CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

ZIUA DE 18 septembrie în istoria noastră

 53: S-a născut împăratul roman Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus); (d.9 august 117).

Urna de aur cu cenuşa împăratului a fost depusă într – o încăpere din soclul Columnei care îi poartă numele de la  Roma, devenită astfel şi mormântul cuceritorului Daciei.

Trajan Marcus Ulpius Nerva Traianus Roman emperor

În timpul domniei lui Traian (98 – 117 d. Hr.), Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii sale teritoriale.

 A  fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați bunia Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

1538: S-a încheiat prima domnie în Moldova a voievodului Petru Rareş, fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric.

Petru Rareş | ISTORII REGĂSITE

Petru al IV-lea Rareș (n. 1483- d. 1546) a fost voievod al Moldovei de două ori: 20 ianuarie  1527-18 septembrie  1538  și 19 februarie  1541 – 3 septembrie 1546.

A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său.

Domnia lui Petru Rareș a reprezentat o epocă însemnată din istoria Moldovei, cu lumini și umbre, cu ambiții poate prea mari pentru fiul lui Ștefan cel Mare, care s-a dorit neatârnat față de Poarta Otomană, ceea ce nu i-a reușit întru totul, cât și față de Polonia, ceea ce i-a izbutit însă pe deplin.

 Sultanul otoman Soliman I Magnificul (1520–1566) a hotărât să-l detroneze pe voievodul moldovean și în 1538 a început campania otomană împotriva lui Petru Rareș, denumită oficial în documentele turcești Gazây-i Kara Boğdan (războiul sfânt pentru Moldova), condusă de însuși Soliman I Magnificul.

Din sudul Dobrogei, Soliman i-a trimis o scrisoare ultimativă lui Petru, cerându-i să vină și să presteze personal omagiul de credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat și a decis să opună rezistență. Oastea turcească (200.000 de oameni, printre care și 3.000 de oșteni din Țara Românească, trimiși de voievodul Radu Paisie) a înaintat în Moldova, făcând joncțiunea cu tătarii hanului Sahib Ghiray în apropriere de Iași.

Petru s-a pregătit de luptă alegând o poziție strategică între dealurile împădurite de la Drăcșani, lângă Botoșani, dar bătălia decisivă nu a mai avut loc, deoarece marii boieri au trădat. Petru Rareș a fost nevoit să fugă în Transilvania, în Cetatea Ciceului.

La 17 septembrie, sultanul a intrat în Suceava, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru (inclusiv spada lui Ștefan cel Mare, a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit domn pe Ștefan Lăcustă. Pentru prima dată în istoria Moldovei domnul era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului, fără consultarea Sfatului Domnesc, (contrar tratatului din 1511), iar condițiile păcii nu erau incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman.

Beratul mai prevedea: dublarea tributului (la 30.000 de galbeni); cedarea Tighinei, împreună cu 18 sate din jurul acesteia, unde turcii au înființat raiaua Bender.

Petru Rareș a murit la 3 septembrie 1546.

Cronicarul Grigore Ureche scria:

„Cu adevărat era ficior lui Ștefan vodă celui Bun, că întru tot simăna tatâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, țara și moșiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea. Almintrilea de stat era om cuvios și la toate lucrurile îndrăznețu și la cuvântu gata, de-l cunoștea toți că ieste harnic să domnească țara.” 

1591: A început a doua domnie a voievodului Aron Tiranul în Moldova.

Aron Tiranul (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit)

Aron Vodă (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit; sec. al XVI-lea – 1597), fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a fost domn al Moldovei de două ori (22 septembrie 1591–iunie 1592 și 18 septembrie 1592–24 aprilie 1595). Săturat de jafurile turcilor și îndemnat de papă, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594. La această ligă sfântă, în centrul căruia se afla împăratul Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Báthory. În august 1594 Aron a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a deschis drumul uniunii personale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească. În noiembrie 1594, mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București. Creditorii evrei levantini au fost chemați de cei doi domni sub pretextul de a fi plătiți, după care au fost uciși. Aron Vodă a participat la atacul asupra cetăților de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595. Cu toate că făcea parte din coaliția antiotomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Báthory neîncrezător, a pus la cale un complot împotriva lui,  l-a atras în Transilvania și l-a înlocuit pe tronul Moldovei cu Ștefan Răzvan.

1600: Bătălia de la Mirăslău.

Mihai Viteazul a fost înfrânt de armata generalului austriac  Basta, unită cu trupe  ungureşti.

Batalia de la Miraslau

Bătălia a avut loc dupa ce în Dieta de la Turda, convocată de Ştefan Csáki (care dorea el însuşi să devină principe al Transilvaniei), s-a hotărât la 23 august/2 septembrie 1599, recunoaşterea autorităţii împăratului german Rudolf al II- lea  (1576 – 1612), considerându-se stăpânirea lui Mihai în Transilvania ca nelegitimă.

Nobilii maghiari au cerut  ajutorul generalului Giorgio Basta, care răspunde prompt chemării. de asemenea,oraşele săseşti şi-au declarat sprijinul faţă de răsculaţi. Cavaleria şi trupele maghiare îl părăsesc pe Mihai şi trec în tabăra nobilimii.

Ajutoarele venite din Muntenia sunt oprite de braşoveni la 2/12 septembrie şi 4/14 septembrie 1599.
În timp ce Mihai Viteazul dispunea de cca. 10.000 – 12.000 de oameni („oaste de strânsură”), armata nobilimii, aliată cu cea a lui Basta, era formată din  aprox. 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani şi flamanzi, purtători de cuirase, şi muschetari valoni şi francezi).

Infrângerea este catastrofală, 4.000 dintre oamenii săi au murit, iar domnul Mihai, pentru a se salva, trece Mureşul, pornind spre Alba Iulia.

Cu ajutor muntean reuşeşte să recupereze  tezaurul din capitala Transilvaniei şi, în contextul pătrunderii oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească, trece munţii pentru a-şi apăra ţara.

1739: În urma Pacii de la Belgrad, Imperiul Habsburgic restituie Oltenia, care este  reîncorporată Ţării Româneşti.

Pacea  punea capăt conflictului care durase timp de 2 ani (1737-1739), în care  habsburgii  aliati cu Rusia au luptatt împotriva Imperiului Otoman.

Prin acest tratat, habsburgii cedau  Serbia de Nord si Belgradul , iar Oltenia ocupată în 1718 in urma  Tratatului de la Passarowitz,  era retrocedata Tarii Romanesti (controlată de otomani ), stabilindu-se  linia de demarcație intre cele doua imperii de-a lungul râurilor  Sava si Dunare.

Harta teritoriilor cedate de otomani  in urma Tratatului de la Passarowitz, semnat în 21 iulie 1718. Oltenia si Banatul treceau sub stăpânire habsburgică.

1831: A murit poetul român  Vasile Cârlova (“Înserare”, “Ruinurile Târgovistii”); (n. 4 februarie 1809, Buzau).

VASILE CÂRLOVA | EDUCAȚIA, încotro!?

Deşi a trăit doar 22 de ani şi i se cunosc doar cinci poezii, el a intrat în istoria literaturii române drept cel care a deschis calea poeziei moderne româneşti, cale desăvârşită câteva decenii mai târziu, prin opera lui Mihai Eminescu.

Toate poeziile sale au fost publicate de Ion Heliade-Rădulescu în „Curierul românesc”.

Prima „Păstorul întristat”, scrisă la 18 ani şi publicată apărând la 8 mai 1830, a fost  pusă şi pe muzică, două decenii mai târziu, de Anton Pann.

Au urmat  „Ruinurile Târgoviştei”, o romantică meditaţie cu accente patriotice asupra gloriei de altădată a neamului românesc în contextual trecerii devastatoare a timpului. „Înserarea”, „Rugăciune” şi „Marşul oştirii române” vor completa mica dar expresiva lui operă. 

În 1830, după înfiinţarea Miliţiei Naţionale, punctul de pornire al viitoarei armate române, Cârlova se înrolează voluntar.
Din păcate, un an mai târziu, la 18 septembrie 1831, se stinge din viaţă în tabăra militară de la Craiova, în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu din Bănie.

1848 : La Cernăuți, în Bucovina anexată de Austria, s-a introdus în școli studiul limbii române.

România este patria noastrã şi a tuturor românilor. E România celor de  demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã  vie. Barbu Ştefãnescu Delavrancea Bucovina – pământ românesc În 28  noiembrie s-a aniversat 97 de ani de la ...

Sub presiunea Revoluției Române din 1848, prin decizia Consistoriului din 18 septembrie, la Liceul Latino-German din Cernăuți s-a înființat catedra de limbă și literatură română, încredințată lui Aron Pumnul – fost profesor de filosofie la Blaj. Eugenie Hacman, Episcopul Bucovinei, a introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. De asemenea, a luat ființă și o școală normală românească la Cernăuți, având misiunea de a pregăti învățători pentru școlile din Bucovina.

1883: S-a inaugurat  la Bucureşti,  “Expoziţia cooperatorilor din ţară”, exclusiv cu produse meşteşugăreşti autohtone.

1886: S-a născut în Transilvania la Galțiu, comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei, fotograful român  Samoilă Mârza;d.19 decembrie 1967, Alba Iulia.

A făcut ucenicie la fotograful sibian Iainek.

A fotografiat sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar (14 noiembrie 1918).

În dimineața zilei de 1 decembrie a executat trei fotografii cu consătenii săi, în Galțiu, a ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii, reușind să realizeze cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Națională a românilor din Transilvania care a hotărât Unirea cu Patria Mamă, România. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), nu a fost admis în sala unirii.

1886b Samoilă Mârza - Fotografia Unirii

La începutul anului 1919, a publicat fotografiile într-un album intitulat Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri, menționat și în ziarul Alba Iulia din 10 martie, album prezentat de delegația română și la Conferința de pace de la Versailles, alte exemplare fiind trimise regelui Ferdinand I,primului ministru Ion C. Brătianu, președintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot și altor personalități ale vremii.

1888: A fost inaugurată la Iaşi monumentul din bronz închinat cronicarului moldovean Miron Costin (1633-1691), realizat de sculptorul de origine polonă Wladimir (Wladyslav) C. Hegel .

  Monumentul a fost inaugurat în prezenţa a 10.000 de participanţi, printre care şi membrii a două delegaţii de studenţi din Bucovina şi Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma „Naţiunea română este recunoscătoare”.

Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marş închinat lui Miron Costin, iar printre cei care au evocat personalitatea marelui cronicar în contextul culturii europene au fost Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia şi Vasile Pogor (18/30)

1896: A murit la Chişinău, Ştefan Gonata, agronom şi om politic, membru fondator al Societăţii Academice Române; (n. 1 februarie, Trifanești, jud.Bălți, în Basarabia țaristă). 

Imagini pentru Ştefan Gonata, agronom photos

Studiază la Odesa, la colegiul „Richelieu”, pe care-l părăseşte din anul III şi isi  continuă studiile la Paris, unde urmează filozofia şi viticultura.

Revenit în ţară, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863 – 1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite judeţe.

La Zberoaia a deschis un spital şi a organizat un muzeu.

Era prieten cu Mihail Kogălniceanu, cu care întreţinea corespondenţa.

La numai 29 de ani, în 1867, participă la fondarea Societăţii Academice Române şi din 1870 este ales membru de onoare al Academiei Române

1903: S-au desfăşurat primele curse de motociclism din ţara noastră,  când în București, pe velodromul la Șosea s-au organizat ”mari alergări de biciclete și motoare”; (18.09/1.10).
Pentru inceput cei care se aflau în șa erau piloți străini pentru că primele motociclete au fost aduse în România în 1906. Prima cursă de amploare în adevăratul sens al cuvântului a avut loc în 1913 pe traseul București-Sinaia-București.
În 1922 apare Moto Clubul Român și activitatea competițională post belică începe să ia amploare.

1903: A decedat la Cernăuți, în Bucovina,  preotul, pedagogul, folcloristul, compozitorul și scriitorul Isidor Vorobchievici ; (n. 18 mai 1836, Cernăuți). A trăit și activat în timpul stăpânirii austriece si a scris în limbile ucraineană, română și germană, aducând  contribuții însemnate la cultura muzicală românească.

Poetul și omul politic patriot  ucrainean din Galiția, Ivan Franko, il caracteriza  drept „cea dintâi ciocârlie a Renașterii ucrainene”.

Imagini pentru Isidor Vorobchievici photos

Vorobchievici a fost primul autor al unui manual de armonie muzicală în limba română.

A avut contribuții substanțiale în afirmarea cântării corale polifonice din Bucovina.

Tot el este acela care i-a îndrumat pe Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuțeanu, Tudor Flondor, George V. Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai Ursuleac, Constantin Buchental s.a.

Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate.

1904: A apărut  la Bucureşti, săptămânalul umoristic “Furnica” (va fi editat până în 1930).

Imagini pentru săptămânalul umoristic “Furnica”photos

Autorii articolelor au fost, în mare parte, cei doi fondatori ai revistei : George Ranetti şi N.D. Ţăranu, care îşi semnau adesea scrierile sub pseudonim, iar alteori chiar cu numele real.

1909: A încetat din viaţă savantul român Grigore Tocilescu, eminent  istoric, arheolog, folclorist, acadamician, profesor de istorie antică şi de epigrafie la Universitatea din Bucureşti.

Tocilescu a fost  unul dintre primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizaţiilor de pe teritoriul fostei Dacii si a fost membru titular al Academiei Române din 1890, vicepreşedinte al acestui for (1896-1898; 1907-1909); (n. 1850).

1911: Are loc premiera filmului „Amor fatal” (dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf), un film românesc în regia lui Grigore Brezeanu, în care acesta a fost totodată și scenarist și actor.

Presa vremii a catalogat producția drept „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Național”, însă  cu toate acestea, nu a putut fi identificată nici până astăzi.

Neamțu-Ottonel, unul dintre actorii filmului, susține că filmul ar fi fost pur și simplu filmarea unui spectacol, într-o grădină de vară, care adunase mult public.

  Istoricul de film Bujor T. Rîpeanu consideră că ar putea fi vorba despre „Un amor fatal”, scrisă de Marc Fournier.

Protagoniști  au fost Tony Bulandra și Lucia Sturdza.

Presa vremii consemna:

„Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și un film în care ei figurează și se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noștri, nu și prin felul în care ei joacă. Dacă acești artiști — am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem — au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică.” ( Ziarul L’Independence Roumaine – 7/20 octombrie 1911).

1914: S-a semnat  Convenţia ruso-română, prin care Rusia se angaja să garanteze şi să apere integritatea teritorială a României şi recunoaştea drepturile acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare a României („Acordul Sazonov-Diamandi”).

Specialiştii consideră această convenţie ca un prim  pas serios al României spre viitoarea alianţa a tarii noastre cu Antanta.

1923: S-a născut, la Paris, Principesa Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, devenită Regina Ana a României prin căsătoria cu Regele Mihai, la 10 iunie 1948.

A decedat la  1 august 2016, la Morges, in  Elveția si a fost inmormantata in ziua de 13 august 2016 in România, la Manastirea Curtea de Argeș.

Foto: Principesa Ana de Bourbon-Parma si regele Mihai I.

1931: S-a născut în localitatea Bujoreni, jud.Vâlcea,  poetul şi dramaturgul Valeriu Sârbu,  autor de scenarii radiofonice, unele preluate de radiodifuziuni din Roma, Munchen, Koln, Helsinki, Sarajevo, Belgrad, Bratislava; distins (în anii 1971, 1973 şi 1978) cu Premiul Radiodifuziunii Române; (m. 4 decembrie 2009, Bucuresti).

A  urmat şcoala primară şi cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad şi Facultatea de Filologie din Bucureşti, secţia Limba şi literatura română.

Din motive de dosar şi datorită unui denunţ privind participarea sa la întâlniri cu grupul unor poeţi care erau autori de versuri nonconformiste (Dimitrie Stelaru, Tudor George, Ludovic Antal), a fost exmatriculat, fiind nevoit să întrerupă pentru un an facultatea.

A fost reporter la revista „La Roumanie nouvelle” şi, în acelaşi timp, profesor. A debutat cu versuri în 1966, în „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” din Craiova, editat de Miron Radu Paraschivescu. 

Sirbu Valeriu

Fiul ofiţerului Sîrbu şi al Tomiţei (n. Budeanu), Valeriu a absolvit  Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba si literatura română (1950-l955).

DA debutat cu versuri în suplimentul revistei Ramuri, „Povestea vorbei”, initiat si editat de M. R. Paraschivescu (nr. 3, iun. 1966).

Editorial, debuteaza cu volumul Poeme banale (1969). A mai publicat: volumul de poezie Ora translucidă (1974), Pregatirea pentru echinox (1977), Amfora de rezerva (1979), Destainuirile vulcanilor stinsi (1985) si Antinomii (1986).

Colaboreaza cu revistele Flacăra,Ramuri, Tribuna, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Steaua, Astra, Albina s. a.

Valeriu Sîrbu face o figură aparte în literatura contemporană. Autorul unui Tratat de fantezie (1997), artă poetică scrisă cu amărăciune şi autoironie de un literat care crede încă în valorile spiritului 

Prima sa piesă de teatru, Balerina portocalie, a fost difuzată în 10 august 1968 pe fostul program III al Radiodifuziunii Romane. Din distribuţie făceau parte Olga Turdorache, Valeria Seciu, Valentin Plătăreanu, regia artistică îi aparţinea Elenei Negreanu, muzica lui Adrian Ciceu.

Piesa reprezenta la data aceea o noutate prin problematică dar mai ales prin modernitatea limbajului, putând trece drept o creaţie de avangardă (motiv pentru care premiera fusese difuzată pe programul III, ca experiment şi reprogramată pe programul I abia în anul următor, după ce a fost premiată la Concursul Internaţional „Prix Italia” de la Roma).

1935: S-a născut sculptorul de origine aromână Dumitru Pasima.

1938: A fost inaugurat Mausoleul de la Mărăşeşti.

Mausoleul-Marasesti-eroi-Primul-Razboi-Mondial

Aici  se află osemintele a 5.073 de eroi din Primul Razboi Mondial (3.000 de ostaşi neidentificaţi, 1974 de ostaşi identificaţi, 97 de ofiţeri şi 2 preoţi).

1947: Se inaugureaza  Teatrul  “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti cu piesa “Insula” de Mihail Sebastian (regia lui Mihai Şeptilici, distribuţia: Jules Cazaban, Beate Fredanov, Ion Lucian şi Nicolae Sireteanu

1948:  S-a născut  la Bucureşti, Andrei Oişteanu, scriitor, publicist, istoric al religiilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este images

A studiat la  Universitatea din București si  Universitatea Central-Europeană.
Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara:  Narcotice in cultura romana: Istorie, religie si literatura (editia a II-a) (Romanian Edition), “Imaginea evreului în cultura română.

Studiu de imagologie în context est-central european” – Marele premiu al asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, 2001)

Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane și membru în Consiliul științific al Institutului.

Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea Bucuresti , fiind membru în Consiliul științific al Centrului si  președintele Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor.

1952: S-a născut la Bogâltin–Cornereva, regiunea Severin/Caraș-Severin, cântăreața de muzică populară și culegătoarea de folclor, Mariana Drăghicescu; d.3 aprilie 1997, la Toronto, în Canada.

Mariana Drăghicescu - De la valea Cernii-n sus şi Bine-i stă jocului mare -  YouTube

A debutat alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș,cu piesa Duce-m-aș și m-aș tot duce (La măicuța mea, la cruce), imprimată la Radio Timișoara în 1972.

În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste. A studiat canto popular la Școala Populară de Artă, s-a specializat în repertoriul bănățean. A continuat să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu”, apoi s-a alăturat orchestrei Banatul din Timișoara.

A fost în numeroase turnee naționale, a imprimat numeroase piese muzicale la Radio Timișoara și București și la casa de discuri Electrecord, a participat în festivaluri și concursuri de muzică populară, fiind recompensată cu mai multe premii.

Cunoscutul cântăreț Tiberiu Ceia o numea„Privighetoarea Banatului”.

Numele ei îl poartă o asociație culturală care organizează un festival – concurs național de interpretare vocală omonim. Concursul se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani. Preselecția și concursul propriu-zis au loc în județul Timiș, iar laureații susțin un spectacol omagial la Bogâltin – Cornereva. Prima ediție a festivalului a avut loc în 1998.

1954: A fost înfiinţată Compania TAROM, după  încetarea activităţii TARS (Transporturi Aeriene Româno-Sovietice).

În decurs de 6 ani compania a reușit să se conecteze la principalele capitale europene.

tarom-logo- – Uniunea Camerelor de Comert Bilaterale din Romania

Încă 6 ani au trebuit până la primul zbor transatlantic, iar din 1974 TAROM a organizat zboruri către New York si Australia, iar în 1969 îşi adaugă o premieră mondială în palmares: avionul românesc IL 18 cu însemnele TAROM a parcurs distanţa de peste 50.000 de kilometri în jurul lumii, în mai puţin de 80 de ore de zbor.

1959: A murit istoricul şi medievistul Barbu Câmpina.

Si-a axat preocupările pe câteva din problemele importante ale istoriei medievale a României: feudalismul timpuriu, economia feudală în ţările române, lupta pentru independenţă, acordand atenţie marilor figuri ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare; (n. 1923).

1962: A decedat Krikor H. Zambaccian, critic şi colecţionar de arta de etnie armeana, membru al Academiei Române ; (n.6 februarie 1889).

Imagini pentru muzeul zambaccian

Foto: Muzeul Zambaccian

Colecţionar, critic de artă şi un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit de-a lungul întregii sale vieţi una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România – cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier – pe care a dăruit-o statului român în trei etape succesive: în 1947, în 1957 şi ultima parte în 1962.

Actul sau de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C.D. Galin pentru a servi atât ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă.

Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână încă din 1942, an în care casa a fost terminată.

1974: A fost inaugurat, la Sf. Gheorghe, in Jud.Covasna, Monumentul Ostaşului Român, creaţie a sculptorului Balogh Péter.

Când încep lucrările de restaurare a monumentului Ostașului Român din Sfântu  Gheorghe

1990: Este înfiinţat de profesorul Jean Lupu, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, Corul  de copii şi tineret „Symbol“ al Patriarhiei Române.

Imagini pentru Corul „Symbol”photos

Corul „Symbol” a cântat pe scenele Sălii Palatului, Radiodifuziunii Române, Ateneului Român, a Operei Naţionale, Universităţii Naţionale de Muzică, Palatului Parlamentului, Palatului Cotroceni, Uniunii Compozitorilor, diferitelor universităţi, precum şi în numeroase catedrale şi biserici din capitală şi din ţară.

De remarcat şi faptul ca Filarmonica „George Enescu” include în fiecare stagiune a sa, cel puţin un concert al corului „Symbol”.

 2003: A murit compozitorul Sergiu Sarchizov; între anii 1953 şi 1956 a fostul şef al Serviciului de creaţie muzicală din cadrul  Radiodifuziunii Române; (n. 1924).

2010: A murit muzicologul Rodica Sava, realizator de emisiuni la Redacţia Muzicală a Radiodifuziunii Române; activitatea de jurnalist s-a concretizat în mii de emisiuni de analiză muzicologică, de critică muzicală la Radio, numeroase emisiuni la Televiziunea Naţională, articole în presa scrisă. În anul 1993 a lansat la Radio România o emisiune – concert cu public, unică în peisajul muzical naţional, desfăşurată sub genericul „Muzicieni de azi…muzicieni de mâine” (n. 1949)

2011: A murit B. Elvin (Bernstein Elvin), critic literar şi prozator, fost director al revistei „Lettre Internationale” (ediţia română); (n. 1927).

 2011: A murit pianista de origine română Lorry Wallfish, stabilită în SUA; (n. 1922).

2012: A decedat la Bucuresti poetul, prozatorul si traducatorul român, Romulus Vulpescu; (n.5 aprilie 1933, la Oradea).

A fost soţul scriitoarei Ileana Vulpescu

Imagini pentru romulus vulpescu photos

Foto: Romulus Vulpescu şi soţia sa, Ileana 

Excelent cunoscator al limbii franceze, a  tradus din Villon, Rabelais, Shakespeare, Dante Alighieri, Alfred Jarry ş. a. si a tradus în limba franceză din Urmuz, George Bacovia, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale); a publicat „Antologia poeziei latino-americane”(1961) şi „Antologia poeziei chineze” (1963).

A  lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).

A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; „Ateneu ” „ Tomis”, „ Transilvania”, „Gazeta literara”, „Luceafarul”, „Cinema”, „Săptămâna”.

În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici” (Les Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânată abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sirbu, I. Barbu, G. Bacovia.

A publicat „Antologia poeziei latino- americane” (1961) și „Antologia poeziei chineze” (1963).

A fost senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu statul Israel, Franța și Ungaria , apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.

A fost membru al Partidului România Mare.

2012: A murit la București, interpretul român de muzică ușoară și romanțe,Nicolae Niţescu , primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (Polonia, 1963); (n. 19 noiembrie 1930, Galați).

Şlagărul său „Of, inimioară!”,  a stărnit o furtună de aplauze pe scena prestigiosului Friedrichstadtpalast din Berlin.

2019: A decedat la București,regizorul și actorul Ducu darie (Alexandru Darie-Maximciuc); n.15 iunie 1959, București.

Ducu Darie, fiul lui Iurie Darie, a murit la 60 de ani. Creațiile sale  legendare - Stirileprotv.ro

A fost director al prestigiosului Teatru „Bulandra” din București și președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, cu sediul la Paris.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/18/o-istorie-a-zilei-de-18-septembrie-video-3/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

Sfântul Eumenie a viețuit în secolul al VI lea.  

Atât de mult s-a umplut de harul Duhului Sfânt, incât, a strălucit cu o lumină care nu putea fi ascunsă. Era asemeni versetului “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei V, 14).

Si-a impărțit averea săracilor si s-a călugărit.

Datorită vieții pe care a dus-o a fost ales episcopul Gortinei și a propovaduit Evanghelia la Roma și în Tebaida Egiptului.

Sfântul Eumenie a fost tatăl sărmanilor, bogăția nevoiașilor, mângâierea intristațlor, vindecătorul bolnavilor și făcător de minuni. A îmbânzit un șarpe veninos, a scos afară demoni din oameni,  a vindecat mulțime de bolnavi.

A trecut la cele veșnice în Tebaida.

Moaștele sale au ajuns in Grecia, la Raxos, locul sau de naștere.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

18/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 17 SEPTEMBRIE ÎN ISORIA ROMÂNILOR

Ziua de 17 septembrie în istoria noastră

1620: A început în Moldova,pe malurile Prutului, bătălia de la Țuțora, între armata Uniunii statale polono-lituaniane (sprijinită de un corp de oaste al Moldovei) și cea a Imperiului Otoman, (sprijinit de Hanatul tătar al Crimeii). Confruntarea a avut loc între 17 septembrie – 7 octombrie 1620 și s-a încheiat cu victoria otomanilor.

Hatmanul Żólkiewski a fost ucis în timpul luptelor, și mulți alți conducători precum Koniecpolski, Samuel Korecki, Mikolaj Struś, Mikołaj Potocki, Jan Żółkiewski, Łukasz Żołkiewski, Stanisław „Rewera” Potocki și Bogdan Hmelnițki au fost luați prizonieri.

Capul lui Żółkiewski a fost înfipt într-o țepușă și a fost trimis sultanului. Samuel Korecki, care se amestecase de multe ori în treburile Modovei, a fost executat la Istanbul. Osman al II-lea a schimbat voievodul din Moldova, înscăunându-l pe Alexandru Iliaș, iar răsculatul Graziani a fost ucis pe 29 septembrie, în timp ce încerca să fugă.

1862: S-a întemeiat Asociația națională arădană pentru cultura și conservarea poporului român

Asociație regională din Crișana și Banat pentru promovarea culturii românilor, apărută după modelul Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român din Sibiu (ASTRA), pe fondul unei conjuncturi politice favorabile, epoca liberalismului în Imperiul Habsburgic. În toamna anului 1861, fruntașii românilor din Arad au pregătit statutul asociației, la 2/14 ianuarie 1862 au elaborat un lung memoriu justificativ pe marginea observațiilor primite de la Consiliul Locumtențial Ungar, iar în cele din urmă, statutul a primit consacrarea oficială, aprobată prin rezoluția imperială din 5/17 septembrie 1862, iar din partea Consiliului Locumtențial Ungar în februarie 1863.

1773: S-a născut la Viena, în Austria, medicul, tipograful şi editorul român Constantin Caracaş,fondator al spitalului „Filantropia” din Capitală , care functioneaza neintrerupt de peste două secole. Este cel care a introdus şi generalizat vaccinarea antivariolică în Ţara Românească; (m.1828).

S-a întâmplat în 17 septembrie 1773

„Către anul 1800 – scria el -, când m-am întors în acest oraş al Bucureştilor, după ce am învăţat medicina la Universitatea din Viena, am început fără întârziere vaccinarea, fără opunere din partea locuitorilor; încât la 1802, vaccinarea era generală în tot oraşul, cum şi în alte târguri”.

A înfiinţat la Bucureşti în 1817 prima tipografie laică din Ţara Românească.

De asemenea, a scris „Topografia Ţării Româneşti”, publicată postum de soţia sa în  în limba greacă.

Lucrarea interesează până în zilele noastre atât specialiştii (istorici, medici, neoelenisti), cât si publicul larg, datorita atât stilului său savuros cat şi descrierii amanunţite a vieţii, obiceiurilor şi preocupărilor locuitorilor Munteniei şi ai capitalei Bucureşti, în primele decenii ale secolului 19.

       Autorul a făcut o radiografie a Principatului Munteniei, în care trece în revistă cele mai diverse faţete, de la descrierea geografică  la istorie, de la aspecte sanitare sau observaţii meteo la obiceiuri şi moravuri, cartea reconstituie minuţios tabloul vieţii cotidiene în„Dacia” de la hotarul dintre secolele 18 şi 19 (doctorul mărturiseşte că a urmărit vreme de 25 de ani fenomenele legate de climă).

A fost preocupat de faună, de alimentaţia oamenilor, de produsele care fac din ţară una dintre cele mai bogate din Europa.

        Topografia sa merge în adâncime, pe judeţele existente la acea vreme. „Aptitudinea naturală ce are acest neam spre a primi cultura dă speranţe sigure că un guvern potrivit şi generos poate în scurt timp să-i consolideze fericirea şi prosperitatea şi să-l facă demn de strămoşii săi…

În raport cu constituţiunea lor fizică, formată prin influenţa climei, locuitorii sunt blânzi, răbdători, primitori de cultură şi cu caracter solid, modelat în societatea bună prin învăţătură şi exemple bune…Acest popor, cu inteligenţa lui naturală, foarte lesne poate să-şi cultive moravurile, să progreseze în ştiinţe şi arte şi să trăiască fericit”.

1812: Începutul celei de-a treia domnii a lui Scarlat Callimachi în Moldova.

Scarlat Callimachi  (n. 1773 în Constantinopol; d. 12 decembrie 1821), a fost domnul  Moldovei între 24 august 1806 – 26 octombrie 1806, 4 august 1807- 13 iunie 1810  şi 17 septembrie 1812 – iunie 1819, și al Ţării Româneşti între lunile februarie şi iunie 1821.

Protector al culturii, a acordat atenție Academiei Domnești din Iaşi şi celei teologice de la Socola.

În 1813, odată cu deschiderea Cursului de inginerie şi hotarnică în limba romană, de catre Gheorghe Asachi, se puneau bazele învațămîntului academic în limba romană.

Din inițiativa lui Asachi a fost pusă în scena şi prima piesă de teatru în limba romană, „Mirtil şi Hloe”, prelucrată dupa poetul Florian.

Lui Callimachi i se datorează elaborarea primului cod de legi din Moldova – Codicele Callimachi, publicat în 1817 în limba greacă.

In ianuarie 1821 a fost numit domn al Valahiei, dar izbucnirea mișcării lui Tudor Vladimirescu l-a împiedicat să-şi ocupe tronul.

  Îi scutește pe boieri de dări și le dă și un număr de oameni (poslușnici).

A luat măsuri împotriva ciumei si este cel care a  introdus cultura  cartofilor în Moldova.

A fost mazilit pentru că era considerat omul rușilor. Scarlat a fost dus la  Constantinopol  unde a scapat de execuție numai datorită nebuniei care l-a lovit.

Moare otrăvit în 1821, pentru că era bănuit că este de partea revoluției grecești.

1823: A încetat din viaţă la Avrig in Transilvania, Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc; (n. 5 iunie 1779, la Avrig).

A fost un pedagog,teolog, traducător și inginer român, care a intemeiat învățământul  în limba română din Țara Românească.

 A fost iniţiatorul şi conducătorul primei şcoli în limba română, “Şcoala de la Sfântul Sava” – 1818 din Bucuresti .

 1844: S-a născut la Bucuresti, Constantin I. Brătianu, general român, geodez şi cartograf, fiul lui Dimitrie Brătianu și al Victoriei Brătianu.

S-a numărat, alături de Constantin Barozzi ş.a., printre întemeietorii revistei „România militară” (1864). A fost fiul lui Dimitrie Brătianu.

Imagini pentru photos Constantin_I._Brătianu_(general)

În anul 1900 este numit director superior al Institutului Geografic al Armatei şi subsecretar de stat major general în Statul Major General al Armatei.În anul 1905, când la conducerea Statului Major General al Armatei a fost numit un general mai nou în grad decât generalul Bratianu, prin Înaltul Decret nr. 2495 din 30 aprilie, Institutul Geografic al Armatei a fost subordonat direct Ministerului de Război.

       În anul 1906 Constantin Bratianu a prezentat la Conferinţa Internaţională de la Budapesta şi la lucrările Comisiei Italiene de Geodezie o serie de probleme tehnice şi ştiinţifice referitoare la determinarea diferenţei de longitudine astronomică dintre Bucureşti şi Paris, la rezultatele obţinute în urma măsurării a patru baze geodezice cu rigle bimetalice şi la legarea nivelmentului ţării la nivelul „zero Marea Neagra”, lucrări executate cu o mare precizie de măsurare.

     Pe plan intern, generalul Bratianu a devenit la 23 martie 1907 preşedintele Secţiei de Geografie Militara din cadrul Societăţii Regale Române de Geografie.

Rămâne în funcţia de director superior al Institutului Geografic al Armatei până în primăvara anului 1907, când a fost trecut în rezervă si „însumat” în aceasta calitate la Corpul I Armata.La 1 aprilie 1907, Constantin I. Bratianu demisionează din functie. Cu aceasta ocazie este trecut în rezervă şi avansat la gradul de general de divizie. S-a stins din viaţă la 6 ianuarie 1910, la 76 de ani.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1899; (d. 6 ianuarie 1910, București).

1856: S-a născut în Bucureşti,  Moses Gaster, fost rabin în România şi Anglia, care s-a distins ca filolog, istoric literar şi folclorist, în mod deosebit în domeniul limbii şi culturii române şi al studiilor iudaice, a fost membru de onoare al Academiei Române; (d. 5 martie 1939 în localitatea Appleton, Berkshire din Marea Britanie).

Moses Gaster

A fost fiul lui Abraham Emanuel Gaster, secretar, consul si insarcinat cu afaceri al Olandei la Bucureşti, şi al Finei Judith (n. Rubinstein), din familia pianistului american Arthur Rubinstein.
 Studii superioare în Germania (din 1873), la Breslau, la Jiidisch theologisches Seminar (Ib. semitice si teologie) si la Universitatea din oraş,  Iimbi romanice .

A fost Doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig cu o teza de fonetica româneasca. A obţinut Diploma de rabin şi predicator (1881).

A debutat în revista Columna lui Traian şi a susţinut prelegeri de literatura română si mitologie comparata la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucuresti (188l-1885), la care asistă T. Maiorescu si B. P. Hasdeu.

  Activitatea intensă a lui Moses Gaster pentru emanciparea coreligionarilor săi, va avea un rol hotărâtor în decizia de  expulzare a sa din ţară (1885).

Se va stabili la Londra, sperând în revocarea decretului de expulzare, dar va rămâne pentru intreaga viata in Capitala britanică, unde a fost numit în 1887 rabin-sef al comunitatii evreiesti de rit spaniol (sefard).

A ţinut prelegeri la Universitatea din Oxford (1886; 1894), a fost membru în consiliu (din 1889), presedinte (1907-1908), apoi vicepresedinte perpetuu la The Folklore Society din Londra şi a devenit vicepreşedinte la The Royal Asiatic Society (1926), membru în The Royal Society of Literature (1930); preşedinte al Societăţii Quest (1931) etc.

A fost distins în România cu Medalia Bene Merenti clasa II (1881) si clasa I (1891; 1924) şi devine membru al Ordinului Coroana României, cu gradul de Comandor (1921) si Mare Ofiţer al Coroanei României (1930). 

A colaborat la zeci de publicaţii din tara si strainatate. Bibliografia operei sale cuprinde aproape trei sute de titluri, ilustrind toate domeniile in care a activat: cultura ebraica veche, lingvisticasi filologie, literatura romana veche, literatura populara.

Pentru cultura română Moses Gaster este, mai presus de toate, un erudit istoric literar, care s-a lansat  in teorii folclorice indraznete .

Dincolo de importanta lor teoretica si metodologica, lucrarile sale au contribuit la popularizarea in strainatate a literaturii si folclorului romanesc.

Tot perioadei engleze ii aparţine lucrarea  Chrestomatie romana (I-lI, 1891), considerata a fi opera sa de capetenie.

Moses Gaster a pregatit-o timp de aproape zece ani,pe vremea cind inca mai lucra la Literatura popularei romana.

Academia Româna a respins-o insă de la premiere, din cauza contributiei personale reduse a autorului, cum aprecia raportorul N. lonescu, nesocotind dificultatea intocmirii unei asemenea lucrari, precum si importanta sa practica nemijlocita.

Cativa ani mai tirziu. Moses Gaster publica Geschichte der rumanischen Literatur (1901), de o utilitate covirsitoare pe acea vreme in a oferi strainatatii o imagine mai exacta a literaturii si folclorului romanesc.  

Savantul Moses Gaster a fost autorul lucrării „Literatura populară română”, 1883 – prima sinteză în domeniu .

Ca lingvist, a susținut documentat romanitatea poporului român și latinitatea limbii române în lucrări ca Stratificarea elementului latin în limba română sau Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen.

Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din Povestea vorbei a lui Anton Pann.

1875: S-a născut Victor Anestin, scriitor de literatură ştiinţifico-fantastică, publicist şi editor; fondatorul şi redactorul primei reviste româneşti de astronomie, Orion (1907-1912); în 1908 înfiinţează Societatea Astronomică Română “Camille Flammarion”.

VICTOR ANESTIN - Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” Bacău

A întemeiat Societatea astronomică română, societatea Prietenii Științei,împreună cu savantul Gh.Țițeica, Universitatea Populară din București (împreună cu chimistul Constantin I. Istrati, în 1918), Societatea Prietenii Științei ( ).

A publicat numeroase articole în ziarele vremii, și peste 100 de broșuri, dintre care: Cucerirea aeruluiPlaneta MarteEclipseleRomanul ceruluiViața și invențiile lui Edison.

A editat ziarul Știinta tuturor și a condus Ziarul călătoriilor și științelor populare.

A scris romane științifico-fantastice: În anul 4000 sau O călătorie la VenusO tragedie cereascăPoveste astronomicăPuterea științei, sau Cum a fost omorât Răsboiul EuropeanPoveste fantastică, a tradus lucrări științifice sau SF.

1876:  S-a născut la București, compozitorul roman Alexis Catargi; (m. 20 august 1923, Sinaia).    

Studiile muzicale le-a început la Bucureşti cu Robert Klenck (vioară), continuându-le la Viena, Roma şi Paris, cu Andre Gedalge (armonie, contrapunct), Van Dyck (canto), Vincent d’Indy (compoziţie) şi Camille Chevillard (compoziţie, dirijat). A luat lecţii particulare cu George Enescu (vioară, compoziţie).

A fost ataşat cultural şi secretar de legaţie la Paris (1914-1918). A scris cronici muzicale, articole şi eseuri si  a dirijat diverse formaţii orchestrale şi trupe lirico-dramatice.

1877: S-a născut la Bucureşti, Iosif Paschill, compozitor, pianist, organist, dirijor de cor şi pedagog român, de naţionalitate germană, unul dintre primii compozitori si interpreţi de muzica de orgă în România; (m. 29 martie 1966, Bucureşti).

 S-a distins și în compoziție ca autor al unor romanțe care au rămas în patrimoniul de aur al muzicii ușoare românești, ca de exemplu „Sub vișinul înflorit” „,În rariștea de lângă vii”, „Ce vrei?” (cuvinte de I.Dorianu), „Ochii tăi frumoși și limpezi”.

Iosif Paschill a compus piese muzicale pentru orgă, muzică corală, pentru fanfară, opera Mărioara pe un libret de regina Elisabeta (Carmen Sylva), o cantată de Crăciun, o fantezie rapsodică, „Ave Maria”, un pot-pourri de muzică populară românească „Floarea României”, muzică liturgică catolică.

A compus chiar și muzică sinagogală, ca de exemplu lucrarea„Maggen Avot” (1919), pe care a dedicat-o cantorului evreu Arnold Wecker, în amintirea colaborării dintre cei doi la Templul coral din București.

1881: S-a născut (S.V. pe 4 septembrie) la Bacau, George Bacovia, poet român de excepţie format la școala simbolismului literar francez; ( d.22 mai 1957, Bucureşti).

Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe de la marii lirici moderni francezi pe care-i admira.

La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

1884: S-a născut basul George Folescu; (m. 1939).

Destinul tragic al unei legende a Operei Române. George Folescu, interpretul care şi-a tras un glonţ în cap în plină glorie

A fost unul dintre marii artisti ai începuturilor operei în ţara noastră.

In ciuda succesului fulminant de pe scena Operei Române, viaţa privată a lui Gheorghe Folescu a fost una plină de zbuciumări.

După două căsnicii ratate, Folescu s-a închis în sine şi s-a adâncit într-o suferinţă iremediabilă. Se transformă într-un om extrem de complicat şi contradictoriu.

În noaptea ploioasă de 17 noiembrie 1939, acesta s-a împuşcat în cap folosind un revolver. Cadavrul a fost găsit în baia apartamentului în care acesta locuia.

Astăzi,Gheorghe Folescu este amintit printr-o stradă din Bucureşti care-i poartă numele, Primăria Slobozia acordându-i în anul 2003 numele de cetăţean de onoare.

1888 (17/29 septembrie): A decedat la Bucureşti, poeta română de limbă franceză Iulia Haşdeu, fiica savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu.

A  publicat în timpul vieţii doar patru poezii; creaţia sa, scurtă, dar densă, scrisă în limba franceză, a fost publicată postum de tatăl său (n. 14 noiembrie 1869).

Unele surse  dau ca dată a morţii sale ziua de 23 septembrie 1888.

Imagini pentru Iulia Hasdeu,photos

Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea iubitei sale fiice, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.

Se spune că atât castelul de la Câmpina cât și cavoul Iuliei de la Cimitirul Bellu au fost construite după directivele riguroase ale spiritului defunctei transmise în cadrul unor ședințe de spiritism.

În prologul pe care l-a scris pentru lucrarea sa, Sic cogito, Hasdeu se confesează:

„Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem.

Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu” – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu).

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte.”

1901: S-a născut Alexandru Cosmovici, compozitor şi muzicolog; (m. 1995.

1916: (16/29 – 20.IX/3.X):  Se desfăşoară Bătălia de la Praid-Sovata, ultima acţiune ofensivă a Armatei române pe frontul din Transilvania în campania din anii 1916-1917.

Bătălia de la Praid-Sovata au reprezentat  acțiuni militară de nivel tactic, în perioada 16/29 septembrie – 20 septembrie/3 octombrie 1916 și a avut ca rezultat victoria forțelor române, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 7 Infanterie, Divizia 8 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 39 Honvezi ungară, Divizia 72 Infanterie austro-ungară și Brigada 1 Landsturm ungară.

A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în bătălia dintre Olt și Mureș.

La 14 (27) septembrie înaintarea Diviziei 14 Infanterie a fost oprită şi s-a organizat apărarea pe aliniamentul atins.

1919: Se înfiinţează la Cluj Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, în prezent Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, purtând numele primului director – compozitorul şi dirijorul Gheorghe Dima.

1922: S-a născut violoncelistul Radu Aldulescu, stabilit în Italia din 1969; (m. 2006).

1935: România a fost admisă ca membru permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor, cu o majoritate de 50 de voturi (din totalul de 52), fapt fără precedent în istoria acestui for internaţional, interpretat  ca un merit al lui Titulescu, ales preşedinte al acestei organizaţii în 1930.

1939: Intre 17 şi 18 septembrie, în urma ocupării Poloniei de către nazişti (la 1 septembrie) si sovietici ( 16 septembrie), membrii Guvernului acestei ţări s-au refugiat în România

1944: Al doilea război mondial: Armata a IV-a Română poartă lupte grele pentru forţarea Mureşului în centrul Transilvaniei, în zona Oarba de Mureş – Dealul Sângiorgiu – Iernut, zdrobind rezistenţa înverşunată şi bine organizată a armatelor germano-ungare.

Bătălia de la Oarba de Mureş este considerată cea mai grea bătălie purtată pe teritoriul românesc în cel de-al doilea război mondial, aproximativ 11 000 mii de militari români, aflaţi sub comandament sovietic, pierzându-şi viaţa în intervalul 17.09- 6.10.1944.

1946: A murit Ion Ionescu (Bizeţ), inginer constructor şi matematician, care  a contribuit la dezvoltarea reţelei de şosele şi poduri din ţara noastră.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-24.jpeg

A fost unul dintre fondatorii revistei „Gazeta matematică” si membru corespondent al Academiei Române din 1919; (n. 1870).

A fost profesor la Școala politehnică din București.

A condus lucrările de construcție a numeroase poduri, printre care podul peste Borcea (prima porțiune a podului peste Dunăre), podul de la Bobolia pe Valea Prahovei, podul metalic curb de cale ferată și șosea peste bazinul de la Giurgiu (1905 – 1906), a elaborat proiectul pentru Șantierul naval de la Turnu-Severin, etc.

Este autorul unui studiu de deviere spre Prut a apelor Siretului în vederea construcției unei centrale hidorelectrice și a transformării Prutului într-un canal navigabil între Galați și Iași si  a excutat harta hidrografică a bazinului Dunării.

1953: S-a născut actorul român Valentin Teodosiu.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este valentin-teodosiu-666534l-214x0-wtm-231e8a42.jpg

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică in 1978 si a debutat pe scena Teatrului Nottara in 1977, cu rolul principal din spectacolul Peer Gynt de Henric Ibsen, si a jucat până in anul 2000 in zeci de spectacole.

Din anul 2002 este actor al Teatrului de Comedie si a  apărut la televiziune in numeroase spectacole de teatru, in emisiuni, reclame, precum si in spectacole de teatru radiofonic.

Pe marele ecran a debutat in 1977, cu un rol in filmul Aurel Vlaicu.

Cea mai recentă peliculă in care a fost distribuit se numește Umilința, lansată in 2011.

1963: Premiera primei coproducţii franco-române, filmul “Codin”, ecranizare a romanului lui Panait Istrati, în regia francezului Henri Colpi.

Imagini pentru filmul codin poster
Imagini pentru filmul codin poster

Scenariul: Dumitru Carabăţ şi Henri Colpi; în distribuţie: Mihai Fotino, Virgil Platon, Françoise Brion; prima coproducţie cinematografică româno-franceză, filmul a obţinut Premiul pentru scenariu la Festivalul de la Cannes.

1973: S-a înfiinţat sub conducerea poetului Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra”,

Această manifestare, interzisă de autorităţile comuniste la 16.VI.1985) a fost o adevărată rampă de lansare pentru numeroşi interpreţi ai muzicii tinere româneşti, poeţi şi alţi creatori.

na la sistarea sa, a totalizat 1.615 de spectacole de muzică şi poezie în toată ţara.

(w640) Marcela Sa

Adrian Paunescu si Marcela Saftiuc în 1981, la Cenaclul „Flacăra”

Între anii 1979 – 1985, manifestările aferente erau consemnate săptămânal în emisiunea „Radiocenaclul Flacăra – valori ale muzicii tinere”, la Radio România .

1989: A murit  la Craiova, Ion Desideriu Sîrbu (numele la naştere: Sîrbu Desideriu), prozator, dramaturg, scenarist şi eseist, autor în special de literatură de sertar,  membru fondator al Cercului literar de la Sibiu (1945); (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul interbelic Hunedoara).

Imagini pentru scriitor Ion D. Sîrbu photos

A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu si a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.

În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă și datorită unei presupuse colaborări cu „reacționarii” maghiari în perioada Revoluției  anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.

A fost arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunţ împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat  şi condamnat la şapte ani de închisoare.

După eliberarea din închisoare, a lucrat câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar.

Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate.

Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.

I.D. Sîrbu, mărturisea că a rămas în România „ca să moară cu sistemul de gât”.

De curând a apărut la editura Curtea Veche volumul „Zidul de sticlă. Ion D.  Sîrbu în arhivele Securităţii „, scris de cercetătoarea Clara Mareş, carte ce prezintă impresionantul dosar de urmărire al lui I.D. Sîrbu, un fel de „roman” al vieţii sale scris de organele securităţii statului.

Lucrarea prezintă cei nu mai puţin de 32 de ani în care filosoful, publicistul şi scriitorul I.D. Sîrbu a fost controlat pas cu pas de ochiul „vigilent” al principalului organ de represiune din România comunistă.

1991: Parlamentul  R.Moldova  a adoptat „Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice”.

1997: A murit la Bucuresti, Arşavir Nazaret Acterian, fost avocat, jurnalist, scriitor şi memorialist român de origine armeană; (n.18 septembrie 1907, Constanța).

A urmat cursurile Facultăților de Litere și Drept din București si a devenit redactor-șef al revistei Vremea.

Imagini pentru photos Arşavir Acterian

A colaborat la revistele Ideea Europeană, Fapta, Discobol. Coleg și prieten apropiat cu Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Barbu Brezianu.

 Face parte dintr-o renumită familie de armeni ce a dat culturii române pe Jeni Acterian (regizoare și memorialistă) și Haig Acterian (critic teatral, regizor, director al Teatrului Național București).

A făcut închisoare politică între 1949-1953 și 1959-1964, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal.

 După eliberare, a lucrat ca mozaicar la Fabrica de cerneluri și la Fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie. 

A intemeiat în 1991, al Fundația Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton.

1996: Aeroportul din Cluj–Napoca a fost deschis traficului internațional de călători și mărfuri, în baza Hotărârii nr. 791/12 septembrie 1996 în vigoare de la 17 septembrie 1996.

Aeroportul din Cluj-Napoca a fost tranzitat de peste 2,9 milioane de  pasageri în 2019.


2000: S-a stins din viață la București, în urma unui infarct, Dem Rădulescu, unul dintre marii actori români de teatru, film şi televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori, la 21 septembrie 1931. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de box  de amatori, la Râmnicu Vâlcea la categoria mijlocie.

A debutat ca amator la vârsta de 17 ani.

În 1956 a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de regizorul Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”. A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divorțat, căsătorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrița Adriana Șchiopu, urmașa lor fiind Irina Radulescu.

 A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

De asemenea, a fost recompensat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.

  În 2016, de Ziua Mondială a Teatrului, Dem Rădulescu a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.

Este înmormântat la cimitirul Bellu din București.

2006: A încetat din viaţă la București, în urma unui cancer cu multiple metastaze, cunoscutul realizator de televiziune Aristide Buhoiu; (n. 4 aprilie 1938, Lugoj).

Imagini pentru aristide buhoiu

A fost absolvent al facultății de filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, promoția 1962.

Emigrat în  1984 în SUA, a rămas în memoria telespectatorilor români ca realizator al emisiunilor de televiziune „Drumuri printre amintiri” si „Drumuri europene”, difuzate in perioada 1976-1983, Buhoiu a fost redactor, operator, sunetist, dar si editor al unei publicatii saptamanale destinate romanilor din SUA, Universul.

A fost laureat al cinci premii nationale pentru televiziune, si  a fost decorat de presedintele Ion Iliescu, în 2004, cu ordinul „Meritul Cultural in grad de ofiter”.

A condus timp de sapte ani  Academia de Radio si Televiziune din Bucuresti si a fost ales presedintele Uniunii pentru Societatea Civila.

2015: S-a stins din viata tenorul Cornel Stavru, unul dintre cei mai îndrăgiţi tenori pe care i-a avut Opera Naţională Bucureşti din 1958 timp de mai bine de două decenii.

În 2014 trecuse pragul celor 85 de ani, Cornel Stavru fiind născut la Constanţa, la 31 august 1929.

Tot într-un 31 august al anului 1984, Cornel Stavru părăsea prima scenă lirică a ţării după mai bine de un sfert de veac de activitate artistică.

A fost initial  inginer, absolvent al Facultăţii de Poduri şi Tuneluri, în anul 1952. In anul 1953 a cucerit Premiul al III-lea la Concursul Naţional al Tinerilor Interpreţi şi la Festivalul Internaţional al Tineretului din Bucureşti, iar un an mai târziu, a fost angajat ca solist la Ansamblul Armatei, unde va primi primele lecţii serioase de canto de la Alexandru Colfescu, continuate la clasa baritonului Alexandru Costescu-Duca.

După ce cucereşte premiul al II-lea la Concursul Internaţional de canto de la Moscova (1957), unde Preşedintele juriului era însuşi legendarul tenor Tito Schipa, în aprilie 1958 debutează la Operă, în rolul Manrico din Trubadurul de Verdi.

De-a lungul carierei, Cornel Stavru a întreprins turnee individual şi cu ansamblul Operei bucureştene în: Rusia, China, Ungaria, Bulgaria, Egipt, Belgia, Cuba, Grecia şi Franţa.” Vocea sa a fost una dintre cele mai frumos timbrate din câte au răsunat pe scena Operei Naţionale şi nu numai. Puternică, strălucitoare, egală în toate registrele şi mai ales expresivă. ” Astfel l-a portretizat critica, astfel a rămas în memoria acelora care au avut privilegiul să-l asculte pe viu. (romania-muzical.ro)

2015: A încetat din viață tenorul Cornel Stavru (31 august 1929, Constanța).

S-a stins din viata tenorul Cornel Stavru - Radio România Muzical

A fost unul dintre cei mai îndrăgiţi tenori pe care i-a avut Opera Naţională Bucureşti timp de mai bine de două decenii.

 A fost de formație inginer, absolvent al Facultăţii de Poduri şi Tuneluri, în anul 1952. In anul 1953 a cucerit Premiul al III-lea la Concursul Naţional al Tinerilor Interpreţi şi la Festivalul Internaţional al Tineretului din Bucureşti, iar un an mai târziu, a fost angajat ca solist la Ansamblul Armatei, unde va primi primele lecţii serioase de canto de la Alexandru Colfescu, continuate la clasa baritonului Alexandru Costescu-Duca.

După ce cucereşte premiul al II-lea la Concursul Internaţional de canto de la Moscova (1957), unde Preşedintele juriului era însuşi legendarul tenor Tito Schipa, în aprilie 1958 debutează la Operă, în rolul Manrico din Trubadurul de Verdi. De-a lungul carierei, Cornel Stavru a întreprins turnee individual şi cu ansamblul Operei bucureştene în: Rusia, China, Ungaria, Bulgaria, Egipt, Belgia, Cuba, Grecia şi Franţa.

2017: A murit Lascăr Pană, fost handbalist şi antrenor al echipei naţionale masculine de handbal a României; (n. 1934).

Imagini pentru Lascăr Pană,photos

A fost handbalist şi antrenor al echipei primului club exclusiv de handbal din România, Minaur Baia Mare pe care l-a înființat, dar şi al echipei naţionale masculine de handbal.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/17/o-istorie-a-zilei-de-17-septembrie-video/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale, Pistis, Elpis și Agapis.

Sofia, Elpis, Pistia si Agapis

Sfânta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis sunt praznuite pe 17 septembrie. Au vietuit in Italia si au patimit in timpul domniei lui Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, inseamna intelepciune.

Ea a avut trei fiice pe care si le-a botezat cu numele celor trei virtuti teologice: Pistis – credinta, Elpis – nadejde si Agapis – dragoste.Prefectul provinciei, Antioh, le-a denuntat imparatului Adrian ca sunt crestine. Imparatul le-a poruncit sa aduca jertfa zeitei Artemis.

Pentru ca au refuzat, imparatul a poruncit sa fie omorate doar fiicele, ca mama sa sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci si pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate in anul 137.

Cand au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani si Agapis noua ani.Sofia a luat trupurile celor trei fiice si le-a ingropat pe un deal, in afara cetatii. Dupa trei zile de rugaciune la mormantul acestora, si-a dat duhul in mainile Domnului.

Mormintele Sfintei Sofia si a fiicelor sale Pistis, Elpis si Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica “Sfantul Mucenic Pangratie“.

Din anul 1992, Sfanta Muceniță Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

17/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 13 DEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 13 septembrie în istoria noastră

1724: Este sfinţită  Mănăstirea Văcărești din Bucuresti, ctitorie a domnitorului Mavrocordat – cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc şi  cea mai mare mânăstire din Balcani.

Situată în partea sudică a Bucureştilor, importantul ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc a fost unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc.

In timpul regimului comunist, ca urmare a “sistematizării teritoriale urbană și rurale” inițiate în 1974, întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat în luna decembrie 1984.

1739: Fiul lui Antioh Cantemir, Constantin, care lupta împreună cu fratele său, Dumitraşco, în armata rusă, intră în Iaşi.

În Moldova, sub domnia lui Grigore Ghica (1726-1733), fiii lui Antioh Cantemir, Constantin şi Dimitrie sau Dumitraşcu, ajunsesera cel dintâi ban, iar cel de-al doilea mare comis.

În jurul lor se grupase un partid puternic, care considera ca uzurpatori pe domnii trimişi direct de la Constantinopol.

În 1736, Constantin şi Dimitrie, descendenti ai fostelor familii domnitoare Cantacuzino din Ţara Românească si Cantemir din Moldova, au fost chemaţi în Rusia, Constantin a fost numit general de brigadă, indiciu că guvernul rus avea de gând să-i facă domni, pe cel dintâi în Moldova şi pe cel de-al doilea în Ţara Românească.

Amândoi au luat o parte activă în război, în fruntea corpurilor de voluntari români care se constituiseră pentru a lupta împotriva turcilor.

La mijlocul lunii iulie 1739, armata rusă se îndreaptă spre Nistru şi, la 17 august, nimiceşte oastea turco-tătară la Stăuceni. Hotinul capitulează la simpla somaţie a comandantului rus; o parte din trupele turceşti se retrag spre Bender, iar alta trece Dunărea.

Detaşamentul lui Constantin Antioh Cantemir, format din trei mii de oameni, intră în Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrăsese în Ţara de Jos.

Comandantii rusi sunt primiti cu toate onorurile în capitala Moldovei,si se încheie cu „deputaţii stărilor” o „convenţie” prin care Moldova era declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta boierilor şi clerului menţinerea privilegiilor lor.

Ţara trebuia să întreţină o armată permanentă de 20.000 de oameni, să înfiinţeze un corp de salahori pentru a lucra la fortificaţii şi să plătească o contribuţie de război.

După bătălia de la Stăuceni şi capitularea Hotinului, generalul rus Constantin Cantemir, rânduit să formeze cu „cazacii, ruşii şi valahii săi” aripa dreaptă a armatei ruse, l-a trimis pe fratele său Dumitraşcu să urmărească pe domnul Grigore Ghica până la graniţa Ţării Româneşti, iar el a intrat în Iaşi, unde a fost primit cu onoruri domneşti.

„I-au ieşiţii înainte mitropolitul şi cu caimacami şi cu alţ boieri care să mai tâmplase şi călugări şi neguţitori den latura târgului despre muntenime, şi i-au închinat cheile ţărâi şi steagurile slujitorilor. Şi s-au împreunat cu mare bucurie ş-au purces pen Ieşu”.

Curentul antiotoman era atât de puternic, încât pana şi icioglanii lui Ghica, călăraşii şi servitorii boierilor, au trecut de partea fraţilor Cantemir.

1838: S-a nascut Otto Friedrich August Benndorf, arheolog austriac, membru de onoare străin al Academie Române.

Friedrich Otto August Benndorf (1838 - 1907) - Genealogy

A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (d. 2 ianuarie 1907).

1848: Trupele otomane comandate de Fuad-efendi, intră în Bucureşti, capitala Tarii Romanesti .

La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.

În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele române aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.

Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Limie Infanterie  și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.

Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului  Pavel Zaganescu . Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.

Ostașii români erau animati  de un puternic spirit antiotoman, reliefat si de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.

Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat  retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.

Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zaganescu .

La apropierea acestora  de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri.

La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).

În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii condusi de locotenentul Pavel Zăgănescu.

După confruntari  crâncene care au adurat aproximativ 2  ore si jumatate  (până la ora 7 ore seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.

Lupta de la Dealu Spirii. A fost ultima confruntare dintre români și turci pe pământul țării noastre.

O Proclamaţie a lui Fuad-efendi, a restaurat vechiul regim instituit de Regulamentul Organic. Este sfârşitul Revolutiei în Muntenia.

 Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită mai târziu  ca Zi a Pompierilor din România, fiind  legal oficializată începând din 1953.

1860: S-a nascut  Thoma Ionescu, medic, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru al Academiei Române (d. 1926).

A fondat în 189, Societatea de chirurgie şi “Revista de Chirurgie” ;(d.28 martie 1926).

1871: Din initiativa unui grup de studenti ai Universitatii din Cernauti, s-a constituit Societatea “Arboroasa”, care a dezvoltat o activitate cultural-artistica menita a intari sentimentul unitatii nationale a românilor.

1872: Inaugurarea oficială a Gării de Nord din Bucureşti (cladire construi tă între anii 1868 şi 1870.Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe locul ales de domnitor pe moşia boierului Dinicu Golescu. Constructia a durat 4 ani.

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania

Stația a fost denumită inițial Gara Târgoviștei (pentru că artera numită astăzi Calea Griviței se numea pe vremea aceea Calea Târgoviștei) iar în 1888 a luat denumirea actuală. Din 13 septembrie 1872, când s-a inaugurat această gară, s-a dat în exploatare circulația feroviară pe linia Roman–Galați–București–Pitești. 

Tot acum îşi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti, amplasate în faţa Gării de Nord (desfiinţate în 1931, pe locul lor fiind construită actuala clădire a Palatului CFR, azi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei).

1874: S-a născut Eugen Herovanu, prozator, eseist şi memorialist, avocat şi profesor de procedură civilă la Iaşi (1920-1929) şi Bucureşti (1929-1950),  autorul unor apreciate lucrări juridice (m. 1956)

1875: Mihai Eminescu îl duce, pentru prima dată, pe Ion Creangă la “Junimea”, unde acesta citeşte povestea “Soacra cu trei nurori”.

Imagini pentru eminescu si ion creanga photos

Mihai Eminescu                 Ion Creanga

Ion Creangă era institutor la Iaşi când Eminescu a preluat postul de revizor şcolar, proaspăt întors de la Viena. Poetul îi era şef învăţătorului Creangă şi a fost plăcut surprins să descopere în acesta un model de educator. Eminescu i-a făcut lui Creangă o inspecţie la clasă în 1874. După inspecţie, cei doi s-au întâlnit întâmplător sau au mers împreună la crâşma ”Bolta Rece”.

”Creangă, îndrăzneţ, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori amândoi se găsiră în vestita crâşmă şi-şi aduse aminte că se cunoşteau. La băutură poetul era expansiv şi-şi va fi desfăşurat toată filosofia lui politică. Creangă, încântat de a fi luat seamă de un tânăr aşa de învăţat, vru să dovedească cum că nici el nu era de lepădat”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Între cei doi s-a legat o prietenie care avea să dureze până la finalul vieţii. Eminescu era deja un nume în rândul junimiştilor, în vreme ce Creangă era doar un institutor care avea un har de povestitor nemaipomenit.

Într-una din discuţii, Eminescu i l-a laudat lui Creangă pe Ioan Slavici pentru scrierile publicate în ”Convorbiri literare”. ”Şi eu ştiu poveşti şi pot să te asigur că le pot scrie într-o limbă moldovenească întocmai aşa cum o vorbesc ţăranii din judeţul Neamţ, din satul meu Humuleşti” , a fost replica lui Creangă. Eminescu l-a îndemnat să pună pe hârtie o astfel de poveste şi aşa a apărut ”Soacra cu trei nurori”.

Poetul l-a dus pe Creangă la Junimea pentru a-şi citi prima scriere. Speriat, Creangă i-a cerut poetului să îi corecteze textul însă Eminescu a refuzat, spunându-i: ”Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”.

1877: Marele istoric si lingvist  Bogdan Petriceicu Haşdeu este ales membru activ al Academiei Române.

Bogdan Petriceicu HASDEU – 180 de ani de la naștere – BIBLIOTECA TÂRGU-MUREȘ

1899: S-a născut Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi conducătorul Mişcării legionare din Romania;  (d. 30 noiembrie 1938).

.

VIDEO:DOSARE DE ARHIVA.BASARABIA ÎN NOTIŢELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU |  CER SI PAMANT ROMANESC

1901: S-a născut la Buzău, medicul Nicolae Nestorescu; (d. 15 decembrie 1969, Bucureşti).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-19.jpeg

In 1942 a înfiinţat primul centru de transfuzie şi sânge conservat din România şi  „Centrul de sânge al armatei” (1948), al cărui şef a devenit.

A făcut cercetări asupra bolilor cu mare periculozitate (holeră, melioidoză), asupra problemelor legate de sângele conservat şi de transfuzii, aducând contribuţii originale cu imediată aplicabilitate în practică, referitoare la imunitatea naturală şi dobândită; a iniţiat cercetări privind aspectele imunologice ale transplantelor.

A fost director adjunct ştiinţific al Institutului „Cantacuzino”, Membru corespondent al „Academiei Române” din 1963, preşedinte al „Uniunii Societăţii de Ştiinţe Medicale”şi autor  a aproape 300 de lucrări, studii, comunicări, rapoarte : Elemente de bacteriologie medicală aplicată (2 vol., 1957 ); Toxiinfecţiile alimentare (1959 ); Bacteriologia medicală (1961); Biologia arsurilor (1967) ş.a.

Si-a orientat activitatea spre producţia de seruri, vaccinuri şi alte preparate biologice.De asemenea a lucrat ca expert european al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru bolile cu poartă de intrare digestivă.

1901: Pe Calea 13 Septembrie din Bucureşti a fost inaugurat Monumentul Pompierilor, în prezenţa prim-ministrului Dimitrie Sturdza, în memoria celor căzuţi la 13 septembrie 1848, în lupta cu  trupele turceşti.

Grupul statuar realizat de sculptorul E. Hegel, o reprezintă pe zeiţa antică Nike, personificarea Victoriei, care anunţă biruinţa, iar cu celălalt braţ sprijină un ostaş rănit.

1902: Intră în vigoare “Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de Legea Missir, adoptată la 5 martie 1902.

1908: S-a născut Edgar Papu, specialist în literatură comparată și filosof al culturii, membru post-mortem al Academiei Române (2006); (m. 1993).

Imagine similară

1913: Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei, inginer si constructor de avioane, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, a încetat din viata, prabusindu-se cu avionul sau  in timpul unei încercari de trecere peste Muntii Carpaţi, în apropiere de localitatea Câmpina din jud.Prahova.

Primul avion construit şi pilotat de Aurel Vlaicu a zburat pe data de 17 iunie 1910.
Evenimentul a avut loc pe câmpul Cotrocenilor, avionul ridicându-se la o inăltime de 3-4 m si zburând pe o distanţă de circa 40 m.

La 23 iulie acelasi an, Vlaicu mai face o încercare, iar de această dată parcurge o distanţă de 400 m, la o înalţime de 4 m.

Imagini pentru aurel vlaicu photos

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara, in Transilvania – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina, in Romania).

Al treilea zbor, care a avut loc pe 10 august, a fost un adevarat succes, pentru ca aeroplanul a parcurs 4 km. In 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a dus, in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt.

Din acel moment, Romania a devenit a doua tara, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare.

In 1910, a obtinut brevetul RO 2258 pentru “Masina de zburat ca un corp in forma de sageata”.

1916:  Incepe Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie  cu participarea României în timpul Primului Război Mondial.

Sub puternica presiune a ofensivei inamice, germano-austro-ungare, armata română este nevoită să se retragă. Bătălia a durat pînă pe 15 septembrie.

La data de 4/17 august 1916 se semna, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială), iar la 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiului de eliberare şi întregire naţională (1916-1919).

1916: S-a născut la Braila, Eugen Schileru, critic de artă, eseist, traducător şi profesor.

A urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universităţii  din Bucureşti (1934-l938), sustinându-şi licenţa în estetică (Arta şi manifestările patologice).

Publica in revista de orientare marxista Era noua (sub pseudonimul Adrian Schileru, 1936). Bursa de vacanta data de Institutul Francez de inalte Studii din Romania (1938). Urmeaza si absolvă Seminarul Pedagogic (1938).

Eugen Schileru

În 1945-1946 colaborează la revista „Lumea” (unde şi traduce din Benjamin Fondane) şi la „Revista Fundaţiilor Regale” cu cronici cinematografice, plastice şi literare. Mai e prezent în „Cuvântul liber”, „Adevărul literar şi artistic”, „Adevărul”, „Viaţa românească”, „Tinereţea”, „Democraţia”, „România liberă”, iar după război scrie în „Ga­zeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20″ etc.

A fost Director al Bibliotecii Acad. RPR (1948-1951). Din 1949,lucreaza ca  profesor de estetica la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti unde, din 1968, devine seful Catedrei de Istoria Artei.

Colaboreaza la revista literare si de specialitate; scrie lucrari de mica intindere in domeniul artelor plastice (cataloage de expozitie, cronici plastice, comentarii estetice, note nesistematizate despre impresionism, texte despre clasici si contemporani), comentarii de film, scrieri teoretice despre arta, comentarii literare.

A prefaţat traduceri  din Antoine de Saint-Exupery, Thomas Mann, Herman Melville, Alberto Moravia, Cesare Pavese si a tradus, singur sau în colaborare din Sinclair Lewis, James Hilton, Horace Mac Coy, Giovanni Germanetto, Andre Ribard, Claude Levi-Strauss, Albert Maltz, Richard Sasuly precum şi din Tirso de Molina.

1918: Se oficiază la Biserica ortodoxă din Odesa căsătoria dintre prinţul moştenitor al României Carol cu Zizi Lambrino, înregistrată în aceeaşi zi la Consulatul român din oraş.

 Ioana Maria Valentina Lambrino (foto, impreuna cu printul Carol), cunoscută ca Zizi Lambrino (n.3 octombrie 1898, Roman – d. 27 martie 1953, Neuilly, Franta  a fost prima soție a principelui  Carol al II-lea, viitorul rege  al României.

 Zizi era fiica  generalului român Constantin Lambrino  și a Euphrosinei Alcaz.

În timpul primului razboi mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus , a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918  unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa   împreună cu Zizi Lambrino, incalcând astfel Statutul Casei regale a Romaniei,  care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale.

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino. Povestea unei iubirii care a schimbat definitiv istoria României

Printr-o sentință  data in  8 ianuarie 1919, Tribunalulk Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul  Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol).

Regele Ferdinand a dispus la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la manastirea Horaita, jud. Neamt, după care a fost trimis de tatăl său într-o călătorie în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Zizi.

 Zizi Lambrino  fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci francezi.

 Dupa abolirea monarhiei  în România, fără susținerea financiară din partea Casei Regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit.

S-a stins din viață la 11 martie 1953  la Neuilly,în Franța, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

1922: S-a născut Sergiu Al-George, orientalist, eseist şi traducător; membru fondator (1956) al Asociaţiei de Studii Orientale din România; de profesie medic, a făcut cercetări în domeniul imunologiei.

Biografie Sergiu Al-George

Autoritățile comuniste l-au acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale” pentru lectura şi difuzarea unor texte de Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran, este închis între anii 1958 şi 1964, împreună cu un grup de remarcabili intelectuali (C. Noica, Al. Paleologu, N. Steinhardt, Al. Zub ş.a.); (m. 1981).

1925: A aparut prima publicaţie radiofonică de la noi – revista  „Radio-Român”.

Isi propunea „raspândirea telegrafiei si telefoniei fara fir în România”.

În martie 1925 prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Emil Giurgea, ing. Emil Petraşcu şi alţii au înfiinţat asociaţia „Prietenii radiofoniei”, care avea drept scop grăbirea înfiinţării unei societăţi de radiodifuziune romane, prin susţinerea de conferinţe, iniţierea de publicaţii specializate etc.

Aceste activităţi promovau diminuarea restricţiilor impuse persoanelor particulare care doreau să-şi cumpere radioreceptoare, încurajau dezvoltarea activităţii radioamatorilor şi popularizau beneficiile aduse de radio în ţările vestice.

Având ca redactori pe Ion Dragu şi Aurel Clococeanu, revista isi avea sediul era în Str. Sarindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicaţii va fi numit ing. Nicolae Lupaş.

Revista apărea „pentru a oferi tuturor pe care îi interesează îndeaproape într-un chip sau altul, aplicarea utilă şi plăcută a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribună liberă destinată dezbaterii şi clarificării cu obiectivitate şi cu cumpănire a chestiunilor pe care le ridică zilnic acţiunea de continuă perfecţionare şi răspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lămurit şi mai sigur asupra tot ce se leagă de T.F.F. (telegrafie fără fir) …”.

În cele 47 de numere apărute (până în aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice şi de propagandă pentru sprijinirea amatorilor de emisie.

"Radio Român", 13 septembrie 1925, anul I, nr. 1

Sub îndrumarea asociaţiei au apărut revistele „Radio Român” (din 13 septembrie 1925) şi „Radiofonia” (din 15 octombrie 1925). „Radio Român” conţinea diverse rubrici de specialitate: interviuri, cursuri T.F.F., extrase din regulamente, detalierea principiilor transmisiunii radio etc.Şi-a încetat apariţia după 47 de numere, în aprilie 1928, din motive financiare.

„Radiofonia” a beneficiat de colaborarea unor personalităţi ştiinţifice precum prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, gen. G. Negrei, ing. Sergiu Condrea, Emil Petraşcu, Ion C. Constantinescu şi Mihai Konteschweller etc.

Revista şi-a întrerupt apariţia în iulie 1926, fiind reînfiinţată la 9 noiembrie 1928, ca „Organ de publicitate al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică”.

1929: La Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, a avut loc prima transmisie în direct de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa „Rodia de aur”, de Adrian Maniu şi Al. O. Teodoreanu.

1933: S-a născut Eginald (Norbert) Schlattner, pastor luteran şi scriitor de naţionalitate germană din România; închis în timpul regimului comunist; a început să scrie abia în anul 1990.

Schlattner, Eginald Norbert - Gyűjtemények - Courage – Gyűjtemények hálózata

A debutat editorial (în 1998)cu romanul „Cocoşul decapitat”, ecranizat de regizorul Radu Gabrea şi Marjan Vajda.

1940 (13/14): Trupele de ocupaţie maghiare au masacrat în comuna Ip, din judeţul Sălaj, 157 de români (inclusiv copii, femei şi bătrâni) și un copil înaintea nașterii sale., după ce la 9 septembrie asasinaseră  93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei în  timpul Masacrului de la Treznea.

Militarii unguri făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei și au comis crimele  împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii („Nemzetőrség”).

77 de ani de la masacrul suferit de românii din Ip | Poza 2

După 1983 în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

 1943: S-a născut Mircea Ciumara, fost ministru al finanţelor, industriei şi comerţului în guvernarea Convenţiei Democrate Române (CDR).

Imagini pentru mircea ciumara

A fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000 si  de asemenea, între decembrie 1999 şi decembrie 2000, ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară şi ministru pentru relaţiile cu Parlamentul; (m. 2012).

1956: S-a născut fotbalistul român Ilie Balaci.

10 momente memorabile din cariera lui Ilie Balaci: de la meciul cu  Argentina la golurile legendare în Europa

1976: A murit George Buznea, poet şi traducător, considerat tălmăcitorul major al operei lui Dante Alighieri în limba română; (n. 1903).

1992: La Festivalul internaţional Mostra Internaţionala de la Veneţia, filmului “Hotel de Lux” al regizorului roman Dan Piţa, i-a fost decernat “Leul de argint”.

Poster Hotel de lux
Imagini pentru dan pita photos

       Foto: Dan Piţa

Filmul a avut în rolurile principale pe actorii  Irina Petrescu, Ștefan Iordache şi Valentin Popescu.

1996: Partidul România Mare a fuzionat cu Partidul Tânăra Democraţie, condus de Florea Preda.

1998: Regizorului român Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul “Terminus Paradis”.

Lucian Pintilie, cinci gânduri despre artă și viață - Ziarul Metropolis |  Ziarul Metropolis

                   

  Foto: Lucian Pintilie

1998: Participanţii la Forumul Secuiesc pentru Reînnoirea UDMR desfăşurat la Cernat, judeţul Covasna , au cerut acordarea cetăţeniei ungare pentru maghiarii din România, autonomia Ţinutului Secuiesc, înfiinţarea universităţii maghiare la Cluj şi retrocedarea integrală a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare.

1999: Partidele de opoziţie au protestat faţă de decizia Guvernului de a nu acorda Bisericii Ortodoxe Române (BOR) statutul de biserică naţională şi se pronunţă în favoarea modificării proiectului legii cultelor pentru acordarea acestui statut.

2010: A murit compozitorul român Anton Șuteu; (n.17 ianuarie 1947).

A studiat la Conservatorul din București (1966-1972) si  s-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție).

În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România.

Imagini pentru Anton Șuteu

A fost asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București.

Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

2011: S-a semnat Acordul dintre guvernul Statelor Unite ale Americii şi guvernul României, cu privire la Desfăşurarea Sistemului de Apărare Antirachetă în România, de către ministrul afacerilor externe Teodor Baconschi şi secretarul american de stat Hillary Clinton, în cadrul vizitei preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

România a acceptat la 4 februarie 2010 propunerea preşedintelui SUA, Barack Obama, de a participa la etapa a doua a dezvoltării de către Washington a abordării adaptive a apărării antirachetă în Europa. Implicarea României în proiect presupune găzduirea la baza militară de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori tereştri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operaţionali la orizontul lui 2015.

Textul acordului a fost convenit la a VII-a rundă de negocieri de la Bucureşti, la data de 4 mai 2011, a fost parafat de şefii delegaţiilor de negociere la Washington, la 6 iunie 2011.

2016: A decedat, la vârsta de 81 de ani, actriţa de teatru şi  film Rodica Sanda Ţuţuianu.

Născută la 11 mai 1935, Rodica Sanda Țuțuianu a absolvit I.A.T.C. I.L. Caragiale în 1956, la clasa profesorului Gheorghe Timică, unde a fost colegă cu actorul Florin Piersic.

A debutat la Constanța, în 1957, unde a jucat, timp de doi ani, după care s-a transferat la Teatrul din Arad.

Din 1959, până după 1990, a fost actriță a Teatrului Nottara din Bucureşti, unde a interpretat roluri în zeci de spectacole.

A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic şi teatru TV, şi timp de peste 20 de ani a prezentat emisiunea matinală de duminică „Radio Magazinul Femeilor”.

Printre regizorii cu care a colaborat actrița de-a lungul timpului se numără Olimpia Arghir, Mihai Berechet, Sorana Coroamă Stanca, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Sanda Manu, Dan Micu, Letiția Popa.

A jucat în filmele „Egmont”, „Siciliana”, „Capul de rățoi”, „Cine mă strigă?”, „Liliacul înflorește a doua oară”, „Avântul liftulețului”.

Ultima ei imagine ca actriță este legată de o peliculă de film, cu rolul Golda, din „Trenul vieții”, comedia lui Radu Mihăileanu.

Actrița Rodica Sanda Țuțuianu, care a activat timp de mai mult de 20 de ani pe scena Teatrului Nottara din București, a decedat la data de 13 septembrie 2016, la vârsta de 81 de ani.

În România, 13 septembrie este  Ziua Pompierilor

La 13 septembrie 1848, a avut loc bătălia din Dealul Spirii între pompierii conduşi de capitanul Pavel Zăgănescu şi trupele otomane mult superioare numeric şi în armament, comandate de Kerim Paşa.

Felicitari de Ziua Pompierilor - 13 Septembrie Ziua Pompierilor din Romania  La multi ani, bravi pompieri! - mesajeurarifelicitari.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de la Prislop

Imagini pentru Sfantul Ioan de la Prislop photos

 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local și ca Sfântul Ioan de la Silvaș) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părțile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvașul).

Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop.

Aceasta mica peştera cunoscuta cu numele de “chilia” sau “casa sfântului”a fost săpata de catre sfânt, în malul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ .

Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce isi săpa cu dalta o fereastra în peretele chiliei, cand un vânator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaşte s-au păstrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale.

Parintele Ioanichie Balan in “Patericul românesc”, spune ca este probabil ca moastele sfântului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana în anul 1992.

Prăznuirea lui se face în Biserica Ortodoxă pe 13 septembrie. 

Târnosirea bisericii din Ierusalim

In ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfintirea bisericii ridicată de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, in prezenta mai multor episcopi participanti la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. Mentionam ca in anul in 326 au fost daramate templul inchinat lui Venus si statuia lui Jupiter, ridicate de imparatul Hadrian deasupra Sfantului Mormant.

Alegerea zilei sfintirii pe 13 septembrie este legata de faptul ca in aceasta zi a fost inaugurat templul lui Jupiter. Prin acest act era scoasa in evidenta biruinta creștinismului asupra păgânismului. Insa, a fost aleasa ziua de 13 septembrie si pentru ca in 335 se sarbatorea Tricenalia sau 30 de ani de domnie a imparatului, iar imparatul Constantin dorea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru victoria din 324 impotriva lui Liciniu si pentru ca l-a randuit sa conduca intregul imperiu.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/13/o-istorie-a-zilei-de-13-septembrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

13/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: