Suntem martorii anulării a 2.000 de ani de respingere și ostilitate evreiască față de Iisus

Rabinii îl aduc pe Iisus acasă de Crăciun

Peste 25 de rabini proeminenți din Israel și din străinătate au emis o declarație prin care cer o nouă privire asupra lui Iisus, credința creștinilor și a Noului Testament, consemnează publicația https://www.israeltoday.co.il/.

Citând din propriile lor înțelepciuni, acești rabini ortodocși remarcabili nu se rușinează să slăvească numele lui Iisus, primindu-L pe tâmplarul din Nazaret înapoi în rândul evreilor.

„Iisus a adus lumii o dublă binecuvântare”, a declarat grupul de rabini renumiți.  „Pe de o parte, el a întărit maiestuos Tora lui Moise… și niciunul dintre Înțelepții noștri nu a vorbit cu mai multă tărie despre imuabilitatea Torei. În același timp, ‘El a îndepărtat idolii de națiuni’.”

A spune că Iisus, chiar mai mult decât orice alt Înțelept evreu, a onorat, a întărit și a protejat ”imutabilitatea Torei”, este o recunoaștere extraordinară.

Acești rabini de frunte întorc cursul istoriei prin înlăturarea uneia dintre principalele piedici din calea acceptării de către evrei a lui Iisus, după două milenii de ostilitate!

Suntem acum martorii anulării a 2.000 de ani de respingere și ostilitate evreiască față de Iisus, aceasta fiind după orice estimare, un miracol.

Anularea caracterizării greșite a lui Iisus

Ne amintitim că evreii religioși L-au respins pe Iisus încă de la început, acuzându-L că nu se supunea Torei și că, prin urmare, nu putea fi Mesia cel așteptat. În Noul Testament, îi găsim pe farisei certându-se cu Iisus pe tema regulilor Sabatului, a legilor alimentare, a curățeniei rituale, a regulilor de căsătorie și multe altele. Aceștia insistau că Iisus nu poate fi Mesia pentru că ‘învață peste tot să nu asculte de Moise’. (Faptele Apostolilor 6:14)

Asistăm acum la anularea a 2.000 de ani de respingere și animozitate evreiască față de Isus, ceea ce după orice estimare este un miracol, căci refuzul absolut al evreilor de a-L accepta pe Isus se apropie încet dar sigur de sfârșit, pe măsură ce un număr tot mai mare de rabini ortodocși prestigioși, spun bun venit revenirii lui Iisus printre ei.

Unitatea evreilor și creștinilor

„După aproape două milenii de ostilitate și înstrăinare reciprocă, noi, rabinii ortodocși care conducem comunități, instituții și seminarii din Israel, Statele Unite și Europa… căutăm să facem voia Tatălui nostru din Ceruri acceptând mâna pe care ne-o oferă frații și surorile noastre din rândul creștinilor”, se arată în declarația scrisă în decembrie, în apropierea Crăciunului, acum câțiva ani.

Două mii de ani de antisemitism creștin, Cruciade, Inchiziții și un Holocaust nu pot împiedica Steaua de la Betleem să se ridice din nou în Israel.

Acest apel al acestor distinși rabini de a-i îmbrățișa pe creștini ca ”frați și surori”nu este mai puțin un miracol. Faptul că evreii îi acceptă pe creștini cu atâta afecțiune, după atâtea neînțelegeri și atâtea urâciuni antisemite, nu poate fi înțeles decât ca o lucrare divină de har ceresc, de neînchipuit.

Pentru că, așa cum subliniază acest grup de rabini ortodocși, ”Tatăl lor ceresc” este cel care cheamă poporul evreu să lase trecutul la o parte, să lase deoparte dușmănia și să îi îmbrățișeze de bunăvoie pe creștini și credința lor în Iisus.

Aceasta prieteni, este lucrarea mai profundă a Duhului Sfânt, despre care se vorbește în întreaga Scriptură.

Progres spiritual

După cum subliniază rabinul Dr. Eugene Korn, Director Academic al Centrului pentru Înțelegere și Cooperare Iudeo-Creștină: „progresul acestei proclamații constă în faptul că rabinii ortodocși influenți din toate centrele vieții evreiești au recunoscut în sfârșit că… creștinismul și iudaismul au multe în comun din punct de vedere spiritual și practic. Având în vedere istoria noastră toxică, acest lucru este fără precedent în Ortodoxie”.

În declarația lor, rabinii au dorit să găsească o cale de a recunoaște diferențele dintre credințele creștine și cele evreiești, fără a se supăra sau a jigni.

„Așa cum au făcut Maimonide și Yehudah Halevi, recunoaștem că creștinismul nu este nici un accident, nici o eroare, ci rezultatul și darul divin dorit pentru națiuni. Prin separarea iudaismului și creștinismului, Dumnezeu a vrut o separare între parteneri cu diferențe teologice semnificative, nu o separare între dușmani”, conchide declarația.

Unde se încadrează Iisus(Yeshua) în iudaism?

Aceste așa-zise ”diferențe teologice semnificative” dintre creștinism și iudaism se referă de fapt la Yeshua (Iisus). El este piatra de încercare.

Poate că Yeshua este Mesia, Fiul Dumnezeului Celui Viu pentru neamuri, dar poporul evreu nu este încă foarte sigur cine este El pentru ele.

Așadar, deși acești rabini fac pași importanți și fără precedent pentru a aduce poporul evreu mai aproape de Mesia Yeshua, ei sunt încă departe de adevăr. Căci dacă Iisus este Mesia pentru neamuri, cu atât mai mult ar trebui să fie și pentru iudei.

Poate că Iisus nu se simte chiar ca acasă în familia evreiască tipică, însă cu siguranță bate la ușă.

Publicitate

Învierea Domnului

SFINTELE PAȘTI

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

---

Stihuri:

Hristos pogorând la luptă cu iadul, singur.
După ce a luat pradă multă de biruință, S-a ridicat.

---

Numim sărbătoarea de azi Paști, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă, scrie https://basilica.ro/invierea-domnului-sfintele-pasti-3.

În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie și tot în această zi, S-a pogorât din ceruri și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din legăturile iadului, S-a suit Ia cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi.

Dar pogorându-Se la iad Domnul, nu a înviat pe toți câți erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; și sufletele sfinților din veac, ținute cu sila de iad, le-a slobozit și a dăruit tuturor putința să se urce la ceruri.

Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea, dându-ne unul altuia obișnuita sărutare de înviere, prăznuim și risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu și cu îngerii Săi.

Iar învierea Domnului, așa s-a petrecut: La miezul nopții pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii văzând aceasta, s-au înspăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena.

Dar spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Măriei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul, ce sta pe piatră, și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit învierea Domnului și au grăit: „A înviat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe Dânsul”.

Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcărați, la Petru și la Ioan, și le-a vestit lor învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Mărie la mormânt, le-au întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le: „Bucurați-vă!” Drept era, ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca una ce a auzit mai întâi: „întru dureri să nască fii”.

Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat și s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind să-L cunoască mai cu dinadinsul. Apostolii au venit Ia groapă și Petru numai plecându-se în mormânt, s-a întors înapoi, iar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu de-amănuntul și a pipăit giulgiul și mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8).

Magdalena, spre a se încredința mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăși împreună cu celelalte femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor și au stat afară și plângeau. Dar uitându-se ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, i-a grăit: „Femeie de ce plângi? Pe cine cauți? Pe Iisus Nazarineanul cauți? Pe Cel răstignit? S-a sculat, nu este aici”. Și îndată s-au ridicat cuprinși de teamă, văzând pe Domnul.

Iar aceea întorcându-se a văzut pe Hristos stând și părându-i-se că El este grădinarul (că mormântul era în grădină) I-a zis: „Doamne, dacă tu l-ai luat pe El, spune unde L-ai pus; și eu îl voi lua pe Dânsul, și căutând ea din nou către îngeri, Mântuitorul a grăit Magdalenei: „Mărie!”; iar ea înțelegând dulcele și cunoscutul glas al lui Hristos, voia să se atingă de El.

Dar El a zis: „Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; precum socotești, ție ți se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la frații Mei și spune-le, cele ce ai văzut și auzit”; și Magdalena a făcut așa. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăși la mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana și cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui și, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea și între ele era și Născătoarea de Dumnezeu.

Că ea este aceea pe care Evanghelia o numește Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se știe însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a cocoșilor; alții când s-a întâmplat cutremurul, iar alții într-altă dată.

Deci așa petrecându-se faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit și au spus arhiereilor cele întâmplate; iar aceștia mituindu-i cu bani, i-a înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos au venit în timpul nopții și L-au furat. în seara acelei zile însă ucenicii fiind adunați laolaltă de frica iudeilor, și ușile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânșii, că era cu trup nestricăcios, și ca de obicei le-a vestit lor: „Pace vouă!” Ei, văzându-L, s-au bucurat peste măsură de mult și au primit prin suflare, mai desăvârșită lucrarea Preasfântului Duh.

În ce privește însă, învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua, fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi Vineri noaptea și Sâmbăta întreagă, fac altă zi; – iată deci a doua zi. Altă zi o face noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se înțelege întregul), deci altă întindere de zi. I

ată dar și ziua a treia. Sau alt fel: Hristos S-a răstignit Vineri la ceasul al treilea; de la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric, aceea înțelegeți-o o noapte; deci iată o întindere de o zi de la ceasul al treilea până la al nouălea. Apoi, după întuneric iată ziua și noaptea de Vineri; deci a doua întindere de zi. în sfârșit ziua Sâmbetei și noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că deși Mântuitorul a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuși binefacerea a plinit-o El într-un răstimp mai scurt.

A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin!

Cine a rostit și cine scris pentru prima dată „Tatăl Nostru”, cea mai importantă rugăciune pentru creștinii din întreaga lume ?

Rugăciunea „Tatăl Nostru” este cea mai importantă rugăciune pentru creștinii din întreaga lume. Aceasta este rostită, în special, în momente de deznădejde, atunci când singura speranță de a îndrepta o situație este văzută în puterea lui Dumnezeu, scrie https://www.shtiu.ro.

Trebuie precizat că aceasta este una dintre cele mai vechi rugăciuni și a fost rostită, pentru prima dată, de către Iisus Hristos în timpul Predicii de pe muntele Sinai, când apostolii și ucenicii L-au rugat să îi învețe să se roage.

Rugăciunea „Tatăl Nostru” a fost rostită pentru prima dată de către Iisus Hristos în limba aramaică, însă cele mai vechi texte ale acesteia sunt în limba greacă.

Trebuie precizat că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului, iar rugăciunea este o traducere din greaca veche.

În prezent, există mai multe versiuni a rugăciuni, după Evanghelia lui Luca și după Evanghelia lui Matei.

La creștini-ortodocși este folosită varianta după Evanghelia lui Matei, unde este invocată Sfânta Treime.

Atunci când este rostită această rugăciune, credincioșii își aduc aminte de ceea ce este important pe lume: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.