slujea Mielului lui Dumnezeu s-a adus jertfă vie lui Dumnezeu.

S-a săvârșit mucenicește în cetatea Chalcis din Siria, pe vremea împăratului Aurelian.

Sfântul Mucenic Metodie a prorocit căderea Constantinopolului.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iunie-video-4/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. agerpres.ro;
  11. Cinemagia.ro;
  12. CreștinOrtodox.ro.

20/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 14 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 iunie în istoria noastră


1574 : A fost ucis domnul Moldovei, Ioan Voda cel Viteaz .

BĂTĂLIA DE LA JILIŞTE - TURCII ÎNFRÂNȚI DE IOAN VODĂ

În bătalia de la Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat turcilor, primind asigurări că oștenii săi vor fi cruțați.

Atât Ahmed Paşa, comadantul oştii otomane, cît şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor, dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi. Oștirea lui Ioan Vodă care nu apucase să părăsească locul luptei, s-a întors atunci spre turci, reîncepând lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.

1818: S-a născut Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, om politic român, redactor şi proprietar al revistei “România literară”.

 „Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice” (M. Eminescu – „Epigonii„)

Vasile Alecsandri – poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, s-a născut la  14 iunie 1818 (data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este însă de 21 iulie 1821) la Bacău.  

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămînînd cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hîrlău, iar în februarie 1841, Cinovnicul şi modista, ambele preluate după piese străine.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai tîrziu în ciclul „Doine” şi care sunt foarte strîns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămînalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul „Doine şi lăcrimioare”, iar la 11 ianuarie se reprezintă piesa „Iorgu de la Sadagura”, comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mînjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgosteşte şi căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia „Steluţa” şi apoi întreg ciclul de poezii „Lăcrămioare”.

După înfrîngerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris, unde se întîlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada exilului datează poeziile „Adio Moldovei” şi „Sentinela română”.

În 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, apoi în Bucovina, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele cîntecele comice („Şoldan Viteazul”, „Mama Angheluşa”) şi cîteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna decembrie. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice.


Alecsandri şi Junimea

În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost pînă la sfîrşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cîntece care au însufleţit marea masă de oameni: „Imn lui Ştefan cel Mare” şi „Imn religios” cîntat la serbarea junimei academice române.

În acelaşi an Titu Maiorescu publică în „Convorbiri literare” studiul Direcţia nouă în poezia şi proza românească în care spune: „În fruntea noii mişcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul, culegătorul cîntecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (…). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor … 


A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare“.

 În 1886, Titu Maiorescu a publicat în „Convorbiri literare” articolul „Poeţi şi critici”; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri:

Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

NOTA 1: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-2003 dă ca dată a naşterii 21 iulie 1821 sau 14 iunie 1818.

NOTA 2: Vasile Alecsandri susţinea că s-a născut pe 21 iulie 1821, dar de la descoperirea actului de naştere, în toate lucrările de istorie literară serioase apare indicat anul 1818.

1848: În Muntenia a  avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz (9/21 iunie) şi Bucureşti (11/23 iunie) şi constituirea Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti (format din mitropolitul Neofit, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan şi Nicolae Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ioan Odobescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu ş.a.).

Guvernul revoluţionar a dat primele sale decrete: înfiinţarea steagului naţional – tricolorul albastru, galben şi roşu, cu deviza „Dreptate-Frăţie” înscrisă pe el, desfiinţarea rangurilor civile, înfiinţarea „gvardiei” naţionale şi desfiinţarea pedepsei cu moartea (14/26).

 1848: Poetul moldovean Vasile Alecsandri, a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului”, devenita mai tarziu  Hora Unirii.

1848(14/26 iunie): A avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz si București si formarea guvernului provizoriu al Revoluției pașoptiste din Muntenia.Din noul Guvern făceau parte: președinte: mitropolitul Neofit, secretari: C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu, membri: Ion. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu.

Foto: Studenți revoluționari din Moldova și Muntenia,  prezentând la Paris în 1848 tricolorul românesc cu mențiunile “Dreptate, Frăție”.  

Guvernul revolutionar nou constituit la București,  a decretat infiintarea steagului national in culorile rosu, galben si albastru, cu deviza ”Dreptate Fratie”, a decis desfiintarea pedepsei cu moartea, desființarea rangurilor civile boierești și infiintarea ”gvardiei civile”, abolirea cenzurii, orice român având „dreptul a vorbi, a scrie și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor”.

De asemenea au fost interzise pedeapsa „degradatoare cu bătaia” și pedeapsa cu moartea, „care de atâția ani nu s-a simțit nevoie a întrebuința în Țara Românească”. 

1848: Vasile Alecsandri a publicat  în revista brașoveană Foaie pentru minte, inimă și literatură,  sub semnătura „un român”, poezia Hora Ardealului.

1865: A demisionat guvernul  Constantin Bosianu, fiind înlocuit de guvernul Nicolae Kretzulescu (2).

1865 Constantin Bosianu

Guvernul Constantin Bosianu a guvernat în perioada 26 ianuarie 1865–14 iunie 1865, continuând marile reforme din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza: a adoptat Legea pentru organizarea judecătorească din 1865 (au fost înființate judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați și Curtea de Casație, care era totodată și instanța de recurs); au fost promulgate Codul civil și Codul de procedură civilă, Codul Penal, Codul comercial.

1865 Nicolae Kretzulescu

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2) a fost și acesta un consiliu de miniștri „cuzist”, care a guvernat între 14 iunie 1865–11 februarie 1866.

Conflictul politic dintre domn și opoziție a escaladat, până la punctul în care în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a antrenat și căderea guvernului.

în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a condus și la căderea guvernului.

1875: S-a născut la Fălticeni, prozatorul Ion Dragoslav (sau I. Dragoslav), pseudonimul lui Ion V. Ivaciuc sau Sumanariu Ion Ivanciuc; (m. 5 mai 1928, Fălticeni).

1875-1928 Ion Dragoslav

A fost un autodidact, a debutat la revista literară săptămânală Sămănătorul, iar mai târziu s-a atașat grupului din jurul revistei Convorbiri critice al lui Mihail Dragomirescu, alături de Alexandru Macedonski și Ion Minulescu, apoi s-a alăturat curentului modernist al lui Eugen Lovinescu, Sburătorul.

A publicat primele volume, colecția de poezii Pe drumul pribegiei (1904), urmată de volumele de povestiri Facerea lumiiLa han la Treiulcele. Dragoslav a avut o carieră bogată în presa literară și și-a publicat lucrările, printre altele, în Făt FrumosFlacăraLuceafărulRamuriUniversulViața Literară.

1877: A avut loc un puternic duel de artilerie pe Dunăre între armata română și cea otomană, în zona Calafat–Vidin. A căzut la datorie sergentul Nicolae Popescu, lovit de un obuz turcesc tras de la Vidin, prima jertfă românească în războiul de independență.

Prin bombardamentele din 14–16 iunie asupra pozițiilor otomane, Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării de către Armata rusă.

De asemenea, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense asupra căilor de comunicație turcești.

1878: S-a născut la  Bistra, Alba, compozitorul și dirijorul român Nicodim Ganea; (m. 24 octombrie 1949, Bistra, Alba ).

 A urmat cursurile Conservatorului din București (1908) și al celui de la Budapesta (1910). 

Doinitorul munților de piatră - Nicodim Ganea

A fost corist în Societatea culturală Carmen din București și dirijor al corului Societății Academice „Petru Maior” din Budapesta.

A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică și muzică corală.

A fost unul din primii mari culegători ai folclorului din Munții Apuseni.

În același timp, unele din creațiile lui au intrat, la rândul lor, în folclorul local.

A scris piese de teatru: Neagu de Lin, poezie: Din sărmana mea grădinăOrăștie și texte pentru muzică: oratoriul Decebal și Sarmizegetusa, etc.

 1880: Guvernul Statelor Unite ale Americii a recunoscut independenţa de stat a României si s-au stabilit relaţiile diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii, la nivel de agenţie diplomatică, ridicate la nivel de legaţie, în august 1880.

În contextul celei de-a doua conflagraţii mondiale, la 12 decembrie 1941, relaţiile diplomatice româno-americane au fost întrerupte, fiind reluate la 7 februarie 1946.

Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă la data de 1 iunie 1964.

1882: S-a nascut Ion Petrovici ( d. 17 februarie 1972), filozof român, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educației Naționale.

In lucrarea sa FILOZOFIA NATIONALISMULUI arata foarte bine cum prin natiune si trecutul ei, spiritualizam materia, cotropitorii natiunii nu fac decat sa materializeze spiritul, distrugand traditia si credintele unui neam… Deci ca Parvan si Radulescu-Motru, Ioan Petrovici opune materialismului, taria spiritualismului, asadar  un tip de  rationalism spiritualist, fidel cuprins in aceste doua notiuni…

   A colaborat la numeroase reviste literare: „Gandirea”, „Convorbiri literare”, „Sburatorul”, „Moftul roman”, „Ovidiu”, „Vremea”, „Insemnari literare”, „Revista Fundatiilor Regale”, s.a. 
   Dupa venirea comunismului la putere cu ajutorul armatei sovietice a fost arestat si condamnat la inchisoare, petrecand 17 ani neintrerupti in temnitele  rezervate elitelor  intelectuale ale tarii .

1899: S-a născut la Lodroman, Alba, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, fost protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj, martir al credinței torturat și ucis în bătaie în temnițele comuniste; (m. 10 mai 1950, închisoarea Văcărești din București). La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj

1899-1950 Vasile Aftenie

Episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec Sf. Atanasie. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. În 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu, a fost profesor la Academia de Teologie din Blaj, protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. În 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj.

În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj la Patriarhia din București, pentru a aduce așa-zisul act al lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, abandonând astfel Biserica Română Unită cu Roma. Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite pe episcop, acesta a fost arestat la 28 octombrie1948. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist, torturat „din ordinul generalului Nikolski”, pentru refuzul de a abandona credința greco-catolică. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

 1901: S-a născut la Zâmbreasca, Teleorman, Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936); a organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate; (m. 18 mai 1983, București).

 A urmat cursuri la École de Versailles (Franța) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1930). A fost funcționar la Ministerul Finanțelor, apoi la Ministerul Propagandei, a fost director, secretar general al Departamentului propagandei românești; a întemeiat cinematografia documentară românească și Oficiul Național de Turism (în 1936), 

1901-1983 Alexandru Bădăuță

A organizat expoziții românești în străinătate, a elaborat și editat albume și ghiduri turistice: RomâniaArta populară româneascăGuide de la Roumanie (distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române), Munții României, etc. A scris prima descriere a megalitului Sfinxul din Bucegi, popularizând denumirea „Sfinxul românesc”, apărută în 1935 într-un articol din Buletinul Alpin.

A debutat în plan literar cu pastelul Morarul, în revista Nufărul din Alexandria (1919), a colaborat cu câteva proze literare în Muguri (Câmpulung), Foaia tinerimii și Cugetul românesc, apoi s-a orientat către critică literară și eseistică. A fost secretar de redacție la revistele culturale Cugetul românescBuletinul culturalViața literară și Gândirea, colaborând la revistele RamuriUniversul literarGândireaRomânia literarăL’Europe orientale (Paris), Cuvântul literar și artisticRomânia pitorească etc. A debutat editorial în 1927 cu volumul de eseuri Beethoven, urmat de Note literarePriveliști româneștiGhidul balneo-climateric al României și Ghidul Bucureștilor (în română și în franceză). În anul 1944 a fost epurat din presă și a suferit o serie de privațiuni în anii regimului comunist, fiind condamnat la închisoare.


1905 (27 iunie pe stil vechi): A avut loc răscoala marinarilor de pe crucișătorul  rus “Potemkin”, din flota Marii Negre.

La épica y trágica historia del acorazado Potemkin, que un genio ...

Potemkin (“Prințul Potemkin din Taurida”) a fost o navă de luptă construită pentru Flota imperiului rus din Marea Neagră. Ea a devenit faimoasă atunci când echipajul s-a răzvrătit împotriva ofițerilor în iunie 1905 (revoluția din acel an), care este acum privită ca un prim pas către revoluția  din 1917  din Rusia.

Echipajul spera că revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagră, dar nu au mai avut loc alte tulburări.

Nava s-a îndreptat spre portul Constanța din România, unde marinarii sperau că vor obține apă și cărbuni. Autoritățile române le-au cerut însă să predea nava. Confruntați cu acest refuz, marinarii au mers în Crimeea.

Pentru că nici acolo nu au reușit să facă rost de provizii, în cele din urmă marinarii au decis să se întoarcă la Constanța, unde au predat nava autorităților române. Cei mai mulți marinari au rămas în România, iar cei câțiva care s-au întors în Rusia au fost executați.

32 de marinari au plecat în Argentina. Ultimul supraviețuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Beșoff, a murit în 1987, la Dublin, la vârsta de 102 ani.

1908 : S-a înființat Societatea Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului București).

Prin legea votată în Parlament în primăvara anului 1908, s-a contingentat între diferitele rafinării vânzarea lampantului în țară. Scopul noii legi era de a sprijini rafinăriile independente și de a consolida industria petrolului.

1908 Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher
Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher

Această societate a reușit să grupeze în jurul ei toate fabricile de petrol și să pătrundă în toate regiunile, sporind numărul instalațiilor de depozitare și de vânzare pentru a dezvolta consumul și a putea reduce cheltuielile unitare ale distribuirii.

A deținut monopolul pentru distribuția produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908–1920, fiind patronată de societățile petroliere cu capital străin Steaua Română și Româno-Americană, fiecare membru păstrându-și, însă, deplina libertate atât în privința producției, cât și a exportului.

1914: Are loc vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța.

Vizita Țarului la Constanţa, 1914. Familia Imperială rusă coboară de pe  vasul Standard. “Regele Carol I purta uniforma de mareşal rus şi avea în  mână bas… | Великий

Evenimentul s-a desfășurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale – trebuia să aleagă una dintre alianțe.

Țarul Nicolae al II-lea a sosit la 1/14 iunie pe mare, fiind așteptat în port de Regele Carol I (în uniformă de mareșal rus și având în mână bastonul de feldmareșal, primit cu doi ani înainte din partea țarului), principele moștenitor Ferdinand și fiul său Carol, generali și ambasadori, o mulțime de oameni.

1920: S-a născut la Brasov, Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor, muzicolog, pedagog şi matematician; a inventat polimetronomul electronic; fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu; (d. 4 martie  2005).

A studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

Imagine similară

  Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii „George Enescu” din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.

Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus ”Patru dansuri simfonice”, o suită pentru orchestra de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece

  A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001) „pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a Operei Naționale din București”.

 1925: S-a născut filosoful francez de origine română Serge Moscovici, unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice şi ai psihologiei sociale; (m. 2014).

1925: Legea de unificare administrativă

O perioadă după Marea Unire, s-a păstrat specificul organizărilor administrativ-teritoriale existente în provinciile istorice unite cu Vechiul Regat. Aceasta s-a întâmplat până la legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, lege intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1926, prin care s-a stabilit o organizare administrativă unitară la nivelul întregului Regat.

  1932: A murit la București, Nicolae Vermont (Isidor Grünberg), pictor şi gravor, membru fondator al societăţilor artistice „Ileana” şi „Tinerimea română”, în cadrul cărora a expus cu regularitate (n. 10 octombrie 1866, Bacău).

artmirc-Cufarul cu Diamante...-Nicolae VERMONT-(1866 +1932)- Pictor Român  Modern__P. 2_2021. - YouTube

1933:  S-a născut  multiplul campion european şi mondial la lupte, Dan Pârvulescu. (m.2007).

1935: În portul  Constanța sosește vasul „Prințesa Maria” cu rămășițele pământești ale domnitorului Dimitrie Cantemir și cu câteva documente de arhiva din Tezaurul Romaniei,  care fusese trimis la  Moscova în timpul Primului Razboi Mondial.

Osemintele lui Dimitrie Cantemir (fără craniu!) au fost aduse în țară la  bordul navei „Principesa Maria” – Rezistenta

Foto: Portul Constanța. Coborârea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la bordul navei „Principesa Maria”.

Arhivele au constat în registrele contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric.

Printre cei care au așteptat transportul, erau Nicolae Iorga și Nicolae Titulescu.

16 iunie 1935, Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul spre gara C.F.R. Constanța.

Foto: Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul cu rămășițele pământești ale domnului Cantemir spre gara C.F.R. Constanța.

Rămăşiţele pământeşti ale lui Cantemir nu erau întregi. Procesul verbal întocmit de oficialităţile române arată că în raclă erau doar o parte din oseminte, îmbrăcate într-un veşmânt oriental, însă fără nicio bijuterie, care să fi aparţinut domnitorului, iar craniul acestuia lipsea

În data de 16 iunie, rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir au fost transportate cu un tren special la Iași, făcând scurte staționări la Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, fiind întâmpinat în fiecare oraș cu onoruri militare și slujbe religioase.

La Iași, sicriul a fost depus, în urma unei ceremonii speciale, cu 101 salve de tun și serviciu divin, la Biserica Trei Ierarhi.Pe lespedea sa de mormânt este scris următorul text:
„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

1936: S-a născut in comuna Vizantea-Livezi, judetul Vrancea, actorul Cornel Coman; (m. 5 mai 1981, București).

A studiat la Liceul Unirea din Focșani si in 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A fost actor al Teatrului Bulandra din capitală si a jucat in piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic, Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte.

A fost casatorit cu Letitia Maria Coman si a avut un fiu. A murit la 5 mai 1980 in București, la varsta de 44 de ani.

În anul 1981 i s-a decernat post mortem premiul ACIN pentru întreaga activitate.

1941: S-a născut matematicianul şi profesorul Viorel Barbu; activitatea sa ştiinţifică s-a orientat cu precădere spre domeniul ecuaţiilor diferenţiale; membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for (1998-2002), preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (2002-2012).

  1941: S-a născut la București, compozitorul şi pianistul Vasile V. Vasilache (Vasile Vasilache jr.), fiul actorului, compozitorului şi comicului Vasile Vasilache; (m. 1991, București), fost membru al popularului cuplul de comedie antebelic,  Stroe si Vasilache.

Vasile V. Vasilache – Dreptul La Neuitare (2009, CD) - Discogs

A urmat cursurile Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1960–1965). A fost regizor muzical la Radio-Televiziune. A debutat în 1967 cu melodia Ploaia și noi cu care a înregistrat un foarte mare succes, iar din din 1969 a început să scrie spectacole de revistă.

A compus muzică ușoară: Vechiul pianÎntâiul gândTe iubesc orice-ar spune inimaNu pot trăi fără dorul tăuNu cred în steleDorulBună dimineața soareCine ești tu, etc., muzică pentru spectacole: Evadatul în concertȘcoala nevestelorDe la Cărăbuș la SavoyDai un biban dar face, muzică de film: ZestreaElixirul tinereții.

 1944: S-a născut la Rucăr (jud.Argeş) regizorul și scenaristul  de film Şerban Creangă ( decedat: 08.10.2012 la Bucureşti).

A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1968). „Primele sale filme – Căldura şi Aşteptarea – îl recomandă drept un discret creator de atmosferă poetică, născută nu din gesturi lirice juvenile, ci din capacitatea eroilor de a absorbi înţelesurile mai tainice ale lumii” scria criticul Magda Mihăilescu, Magazin estival Cinema 1983)


Imagini pentru Şerban Creangă.

A fost fratele scenaristului şi criticului de film Mihai Creangă   și soţul criticului de film  Ioana Creangă.

1944: S-a luat decizia de înlăturare a mareșalului Ion Antonescu de la putere.

În noaptea de 13/14 iunie, într-o casă, pe Calea Moșilor nr. 103, s-au întâlnit Constantin Sănătescu și Constantin Vasiliu-Rășcanu (reprezentând Palatul Regal și, respectiv, Armata), Grigore Niculescu-Buzești (din partea Partidului Național Țărănesc) și Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș (din partea Partidului Comunist Român), într-o consfătuire secretă, și au decis ca mareșalul Ion Antonescu să fie înlăturat de la putere la 15 august. Data a fost schimbată ulterior

 1958 : A avut loc revolta deţinuţilor politici anticomuniști închişi la Gherla.

Închisoarea din Gherla. imagine preluată din “Memorialul Durerii”, film realizat de Lucia Hossu-Longin - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Regimul barbar aplicat deţinuţilor politici la Gherla a dus la declanşarea mai multor revolte în rândul acestora în perioada 1945-1964.

Cel mai amplu protest de acest fel este cel cunoscut sub denumirea de „rebeliunea de la Gherla” izbucnit la 14 iunie 1958 și  a pornit din camera 86 (cea a „frontieriştilor”), treptat acestora alăturându-li-se deţinuţi din toate categoriile.

Aceştia au stat baricadaţi timp de două zile într-una din celulele penitenciarului, au smuls şi aruncat obloanele de la ferestrele cu vedere spre oraş, au strigat injurii la adresa guvernului, partidului şi administraţiei, au scandat revendicări, precum „Vrem pachet şi vorbitor!”, „Suntem deţinuţi politici!”, „Să vină Crucea Roşie!”, au cântat „Deşteaptă-te române!”, „Pe-al nostru steag” şi „Marseilleza”.

1958 Revolta deținuților politici de la Gherla

Revolta de la Gherla a luat sfârşit prin intervenţia în forţă a administraţiei penitenciarului, care a spart uşa celulei, iar răzvrătiţii au fost crunt bătuţi şi dispersaţi.

Participanţii au fost anchetaţi în regim de pedeapsă (cu bătaie şi un regim alimentar draconic, cu 250 gr. pâine şi o gamelă cu apă caldă la câteva zile), iar 22 dintre aceştia au primit condamnări suplimentare cuprinse între 5 şi 15 ani.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
articol preluat de pe www.memorialsighet.ro.

1958 : A fost arestat monahul Sandu Tudor, gazetar și poet.

1958 Sandu Tudor (fotografie a Securității)

Alexandru Teodorescu (cu pseudonimul literar Sandu Tudor) a fost monah din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahal Daniil, gazetar, poet, inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. 

După ce a fost urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Sandu Tudor a fost arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat „spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române”.

A executat între 1949–1952 pedeapsa de muncă silnică la Canalul Dunăre–Marea Neagră.

După terminarea detenției Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău.

La 14 iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare

Părintele Daniil n-a mai ieșit din închisoare. S-a chinuit la Aiud și a trecut la Domnul, după datele Securității, în 1962, trupul său fiind aruncat în Râpa robilor printre miile de moaște martirice, fără cruce sau mormânt.

 1961: S-a născut poetul Radu Florescu; membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.

Imagini pentru radu florescu poet

  1979: A murit inginerul constructor Cristea Mateescu; lucrări privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a; şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni; membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 1894).

 1987: A murit Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist, unul dintre promotorii ergoterapiei în România (terapie care utilizează activitatea în vederea readaptării handicapaţilor fizic şi mintal); preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (n. 1914).

  1990: În Bucureşti au sosit două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului.

„Ortacii” au venit la chemarea lui Ion Iliescu, ales președinte al Romaniei la 20 aprilie 1990, cu scopul oficial de  a sprijini  autoritățile in conflictul cu manifestanții anticomuniști din Piata Universității.

Au atacat sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora,facultăți și studenți (14-15 iunie 1990).

Au fost devastate Universitatea Bucureşti, precum şi sediile unor partide (PNL, PNŢCD), redacţii de ziare şi locuinţe ale unor oameni politici (Ion Raţiu).

Evenimentele au starnit indignarea opiniei publice internationale si au dus la pierderea simpatiei Occidentului, pe care Romania le-a castigat prin Revolutia din decembrie 1989.

Pe langa sutele de raniti, au existat morti, disparuti, arestari fara mandate.

In ciuda cumplitelor violente, Iliescu le-a mulțumit ortacilor conduși de Miron Cosma.

La șase zile după incidente, la 20 iunie 1990, Ion Iliescu a rostit juramântul de investitură ca președinte al României.

1991: La intrarea în Parcul Libertăţii din Bucureşti a fost ridicată o cruce în memoria victimelor mineriadei din  din 13-15 iunie 1990.

1998: A avut loc zborul inaugural al cursei TAROM, Bucureşti-Satu Mare-New York.

2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, primul alpinist roman care a ajuns pe Everest, incepe expeditia pe cel mai inalt varf din Peru, Huascaran.

 

2012: A murit violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă.

Dumitru Capoianu

A câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” regizat de Ion Popescu Gopo, pentru care a compus muzica; (n. 1929).

2013: A fost inaugurat podul Calafat-Vidin, pod feroviar şi rutier pe Dunăre, care conectează oraşele Calafat (România) şi Vidin (Bulgaria).

2013 Podul Calafat-Vidin

Podul este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă (puncte terminale) oraşul german Dresda de oraşele Istanbul (Turcia) şi Salonic (Grecia).

Construit după o tehnologie ultramodernă, numită de specialişti „spate de cămilă”, cu o lungime de 1.791 de metri, podul este este cel mai lung dintre cele existente peste fluviu.

Până în acel moment, pe porţiunea de 470 kilometri din Dunăre care formează graniţa bulgaro-română era în funcţiune un singur pod, între Ruse şi Giurgiu (Podul Prieteniei, inaugurat la 20 iunie 1954).

2016: A decedat jrnalistul român Ilie Călian, cunoscut cronicar literar şi critic de artă ; (n. 9 decembrie 1942, București).

Ilie Calian- Virgil Tomulet In Memoriam - YouTube

Ilie Călian a fost membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și după 1990 a condus ziarul Adevărul de Cluj, devenit în 2007 Făclia de Cluj. În anul 2000, a fost distins de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România cu Ordinul Ziariștilor cls. I iar în 2012 Instituţia Prefectului Judeţului Cluj îi oferă titlul ”Onoare pentru Cluj”.

2018: A murit Natalia Gliga,o interpretă de muzică populară și de romanțe cu o  contribuție deosebită la punerea în valoare a moștenirii culturale tradiționale folclorice de pe Valea Superioară a Mureșului; (n. 1940).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din porunca dumnezeiasca, la misiunea de proroc.

Ilie i-a descoperit lui Elisei revelatia dumnezeiasca si a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu, ca indoit sa-i dea acestuia harul prezent in el.

Elisei si-a parasit casa si familia si a urmat lui Ilie. L-a urmat pe Ilie pana la inaltarea acestuia la cer, cand i-a preluat cojocul, dar si darul profetic.

De la nastere s-a aratat mare facator de minuni, pentru ca o juninca de aur din Silom, careia israelitenii ii aduceau jertfele lor, a murit in ceasul nasterii lui Elisei si a mugit asa de tare, incat glasul ei s-a auzit pana la Ierusalim.

Dumnezeu a facut multe minuni prin intermediul prorocului Elisei: a despartit apele Iordanului precum odinioara Moise despartise apele Marii Rosii; a facut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apa transeele de aparare excavate in razboiul cu Moabitenii; a inmultit untdelemnul din vasele vaduvei cea saraca; l-a inviat pe fiul femeii sunamite; a hranit o suta de oameni cu douazeci de paini mici, l-a vindecat pe Neeman, capetenia de osti de boala leprei; a lovit cu lepra pe sluga lui Gehazi din pricina ca acesta s-a mandrit; a orbit toata ostirea siriana, iar alta ostire a pus-o pe fuga; a prorocit multe care aveau sa se intample.

A murit in  jurul anului 839 i.d.H. si a fost inmormântat în Samaria, la Sevastopoli.

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/14/o-istorie-a-zilei-de-14-iunie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. Cinemagia.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro.

14/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: