CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 22 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 august în istoria noastră

1233: Este menționat  într-un document din timpul regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205–1235), nobilul Luca, primul Ban de Severin cunoscut.

Banatul Severinului a fost o formaţiune politică, militară şi administrativă cu statutul de MARCĂ în cadrul sistemului defensiv antiotoman al regalităţii medievale maghiare.

A reunit teritorii din vestul Olteniei şi din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reşedinţa la Severin. Banatul Severinului a fost disputat de Ţara Românească şi Ungaria.

1233 Banatul De Severin

Banatul Severinului (Banatus ZewriniensisTerra Zeurino sau Țara Severinului) a fost o formațiune politică, militară și administrativă cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman al regalității maghiare medievale. Cuprindea Carașul și o fâșie din Ardeal, țara Hațegului, ținutul Amlașului și o parte limitrofă din Oltenia (Mehedinți), o parte din Gorj și din Vâlcea, întinzându-se pe ambele laturi ale munților) de la Dunăre până la Olt.

  Titlul de „Ban”, acordat neîntrerupt pe parcursul a 300 de ani în istoria Severinului atâtor personaje importante din istoria europeană, nu era o simplă titulatură onorifică ci sublinia rolul ei militar şi politic de excepţie în apărarea graniţelor dunărene.

Pe lângă autoritate, titlu de cavaler al Ordinului Dragonului, titlul de Ban de Severin se bucura şi de o serie de avantaje materiale, în primul rând prin sumele cu care această demnitate era remunerată.

După nobilul Luca se cunoaşte numele altui ban maghiar de Severin, Ştefan. Numit de Regele Bela al IV-lea (1235–1270), funcţia sa va fi preluată de Ioan.

Conceput ca o Marcă de graniţă a regatului maghiar, Banatul de Severin avea drept scop apărarea, consolidarea şi extinderea autorităţii coroanei maghiare la sud de Dunăre.

La maxima lui întindere a cuprins teritorii din vestul Olteniei şi din estul Banatului. Era condus de un ban, cu reşedinţa în Cetatea Severinului.

Banatul Severinului a fost disputat politic între Ţara Românească şi Ungaria, iar religios între catolici si ortodocşi.

1233 Cetatea Severinului

Foto: Cetatea Severinului Sursa: http://historymaps.ro/?tag=banatul-de-severin

Domnitorul muntean Mircea cel Bătrân a avut şi el titlul de Ban de Severin.

În 1408, Sigismund îl numeşte Ban de Severin pe renumitul Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu numele de Pipo di Ozora, cavaler ca şi Vlad Ţepeş al Ordinului Dragonului.

În 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron şi Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetăţii şi a Banatului de Severin.

În timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457), şi a lui Matei Corvin (1458-1490), urmează o perioadă în care printre Banii Cetăţii Severinului sunt nobili maghiarizaţi şi catolicizaţi de origină română: Mihail de Cerna care a avut o continuitate de opt ani în funcţie, între 1446 şi 1454, fiind dublat în 1449 de vărul său Vasile de Cerna, iar între 1452 şi 1454 de un alt nobil român bănăţean, Petru Danciu de Caransebeş.

La fel, Ştefan şi Mihail de Mâtnic în 1459 şi respectiv 1467 vor contiuna şirul Banilor de Severin.

Alţi Bani severineni de origine româna sunt: Ladislau Ficior de Haţeg şi Gheorghe Mare, care pentru buna guvernare a Severinului este numit ulterior, Ban de Belgrad.

După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severinului a fost divizat. Partea răsăriteană (începând de la Vârciorova) a trecut sub jurisdicţia domnitorilor munteni, iar în partea apuseană (începând de la Orşova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj – Caransebeş.

1376: Orașul Lugoj a fost atestat documentar pentru prima dată.

Lugoj, podul de fier | singur, singur, singur, intr-un han departe, doarme  si hangiul, zarile-s desarte...

Așezarea facea parte dintr-un district românesc, care și-a păstrat, și prin privilegiile și autonomia date de diplomele regilor maghiari până în secolul al XVI-lea. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii treceau deseori Dunărea, invadau Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, pe când era comite de Timiș, Ioan Huniade, a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.

Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor.

1456: Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Drăculea , l-a înfrânt şi ucis pe Vladislav al II-lea, începându-și domnia în Muntenia.

Vlad Ţepeş (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1456 – 1462 şi 1476.

1513: Tătarii năvălesc în Moldova

1513 Letopisețul Țării Moldovei - Grigore Ureche

Vă leato 7021 [1513] avgustu 22 de zile, pre aceasta vreme, Mendi Ghirei hanul au prădat Litva, pănă la Vilna, de multă pagubă au făcut și mulți robi au luat. Așijdirea pre aceiași vreme, Bet Ghirei ficiorul hanului au intratu la Moldova, de au prădat țara pănă la Iași și au arsu târgul și ținutul Cârlegăturii și au ajunsu și pănă la Dorohoiu și pănă la Ștefănești. Iară alții au prădat în jos la Lăpușna și la Chigheciu și de sârgu vrându să iasă cu robii, în Nistru multe suflete au înecatu și robi și și de ai sei. Iară asupra lor trimiseasă Bogdan vodă pre Corpaciu hatmanul său, de i-au lovitu cu o mie de oameni și nesocotit dându războiu vitejaște, au căzut de ai noștri șapte sute, iară trei sute au scăpat. Iară tătarii cu pagubă mai multă de apă decâtu de oaste au avut, s-au întorsu la Piericop. Iară Bogdan vodă îngrozindu-să de acea pagubă, au trimis la craiul leșăscu soli, de au poftitu ajutor împotriva tătarilor, de vor vrea să vie de iznoavă, ca să să apere, alta pentru ca să-i sloboază solii, să treacă la Moscu și de toate i-au făcut craiul pre voie” (Grigore Ureche – Letopisețul Țării Moldovei)

1531: In bătălia de la Obertin, domnul moldovean Petru Rareș a fost înfrânt de poloni.

1531 Bătălia De La Obertyn

Trupele poloneze comandate de  hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) au recucerit Pocuția, de la moldoveni, după ce Petru Rareș invadase Pocuția în 1530.

1579 : A murit la Padova, în Italia compozitorul ardelean  (30 mai 1507, Brașov).

Valentin Bakfark | Discography | Discogs

A fost și un virtuoz al lăutei celebru în epocă.

1785: Promulgarea patentei lui Joseph al II-lea ,împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană 1765-1790,(şi rege al Ungariei şi Boemiei, 1780-1790) de „desfiinţare a iobăgiei în Transilvania”, prin care li se recunoştea ţăranilor dreptul de strămutare şi se interzicea alungarea lor de pe moşie fără un motiv legal.

Iosif al II-lea | ISTORII REGĂSITE

În urma răsunetului european avut de Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, împăratul Iosif al II-lea a emis ordonanța prin care li se recunoștea țăranilor iobagi dreptul de strămutare. Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman a vizitat în mai multe rânduri Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.

A emis mai multe legi reformatoare dar, după moartea sa, toate au fost abrogate.

Suprimarea definitivă a iobăgiei a avut loc abia în 1848

1802: A murit la Hălmeag, Comitatul Târnava Mare, Transilvania, eroina moților Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Munții Apuseni; d.Șercaia, Brașov – cca. 1858.

În anii 1840–1847, a militat pentru drepturile iobagilor prin petiții adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum și prin memorii susținute personal la Curtea de la Viena, cerând, în numele moților, înlăturarea abuzurilor autorităților vremii. 

Dată fiind nepăsarea autorităților locale și centrale la cererile moților, Ecaterina Varga a îndemnat populația din Munții Apuseni la nesupunere și împotrivire pe față. Autoritățile, nemulțumite de revendicările ei, au dispus să fie prinsă, fiind urmărită ca instigatoare.

Andrei Șaguna, pe atunci vicar episcopal, a ajutat la predarea ei către autorități, răpind-o și astfel trădând-o, la 17 ianuarie 1847, în localitatea Bucium Poieni. A fost închisă la Aiud și la Alba Iulia, timp de aproape patru ani, fără judecată. Procesul a avut loc în 1851, a fost condamnată la încă trei luni de închisoare și apoi exilată în satul său natal, Hălmeag. Se presupune că și-a trăit restul vieții acolo.

1820: S-a născut la Bârlad, omul politic român Manolache Costache Epureanu.

S-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) şi al Adunării Elective a Principatului (1858).

Imagini pentru Manolache Costache Epureanu photos

Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească.

Între 27 aprilie 1859 şi 3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru în Moldova, calitate în care a făcut primii paşi către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înfiinţarea unui batalion de geniu) şi a încercat înfiinţarea unor instituţii de credit (bancă naţională şi credit funciar).

Între 14 iulie 1860 şi 14 aprilie 1861 a devenit singurul prim ministru moldovean al Ţării Româneşti.

 A deţinut funcţia de prim-ministru în anii 1869, 1870 (guvernul „Cloşca cu puii de aur”) şi 1876. În ultima sa guvernare, Epureanu, împreună cu Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, a acţionat în vederea realizării Independenţei pe cale diplomatică prin cunoscutul memoriu adresat puterilor europene.

Lui i se datorează reorganizarea cluburilor conservatoare şi înfiinţarea, de fapt, a Partidului Conservator, în februarie 1880.

 A decedat in  data de 7 septembrie 1880, la Schleangenbad, în Germania.

 1834: Aradul a primit în mod solemn titlul de Oraş Liber Regesc din partea împăratului Francisc I (atunci Aradul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar).După pacea de la Karlowitz din 1699, orașul Arad a intrat oficial sub stăpînirea Austriei. Autoritățile au transformat orașul în sediul regimentelor de graniță. La 12 aprilie 1834 a fost semnată de împăratul Austro-Ungariei, Francisc I, diploma prin care Aradul primea statutul de Oraș Liber Regesc.

Stema Aradului

Autonomia administrativ-fiscală obţinută prin ridicarea la rangul de Oraş Liber Regesc, a fost încununarea unui întreg secol de eforturi politice şi financiare depuse de comunitatea arădeană, care aspira la „eliberarea economică” şi a generat un avânt economic deosebit, care în următoarele decenii a adus prosperitate şi a făcut din Arad un  important centru economic al Transilvaniei.

La data de 21 august 1834, cu prilejul Sărbătorilor Aradului (17–28 august), a avut loc festivitatea oficială de atribuire a calității de oraș liber regesc. Se sărbătorește Ziua Municipiului Arad

1848: A fost fondat la Budapesta, în Ungaria, clubul politic Societatea Națională Română.

La 10/22 august 1848 românii aflați la Pesta s-au constituit într-un club politic intitulat Societatea națională română, sub conducerea lui Andrei Șaguna. Potrivit statutului, scopul acesteia era de a ține legătura cu organizațiile românești, precum și să editeze un organ de presă, urmărind organizarea forțelor politice românești din Banat și din vestul Transilvaniei.

1850: A încetat din viaţă poetul romantic bănăţean,  Nikolaus Lenau, autorul poemelor dramatice: “Savonarola” şi “Faust”; (n. 13 august 1802).

1862: S-a născut (la Kecskemet, Ungaria) Pósta Béla, arheolog (al epocii migraţiunii popoarelor) şi istoric al artei şi culturii.

A fost unul dintre primii cercetători ai epocii feudale timpurii din Transilvania; (m. 1919, la Cluj).

1890: A încetat din viaţă la Mircești, județul Iași, poetul, prozatorul și dramaturgul român Vasile Alecsandri, redactor şi proprietar al revistei “România literară”, membru fondator şi membru de onoare al Academiei Române, luptator pentru unirea principatelor române.

 A publicat prima culegere de poezie populară românească; (n. 21 iulie 1821, Bacău, Moldova).

Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în “Dacia literară“, și cu pieseta “Farmazonul din Hîrlău“.

După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”.

Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, “Doinele“.

Al doilea grup de poezii, “Lăcramioare“, apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace.

Ciclurile de poezii intitulate “Suvenire” (1853) și “Margăritarele” (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri.

Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale.

Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

1892: S-a născut la Turnu Severin, pedagogul si astronomul român Victor Daimaca,singurul astronom român descoperitor de comete; ( d. 20 mai 1969, Bucureşti).

Victor Daimaca – descoperitorul de comete (2010) | Zenovie Cârlugea

A obținut apoi licența în matematici la Facultatea de Științe a Univerității din București având ca profesori renumiți matematicieni și astronomi, printre care Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Țițeica, Anton Davidoglu, Nicolae Coculescu.

A lucrat o vreme ca funcționar la București însă dorința de a regăsi cerul înstelat l-a determinat să ocupe o catedră de matematică în Târgu Jiu.

Între anii 1929 – 1950 a fost profesor de matematică predând mai întâi la Școala de meserii din Vădeni și ulterior la Școala Normală de băieți din Târgu Jiu.

Din anul 1949 a lucrat la Institutul Astronomic din București.

Numele său este legat de descoperirea a două comete, ambele omologate de Uniunea Astronomică Internaţională şi singurele care poartă numele unui român:

 – cometa 1943c Daimaca, o cometă de mărimea 8 pe care a descoperit-o în 3 septembrie 1943 în constelaţia Lynx, pe linia α Geminorum – ε Ursa Mare , doar cu ajutorul unui binoclu ce mărea de 15 ori şi
– cometa 1943 W1 VanGelt-Peltier-Daimaca, cometă pe care Victor Daimaca a descoperit-o în data de 16 decembrie 1943 în regiunea sudică a constelaţiei Aquarius, concomitent cu alţi doi astronomi, sud-africanul Van Gelt şi americanul Peltier.

Pentru prima cometă descoperită, a primi din partea Societăţii astronomice a Pacificului din San Francisco (SUA), o medalie de bronz.

 La  30 iulie 1945 – cometa Kopf (ce a fost ulterior descoperită de un german, aceasta  purtând numele acestuia, deoarece telegrama lui Daimaca nu a ajuns în timp util la Copenhaga).

In onoarea sa, două străzi din Sectorul 1, Bucureşti, poartă numele lui Victor Daimaca.  

1895: Congresul Reprezentanților Naționalităților din Austro-Ungaria și Transilvania.

A avut loc, la Budapesta, la 10/22 august, Congresul reprezentanților națiunilor asuprite din Austro-Ungaria și Transilvania. S-a încheiat o alianță politică româno–sîrbo–slovacă și s-a constituit un Comitet de luptă împotriva politicii de maghiarizare forțată a națiunilor și a naționalităților din Austro-Ungaria.

1897: S-a născut la Arminciu, în Grecia,(într-o familie de aromâni), biograful şi eseistul Sterie Iamandi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pc483rintele-ilie-imbrescu.jpg

A ilustrat prin câteva lucrări de succes, o specie a literaturii de frontieră la modă în perioada interbelică: biografia; (m. 11 iunie 1981, Bucuresti).

Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numara : „Galeria oamenilor politici”, 1935 (Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A. C. Cuza, Constantin Argetoianu, M. Manoilescu); Eroii revoluţiei ruse”, 1937; „Galeria dictatorilor”, 1938; „Oameni şi fapte din istoria aromânilor”, 1940; „Iisus Mântuitorul” (vol. 1), „Activitatea şi învăţătura” (vol. 2); „Patimile, moartea si Învierea” (vol. 3), 1943;
„Arca lui Noe”, volum de eseuri.

1904: S-a născut sculptorul român Gheorghe D. Anghel, autorul bustului lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român din Bucuresti; (m. 7 aprilie 1966).

1906: Ion Bănescu, primarul Constanței a inaugurat Băile Mamaia.

1906 Băile Mamaia
1906 Mamaia. Cazinoul Vechi

Fosta plajă a Constanței,  La Vii, devenise impracticabilă odată cu construirea, din 1899, a noului port maritim.

Localitatea Mamaia, situată la nord de actuala stațiune, fusese inițial un sătuc dobrogean tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai.

Mamaia a fost construită pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol, după planul arhitectului francez Eduard Redon.Costumele de baie aveau mâneci iar pentru cei care doreau băi de mare existau cabine individuale, unele pentru femei și altele pentru bărbați.

1914: Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, îi cere telegrafic regelui Carol I al României (1866-1914) intrarea ţării noastre în război de partea Puterilor Centrale.

Regele Carol I îi răspunde că nu poate satisface cererea din cauza opiniei publice româneşti.

1917: Bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Ofensiva armatei germano-austro-ungare este oprită de armata română cu preţul unor grele pierderi. În cursul acestei bătălii cade eroic, la datorie, Ecaterina Teodoroiu, „Eroina de la Jiu” (n. 14.01.1894, satul Vădeni, azi Târgu Jiu).

 Nascuta  Cătălina Toderiu, s-a remarcat în luptele de pe Jiu.

In timpul bataliei de  la Varnița și Muncelu, ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele.

În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent.

A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!”

A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea.

Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu, în mormântul monument din centrul orașului.

1917:  S-a născut la Bacau, criticul şi istoricul literar Alexandru Piru, autorul lucrării “Istoria literaturii române de la început până azi”; (m. 6 noiembrie 1993).

Imagini pentru Alexandru Piru,photos

Alexandru Piru  a fost   profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din București si unul dintre asistenții lui George Călinescu, alături de Dinu Pillat și Adrian Marino, pînă la „radierea” (îndepărtarea) acestuia din Facultate, și a îngrijit re-editarea monumentalei „Istorii a literaturii române de la origini și pînă în prezent”, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982 de Editura Minerva.

Este de asemenea autorul unor importante lucrari de istorie a   literaturii române :”Istoria literaturii române de la origini până la 1830″ (publicată în 1977), Istoria literaturii române (publicată postum în 1994) și nu în ultimul rând foarte utila Istorie a literaturii române vechi, considerată a fi a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan.

 

Alexandru Piru este și autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 (apărută în 1968). În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

 1934: Marele diplomat Nicolae Titulescu, a fost numit şef al delegaţiei române, la cea de-a 15-a sesiune extraordinară a Societăţii Naţiunilor.

1941: Generalul Ion Antonescu, conducătorul României, a fost avansat la gradul de mareșal.

Ion Cristoiu: Mareşalul Antonescu despre îmbogăţiţii din Afacerile cu statul

1956: S-a născut în localitatea Balotești, Ilfov, sculptorul, desenatorul și pictorul Marian Zidaru.

Marian Zidaru expune la Galeria Hart | RFI Mobile

A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice din Craiova, și ulterior pe cele ale Universității Naționale de Arte București. În 1985 a deschis prima expoziție personală importantă de sculptură și desen intitulată Rememorare sau Crăciun însângerat, organizată la Muzeul Satului din București. Între 1987–1990 la invitația preotului Nerva Florea, familia Zidaru s-a mutat la Ghelari (Hunedoara) unde a lucrat monumentul Poarta Împărătească, destinat intrării principale a Bisericii Ortodoxe din Ghelari, care îl înfățișa pe Arhanghelul Mihail învingându balaurii-demoni.

A fost asistent al catedrei de Sculptură a Universității Naționale de Arte din București. După 1990, a reprezentat România la importante manifestări artistice internaționale ca: Bienala Internațională de Artă din Sao Paolo (Brazilia, 1991), Bienala de la Veneția (Italia, 1995) și Bienala de Arhitectură, Pavilionul României, Veneția (2008).

Cea mai recentă expoziție personală a sculptorului s-a numit Victima și a cuprins o selecție de desene realizate în decursul celor 30 de ani de activitate. Din anul 2015 desfășoară o vastă activitate de ilustrator, ilustrând o serie de texte și opere din cadrul colecției Marile Texte ale Creștinismului editate de Editura Vremea. Este soțul sculptoriței Victoria Zidaru, împreună cu care a participat la conferințe și expoziții de artă. 

1963: S-a născut scriitorul si jurnalistul  român Bogdan Teodorescu.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1968: Marea Adunare Naţională a adoptat “Declaraţia cu privire la principiile de baza ale politicii externe a României”, transmisa parlamentelor si guvernelor din toate tarile lumii si Organizaţiei Naţiunilor Unite, declaratie  care sublinia coordonatele politicii de independenta ale tarii.

1969: A fost emis Decretul de reînființare a Academiei de Știinte Medicale din România.

1972 : A încetat din viaţă fizicianul Ştefan Procopiu, cercetător cu contribuţii importante în domeniile electromagneticii şi termodinamicii, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru titular al Academiei Române; (n.19 ianuarie 1890).

  A ajuns pe căi proprii la noţiunea de magneton înaintea fizicianului danez Niels Bohr şi independent de acesta (1912).

A  descoperit “Efectul Procopiu” de de polarizare a luminii. (n. 19 ianuarie 1890).

Ștefan Procopiu - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

A fost desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel .

1979: S-a născut la Bălți, în R.Moldova, cântăreața de muzică ușoară Natalia Barbu.

Natalia Barbu a devenit mamă pentru a doua oară. Prima imagine cu bebelușul  — Cotidianul

A lucrat cu formația Trigon într-un experiment jazz-folk de muzică alternativă. În 2006 a semnat un contract pe 3 ani cu casa de discuri Cat Music Records (Sony Music) din România. Printre cele mai mari succese ale sale se numără lansarea single-ului Îngerul meu în România.

Piesa s-a aflat pe poziția Nr. 1 în Romanian Top 100 pe o durată de 11 săptămâni, fiind mult mediatizată la MTV România.

A reprezentat Republica Moldova la concursul muzical Eurovision 2007, cu piesa Fight! și s-a clasat pe locul 10, câștigând astfel pentru Republica Moldova un loc în finală.

1981: A încetat din viaţă la Bucuresti, poetul avangardist Saşa Pană (pseudonimul lui Alexandru Binder); (n. 8 august 1902, Bucuresti).

A debutat literar in 1926 cu volumul de poezii simboliste „Rabojul unui muritor. Strofe banale”.

Scoate trei ani mai tarziu revista de avangarda „Unu” si infiinteaza o editura cu acelasi nume, unde va tipari volumele proprii si carti ale unor scriitori precum Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca si Vasile Dobrian.

Publica in 1930 volumul „Diagrame”, urmat de „Echinox arbitrar” in 1931 si de „Viata romantata a lui Dumnezeu” in 1932. Sasa Pana este autorul a numeroase oprere in proza de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem in proza si articol cu caracter de manifest.

Publica mai multe volume de proza cu caracter umoristic. Ii apare in 1966 prima antologie din opera sa poetica, „Poeme si poezii” si un volum de memorialistica de aproape 700 de pagini intitulat „Nascut in ’02: Memorii, file de jurnal, evocari” in 1973.

Sașa Pană a realizat si traduceri valoroase din operele lui Jean Cassou, Loys Masson si Paul Eluard. Din opera scriitorului Sasa Pana fac parte volumele de poezii: Cuvantul talisman (1933), Calatorie cu funicularul (1934), Iarba fiarelor (1937), Pentru libertate (1945), volumele in proza si publicistica: Sadismul adevarului (1936), A fost odata… si nu va mai fi! Nuvele de Sasa Pana (1949), Misiunea trebuie implinita (1950), piese de teatru: Asa intrece, inteleg si eu! (1949) si Teatru mic (1950).

1985: A fost inaugurat, la Bucureşti, Muzeul Ceramicii şi Sticlei.

Muzeul Ceramicii si Sticlei a fost adapostit in palatul de ceremonii al domnitorului Barbu Stirbei, pe Calea Victoriei, la numarul 107. In prezent, palatul se afla intr-o stare avansata de degradare. 

Tematica muzeului reliefeaza virtutile artistice ale prelucrarii lutului si face  o trecere prin toate etapele prelucrarii acestui material: vesela de uz casnic, sticlarie si portelanuri.

In anul 1988, in acest muzeu a avut  loc si prima editie a Salonului anual de sticlarie si ceramica.

1985: A încetat din viaţă la doar 54 de ani, la Sinaia, în urma unui atac de cord, marele actor român Octavian Cotescu; (născut la 14 februarie 1931, numele său la naştere era Octavian Coteţ.)

 

IN MEMORIAM Octavian Cotescu; Oameni, locuri, comori - PRwave - stiri  afaceri, stiri marketing, case studies, stiri PR

În toamna anului 1946, a susținut examenul de intrare la Conservatorul de Artă Dramatică ieșean reușind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”. A fost repartizat la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra.

În anul 1950, a susținut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ”Matei Millo” (noul njume al conservatorului ieşean).

După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București (Teatrul Municipal la acea vreme).

A facut parte din generaţia de aur a teatrului românesc si a jucat  în numeroase filme precum “Secretul lui Bachus”, “Buletin de Bucureşti”, “Eu, tu şi Ovidiu”.

Din anul 1966 a fost căsătorit cu actriţa Valeria Seciu, care îi fusese studentă între anii 1960-1964. Rodul iubirii celor doi a fost Alexandru, născut în anul 1968 şi devenit călugăr la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu, luând numele de Daniil.

Între anii 1975 – 1980, Octavian Cotescu a fost deputat în Marea Adunare Națională.

Începând cu anul 1960, a fost profesor și, din 1981, rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, printre cei mai buni studenți ai săi aflându-se Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, sau Maria Ploae.

În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.

Octavian Cotescu a trecut la Domnul, la doar 54 de ani, la 22 august 1985, la Sinaia, în urma unui atac de cord.

În anul 1993, la Editura Meridane, a apărut volumul care îi este dedicat, „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru.

Numele marelui actor se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti încrustate pe soclul ”Gongului Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului, amplasat pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului din centrul Capitalei.

1995: S-a născut la Timişoara, gimnasta Diana Bulimar. Este o gimnastă artistică română de talie mondială, participantă la Jocurile Olimpice de vară din anul 2012, medaliată cu aur în proba pe echipe la Campionatele Europene de Gimnastică de la Sofia, în anul 2014.

1999: A decedat Tudor Popescu, dramaturg, scenarist şi publicist român (“Satana cel Bun şi drept”, “O dragoste nebună, nebună, nebună”);(n. 8 septembrie 1930).

2000: A murit Hary Maiorovici, compozitor român, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură din Roma.

A compus muzica pentru mai mult de 100 de filme, fiind distins cu 17 premii internaţionale; (n.6 septembrie 1918).

2002: A murit în Neuchâtel, Elveția,  Horia Liman (Lehman), scriitor şi publicist elveţian de origine română; a fost distins cu premiul internaţional ‘‘Friedrich Schiller ’‘, în anul 1993, pentru două din romanele sale în limba franceză ‘‘ L’ echeance ”şi ‘‘ Les Bottes ”; (n. 12 septembrie 1912, la București, România,).

  A făcut parte din cercul „Sburătorul” si a fost redactor-șef al revistei „Contemporanul” (1946-1957).

A redactat si o „Antologie a poeților români din Occident”.  

 2002: A avut loc inaugurarea oficială a Casei Fotbalului Românesc, eveniment la care a participat preşedintele şi preşedintele de onoare al FIFA, Joseph Blatter, respectiv Joao Havelange şi preşedintele UEFA, Lennart Johansson.

2010: A încetat din viaţă boxerul Gheorghe Fiat, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1952, de la Helsinki; (n. 1929).

2011: Unicul papirus din România şi cel mai vechi  existent până acum în Europa, a fost predat oficial de specialiştii ruşi muzeografilor de la Mangalia.

Papirusul, descoperit în 1959 la Mangalia, fusese trimis la Moscova pentru restaurare şi conservare şi nu s-a mai ştiut nimic despre el timp de o jumătate de secol.

Acest papirus scris în limba greacă, este singurul descoperit în România şi singurul din Europa care s-a conservat în întregime. Mai există în Grecia bucăţi dintr-un papirus descoperit în 1962 la Derveni, care datează tot din secolul al IV-lea î.Hr.

Acesta însă  nu a supravieţuit în întregime de-a lungul secolelor. Din păcate, în ciuda eforturilor de conservare, papirusul descoperit la Mangalia în mormântul unui nobilul scit nu mai este în aceeaşi condiţie în care era în 1959.

2019: A murit la București, poetul și scriitorul român Florin Costinescu ; (n.  (16 mai 1938, Slobozia, Ialomița).

A fost licențiat al Facultății de Istorie de la Universitatea București (1964), membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978. A avut o bogată activitate publicistică-literară la principalele publicații de profil din România: Contemporanul, Luceafărul, România literară, precum și la Radio România și TVR.

Cărți de poezie publicate: „Ramura de veșnicie”, Ed. Eminescu”, 1974; „Numărătoarea de aștri”, Albatros, 1977; „Totdeauna iubirea”, Eminescu, 1979; „Marele semn al mirării”, Cartea românească, 1980; „Ochii pământului”, Ed. Militară, 1984; „Imperiul de corali”, Eminescu, 1986; „Cercul și inocența”, Cartea românească, 1987; „Nașterea zilei”, Albatros, 1989; „La umbra Corintului”, Eminescu, 1995; „101 poezii”, Viitorul românesc, 2001; „Nuferi blestemând”, Semne, 2010; „Sisif, dezlegarea de vină”, Tipo-Moldova, 2011; „Trecătorul și alte poeme”, eLiteratura, 2017. 

Cărți pentru copii: „Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan”, Ion Creangă, 1978; „Cum se dau nume copiilor”, Ion Creangă, 1983; „Cine l-a văzut pe Zdreanță?” etc.

2020: A decedat la numai 40 de ani, fotbalistul român Emil Jula; (n. 1980, Cluj – Napoca). A jucat la  Energie Cottbus, Oțelul Galați, Universitatea Cluj, MSV Duisburg, TuS Bersenbrück, pe postul de atacant.

Breaking News | A murit Emil Jula! Fostul atacant avea doar 40 de ani

Emil Jula, fost jucător la Universitatea Cluj, Oţelul Galaţi sau Energie Cottbus, a murit la doar 40 de ani.

A evoluat în perioada 1998-2006 la Universitatea, iar ulterior a plecat la Oţelul Galaţi, unde a stat două sezoane. În 2007, el a făcut parte din echipa care câştiga Cupa Intertoto.În 2008, a fost transferat de Energie Cottbus, formaţie la care a strâns 100 de meciuri, 29 de goluri şi 24 de pase decisive, 27 dintre aceste partide fiind în Bundesliga.

Tot în Germania, Jula a mai jucat pentru MSV Duisburg şi VfL Osnabruck. În 2013, după ce a avut o experienţă şi în Cipru, la Anorthosis, clujeanul s-a întors în fotbalul românesc, la Ceahlălul Piatra Neamţ, unde a stat un sezon, înainte să se întoarcă la U Cluj, respectiv Oţelul.

ANIVERSĂRI

„Ziua Municipiului Arad”  comemorează ziua de 22 august 1834 , zi în care Aradul a primit în mod solemn Titlul de Oraş Liber Regesc din partea împăratului Francisc I (atunci Aradul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar).

Imagine similară

Autonomia administrativ-fiscală obţinută prin ridicarea la rangul de Oraş Liber Regesc a fost încununarea unui întreg secol de eforturi politice şi financiare depuse de comunitatea arădeană, care aspira la „eliberarea economică” şi a generat un avânt economic deosebit, care în următoarele decenii a adus prosperitate generală şi a făcut din Arad unul dintre cele mai importante centre economice şi culturale  din Transilvania

Această dată a fost declarată zi festivă aniversară prin Hotărârea nr. 296 din 21 august 2004 a Consiliului Local al Municipiului Arad.  


 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Agatonic

Sfantul Mucenic Agatonic

Sfântul Mucenic Agatonic a fost cetățean al Nicomidiei. A convertit la crestinism  multi pagâni.

Din porunca imparatului Maximian (284-305), comisul Evtolmie ajunge in Nicomidia.

Aici, afland ca principele Nicomidiei devenise creștin, a poruncit ca acesta sa fie exilat în Tracia.

  Evtolmie au decis moartea multor crestini, dintre acestia îi amintim pe Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian.

Sfantul Agatonic a fost ucis in localitatea Silviria, impreuna cu principele Nicomidiei si alti creștini.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/22/o-istorie-a-zilei-de-22-august-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

22/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 21 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 august în istoria noastră 

1700: Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti, a primit de la Ţarul Petru I al Rusiei, crucea de cavaler al ordinului Sf. Andrei.

 Deși a întreţinut relaţii foarte bune cu Rusia, Brâncoveanu nu a încheiat cu ruşii o alianţă antiotomană, aşa cum făcuse domnitorul Dimitrie Cantemir al Moldovei,  deşi puternică familie a Cantacuzinilor şi mitropolitul Antim Ivireanul, ar fi dorit o astfel de alianţă, pentru că însemna apărarea de fapt a ortodoxiei,.

Domnul român a avut o politică de expectativă, pentru a nu trezi suspiciuni turcilor.

1723: A încetat din viaţă în Rusia, Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710- iulie 1711), personalitate culturală enciclopedică, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicologie; (n.26 octombrie 1673).

Lucrarea sa “Descrierea Moldovei” cuprinde prima hartă detaliată a Pricipatului Moldovei, unic document cartografic  timp de un secol, despre ţara pe care a condus-o.

Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir (https://harlau625.wordpress.com/2011/01/20/o-harta-a-moldovei-din-vremea-domului- dimitrie-cantemir/)  

Foto: Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir

Învăţatul domn moldovean a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi  a câştigat o binemeritată recunoaştere  europeană prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745).

Imagini pentru Dimitrie Cantemir photos

Ca domnitor al Moldovei (martie-aprile 1693; 1710-1711), programul său politic s-a  bazat pe ideea de independenţă şi unitate a ţărilor române, pe primul plan punând eliberarea Moldovei de asuprirea otomană.

După înfrângerea de la Stănileşti, pe Prut (1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al ţarului Petru I.

După domnia sa, va începe în Moldova epoca domniilor fanariote.

1813: Ţarul Alexandru l al Rusiei aprobă  proiectul de instituire a Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, căreia i-au fost subordonate şi bisericile din aşa numita Ucraina Hănească, sau a stepei Oceakovului, cu oraşele Ananiev, Tiraspol şi Odesa.

În urma anexării de către Imperiul Ţarist, în 1812, a teritoriului dintre Prut şi Nistru, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (fost exarh în Principatele Române în perioada 1808-1812) a fost însărcinat de autorităţile ruse să înfiinţeze aici o eparhie „care să nu mai aibă nici o legătură cu Mitropolia Moldovei, ci, dimpotrivă, să se organizeze după modelul eparhiilor ruseşti, urmând să fie subordonată Sinodului Bisericii ruse din Petersburg”.

 Drept urmare, mitropolitul Gavriil Bănulescu, stabilit în Basarabia, a început activitatea pentru înființarea unei noi episcopii. În august a adresat o scrisoare comandantului armatelor rusești, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie a înaintat un proiect de organizare a noii eparhii, către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 21 august 1813, proiectul a fost aprobat de țarul Alexandru I. În ucazul împărătesc se prevedea ca în noua eparhie să se aplice „obiceiurile locale, fiindcă s-a îngăduit poporului Basarabiei păstrarea vechilor sale drepturi moldovenești”. Cu acordul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa.

Comunitatea ortodoxă românească a fost supusă astfel unui proces inexorabil de centralizare şi rusificare, intensificat mai cu seamă după moartea mitropolitului Bănulescu-Bodoni (1821), când eparhia Chişinăului şi a Hotinului a fost condusă numai de ierarhi ruşi.

1818: A fost promulgat Codul de Legi al lui Caragea (”Legiuirea Caragea”), inspirat de Codul Civil austriac din 1811 şi de Codul lui Napoleon, (care, între altele, sporea obligaţiile ţăranilor clăcaşi faţă de stăpânii de moşii).

1818 Legiuirea Caragea

A fost ultimul act al epocii fanariote în Muntenia.La acest cod au lucrat Anastasie Hristopol și Nestor Craiovescu, „doi boeri cu știință și praxisale pravilelor”. Legiuirea respectivă era mai amplă decat Codul Calimach (Moldova, 1813), având 6 părți și un caracter eterogen deoarece reunește dispoziții de drept civil, penal și de drept procesual

1841: S-a născut la Câmpeni, Alba, avocatul Rubin Patiția, membru al Partidului Național Român, senator; memorandist, d. 13 iunie 1918, Alba Iulia .

1841-1918 Rubin Patiția

În 1866 a absolvit Academia de Drept săsească din Sibiu . A fost practicant la Tabla Regească de la Târgu Mureș iar după terminarea stagiului, s-a mutat la Abrud (Alba) unde a fost notar, apoi asesor la sedria orfanală.

 La Abrud a scris cartea Munții noștri. Țara Țopilor, o istorie a Țării Moților, din timpuri vechi și terminându-se cu episodul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. A fost ales senator de Alba Iulia (1872–1878) și a depus mari eforturi pentru a convinge autoritățile maghiare să permită folosirea limbii române în relația cu statul maghiar.

Pentru că rezultatele acestei lupte cu autoritățile nu au dar rezultatul dorit, a renunțat la slujba plătită de stat și a deschis un cabinet de avocatură privat, pentru a avea deplină libertate de acțiune în confruntarea cu statul maghiar, pentru cauza națională românească. Participant activ la viața politică românească din județul Alba, a fost ales membru al comitetului central al Partidului Național Român din Transilvania, a mers la Viena cu delegația Memorandului, a făcut parte din lotul fruntașilor români acuzați și condamnați la închisoare, primind o condamnare de doi ani și jumătate.

A fost închis la Vác (iulie 1894–septembrie 1895), de restul pedepsei fiind grațiat. Acasă, la Alba Iulia, hărțuit permanent de autorități și de naționaliștii maghiari, pentru implicarea sa în lupta pentru drepturile românilor, a continuat, pentru tot restul vieții sale, să militeze activ pentru scopurile politice românești din Transilvania și pentru Marea Unire. Cu toate că nu a fost o personalitate de primă mână în timpul vieții sale, este considerat cel mai important om politic român al timpului, din județul Alba.

1856: S-a născut publicistul Constantin C. Bacalbaşa  (autor al lucrărilor “Bucureştii de altădată” şi „Capitala sub ocupaţia duşmanului”; (m. 5 februarie 1935).

Constantin Bacalbașa despre Bucureștii sub ocupație” de Daniela Șontică –  Revista Culturală Leviathan

A studiat doi ani la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a părăsit-o pentru cariera de ziarist (1879). 

A fost redactor principal la publicațiile Emanciparea și Adevĕrul, a colaborat la Drepturile omuluiTelegrafulConservatorulEpocaDimineațaUniversulLiteratorulLuptaNarațiunea. A fondat ziarele: ȚaraPatriotulRomânimea și revista umoristică Ghiță Berbecul.

A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800, Bucureștii de altădatăCapitala sub ocupatia dușmanuluiPeticul lui Berechet.

  1862: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Înaltul Decret domnesc nr. 4629, actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari din Armată, în urma căruia lua naştere ramura medicinei militare  specializată în asigurarea sănătății efectivelor de militari români , atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor Armatei.

Imagini pentru monumentul eroilor sanitari photos

Foto: Monumentul Eroilor Sanitari din Bucureşti

21 august este în ţara noastră „Ziua Medicinei Militare”.

1874: S-a născut la Crăieşti, Galaţi,  compozitorul, dirijorul şi profesorul Ioan Bohociu; (m. 13 aprilie 1944, Vida, Ilfov).

A urmat cursuri la Conservatorul Bucureşti (1893-1897), , perfecţionându-se la Leipziger Konservatorium (1901-1903). Paralel a urmat Şcoala superioară de comerţ din Bucureşti (1893) şi Facultatea de chimie din Bucureşti (1903).

A fost un apreciat autor de muzică simfonică („Poemă romantică”, „Rondoletto pt. orchestră”), muzică de cameră, corală si  vocală, dirijor la corul Episcopiei din Galaţi, la corul şi orchestra Societăţii de gimnastică din Galaţi, fondator (1916) şi dirijor (1916-1919) al Orchestrei simfonice din Galaţi.

A dirijat Orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice din Bucureşti (1907), Orchestra Sindicatului Muzical din Bucureşti (1919), precum şi alte formaţii corale şi instrumentale din ţară. 

A publicat studii, articole, memorialistică, polemici în „Gazeta artelor”si culegeri de folclor.
A fost distins cu Menţiune la premiul de compoziţie „George Enescu” (1913).

1875: S-a născut  la Craiova, profesorul şi entomologul român Gheorghe Fințescu; (m. 1948, Iași).

1875-1948 Gheorghe Fințescu

Entomolog, profesor, membru al Societății entomologice a Franței, al Societății științifice și medicale din Rennes, al Societății entomologice din Brazilia.

A urmat Facultatea de Științe din București (licențiat în 1895). A fost numit profesor suplinitor la Bârlad, s-a transferat, apoi, la Liceul Național din Iași, unde a rămas toată viața.

A desfășurat o rodnică activitate didactică și științifică în domeniul entomologic, timp de peste 30 de ani, publicând circa 40 de lucrări. Notele și memoriile le-a publicat în Bulletin de la Société Zoologique de FranceInsectaBuletinul AgriculturiiFoaia Agricultorilor, etc.

Din opera sa: Entomologie horticolăContribution à la biologie de l’hémiptère Capsus maliContribution à l’étude de la biologie d’Hyponomenta malinella en RoumanieFluturele Aporia crataegi în Iași.

1882: S-a născut omul de ştiinţă Augustin Maior, realizatorul primei instalaţii experimentale din lume de telefonie multiplă pe o linie reală, cu 5 căi, la o distanţă de 15 km, în anul 1907, înaintea brevetării sistemului de telefonie multiplă (1911) de către americanul C.O. Squier; (d.3 octombrie 1963).

Augustin Maior, fizician, pedagog și inventator român

În luna noiembrie 1905 a fost  angajat prin concurs  inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta unde, în 1906, a reușit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze.

Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.

A înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegrafie şi telefonie din Transilvania (1919).

1885: A murit  Mihail Gheorghiade Obedenaru, medic şi diplomat român de carieră.

S-a preocupat de economia, antropologia şi folclorul popoarelor de origine latină; (n.Bucuresti, in Principatul Muntenia, 1839).

1896: S-a născut la Piatra Neamț matematicianul Alexandru Pantazi, fost membru al „Societăţii Române de Ştiinţe, fost asistent al marelui matematician român Gheorghe Țițeica la Seminarul de Geometrie Analitică, și simultan la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat.

1896-1948 Alexandru Pantazi

A fost și suplinitor, apoi, prin concurs, titular la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, unde a profesat până la încetarea sa din viață.

A susținut și cursuri de Geometrie Analitică, Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei la Universitatea din București, Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929, a fost membru al colectivului Gazetei Matematice și din delegația de conducere a acesteia.

Ca membru al Societății Române de Științe, a fost secretar și redactor al buletinului societății, președinte al Societății Române de Matematici.

A fost membru al colectivului de conducere al„Gazetei Matematice”, iar în anii 1942 şi 1942 a făcut parte din delegaţia de conducere a acestei reviste; (d.  4 noiembrie 1948).

1902: S-a născut la Galați, regizorul Paul Călinescu, pionier al cinematografiei româneşti instituţionalizate, autor al primelor filme de actualitati.   

A absolvit Academia comercială din Bucureşti în anul 1930.

Primul  film pe care l-a  regizat a fost “România” (1934).

A scris scenariul filmului “Titanic vals” (1964) – în colaborare cu Tudor Muşatesc; (m. 25 martie 2000, Bucuresti).

1921: S-a născut actorul de revistă Gioni Dimitriu.

A jucat în multe filme precum “Dragoste la zero grade” (1964), “Drumul oaselor” (1980) etc.; (m. 16 decembrie 2003).

1925: S-a născut Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori români, de origine aromâna.

A avut o activitate bogată în teatru, TV, film, unul dintre filmele sale de referinţă fiind “Actorul şi sălbaticii” (1975).

A murit în urma  marelui cutrmur care a zguduit Romania la  4 martie 1977.

1928: S-a născut la Techirghiol, jud.Constanta, actorul de comedie Jean Constatin ; şi-a câştigat o deosebită popularitate în teatrul de revistă şi prin apariţiile în emisiunile de divertisment TV (din filmografie“B.D. la munte şi la mare”, “Secretul lui Nemesis”, “Punctul zero”) .

In anul 2003, Consiliul Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, i-a acordat o Clachetă de aur şi o medalie jubiliară « Magna cum Laudae », iar UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă. A decedat la 26 mai 2010, la Constanța.

1938: La Bled (în Iugoslavia) a avut loc în zilele de  21 şi 22 august, ultima sesiune a Consiliului permanent al Micii Înţelegeri (Mica Antantă), pact politico-militar regional încheiat între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia în perioada 1920-1921, la iniţiativa lui Nicolae Titulescu, cu scopul de a asigura respectarea tratatelor de pace de la sfârşitul primului război mondial, de a menţine statu-quo-ul teritorial şi de a crea un sistem de alianţe defensive.

Pactul s-a  destrămat după ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă, în martie 1939.

1941: S-a născut în Bucuresti, actriţa româna de teatru si film, Ilinca Tomoroveanu, o nepoată a poetului Octavian Goga.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ilinca-tomoroveanu-239503l.jpg

A studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti , la clasa profesorului Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit în 1964.

Încă de pe  băncile facultăţii, a debutat în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu).

În ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucureşti si îşi face debutul pe scenă în piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu.

  Din anul 2005 este director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde își continuă și cariera de actor.

În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 este membră în senatul UNITER.

A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

1945: Încurajat de declaraţia guvernelor SUA, Marii Britanii şi URSS, la Conferinţa de la Potsdam despre necesitatea unor „guverne democratice” recunoscute în ţările foste satelit ale Germaniei, regele Mihai I a cerut demisia Cabinetului Groza, pentru a se putea constitui un nou guvern, reprezentativ.  

Cele mai importante momente din viața regelui Mihai | Digi24

In urma opoziției primului ministru, suveranul refuză să mai contrasemneze decretele-lege („greva regală”, până la 6 ianuarie 1946).

In absenţa semnăturii regale, acestea deveneau nule din punct de vedere constituţional.

Suveranul, încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie reprezentate forțele democratice din țară. 

În toată această perioadă (21 august 1945–7 ianuarie 1946), Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate. Prin grevă, Regele a invalidat de jure decretele Guvernului, refuzând să le sancționeze și să le promulge prin semnătura sa. Conform Constituției democratice din 29 Martie 1923, în vigoare la acea dată, un act putea dobândi putere de lege numai prin acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare: Senatul, Adunarea Deputaților și Regele, iar acesta din urmă „poate refuza sancțiunea sa”.

 1955: Între orele 20:00 şi 22:00, a avut loc prima emisiune experimentală de televiziune din România.

Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a fost difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”.

Cleo Stieber | Discography | Discogs

La ora 20:00, primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Stiber: Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”.

Au fost difuzate un jurnal de actualităţi , o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme.

Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică.

Emisiile au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme.

Televiziunea Română a început să emită regulat la 31 decembrie 1956 într-un studio improvizat din Floreasca, Str. Moliere nr.2.

Aici s-a transmis prima emisiune de televiziune din România – un film pe peliculă.

În 1957, primul an de emisie, a avut loc prima transmisie exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de cantaretul francez  Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca.

1959: A intrat în funcţiune, la Institutul de Fizică Atomică, un betatron (betatronul BOB), primul accelerator conceput şi realizat în întregime în România (în 1968 va fi pus în funcţiune, tot la IFA, un accelerator liniar de electroni cu undă progresivă, iar în 1972, un accelerator electrostatic de ioni de tipul Van de Graaff tandem).

1965: În  România  comunistă este adoptată o noua Constituţie si este proclamată Republica Socialistă România.

1965 Republica Socialistă România

La 30.XII.1947 după ce  regele Mihai a fost silit să abdice şi să părăsească ţara,  Adunarea Deputaţilor a adoptat Legea nr. 363, prin care România era proclamată Republică Populară şi adoptă o nouă Constituţie.

În 1965, Marea Adunare Naţională, întrunită în sesiune extraordinară, aprobă schimbarea denumirii statului în Republica Socialistă România (din Republica Populară Română).

 În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România.

Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.

Imnul RSR a fost Te slăvim, Românie! (1965–1977) și Trei Culori (1977–1989).

1967: La Madrid se reuneşte, sub conducerea lui Horia Sima, “Congresul Legionar”.

Horia Sima, leader of the Iron Guard and deputy prime minister of the Romanian government in 1940

Foto: Horia Sima

S-au comemorat 40 de ani de la întemeierea Legiunii. Au participat delegaţi ai tuturor grupărilor legionare din alte ţări.

Legionarii s-au adunat la Majadahonda, unde s-a săvârşit o slujbă religioasă şi apoi s-a împărţit o insignă comemorativă.

Au vorbit cu acest prilej Horia Sima şi reprezentanţii grupurilor legionare din alte ţări.

S-a organizat si un pelerinaj la Valle de los Caidos şi la Alcazarul din Toledo, unde s-au depus coroane de lauri.

Tot cu acest prilej s-a dezbătut şi aprobat o „Declaraţie politică a mişcării legionare”, care a fost publicată.

1968: La Bucureşti s-a desfăşurat un uriaş miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei de către trupele a cinci state participante la Tratatul de la Varşovia (URSS, Polonia, RDG, Ungaria şi Bulgaria), la care au participat peste 100.000 de cetăţeni ai Capitalei.

 În noaptea de 20/21 august, forțe militare din statele Pactului de la Varșovia, cu excepția RP Albania și a RS România (URSS, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia.

Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice și un număr mare de trupe au ocupat această țară.. 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

1968: La Bucureşti s-a desfăşurat un urias miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei - foto - historia.ro

La București s-a desfășurat un uriaș miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei, la care au participat peste 100.000 de cetățeni ai Capitalei. România a condamnat public invazia sovietica și a trecut la înarmarea populației, ca răspuns la posibilele represalii sovietice.

România  a condamnat public invazia  sovietică şi a trecut la înarmarea Gărzilor Patriotice, ca răspuns la posibilele represalii sovietice.

1978: A avut loc inaugurarea oficială a Muzeului Colecţiilor de Artă din Bucureşti.

A fost constituit iniţial ca secţie a Muzeului Naţional de Artă al României, având ca scop reunirea tuturor colecţiilor de artă particulare devenite publice. 

Muzeul a funcţionat până în 1986, fiind redeschis circuitului public la sfârşitul anului 2003 .

1980: Intră în producţie, la Slatina, primul laminor românesc de folii de aluminiu (conceput şi realizat integral în ţară).

1980: S-a născut Razvan Florea, primul înotător din România care a urcat pe podiumul olimpic, după câştigarea medaliei de argint la Campionatele Europene din 2004.

1991: A încetat din viaţă la Bucuresti, Eugen Jebeleanu, academician, poet, publicist şi traducător român.

A absolvit  Facultatea de Drept la Bucureşti si a  debutat în 1927 cu poezii la revista Viaţa literară, condusă de I. Valerian.

În anii ’30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureşteană de stânga.

Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă din timpul regimului comunist.

Poemul său, „Surâsul Hiroshimei”, a fost tradus în numeroase limbi şi este recitat ori cântat şi acum în amfiteatrele din America Latină şi Europa.

A fost laureat al premiului de poezie „Etna Taormina” din Italia (1971) şi al premiului Herder din Austria (1973).

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1955 si  membru titular din 1974.

Poemele sale continuă să fie traduse şi publicate, mai ales în SUA şi America Latină, dar şi în Republica Moldova; (n. 24 aprilie 1911, Campina).

2008: A murit la Palma de Majorca, in Spania, Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri român stabilit în Italia; (n. 20 iunie 1917, Lugoj).

A absolvit cursurile Universitatii din Bucureşti, de la care a obţinut licenţa în drept, în anul 1938.

După absolvirea serviciului militar  ca artilerist, Institutul Italian de Cultură îi acordă, în anul 1940, o bursă de studiu în Italia.

După ce termină a doua facultate, la Universitatea din Roma, unde a studiat ştiinţe politice şi economie, Drăgan îşi dă doctoratul în jurisprudenţă, tot la Roma, unde il  cunoaste pe Giorgio del Vecchio, filosof al dreptului. Proaspătul doctor în jurisprudenţă Drăgan a tradus în limba română lucrarea lui del Vecchio „Lecţii de filozofia dreptului”.

Iosif Constantin Drăgan - YouTube

A fost atras de idealurile Gărzii de Fier, şi  a reprezentat în interiorul acesteia un curent de opinie corporatist.

În 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste.

După al doilea război mondial, în 1948, a fondat o companie de distribuţie a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas. 

În urma venirii la putere a Partidului Comunist Român, i-a fost  interzisă pentru 30 de ani revenirea în România.

Deşi simpatizant al Gărzii de Fier, devine un colaborator semioficial al lui Ceauşescu şi al regimului comunist, ca rezultat având acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, documente pe care le-a folosit într-o carte în care îl pune într-o lumină favorabilă pe acesta.

În 1967 a pus bazele “Fundaţiei Europene Drăgan”, fundaţie care declară ca scop promovarea „valorilor civilizaţiei româneşti”.

 În semn de recunoaştere a activităţii culturale desfăşurate de Iosif Constantin Drăgan, (ca economist, tracolog, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei Europene Drăgan), la 7 octombrie 1980, Universitatea din Timişoara l-a numit profesor asociat.

După Revoluţia Română din 1989 le-a dat suport financiar lui Eugen Barbu şi lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-şi lansa revista România Mare .

Împreună cu Vadim Tudor a fost fondatorul în 1990 al „Ligii Mareşal Ion Antonescu”, mai târziu redenumită „Liga Mareşalilor”, în urma schimbărilor din legislaţia română legate de cultul personalităţilor vinovate de crime împotriva umanităţii .

A  două edituri (Nagard în Italia şi Europa Nova în România), o universitate privată (al cărei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondată în 1991 la Lugoj), o staţie TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeşteptarea) şi un cotidian local (Renaşterea Bănăţeană) – toate în România.

De asemenea a mai finanţat construirea lângă Orşova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa).

În 1995, la vârsta de 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu Daniela Veronica Guşă  (aceasta având la momentul respectiv 22 de ani), fiica generalului Ştefan Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

  A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A editat buletinul istoric „Noi tracii”.

În anul 2005 a ocupat  locul doi în topul celor mai bogați români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari.

Conform aceleiași reviste, în 2006 a urcat pe primul loc, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

 2010: A murit fostul lider comunist Gheorghe Apostol, un  reprezentant al oligarhiei staliniste dogmatice din anii ’50 care, după moartea lui Gheorghiu Dej, a fost  principalul contracandidat al lui Nicolae Ceauşescu la conducerea PCR ; (n.16 mai 1913, localitatea Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi).

Imagini pentru Gheorghe Apostol,photos

Conflictul său cu Ceauşescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică, fiind expresia luptei pentru putere din sânul partidului comunist.

Ca urmare a opozitiei  lui Ion Gheorghe Maurer, care ca prim-ministru al României îl prefera pe Ceauşescu, ambiţiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite.

Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice faţă de Ceauşescu şi Maurer.

La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment deţinea funcţia de secretar al Comitetului judeţean Galaţi, şi a fost eliminat din conducerea partidului.

Ca urmare a avut o perioadă de inactivitate politică, fără să mai deţină vreo funcţie, după care a fost numit ca ambasador în Argentina.

În ultimii ani ai regimului comunist, exclus din toate cercurile puterii comuniste, Apostol a fost iniţiatorul „scrisorii celor şase”. care a fost publicată de către mass-media din Occident în luna martie a anului 1989.

După Revoluţia din 1989, Apostol a dat o serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceauşescu că ar fi cerut Securităţii să însceneze mai multe accidente de maşină în vederea eliminării sale fizice.

2011: A decedat filosoful Constantin I. Gulian; studii de etică, teoria culturii, antropologie filosofică, istoria filosofiei universale şi româneşti; membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 1914).

2012: A murit Maria Simionescu, antrenoare federală a loturilor de gimnastică ale României şi arbitră internaţională de gimnastică, fostă vicepreşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică, fondatoare (împreună cu soţul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Gimnastică din Oneşti, unde a creat o şcoală unică cu acest profil în ţară, care a fost ulterior duplicată la Deva.

MOZAIC SPORTIV: A murit Maria Simionescu

A contribuit direct la obţinerea de către gimnastele române a 234 de medalii, la competițiile internaționale; (n. 1927).

2012: Curtea Constituţională a României, a invalidat cu majoritate de voturi, referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, pe motiv că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.

La 6 iulie 2012, Parlamentul a votat în favoarea suspendării președintelui României Traian Băsescu, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție.

A urmat o serie de măsuri: revocarea din funcție a Avocatului Poporului, înlocuirea prin votul plenului a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților.

Traian Băsescu în 2012

Referendumul s-a ținut în 29 iulie. După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României, Curtea Constituțională s-a pronunțat, pe 21 august 2012, în privința invalidării acestuia, constatând, cu 6 voturi contra 3, că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar.

Pe 27 august 2012, această Decizie a CC a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel încât, preşedintele suspendat de Parlament,Traian Băsescu, dezavuat de imensa majoritate a participanţilor la Referendum, s-a întors la Palatul Cotroceni.

2016 : A incetat  din viata, dupa o grea  suferinta, Marin Moraru , unul dintre cei mai iubiţi actori ai teatrului şi cinematografiei romaneşti.

MARIN MORARU A MURIT! Augustin Viziru: „Din Criminal Nu Mă Scotea” |  Libertatea

S-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în oraşul Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea.

După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) şi laTeatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).

După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, unde este actor şi în prezent.

Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.

2017: A murit Petre C. Baciu, fost membru al mişcării legionare, participant la luptele de eliberare a Ardealului de Nord şi la mişcarea de rezistența anticomunistă; (n. 1922).

A efectuat 13 ani de detenţie, trecând prin multe închisori comuniste şi a scris câteva volume de versuri și memorialistică.

Imagini pentru Petre C. Baciu, legionar,photos

Născut la 12 iulie 1922 la Bacău, Petru Baciu a militatîn perioada liceului în Frăţiile de Cruce, alături de viitoare personalităţi precum  marele actor Ernest Maftei. 

 A luptat pe frontul de vest, pentru dezrobirea Ardealului de Nord.

 Organizează structurile clandestine de rezistenţă, alcătuite din echipe de acţiune instruite să lupte împotriva comuniştilor atunci când aveau să primească ordin.

Între 1945 şi 1947, Petru Baciu şi Gheorghe Unguraşu au coordonat constituirea depozitului de armament de pe Vârful Uturea Mare, de lângă localitatea Solonţ, unde urmau să se retragă sute de studenţi, pentru a constitui forţe de gherilă, în momentul începerii unui eventual război între Occident şi URSS.

Arestările declanşate de comunişti la 14-15 mai 1948 au zădărnicit aceste planuri, majoritatea legionarilor din Bacău fiind arestaţi în acea noapte.

Scăpaţi de arestări, Petru Baciu şi Gheorghe Unguraşu, alături de alţi susţinători din satele de sub munte, s-au retras în munţi, încercând să apere depozitul de armament de pe Uturea Mare, fără succes însă, din cauza folosirii de către Securitate, drept scuturi vii, a camarazilor deja arestați.

Petru Baciu a fost arestat de Securitate la începutul lui decembrie 1948, în București, împreună cu un grup care urma să treacă ​frontiera clandestin.

 După anchete îndelungate  și deosebit de dure, va trece pe rând, până în 1964, prin cele mai cumplite închisori și lagăre politice ale României comuniste: Jilava, Suceava, Pitești, Aiud, Canalul Dunare-Marea Neagra, Periprava etc.

Eliberarea deținuților politici în 1964, ca urmare a presiunilor internaţionale asupra guvernului comunist de la București, nu a însemnat – pentru mulţi opozanţi ai regimului – sfârșitul calvarului.

În 1976, Petru Baciu a fost din nou arestat, că urmare a intransigenței sale față de regimul comunist și refuzului constant de a colabora cu Securitatea.

Va fi condamnat din nou și va executa încă o pedeapsa grea, până în 1983, cea mai mare parte în Zarca Aiudului.  

Revoluția din 1989 îl găsește pe Petru Baciu pregătit să reia lupta, alături de vechii luptători băcăuani care s-au reorganizat mai întâi în cadrul filialei băcăuane a AFDPR.

În 1992 el va susține înființarea Fundației Buna Vestire, o organizație civică a veteranilor Mișcării Legionare.

Din 1993, va coordona filiala Bacău a reînființatului Partid „Totul pentru Țară”, care din 18 septembrie 2014 funcţionează legal, ca urmare a Hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, iar asumarea trecutului legionar nu mai poate fi considerată fascism.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Tadeu; Sfinții Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust.

Sfântul Apostol Tadeu. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 august - Icoană sec. XX, pictor M. Manetta (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Apostol Tadeu – Icoană sec. XX, pictor M. Manetta (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro.

Sfântul Apostol Tadeu  a facut parte din cei saptezeci de Apostoli. Sfantul Tadeu a primit botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul. Ajunge in Edesa, locul sau de nastere, dupa Invierea si Inaltarea Domnului.

Aici ii va darui lui Avgar, dupa fagaduinta Mantuitorului, Sfanta Mahrama. Avgar, sarutand acest chip nefacut de mana omeneasca, s-a vindecat de lepra, apoi a primit botezul.

În urma acestei minunate vindecari, poporul a lepadat credinta in idoli si s-a botezat. Asa s-a luminat cu Hristos, toata cetatea Edesei.

Sfântul Apostol Tadeu a predicat Evanghelia in Siria si Fenicia. A trecut la cele vesnice in Berit, cetate din Fenicia.

În anul 377, moaștele sale au fost aduse in Constantinopol.

Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust

  Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust. au suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian.

Persecuțiile sângeroase împotriva creștinilor au fost pornite de către împărații romani, care considerau creștinismul ca un pericol pentru însăși existența statului roman păgân de atunci.

În acele vremuri, în statul roman, religia era strâns legată de viața politică și socială. Cetățenii romani aveau obligația de a cinsti pe zei și a le aduce jertfe, rigori pe care creștinii nu le îndeplineau.

Au fost foarte mulți împărați romani care au declanșat persecuții sângeroase împotriva creștinilor printre care și Dioclețian (284-305).

În anii 303-304 Dioclețian a dat patru edicte împotriva creștinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcașurilor de cult, interzicerea adunărilor creștine, uciderea preoților și chiar a credincioșilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni.

Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâșierea trupului cu cioburi ascuțite, arderea cu fier înroșit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia.

Preotul Romulus, diaconul Silvanus (Silvan), diaconul Donatus (Donat) și fratele său Venust au primit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium.

Tuturor li s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că au mărturisit că sunt creștini și au refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/21/o-istorie-a-zilei-de-21-august-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro
  11.  www.buciumul.ro/ s-a-stins-un-luptator ;
  12. CreștinOrtodox.ro.

21/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 20 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 20 august în istoria noastră

1470: A avut loc Bătălia de la Lipnic între oastea domnitorului Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare) al Moldovei şi tătari.

Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare), domn al Moldovei (1457-1504).

Prevăzînd că va avea în curînd de luptat cu turcii, Ştefan voia să aibă în Muntenia (Valahia) un domn prieten, în locul vasalului otomanilor Radu cel Frumos, şi de asemenea să încheie tratate de alianţă cu alţi vecini.

Domnul moldovean  a început ostilităţile împotriva lui Radu cel Frumos prin incursiunea din februarie 1470 in Muntenia, cînd a prădat şi ars Brăila (la 27 februarie, în „marţea brînzei”), Oraşul de Floci şi  judeţul Ialomiţa.
Reacţia turcilor a venit prin intermediul tătarilor Hoardei de Aur (aliaţii lor), care au năvălit peste Nistru şi au început să prade.

La 20 august 1470 (după alte surse 20 august 1469), a avut loc Bătălia de lîngă satul Lipnic (Lipinţi) pe Nistru, între o oaste a domnului Ştefan cel Mare al Moldovei şi invadatorii tătari.
Oştirea moldoveana , condusa de Ştefan cel Mare, urmărindu-i pe tătari, îi surprind în dumbrava de la Lipnic şi castiga o strălucită victorie, pricinuindu-le pierderi grele.

Fiul și fratele (Eminec),ai Hanului Mamak au fost luați prizonieri si eliberaţi robii capturaţi de tătari şi redobandite prăzile jefuite de acestia.
După obținerea victoriei, Ștefan „a cunoscut că ajutoriu nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu și Preacurata Maica Sa” (Grigore Ureche).

Cronicarul polonez Jan Długosz, afirmă că după bătălie Hanul Mamak i-a trimis la Ștefan cel Mare 100 de soli pentru a cere, cu cele mai grozave amenințări, eliberarea fiului de han aflat captiv la moldoveni.

Ștefan cel Mare, ca răspuns, a dispus ca fiul hanului să fie spintecat în patru  în fața solilor.
Apoi, 99 din cei 100 de soli au fost trași în țeapă.
Ultimului sol tătar rămas în viață i s-a tăiat nasul, fiind trimis înapoi la Mamak pentru a povesti ce a văzut.
Eminec, fratele Hanului Mamak, a reușit să fugă din Cetatea Albă, unde era ținut închis.

Stema lui Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare), domn al Moldovei

Stema lui  Ştefan cel Mare, domnul Moldovei

 Mamak Han nu a mai organizat un nou atac împotrivaMoldovei, iar Stefan a luat măsuri pentru a proteja frontiera de est a tarii, întărind cetățile Orhei și Tighina și  construindcetatea Soroca, completând astfel linia  de aparare de-a lungulrâului Nistru.  

1749: A început domnia fanariotă a domnului Constantin Racoviţă în Moldova.

A avut două domnii în Moldova: 30 august 1749 – 2 iulie 1753 și 18 februarie 1756 – martie 1757.

Era fiul lui Mihai Racoviță, iar tronul l-a câștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său.  A început construcția mănăstirii Sf.Spiridon din Iași. În acea perioadă Mănăstirea Putna se afla într-o stare de decădere. Pentru renovarea ei Mitropolitul Iacov Putneanul a solicitat ajutorul domnitorului Constantin Racoviţă, cu care el avea relaţii de colaborare privilegiate.

Constantin Racovitza Voda (1699 - 1764) - Genealogy

Domnul a răspuns afirmativ, acordînd mănăstirii ajutor financiar consistent pentru refacerea incintei fortificate, numeroase înlesniri economice şi danii din proprietatea domnească.

Constantin Racoviţă a acordat mănăstirii Putna avantaje economice şi danii exclusiv în timpul celei de-a doua domnii şi cu precădere în lunile de început a domniei: aprilie, mai şi iunie.

În hrisovul solemn din 15 iunie 1756, prin care el confirma toate privilegiile acordate Putnei în lunile amintite, se face precizarea că în acest fel dorea să restabilească toate privilegiile date acesteia de Ştefan cel Mare.

În semn de gratitudine, obştea de la Putna şi mitropolitul Iacov au aşezat în 1757 stema lui Constantin Racoviţă pe faţada vestică a turnului de la intrare, proaspăt reparat, turn pe care se găseşte, dar pe partea opusă, pisania ctitorului mănăstirii, Ştefan cel Mare.

1833: S-a născut scriitorul Vasile Pogor, om politic, publicist,traducător şi poet român; (m. 20 martie 1906, Bucium, jud.Iasi ).

A oferit cititorilor tălmăciri variate, de la scrieri ale Antichităţii până la modernii Baudelaire, Poe sau Bret Harte si a fost  întemeietor, alături de Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Petre P. Carp şi Theodor Rosetti, al Societăţii „Junimea”.

A  îndeplinit în mai multe rânduri funcția de primar al municipiului Iasi.

1839: Studenţii români aflaţi la Paris înfiinţează „Societatea pentru învăţătura poporului român”, care a contribuit la cristalizarea ideologiei paşoptiste (fondatori: Ion Ghica, Alexandru G. Golescu, Dimitrie Brătianu).

1854: A fost deschisă prima linie de cale ferată, pe actualul teritoriu al României, care făcea legătura între Oraviţa (în Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre.

În lungime totală de 62,5 km, astăzi este funcţională doar de la Oraviţa la Iam, după care traversează teritoriul Serbiei.

Construcţia acestei căi ferate s-a justificat prin nevoia Austriei de a transporta produsele miniere din Banatul montan şi în special din zona Aninei, către portul Baziaş, de unde să poată fi duse mai departe, pe Dunăre, către centrul Europei.

Linia a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui. Începând cu 12 ianuarie 1855,  a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a Imperiului Austriac.

Relaţia Oraviţa – Baziaş a fost deschisă şi pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856, după ce au fost efectuate diverse îmbunatăţiri tehnice la linie.  În 1858, s-a dat în folosinţă şi calea ferată de la Jasenovo la Vârşeţ şi Timişoara, care făcea legătura cu căile ferate austro-ungare, iar în 1863 a fost dată în folosinţă  calea ferată Oraviţa – Anina, care era o prelungire a liniei.

Calea ferată urmărea traseul Baziaş – Bela Crvka (Biserica Albă, azi Serbia) – Jasenovo (Serbia) – Iam – Oraviţa. 

Circulaţia pe segmentul între Iam şi Baziaş a fost limitată după unirea Banatului cu Romania,  şi stabilirea graniţei cu Serbia, Biserica Albă şi zona înconjurătoare fiind atribuite Serbiei.

În perioada comunistă, datorită divergenţelor politice cu regimul lui Tito, circulaţia a fost complet suspendată.

În prezent, trenurile mai circulă doar pe porţiunea Oraviţa-Iam. 

NOTĂ: Linia Bucureşti – Giurgiu a fost prima linie construită pe teritoriul românesc din acel timp şi a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869.

1864: S-a născut Ionel I.C.Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, de mai multe ori ministru şi prim-ministru al guvernelor României; (m. 24 noiembrie 1927).

 

A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal (din 1909 până la încetarea sa din viaţă). De numele său se leagă războiul de eliberare şi întregire naţională (1916-1919), Unirea de la 1918, Constituţia din 1923 ş.a.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1923.

1865 (20 august/1 septembrie): Prin decret imperial este dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu (1863-1865), anulându-se, astfel, legile votate de aceasta, legi prin care erau recunoscute naţiunea şi limba română.

Dieta Transilvaniei de la Sibiu  a fost prima adunare a organului conducător al Transilvaniei după Revolutia de la 1848  şi prima în care românii au avut majoritatea reprezentanţilor.

Deşi reprezentarea nu era perfect proporţională cu numărul şi ponderea fiecărei naţiuni, exista totuşi o îmbunătăţire substanţială a reprezentării românilor. Astfel, au fost aleşi:

  • românii: 48 deputaţi pentru 1.300.913 locuitori (un deputat la 28.280 persoane)
  • maghiarii: 44 deputaţi pentru 568.172 locuitori (un deputat la 12.913 persoane)
  • saşii: 33 deputaţi pentru 204.031 locuitori (un deputat la 6.370 persoane).

Pentru prima dată în istoria Transilvaniei, românii deţineau majoritatea relativă a locurilor în Dietă, cu mult peste reprezentarea firavă de care avuseseră parte în 1848.

Deschiderea lucrărilor s-a făcut la data de 15 iulie 1863. Nemulţumiţi că pierduseră majoritatea, deputaţii maghiarii şi secuii, atât cei aleşi cât şi regaliştii, au boicotat lucrările, susţinând că forul se întruneşte ilegal.

Doar  saşii au fost deschişi la colaborarea cu românii. Prin absenţa maghiarilor, românii aveau majoritatea absolută, iar deputaţii aleşi, erau mai numeroşi decât cei numiţi.

În aceste condiţii, deputaţii români şi saşi au votat Legea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale, precum şi Legea pentru folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, pe principiul egalităţii cu limbile germană şi maghiară. Legea a fost promulgată la 6 ianuarie 1865.

După lungi dezbateri, la 20 octombrie, deputaţii transilvăneni au intrat în Parlamentul vienez.

Dupa desfiintarea Dietei de la Sibiu prin Decretul din 20 august 1865, imparatul Franz Josef a ordonat să se ţina alegeri pentru o noua Dieta, prevazută să se întalnească la Cluj la 19 noiembrie. Datorită măririi censului electoral, presiunii autorităţilor maghiare asupra populaţiei române  şi disputelor dintre cele două grupări transilvănene, au fost aleşi 14 deputaţi români, împreună cu 24 de regalişti.

La sesiunea de deschidere a Dietei de la Cluj, au fost prezenti doar 30 neavând nici o şansă în faţa celor 195 de maghiari şi secui.     

1870: S-a născut Maria, fiica regelui Carol I şi al reginei Elisabeta, singurul copil al familiei regale.

A murit la vârsta de 3 ani, după ce s-a  îmbolnăvit  de scarlatină.

1870: S-a născut în Tincova, jud. Caraş-Severin, Timotei Popovici, preot, profesor, folclorist, compozitor şi dirijor.

A editat în 1905 „Dicţionarul de muzică” (primul dicţionar românesc de muzică complet), precum şi alte câteva lucrări de maximă importanţă pentru studiul teoretic şi practic al muzicii; (m.  11 septembrie 1950, Lugoj).

A compus numeroase compoziţii laice şi religioase, pentru cor de copii, coruri şcolare, coruri pe trei voci şi barbatesti.

1870: A avut loc mişcarea antidinastică de la Ploieşti, condusă de Alexandru Candiano-Popescu (un fost ofiţer care se remarcase   în luptele de la Griviţa din august 1877).

Mişcarea „republicană”, la care a participat şi scriitorul I. L. Caragiale, a fost reprimată de armată în cursul aceleiaşi zile (în aceste împrejurări, domnitorul Carol şi-a manifestat pentru prima oară intenţia de a abdica, dar, în cele din urmă, a revenit asupra hotărârii).

Imagini pentru Al. Candiano-Popescu photos

Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Merei, Buzău, România – d. 25 iunie 1901, Târgovişte, România) a fost un avocat, ziarist şi general al armatei române, fondatorul ziarelor „Perseverenţa” şi „Democraţia” şi iniţiatorul mişcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută şi sub denumirea de Republica de la Ploieşti.

A devenit, zece ani mai târziu, aghiotant al regelui Carol I.

1872: A încetat din viaţă scriitorul Dimitrie Bolintineanu, participant la revoluţia de la 1848 (“Manoil. Roman naţional”, “Elena. Roman original de datine politico-filosofic”); (n.14.01.1819 sau 1825 dupa alte surse,la Bolintin-Vale).

(“Manoil. Roman naţional”, “Elena. Roman original de datine politico filosofic”);

1873: S-a născut medicul internist şi balneolog Anibal Theohari.

A pus bazele balneologiei moderne în ţara noastră, a fondat Societatea  de Hidrologie Medicală şi Climatologie (1922) şi  „Revista de hidrologie medicală şi climatologie” (1924); (m. 5 februarie 1933).

1882: S-a născut actorul de teatru şi film, pionier în arta regiei de film, Vladimir Maximilian; (m. 1959).

Vladimir Maximilian

Numele lui real era Velimir Vladimir Maximilian.

“Arta dramatică nu imită natura. Natura însă serveşte artei drept pretex. Drept măsură.

În baza naturei şi sub controlul acestei, arta dramtică creiază vesnic noi personaje”  Despre, Teatru, Actor  şi Public / V. Maximilian 

Filmografie: Un leac pentru soacre (1913); Bulevardul ‘Fluiera Vântu’ (1950).

1884: A aparut la Bucureşti, (cu unele întreruperi, până în 1953), din iniţiativa lui Luigi Cazzavillan (ziarist român de origine italiană), ziarul „Universul”, primul mare cotidian românesc.

Intre anii 1915 şi 1945 ziarul a fost condus de cunoscutul jurist, om politic şi publicist, Stelian Popescu.

1892: S-a nascut  Octav Onicescu, matematician, membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor, membru titular al Academiei Române din 1965.

Imagini pentru Octav Onicescu, matematician,photos

De numele său se leagă organizarea Şcolii de Statistică, Actuariat şi Calcul din Bucureşti, pe care a condus-o între anii 1930 şi 1948.

In 1925 a ţinut primul curs din România de teoria probabilităţilor şi statistică matematică.

A fost  împreună cu Gh. Mihoc, creatorul şcolii matematice româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică; (d.19 august 1983).

1900: A murit G. Dem. Teodorescu, folclorist, publicist, profesor şi om politic; contribuţii la introducerea criteriilor ştiinţifice de culegere şi interpretare a folclorului ;(n.25.08.1849).

A fost autorul unei importante colecţii de folclor, „Poezii populare române”. De numele său se leagă întemeierea Fundaţiei Universitare Carol I.

1902 (20 august/ 2 septembrie): A avut loc primul meci oficial de fotbal de pe actualul teritoriu al României, între echipele oraşelor Timişoara şi Lugoj (pe un teren din Timişoara).

   Primul club destinat exclusiv fotbalului de pe teritoriul actual al României a apărut în 1902, la Timişoara, care atunci făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

Football Club Timişoara sau, mai degrabă, Temesvari FC. Clubul a fost înfiinţat pe 26 aprilie 1902 de un grup de tineri din cartierul Iosefin, iar primele şedinţe au avut loc la Palatul „Elite”, clădirea care ulterior a găzduit restaurantul „Sinaia”, iar acum adăposteşte un supermarket, în piaţa numită pe vremuri Küttl.
 Echipa a trecut prin numeroase schimbări de-alungul timpului şi a dispărut după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Destinul zbuciumat al primei echipe de fotbal de pe teritoriul actual al României

 Doar o imagine de slabă calitate a rămas de la primul meci din 1902. FOTO: druckeria.ro

  FC Ti­mi­şoara scriau gazetele epocii, a primit replica echipei Reu­niunea de Sport din Lugoj – Lugosher Sportverein. Me­ciul s-a încheiat cu victoria, istorică am putea spune, a lugojenilor, care s-au impus cu scorul de 3 -2.

Echipa Lugojului a fost o a­de­vărată selecţionată a ora­şu­lui, având în componenţă ju­cători de origine română, germană, maghiară şi e­vre­iască.

Iată şi brava noastră formaţie: Pollak – Nagy, Siegfried – Berceni, Gîndu, O­prea – Kral, Gyorbiro, Mor­genstern şi Brediceanu.

In­teresant este că arbitrul în­tâlnirii a fost un oarecare domn Ernst Haas, care se în­tâmpla să fie şi… pre­şe­din­tele Reuniunii de Sport din oraşul de pe Timiş.

Dincolo de faptul că e­chi­pele erau compuse din zece jucători, presa vremii mai consemnează un a­mă­nunt simpatic, anume că spectatorii ti­mişoreni au fost foarte in­trigaţi la fluierul final al partidei, pentru că nu ştiau că meciul are o durată de­ter­minată.

Nemulţumiţi de rezultat, ei au intrat pe teren şi au îndemnat jucătorii să con­tinue partida, însă rezul­ta­tul a fost acceptat cu spor­ti­vitate de ambele tabere.

1910: A încetat din viaţă medicul Nicolae Manolescu, medic oftalmolog şi educator sanitar, întemeietorul şcolii româneşti de oftalmologie (1903-1904); (n. 1850).

Nicolae Manolescu. Al treilea ochi, cel critic - Contemporanul

1920: S-a născut Zoe Dumitrescu – Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog român, membru al Academiei Romane. 

După 1989 a ales viaţa monahală la Mănăstirea Văratec, luând numele de Maica Benedicta; (d.5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamt).

1920: România şi Austria au încheiat un Aranjament comercial provizoriu, prin care cele două ţări îşi acordau în mod reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate.

A fost  primul acord comercial între cele două ţări după încheierea Tratatului de pace şi prima Convenţie comercială postbelică încheiată de România.

1921: S-a nascut la Belea de Sus, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, astăzi în Republica Macedonia, Zaharia Pană (cunoscut și sub numele de Zahu Pană), publicist si poet de origine aromână  intemeietor al ziarului “Cuvantul Romanesc”, detinut politic in inchisorile comuniste  din Romania; (d. 11 martie 2001, New York, SUA).

A reușit să emigreze în Statele Unite cu ajutorul unei rude a soției sale, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Zahu

Pană a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română.

În 1982 publică la Editura „Cuvântul Românesc” lucrarea „Poezii din închisori”, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi, iar în 1989, cartea lui de poezii originale, „Cu acul pe săpun”.

1923:  A încetat din viaţă la Sinaia, jud. Prahova, compozitorul Alexis Catargi. Studiile muzicale le-a început la Bucureşti cu Robert Klenck (vioară), continuându-le la Viena, Roma şi Paris . A luat lecţii particulare cu George Enescu (vioară, compoziţie).

A fost ataşat cultural şi secretar de legaţie la Paris (1914-1918). A scris cronici muzicale, articole şi eseuri si a  dirijat diverse formaţii orchestrale şi trupe lirico-dramatice. ; (n.17 septembrie 1876, Bucureşti).

1930: A încetat din viaţă la Bucuresti, Gheorghe A. Dinicu, compozitor, profesor şi dirijor, fiul renumitului naist Angheluş Dinicu; (n. 1863, Bucuresti).

În perioada 1885-1890 a urmat  studii  muzicale la Conservatorul din Bucureşti.

În 1893 devine suplinitor al profesorului Max Levinger, iar din 1900 până în 1916 profesor definitiv de vioară la Conservatorul din Bucureşti.

A fondat şi a condus diverse orchestre şi formaţii de salon în Capitală şi în provincie 

A fost distins cu Bene-Merenti, clasa I în 1898 şi cu Ordinul „Sf. Alexandru” la Sofia, în 1899.

1944: Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia pentru România, cu o ofensivă majoră a armatelor Uniunii Sovietice.

Operațiunea Iași-Chișinău Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 - foto: ro.wikipedia.org

Harta: Operațiunea Iași-Chișinău

Situația frontului din Moldova în august 1944 – foto: ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944.

Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România.

Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.

1945: S-a născut Cristian Gaţu, unul dintre cei mai mari handbalisti români.

A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972.

La data de 14 septembrie 2007, colonelul în retragere din Ministerul Apărării Naționale, Cristian Gațu, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în retragere.

Cristian Gațu a fost președintele Federației române de handbal timp de 18 ani (1996-2014).

1950: S-a stins din viaţă, la Sighet, marele om politic liberal  Constantin I. C. (Dinu) Brătianu.

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut şi ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 – d. 20 august 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu şi frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deţinut funcţiile de deputat şi ministru, devenind în ultima parte a vieţii sale preşedinte al Partidului Naţional Liberal. - Constantin I. C. (Dinu) Brătianu în 1932 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin I. C. Brătianu în 1932 – foto  ro.wikipedia.org

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut și ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866) a fost un membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, fiul lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis alături de Iuliu Maniu memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecereaRomâniei dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR).

În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănesc principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. Aflat în arest la domiciliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, murind la scurt timp. Victimă a regimului comunist din România, Dinu Brătianu s-a fixat în conștiința publică alături de Iuliu Maniu și regele Mihai drept unul dintre apărătorii democrației și constituționalismului din perioada postbelică.

1959: A murit Dimitrie Iov, poet, prozator şi publicist; (n. 1888).

1968: Armatele pactului de la Varșovia (cu exceptia României) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din aceasta tara, cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga”.

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara

Alexander Dubcek (în primul rând, față stânga), în 1968, într-o vizită în România. În mijloc se află Ludvík Svoboda, precum și Nicolae Ceaușescu (dreapta față). Nicolae Ceaușescu a devenit celebru pentru că a condamnat vehement invazia din Cehoslovacia a Pactului de la Varșovia – foto: ro.wikipedia.org

În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic.

Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.

În noaptea invaziei ‘Prezidiumul Cehoslovac’ a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat “asistență imediată, inclusiv armată“.

 1968: Pe poarta uzinei de la Colibaşi (Piteşti) a ieşit primul autoturism românesc, Dacia 1100.

Cum arăta prima Dacia 1100 scoasă pe linia de producţie a uzinei de la  Mioveni

 Uzina de autoturisme de la Colibaşi-Piteşti (în prezent Mioveni, dupa ce a revenit  la vechea denumire a oraşului Colibaşi), a fost prima uzină de autoturisme din România.

Dupa ce iniţial  a fabricat autoturismul „Dacia 1100”, din 1970, autoturismul „Dacia 1300” si  ulterior va produce şi alte tipuri de autoturisme „Dacia”.

NOTĂ: Din anul 1999 majoritatea acţiunilor Uzinei Mioveni-Piteşti sunt deţinute de Compania franceză „Renault”.

1972: A murit Nichifor Crainic (numele la naştere: Ion Dobre), eseist, poet, publicist, om politic; codirector, alături de Cezar Petrescu (din 1926) al revistei „Gândirea”, apoi director (1928-1944).

https://i0.wp.com/str.crestin-ortodox.ro/foto/695/69497_nichifor-crainic.jpg

S-a impus ca principalul doctrinar al ortodoxismului gândirist, fiind iniţiatorul curentului literar al ortodoxismului.

A fost membru titular al Academiei Române din 1940; între anii 1947 şi 1962 a fost deţinut politic la închisoarea de la Aiud (n. 1889).

NOTĂ: „Dicţionarul scriitorilor români A-C” (1995) dă ca dată a morţii 21 august 1972.

1987: S-a născut la Constanța, gimnasta română  Catalina Ponor, campioană olimpică la Atena; (n. la Constanţa).

Imagini pentru Catalina Ponor,photos

2014: A decedat tenorul şi profesorul Toma Popescu. S-a născut la Craiova, pe 12 iunie 1921.

A absolvit clasele primare, gimnaziul şi Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, Conservatorul „Cornetti” din acelaşi oraş, urmând ca la Bucureşti să îşi cultive vocea (în particular) cu Petre Ştefănescu-Goangă şi, ulterior, la Conservatorul din Timişoara. A fost unul dintre fondatorii Operei Naţionale Române din Timişoara, în 1946 și a cântat pe scena Operei din Timișoara încă din acest an.

A luat lecții de belcanto în Italia, la Roma, cu profesorul Santarelli. 

Din imensul său repertoriu amintim: Bărbierul din Sevilla, Boema, Tosca, Madama Butterfly, Turandot, Manon, Lakme, Carmen, Traviata, Falstaff, Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Elixirul Dragostei, Don Pasquale, Evghenii Oneghin și multe altele.

După pensionarea din 1974 s-a dedicat carierei didactice, pregătind vocal numeroși cântăreți din întreaga lume inclusiv români, în cadrul Studioul său din Viena.

În 2001 a ținut un curs (Master-Class) pentru studenții catedrei de canto de la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara.

La 93 de ani, vârsta la care s-a stins din viață, marele tenor avea vocea încă proaspătă și impresionantă.  

2014: A încetat din viaţă în Franţa, la Nisa, Nicolae Balotă, unul dintre marii noştri eseişti, critici literari, memorialişti şi traducători; (n. pe 26 ianuarie 1925, la Cluj).

NICOLAE BALOTA | AGERPRES • Actualizează lumea.

A fost arestat în 1948 (pentru deţinere de cărţi interzise) şi eliberat în 1964, în baza decretului de amnistiere a deţinuţilor politici din România comunistă.

S-a stabilit în Franţa din anul 1985, obţinând cetăţenia acestei ţări în 1990 .


 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Samuel

Sfantul Proroc Samuel

Sfantul Proroc Samuel a trait cu 1000 de ani inainte de Intruparea Domnului. Fiu al lui Elcana si al prorocitei Ana, a fost ultimul judecator al evreilor.

Precizam ca s-a nascut in perioada cand poporul evreu era condus de judecatori.

A fost rod al rugaciunii parintilor sai. Acesta este motivul pentru care Ana l-a dus pe Samuel la templul Domnului, cand acesta a implinit varsta de trei ani.

Locuind langa Chivotul Legii, Samuel a avut la varsta de 12 ani o descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau sa cada asupra casei marelui preot Eli din pricina depravarii si desfraului fiilor acestuia: Ofni si Fineea. Descoperirea s-a implinit in curand, caci filistinii i-au robit pe israeliti si i-au ucis pe fiii lui Eli si au luat cu ei Chivotul Legii.

Eli, marele preot, a murit in momentul in care a auzit de pierderea Chvotului Legii si a celor doi fii ai sai.

Vreme de 20 de ani, poporul lui Israel a ramas rob la filisteni. Dupa aceasta perioada, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel inaintea poporului ca sa ii predice pocainta.

Poporul s-a pocait, a lepadat idolii filistenilor si au inceput a umbla in caile Domnului, recunoscand in Samuel pe prorocul, preotul si judecatorul lui Dumnezeu. Filistenii au mai pornit razboi, dar acum, sub conducerea lui Samuel, a biruit Israel.

Când Samuel a ajuns la batranete, poporul i-a cerut sa le puna un rege care sa ramana in urma lui. In zadar a incercat Samuel sa le arate ca Dumnezeu este regele lor.

Desi refuza o vreme sa faca acest lucru, il va unge rege pe Saul dupa o descoperire dumnezeiasca. Din cauza unor fapte pacatoase, Samuel povatuit de Dumnezeu, il va unge rege pe David.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/20/o-istorie-a-zilei-de-20-august-video-3/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

19/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: