CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 25 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

Ziua de 25 iulie în istoria noastră

 1476: Oastea lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a atacat o avangardă a oştirii otomane conduse de Suleiman-pașa, pe care a înfrânt-o şi a forţat-o să se retragă.

1848 (25 iulie/ 6 august): Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti (constituit la 14/26.VI.1848) este nevoit să demisioneze sub presiunea reacţiunii interne sprijinite de Poarta Otomană şi de Rusia.

1857: Are loc o intrevedere între Napoleon al III-lea, imparatul Franței  şi regina Victoria a Imperiului britanic , în cadrul căreia s-a ajuns la o soluţie de compromis privind Principatele Române: Marea Britanie accepta anularea alegerilor (falsificate) din Moldova, iar Franţa se mulţumea cu o unire parţială (Ţara Românească şi Moldova urmând să aibă instituţii similare) şi renunţa la proiectul privind unirea acestora sub sceptrul unui principe străin.

Pe plan diplomatic, această întrevedere a reprezentat un moment important în realizarea statului român.

NOTĂ: Cu o zi în urmă (la 24 iulie /5 august 1857) Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei  hotărâsera  ruperea legăturilor cu Poarta Otomană, care refuzase să anuleze alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova (din 7/19 iulie 1857), falsificate de   caimacam al Moldovei, Nicolae Conachi-Vogoride, omul turcilor, ostil unirii Moldovei cu Ţara Românească.

1864: S-a născut  istoricul şi filologul român, Ioan Bogdan, autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române ;(d. 01.06.1919).

Ioan Bogdan - Wikipedia

 A absolvit studiile universitare la Şcoala Superioară din Iaşi. Licenţiat în litere, a studiat limbile slave la Viena, Petersburg şi Cracovia.

La 20 iunie 1892 a fost numit profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a fost decan în  1898, 1900, 1902, 1904, 1906, 1909, 1910 şi 1912.  Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăţilor de litere şi filosofie din ţară (1897).

A fost membru al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Moscova.

La 31 martie 1892 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 29 martie 1903 a fost numit membru titular. Ioan Bogdan a fost vicepreşedinte al Academiei Române de două ori (prima dată între 25 mai 1910 – 25 mai 1913 şi a doua oară între 28 mai 1916 – 1 iunie 1919).

Este descoperitorul a numeroase manuscrise slavo-române: Analele de la Putna, Cronicile lui Macarie, Eftimie şi Azarie, Codicele de la Tulcea s.a.

 1876: S-a născut Mihai Codreanu, poet, dramaturg, avocat și traducător, membru corespondent al Academiei Române din 1942.

Imagini pentru Mihai Codreanu, poet, photos

Este considerat  unul dintre cei mai prolifici sonetişti români;  (m. 1957).

1893: S-a născut Nagy Imre, pictor, grafician şi gravor român de naţionalitate maghiară; (m. 1976).

 1919: S-a înfiinţat, la Timişoara, Asociaţia Vânătorilor.

1921: A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon, Franţa, care a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent si  trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie,  în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

 Totodata, prin intrarea in vigoare a acestui tratat, se  recunoaşte a pe plan internaţional  unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Palatul Marele Trianon de la Versaille, Franţa

Foto: Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franţa

 In conştiinţa popoarelor  statelor succesoare, Tratatul de la Trianon a consfinţit dreptul  la autodeterminare al acestora şi  o realitate existenta deja pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei si Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate efectiv pe teren în anii imediat următori.

Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland, care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei.

Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte, stabilind frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria.

Tratatul cuprinde  patru părţi:

  • Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).
  • Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria). În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.
  • Partea a treia (articolele 36-78) intitulata “Clauze politice pentru Europa“, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.
  • Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei” conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.
Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

1926: S-a născut compozitorul şi muzicologul Theodor Grigoriu; (m. 2014).

A murit compozitorul Theodor Grigoriu - Radio România Muzical

1932: S-a născut la Ianca,actorul de teatru şi film Mihai Vasile Boghiţă; (m. 28.09.1999, la Bistriţa).

Actorul a abordat diverse filme istorice şi  de aventuri, inspirate din actualitate, lansându-se cu rolul căpitanului Tudor din filmul – ecranizare Neamul Șoimăreștilor -1965.

Au urmat: Columna -1968, Haiducii lui Șaptecai; Asediul -1971, Aventuri la Marea Neagră -1972, Explozia; Cantemir -1973, Frații Jderi -1974, Ștefan cel Mare -1975, Aurel Vlaicu; Cuibul salamandrelor – 1977, Burebista -1980, Ringul -1984, Pădurea de fagi -1987, Mircea -1989, Patul conjugal -1993, Oglinda -1994.  

1937: S-a născut soprana Magdalena Cononovici.

 1941: Potrivit unui comunicat militar oficial, a fost încheiată campania militară purtată de Armata română, alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei (declanşată la 22 iunie în acelaşi an).

Armata română a pierdut în cursul operaţiunilor de război  împotriva cotropitorilor sovietici, pentru eliberarea acestui străvechi ţinut românesc, un număr de 24.396 de militari.

1941: S-a nascut  Mircea Druc, om politic basarabean, fost prim-ministrul al R. Moldova,  în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991.

 

  1945: A murit Enea Hodoş, scriitor, folclorist şi publicist; s-a afirmat ca autor de manuale, între acestea detaşându-se cel de istoria literaturii române; membru corespondent al Academiei Române din 1904.

A fost  frate cu Ion Gorun şi Nerva Hodoş ; (n. 1858).

1951: A murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson, specialist în istoria Europei Centrale şi de Sud-Est; (n. 1879).

Savant britanic – promotor al istoriei românilor – Unghiul – Vezi ...

Bun cunoscător al realităţilor româneşti, a susţinut cauza unităţii politice a românilor („Istoria românilor”, 1934).

A fost Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj şi cetăţean de onoare al acestui oraş și membru de onoare străin al Academiei Române din 1923.

1953: Au început la Bucureşti, lucrările celui de-al III-lea Congres mondial al tineretului, patronat de miscarea comunistă şi de ţările socialiste (25 iulie – 16 august ).

Foto:  Imagine din prima zi a congresului, găzduit de Sala Floreasca.

1958: Liderul comunist roman Gheorghe Gheorghiu-Dej, tine unul dintre cele mai linguşitoare discursuri la adresa Uniunii Sovietice, cu ocazia recepţiei oferite cu prilejul plecării ultimului eşalon al trupelor sovietice din Romania.

Gheorghe Gheorghiu-Dej în imagini. De la tinereţe până la bătrâneţe (2)

Pe 24 mai 1958, la Moscova, se semnase Acordul între Ministerul Fortelor Armate ale Republicii Populare Române si Ministerul Apararii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, privind retragerea trupelor sovietice din Romania.

1958: S-a născut la Craiova, omul politic liberal român, de naţionalitatea armeană, Varujan Vosganian, fost  ministru şi de mai multe ori parlamentar.

Scăpat de urmărirea penală cerută de DIICOT, Varujan Vosganian încearcă al  șaptelea mandat de parlamentar – Inițiativa pentru o Justiție Curată

1964: A murit  sculptorul român Cornel Medrea (“Victorie”, “Dragoş–vodă şi zimbrul”), membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 8 martie 1888).

 1979: În condiţiile gravei crize de energie, CPEx al PCR a aprobat o serie de măsuri pentru raţionalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasă a parcului de autoturisme (inclusiv scumpirea benzinei), precum şi măsuri privind reducerea cantităţii de produse alimentare şi bunuri de consum ce pot fi scoase din ţară de cetăţeni români şi străini.

1992: A avut loc la Arad, Forumul monarhist, o întrunire pregătitoare a Congresului tuturor formaţiunilor monarhiste din România.

2011: A decedat compozitoarea şi pianista Elise Popovici.

Născută la Suceava în 1921, muziciana a studiat la Conservatorul de Muzică din Iaşi cu personalităţi ale vieţii sonore romaneşti printre care s-a numărat şi Antonin Ciolan.

De-a lungul timpului Elise Popovici a activat ca profesoară in cadrul Conservatorului de Muzică din Iaşi, a fost angajată a Societăţii Romane de Radiodifuziune, cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti si pianistă la Opera de Stat din Iaşi.

Creaţia sa cuprinde lucrări in aproape toate genurile muzicale, cu precădere in cel cameral, coral şi vocal-instrumental.

 2017: A murit pictorul român Radu Costinescu (n. 1931).

Imagini pentru pictor Radu Costinescu

25 iulie 2017:  S-a stins din viaţă la Bucureşti, poetul Petre Got, unul dintre primii poeţi moderni ai Maramureşului

S-a născut la Deseşti, pe Valea Marei, în ziua de 20 septembrie 1937, din părinţi ţărani – Ioana şi Gheorghe.

 După absolvirea Liceului Pedagogic din Sighetu Marmaţiei, urmează cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj. Debutează cu poeme în revista „Familia” (1966).

 A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Este cetăţean de onoare al municipiului Baia Mare. A fost profesor la Satu Mare.

În urma inundaţiilor din 1970, o scrisoare a lui Nichita Stănescu îi deschide drumul spre Bucureşti, unde este redactor la revista „Vatra Românească” (1974-2008).

Din toamna anului 2007 a fost redactor-şef al revistei lunare de literatură şi artă „Acolada” din Satu Mare. A fost bine conturat în lumea literară.

Legătura cu Nichita Stănescu s-a concretizat într-o lansare de carte, Dimineaţa cuvântului, chiar în satul nostru, Deseşti, în 1980, când marele poet a avut tandre cuvinte de apreciere pentru universul liric al lui Petre Got.

Criticul literar Nicolae Balotă scria: „Poetul Petre Got a căutat şi continuă să caute taina rostirii curate. E, printre meritele sale cele dintâi şi poate cel mai de seamă. Credinţa sa în cuvântul care ne uneşte cu lumea, cu alţii, cu cerul a rodit în versurile sale”.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Adormirea Sfintei Ana

Adormirea Sfintei Ana este prăznuită în fiecare an pe 25 iulie.

Sfanta Ana era fiica lui Matan din semintia lui Levi, iar mama sa din tribul lui Iuda.

Sfanta Ana i-a dat nastere Maicii Domnului, fecioara pe care Dumnezeu o alesese ca fiind cea mai sfanta din neamul omenesc si singura femeie vrednica si curata a vremii care sa ii dea nastere Mantuitorului nostru Iisus Hristos. 

Prin post și rugaciune, Ana si Ioachim (sotul ei) au avut un copil la batrânete – pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templul din Ierusalim cand a implinit vârsta de trei ani.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este socotită ocrotitoarea copiilor şi a maternității, căci ea a zămislit la bătrâneţe, după multe rugăciuni, lacrimi şi post.

Sfantul Ioachim a trecut la cele veșnice la varsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, la doi ani dupa moartea soțului ei.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/25/o-istorie-a-zilei-de-25-iulie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

25/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 24 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 24 iulie în istoria noastră  

  1601 (24 iulie/3 august). Se desfășoară bătălia de la Guruslău (Gorăslău) în care forţele unite ale lui Mihai Viteazul şi ale generalului Gheorghe Basta au înfrânt armata condusă de Sigismund Bathory.

Bătălia de la Guruslău, ultima victorie a lui Mihai Viteazul –  SuntInteligent.ro

Bătălia a avut loc între armata lui Mihai Viteazul (valahi și cazaci) împreună cu Giorgio Basta pe de o parte și cea a lui Sigismund Báthory pe de altă parte. Ea a făcut parte dintr-o serie de confruntări militare între Imperiul Otoman și statele europene în perioada 1591-1606 („Războiul cel lung”).

În iunie 1601, Sigismund Báthory avusese o încercare de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. În luptă, Sigismund a avut 40.000 de oșteni transilvăneni, polonezi, turci și tătari (turcii și tătarii fiind în număr de circa 12.000). Trupele lui Sigismund au atacat primele dar au fost respinse. Apoi trupele lui Mihai și cele ale lui Basta (în număr de circa 20.000 de soldați) au atacat pe două coloane și au nimicit oștile lui Sigismund, pricinuindu-le 10.000 morți și luându-le 45 de tunuri, în timp ce aliații au avut doar 1.200 de morți.

După luptă Mihai a primit felicitări de la împăratul Rudolf al II-lea, ceea ce a stârnit invidia lui Basta, din ordinul căruia Mihai Viteazul a fost ucis de către un detașament de mercenari valoni la 9/19 august 1601.

1772: A început Congresul de pace de la Focşani , strămutat apoi la Bucureşti  (până la 22 martie 1773), în timpul căruia delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa de fapt, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor două ţări româneşti

  Delegaţiile boiereşti au invocat, în sprijinul cererilor lor, „capitulaţiile” incheiate de Poartă cu  Ţările Române, texte prin care li se recunoştea statutul de largă autonomie.

1840: S-a născut în Ucraina, la Starokostiantîniv, poetul, dramaturgul şi actorul evreu de limba idiş si ebraică, Avram Goldfaden (Avrum Goldnfoden).

Este autorul a 40 de piese de teatru fiind considerat părintele teatrului evreiesc modern.

Imagine similară

În 1876 Golfaden s-a mutat la Cernăuţi, în Bucovina, pe atunci posesiune austro-ungara , unde a redactat un cotidian în limba idiş – „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”).

Nereuşind să plătească cheltuielile de înregistrare ale publicatiei şi eşuând în încercarea de a scoate totuşi gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iaşi, unde locuia deja o numeroasă minoritate evreiască.
În anul 1876 a fondat în oraşul Iaşi primul teatru profesionist în limba idiş din întreaga lume.
La Iaşi s-a înfiinţat în onoarea sa, Festivalul Avram Goldfaden.
A decedat la 9 ianuarie 1908, la New York.

1864: S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră a Prinipatelor Române Unite.

Actul de naştere al instituţiei este considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i-a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într-o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru “inspectorii”.

 1868:  La Viena, au fost semnate o Convenţie poştală între România şi Austro-Ungaria şi o Convenţie poştală româno–germană.

1876 (24 iulie /5 august): În România s-a format un nou guvern in întregime liberal, în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

Ion C. Bratianu | Istorie pe scurt

A fost cea mai lunga guvernare a unui singur partid din istoria vechii Romanii în timpul acesteia ţara cucerindu-şi independenţa (9/21 mai 1877), pe care şi-a consolidat-o participând la războiul ruso-româno-turc (1877-1878).

Tot în aceasta perioada fost proclamat Regatul (14/26. martie 1881) şi s-a adoptat o serie de măsuri legislative menite să modernizeze ţara şi să întărească poziţia ei pe plan internaţional.

 

1886: S–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov; (m. 4 ianuarie 1970).

Era tatal renumitului actor Mihai (cunoscut ca Mişu Fotino, n 14 septembrie 1930  – d. 13 ianuarie 2014).

1894: S-a născut în Mărginimea Sibiului, în satul Sibiel, judeţul Sibiu istoricul român  Andrei Oţetea, membru al Academiei Române.

  În anul 1919 s-a numărat, alături de D. D. Roşca şi Nicolae Tolu, printre tinerii bursieri trimişi de ASTRA la studii universitare în Franţa.

A studiat la Sorbona limbile italiană şi franceză şi a urmat, în paralel, cursurile Şcolii de Ştiinţe Politice.

S-a format la şcoala raţionalismului francez în preajma unor spirite ilustre ale timpului: Andre Siegfried, Henri Hauvette, Henri Hauser, Charles Diehl.

În 1926 şi-a susţinut doctoratul cu o teză asupra istoricului şi diplomatului florentin renascentist, Francesco Guicciardini.

Imagini pentru Andrei Oţetea,photos

 Specialist în istoria Evului Mediu şi a epocii moderne, a fost profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti şi membru al Academiei Române din anul 1955.

Sub oblăduirea sa: Florin Constantiniu, Radu Manolescu, Şerban Papacostea, Ştefan Ştefănescu ş.a.
Activitatea ştiinţifică a lui Andrei Oţetea s-a completat prin conducerea Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (1947-1948; 1956-1970) şi a prestigioaselor reviste de istorie, „Studii” şi „Revue Roumanie d’Histoire”, editate sub auspiciile Academiei Române.

  A fost redactor responsabil al volumelor II şi III din Istoria României.

A fost preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, vicepreşedinte al Academiei Latine din Paris şi membru al Societăţii de Istorie modernă a Franţei şi a fost distins cu titlul de „Om de Ştiinţă Emerit”.
Andrei Oţetea a murit la 21 martie 1977 la Paris şi a fost înmormântat în satul natal, Sibiel, la 28 martie 1977.

  1917 : Se desfăşoară Bătălia de la Mărăşti, confruntare care a deschis seria celor trei mari bătălii – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse au reuşit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Trupele române obţin o strălucită victorie asupra armatelor germane conduse de generalul von Mackensen (24 iulie/6 august-6/19 august).

Ofensiva română a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, s-a încercat preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Imagine similară

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane.

Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin aceasta ofensiva, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti.

Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen.

Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

Foto: generalul roman Eremia Grigorescu și feldmareşalul german August von Mackensen.

Foto: Mausoleul de la Maraşeşti ridicat în amintirea eroilor cazuţi în luptele din Moldova în timpul Primului Razboi Mondial

 1923: S-a semnat Tratatul de la Lausanne, prin care se stabileau granițele Turciei moderne, în urma războiului turc de independență.

Harta noii Turcii

Tratatul de Pace de la Lausanne stabilea apartenenţa întregii Anatolii şi a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, şi de guvernele britanic, italian şi nipon pe 6 august în acelaşi an.

Turcia se obliga să recunoască, între altele, noile state în hotarele fixate (inclusiv insula Ada-Kaleh aparţinând României). Printre cele 17 anexe ale Tratatului se număra şi Convenţia internaţională privind statutul strâmtorilor, care stipula demilitarizarea lor, precum şi libertatea de navigaţie pentru toate vasele comerciale şi de război ale tuturor statelor, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara, aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk, asigurand recunoașterea internațională a suveranității noului stat „Republica Turcia”, proclamată la rândul ei ca stat succesor al Imperiului Otoman. 

1923: România semneaza  Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele .

Tratatul a fost ratificat, la 31 august 1924, Tratatul de Pace de la Lausanne cu Turcia şi Convenţia relativă la regimul strâmtorilor (Bosfor şi Dardanele)

  România, reprezentată de I.G. Duca, a susţinut principiul libertaţii de navigaţie, exprimându-şi interesele economice asupra regiunii strâmtorilor.

In urma  Convenţia de la Lausanne s-a demilitarizat complet zona strâmtorilor şi s-a stabilit obligaţia submarinelor de a trece pe la suprafaţa in strâmtori, se statua libertatea de trecere a vaselor comerciale în orice moment al zilei şi sub orice pavilion, iar navele de război nu aveau voie sa staţioneze în strâmtori.

1929: A intrat în vigoare pactul Briand-Kellogg, prin care mai multe state se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.

 Prin Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și drept Pactul de la Paris, a fost o inițiativă comună franco-americană, care propunea condamnarea folosirii războiului ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state și rezolvarea acestor dispute prin metode pacifiste.

Deși a fost aplaudat drept o inițiativă diplomatică remarcabilă, Pactul a fost, în fond, un eșec pentru că  nu a impus sancțiuni în cazul încălcării principiilor sale fundamentale, astfel că unora  dintre statelor semnatare   le-a fost usor să -l  încalce, atunci cand au considerat oportun.

Acest Pact a fost semnat  la Paris, pe 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez) si  a intrat în vigoare un an mai târziu. Ulterior, vor adera la acest Pact alte 47 de state, printre care și România.

 1934: S-a născut la Șimleu Silvaniei interpretul  român de muzică uşoară, Alexandru Jula.

Imagini pentru Alexandru Jula photos

1937: S-a stins din viaţă  dr. Alexandru Obregia, cunoscut medic psihiatru şi profesor universitar, titularul catedrei de „Psihiatrie şi Clinica bolilor mintale”, din cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1910 – 1924 ; (n.1860).

1939: S-a născut la Cluj, pictorul Călin Pojar; (m. 2010).

Imagini pentru pictorul Călin Pojar

Tatăl său,  fost un preot greco-catolic care a indurat ani grei de puşcarie comunistă, motiv pentru care tanarul Calin Pojar (impreuna cu fratele sau, devenit ulterior profesor de muzică) au avut mult de indurat din cauza „originii” lor  nesănătoase.

Tentativele sale de a fi admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj finalizându-se în mai multe rânduri cu eşecuri.

Are  lucrări în colecţii muzeale şi de stat din România şi în colecţii particulare din România, Italia, Germania, Spania, Norvegia, Austria, Anglia, Grecia, Israel, SUA etc.

 1942:  A început bătălia pentru Caucaz, în timpul căreia s-au confruntat armatele germane şi române cu cele sovietice şi care s-a încheiat cu  victoria   sovieticilor la 9 octombrie 1943.

Imagini pentru bătălia pentru Caucaz,photos

Foto: Armata română în Caucaz

Numita  Operaţiunea Edelweiss, ofensiva  germana la care a participat Divizia 2 Munte română,  avea ca obiectiv cucerirea câmpurilor petroliere din Azerbaidjan.

Ofensiva germană a fost oprită de Armata Roşie în septembrie în Cecenia, în parte datorită transferării de trupe germane către Stalingrad, unde se desfăşura o aprigă luptă pentru cucerirea acestui oraş.

Contraofensiva sovietică a fost lansată în ianuarie 1943. Baza militară de importanţă strategică de la Novorossisk a fost cucerita până în septembrie, iar Peninsula Taman a fost recucerită  la începutul lunii octombrie.

 1945: S-a născut Constantin Titi Mihail, antrenor emerit al atletismului românesc, de numele căruia se leagă multe dintre performanţele la probele de sprint, garduri şi sărituri; (m. 2016).

 1949: Sunt inaugurate in Republica Populara Română, aflata sub ocupația URSS, primele primelor gospodării agricole colective (GAC-urile), după modelul colhozurilor sovietice.

Colectivizarea agriculturii 1949 - 1962 - Istorica - Radio România  Actualităţi Online

 


 

 

1954: S-a născut în localitatea Jurilovca, jud.Tulcea, caiacistul român Vasile Dîba,  laureat cu aur la Montreal 1976, cu argint la Moscova 1980 şi dublu laureat cu bronz în 1976 şi 1980. 

 A fost primul kaiacist român campion olimpic.


 

1955: A decedat la Sceaux, în Franța geograful și pedagogul francez  Emmanuel de Martonne (n. 1 a cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României mari precum și pentru  studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a Geografiei României și a Munților Făgăraș pe care i-a  numit Alpii Transilvaniei.

În 1918, a fost desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de   pace purtate după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute  cu obiectivitate  guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României și Poloniei prin tratatele de pace.

 

Emmanuel de Martonne - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului.

Acesta a  contribuit, în mod semnificativ, la trasarea  granițelor din 1918-1921 (dintre care cele  între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

Conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei  României spre vest pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița.

În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1912.  Între anii 1931 – 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională și a fost ales  membru al Academiei Franceze de Științe.

 

1963:  Între 24 şi 26 iulie, a avut loc, la Moscova, Consfătuirea primilor secretari ai CC ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale ţărilor membre ale CAER.

La această consfătuire, liderul comuniştilor români, Gh. Gheorghiu-Dej, sprijinit de polonezi şi de unguri, a respins planul propus de liderul PCUS, Nikita Hruşciov, de integrare economică a ţărilor membre ale CAER, argumentând împotriva transformării României într-un hinterland agricol.

Formularea propusă de conducerea PMR era de coordonare a planurilor (nu de integrare economică), colaborarea urmând să se facă pe baza egalităţii în drepturi şi respectării suveranităţii naţionale.

 1964: În România comunistă a fost aplicat  Decretul Consiliului de Stat prin care erau graţiaţi de restul de pedeapsă 3.244 de condamnaţi, dintre care 3.205 deţinuţi politici pentru infracţiuni „contra securităţii statului”.

De subliniat că toţi deţinuţii politici au rămas cu cazier penal, autorităţile comuniste neintenţionând niciun moment să revizuiască validitatea condamnărilor.

1974: A murit cântăreaţa română Elena Zamora.

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora – s-a născut la Ploiești în anul 1897.

A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”.

A avut parteneri de scenă pe Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău.  

A  jucat pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum “Di Granda”, “Extemporalul” sau „Băiat de viață”.

A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene, dupa ce a debutat în Franța pe scena teatrului parizian “Palace” interpretând celebrul șlagăr “La Violetera” – “în franțuzește”,dar și cântecul popular românesc “S-a dus cucul de pe-aici”.

 Elena Zamora  și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul “Am slujit cântecul”.  Marea actrița a murit zece ani mai târziu, în 1974. 

1977: A decedat Emil Botta, actor, poet şi autor al volumelor de versuri “Întunecatul april”, “Pe o gură de rai”, “Versuri”, “Un dor fără spaţiu”; (n. 15 sept 1911, la Adjud, Vrancea).

A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1932) si a activat de-a lungul timpului la Teatrul Naţional din Bucureşti, în Compania Bulandra si in Teatrul Comedia.

A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939),   S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Paşi spre lună (tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraţilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aş fi… Harap alb, 1965,  Dacii, 1966, Faust XX, 1966,  Columna, 1968, inclusiv înReconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul procurorului Paveliu.

1978: Generalul de securitate  Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne al României ceauşiste, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

Defectarea în occident a lui Pacepa, fost o mare lovitură pentru spionajul român și personal pentru dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

 

2006: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis desecretizarea dosarelor politicienilor romani.

2010: A decedat la Bacău, dirijorul  român Igor Ciornei; (n. 25 decembrie 1923, Basarabia).

Imagini pentru Igor Ciornei photos

Foto: Maestrul Igor Ciornei

2017: A murit inginerul şi profesorul Horia Colan, cunoscut specialist în domeniul metalurgiei, preocupat mai ales de ştiinţa materialelor, metalografie, difuzia în metale, tratamentele termice, metalurgia pulberilor, istoria ştiinţei şi tehnicii.

Imagini pentru Horia Colan,photos

A publicat invenţii în domeniul metalurgiei pulberilor şi a fost  membru titular al Academiei Române din 2010; (n. 1926).

 2017: A murit regizorul de film documentar și producătorul român Răzvan Georgescu.

Foto:  Răzvan Georgescu

Născut în 1964, la Tg. Mureș, Răzvan a absolvit Liceul Lenau din Timișoara și Facultatea de Filosofie din București.

În 1989, a emigrat în Germania, unde a și murit, în iulie 2017. A produs și regizat mai multe filme, dintre care: “Născuți la comandă – Decrețeii” (2005), „Bela Lugosi – vampirul căzut” (2007), „Testimonial” (2008), „Pașaport de Germania” (2014). Este autorul cărții de povești „Fibunși” (Editura Fundația Interart Traide, 2015).

Diagnosticat în urmă cu mai bine de un deceniu cu o tumoră cerebrală malignă, Răzvan a ales să lupte cu boala și cu estimările medicilor, care îi dăduseră numai trei ani de viață. 

 2017: A decedat Nicolae Nedef, handbalist și antrenor, unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume (a câștigat șapte titluri de campion mondial la handbal dintre care trei cu echipa națională feminină, în 1956, 1960 și 1962, și patru cu echipa națională masculină, în 1961, 1964, 1970 și 1974, plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară);  (n. 1928).

Imagini pentru handbalist Nicolae Nedef,photos

 24 iulie este în ţara noastră Ziua grănicerilor şi marchează constituirea în 1864, a primului corp unificat al grănicerilor din România.


 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfânta Hristina

Sfânta Hristina  s-a născut in cetatea Tyr si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211).

A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati.

Cand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn, pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului.

Nemulțumitaă de credința idolatra, începe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti.

Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toți idolii din turn.

Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez.

Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez.

Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/24/o-istorie-a-zileoi-de-24-iulie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro.;
  11. CreștinOrtodox.ro.;
  12. Cinemagia.ro.

24/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 23 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 iulie în istoria noastră

1456: Armata voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a respins atacul otoman asupra Belgradului.

Asediul turcilor asupra cetății Belgrad început în data de 4 iulie, după ce sultanul Mehmed a inordonat un intens bombardament de artilerie, asupra zidurilor la data de 29 iunie.

Asediul propriu-zis a început în ziua de 4 iulie, iar asaltul decisiv a început la 21 iulie, transformându-se într-o bătălie de mare importanță, la al cărei final Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei a condus un contraatac fulminant care a învăluit tabăra turcească.

Asediul Belgradului s-a încheiat cu strălucita victorie a lui Iancu de Hunedoara împotriva puternicei armate otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului, sultanul însuși fiind rănit și scăpând cu viață cu greutate.

S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”. Această victorie a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce cuceriseră Constantinopole, cu trei ani în urmă.

În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”.

1601: Domnitorul Mihai Viteazul dictează memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere, prima autobiografie din literatura româna.

Imagine similară

Foto: https://tiparituriromanesti.wordpress.com

1612: Are loc lupta de la Cornul lui Sas, în care domnul Moldovei, Constantin Movilă, a fost înfrânt de tătari.

1684: S-a născut la Constantinopol, Ioan A. Mavrocordat ( d. 23 noiembrie  1719 la București).

A fost fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul și frate cu domnul Moldovei Nicolae Mavrocordat si a  devenit caimacam în Moldova, după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia, intre 7 octombrie 1711 – 16 noiembrie 1711 și domnitor în Muntenia, în perioada  2 decembrie 1716 – 6 martie 1719.

A obţinut tronul  Ţarii Româneşti în locul fratelui său, care a fost prins de austrieci.

În timpul războiului turco-austriac (1716 – 1718), cei mai mulţi dintre boierii munteni fugiseră în Transilvania şi cereau împăratului austriac alipirea ţării la Austria şi numirea lui Gheorghe, fiul lui Şerban Cantacuzino, ca domn.

Ioan Mavrocordat, văzând succesele austriece, a început tratative secrete cu aceștia, cărora le oferea Oltenia și un tribut anual.

Aceste tratative l-au ferit de multe neplăceri în timpul războiului, însă, în timpul Păcii de la Passarowitz din 1718, ca mijlocitor între cele două părți, și-a îndreptat din nou politica împotriva Austriei, câștigând astfel simpatia turcilor și menținându-și domnia. A murit la scurt timp, în 1719.

1711: A fost încheiat Tratatul de pace turco-rus , campania rusă de la Prut din 1711, după  înfrângerea de către oastea otomană comandată de de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa, în bătălia de la Stănileşti, a armatelor aliate ruso-moldovene. 

petru_cel_mare

 Foto: Țarul Rusiei Petru cel Mare (1672-1725)

Rusia s-a văzut obligată să încheie cu Turcia Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), care îi permitea ţarului Petru I al Rusiei să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele.

dimitrie_cantemir_-_foto01

Foto: Dimitrie Cantemir (1673-1723), Domn al Țării Moldovei în anii 1710-1711.

La rândul său, Domnitorul Dimitrie Cantemir a pierdut tronul Moldovei şi  a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Cronicarul Ion Neculce arăta că ruşii şi moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Şi ave şi 52 de puşci [tunuri, n.n.]. Şi cât şi era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă şi obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, şi ave 400 de puşci. Oaste hrănită şi grijită bine”.

În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăşti venite să-i sprijine.

Pe 11/22 iulie, marele vizir a acceptat, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov, fie deoarece nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum  relatau unele izvoare, confirmate de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Avântul Rusiei spre sud-estul Europei a fost stopat, aceasta acceptând să cedeze şi cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

Consecinţele Bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Ţara Românească, Poarta luând măsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora.

Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716.

constantin_brancoveanu_0_0

Constantin Brîncoveanu (1654-1714), Domn al Țării Românești în anii 1688-1714

Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria.

Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său, Ianache Văcărescu.

1812: Amiralul rus P. V. Ciceagov, comandantul armatei Dunărene, semnează la Bucureşti, in  Valahia, „Regulamentul privind instituirea administrației provizorii rusești pe teritoriul moldovenesc dintre Prut și Nistru” document pe care îl remite boierului moldovean Scarlat Sturdza – primul guvernator civil al Basarabiei țariste, după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în 1812.

Scarlat Sturdza provenea  dintr-o familie de boieri moldoveni cu vechi tradiții de cultură, a fost unicul guvernator de origine română pe toată perioada administrației țariste în Basarabia (1812-1917) și a fost schimbat după numai un an, în august 1813, cu generalul rus Ivan Hartingh.

Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813, sursă:bessarabia.altervista.org

Foto: Scarlat Sturdza, primul guvernator civil al Basarabiei țariste 1812-1813

Documentul va intra în vigoare la 2 februarie 1813.

Impunerea Regulilor de guvernare temporară a Basarabiei erau necesare pentru evitarea răscoalelor în regiunea Moldovei, proaspăt anexată Imperiului rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, anexare confirmată prin Pacea de la București (16 mai 1812). 

Prin actul său, Ciciagov  a „conferit” fără nici un temei regiunii dintre rîurile Prut și Nistru, care au aparținut Țării Moldovei, denumirea părţii sudice a acestei regiuni. la acel moment raia turcească respectiv numele de Basarabia.

Conform acestui document, teritoriilor moldave recent anexate Imperiului Rus, care au obţinut un statut de regiune, le-a fost acordată autonomia limitată. Locuitorilor le-a fost permisa utilizarea în continuare a legilor locale.

Harta Basarabiei ţariste 1826-1878 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Harta Basarabiei ţariste 1826-1878

A fost organizat un guvern provizoriu din două camere în frunte cu guvernatorul civil (Scarlat Sturdza).

Prima palată (camera) soluţiona subiecte legate de legislaţie, sistemul judecătoresc, protecţia ordinii publice şi învăţămînt.

A doua palată se ocupa cu subiecte referitoare la statistică, finanţe, vamă şi industriea locală.

Justiția penală sau civilă era efectuată în corespundere cu obiceiurile locale, iar poliția activa în baza legilor ruseşti.

Lucrările de secretariat erau organizate în două limbi – rusă şi română. Limba rusă se folosea în şcoli şi biserici.

E de remarcat că Basarabia țaristă a fost imediat lipsită de orice drepturi în sfera relaţiilor externe cu alte state şi de dreptul de a dispune de formaţiuni militare proprii, care se respectau în perioada fanariotă (aceste paragrafe au rămas neschimbate până 1917).

Guvernul Basarabiei țariste era supus nemijlocit comandantului suprem al armatei Dunărene, care avea dreptul să anuleze orice decizie a lui, fapt care transforma această autonomie relativă în una declarativă.

1848 (23 iulie/ 4 august): Peste 40.000 de oameni întruniţi pe Câmpia Libertăţii (Filaret) din Bucureşti, proclamă „Locotenenţa domnească a Ţării Româneşti” (formată din şase membri ai Guvernului provizoriu).

1848 Locotenența Domnească

Atât partea otomană, cât și autoritățile revoluționare de la București s-au arătat dispuse la tratative și cedări. La 23 iulie, o proclamație a guvernului provizoriu anunța depunerea puterii acestuia „în mâinile poporului”, astfel încât acesta din urmă era rugat „să aleagă îndată alt guvern, căruia îi va da numele de „Locotenența domnească a Țării Românești” și carele, după regulă, va fi recunoscut de către Înalta Poartă”.

Peste 40.000 de oameni întruniți pe Câmpia Libertății din București au proclamat Locotenența domnească a Țării Românești, formată din șase membri, apoi, la solicitarea expresă a comisarului otoman, din trei membri: liberalii moderați Nicolae Golescu, IUon Heliade Rădulescu și Christian Tell, foști membri ai guvernului.

A doua zi, Locotenența a fost recunoscută de comisarul Porții Otomane drept guvern legitim al Țării Românești.

1851: A murit la Pesta, Imperiul Austriac, Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar paşoptist român de etnie evreiască ; (n. 1820, la Pesta).

PICTORUL REVOLUTIONAR C. D. ROSENTHAL 1820 - 1851
 Constantin Daniel Rosenthal (1820 1851) şi România rupându şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii

Foto: C. Rosenthal: România rupându-şi lanțurile pe Câmpia Libertăţii.

Toate sursele menționează faptul că pictorul ar fi sosit la București în anul 1842. Argumentul care validează informația sunt portretele făcute de artist unor personaje din protipendada Bucureștiului, unele dintre ele purtând anul 1842 ca datare de execuție – cum ar fi portretul doamnei Filipescu considerat a fi primul tablou realizat la venirea sa în Muntenia.

Există presupunerea că Rosenthal ar fi fost trimis la București de o organizație francmasonică de la Budapesta.

1857:  Franța, Rusia, Prusia si Regatul Sardiniei, au rupt legaturile diplomatice cu Poarta otomană, care refuzase să anuleze alegerile falsificate de caimacamul Vogoride (locţiitor la conducerea Moldovei între 1857 – 1858) , în încercarea de a impiedica Unirea cu Valahia (Muntenia).

Foto: Trădătorul Nicolae Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, (n. 1820, Iaşi, Principatul Moldovei – d. 12 aprilie 1863, Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti).

1859: A apărut la Bucureşti, (până la 3 decembrie 1859), prima publicaţie a Armatei Române, “Observatorul militar, diariu, politicu şi scientificu” ; (din 22 iulie 1994 acesta a apărut în serie nouă).

Ziua presei militare - Cluj AM

1862: In Principatele Române unite, serviciul de poştă a intrat în administraţia statului.

 Drept urmare a fost înfiinţată la Bucureşti,  în baza Decretului 527(din 23 iulie), privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, Direcţia Centrală a Poştelor, măsură pusă în aplicare începând cu 1 august 1862.

În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.

Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de „Lege telegrafo-poştală” a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu.

1869:  S-a născut Gheorghe Adamescu, membru al Academiei Române (din 1921), istoric literar, bibliograf şi publicist, autor al unei lucrări   de pionierat, unice în felul ei, „Contribuţiune la bibliografia românească” (volumele I-III, 1921-1928);(d. 04.04.1942).

 A urmat Facultatea de litere și Filozofie din cadrul Universității din București. 

1869-1942 Gheorghe Adamescu

A făcut specializări la Geneva și Paris (École des Hautes ÉtudesÉcole de Chartres).

A predat la Școala Gimnazială din Galați, la Liceul „Gheorghe Lazăr” și la Liceul Sfântul Sava din București, a fost Inspector general în învățământul primar și normal, secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice, secretar al Asociației Corpului Didactic și subdirector la Institutul de Literatură și Bibliografie.

Este autorul unor manuale de literatură din perioada interbelică; a scris: O istorie a literaturii române de la origini până în 1910Contribuții la bibliografia românească.

1875: S-a născut la Iași  pictorul și graficianul Arthur Segal (Aron Sigalu; d.23 iunie 1944, Londra).

1875-1944 Arthur Segal. Autoportret

A studiat la Academia de artă din Berlin cu realistul Eugen Bracht, orientându-se apoi spre Academia Julian, școala particulară de pictură a lui Ludwig Schmid-Reutte, atelierul lui Friedrich Fehr și colonia artistică de la Dachau.

În 1900 s-a încris la Academia regală de artă din München, unde a studiat la clasa profesorului Karl von Marr. După terminarea studiilor s-a apropiat de Secesiunea berlineză, participând anual cu lucrări la expozițiile acestei grupări, s-a implicat în formarea Noii secesiuni berlineze, grupare care promova noile idei expresioniste, desprinse din arta lui Edvard Munch, cu un program teoretic inspirat de scrierile lui Freud și Nietzsche. Între 1910–1912 a expus alături de grupul format din Max Pechstein, Ernst Ludwig Kirchner, Max Liebermann, Hans Arp, Paul Klee, Egon Adler, Rudolf Hellwag în Germania, Elveția și Ungaria. A înființat o școală de artă, Novembergruppe în Berlin.

A rămas în istoria artei (și a psihanalizei) datorită descoperirilor făcute în ultima parte a vieții, cu sprijinul psihanalistului Sigmund Freud: terapia prin artă, metodă încă folosită în psihanaliză la scară largă. Pe tot parcursul vieții, a menținut legătura cu spațiul românesc.

Deși nu era cetățean român (evreilor li s-a dat dreptul la cetățenie abia prin constituția din 1923) în 1910 a trimis lucrări la salonul Tinerimea Artistică și a deschis o expoziție personală la Ateneul Român. A susținut demersurile avangardiștilor de la București, fără să se implice vreodată activ în mișcarea artistică românească.

1876: A demisionat Guvernul Emanoil Costache Epureanu (2).

1876 Manolache Costache Epureanu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Emanoil Costache Epureanu, care a fost la guvernare în perioada 27 aprilie 1876–23 iulie 1876.

După alegeri, noua Cameră dominată de liberali a trimis în judecată 11 miniștri din fostul guvern conservator sub acuzații de încălcare a Constituției și abuz în serviciu, acuzații care vor fi retrase anul următor.

Conservator dizident, fost membru în cabinetul Catargiu, primul ministru a demisionat din guvern și din partidul liberal în scurt timp, motivându-și decizia prin faptul că a fost nemulțumit de acuzele aduse de liberali foștilor colegi conservatori.

1912: S-a născut în   oraşul Moineşti, judeţul Bacău, Moses Rosen (David Moşe Rozen), fost şef al Cultului Mozaic din România şi preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, în perioada iunie 1948 – mai 1994.

A urmat cursurile Institutului de Studii Rabinice, dar părăseşte Austria imediat după Anschluss. Studiază în paralel cu rabinul Alter Dorf, obţinând în 1938 titlul de doctor în știinţe ebraice (teologie mozaică).

Întors în ţară în 1938 a fost învestit rabin la sinagoga Mahala din Fălticeni (1938-1940), apoi la diverse temple din Bucureşti, precum Reşit Daat şi Beth El (1940-1945), fiind totodată şi profesor de religie şi de limbă ebraică la câteva şcoli şi licee din aceste oraşe.

A fost fondator (1956) al „Revistei cultului mozaic din România”.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992 ; (d. 6 mai 1994).

Încă din adolescenţă a intrat în vizorul Siguranţei ca element suspect, propagandist socialist şi subversiv, fiind arestat în 1927 condamnat în 1928 la o lună de închisoare pentru lezmajestate.

Înainte de instaurarea dictaturii antonesciene a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Caracal (iulie-septembrie 1940), fiind considerat periculos din cauza simpatiilor sale comuniste. După 23 august 1944 a activat din nou în cadrul PSD, făcând parte din gruparea pro-comunistă.

In iunie 1948 a fost ales şi apoi învestit la Templul Coral şef-rabin al cultului mozaic, după ce l-a discreditat ruşinos pe fostul rabin-şef  Dr. Alexandru Şafran, având susţinere totală din partea PMR (PCR), din rândurile căruia făcea parte din februarie 1948.

Din 1957 a fost ales mereu deputat în Marea Adunare Naţională, până în 1989.

A colaborat sistematic cu regimul comunist, susţinând politica internă şi externă a partidului, propaganda şi diplomaţia comunistă, inclusiv emigrarea masivă a etnicilor evrei (practic, vânzarea lor pe mărfuri sau valută, astfel că în 1990 mai rămăseseră în ţară vreo 3% din cei cca. 400.000).

A tolerat sau chiar a negociat uneori demolarea a 63 de temple şi sinagogi bucureştene (de exemplu, Templul Mic Spaniol, sinagogile Reşit DaatBeth ElAizic Ilie, Adat IeşurunGaster, SpilmanCaritateaHirschMalbimZissu), în cadrul politicii guvernamentale de sistematizare din anii ’80 ! A fost un propagandist major al minciunilor regimului comunist privind situaţia religioasă.

A sprijinit acţiunile Securităţii de dezinformare a Occidentului în toate contactele sale oficiale cu străinii. A conlucrat la conceperea şi aplicarea strategiei Securităţii pentru  distrugerea reputaţiei preotului ortodox Valerian Trifa, participant la rebeliune ca lider al tineretului legionar, care era în America liderul ortodocşilor români ce refuzau vehement să intre sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, deteminând grăbirea demascării şi expulzării din SUA a acestuia şi, implicit, slăbirea exilului românesc şi a rezistenţei sale faţă de BOR şi de regimul Ceauşescu.

A cerut vehement şi obţinut interzicerea publicării articolelor antievreiesti ale lui Mihai Eminescu şi retragerea din tipografii a vol. IX de Opere, cuprinzând publicistica eminesciană, editat de Academia Română !

A fost cel care a declarat deschis pentru prima oară că România a participat la Holocaust, precizând în premieră cifra de 400.000 de evrei victime pe teritoriul ei !

Moses Rosen a încurajat propriul cult al personalităţii în cadrul comunităţii iudaice, participând fără ruşine în acelaşi timp la alimentarea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu cu aproape orice prilej.

A primit numeroase medalii şi distincţii în ţară şi peste hotare, printre care şi pe cea de membru de onoare al Academiei Române în 1992.

Iată si un citat dintr-un text prin care Moses Rosen, supranumit si „rabinul roşu” îl adula pe liderul comunist Nicolae Ceauşescu:

“…adresându-vă tradiţionala urare „la mulţi ani”, cu sănătate şi fericire, împreună cu stimata dumneavoastră tovarăşă de viaţă, academician doctor inginer Elena Ceauşescu, proeminent om de ştiinţă şi remarcabilă personalitate politică. Vă încredinţăm, mult stimate şi iubite domnule preşedinte, că ne vom strădui din toată inima şi din toate puterile şi ne vom aduce contribuţia şi în viitor la prosperitatea României socialiste, ca demni urmaşi ai acelor ce de peste şase veacuri şi-au împletit durerile şi bucuriile cu cele ale şării în care s-au născut şi pe care au slujit-o cu devotament. Vom căuta să fim vrednici de măreaţa operă ce o înfăptuiţi pentru patrie, pentru biruinţa dreptăţii şi a păcii în întreaga lume.” – Rabin-Şef Moses Rosen

1913: S-a născut Gherasim Luca (pseudonimul lui Salman Locker), poet, prozator, eseist şi   teoretician al suprarealismului evreu de origine, care a trăit şi activat în România şi Franţa. A fost frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. A scris mai ales în limba franceză.

În România  Luca a aderat de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge(1930, 1933).

În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, s-a alăturat grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Heroldfondator, împreună cu Gellu Naum, al „Grupului suprarealist român” (1940). 

In 1951 a plecat din România în Israel, iar din 1952 a trăit la Paris (m. 9 februarie  1994, s-a sinucis).

 1918: S-a născut la Chişinău pictoriţa Lidia Nancuischi; (m. 2003).

S-a refugiat la Bucureşti după cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. În anul 1940, a urmat Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de artă murală, la clasa lui Samuel Mützner.S-a numărat printre primii membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. A expus în ţară şi peste hotare, dar după 1990 a intrat, asemenea multor artişti din generaţia ei, într-un nemeritat con de umbră.

1920: A murit la Fălticeni, judeţul Suceava, Teodor Ştefanelli (numele la naştere: Teodor V. Ştefaniuc), scriitor şi istoric, preocupat de  cunoaşterea istoriei Bucovinei .

A fost deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Naţional Român şi participant activ la unirea cu România din 1918; (n.18 august  1849 in localitatea  Siret, judeţul Suceava).

A urmat liceul la Cernăuţi (1861-1869), unde l-a avut coleg în clasa a II-a pe Eminescu şi a urmat studii juridice la Universitatea din Viena (1869-1873), obţinând titlul de doctor în drept  (1875).

A debutat, 1868, in Foaia Societatii pentru Cultura si Literatura Romana, cu o traducere.Primele lucrari le-a semnat T. St., T. V. Stefaniu, Truta, T. V. St. Cele mai multe scrieri ale sale  au ramas in periodice. In volum a publicat povestirea prelucrata Loango (1886), lucrarile stiintifice Istoricul luptei pentru drept in tinutul Cimpulungului Moldovenesc (1911) si Documente din vechiul ocol al Cimpulungului Moldovenesc (1915), si Amintiri despre Eminescu (1914).

Opera sa poetica este modesta si  consta din cateva poezii originale, inclusiv imnul Societatii „Arboroasa”, pe o melodie de Ciprian Porumbescu, si mai multe traduceri, indeosebi din H. Heine .

Si lucrarile sale dramatice , si-au epuizat interesul. In schimb, proza, reprezentata de  snoave, povestiri, evocari memorialistice, este  mai bogata valoric.

A profesat  in magistratura si administratie la Cimpulung Moldovenesc, Suceava, Lvov, ajungind inainte de pensionare (1910), consilier aulic la inalta Curte de Casatie si Justitie din Viena.

A fost deputat in dieta Bucovinei din partea Partidului National Roman si participant activ la unirea cu Romania din  1918.

A fost membru al Societatii „Romania Juna” din Viena, numarindu-se printre organizatorii Serbarii de la Puma (1871), al „Societatii  pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina”, al „Arboroasei” si al .Junimii” din Cernauti, al Societatii  „Scoala Romana” din Suceava, sub patronajul careia a infiintat „Biblioteca de petrecere si invatatura”.

De asemenea a fost membru corespondent (1898) si membru plin (1910) al Academiei  Romane.

1921: A fost semnată de Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor şi Cehoslovacia, Convenţia de la Paris.

Convenţia stabilea statutul definitiv al Dunării: navigaţia pe Dunăre era liberă şi deschisă tuturor pavilioanelor, în condiţii de egalitate completă, pe tot parcursul navigabil al fluviului şi pe toată reţeaua internaţionalizată.

 1943: S-a născut sculptoriţa Liana (Cornelia) Axinte, artistă stabilită (din 1982) în Germania.

 1949: S-a născut inginerul electronist Petre Stoica, creator al şcolii româneşti de identificare a sistemelor, membru al Academiei Europene de Științe, membru al Academiei Regale Suedeze şi membru de onoare al Academiei Române din 1999.

1950: Răscoală în judeţul Vrancea.

Peste 30 de sate și comune din Vrancea, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului” s-au ridicat împotriva regimului comunist.

Revolta a fost condusă de frații Paragină, Ion, Cristea și Costică și de frații Ionel și Octavian Voinea.

 Un personaj foarte important care s-a alăturat grupului a fost părintele Filimon Tudosie, părintele stareț de la Mânăstirea Brazi. 

Declanșarea răscoalei a fost cauzată de faptul că sătenii auziseră că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe pe „Hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsa munții și cămpiile din Țara Vrancei moștenire către feciorii vrânceni. Revolta a izbucnit în satul Bârseşti (unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei).

Mihai Timaru

Cristea Paragină, Gheorghiță Bălan și colonelul Strâmbei vor declanșa răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea,

500-600 de oameni înarmaţi au atacat şi ocupat Sfatul popular, Miliţia şi Poşta din mai multe localitati.

  Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate. Ion Paragină, Mihai Timaru (fost ofiter al armatei romane), au fost încercuiți și arestați. Trupe impresionante de securiști și militari au fost trimise pentru a-i prinde si anihila pe rasculati.
Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane. Ţăranii au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Mihai Timaru a fost condamnat la închisoare pe viață și a trecut prin infamul proces de-reeducare.

A executat 15 ani de pedeapsă, fiind eliberat în 1964, in urma unui decret semnat de Gheorghiu-Dej.

Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan prinsi si ei, au fost  condamnati la moarte şi executați.

 100 de ţărani au scăpat fugind în munţi.

Revolta ţăranilor din Vrancea împotriva colectivizării, 23/24 iulie 1950 - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Represaliile au continuat, autoritatile comuniste arestand şi condamnand  la ani grei de temniţă  800 de persoane.

1950 Revolta țăranilor Din Vrancea împotriva Colectivizării - Reprimată

Forțele de represiune erau conduse de un anume general-maior, numit Nicolae Ceaușescu, cel care avea sa ajunga președintele comunist al Romaniei, după moartea lui Gheorghiu Dej.

1990: O delegaţie a Fondului Monetar Internaţional a sosit în România, marcând reluarea relaţiilor cu această instituţie, întrerupte practic cu  trei ani înainte de regimul Ceauşescu.

1998: Guvernul României a aprobat strategia de privatizare a Băncii Române pentru dezvoltare (BRD). În aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat şi strategia de privatizare a Bankpost.

 1991: Banca Naţională a României a emis norme privind înfiinţarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar.

2003: A încetat din viață profesorul universitar Lascăr Buruiană, autorul unor importante cercetări în domeniul biochimiei medicale veterinare; (n. 1904, Cernavodă).

Personalități - AGMV

În anul 1923 devenea student la Facultatea de Chimie a Universității din București și obținea diploma de chimist în anul 1926. În același an (1926) a absolvit și cursurile Institutului de Chimie Industrială, obținând diploma de inginer chimist.

După finalizarea studiilor universitare, devenea preparator și apoi asistent (1926–1927) la catedra de Chimie a Facultății de Medicină Veterinară din București, condusă de Profesorul Radu Vlădescu.

În anul 1930 începea cercetările pentru teza sa de doctorat sub conducerea profesorului Aurel Crăifăleanu (care, la rândul său, își efectuase teza de doctorat sub îndrumarea renumitului chimist german Emil Ficher, laureat al Premiului Nobel). După susținerea publică a tezei de doctorat (anul 1935),va parcurge treptat toate treptele ierarhiei universitare si va deveni profesor în anul 1948.

Ca profesor a predat cursul de Biochimie la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad, iar în 1955 revine la Facultatea de Medicină Veterinară din București unde ocupă postul de profesor la catedra de Biochimie devenit vacant prin pensionarea Acad. Radu Vlădescu.

A susținut mi mulți ani cursuri de biochimie și la Facultatea de Zootehnie din București.

Va onora această poziție universitară până în anul 1972, data pensionării sale și apoi în calitate de profesor consultant – conducător de doctoranzi.

Prof. Buruiană este autor a 428 lucrări științifice publicate în țară și în străinătate sau susținute la numeroase manifestări științifice. Dintre acestea se detașează lucrările sale referitoare la biochimia laptelui, domeniu în care a avut contribuții originale  recunoscute ca priorități în literatura de specialitate.

Astfel, metoda elaborată de el pentru dozarea proteinelor din lapte bazată pe utilizarea acidului azotic este unanim recunoscută ca „Reacția Buruiană”.

Tot în domeniul biochimiei laptelui a elaborat o metodă originală pentru aprecierea calității igienice a laptelui (determinarea titrului coli). El este și inițiatorul cercetărilor de spermiologie din țara noastră, domeniu în care a adus contribuții originale.

 A fost autorul unor manuale de referință de nivel universitar: Curs de chimie biologică (1961), Lucrări practice de chimie analitică și de chimie biologică (1961).

A decedat  în ziua de 23 iulie 2003, la vârsta de 99 de ani și a fost înmormântat în București, la Cimitirul Armenesc.

2006: A murit la București regizorul și scenaristul de fime documentare, Titus Mesaroș; (10 iulie 1925, Baciu, Cluj).

Aarc.ro - Cineast -Titus Mesaros

A regizat peste 100 de filme documentare.

2009: A încetat din viață la București, medicul chirurg Dan Setlacec (2 octombrie 1921, București ).

A fost directorul clinicii de chirurgie generală al Spitalului Fundeni și profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din București.

2014 : A decedat din viață Oana Orlea (Maria-Ioana Cantacuzino; 21 aprilie 1936, Fălticeni – 23 iulie 2014, Maignelay-Montigny, Franța).

Scriitoarea Oana Orlea, o Cantacuzino in Picardia - Elle.ro

Scriitoare și fostă deținută politică; în exil, în Franța, a publicat cărți care dezvăluiau tratamentul aplicat deținuților politici în lagărul comunist.

Astăzi, 23 iulie, în România  se sărbătorește  Ziua Presei Militare.

La 23 iulie 1859, pe timpul  domnitorului Cuza, s-a infiintat prima publicatie militara din România, “Observatorul militar”. 

Era, la vremea respectiva, primul periodic militar din Principatele Romane si una dintre primele publicatii militare de opinie din Europa si din lume.

Pe frontispiciul primului sau numar avea sa apara, pe randul de sus: denumirea tarii emitente – „Principatele Unite”, anul de aparitie a ziarului, „1859”, data de tiparire a primului numar – „ joi 23 iulie”, titulatura ziarului – „Observatorul Militar” si respectiv continutul publicatiei, in urmatoarea formulare „Diariu Politicu si scientifice” (ziar politic si stiintific). 

Despre scopul publicatiei, se arata in „Prospectul” aparut in prima pagina a acestui numar al ziarului, semnat de colonelul Ion Voiculescu:

„Simtind trebuinta unui ziar stiintific militar, am luat aceasta grea sarcina asupra-ne, crezand de datoria a dezvolta camarazilor nostri de arme constintele cele intinse ale artei militare, care s-au dezvoltat asa de mult in celelalte state ale Europei… Scopul nostru va fi de a ne face trebuinciosi tuturor ofiterilor in general, cadetilor din scoala militara si chiar subofiterilor, dandu-le prin acest ziar cele mai principale obiective ale artei militare la care se exerseaza in toate zilele…”.

Carol Popp de Szathmary poate fi considerat primul fotoreporter de razboi, fiind autorul primului reportaj fotografic de razboi din lume in timpul Razboiului Crimeii (1853-1856).

Problematica militară a constituit o preocupare încă dinainte de apariţia publicaţiilor cu caracter militar. Astfel, în 1789, doctorul Ioan Piuariu Molnar, distins intelectual transilvănean, a avut iniţiativa apariţiei unui săptămânal cu titlul ”Foaie română pentru econom”, în care una dintre rubrici era dedicată ştirilor militare.

Proiectul nu s-a materializat, însă interesul pentru acest domeniu s-a concretizat în apariţia unor broşuri, precum ”Întâmplările războiului francezilor” sau ”Scurtă arătare despre luarea Parisului”, urmate de relatările din ”Curierul românesc”, ”Albina românească”, ”România” sau ”Propăşirea”, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Prima publicaţie dedicată exclusiv fenomenului militar românesc a fost ”Observatorul militar”, seria nouă a acestuia apărând din anul 1994. În 2004, la împlinirea a 145 de ani de la înfiinţarea primei publicaţii militare româneşti, săptămânalul ”Observatorul militar” a fost decorat cu Ordinul ”Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, pentru standardele euroatlantice ale mediatizării fenomenului militar.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Aducerea moaștelor Sfântului Foca

Sfantul Mucenic Foca a trait in Sinope, in timpul imparatului Traian. Auzind dregatorul cetatii Sinope ca Foca se inchina lui Hristos, a trimis ostasii sa-l ucida.

Vazandu-i, din gradina, trecand pe ulita, Foca i-a strigat: Pe cine cautati? Ostasii au raspuns: Cautam pe Foca!

Mucenicul intelegand ca i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, le-a zis: Veniti la mine si eu va voi spune unde il gasiti, il cunosc foarte bine. I-a primit in casa lui si i-a ospatat din belsug.

La masa, dialogul a continuat: Si pentru ce pricina cautati pe omul acela? Ne-a trimis mai marele sa-l ucidem pentru ca este crestin! Rogu-va, stapanii mei, ramaneti pana maine in casa mea, veselindu-va, mancand si band, iar dimineata eu il voi da voua, ca nimeni nu-l cunoaste ca mine, singur il voi aduce si-l voi da in mainile voastre.

In acea noapte, mucenicul Foca n-a dormit deloc, s-a dus in gradina, a mangaiat pentru ultima data florile si-a sapat apoi mormantul, a impartit haine si mancare saracilor, s-a rugat, iar dimineata cand ostasii l-au intrebat unde este Foca, le-a raspuns: Eu sunt! Cutremurati, acestia, desi nu le venea sa creada, au implinit porunca dregatorului pagan.

Sfantul Foca este cinstit in fiecare an, pe 22 septembrie.

Pe 23 iulie facem pomenirea mutarii moastelor Sfantului Foca din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, in anul 403.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iulie-video

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. Istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox;
  12. Cinemagia.ro.

23/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: