ZIUA DE 24 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 24 august în istoria noastră

1752 : A început în Muntenia domnia lui Matei Ghica, fiul lui Grigore al II-lea Ghica.

 A fost cerut la conducerea țării de marii boieri, după moartea tatălui său în 1752 si a domnit până în iunie 1753.

Trecut pe tronul Moldovei și pentru a-i câștiga pe boieri îi copleșește cu favoruri, dar stoarce fără scrupule țărănimea pentru a-i plăti pe turci și duce o viață dezmățată.

În timpul domniei lui în Moldova s-a redactat “Cronica Ghiculeștilor”.

În politica externă s-a orientat spre curțile din Viena și Petersburg.

Deși și-a reînnoit domnia cu sume mari de bani, Matei Ghica a devenit totuși suspect Porții otomane pentru legaturile sale cu  Viena și Petersburgul, iar  sultanul Osman al III-lea l-a mazilit și l-a trimis în surghiun în februarie 1756.

1787: A izbucnit un nou război ruso-austro-turc. Teritoriul României devine teatrul operaţiunilor militare.

Austriecii ocupă mănăstirile Sinaia, Cozia şi Tismana.

1820: S-a stins din viață la Lwow , în Polonia, scriitorul Ion Budai-Deleanu, istoric şi cărturar iluminist, reprezentant al Scolii Ardelene ; (n. 6 ianuarie 1760 în satul Cigmău, actualmente aparținător de orașul Geoagiu, în judeţul Hunedoara).

Este considerat de unii critici „Cel mai mare poet român pâna la Mihai Eminescu”.

Este autorul primei epopei în limba română, „poemationul eroi-comic” Țiganiada sau Tabăra țiganilor, ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812.

A urmat cursurile seminarului greco-catolic din Blaj, după care s-a înscris la Facultatea de filosofie din Viena și mai târziu a obtinut o bursa la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena. Urmeaza cu aceasta bursa Facultatea de Teologie.

În 1784 obtine titlul de doctor in filosofie la Erlau.
Este pentru scurt timp la Blaj, apoi revine la sfarsitul anului 1784, la Viena, urmand, se pare, cursurile Facultatii de drept.

Proiecteaza intocmirea unui lexicon in zece volume.
Este angajat ca psalt la Biserica „Sf. Barbara” si copist cu ziua la cancelaria Consiliului Aulic de Razboi.

Scrie în 1786 lucrarea Carte trebuincioasa pentru dascălii școlilor de jos.

Renunță în 1787 la intentia de a deveni preot și se stabileste la Lemberg (Liov) și devine secretar juridic al tribunalului provincial.

Traduce Rândueala judecatoreasca de obste care apare la Viena.

1788 – Publică la VIena Pravila de ob,te asupra faptelor rele si pedepsirea lor.

În 1796 devine consilier la Forum Nobilium din Liov, iar în 1800 termina prima varianta a Tiganiadei.

În 1812 va termina și cea de-a doua variantă a Tiganiadei.

Scrie De originibus populorum Transylvaniae, Temeiurile gramaticii romanesti, cu o prima redactare latină, din 1812, Fundamenta grammatices linguae romaenicae; Dascalul romanesc pentru temeiurile gramaticii românesti.

În anul 1818 termina Lexicon românesc-nemțesc în patru volume, început încă la Viena.

 1865: S-a născut prințul Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (d. 1927), rege al României din anul 1914 – până în anul 1927.

Majestatea Sa Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern – Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia–Castelul Peleș), a fost rege al României din 10 octombrie 1914 pană la moartea sa.

Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

 Prințul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit moștenitor al tronului după unchiul său fără copii, Regele Carol I al României în noiembrie 1888, după renunțarea la tron a tatălui și apoi a fratelui său mai în vîrstă.

În 1893, după o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta (relație întreruptă la intervenția Consiliului de Miniștri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decît cu Principese de origine străină), Prințul Ferdinand s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexadru al II-lea al Rusiei.

Au avut împreună trei fii și trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmînd să devină Regele Carol al II-lea al României.

La 15 octombrie 1914, Ferdinand a fost încoronat Rege al României, la 49 de ani, depunînd juramîntul solemn și promițînd că va fi “un bun român“.

În timpul războiului mondial, Regele Ferdinand a hotărît, împreună cu Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916 și în special datorită reginei Maria, intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva ţării sale natale Germania și a Austro-Ungariei.

Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe cîmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale.

 Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iași. Pentru Rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie.

În plus, în 1917, murea de febră tifoidă, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborîndu-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele.

 Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România. În cele din urmă, situația avea să se schimbe.

În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors triumfal la București, în fruntea armatei sale eroice, trecînd pe sub Arcul de Triumf, întîmpinat fiind de populația entuziastă.

 

Foto: Încoronarea de la Alba Iulia

În 1921, Ferdinand va avea bucuria să trăiască nașterea nepotului său, Mihai, fiul lui Carol și al Elenei.

Cu toate acestea, mariajul dintre Carol și Elena nu avea să reușească, moștenitorul tronului părăsindu-și soția și fiul, fugind la Paris împreună cu amanta sa, Elena Lupescu.

În cele din urmă, cu inima tulburată, Regele îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol.

Pictură  aflată în incinta Catedralei din Alba Iulia, reprezentîndu-l pe Regele Ferdinand I al României

Regele Ferdinand a decedat în urma unui cancer intestinal și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al sau, Prințul Nicolae. 

1868 : A murit scriitorul român Costache Negruzzi, prozator, poet, dramaturg, ziarist, om politic; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1867; (n. 1808)

 

A fost un  strălucit reprezentant al curentului naţional-popular de la “Dacia Literar㔺i un remarcabil traducător din literaturile germană, engleză şi rusă (considerat unul dintre cei mai buni traducători în versuri din prima jumătate a secolului al XIX-lea).

1872: S-a nascut la Bălăşeşti, judeţul Galaţi, Raicu Ionescu-Rion, militant socialist, critic literar şi publicist român ; ( d. 19 aprilie 1895, Târgovişte).

Adept al mişcării socialiste, al şcolii critice de la Contemporanul, al ideilor despre literatură ale lui Constantin Dobrogeanu Gherea, susţine arta care are un contact nemijlocit cu realitatea, intrând în polemică cu adepţii esteticii junimiste.

1884: A decedat  Carol Davila, medic român de origine franceză, ctitor al invățămantului medical românesc; (n. 1828).

 

Carol Davila, a avut la naștere numele Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) (n. 1828, Parma, Italia ) și a studiat  în Germania și Franța, înainte de a se stabili la București.

1884: S-a născut la bacău, eminentul om politic român Mircea Cancicov, membru al Academiei Române și fost ministru de finanţe în mai multe guverne între anii 1936-1939; (mort în detenție la închisoarea Râmnicul Sărat, la 25 decembrie 1959).

A fost profesor universitar la Catedra de Finanțe, din cadrul Facultății de Drept din București.

Alături de Istrate Micescu, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu și Gheorghe Tătărescu i s-a încredințat sarcina să elaboreze o nouă Constituție. A fost o perioadă vicepreședinte și administrator delegat al Banque de Crédit Roumain

A fost un strălucit avocat precum și un economist reputat, care a reușit să ridice economia țării în 1938, an care este considerat și azi un etalon de dezvoltare.

Autoritățile comuniste l-au arestat la 5 octombrie 1946 fiind condamnat de către Curtea Supremă prin sentința nr. 1510/1948 la 20 de ani temniță grea pentru crime de război, arătându-se că „fiind ministru de Finanțe, a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-se bunurile țării și a contribuit la începerea războiului”. Este de remarcat faptul că lui Cancicov nu i s-a putut aduce nicio învinuire personală, singura sa „vină” fiind aceea de a fi fost membru al guvernului Antonescu.

A trecut prin penitenciarele Văcărești, Aiud și Râmnicu Sărat, unde a decedat. În perioada detenției, T.B.C.-ul i-a atacat 5 organe. A murit fără nici un ajutor medical.

Pentru cinstirea memoriei acestui om politic român, Parcul central al orașului Bacău poartă numele său (Parcul Cancicov).

De asemenea, la 1 martie 2012, Consiliul Local Bacău a acordat post-mortem, titlul de „cetățean de onoare” și cheia municipiului Bacău, lui Mircea Cancicov și surorii sale, Elena Cancicov, fostă profesoară, moartă la datorie în Primul Război Mondial în cadrul serviciilor auxiliare ale Armatei României.

1885: S-a născut la Bacău, Ion S. Gheorghiu, inginer energetician, creatorul şcolii româneşti de maşini electrice, membru titular al Academiei Romane din 1952 si vicepreşedinte al acestui for (1959-1963.

A realizat proiectele de electrificare a unor căi ferate (Ploieşti-Braşov, Târgovişte-Bucureşti).

A fost  unul dintre cei care au realizat hidrocentrala Dobreşti, contribuind şi la aducerea gazului metan din Câmpia Transilvaniei la Bucureşti ; ( d.6 noiembrie 1968, Bucuresti).

1902: S-a născut la Bârlad, Martin Bercovici,  inginer energetician român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales şi membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

A condus proiectul de electrificare a Capitalei pana in anul 1940, cand toti locuitorii Bucurestiului au avut posibilitatea sa utilizeze energia electrica; (d. 19 ianuarie 1971, Bucuresti).

1909: A murit (la Viena) prozatorul Iuliu Traian Mera, de profesie medic, fost  membru şi apoi preşedinte al societăţii „România Jună” din Viena, animator al mişcării artistice de amatori din zona Aradului, Convorbiri literare, Tribuna, Telegraful român, ş.a. Cunoscător a şapte limbi, cutreieră Europa, impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum.

A studiat la Viena (1886) si devine medic balneolog la Karlsbad.

Colaborează la: Familia, Convorbiri literare, Tribuna, Telegraful român, ş.a. Cunoscător a şapte limbi, cutreieră Europa, notându-şi impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum.

A devenit membru si apoi presedinte al Societatii „Romania Juna” din Viena in anii cind se sarbatorea victoria „Junimii” si aparea celebrul Almanah (1883). 

A fost membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român care a elaborat „Memorandumul”, fiind inculpat în celebrul proces de la Cluj.

Si-a donat averea „pentru scopuri culturale româneşti”; (n. 13 octombrie  1861, comuna Siria, judetul Arad).

1917: A încetat din viaţă la Chişinău, poetul Alexei Mateevici, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia.

Printre cele mai îndrăgite creaţii ale sale se  numară ”Cântec de leagăn” şi “Limba noastră”,  considerată cea mai frumoasă odă închinată limbii române; (n. 27 martie 1888, Căinari,în Basarabia).

1918 (24 august/ 6 septembrie): Se constituie, la Paris, Consiliul Naţional Român Provizoriu, care proclamă, la 20 septembrie /3 octombrie 1918, formarea Consiliului Naţional al Unităţii Române, organ reprezentativ al poporului român, având în conducere pe Take Ionescu (preşedinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu şi Ioan T. Florescu (vicepreşedinţi).

Consiliul va fi recunoscut ulterior de guvernele Franţei, SUA, Marii Britanii şi Italiei drept exponent al intereselor poporului român

Este publicat ziarul “La Roumanie”.

1927: S-a născut la Moinesti, B. Elvin (Bernstein Elvin), critic literar şi prozator fost director al revistei „Lettre Internationale” (ediţia română); (m. 2011).

L-a avut ca profesor de limba română în liceu pe marele scriitor Mihail Sebastian.

A debutat ca publicist in revista Caiete culturale, iar ca literat, in ziarul Ecoul (1944), cu un medalion G.B. Shaw, semnat cu pseudonimul Paul Scorteanu.

Dupa absolvirea liceului, a urmat cursurile de Estetica ale Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti.

Ca student si absolvent a colaborat la revistele: Contemporanul, Gazeta literara, Luceafarul, Viata româneasca.

1932: A murit în București,fiind înmormântat la cimitirul Ghencea, compozitorul Gheorghe Cucu, cunoscut mai ales datorită muzicii corale şi prelucrărilor de folclor .

Gheorghe Cucu (n. 11 februarie 1882, Puiești, județul Tutova) a fost un compozitor, dirijor și folclorist român şi un clasic al muzicii corale românești.

De la el au rămas peste 100 de piese muzicale, unele tipărite. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești.

Autor al unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conținut realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii („Frumosul vine pe apă”, 1931; „Haz de necaz”).

A armonizat colinde și a scris muzică bisericească.

A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureștene, la care a rămas în anii 1916 – 1919. A obținut premiul al doilea “George Enescu” pentru “coruri religioase” (1919), Premiul Societății Compozitorilor pentru culegeri de folclor (1925), Medalia de aur a expoziției din 1906.

A funcționat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie și Solfegii la Conservatorul din București (1920), profesor la Seminarul “Nifon” din București (1920–1932), profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală (1928 – 1932).

1937: S-a născut, la Bucuresti, Eugen Mihăescu, pictor, grafician şi om politic, stabilit în 1967 în Elveţia şi, ulterior (1981) în SUA, fost ambasador al României la UNESCO (2001-2004).

  Tatăl său, Nicolae Mihăescu, a fost asistentul lui Tudor Vianu. Şi-a făcut studiile universitare la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din  Bucureşti.

În 1961 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Între 1960 şi 1963 a fost directorul artistic al revistei „Secolul 20”, a cărei concepţie grafică îi aparţine şi, ulterior, al revistei Luceafărul (1964-1966).

În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani şi-a deschis prima expoziţie personală la Galeriile Fondului Plastic din Bucureşti. 

După stabilirea în Elveţia, la Lausanne (1967), a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre şi a publicat desene în Le Monde şi Le Figaro litéraire.

În 1981 s-a stabilit la New York şi a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times.

Între 1981 si 1982, a fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a predat cursul de Teoria ideii în artă.

Din 1993 a fost membru titular al Academiei Române.

În 1996 a fost desemnat consilier şi ambasador itinerant al Preşedintelui României. În perioada 2001-2004, a fost ambasador, Delegat permanent al României pe lângă UNESCO, la Paris.

A fost membru în Consiliul Executiv al organizaţiei internaţionale.

În aceeaşi perioadă, a continuat colaborarea cu ziarul francez Le Monde, publicând desene în pagina editorială.

A fost ales senator, în Parlamentul României, pe listele Partidului România Mare şi vice-preşedinte al Comisiei pentru politică externă a Senatului, în legislatura 2004-2008.

În perioada 2005-2007 a reprezentat România în Parlamentul European, unde a fost membru al grupului naţionalist, de dreapta  Identitate, Tradiţie, Suveranitate (ITS).

La sfârşitul anului 2012, Eugen Mihăescu îl atacă pe Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, într-un pamflet intitulat „Rinocerul”, publicat în Cotidianul şi părăseşte acest partid politic.

1938: A încetat din viaţă Nicolae Costin Maximilian, muzicolog şi profesor de muzică, fondatorul revistei “Muzica” din Bucureşti (1916); (n. 11 august 1888).

1942: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) matematicianul Constantin Bănică, autorul unor  importante contribuţii la analiza complexă şi geometria algebrică.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1991; (m. 1991).

 1942: S-a născut actriţa de naţionalitate maghiară din Transilvania, Ana Széles; stabilită, din 1989, la Budapesta.

A absolvit Academia de Teatru şi Film din Târgu Mureş, iar din 1965 a activat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.

A fost căsătorită cu actorul  Florin Piersic, până la divorţul din 1985.

1944: România a rupt relațiile diplomatice cu Germania și aliatele ei – Ungaria, Croația, Slovacia, Italia și Japonia.

În urma ieșirii României din alianța cu Puterile Axei, a fost confirmată starea de beligeranță cu Germania, printr-o declarație oficială de război a Guvernului român, difuzată la Radiodifuziune la ora 16:30 și publicată în presa din 25 august.

1944: Bucureştiul este bombardat de  aviaţia  nazistă.

Ateneul Român după bombardamentul german

Atacul s-a soldat cu distrugerea Teatrului Naţional, avarierea Ateneului Roman, a Palatului Regal şi a Bisericii Kretulescu aflată în vecinătate şi  cu zeci de victime printre locuitorii Bucureştiului.

Concomitent, trupele germane din nordul Capitalei lansează un atac, pentru ocuparea Bucureştiului; în timp ce atacurile aeriene se succedau rapid, lovind mai ales centrul oraşului, trupele atacatoare au fost oprite la podul Băneasa.

De asemenea, forțele germane au atacat simultan Posturile Societății Române de Radio.

Foto: Primul sediu al Societății Române de Radio, distrus în timpul bombardamentului german.

Postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detașament de 120 de militari germani, în timp ce postul de la Băneasa a fost cucerit, fiind eliberat abia pe 29 august.

Sediul central al radiodifuziunii din Str. General Berthelot nr. 60 a fost bombardat și distrus în întregime.

Emisiunile au continuat să fie transmise din studiourile de ajutor aflate in zona Bod–Brașov până la 28 august când, atacul a 20 de avioane germane care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcțiune postul Radio România.

Emisiunea a continuat prin punerea în funcțiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Gh. Rasoviceanu), Carpați (Palatul Regal Peleș) și Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal). Emisiunile erau lucrate și transmise dintr-un studio improvizat aflat într-un local din Str. Gral Berthelot, nr. 71. Cele 3 posturi au funcționat până-n data de 31 august.

1951: A fost semnat  la Moscova, primul acord româno – sovietic pe termen lung, un acord înrobitor pentru România care ”legaliza” jefuirea țării noastre de către ocupanții sovietici.

1960: A murit (la New York) Vespasian Pella, jurist şi diplomat, raportor (1925) la Conferinţa interparlamentară de la Washington, preşedintele grupului român la Conferinţele balcanice, delegat al României la Conferinţa pentru dezarmare.

A adus importante contribuţii la crearea instituţiilor de drept internaţional si este autorul unor lucrări de drept şi procedură penală de referinta.

Vespasian Pella a fost directorul publicaţiei Revista de Drept penal şi ştiinţă penitenciară, alături de Iulian Teodorescu, iar începând cu nr.8-9/1936, alături de Ioan Ionescu-Dolj.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1941; (n. 4/17 ianuarie  1897, Bucuresti).

1987: A murit Boris Cazacu, lingvist şi filolog, specialist în dialectologie, membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1919).

 1988: A murit compozitorul Anton Dogaru; (n. 1945).

1993: S-a născut la Crăciunelu de Jos, Alba solista de muzică populară românească Ina Ioana Todoran.

A absolvit cu nota maximă Colegiul Național „Inochentie Micu Klein” din Blaj. A studiat la Școala de Arte a Centrului de Cultură „Augustin Bena” și s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, dorind să urmeze în paralel și cariera muzicală. S-a remarcat prin numeroasele premii obținute la festivaluri de folclor din întreaga țară.

2006: A murit Ervin Acél, dirijor de origine română stabilit în Germania; (n. 1935).

2006: A murit într-un tragic accident auto regizorul Cristian Nemescu  (n. 31 martie 1979, București).

Ultimul său film, “California Dreamin’ (nesfârşit)”, a primit premiul  “Un certain regard”, la a 60-a ediţie a Festivalului de la Cannes (2007).

Nemescu a câștigat peste 20 de premii, printre care Marele Premiu la NYU International Student Film Festival din New York, Premiul Special al Juriului la Bruxelles Short Film Festival din Belgia, Public’s Choice la Milano Film Festival din Italia, Premiul Publicului la Internationale Grenzland Filmtage Festival din Germania.

2008: Are loc  Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing, China.

A XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Beijing, China în perioada 8 august – 24 august 2008.

Cifrele 08:08:2008 08:08 au fost alese intenționat, în cultura chineză numărul 8 fiind asociat cu prosperitatea.

 

România  a obţinut  un total de 8 medalii (4 de aur, 1 de argint, 3 de bronz).

 2010: A decedat actriţa română Elena Sereda; (n. 11 februarie 1926).

Absolventă a Conservatorului Regal de Muzica si Arta Dramatica, a debutat in 1945, în spectacolul „Asta-i ciudat” de Miron Radu Paraschivescu, în regia lui Tudor Musatescu.

A jucat in numeroase alte reprezentatii ale Naționalului, dintre care amintim: „Macbeth” de William Shakespeare, celebrul spectacol cu măști al lui Ion Sava, (1946), „Mitica Popescu” de Camil Petrescu (1946).

A avut de asemenea roluri in numeroase filme, printre care: „Ciulinii Baraganului”, regia Louis Daquin, „Diminețile unui băiat cuminte”, regia Andrei Blaier, „De trei ori București”, regia Horea Popescu, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, „Ecaterina Teodoroiu”, regia Dinu Cocea.

Elena Sereda s-a distins ca o voce aparte, cu un timbru cald, inconfundabil, în nenumărate emisiuni radiofonice, de teatru si de poezie.

 2018: A murit actorul Rudi (Rudy) Rosenfeld. Şi-a dedicat o mare parte din viață ţn slujba Teatrului Evreiesc de Stat și teatrului de limbă idiş.

Rudy Rosenfeld s-a născut la Cernăuți, pe data de 4 august 1941. S-a dedicat deopotrivă teatrului și filmului, performând în numeroase spectacole și producții cinematografice de renume.

A debutat la vârsta de 18 ani la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti , cu rolul Efimcic, din spectacolul „Tinerețea părinților“, de Boris Gorbatov .

A interpretat și numeroase roluri în filme precum „Actorul și sălbaticii“ (1975), „Bătălia din umbră“ (1988), „Marea sfidare“ (1990), „Golem“ (2001) sau „Nunta mută“ (2008).

A fost distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer, de către Președintele României.  

Este înmormântat  la Cimitirul Evreiesc Filantropia, din București .

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Eutihie

Sfantul Mucenic Eutihie  a fost ucenicul Sfantului Ioan Evanghelistul si al Sfantului Apostol Pavel.

A fost sfintit ca Apostol misionar. A vestit cu mult curaj credinta in Hristos, distrugand multe temple pagane. In timpul calatoriilor sale misionare, a fost insotit neincetat de un inger.

Acesta il intarea si ii vestea cele ce avea sa i se intample. Tot acest inger il hraneste in chip minunat in vremea in care se afla in temnita.

A fost aruncat in foc si la fiare, dar a iesit nevatamat prin purtarea de grija a lui Dumnezeu. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost omorat cu sabia.

Sunt persoane care afirma ca Eutihie ar fi fost cel despre care se face pomenire in Faptele Apostolilor cap 3 – un tanar oarecare, anume Eutihie, sezand la fereastra, ametit de somn, a cazut din acea casa de la randul al treilea si murind, a fost inviat de Sfantul Apostol Pavel.

Pentru a nu fi partasi confuziei, amintim ca cel care a cazut era din Troada, pe cand Sfantul Mucenic Eutihie pe care il cinstim astazi, era din Sevastopol.

Si trecerea acestora la cele vesnice este diferita: cel pomenit in Faptele Apostolilor a murit in Spania, in vreme ce Sfântul Mucenic Eutihie a sfarsit in Efes, ucis cu sabia.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.;
10. istoriculzilei.blogspot.ro.;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. Cinemagia.ro;

ZIUA DE 23 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 august în istoria noastră

1575: Diaconul Coresi a terminat tiparirea  “Octoihului”mare slavon, în doua părţi.

Lucrarea se înscrie în seria de tiparituri pe care Coresi le-a executat, pe parcursul mai multor ani, în Şcheii Braşovului 

Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas.

A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul al VIII-lea. Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova).

Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie ieromonahul -1510.

Diaconul Coresi (1519?-1581) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba română.

Şi-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici,un tipograf sârb care a activat în Ţara Româneasca.

 A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, contribuind la unitatea lingvistică a poporului român dar și la apariția limbii române literare.

Se poate spune că ceea ce a fost Martin Luther pentru lumea apuseană, Diaconul Coresi este pentru spațiul românesc.

1595:  Bătălia de la Călugăreni pe apa Neajlovului. Oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare comandată de Marele Vizir Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc turcesc.

Strategia lui Mihai nu a reușit și deși oastea creștină a provocat mari pierderi turcilor, aceștia și-au continuat înaintarea și au ocupat Bucureștiul. Mihai și oastea sa s-au retras tactic în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare venită în ajutor din Transilvania, Mihai avea să-i respingă pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.

Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane.

Nicolae Bălcescu, citând surse de epocă arăta că : „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui MihaiVodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”

 Bătălia de la Călugăreni a cuprins trei faze, cu conținut, desfășurări și trăsături diferite.

În ceea ce privește efectivele oștilor aliate, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri.

Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu.

În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putință desfășurarea largă pe flancuri.

1752: A încetat din viaţă Grigore al II-lea Ghica, domn al Ţării Moldovei (1726-1748) şi al Ţării Româneşti (1733-1735 şi 1748-1752), ctitor al mănăstirilor Frumoasa (Iaşi) şi Pantelimon (Bucureşti).

  1800: S-a născut (în  localitatea Labovë e Madhe din Imperiul Otoman, acum în Albania), întreprinzătorul român de origine aromână Evanghelie Zappa, moşier și negustor, bine cunoscut, la jumătatea secolului al XIX-lea, atât în Ţările Române, cât şi în Grecia; (d. 19 iunie 1865, Broșteni, România).

Este cel care a lansat, cu mulţi ani înaintea francezului Pierre de Coubertain, ideea renaşterii olimpismului modern.

În acest sens, Zappa a redactat un proiect şi a creat un fond destinat organizării jocurilor olimpice şi construcţiei unui aşezământ olimpic (Zappeionului din Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi cu săli de gimnastică).

In anii 1859 şi 1870 statul grec a organizat, cu fondurile lăsate de el, două ediţii modeste ale olimpiadelor moderne.

In România a susţinut financiar construcţia Ateneului şi înfiinţarea Academiei Române, precum şi reclădirea Bucureştiului, pârjolit de un mare incendiu.

1881: S-a născut juristul Constantin C. Stoicescu; ministru al justiţiei (1941, 1942), specialist în drept roman.

Este cel care a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1944).

1894: S-a născut la Caracal, inginerul constructor Cristea Mateescu, autorul unor studii  privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a. ( d.14 iunie 1979, Bucureşti)

In  anul  1913,  a  fost  admis  primul  la  Scoala  Nationala  de  Poduri  si  Sosele  Bucuresti,  pe  care  –  dupa  o  intrerupere  de  un  an  din  cauza  razboiului,  la  care  a  participat  ca  ofiter  –  a  absolvit-o  in  anul  1918,  cu  media  19,28  –  cea  mai  mare  medie  obtinuta  vreodata  in  scoala.  De  mentionat  ca,  din  clasa  intaia  primara  pana  la  absolvirea  facultatii,  elevul  si  studentul  Mateescu  Cristea  a  obtinut  numai  premiul  intai  cu  calificativele  cele  mai  mari.

A obtinut,  prin  concurs,  o  bursa  a  Academiei  Romane  pentru  doi  ani  ca  sa  studieze,  in  Elvetia  si  Franta,  amenajarea  caderilor  de  apa.  Intors  in  tara,  in  anul  1922,  a  fost  angajat  la  Societatea  anonima  romana  Electrica.

In  anul  1920 a inceput activitatea in invatamantul superior,  ca  asistent  la  cursul  de  Mecanica  rationala  (prof.  A.G.  loachimescu)  si  Rezistenta  materialelor  (prof.  Gh.  Em.  Filipescu).

In  urma  seismului  din  anul  1940,  a  elaborat  Masuri  de  prevedere  la  constructii  in  urma  cutremurelor,  de  care  s-a  facut  uz  pana  la  elaborarea  prescriptiilor  oficiale.  De  asemenea,  a  elaborat  si  Prescriptii  pentru  proiectarea  si  executarea  constructiilor  de  beton  armat.

In 1950,  a  fost  numit  seful  Catedrei  de  hidraulica  si  constructii  hidrotehnice.  A  functionat  in  invatamant,  pana  in  anul  1964,  cand  a  fost  pensionat  pentru  limita  de  varsta.

Din  anul  1964,  a  fost  profesor  consultant  si  a  continuat  activitatea  de  cercetare  stiintifica  si  de  conducere  a  doctoranzilor  in  specialitatile  Constructii  hidrotehnice  si  Hidroamelioratii.

In  anul  1955,  a  fost  ales  membru  corespondent  al  Academiei  Romane,  iar  in  anul  1974  membru  titular.

A fost şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni si membru titular al Academiei Române din 1974 .

1907: S-a născut istoricul Mihai Berza; specialist în istoria Evului Mediu; preocupările sale au vizat, printre altele, istoria economiei şi a ideilor, genealogia şi heraldica; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1978).

1914: S-a născut Iosif Antochi, pedagog român stabilit în Germania; a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, abordând diferite domenii ale pedagogiei generale, istoriei pedagogiei şi pedagogiei comparate; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 1997).

 1921: A murit (la Paris) Gheorghe Bengescu, un diplomat şi publicist, care din 1872 a desfăşurat o intensă activitate diplomatică, funcţionând la mai multe legaţii ale României în străinătate.

A fost delegat al României pe lângă Comisia Europeană a Dunării şi membru titular al Academiei Române din 1921; (n. 1848).

1924: S-a născut la Bucuresti, Paul Everac (pseudonimul lui Petre Constantinescu), dramaturg şi prozator,autor de scenarii radiofonice şi de televiziune, publicist.

A fost director general al Societăţii Române de Televiziune (ian. 1993 – ian. 1994); ( d. 18 octombrie 2011, Bucureşti)

1939: S-a semnat la Moscova, Tratatul de neagresiune germano-sovietic, Pactul Ribbentrop-Molotov, care, într-un protocol adiţional secret, prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost obligată să cedeze, în 1940, Basarabia şi Bucovina de Nord URSS-ului.

Pactul Ribbentrop-Molotov (Pactul Hitler-Stalin) a constituit un act de trădare a neamurilor creştine ale Europei Răsăritene, care a servit drept bază pentru ocuparea criminală a teritoriilor româneşti de către Armata Sovietică la 28 iunie 1940.

	Implementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939)

Din nefericire, pentru zeci de milioane de oameni, trăind în Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana (sau R.D.G.), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Ungaria, ceea ce au hotărît cîţiva politicieni, iniţial Hitler şi Stalin, în 1939, ulterior Churchill, Roosevelt şi, din nou, Stalin, în 1945, dintr-o simplă trasatură de condei, avea sa fie tragedia lor pentru 2 sau 3 generaţii.

Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reichul german şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), la Moscova în data de 23 august 1939, plenipotenţiarii semnatari din partea celor două părţi au discutat, în cadrul unor convorbiri strict confidenţiale, problema delimitării sferelor de influenţă în Europa răsăriteană.

Conform Actului Adiţional Secret al Pactului, partea sovietică accentuează interesul pe care-l manifestă faţă de teritoriul dintre rîurile Prut şi Nistru,  fosta ocupaţie ţaristă a jumătate din Moldova sau aşa zisa Basarabie Ţaristă, iar, Partea germană îşi declară dezinteresul politic total faţă de acest teritoriu.

Pactul a fost  semnat din partea Guvernul Reichului german de ministrul de externe, Ribbentrop, iar din partea Guvernului U.R.S.S. de către Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin), în prezenţa lui Stalin.

Semnarea Protocolului Secret a Pactului Ribbentrop-Molotov a permis ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti de către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) la mai puţin de un an după semnarea acestuia şi anume la 28 iunie 1940.

În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

Carol II-lea, Rege al României	Pierderile teritoriale ale Romaniei, 1940

• Cititi conţinutul Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), inclusiv Protocolul Adiţional Secret

1940 : S-a născut Zoe Petre, istoric, profesor universitar, publicist şi om politic; (m. 2011).

In perioada 1990 – 1996 a fost decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar între anii 1996 – 2000, a îndeplinit funcţia de consilier prezidenţial pentru politică internă şi externă, fost sef al Departamentului de analiza politica din România (“Civilizaţia greacă” si “Originile democraţiei”).

1943: S-a născut Mircea Iorgulescu, critic şi istoric literar, eseist şi comentator politic, stabilit la Paris din vara anului 1989 (fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale de la Paris.

A colaborat şi la postul de radio Europa Liberă .

1944: România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. 

Armata sovietică intrase deja în Moldova de nord încă din luna martie, iar  regele Mihai hotărăște impreuna cu reprezentantii unei coalitii formată din liberali, taranisti si comunisti, înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu, dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.

În urma refuzului net al lui Antonescu,regele a ordonat arestarea acestuia și a instaurat un guvern condus de Constantin Sanatescu, care a decis ruperea aliantei cu Germania nazista si trecerea de partea Aliaților.

La ora 20:20 s-a transmis la Radio, Proclamaţia regelui Mihai, care anunţă ruptura de Germania şi noua orientare politică a ţării.

In audienţa acordată ministrului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, suveranul îi declară acestuia că, dacă trupele germane nu vor deschide ostilităţile, ele se vor putea retrage  în linişte din ţară.

Ziua de 23 august a fost în Romania comunistă sărbătoare națională între anii 1948–1989.

1947: Parlamentul Român a ratificat în unanimitate Tratatul de pace de la Paris (semnat la data de 10.02.1947) dintre România si Puterile Aliate si Asociate, prin care României i se recunoşteau drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord, dar Basarabia si nordul Bucovinei rămâneau anexate URSS-ului.

Delegația României în apărarea hotarelor Transilvaniei în fața hărții, Conferința de Pace de la Paris 19 iulie – 15 octombrie 1946.

In Tratat, cobeligeranţa României alături de Aliaţi nu a fost recunoscută, iar clauzele economice erau deosebit de grele şi injuste.

1948:  A fost creat Consiliul Mondial al Bisericilor, care reuneşte bisericile anglicană, ortodoxă şi numeroase biserici protestante.

1948:  S-a născut la  Bucureşti, Andrei Pleşu, filosof, eseist, fondator al săptămânalului “Dilema” (în prezent « Dilema veche »), rector al Colegiului “Noua Europă”, din Bucureşti ( “Despre îngeri”, “Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, ”Limbajul păsărilor”).

A fost fost ministru al culturii (decembrie 1989-octombrie 1991) şi al afacerilor externe (decembrie 1997- ianuarie 1999),  membru în CNSAS (2000-2004) si  consilier prezidenţial pentru relaţii internaţionale (decembrie 2004-mai 2005).

1956:  Inaugurarea Bibliotecii Centrale de Stat din România (azi Biblioteca Naţională din Bucureşti).

Primul sau director a fost Angela Popescu-Brediceni

1973: Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziţie pe care o va păstra timp de 40 de săptămâni.

  1975: S-a născut jurnalistul şi corespondentul de război român Mile Cărpenişan.

Timp de mai bine de zece ani a fost corespondent al posturilor de televiziune Antena 1 şi Antena 3 şi a realizat numeroase reportaje din zonele de război ale lumii.

A decedat in  anul 2010, la numai 34 de ani.

S-a făcut remarcat prin transmisiile din fosta Iugoslavie aflată în război, din Irak sau din Asia afectată de tsunami.

În memoria lui, Asociaţia Civic Media a instituit Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism.

1976: S-a născut la Turda, cântareţul român de muzica ușoară și populară Fuego (numele sau real este  Paul Ciprian Surugiu).

 

 Este absolvent al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice, fiind actor la Teatrul „Alexandru Davila” din  Pitesti.

1983: Prima transmisie color a Televiziunii Romane.

1986: S-a născut la Câmpia Turzii, Alexandra Irina Mihai (Andra Măruță), cunoscuta cântăreață de muzica usoară.

1986: A murit Ion Clopoţel, publicist, sociograf şi memorialist, animator al presei româneşti în perioada interbelică, fost  preşedinte al Sindicatului Presei Române (1920-1936).

A fost remarcat, încă din anii de liceu de Vasile Goldiş, pentru talentul gazetăresc şi zelul la învăţătură.

Cu  sprijinul acestui eminent înfăptuitor al statului naţional unitar român a urmat studii universitare la Budapesta şi Viena încununate cu o licenţă în filologie romanică şi în filosofie, a fost redactor-şef al cotidianului Românul din Arad şi a devenit, în zilele glorioase ale Marii Uniri, şef al serviciului de presă al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

În perioada interbelică a continuat să desfăşoare o susţinută activitate de gazetar şi publicist în calitate de redactor-şef sau director al unor importante ziare şi reviste din Ardeal (Gazeta Transilvaniei, Libertatea, Patria, România de Vest).

Publicistul patriot care a fost arestat şi deţinut de autorităţile ungare în închisoarea de la Seghedin în anul 1918 pentru agitaţie unionistă a fost, totodată, un intelectual animat de sincere idealuri socialiste, manifestate cu mult timp înainte de instaurarea comunismului în România.

Pentru a cunoaşte şi contribui la remedierea relelor de ordin social Ion Clopoţel a înfiinţat şi condus, între anii 1924 şi 1945, revista „Societatea de mâine” şi a întreprins o vastă muncă de documentare ce se va finaliza atât în cărţi şi articole consacrate mediului rural („Sociografia românească” (1928), „Cum trăiesc 40000 de moţi” (1929), „Satele răzleţe ale României” (1939)) cât şi în lucrări dedicate analizei vieţii politice precum „Criza democraţiei în România” (1926), „Social-democraţia şi problemele României contemporane” (1931) ş.a.

A fondat Biblioteca Ziaristică şi „Almanahul presei române” (1926); (n. 1892).

1997: Guvernul a ratificat Acordul–Cadru de cooperare financiară între România şi Banca Europeană de Investiţii (BEI).

2000:  Ministrul Finanţelor, Decebal Traian Remeş, senatorii Dan Amedeu Lăzărescu Vicenţiu Găvănescu şi alţi membri marcanţi ai PNL au anunţat că demisionează din partid şi că organizează un grup care va “reconstitui adevăratul Partid Naţional Liberal”, şi va strînge semnături pentru susţinerea candidaturii lui Mugur Isărescu la Preşedinţia României.

Decebal Traian Remeș (n. 26 iunie 1949, Băsești, Maramureș, România – d. 14 februarie 2020 ) a fost un economist și politician român, care a îndeplinit funcțiile de ministru al finanțelor (1998-2000) și de ministru al agriculturii și dezvoltării rurale (2007) în guvernele României.

A fost de asemenea deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Maramureș pe listele partidului PNL. În anul 2007 a demisionat din funcția de ministru al agriculturii în guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu, ca urmare a unui scandal mediatic declanșat prin apariția la postul național de televiziune TVR a unor probe din ancheta DNA la adresa sa.

În februarie 2013, Decebal Traian Remeş a fost condamnat la trei ani de închisoare în dosarul „Caltaboşul”, fiind eliberat condiţionat după un an de zile. A fost ministru al Agriculturii în perioada 5 aprilie 2007 – 11 octombrie 2007.Reamintim că, în octombrie 2007, TVR 1 a difuzat o înregistrare video cu momentul în care Decebal Traian Remeş primea de la fostul ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureşan un plic, în care procurorii DNA susţineau că se afla mita de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă.

La sfarsitul lui noiembrie 2016, Remeş a câştigat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție procesul prin care a cerut despăgubiri de la TVR şi DNA pentru divulgarea, în 2007, a probelor din dosarul „Caltaboşul”. Magistraţii de la Instanţa Supremă au decis ca Remeş să primească 15.000 de lei despăgubiri de la TVR, DNA şi Rodica Culcer, pe atunci şefa ştirilor TVR.

2013: A decedat Oscar Berger, jurnalist, regizor, editor, scenarist şi producător de film; a contribuit la apariţia primului ziar privat din Timişoara de după Revoluţie, ziarul „Timişoara”.

Potrivit opiniatimisoarei.ro, Oscar Berger era născut în 15 februarie 1947 și era un monarhist convins.

El a fost decorat de Regele Mihai I pentru loialitate.

Printre altele, Oscar Berger a scos și o carte în care își publica dosarul de la Securitate, din care reieşea că fusese ani la rândul urmărit de forțele de represiune ale fostului regim.

A fost un susţinător constant al principiilor Proclamaţiei de la Timişoara Societatea Timișoara a instituit un premiu special in memoria celui care a fost Oscar Berger, directorul primului ziar privat din Romania, ziarul Timișoara.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Lup

Sfântul Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. Dupa uciderea Sfantului Dimitrie, Lup a inmuiat marginea vesmantului in sangele lui si i-a luat inelul.

Cu acestea, Sfantul Lup a savarsit multe minuni, aducand vindecare pentru multe boli si neputinte.

Din porunca imparatului Maximian, Sfantul Lup este prins si torturat.

Pentru ca nu primise botezul, s-a rugat lui Dumnezeu sa-l invredniceasca de botez, inainte de a-si da duhul.

Dupa aceasta rugaciune, a inceput sa ploua peste acest mucenic. Astfel, in chip minunat a primit botezul.

Dupa multe chinuri, Sfantul Lup a fost ucis cu sabia.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/23/o-istorie-a-zilei-de-23-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.;
10. istoriculzilei.blogspot.ro;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 21 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 august în istoria noastră 

1700: Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti, a primit de la Ţarul Petru I al Rusiei, crucea de cavaler al ordinului Sf. Andrei.

 Deși a întreţinut relaţii foarte bune cu Rusia, Brâncoveanu nu a încheiat cu ruşii o alianţă antiotomană, aşa cum făcuse domnitorul Dimitrie Cantemir al Moldovei,  deşi puternică familie a Cantacuzinilor şi mitropolitul Antim Ivireanul, ar fi dorit o astfel de alianţă, pentru că însemna apărarea de fapt a ortodoxiei,.

Domnul român a avut o politică de expectativă, pentru a nu trezi suspiciuni turcilor.

1723: A încetat din viaţă în Rusia, Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710- iulie 1711), personalitate culturală enciclopedică, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicologie; (n.26 octombrie 1673).

Lucrarea sa “Descrierea Moldovei” cuprinde prima hartă detaliată a Pricipatului Moldovei, unic document cartografic  timp de un secol, despre ţara pe care a condus-o.

Foto: Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir

Învăţatul domn moldovean a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi  a câştigat o binemeritată recunoaştere  europeană prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745).

Ca domnitor al Moldovei (martie-aprile 1693; 1710-1711), programul său politic s-a  bazat pe ideea de independenţă şi unitate a ţărilor române, pe primul plan punând eliberarea Moldovei de asuprirea otomană.

După înfrângerea de la Stănileşti, pe Prut (1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al ţarului Petru I.

După domnia sa, va începe în Moldova epoca domniilor fanariote.

1813: Ţarul Alexandru l al Rusiei aprobă  proiectul de instituire a Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, căreia i-au fost subordonate şi bisericile din aşa numita Ucraina Hănească, sau a stepei Oceakovului, cu oraşele Ananiev, Tiraspol şi Odesa.

În urma anexării de către Imperiul Ţarist, în 1812, a teritoriului dintre Prut şi Nistru, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (fost exarh în Principatele Române în perioada 1808-1812) a fost însărcinat de autorităţile ruse să înfiinţeze aici o eparhie „care să nu mai aibă nici o legătură cu Mitropolia Moldovei, ci, dimpotrivă, să se organizeze după modelul eparhiilor ruseşti, urmând să fie subordonată Sinodului Bisericii ruse din Petersburg”.

 Drept urmare, mitropolitul Gavriil Bănulescu, stabilit în Basarabia, a început activitatea pentru înființarea unei noi episcopii. În august a adresat o scrisoare comandantului armatelor rusești, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie a înaintat un proiect de organizare a noii eparhii, către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 21 august 1813, proiectul a fost aprobat de țarul Alexandru I. În ucazul împărătesc se prevedea ca în noua eparhie să se aplice „obiceiurile locale, fiindcă s-a îngăduit poporului Basarabiei păstrarea vechilor sale drepturi moldovenești”. Cu acordul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa.

Comunitatea ortodoxă românească a fost supusă astfel unui proces inexorabil de centralizare şi rusificare, intensificat mai cu seamă după moartea mitropolitului Bănulescu-Bodoni (1821), când eparhia Chişinăului şi a Hotinului a fost condusă numai de ierarhi ruşi.

1818: A fost promulgat Codul de Legi al lui Caragea (”Legiuirea Caragea”), inspirat de Codul Civil austriac din 1811 şi de Codul lui Napoleon, (care, între altele, sporea obligaţiile ţăranilor clăcaşi faţă de stăpânii de moşii).

A fost ultimul act al epocii fanariote în Muntenia.La acest cod au lucrat Anastasie Hristopol și Nestor Craiovescu, „doi boeri cu știință și praxisale pravilelor”. Legiuirea respectivă era mai amplă decat Codul Calimach (Moldova, 1813), având 6 părți și un caracter eterogen deoarece reunește dispoziții de drept civil, penal și de drept procesual

1841: S-a născut la Câmpeni, Alba, avocatul Rubin Patiția, membru al Partidului Național Român, senator; memorandist, d. 13 iunie 1918, Alba Iulia .

În 1866 a absolvit Academia de Drept săsească din Sibiu . A fost practicant la Tabla Regească de la Târgu Mureș iar după terminarea stagiului, s-a mutat la Abrud (Alba) unde a fost notar, apoi asesor la sedria orfanală.

 La Abrud a scris cartea Munții noștri. Țara Țopilor, o istorie a Țării Moților, din timpuri vechi și terminându-se cu episodul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. A fost ales senator de Alba Iulia (1872–1878) și a depus mari eforturi pentru a convinge autoritățile maghiare să permită folosirea limbii române în relația cu statul maghiar.

Pentru că rezultatele acestei lupte cu autoritățile nu au dar rezultatul dorit, a renunțat la slujba plătită de stat și a deschis un cabinet de avocatură privat, pentru a avea deplină libertate de acțiune în confruntarea cu statul maghiar, pentru cauza națională românească. Participant activ la viața politică românească din județul Alba, a fost ales membru al comitetului central al Partidului Național Român din Transilvania, a mers la Viena cu delegația Memorandului, a făcut parte din lotul fruntașilor români acuzați și condamnați la închisoare, primind o condamnare de doi ani și jumătate.

A fost închis la Vác (iulie 1894–septembrie 1895), de restul pedepsei fiind grațiat. Acasă, la Alba Iulia, hărțuit permanent de autorități și de naționaliștii maghiari, pentru implicarea sa în lupta pentru drepturile românilor, a continuat, pentru tot restul vieții sale, să militeze activ pentru scopurile politice românești din Transilvania și pentru Marea Unire. Cu toate că nu a fost o personalitate de primă mână în timpul vieții sale, este considerat cel mai important om politic român al timpului, din județul Alba.

1856: S-a născut publicistul Constantin C. Bacalbaşa  (autor al lucrărilor “Bucureştii de altădată” şi „Capitala sub ocupaţia duşmanului”; (m. 5 februarie 1935).

A studiat doi ani la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a părăsit-o pentru cariera de ziarist (1879). 

A fost redactor principal la publicațiile Emanciparea și Adevĕrul, a colaborat la Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Dimineața, Universul, Literatorul, Lupta, Narațiunea. A fondat ziarele: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul.

A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800, Bucureștii de altădată, Capitala sub ocupatia dușmanului, Peticul lui Berechet.

  1862: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Înaltul Decret domnesc nr. 4629, actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari din Armată, în urma căruia lua naştere ramura medicinei militare  specializată în asigurarea sănătății efectivelor de militari români , atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor Armatei.

Foto: Monumentul Eroilor Sanitari din Bucureşti

21 august este în ţara noastră „Ziua Medicinei Militare”.

1874: S-a născut la Crăieşti, Galaţi,  compozitorul, dirijorul şi profesorul Ioan Bohociu; (m. 13 aprilie 1944, Vida, Ilfov).

A urmat cursuri la Conservatorul Bucureşti (1893-1897), , perfecţionându-se la Leipziger Konservatorium (1901-1903). Paralel a urmat Şcoala superioară de comerţ din Bucureşti (1893) şi Facultatea de chimie din Bucureşti (1903).

A fost un apreciat autor de muzică simfonică („Poemă romantică”, „Rondoletto pt. orchestră”), muzică de cameră, corală si  vocală, dirijor la corul Episcopiei din Galaţi, la corul şi orchestra Societăţii de gimnastică din Galaţi, fondator (1916) şi dirijor (1916-1919) al Orchestrei simfonice din Galaţi.

A dirijat Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice din Bucureşti (1907), Orchestra Sindicatului Muzical din Bucureşti (1919), precum şi alte formaţii corale şi instrumentale din ţară. 

A publicat studii, articole, memorialistică, polemici în „Gazeta artelor”si culegeri de folclor.
A fost distins cu Menţiune la premiul de compoziţie „George Enescu” (1913).

1875: S-a născut  la Craiova, profesorul şi entomologul român Gheorghe Fințescu; (m. 1948, Iași).

Entomolog, profesor, membru al Societății entomologice a Franței, al Societății științifice și medicale din Rennes, al Societății entomologice din Brazilia.

A urmat Facultatea de Științe din București (licențiat în 1895). A fost numit profesor suplinitor la Bârlad, s-a transferat, apoi, la Liceul Național din Iași, unde a rămas toată viața.

A desfășurat o rodnică activitate didactică și științifică în domeniul entomologic, timp de peste 30 de ani, publicând circa 40 de lucrări. Notele și memoriile le-a publicat în Bulletin de la Société Zoologique de France, Insecta, Buletinul Agriculturii, Foaia Agricultorilor, etc.

Din opera sa: Entomologie horticolă, Contribution à la biologie de l’hémiptère Capsus mali, Contribution à l’étude de la biologie d’Hyponomenta malinella en Roumanie, Fluturele Aporia crataegi în Iași.

1882: S-a născut omul de ştiinţă Augustin Maior, realizatorul primei instalaţii experimentale din lume de telefonie multiplă pe o linie reală, cu 5 căi, la o distanţă de 15 km, în anul 1907, înaintea brevetării sistemului de telefonie multiplă (1911) de către americanul C.O. Squier; (d.3 octombrie 1963).

În luna noiembrie 1905 a fost  angajat prin concurs  inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze.

Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.

A înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegrafie şi telefonie din Transilvania (1919).

1885: A murit  Mihail Gheorghiade Obedenaru, medic şi diplomat român de carieră.

S-a preocupat de economia, antropologia şi folclorul popoarelor de origine latină; (n.Bucuresti, in Principatul Muntenia, 1839).

1896: S-a născut la Piatra Neamț matematicianul Alexandru Pantazi, fost membru al „Societăţii Române de Ştiinţe, fost asistent al marelui matematician român Gheorghe Țițeica la Seminarul de Geometrie Analitică, și simultan la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat.

A fost și suplinitor, apoi, prin concurs, titular la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, unde a profesat până la încetarea sa din viață.

A susținut și cursuri de Geometrie Analitică, Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei la Universitatea din București, Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929, a fost membru al colectivului Gazetei Matematice și din delegația de conducere a acesteia.

Ca membru al Societății Române de Științe, a fost secretar și redactor al buletinului societății, președinte al Societății Române de Matematici.

A fost membru al colectivului de conducere al„Gazetei Matematice”, iar în anii 1942 şi 1942 a făcut parte din delegaţia de conducere a acestei reviste; (d.  4 noiembrie 1948).

1902: S-a născut la Galați, regizorul Paul Călinescu, pionier al cinematografiei româneşti instituţionalizate, autor al primelor filme de actualitati.   

A absolvit Academia comercială din Bucureşti în anul 1930.

Primul  film pe care l-a  regizat a fost “România” (1934).

A scris scenariul filmului “Titanic vals” (1964) – în colaborare cu Tudor Muşatesc; (m. 25 martie 2000, Bucuresti).

1921: S-a născut actorul de revistă Gioni Dimitriu.

A jucat în multe filme precum “Dragoste la zero grade” (1964), “Drumul oaselor” (1980) etc.; (m. 16 decembrie 2003).

1925: S-a născut Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori români, de origine aromâna.

A avut o activitate bogată în teatru, TV, film, unul dintre filmele sale de referinţă fiind “Actorul şi sălbaticii” (1975).

A murit în urma  marelui cutrmur care a zguduit Romania la  4 martie 1977.

1928: S-a născut la Techirghiol, jud.Constanta, actorul de comedie Jean Constatin ; şi-a câştigat o deosebită popularitate în teatrul de revistă şi prin apariţiile în emisiunile de divertisment TV (din filmografie“B.D. la munte şi la mare”, “Secretul lui Nemesis”, “Punctul zero”) .

In anul 2003, Consiliul Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, i-a acordat o Clachetă de aur şi o medalie jubiliară « Magna cum Laudae », iar UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă. A decedat la 26 mai 2010, la Constanța.

1938: La Bled (în Iugoslavia) a avut loc în zilele de  21 şi 22 august, ultima sesiune a Consiliului permanent al Micii Înţelegeri (Mica Antantă), pact politico-militar regional încheiat între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia în perioada 1920-1921, la iniţiativa lui Nicolae Titulescu, cu scopul de a asigura respectarea tratatelor de pace de la sfârşitul primului război mondial, de a menţine statu-quo-ul teritorial şi de a crea un sistem de alianţe defensive.

Pactul s-a  destrămat după ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă, în martie 1939.

1941: S-a născut în Bucuresti, actriţa româna de teatru si film, Ilinca Tomoroveanu, o nepoată a poetului Octavian Goga.

A studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti , la clasa profesorului Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit în 1964.

Încă de pe  băncile facultăţii, a debutat în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu).

În ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucureşti si îşi face debutul pe scenă în piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu.

  Din anul 2005 este director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde își continuă și cariera de actor.

În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 este membră în senatul UNITER.

A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

1945: Încurajat de declaraţia guvernelor SUA, Marii Britanii şi URSS, la Conferinţa de la Potsdam despre necesitatea unor „guverne democratice” recunoscute în ţările foste satelit ale Germaniei, regele Mihai I a cerut demisia Cabinetului Groza, pentru a se putea constitui un nou guvern, reprezentativ.  

In urma opoziției primului ministru, suveranul refuză să mai contrasemneze decretele-lege („greva regală”, până la 6 ianuarie 1946).

In absenţa semnăturii regale, acestea deveneau nule din punct de vedere constituţional.

Suveranul, încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie reprezentate forțele democratice din țară. 

În toată această perioadă (21 august 1945–7 ianuarie 1946), Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate. Prin grevă, Regele a invalidat de jure decretele Guvernului, refuzând să le sancționeze și să le promulge prin semnătura sa. Conform Constituției democratice din 29 Martie 1923, în vigoare la acea dată, un act putea dobândi putere de lege numai prin acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare: Senatul, Adunarea Deputaților și Regele, iar acesta din urmă „poate refuza sancțiunea sa”.

 1955: Între orele 20:00 şi 22:00, a avut loc prima emisiune experimentală de televiziune din România.

Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a fost difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”.

La ora 20:00, primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Stiber: Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”.

Au fost difuzate un jurnal de actualităţi , o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme.

Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică.

Emisiile au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme.

Televiziunea Română a început să emită regulat la 31 decembrie 1956 într-un studio improvizat din Floreasca, Str. Moliere nr.2.

Aici s-a transmis prima emisiune de televiziune din România – un film pe peliculă.

În 1957, primul an de emisie, a avut loc prima transmisie exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de cantaretul francez  Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca.

1959: A intrat în funcţiune, la Institutul de Fizică Atomică, un betatron (betatronul BOB), primul accelerator conceput şi realizat în întregime în România (în 1968 va fi pus în funcţiune, tot la IFA, un accelerator liniar de electroni cu undă progresivă, iar în 1972, un accelerator electrostatic de ioni de tipul Van de Graaff tandem).

1965: În  România  comunistă este adoptată o noua Constituţie si este proclamată Republica Socialistă România.

La 30.XII.1947 după ce  regele Mihai a fost silit să abdice şi să părăsească ţara,  Adunarea Deputaţilor a adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată Republică Populară şi adoptă o nouă Constituţie.

În 1965, Marea Adunare Naţională, întrunită în sesiune extraordinară, aprobă schimbarea denumirii statului în Republica Socialistă România (din Republica Populară Română).

 În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România.

Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.

Imnul RSR a fost Te slăvim, Românie! (1965–1977) și Trei Culori (1977–1989).

1967: La Madrid se reuneşte, sub conducerea lui Horia Sima, “Congresul Legionar”.

Foto: Horia Sima

S-au comemorat 40 de ani de la întemeierea Legiunii. Au participat delegaţi ai tuturor grupărilor legionare din alte ţări.

Legionarii s-au adunat la Majadahonda, unde s-a săvârşit o slujbă religioasă şi apoi s-a împărţit o insignă comemorativă.

Au vorbit cu acest prilej Horia Sima şi reprezentanţii grupurilor legionare din alte ţări.

S-a organizat si un pelerinaj la Valle de los Caidos şi la Alcazarul din Toledo, unde s-au depus coroane de lauri.

Tot cu acest prilej s-a dezbătut şi aprobat o „Declaraţie politică a mişcării legionare”, care a fost publicată.

1968: La Bucureşti s-a desfăşurat un uriaş miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei de către trupele a cinci state participante la Tratatul de la Varşovia (URSS, Polonia, RDG, Ungaria şi Bulgaria), la care au participat peste 100.000 de cetăţeni ai Capitalei.

 În noaptea de 20/21 august, forțe militare din statele Pactului de la Varșovia, cu excepția RP Albania și a RS România (URSS, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia.

Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice și un număr mare de trupe au ocupat această țară.. 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

La București s-a desfășurat un uriaș miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei, la care au participat peste 100.000 de cetățeni ai Capitalei. România a condamnat public invazia sovietica și a trecut la înarmarea populației, ca răspuns la posibilele represalii sovietice.

România  a condamnat public invazia  sovietică şi a trecut la înarmarea Gărzilor Patriotice, ca răspuns la posibilele represalii sovietice.

1978: A avut loc inaugurarea oficială a Muzeului Colecţiilor de Artă din Bucureşti.

A fost constituit iniţial ca secţie a Muzeului Naţional de Artă al României, având ca scop reunirea tuturor colecţiilor de artă particulare devenite publice. 

Muzeul a funcţionat până în 1986, fiind redeschis circuitului public la sfârşitul anului 2003 .

1980: Intră în producţie, la Slatina, primul laminor românesc de folii de aluminiu (conceput şi realizat integral în ţară).

1980: S-a născut Razvan Florea, primul înotător din România care a urcat pe podiumul olimpic, după câştigarea medaliei de argint la Campionatele Europene din 2004.

1991: A încetat din viaţă la Bucuresti, Eugen Jebeleanu, academician, poet, publicist şi traducător român.

A absolvit  Facultatea de Drept la Bucureşti si a  debutat în 1927 cu poezii la revista Viaţa literară, condusă de I. Valerian.

În anii ’30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureşteană de stânga.

Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă din timpul regimului comunist.

Poemul său, „Surâsul Hiroshimei”, a fost tradus în numeroase limbi şi este recitat ori cântat şi acum în amfiteatrele din America Latină şi Europa.

A fost laureat al premiului de poezie „Etna Taormina” din Italia (1971) şi al premiului Herder din Austria (1973).

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1955 si  membru titular din 1974.

Poemele sale continuă să fie traduse şi publicate, mai ales în SUA şi America Latină, dar şi în Republica Moldova; (n. 24 aprilie 1911, Campina).

2008: A murit la Palma de Majorca, in Spania, Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri român stabilit în Italia; (n. 20 iunie 1917, Lugoj).

A absolvit cursurile Universitatii din Bucureşti, de la care a obţinut licenţa în drept, în anul 1938.

După absolvirea serviciului militar  ca artilerist, Institutul Italian de Cultură îi acordă, în anul 1940, o bursă de studiu în Italia.

După ce termină a doua facultate, la Universitatea din Roma, unde a studiat ştiinţe politice şi economie, Drăgan îşi dă doctoratul în jurisprudenţă, tot la Roma, unde il  cunoaste pe Giorgio del Vecchio, filosof al dreptului. Proaspătul doctor în jurisprudenţă Drăgan a tradus în limba română lucrarea lui del Vecchio „Lecţii de filozofia dreptului”.

A fost atras de idealurile Gărzii de Fier, şi  a reprezentat în interiorul acesteia un curent de opinie corporatist.

În 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste.

După al doilea război mondial, în 1948, a fondat o companie de distribuţie a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas. 

În urma venirii la putere a Partidului Comunist Român, i-a fost  interzisă pentru 30 de ani revenirea în România.

Deşi simpatizant al Gărzii de Fier, devine un colaborator semioficial al lui Ceauşescu şi al regimului comunist, ca rezultat având acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, documente pe care le-a folosit într-o carte în care îl pune într-o lumină favorabilă pe acesta.

În 1967 a pus bazele “Fundaţiei Europene Drăgan”, fundaţie care declară ca scop promovarea „valorilor civilizaţiei româneşti”.

 În semn de recunoaştere a activităţii culturale desfăşurate de Iosif Constantin Drăgan, (ca economist, tracolog, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei Europene Drăgan), la 7 octombrie 1980, Universitatea din Timişoara l-a numit profesor asociat.

După Revoluţia Română din 1989 le-a dat suport financiar lui Eugen Barbu şi lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-şi lansa revista România Mare .

Împreună cu Vadim Tudor a fost fondatorul în 1990 al „Ligii Mareşal Ion Antonescu”, mai târziu redenumită „Liga Mareşalilor”, în urma schimbărilor din legislaţia română legate de cultul personalităţilor vinovate de crime împotriva umanităţii .

A  două edituri (Nagard în Italia şi Europa Nova în România), o universitate privată (al cărei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondată în 1991 la Lugoj), o staţie TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeşteptarea) şi un cotidian local (Renaşterea Bănăţeană) – toate în România.

De asemenea a mai finanţat construirea lângă Orşova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa).

În 1995, la vârsta de 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu Daniela Veronica Guşă  (aceasta având la momentul respectiv 22 de ani), fiica generalului Ştefan Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

  A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A editat buletinul istoric „Noi tracii”.

În anul 2005 a ocupat  locul doi în topul celor mai bogați români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari.

Conform aceleiași reviste, în 2006 a urcat pe primul loc, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

 2010: A murit fostul lider comunist Gheorghe Apostol, un  reprezentant al oligarhiei staliniste dogmatice din anii ’50 care, după moartea lui Gheorghiu Dej, a fost  principalul contracandidat al lui Nicolae Ceauşescu la conducerea PCR ; (n.16 mai 1913, localitatea Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi).

Conflictul său cu Ceauşescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică, fiind expresia luptei pentru putere din sânul partidului comunist.

Ca urmare a opozitiei  lui Ion Gheorghe Maurer, care ca prim-ministru al României îl prefera pe Ceauşescu, ambiţiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite.

Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice faţă de Ceauşescu şi Maurer.

La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment deţinea funcţia de secretar al Comitetului judeţean Galaţi, şi a fost eliminat din conducerea partidului.

Ca urmare a avut o perioadă de inactivitate politică, fără să mai deţină vreo funcţie, după care a fost numit ca ambasador în Argentina.

În ultimii ani ai regimului comunist, exclus din toate cercurile puterii comuniste, Apostol a fost iniţiatorul „scrisorii celor şase”. care a fost publicată de către mass-media din Occident în luna martie a anului 1989.

După Revoluţia din 1989, Apostol a dat o serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceauşescu că ar fi cerut Securităţii să însceneze mai multe accidente de maşină în vederea eliminării sale fizice.

2011: A decedat filosoful Constantin I. Gulian; studii de etică, teoria culturii, antropologie filosofică, istoria filosofiei universale şi româneşti; membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 1914).

2012: A murit Maria Simionescu, antrenoare federală a loturilor de gimnastică ale României şi arbitră internaţională de gimnastică, fostă vicepreşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică, fondatoare (împreună cu soţul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Gimnastică din Oneşti, unde a creat o şcoală unică cu acest profil în ţară, care a fost ulterior duplicată la Deva.

A contribuit direct la obţinerea de către gimnastele române a 234 de medalii, la competițiile internaționale; (n. 1927).

2012: Curtea Constituţională a României, a invalidat cu majoritate de voturi, referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, pe motiv că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.

La 6 iulie 2012, Parlamentul a votat în favoarea suspendării președintelui României Traian Băsescu, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție.

A urmat o serie de măsuri: revocarea din funcție a Avocatului Poporului, înlocuirea prin votul plenului a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților.

Referendumul s-a ținut în 29 iulie. După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României, Curtea Constituțională s-a pronunțat, pe 21 august 2012, în privința invalidării acestuia, constatând, cu 6 voturi contra 3, că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.

Pe 27 august 2012, această Decizie a CC a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel încât, preşedintele suspendat de Parlament,Traian Băsescu, dezavuat de imensa majoritate a participanţilor la Referendum, s-a întors la Palatul Cotroceni.

2016 : A incetat  din viata, dupa o grea  suferinta, Marin Moraru , unul dintre cei mai iubiţi actori ai teatrului şi cinematografiei romaneşti.

S-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în oraşul Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea.

După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) şi laTeatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, unde este actor şi în prezent.

Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.

2017: A murit Petre C. Baciu, fost membru al mişcării legionare, participant la luptele de eliberare a Ardealului de Nord şi la mişcarea de rezistența anticomunistă; (n. 1922).

A efectuat 13 ani de detenţie, trecând prin multe închisori comuniste şi a scris câteva volume de versuri și memorialistică.

Născut la 12 iulie 1922 la Bacău, Petru Baciu a militatîn perioada liceului în Frăţiile de Cruce, alături de viitoare personalităţi precum  marele actor Ernest Maftei. 

 A luptat pe frontul de vest, pentru dezrobirea Ardealului de Nord.

 Organizează structurile clandestine de rezistenţă, alcătuite din echipe de acţiune instruite să lupte împotriva comuniştilor atunci când aveau să primească ordin.

Între 1945 şi 1947, Petru Baciu şi Gheorghe Unguraşu au coordonat constituirea depozitului de armament de pe Vârful Uturea Mare, de lângă localitatea Solonţ, unde urmau să se retragă sute de studenţi, pentru a constitui forţe de gherilă, în momentul începerii unui eventual război între Occident şi URSS.

Arestările declanşate de comunişti la 14-15 mai 1948 au zădărnicit aceste planuri, majoritatea legionarilor din Bacău fiind arestaţi în acea noapte.

Scăpaţi de arestări, Petru Baciu şi Gheorghe Unguraşu, alături de alţi susţinători din satele de sub munte, s-au retras în munţi, încercând să apere depozitul de armament de pe Uturea Mare, fără succes însă, din cauza folosirii de către Securitate, drept scuturi vii, a camarazilor deja arestați.

Petru Baciu a fost arestat de Securitate la începutul lui decembrie 1948, în București, împreună cu un grup care urma să treacă ​frontiera clandestin.

 După anchete îndelungate  și deosebit de dure, va trece pe rând, până în 1964, prin cele mai cumplite închisori și lagăre politice ale României comuniste: Jilava, Suceava, Pitești, Aiud, Canalul Dunare-Marea Neagra, Periprava etc.

Eliberarea deținuților politici în 1964, ca urmare a presiunilor internaţionale asupra guvernului comunist de la București, nu a însemnat – pentru mulţi opozanţi ai regimului – sfârșitul calvarului.

În 1976, Petru Baciu a fost din nou arestat, că urmare a intransigenței sale față de regimul comunist și refuzului constant de a colabora cu Securitatea.

Va fi condamnat din nou și va executa încă o pedeapsa grea, până în 1983, cea mai mare parte în Zarca Aiudului.  

Revoluția din 1989 îl găsește pe Petru Baciu pregătit să reia lupta, alături de vechii luptători băcăuani care s-au reorganizat mai întâi în cadrul filialei băcăuane a AFDPR.

În 1992 el va susține înființarea Fundației Buna Vestire, o organizație civică a veteranilor Mișcării Legionare.

Din 1993, va coordona filiala Bacău a reînființatului Partid „Totul pentru Țară”, care din 18 septembrie 2014 funcţionează legal, ca urmare a Hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, iar asumarea trecutului legionar nu mai poate fi considerată fascism.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Tadeu; Sfinții Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust.

Sfântul Apostol Tadeu – Icoană sec. XX, pictor M. Manetta (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro.

Sfântul Apostol Tadeu  a facut parte din cei saptezeci de Apostoli. Sfantul Tadeu a primit botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul. Ajunge in Edesa, locul sau de nastere, dupa Invierea si Inaltarea Domnului.

Aici ii va darui lui Avgar, dupa fagaduinta Mantuitorului, Sfanta Mahrama. Avgar, sarutand acest chip nefacut de mana omeneasca, s-a vindecat de lepra, apoi a primit botezul.

În urma acestei minunate vindecari, poporul a lepadat credinta in idoli si s-a botezat. Asa s-a luminat cu Hristos, toata cetatea Edesei.

Sfântul Apostol Tadeu a predicat Evanghelia in Siria si Fenicia. A trecut la cele vesnice in Berit, cetate din Fenicia.

În anul 377, moaștele sale au fost aduse in Constantinopol.

Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust

  Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust. au suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian.

Persecuțiile sângeroase împotriva creștinilor au fost pornite de către împărații romani, care considerau creștinismul ca un pericol pentru însăși existența statului roman păgân de atunci.

În acele vremuri, în statul roman, religia era strâns legată de viața politică și socială. Cetățenii romani aveau obligația de a cinsti pe zei și a le aduce jertfe, rigori pe care creștinii nu le îndeplineau.

Au fost foarte mulți împărați romani care au declanșat persecuții sângeroase împotriva creștinilor printre care și Dioclețian (284-305).

În anii 303-304 Dioclețian a dat patru edicte împotriva creștinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcașurilor de cult, interzicerea adunărilor creștine, uciderea preoților și chiar a credincioșilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni.

Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâșierea trupului cu cioburi ascuțite, arderea cu fier înroșit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia.

Preotul Romulus, diaconul Silvanus (Silvan), diaconul Donatus (Donat) și fratele său Venust au primit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium.

Tuturor li s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că au mărturisit că sunt creștini și au refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/21/o-istorie-a-zilei-de-21-august-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.
10. istoriculzilei.blogspot.ro
11.  www.buciumul.ro/ s-a-stins-un-luptator ;
12. CreștinOrtodox.ro.