CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 29 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 29 mai în istoria noastră

 1329: Prima menţiune documentară a localităţii Baia Mare (într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Carol Robert de Anjou).

Prin documentul din 29 mai 1329 regele Carol Robert (1301-1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie, pădurea aflată între cele două aşezări pentru ca acest teritoriu să fie populat.

Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum, judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conţinutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479.

Prima diplomă privilegială a oraşului, pe care o putem studia şi astăzi, datează din 20 septembrie 1347 şi a fost acordată de regele Ludovic I (1342-1382), la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru şi notarului Ulrich, juraţi din Baia Mare şi Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al oraşului a ars într-un incendiu.

Prin acest nou privilegiu se stabilesc hotarele oraşului şi se acordă locuitorilor numeroase drepturi: libertatea de a-şi alege judele, juraţii şi parohul, dreptul de a judeca în interiorul oraşului „toate pricinile ce se ivesc între ei, deopotrivă cele mari ca şi cele mici”, asigurarea libertăţilor individuale, libertatea vămii, dreptul unui târg pe an, timp de cincisprezece zile „fără contenire”, dreptul de desfacere liberă a vinului, dreptul de a se fortifica cu ziduri „împotriva năvalei duşmanilor”.

O categorie distinctă de prevederi viza organizarea mineritului, precizându-se ca, anual, să se aleagă un jude al minerilor care să supravegheze împreună cu judele oraşului şi cu juraţii, activitatea desfăşurată în mine şi să exercite dreptul de judecată în problemele legate de minerit.

De asemenea, judele şi juraţii alegeau supraveghetorii minelor, care trebuiau „să cerceteze toate hrubele şi lucrările de mină şi să se îngrijească de venitul urbei” cuvenite regelui.

1848: Se deschid lucrările Dietei maghiare de la Cluj, care la  30 mai proclama unirea Transilvaniei cu Ungaria, act politic pe care împăratul austriac Ferdinand l-a sancționat la 10 iunie 1848.

Dieta din Cluj, Transilvania, a votat  fără a ține seama  de opoziția Adunării  românilor de la Blaj și a unor părţi importante ale saşilor şi maghiarilor ardeleni privitoare la anexarea Principatului Transilvania la Ungaria. Dieta maghiară nu a ținut cont nici de cererea Adunării de la Blaj (3/15–5/17 mai) și a ignorat realitatea etnică existentă, faptul că românii reprezentau două treimi din populație.

În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena, mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria.

Prima Adunare Națională de la Pesta din 1848

Foto: Prima Adunare Națională de la Pesta din 1848

Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de liderii maghiarilor în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză, adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării,  prin omogenizarea forţată a etniilor diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale.

 Însuşi poetul maghiar Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotărârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia între cei 300 reprezentanţi se aflaseră numai 3 români și 24 de saşi, restul fiind unguri.

Ceea ce Dieta de la Cluj a votat la 29 mai 1848, adică proclamația prin care se declara alipirea Ardealului la Ungaria și lansarea sloganului “Unire sau moarte!” de către revoluţionarii unguri, n-a lăsat practic nici un fel de cale de compromis între românii ardeleni și revoluționarii maghiari.

În scurt timp aveau să izbucnească ciocniri armate între românii conduși de Avram Iancu și armata revoluționară maghiară.

1889 (29 mai/ 10 iunie): Este adoptată Legea privind introducerea sistemului monometalist/etalon de aur (va intra în vigoare la 17/29 martie 1890).

În Proiectul de lege pentru înființarea unui nou sistem monetar, se înlocuia definiția leului din Legea monetară din 1867, respectiv „cinci grame de argint cu titlul 835/1000 compun unitatea monetară a României sub denumirea de leu” cu o nouă definiție, care arată că „unitatea monetară a României este leul aur”.

Catalog Numismatica, colectie bani vechi, bancnote, monede, decoratii

Dezbătută și aprobată de Camera Deputaților și Senat, în martie 1889, prima variantă a acestei legi nu a fost promulgată din cauza lipsei de pregătire a mijloacelor necesare transformării monedelor de argint, aflate în circulație, în monede de aur, iar BNR nu stabilise posibilitățile tehnice de punere în aplicare, astfel încât a fost menținută vechea definiție a leului-aur dat de Legea Monetară din 1867 (a intrat în vigoare la 17/29martie 1890).

1890 : S-a născut la Botoșani, generalul și diplomatul român Ioan Aurelian Racovitză; d.24 iunie 1957, București,descendent al unei vechi familii boierești și domnești, luptător în cele două războaie mondiale.

A urmat Liceul Militar din Iași, Școala militară de Cavalerie la Târgoviște, absolvind în 1910 ca sublocotenent la Regimentul de Cavalerie 7 Roșiori „Cuza Vodă”, apoi Școala specială de Cavalerie, absolvind-o pe primul loc (1913). 

A participat la campania din Bulgaria (1913), unde s-a remarcat în misiuni de cercetare, fiind avansat la excepțional la gradul de locotenent și comandant de pluton în Regimentul 7 Roșiori. A fost ofițer adjutant de regiment, a lucrat la Biroul Mobilizări, iar la începutul primului război mondial, în Regimentul de Escortă Regală din București.

Detașat la Biroul de Operații al Comandamentului Diviziei 18 Infanterie la Călugăreni, a urmat și Școala Superioară de Război. A fost înaintat la gradul de căpitan (1916), maior (1917), iar după absolvirea Școlii Superioare de Război (1920) a fost ofițer la Marele Stat Major, comandantul Regimentului 11 Roșiori în Cernăuți, subșef de Stat Major, avansat locotenent-colonel de cavalerie, apoi atașat militar în Cehoslovacia, acreditat și în Austria.

A fost comandant al Școlii de Ofițeri de Cavalerie și a pregătit trupele la începerea celui de al doilea război mondial și a trecut în rezervă pe 31 august 1941, pe bază de demisie ân urma unor divergențe cu superiorii ierarhici legate de forțarea trecerii Prutului.  Bolnav de cancer s-a stins din viață in patul Spitalului CFR 2 la vârsta de numai 67 de ani. 

1893 (29 mai/ 10 iunie): A apărut Legea clerului mirean și a seminariilor, care prevedea salarizarea clerului, întreţinerea bisericilor, controlul administrativ şi disciplinar în biserică, limitarea numărului total al parohiilor, numirea și pregătirea clerului mirean.

Legea mai prevedeacă înființarea unei noi biserici era condiționată de garantarea de către ctitor a finanțării acesteia.

1895: S-a născut medicul Maximilian Popper unul dintre primii organizatori ai luptei anti-tuberculoză din România.

A avut un aport important in pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie; (m. 1960).

1899: S-a născut în satul Poieni, comuna Godineşti (azi, Parincea), judeţul Bacău, prozatoarea şi poeta Georgeta Mircea Cancicov; ( m. 16 aprilie 1984, la Bucureşti).

Numele său la naştere era Maria Jurgea-Negrilești, iar numele său de botez, Gherghina.
A fost soția politicianului și academicianului Mircea Cancicov (1884-1958).
Studii: Liceul internat „Victor Duruy” de la Mănăstirea Sacré-Coeur din Paris (1906-1925).

A debutat literar în 1936 cu culegerea de poeme Un vis (1936), continuând în anul 1938, cu romanele și culegerile de nuvele PoeniMoldoveniiDealul PerjilorPustiuriAmurgCălătorulÎndrăgostitele și Din viața văilor.

A fost o femeie plăcută și inteligentă, care a pătruns în anturajul feminin al lui Ion Antonescu, reușind împreună cu soțul său, avocatul și omul politic liberal Mircea Cancicov, să intervină în favoarea Comunității evreilor obținând printre altele anularea ordinului de a se face ghetouri evreiești în Moldova.

1901: S-a născut la Târgoviște, Ionel Fernic; (d. 22 iulie 1938, la Stulpicani, Suceava).

A fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

Imagini pentru ionel fernic photos

În ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară.

În scurt timp a  devenit autorul a peste patru sute de șlagăre, multe dintre compozițiile sale bucurându-se  de faimă în epocă până în ziua de astăzi.

În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic. Ionel Fernic plecat din viaţă în urma unui accident de aviaţie.

Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.

În aer Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător.

Tot atunci s-a arătat interesat de parașutism.A executat primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa, dar mai târziu a trebuit să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare.

A fost numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți și  va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.

1910: S-a născut chimistul Ioan Zugrăvescu, autorul unor importante lucrări în domeniul chimiei organice, cu cercetări privind chimismul celular, îndeosebi celulele maligne. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1989).

 În 1934 a primit titlul de Doctor în științe cu teza Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic

În 1965 a obținut titlul de Doctor Docent în Chimie. A început cariera didactică în Laboratorul de Chimie Organică al Universității din București, a fost director al Secției de Biochimie a Institutului „Victor Babeș” din București.

De asemenea a fost șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București, profesor titular la Catedra de Chimie Organică, Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la retragerea din activitate (în 1975) și, în paralel, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de Director.

1912: A avut loc la Alba-Iulia, un Congres prezidat de Gh.Pop de Băsești, la care a participat peste 20.000 de reprezentanti ai populației române din întreaga Transilvanie.

Congresul a protestat împotriva proiectului de înființare a episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog.

Punerea în practică a proiectului era sinonimă cu transformarea Bisericii într-un instrument politic de deznaționalizare și de silnicie a românilor ardeleni.

De asemenea, a fost aleasă o comisie formată din 100 de persoane pentru redactarea proiectului de rezoluții și pregătirea hotărârilor acesteia, toate măsurile legale pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române.

Totodată, a fost adoptată o rezoluție de protest față de proiectul de inființare a episcopiei greco-catolice maghiare, care făcea din biserică un instrument politic de deznaționalizare a băstinașilor de etnie română și s-a hotărât totodată, crearea unei comisii care să ia toate măsurile necesare  pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române.

1922: S-a născut la Brăila, cunoscutul compozitor originar din România, Iannis Xenakis; d.4 februarie 2001, Paris.

 S-a născut într-o familie de greci din Brăila, iar mama lui, o bună pianistă, i-a deschis dragostea pentru muzică, dar a murit în 1927. În 1932 a plecat în Grecia, ulterior s-a stabilit la Atena, a fost admis la Institutul Politehnic, dar nu a mai apucat să înceapă școala, închisă după intrarea trupelor lui Mussolini în Grecia.

S-a implicat în mișcarea de rezistență, fiind închis de italieni și apoi de germani. Rănit grav de un obuz britanic (1945), odată ieșit din spital a continuat activitățile politice clandestine de stânga.

Urmărit de autoritățile din Grecia, a reușit să scape refugiindu-se in Franța, unde și-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea efectelor electronice și a teoriilor matematice, în Grecia fiind condamnat (în lipsă) la moarte pentru terorism politic.

Din 1947 a lucrat ca inginer la atelierul Le Corbusier. A înființat Centre d’études de mathématique et automatique musicales CÉMAMU (Centrul de studii de matematică și automatică muzicală), cu scopul aplicării cunoștințelor tehnice și științifice în muzică, folosind calculatorul pentru realizarea compozițiilor sale.

Printre compozițiile sale se remarcă : MétastasisNomos Alpha pentru violoncelJonchaiesShaarAkeaWaargRoaï.

1924: Este inaugurat la Bucuresti  Institutul Francez de Inalte Studii, cu scopul de a face cunoscuta cultura franceza in Romania.

 Înființarea unui centru cultural francez la București a avut loc la inițiativa de Henry Focillon, critic de artă și teoretician francez, care a manifestat un interes special pentru România, cu scopul de a face cunoscută cultura franceză în România. Ceremonia de inaugurare a Institutului francez de înalte studii (Institut français des hautes études) a avut loc în 29 mai 1924, în prezența Regelui Carol al II lea și a Prințului Moștenitor.

Va funcţiona până în 1948 fiind închis între anii 1948 şi 1970 de autoritatile comuniste, dupa care va funcţiona din nou, sub diverse denumiri. In prezent – Institutul Francez. Astăzi se numește Institutul Francez.

1925: S-a născut la Cluj, fizicianul american de origine română, Erwin Friedländer, absolvent al Facultății de Fizică și Matematică a Universității bucureștene;(m. 2004, California, SUA).

A fost membru de onoare al Academiei Române (din 1963, calitate retrasă după plecarea din țară, repus în drepturi în 1990).  În SUA a fost co-șef de laborator la Lawrence Berkeley Laboratory al Universității din California.

A cercetat radiația cosmică a particulelor accelerate la mari energii de măsură aferente, concretizată în peste 250 de studii și articole, apărute în prestigioase reviste internaționale de specialitate. În anul 1985 a fost distins cu Premiul Humboldt pentru fizică.

1929: S-a născut la Piatra Neamț, istoricul  Șerban Rădulescu-Zoner; (d. 14 martie 2012, Moroeni, Dâmbovița).

De meserie a fost istoric, având un doctorat în istorie.

În perioada 1945-1947 a fost membru al Tineretului Liberal, participând la manifestațiile din 11 februarie și 8 noiembrie 1945 și la campania electorală din 1946, prin lipirea de afișe și distribuirea de manifeste.

Deținut politic între anii 1959 și 1962, pentru uneltire contra ordinei sociale, Rădulescu-Zoner a trecut prin penitenciarele Ploiești, Galați, Jilava și prin lagărele de muncă Salcia, Stoenești și Strâmba din Balta Brăilei.

El a fost grațiat prin decretul 393/26 iunie 1962. După punerea în libertate, a refuzat categoric să colaboreze cu Securitatea.

În 1975 a fost exclus din Institutul de istorie „Nicolae Iorga” , în contextul „revoluției culturale” a lui Ceaușescu, fiind reîncadrat în 1990 unde a fost cercetător științific principal. 

Era membru al Asociației Internaționale de Istorie Contemporană, cu sediul la Geneva. A publicat peste 200 de lucrări științifice în țară și în străinătate (Franța, Germania, SUA, Italia).După revoluția anticomunistă din 19189, fost ales deputat în legislaturile 1992-1996 (județul Dâmbovița) și 1996-2000. Șerban Constantin Rădulescu-Zoner a fost ales în legislatura 1992-1996 pe listele Partidului Alianța Civilă iar în legislatura 1996-2000 a fost ales pe listele PNL. Între anii 2001-2007 a fost președintele Alianței Civice.

În 1993 i s-a conferit premiul „Mihail Koganiceanu” al Academiei Române.

Dintre scrierile sale: Scrieri politice 1900–2006Dunărea, Marea Neagră și Puterile CentraleRomânia și Tripla Alianță la începutul secolului XX.

1933: S-a născut Stan Velea, specialist român în limba polonă, comparatist şi traducător.

stan velea

S-a dedicat  aproape în exclusivitate studiului literaturii polone, pe care a promovat-o în România prin studii şi traduceri; (m. 2007).

1944: A murit juristul Constantin C. Stoicescu; specialist în drept roman, a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman; ministru al justiţiei (1941, 1942); membru corespondent al Academiei Române din 1936; (n. 1881).

1945: A murit într-un accident la București, Mihail Sebastian (nume la naştere Iosif Hechter), romancier, dramaturg şi eseist român, de origine evreiască; (n. 18 octombrie 1907, București). 

Romanele sale publicate: “De două mii de ani” (1934), “Oraşul cu salcâmi” (1935) (roman al adolescenţei), “Accidentul” (1940), au fost influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi.

Ca dramaturg, s-a impus în literatura română cu piesele “Steaua fără nume”, “Jocul de-a vacanţa”, “Ultima oră”.

1947: Vizita Patriarhului Aleksei I al Moscovei în România.

Vizita în România a Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Aleksei I (29 mai–12 iunie) avea scopul declarat al unor discuții cu înalții prelați români în vederea pregătirii Congresului Ortodoxiei, programat să se desfășoare în martie 1948, la Moscova.

Remarca lui Nicodim: „– Dar de ce la Moscova?“, i-a fost raportată de către agenții Siguranței care protejau delegația rusă, lui Emil Bodnăraș, care declara cu acest prilej apropiaților: „Lasă, Înalt Prea Sfinte, nu te teme, că nu mai ajungi să participi la acest Sinod, indiferent unde s-ar ține el”.

Legăturile legitime și tradiționale dintre Biserica Ortodoxă Rusă și cea Română au fost înlocuite începând cu anul 1947, printr-o încercare de propagare a bolșevismului prin intermediul unor instituții religioase milenare, de pervertire a ideii de creștinism răsăritean. Pe 30 mai a ajuns în București, fiind cazat la Palatul Mogoșoaia, după care a vizitat toată țara.

1955: A murit entomologul Aristide Caradja; s-a ocupat în special cu studiul lepidopterelor, mai ales al fluturilor mici (colecţia sa, foarte valoroasă, se află la „Muzeul de istorie naturală Grigore Antipa” din Bucureşti).

A fost membru onorific al Academiei Române din 1930; (n. 1861).

1956: S-a născut la Coșernița, Soroca, în R.Moldova, scriitorul  Teo Chiriac, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, secția Jurnalism în 1979. A fost redactor la Radioul național, redactor și redactor-șef la Editura Literatura Artistică (ulterior, Hyperion) din Chișinău. 

A participat la Programul Internațional de Instruire Marshall plan for Moldova (1998-2004) și a făcut stagii în Cehia și Italia.

A fost reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău a acesteia.A fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumele de poezie Lucrare de controlSalonul 33 – prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM, Critica irațiunii pureMonstrul Sacru (Scările lui Teo).

Figurează printre cei 20 de autori ai antologiei Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene). A fost distins cu Titlul onorific Maestru al Literaturii (2010). Versurile sale au fost publicate în reviste literare și antologii de poezie editate în România, Germania, Franța, Italia, Belgia, R. Macedonia de Nord, Bulgaria și Rusia.

1962: A murit executat la închisoarea Jilava din București, eroul luptei împotriva regimului comunist,  Gheorghe Arsenescu, lider al grupului de rezistență din Munții Făgăraș.

Lt. Col. Gheorghe Arsenescu a format împreună cu cu un coleg de armată, ofițerul Toma Arnăuțoiu, un grup numit Haiducii Muscelului, care a operat în sudul Munților Făgăraș.

Arsenescu a fost capturat de Securitate la 1 februarie 1960.

Un membru notabil al mișcării de rezistență a lui Arsenescu a fost Elisabeta Rizea, care a fost capturată de Securitate odată cu Gheorghe Arsenescu.

Prin sentința nr. 11/12 februarie 1962 a Tribunalului Militar al Regiunii Militare București, a fost condamnat la moarte pentru „acte de teroare săvârșite ca organizator al unui grup armat de rezistență anticomunistă”.

A fost executat la 29 mai 1962, în închisoarea Jilava, București.

1962: A murit actorul Benedict Dabija; (n.22 septembrie 1926, Piatra Neamt).

Imagini pentru benedict dabija actor

Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele „La Moara cu noroc”(1955), Eruptia (1958) sau  Valurile Dunarii (1959).

1980: S-a născut la București actrița română Irina Cojar.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este main_1722_big.jpg

A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, promoția 2003. Joacă la Teatrul Național București, a avut roluri în Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu, Toți fiii mei de Arthur Miller, Ivan Turbincă după Ion Creangă,Înșir’te mărgărite după Victor Eftimiu, etc.

1980: La Campionatul internațional de atletism, Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri.

1989: A murit la București, Adrian Petringenaru, un regizor de film care a abordat toate genurile cinematografice, de la documentar la animaţie şi ficţiune; (n. 19 octombrie 1933, Bucuresti).

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – secţia istoria şi teoria artei (promoţia 1969).

În 1983 publică, la editura Meridiane, volumul „Imagine şi simbol la Brâncuşi”.

A regizat printre altele, filmele Tatăl risipitor (1974), Rug şi flacără (1979), Cireşarii (1984).

 1991: A murit la Bucuresti, pictorul Brăduţ Covaliu; (n. 1 aprilie 1924, Sinaia).

 Între 1942-1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe pictorul Alexandru Jean Steriadi.

A avut mai multe expoziţii personale la Bucureşti, Constanţa, Cluj, Budapesta, Atena, Calcuta, Bruxelles, Helsinki, Viena etc.

A lucrat ca redactor la revista „Arta plastică”, în 1963 a fost ales secretar al Uniunii Ariştilor Plastici din România, iar în 1968 a fost ales preşedinte al aceluiaşi for.

Din 1960 a desfăşurat activitate didactică la Institutul Pedagogic din Bucureşti apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A publicat volumele „Rugul de taină” (poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969) şi „Pe ţărmurile artei” (eseuri, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977).

A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1962), Ordinul Meritul Cultural, cls. a II-a (1968), Ordinul Steaua Republicii Socialiste România (1971), Marele Premiu al U.A.P. (1981), Grand premio internationale „Trionfo”, Premiul „Oamgio a Picasso”, Roma (1981) s.a.

1992: A decedat la București, regizorul de film documentar Ion Bostan; (n. 1914, la Cernăuţi, azi în Ucraina).

Regizor de film documentar cu o filmografie de peste o sută de titluri, dintre care se impun cu precădere ciclurile dedicate Deltei Dunării, precum și filmele consacrate monumentelor de arhitectură religioasă din Bucovina.

A avut o contribuie hotărâtoare la evoluția documentarului științific în România.

Printre filmele documentare pentru care a fost  premiat se numară:

 Sub aripa vulturului (Mamaia, 1964), Marea Sarmatică, Marea Neagră (Teheran, 1968), Histria, Heracleea si lebedele (Novi Sad, 1969), Stârcul, pasăre – reptila (Rio de Janeiro, 1970), Pădurea scufundată (ACIN 1972), Pădurea scufundată (Teheran, 1973); Premiul pentru întreaga activitate (ACIN 1979), Glasuri în desişuri (ACIN 1988).

1995: A încetat din viață la București, muzicianul român Mircea Basarab, fost dirijor, compozitor și profesor universitar; (4 mai 1921, București ).

A fost dirijor al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București.

2000: A murit la București, inginerul Vlad Ionescu, specialist electro-energetician, membru corespondent al Academiei Române; (n.22 aprilie 1938, București).

Vlad Stefanita Ionescu.jpg

2017: A încetat din viață regizorul român Dinu Gheorghe Florian, artist al imaginii fotografice de artă și film și profesor universitar; (n.18 ianuarie 1957).

Foto: Padurea Corbilor - premiu, Gheorghe Dinu (C) eMaramures.ro

A debutat în cinematografie filmând alături de importanţi regizori români, printre care s-a aflat şi regretatul Sergiu Nicolaescu.

La Baia Mare, Gheorghe Dinu a fost cameraman pentru TVR, TVR Cluj şi Antena 1. A fost şi profesorla Facultatea de Jurnalism din cadrul Centrului Universitar Nord – Baia Mare.

2022: A decedat la Ploiești, cunoscutul fotbalist și antrenor de fotbal Virgil Dridea; (n.17 noiembrie 1940, la Ploiești).

Era cunoscut și sub numele de Dridea II sau Puiu Dridea, fiind fratele mai mic al lui Mircea Dridea, renumit de asemenea ca fotbalist și antrenor.

Virgil Dridea a jucat ca mijlocaș și atacant (extremă stânga) în 82 de meciuri pentru Petrolul Ploiești, în perioada 1958-1968. În 1968, Dridea II s-a transferat la Metalul Plopeni, unde, în 1970, și-a început cariera de antrenor de fotbal, ca antrenor secund al lui Gheorghe Bărbulescu.

De-a lungul carierei sale a condus mai multe cluburi, precum Metalul Plopeni, Petrolul Ploiești, Prahova Ploiești, Dacia Unirea Brăila, Midia Năvodari, Cimentul Fieni și Chindia Târgoviște. De asemenea, a antrenat în Angola și Siria, unde a condus Atlético Petróleos do Huambo⁠, Al-Jaish SC (Siria)⁠ și Echipa națională de fotbal a Siriei.

Spre finalul vieții, a fost oficial al AJF Prahova, dar și unul dintre fondatorii noului club Petrolul, începând cu 2016, când echipa a luat-o de jos, din Liga a IV-a, reușind, în 2022, revenirea în prima ligă a fotbalului din România.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Teodosia din Tir

Sfanta Mucenita Teodosia din Tir

Sfânta Teodosia a fost originară din Tir (Fenicia). Potrivit lui Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martor ocular, Sfanta Teodosia s-a apropiat de creștinii inchisi in temnita pentru ca nu mai jertfeau idolilor si i-a intarit in mucenicia lor.

Din aceasta cauza, sfanta a fost dusa de soldatii care pazeau temnita inaintea judecatorului. Acesta auzind cele intamplate, a poruncit sa i se lege o piatra de gat si sa fie aruncata in mare. Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, ingerii au adus-o la mal nevatamata.

Cand ea s-a infatisat inaintea judecatorului, purtand in maini piatra care fusese legata de grumajii ei, el a poruncit ca sa i se taie capul. In urmatoarea noapte, Teodosia s-a infatisat parintilor ei inconjurata de o lumina cereasca negraita, si de multe alte fecioare, si ele mantuite, si le-a zis: „Vedeti voi ce mare este slava si harul Hristosului meu, de care voiati sa ma lipsiti?”

Ea a rostit catre parintii ei aceste cuvinte, pentru ca acestia o oprisera sa-si marturiseasca pe fata credinta in Hristos si sa se faca mucenica.

Teodosia a luat cu cinste cununa mărturisirii în anul 308, la vârsta de numai 18 ani.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
– Sfintei Cuvioase Mucenite Teodosia din Constantinopol;
– Sfantului Cuvios Mucenic Olivian;
– Sfantului Cuvios Alexandru, papa al Alexandriei;
– Sfantului Mucenic Nan.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/29/o-istorie-a-zilei-de-29-mai-video/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Crestin Ortodox.ro;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  4. e.maramures.ro ;
  5. Wikipedia.ro.;
  6. mediafax.ro ;
  7. worldwideromania.com ;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  10.  Istoria md;
  11. agerpres.ro.

Publicitate

29/05/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 26 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 26 mai în istoria noastră

1488: Începe construirea bisericii „Sf.Gheorghe” de la Voroneţ, ctitorie a domnlui Moldovei  Ştefan cel Mare și Sfânt.

Legenda spune că Ştefan cel Mare, în timpul unui război cu turcii, a venit la calugarul Daniel, la schitul său din Voroneţ şi i-a cerut sfatul.

Câştigând bătălia împotriva turcilor, domnul Moldovei şi-a păstrat promisiunea făcută călugărului şi a construit o nouă biserică închinată Sfântului Gheorghe. La Voroneț, înainte de 1488, exista o biserică din lemn.

Sf. Mare Mc. Gheorghe - Hram la Mănăstirea Voroneț | Centrul de pelerinaj  "Sf. Parascheva" Iasi

Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneț datează de la 22 ianuarie 1472, când Ștefan cel Mare dădea călugărilor de la Voroneț, care îl aveau ca egumen pe Misail, o scutire de vamă pentru „două măji de pește care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte”.

În locul vechiului schit de lemn, Ștefan cel Mare a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe.

Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni. În august 1488, îmbogățirea lăcașului a continuat cu satul Știlbicanii și tot bazinul pârâului Suha Mare, cumpărate cu 160 de zloți tătărești. Celebra pictură exterioară a necesitat o lungă perioadă de înfăptuire, abia în 1547 biserica a căptat forma pe care o putem vedea și azi.

Mănăstirea Voroneţ | Limba, cultura si civilizatie romaneasca - Italia

Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni.

În august 1488, îmbogățirea lăcașului a continuat cu satul Știlbicanii și tot bazinul pârâului Suha Mare, cumpărate cu 160 de zloți tătărești.

Celebra pictură exterioară a necesitat o lungă perioadă de înfăptuire, abia în 1547 biserica a căptat forma pe care o putem vedea și azi .

1554: S-a terminat construcția Mănăstirii Bistrița din Neamț, ctitorie a voievodul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.

La construirea Mănăstirii Bistrița au contribuit patru voievozi mușatini: Alexandru cel Bun (a zidit-o în anul 1406), Ștefan cel Mare (a construit clopotnița și biserica din zidul mănăstirii), Petru Rareș (a renovat-o între anii 1541–1546) și Alexandru Lăpușneanu:

Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică din Mănăstirea Bistrița, unde este hramul Adormirii Precistei și Prea Binecuvantatei Stăpanei noastre, Maica Domnului și pururea Fecioara Maria, în zilele blagocestivului și de Hristos iubitorul, Io Alexandru Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, în anul șapte mii 62 [1554], luna mai în 26 zile”.

Este locul în care a fost creat cel mai vechi monument al culturii noastre medievale, și anume, Pomelnicul de la Bistrița.

1591: A început construirea Bisericii Mihai Vodă din București, cu Hramul Sfântul Nicolaeo ctitorie a boierului Mihai, pe atunci mare postelnic, după ce fusese deja ban de Mehedinți și mare stolnic, urcând scara demnităților până la rangul de mare ban al Craiovei și devenind apoi domn al țării.

Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591, întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli.

Conform unei inscripții de pe fronstispiciul bisericii: „La 1594 s-a zidit această biserică, iar ușa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos”, se poate deduce că înălțarea edificiul s-a finalizat în anul 1594. Cinci ani mai târziu (august 1599), Mihai, printr-un act păstrat până în zilele noastre, a închinat locașul sfânt Mănăstirii Simonopetra de pe Muntele Athos.

În ianuarie 1985 biserica a fost propusă pentru demolare și la scurt timp propunerea a fost pusă în practică. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat.

Datorită protestelor și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii (printre care Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer) către mai multe instituții (Patriarhie, Consiliul pentru Cultură din Comitetul Central etc.), Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate.

Pentru a face loc simbolului comunismului din România, Casa Poporului, dar și pentru a-i mulțumi pe protestatari, persoanele de decizie ale regimului au ajuns la un compromis și anume mutarea bisericii de pe dealul pe care a fost ctitorită de Mihai Viteazul. Translatarea în pantă a bisericii, pe o distanță de 289 m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m, a avut loc în anul 1985.

Biserici și alte clădiri salvate în comunism prin translare” de Daniela  Șontică – Revista Culturală Leviathan

Operațiune în sine de translatare a edificiului, de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor nr.2 și până în locul în care se află și astăzi, Strada Sapienței nr.4, în apropierea malului Dâmboviței, a fost considerată la vremea respectivă o performanță deosebită. „Translatarea coordonată de inginerul Eugeniu I. Iordăchescu a fost, la timpul respectiv, considerată o performanță deosebită prin: lungimea traseului, unghiul de pantă și greutatea obiectivului”.

Unele din osemintele aflate în curtea mănăstirii au fost împachetate în grabă și au putut fi salvate și transportate în noua locație, altele nu au mai putut fi recuperate.

1679: Şerban Cantacuzino, domn al Munteniei (1678–1688),a început construirea ansamblului arhitectural Mânăstirea Cotroceni din Bucuresti.

Manastirea Cotroceni

Foto: Biserica Mănăstirii Cotroceni

Construcţia a fost terminată în mai 1680, pictura iniţială aparţinând lui Pârvu Mutu.

De-a lungul existenţei sale, biserica a suferit mai multe stricăciuni de pe urma cutremurelor, incendiilor, răscoalelor sau războaielor, dar de fiecare dată a fost refăcută.

Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei.

În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit Cotrocenii cei de sus, pentru a face deosebire de Cotrocenii de jos, denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului.Satul si moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni.

Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i menționează documentele – Stoica, Preda și Istfan – susțin că înainte de a fi devenit proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul ei au stăpânit Cotrocenii”.

Domnul Șerban Cantacuzino a înzestrat-o cu numeroase moșii, mulți oameni și obiecte de cult. Mănăstirea a fost complet terminată în anul 1682 și împodobită de domnitor și de membrii familiei sale cu icoane, candele, diverse obiecte liturgice, veșminte preoțești și tot acum biserica a primit și icoana hramului „Adormirea Maicii Domnului“, care a fost adusă de la Muntele Athos, socotită făcătoare de minuni.

Biserica mânăstirii a fost demolată în 1984,din ordinul dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, reconstrucția ei începând în 2003. La 11 octombrie 2009, biserica a fost sfințită ca lăcaș de cult.

1716: Ștefan Cantacuzino, domnul Țării Românesti în perioada 1714-1716 si tatal sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, au fost torturați si uciși la Istanbul, din porunca marelui vizir Ali Pașa.

Ștefan Cantacuzino (n. cca. 1675 – d. 7 iunie 1716) a fost ultimul conducător pământean al Munteniei, înainte de instituirea domniilor fanariote. Făcea parte din familia Cantacuzino, care își disputase în a doua jumătate a secolului al XVII-lea cu familia Băleanu predominanța în politica Țării Românești, ieșind în cele din urmă câștigătoare. Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino.

Ștefan (foto) era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist român educat în Italia, iar prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu.

Domnind într-o perioadă instabilă, a luptei dintre Imperiul Austriac și Poarta Otomană, a încurajat plângerile la Constantinopol împotriva domnitorului Constantin Brâncoveanu, a predat turcilor corespondența acestuia cu nemții și a confiscat averile prietenilor lui Brâncoveanu.

 În timpul domniei lui a început războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugeniu de Savoia, iar Ștefan a luat partea habsburgilor, comunicându-le știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții.

Aflându-se la Constantinopol, Ștefan Cantacuzino a fost mazilit și ridicat din București, împreună cu tatăl său, cărturarul și stolnicul Constantin Cantacuzino, de un capugiu trimis de Poartă în 21 ianuarie 1716, fiind înlocuit cu Mavrocordat, în care Poarta avea mai multă încredere.

Au fost uciși la în noaptea dintre 25–26 mai/6–7 iunie 1716, la Constantinopol,corpurile le-au fost aruncate în mare, iar capetele au fost umplute cu bumbac și trimise la Adrianopol, unde au fost prezentate vizirului Gin-Ali.

La câteva zile distanță, spătarul Mihai Cantacuzino și Radu Dudescu au fost duși sub pază puternică la Adrianopol și sugrumați.

  Foto: Tablou votiv la Manastirea dintr-un lemn-Biserica Nasterea Maicii Domnului – având al II- lea ctitor, pe domnitorul Stefan Cantacuzino și soția sa.

 Ambasadorul englez la Constantinopol scrisese deja la 9 ianuarie către secretarul de stat că mazilirea acestuia avea ca motiv pizma marelui vizir turc și că Ștefan a fost înlocuit pe tronul muntean cu fanariotul grec Mavrocordat, în care Poarta avea mai multă încredere, familia acestuia din Constantinopol fiind chezășie.

1824: La Ismail, în Basarabia ţaristă, a fost deschisă o şcoală lancasteriană.

Sistemul de învăţământ lancasterian poartă numele pedagogului englez Joseph Lancaster (1771-1838), care învăţa fără plată copiii săraci.

În Basarabia, şcolile lancasteriene au fost introduse la iniţiativa şi la dorinţa imparatului Alexandru I, care, în urma vizitei sale din 1818 în noua provincie, a dispus, prin secretatul său de stat contele I.A. Capo d’Istria, să se facă toate pregătirile necesare pentru a institui în Basarabia şcoli de învăţământ reciproc.Dorinţa împăratului nu a putut fi realizată decât în anul 1824 în special din lipsa învăţătorilor specializaţi în această metodă de instruire şi a materialului didactic necesar.

  Sistemul de învăţământ lancasterian care a căpătat o largă răspândire în Europa in sec. al XIX-lea, era original prin faptul că metodele de instruire nu poartă un caracter pur religios. Predarea religiei se limita la citirea Bibliei, fără comentarii, iar în şcoli erau primiţi elevi de diferite confesiuni religioase.

Şcolile lancasteriene din Basarabia erau subordonate Administraţiei Eparhiale de Chişinău şi Hotin, care numea pedagogi din rândul seminariştilor, pregătiţi in prealabil pentru acest lucru. Şcolile lancasteriene din Basarabia erau subordonate Administraţiei Eparhiale de Chişinău şi Hotin, care numea pedagogi din rândul seminariştilor, preventiv pentru acest lucru. Administrarea  directă era efectuată de protectorii locali şi de şefii de poliţie, în afară de şcolile din Chişinău şi Bender, care erau sub supravegherea directă a a Administraţiei Eparhiale.

La început, în Chişinău, Bălţi şi Ismail, iar mai târziu în Bender şi Hotin, aceste şcoli se bazau pe sistemul învăţământului reciproc.

Administrarea directă era efectuată de protectorii locali şi de şefii de poliţie, în afară de şcolile din Chişinău şi din Bender, care erau sub supravegherea directă a Administraţiei Eparhiale.

În aceste şcoli erau primiţi copii din toate categoriile sociale. Ei învăţau să citească şi să scrie şi primele 4 reguli aritmetice, în baza dispoziţiei editate în 1823 de Departamentul Învăţământului Public. Elevii claselor superiore studiau o data în săptămână Katehizisul.

Scolile lancasteriene n-au prins rădăcini în Basarabia, iar încercările de a înfiinţa şcoli lancasteriene la sate n-au dat nici un rezultat.

După cum constată V.M. Neaga, la sfârşitul celui de-al patrulea deceniu, o parte din şcoli, cu excepţia celei din Chişinău, se transformă în clase pregătitoare pe lângă gimnaziile ţinutale care au început să ia fiinţă, iar altele s-au contopit cu noile şcoli parohiale care au apărut în Basarabia în urma decretării Regulamentului despre şcolile parohiale din 1836.

1877: La Bucureşti, apare ziarul “Socialistul”, prima gazetă socialistă din România. Ziarul a fost editat de Cercul socialist creat de Nicolae Codreanu.
Dupa apariţia a trei numere, în urma unui avertisment al autorităţilor, ziarul şi-a schimbat numele în “Cuvîntul”, suprimat de asemenea după un scurt timp de guvern.

1885: In grădina publică din Chişinău este inaugurat bustul poetului rus Aleksandr Sergheevici Puşkin, exilat un timp în gubernia Basarabia.

În anul 1820, la vârsta de doar 21 de ani, Aleksandr Sergheevici Pușkin, unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi din perioada romantică, considerat fondatorul literaturii ruse moderne, a intrat în conflict cu autoritățile din timpul întunecatei domnii a țarului Alexandru I. Pușkin avea deja notorietate în țară și a scris o epigramă destul de acidă la adresa generalului Aracceev, favoritul țarului, intitulată Odă a Libertății, practic un protest împotriva despotismului și robiei.

Reacția autorităților a fost pe măsură, hotărând expulzarea sa în Siberia, dar intervenția istoricului Karamzin l-a salvat, fiind pedepsit doar cu exilul la Chișinău, în Basarabia teritoriu aparținând Moldovei care fusese cotropit de Rusia în 1812. Aici poetul a locuit timp de trei ani și casa in care a stat este astăzi muzeu.

Bustul poetului s-a păstrat pană în zilele noastre la Chișinău pe vechiul amplasament.

1897: Scriitorul irlandez Bram Stoker publicat la Londra romanul Dracula avându-l ca personaj principal pe contele Dracula (Graf Dracula), devenit unul dintre cei mai renumiți vampiri din literatură.

Bram Stoker și cel mai longeviv brand de țară | Bel-Esprit

Romanul lui Stoker a fost inspirat de cronicile medievale săsești, adevărate bestseller-uri ale vremii lor, care-l prezentau pe Vlad Țepeș drept un personaj sângeros, de o cruzime ieșită din comun, ca răzbunare a sașilor împotriva Domnului care nu le acorda avantaje comerciale și îi pedepsea adesea cu mare asprime.

How Francis Ford Coppola Breathed New Life into 'Bram Stoker's Dracula' •  Cinephilia & Beyond

Bram Stoker a avut ideea să asocieze legenda domnitorului muntean cu liliacul hematofag (Desmodus rotundus), numit și vampir.

1910: Nicolae Iorga a devenit membru titular al Academiei Române.

A fost unul dintre cei mai mari istorici ai României, ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1897 și președinte al Secțiunii istorice (1924–1927).

A susținut discursul de recepție cu tema Două concepții istorice.

1911: S-a născut la Ploiești, istoricul literar Gheorghe Constantin Nicolescu; (m. 1967, noiembrie, București).

Licențiat în Litere (1931) și în Drept (1932) al Universității București, a absolvit în 1932 și Seminarul Pedagogic al aceleiași universități (1932). A urcat toate treptele unei cariere universitare la Universitatea din București: asistent, conferențiar, profesor titular de Literatura română și decan al Facultății de Limba și Literatura Română (1966).

A debutat editorial cu volumul Ideologia literara poporanistă (1937), distins de Academia Română cu premiul „Năsturel” (1938).

A obținut în 1944 titlul de Doctor în Litere cu teza Duiliu Zamfirescu. A colaborat la Universul literarDesrobirea, Gândul nostruFrontul plugarilorChemarea vremii, etc. Adept al rigorii documentare și al obiectivității cercetarii științifice, deținător al unei metode și perspective eficace, G.C. Nicolescu s-a impus prin exegeze profunde, comprehensive și exigente totodată, închinate unor scriitori (Nicolae BalcescuMihail KogalniceanuViața lui Vasile Alecsandri), periodizării literaturii române sau curentelor literare (Curentul literar de la Contemporanul). A fost distins cu Premiul „C. . Dobrogeanu-Gherea” al Academiei Române pe 1962.

1916: S-a născut la București, scriitorul român Vintilă Corbul; (d. 30 ianuarie 2008).

Numele sau complet era Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu.

Provenea dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau pentru el experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, cu grad de general în armată, provenea dintr-o mică, dar înstărită familie boierească. Poseda multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani, un grajd cu cai de curse și chiar proprietăți în Bulgaria.

Imagini pentru Vintilă Corbul photos

 Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat, profesie pe care o practică timp de 7 ani. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie, secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul este angajat judecător.

          Fiind un răzvrătit, se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor, împotriva voinței părinților, tatăl său spunând răspicat: „În familia noastră bărbații nu se căsătoresc decât cu femei de aceeași condiție!”.

            În al II-lea Război Mondial, Vintilă Corbul a fost locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, după ce urmează o școală de pilotaj aviatic, pilotul comandantului forțelor aeriene române.

          După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate, tatăl lui, Constantin Popescu Corbul, ajungând din general vânzător de lozuri și mai apoi să fie arestat și să moară în închisoare, în 1961. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, cu patru camere locuite de alte patru familii, imobil care aparținuse familiei sale.

Diplomele sale nu mai sunt „valabile” și este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier , dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni.

Deși era licențiat în istorie și lucrase ca magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 5 ani. La scurt timp primește o altă lovitură: Ana Stoenescu, nemulțumită de sărăcia în care ajunsese soțul ei, divorțează de el și fuge cu un evreu bogat, regizor de film, în Los Angeles.

Intre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara : „Moarte și portocale la Palermo”, scrisă împreun cu prietenul său de o viață, Eugen Burada; „Cenușă și orhidee la New York”. Căderea Constantinopolelui” (carte tipărită doar în primul tiraj în 192.000 de exemplare), care îl va lansa definitiv.

Tot impreuna cu prietenul sau de o viata, Eugen Burada, a scris scenariile pentru filmele regizate de Sergiu Nicolaescu ” Un comisar acuză”, 1973; „Revanșa”, 1978; „Nea Mărin miliardar” (inițial piesă de teatru), 1978; „Duelul”, 1981.Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin Miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile.

Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.Vintila CorbulVintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada, ajutați de fostul ministru de externe Ștefan Andrei și de soția acestuia, cunoscuta actriță Violeta Andrei.

  În plină glorie, Vintilă Corbul părăsește ilegal România în 1979, împreună cu Eugen Burada, fugind în Franța, dând încă o lovitură sistemului comunist, ajutați – conștient sau nu – de Ștefan Andrei (ministru de externe), cu care se împrieteniseră prin actrița Violeta Andrei, soția acestuia.

  Ajunși acolo, se mută într-un mic orășel lângă Paris (Rocquencourt), iar Vintilă Corbul locuiește până la moarte în același loc în care s-a stabilit atunci. Multe dintre titlurile sale au fost traduse în limbile franceză, poloneză, rusă, arabă.   A murit, aproape sărac, la 30 ianuarie 2008 (91 de ani), la Paris.

Celebra sintagmă „Ciuma roșie”, folosită atât de mult după Revoluție în conflictele unei părți a presei și „străzii” cu partidul Social-Democrat, se pare că vine de la ultimul roman neterminat, și evident nepublicat, care se numește chiar așa, „Ciuma Roșie”. Ca o ironie a sorții, Vintilă Corbul a fost decorat de președintele Ion Iliescu, în 12 martie 2004, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer.

Opera lui Vintilă Corbul, deși a rămas unul dintre cei mai mari scriitori de roman istoric, nu este studiată în școală.

1917: S-a născut (la Budapesta, (unde părinţii săi originari din Timişoara, se refugiaseră în timpul războiului), prozatoarea Mariana Şora, eseistă şi traducătoare; (m. 2011).

 A studiat la Universitatea din București, finalizând cu două licențe, în Filosofie și Filologie (Germană–Franceză), având profesori pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și  Mircea Eliade.

S-a căsătorit cu filozoful și eseistul Mihai Șora; au plecat în 1939 în Franța, ca bursieri ai statului francez. A obținut o diplomă în Limba și literatură franceză la Universitatea Sorbona (1940), apoi a urmat studii de anglistică la Universitatea din Grenoble. S-a împrietenit cu figuri importante ale culturii române, ca Eugene Ionesco și soția sa, Rodica, sau Emil Cioran.  Soții Șora s-au întors la Paris în 1945, unde au avut o situație materială precară. Aflat într-o vizită în România în 1948, Mihai Șora nu s-a mai putut întoarce în Franța, astfel încât soția sa s-a repatriat pentru a-i fi alături.

A fost asistentă la Catedra de Germană a Facultății de Litere și Filozofie din București, fiind destituită în timpul epurărilor politice din 1952. A lucrat ca lexicograf (colaborând la elaborarea dicționarului german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și traducător. A realizat numeroase traduceri din literatura română clasică și contemporană în limbile germană și franceză, din germană, franceză și maghiară în limba română și din maghiară în germană. A publicat o carte în două volume intitulată Gândirea lui Goethe în texte alese.

A debutat ca publicistă în 1964 în Gazeta literară, scriind mai multe articole și studii literare și a colaborat cu articole în Viața româneascăSecolul 20ManuscriptumRomânia literară, etc. A scris volume de eseistică, memorialistică și critică literară Heinrich Mann.Omul și operaUnde și interferențe. Studii, eseuri, articoleCunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, etc.

În 1977 s-a stabilit în Germania, colaborând la BBC și la ziarul Curentul. A publicat la Paris, volumul Cioran jadis et naguère. A mai publicat în România două romane: RătăcireMărturisirile unui neisprăvit, proză scurtă de factură psihologică: Filigrane. Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii, jurnale și memorii: O viață în bucățiCenușa zilelor. JurnalDouă jurnale față în față.

1920: Constantin Brâncuşi a participat, la Paris, la „Festivalul Dada”, împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc., fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme”.

Printre lucrările trimise de Brâncuși, se număra și lucrarea Domnișoara Pogany II.

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) este un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană.

Genialul sculptor a fost ales postum membru al Academiei Române.

1921: În România a fost adoptată Legea asociaţiilor profesionale prin care s-a dat pentru prima dată un cadru juridic mişcării sindicale, recunoscând existenţa sindicatelor, dar instituind importante limitări în activitatea lor.

A fost promulgată de MS Regele la 24 mai și publicată în Monitorul Oficial nr. 41/26 mai 1921.

 1926: A murit (la Paris) prozatorul Leon Donici (numele la naştere: Leonid Dobronravov); descendent pe linie maternă al cărturarului basarabean Alecu Donici (n. 1887, la Chişinău, azi în R. Moldova).

1928: S-a născut (la Odessa, în Ucraina) violoncelistul Vladimir Orlov, stabilit în Canada din 1977; d. 1 aprilie 2019.

A urmat cursurile Conservatorului din București, iar în 1947 a debutat alături de Orchestra Filarmonicii bucureștene, sub bagheta dirijorală a lui Constantin Silvestri. 

S-a remarcat pe podiumurile celor mai importante concursuri de interpretare, la București, Varșovia și Geneva.

A fost profesor la Conservatorul din București. Între 1957–1964 a avut multe turnee în România, Europa de Est și China. În perioada 1964–1971, a fost membru al Orchestrei Filarmonicii din Viena și profesor la Academia din Viena.

A fost solist al prestigioaselor orchestre Philharmonia din Montreal, Bournemouth Simphony OrchestraNew Philharmonia din Londra și ORTF din Paris, a concertat la Festivalul Bach din Anglia în 1969. În 1971, s-a stabilit în Canada și a devenit profesor la Facultatea de Muzică a Universității din Toronto.

A susținut un număr impresionant de recitaluri și concerte, devenind unul dintre cei mai importanți violonceliști din America de Nord. În 1991 s-a întors în România, unde și-a așternut pe hârtie memoriile, Variațiuni rococo în patru țări.

1929: S-a născut istoriograful şi muzicologul Ion V. Florian; (m. 2002).

1933: S-a născut chimistul Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române din 2012.

 1941: S-a născut operatorul şi regizorul de film Iosif Demian; din 1985 lucrează în Australia.

1944: În România se realizează o înţelegere de colaborare politică în lupta antihitleristă între Partidul Comunist Român şi gruparea liberală condusă de Gheorghe Tătărăscu.

1952 (26–27 mai) : S-a desfășurat Plenara Comitetului Central a Partidului Muncitoresc Român.

În contextul intențiilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a scăpa de „concurență”, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca au fost acuzați de „deviere de dreapta” și simpatie față de Partidul Național Țărănesc. În plus, celor mai apropiați colaboratori ai lui Vasile Luca li s-au imputat „activități dușmănoase” și de „sabotaj”. Vasile Luca a fost exclus din partid.

1984: Inaugurarea oficială de către Nicolae Ceaușescu a Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcţie reiniţiată în 1973).

Canalul, cu lungime totală de 95,6 km, este format din ramura principală, în lungime de 64,4 km și ramura de nord (cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă–Midia Năvodari), în lungime de 31,2 km, scurtând drumul spre portul Constanța cu aproximativ 400 km. Canalul Dunăre–Marea Neagră se înscrie în rândul canalelor interioare care respectă cele mai înalte exigențe internaționale. Din punct de vedere tehnic, proiectul este comparabil cu obiective precum canalele Panama și Suez.

Necesitatea realizării unui asemenea canal a fost relevată de numeroase personalităţi din trecut (Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu ş.a).

Incercările făcute în primii ani după 1944 de regimul comunist (şi în urma cărora mulţi deţinuţi politici obligaţi să muncească acolo şi-au pierdut viaţa), au fost abandonate din lipsa capacităţilor tehnice şi economice.

La data inaugurării, Canalul Dunăre-Marea Neagră era cel de-al treilea mare canal de navigaţie din lume (după Canalul Suez şi Canalul Panama); are o lungime de 64,2 km, două ecluze (la Agigea şi la Cernavodă), trei porturi fluviale (la Cernavodă, Medgidia şi Basarabi) şi portul maritim Constanţa-Sud.

Canalul scurtează traseul dintre Dunăre şi Marea Neagră cu aproximativ 400 km.

 1992: A decedat comozitorul și violonistul Constantin Bobescu ; (n. 21 mai 1899 la Reni, în Basarabia țaristă).

   A studiat vioara la conservatoarele din Iaşi şi Craiova, apoi cu G. Enescu. A urmat compoziţia la Paris, la Schola Cantorum.

A început prin a se face cunoscut ca violonist concertist şi apoi ca dirijor.

A fost dirijor permanent al Orchestrei Simfonice Radio. Printre compoziţiile sale mai importante figurează: două Rapsodii române pentru orchestră, Poemul simfonic Zobail, opera Trandafirii roşii, piesele Povestea din pădure şi Povestea din câmpie, pentru solişti cor de copii şi orchestră, Povestea simfonică Mânzul năzdrăvanSuita de dansuri româneştiConcertul pentru vioară şi orchestră, etc.

1994: A murit poetul român Tiberiu Utan.

Imagini pentru Tiberiu Utan;photos

S-a născut la 21 martie 1930,la Văleni, Maramureș, în familia Mariei Utan (născută Gherghel) şi al lui Teodor Utan, învăţători, şi frate cu gazetarul Sever luliu Utan. 

După terminarea liceului se înscrie la Institutul Maxim Gorki din Moscova. Revenit în țară, lucrează la diferite redacții ale revistelor actuale, este redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior funcționează în cadrul Editurii tineretului.

A debutat în 1948, cu poezii, în suplimentul literar al ziarului „Lupta Ardealului” (unde lucrează şi ca redactor în 1948-1949), iar editorial în 1955 cu placheta Chemări, urmată în 1961 de Versuri (Premiul „G. Coşbuc” al Academiei Române).

A scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu, dar și texte pentru melodii de muzică ușoară.

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

1995: A murit la București, marele actor român de teatru și film Ştefan Bănică senior; (n. 11 noiembrie 1933, la Călărași).S-a remarcat și ca un bun cântăreț. Studii la IATC (promoția 1955).De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Ștefan Bănică a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.

Asa arata casa in care s-a nascut marele actor Stefan Banica! Maestrul

1997: A murit la București, poetul Cezar Baltag, eseist și traducător modern, (n. 26 iulie 1939, Mălinești, județul Hotin, azi Cernăuți, Ucraina), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu).

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1960, reușind, abia după trei ani, să se angajeze întâi corector și apoi redactor la „Gazeta literară”, după care ajunge redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul” și, după 1990, redactor-șef la „Viața românească”.

A fost un militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. „Decada de aur” a volumelor sale de versuri cuprinde:“Vis planetar”, “Unicorn în oglindă”, “Ochii tăcerii”.

1996: A încetat din viață la București, istoricul și criticul literar, Ovidiu Papadima, Eseist, folclorist; (23 iunie 1909, Sinoe–Mihai Viteazu, Constanța).

A fost deținut politic între anii 1952–1955.

1997: A încetat din viață la București, Cezar Baltag (n.26 iulie 1937, la Mălinești, Cernăuți, azi în Ucraina).

Poet, eseist și tălmăcitor modern; strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului; unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului.

1998: A fost votată Legea nr. 99/26 mai 1998 pentru proclamarea Zilei imnului național al României.

În vigoare de la 28 mai 1998, a consacrat ziua de 29 iulie Ziua imnului național al României – Deșteaptă-te, române.

2002: A murit balerina Irinel Liciu, soţia poetului Ştefan Augustin Doinaş; (n. 22 februarie 1928).

Foto : Stefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu.

La 26 mai 2002 o veste trista a facut inconjurul lumii…Irinel Liciu,fosta mare balerina a Operei Romane, s-a sinucis cu o supradoza de somnifere, la cateva ore dupa ce sotul ei, marele poet Stefan Augustin Doinas, incetase din viata din cauza unui stop cardiac, în noaptea de 24 spre 25 mai 2002.
Fusesera nedespartiti timp de 42 de ani. Ea avea 74 de ani (n. 22 februarie 1928), iar soțul, 80.

Pe numele său adevărat Silvia Lia Voicu, a studiat baletul la Cluj-Napoca cu mătuşa sa, Elena Penescu Liciu, specializându-se la Moscova şi Leningrad. A debutat în 1948 cu piesa Faust.
Între 1950 si 1970 a fost prim-solistă a baletului Operei Române din Bucureşti.

A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfârşitul carierei a abordat şi dansul contemporan.După fiecare spectacol primea coşuri cu flori şi sticle cu şampanie de la potentatii vremii.

In culise era aşteptată chiar si de Tanţi şi Lica Gheorghiu, fetele dictatorului comunist.A susţinut spectacole în mai multe state europene, printre care Franţa, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia şi Rusia, precum şi pe alte continente America, Asia sau Australia, alături de balerinii Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu.

Rolurile din Lacul Lebedelor şi Romeo şi Julieta au fost foarte bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaş succes la Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa.
Sotul ei, poetul Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002), a fost condamnat in 1957 la un an de inchisoare pentru “omitere de denunț”.

In 1958,când a iesit din închisoare acesta s-a casatorit cu Irinel Liciu, prima balerină a operei din Bucuresti, pe care a iubit-o până la trecerea sa la cele veșnice.

2007: Filmul românesc “California Dreamin’ (nesfârşit)” al regretatului regizor Cristian Nemescu, a câştigat marele premiu al secţiunii „Un Certain Regard”, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului de la Cannes.

Cristian Nemescu - Regizor - CineMagia.ro
California Dreamin' (2007) - IMDb

Regizor și scenarist român din „noul val” cinematografic, nascut pe 31 martie 1979, fiul Ericai Nemescu, si decedat la numai 27 de ani intr-un groaznic accident de masina pe 24 august 2006 alături de inginerul său de sunet, Andrei Toncu (28 de ani)si si taximetristul Dumitru Arustei (24 de ani).
Cristian Nemescu a terminat Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti in 2003.

In putinii sai ani de viata, Cristian Nemescu a câștigat peste 20 de premii, printre care Marele Premiu la NYU International Student Film Festival din New York( pentru Poveste la scara C), Premiul Special al Juriului la Bruxelles Short Film Festival din Belgia, Public’s Choice la Milano Film Festival din Italia, Premiul Publicului la Internationale Grenzland Filmtage Festival din Germania. Filmul „California Dreamin” a primit in mai 2007 premiul „Un certain regard ” la a 60-a ediție a Festivalului de la Cannes.
La 28 mai 2007, președintele României i-a acordat regizorului, post mortem  Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, „pentru contribuția remarcabilă la promovarea cinematografiei românești”.

2010: A decedat la vârsta de 81 de ani, în locuința sa de la Constanța, actorul Jean Constantin (Constantin Cornel Jean) (născut in 1927, dupa unele surse în 1928, la Techirghiol, jud. Constanța).

Imagini pentru jean constantin

 A debutat pe scenă la Teatrul de Stat Fantasio, din Constanța, în 1957.
Actorul a jucat în circa 80 de filme, cum ar fi „Baronul Ecluzei” (1960), „Răzbunarea haiducilor”(1968), „Zile de vară” (1968), „Prea mic pentru un război atăt de mare” (1969), devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie „B(rigada) D(iverse)”, unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Iurie Darie, dar și „Nea Marin miliardar” (1979), unde i-a avut colegi Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu și Ștefan Bănică.

Totodată, Jean Constantin este foarte cunoscut și pentru rolul lui Ismail din filmul „Toate pânzele sus”, de Mircea Mureșan.A locuit in Constanta, al carei cetatean de  onoare este. 

Cunoscutul actor a jucat și pe scena Teatrului Național București, fiind distribuit printre altele în spectacolul „O scrisoare pierdută”, de Radu Beligan.  Jean Constantin a primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008 și premiul special pentru teatru de revistă, acordat de UNITER, în 2003.

Totodată, Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România i-a acordat, în 2003, o clachetă de aur și o medalie jubiliară „Magna cum Laudae”.

În semn de recunoaștere a talentului actorului, Jean Badea, fost secretar al literar al Teatrului de revistă Fantasio, i-a dedicat biografia artistică „Omul care aduce hazul”, publicată în 1998.

Jean Constantin a fost investit Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, in cadrul unui ceremonial desfasurat intr-o sala a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava.

2018: A încetat din viață la Paris, filosoful și geopolitologul francez de origine română Pierre Hassner ( n.31 ianuarie 1933, București ).

A fost un apreciat expert în relații internaționale și analist al situațiilor de conflict, război și totalitarism; profesor universitar.

2019: S-au desfășurat în România Alegerile pentru Parlamentul European. Simultan cu alegerile pentru Parlamentul European, la inițiativa Președintelui României, Klaus Iohannis. a avut loc un referendum consultativ pe tema justiției.

La alegerile europarlamentare din România clasamentul partidelor politice aflate în competiție a fost următorul: PNL – 27,00%, PSD – 22,51%, Alianța USR-PLUS – 22,36%, PRO România – 6,44%, PMP – 5,76%, UDMR – 5,26%, ALDE – 4,11%; prezența la vot a fost de 49,02%.

La Referendumul pe tema justiției, 80,9% au votat „Da” la prima întrebare și 81,1% au votat „Da” la a doua întrebare; prezența la vot a fost de 41,28%.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL APOSTOL CARP, UNUL DIN CEI 70 DE APOSTOLI

Sfantul Apostol Carp a fost unul din cei 70 de apostoli, urmator si slujitor al Sfantului Apostol Pavel, fiindca ducea scrisorile acestuia la destinatari.

A fost hirotonit episcop de Sfantul Apostol Pavel pentru Veria Traciei.

Sfantul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia si in Creta, unde l-a primit pe Sfantul Dionisie Areopagitul in casa sa.

Sfantul Dionisie marturiseste ca Apostolul Carp era un om de o mare curatie a mintii, foarte bland, nevinovat si smerit; ca lui insusi Domnul i S-a infatisat inainte, înconjurat deîngerii Lui; si ca el niciodata nu incepea sa slujeasca Sfânta Liturghie pana ce nu era incredintat mai intai de o vedere de sus.Sfantul Carp a convertit multi pagani la crestinism.

Asemenea, pe iudei, mustrandu-i, i-a invățat sa creada ca Hristos Cel răstignit de ei, este Dumnezeu adevarat și făcătorul tuturor.

A fost ucis cu salbaticie de ceilalti iudei ce nu crezusera.

Prin cinstitele lui moaste se dau multe tamaduiri bolnavilor, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/26/o-istorie-a-zilei-de-26-mai-video/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Bunicuțavirtuală.com.
  4. Wikipedia org;
  5. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  6. mediafax.ro;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  10. https://jurnaluldedrajna.ro/tiberiu-utan-poet-si-traducator;
  11. Cinemagia.ro;
  12. CreștinOrtodox.ro;

Partajea

26/05/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 25 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 mai în istoria noastră


1317: Carol Robert de Anjou, regele Ungariei , a reconfirmat drepturile și privilegiile coloniștilor sași din sudul Transilvaniei, care fuseseră acordate prin diploma Andreanum din 1224.

Libertățile asigurate prin acest act i-au unit juridic pe sașii așezați in regiunea Sibiului.

Diploma Andreanum din 1224 nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării acesteia din 1317 de către regele Carol Robert de Anjou.

Actul scris în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), a fost păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu.

1411: La Roman, în  Moldova, se încheie un tratat moldo-polon care prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asuma Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei, de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I, în caz contrar obligându-se sa cedeze  Moldovei, ținutul  Pocuţia.

Foto: Alexandru cel Bun, domn al Moldovei

Tratatul de la Roman se încadra în politica externă a lui Alexandru cel Bun al Modovei care recunoştea suzeranitatea lui Wladyslav Jagello, şi care a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricarui duşman.

Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecînd prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

În urma numeroaselor complicaţii politice şi militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat să înceapă negocieri cu regele Poloniei concretizate prin tratatul semnat la Lublau la 15 martie 1412.

În schimbul promisiunii ca nu-i va mai sprijini pe teutoni, Sigismund al Ungariei dorea să realizeze o întelegere cu privire la extinderea stapînirii sale asupra Valahiei şi Moldovei.

Foto: Vladislav II Iagello

Rezistenţa lui Iagello a condus la o soluţie de compromis. În eventualitatea ca voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alăturat în lupta împotriva turcilor, Moldova ar fi fost împărţită: nord-estul cu Suceava, Iaşi şi Cetatea Alba ar fi revenit regelui Poloniei, iar sud-vestul cu Romanul, Bacăul, Barladul şi Chilia lui Sigismund, interesat să ia în stapînire gurile Dunării şi să-şi asigure o legătură convenabilă cu comerţul oriental.

Relaţiile moldo-polone s-au consolidat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello în anul 1411 dar şi la asediul cetăţii Marienburg (1422) – 400 de calareţi-arcaşi.

Aici, cronicarul polon Ion Diugosz, relatează vitejia moldovenilor din luptă dar şi faptul că au învins o oaste mult mai numeroasă a teutonilor.

1455: A început a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova, după ce în lupta de la Movile (Moghilău, regiunea Vinița, azi Ucraina), Petru Aron l-a înfrânt pe domnul Moldovei, Alexandru al II-lea (Alexăndrel/Olehno).

Petru Aron (sec. al XV-lea – 1469), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei între octombrie 1451–februarie 1452; august 1454–februarie 1455 și între 25 mai 1455–aprilie 1457.

Pentru prima domnie a dus lupte cu Bogdan al II-lea, pe care l-a ucis la Reuseni în octombrie 1451.

În octombrie 1455 a trimis regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când a reconfirmat privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi.

A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două bătălii în aprilie 1457.

1455: A încetat din viață Alexandru al II-lea al Moldovei (Alexăndrel/Olehno; n. 1438 – d. 25 mai 1455, Cetatea Albă).

Domn al Moldovei de trei ori (decembrie 1448–12 octombrie 1449; 24 februarie 1452–22 august 1454; înainte de 8 februarie 1455–25 mai 1455).

1571: Ștefan Báthory a fost desemnat Principe al Transilvaniei.

După moartea principelui Ioan Sigismund, rămas fără urmași, două facțiuni nobiliare adverse susțineau candidați pentru a-i succeda la conducerea Transilvaniei.

Foto: Ștefan Báthory (n. 27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – d. 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană) a fost principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa în 1586.

A fost unul din cei mai renumiți membri ai familiei Báthory.

Unii cereau unirea cu Ungaria, iar ceilalți doreau autonomia Ardealului sub auspiciile Turciei.

Învingători au ieșit la data de 25 mai 1571 cei din a doua categorie, după ce Poarta, încălcând clauzele actului din 1566, a impus Dietei ardelene alegerea lui Ștefan Báthory ca principe al Transilvaniei.

1827: Românul Petrache Poenaru brevetează la Paris “condeiul portăreț fără sfârsit, alimentându-se însuși cu cerneală”, precursorul stiloului de mai târziu. 

Foto: Petrache Poenaru (1799-1875)

Personalitate de o rară predilecţie pentru variate domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. si a participat  la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.

La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.

Foto: Brevetul dat lui P. Poenaru  pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.  Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni.

Aceasta inventie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.

Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l in 1884, într-un stilou cu un flux mai sigur de cerneală.

1850: S-a născut la Săldăbagiu, Bihor , mitropolitul român ardelean Vasile Mangra, teolog, mitropolit al Transilvaniei, istoric, membru titular (din 1909) al Academiei Române ; d.14 octombrie 1918, Budapesta.

A urmat studii teologice la Arad, juridice la Academia de Drept din Oradea, dar neterminate. La numai 25 de ani a fost numit profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad, în 1878 a fost promovat profesor titular, fiind director provizoriu al institutului (1882–1883). A predat Dreptul bisericesc și Istoria bisericească.

A fost redactor la foile bisericești Lumina și Biserica și școala. În 1876 a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism, primind numele de Vasile. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea și hirotesit arhimandrit (1906).

A fost în prima parte a vieţii sale unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obţinerea de drepturi naţional-politice: din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice: în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român; în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta.

În ultima parte a vieţii însă , s-a situat însă pe o poziţie diametral opusă, devenind în timp ce era arhimandrit la Oradea în 1910, deputat pe lista guvernamentala maghiară la Ceica, Bihor, contra-candidat al deputatului propus de Partidul Naţional Român şi unul dintre oamenii de încredere ai  primului ministru maghiar Tisza Istvan.

  Atitudinea lui Mangra era neîndoielnic determinata de interese meschine, egoiste, generate de speranţa obtinerii din partea guvernului maghiar a titularizării în  scaunul de mitropolit şi obţinerea de titluri nobiliare.

Nu a trecut mult timp şi Vasile Mangra i-a urmat lui Ioan Metian în anul 1916, în scaunul de  mitropolit ortodox al Ardealului.

Odata ales mitropolit, Vasile Mangra, trebuind sa-şi răsplăteasca patronii unguri, e a facut numeroase declaratii de loialitate faţă de Ungaria şi conducerea ei, care au stârnit pe buna dreptate revolta multor români.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 1919 a decretat „uzurpată” Mitropolia Transilvaniei pe perioada păstoririi lui Vasile Mangra, iar imaginea sa de „trădător” s-a perpetuat şi în perioada comunistă.

Din cauza pozitiei sale politice, Mitropolitul Vasile Mangra a fost scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Romane.

1856, 25 mai/ 6 iunie : Ia fiinţă în via de la Socola a lui Petru Mavrogheni , lângă Iaşi, societatea „Unirea”, care avea ca scop organizarea luptei pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Membrii fondatori, C. Negri, A. Panu, M. Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, C. Hurmuzaki și alții aveau ca scop „Unirea Țărilor Române”, organizarea luptei și mijloacele care trebuiau folosite pentru triumful acestei cauze.

1862, 25 mai/ 12 iunie: Mihail Kogălniceanu ţine celebrul său discurs despre „Îmbunătăţirea soartei ţeranilor”, în care se pronunţă pentru împroprietărirea acestora şi abolirea clăcii.

Au fost de fapt două cuvântări susținute în Adunarea Generală, în zilele de 25 mai/7 iunie și 1/13 iunie. Kogălniceanu s-a pronunțat pentru împroprietărire și abolirea clăcii, dar propunerea sa nu a fost luată în considerare, fiind respinsă de Adunare.

1877: Țarul Alexandru al II-lea și suita lui au sosit la Ploiești.

În perioada 25 mai–13 iunie 1877, urbea ploieșteană a fost sediul Marelui Cartier General al armatei Rusiei, în deplasarea sa spre Dunăre. Aici au locuit țarul Alexandru al II-lea, marele Duce Nicolae – șeful Marelui Stat Major al Armatei ruse, Aleksandr Gorceakov – Cancelarul Rusiei, feldmareșal Dmitri Miliutin – ministrul rus al Forțelor Armate, țareviciul Aleksandr (viitorul țar Alexandru al III-lea), alți membri ai familiei imperiale, dar și aproape toți demnitarii importanți ai imperiului, în total peste 700 de persoane.

Primirea Țarului Alexandru al II-lea în Gara Ploiești

În această perioadă țarul a avut câteva întâlniri protocolare cu prințul Carol I al României. În timpul întâlnirii, partea rusă a solicitat participarea armatei române la operațiuni militare împotriva Imperiului otoman. Domnitorul Carol I i-a declarat marelui duce că armata română, ca forță de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condițiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct.

 1883, 25 mai/ 6 iunie: A murit compozitorul Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Golembiovski); autorul primei operete româneşti, „Crai nou”; (n. 1853).

 1893: S-a născut Ludovic Feldman, violonist şi compozitor; (m. 1987)

 1898: S-a născut la Murgeni, Vaslui, filologul Constantin I. Balmuş; traducător din limbile latină şi greacă; autor al unor interesante cercetări dedicate literaturii elene şi latine; membru titular al Academiei Române din 1948; (m. 13 iulie 1957, București).

 A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925–1926, profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea București și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948–1952.

A fost traducător din limbile latină și greacă, autor al unor interesante cercetări dedicate literaturii elene și latine.

A publicat printre altele: Tehnica povestirii la PlutarhTucidide. Concepția și metoda sa istorică și alte studii filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii.

 1899: S-a născut la București,fizicianul Alexandru Sanielevici, autorul unor importante cercetări în domeniul radioactivităţii şi al fizicii nucleare; ca profesor la Universitatea din Bucureşti, a organizat primul laborator de lucrări practice de radioactivitate în România; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m 21 decembrie 1969, București).

 1908: S-a născut la București, economistul specialist în probleme monetare şi financiare Costin Kirițescu ; (m. 13 decembrie 2002, București).

Economist, membru corespondent al Academiei de Științe din România (din 1938), membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvită în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea studiilor, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București.

S-a simțit atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și eforturile în mod sistematic în acest sens. A obținut diplomă de Doctor în Economie și Filosofie – de la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin. A început cariera universitară la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934–1952). În 1936 s-a înscris la concurs pentru ocuparea unui post la Banca Națională a României, devenind impiegat clasa a VIII-a. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a lucrat aici până în anul 1952, când comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a 200 de salariați.

A fost învinuit atunci de deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Banca Națională, cât și de la catedră. După munci necalificate, în 1958 a revenit la Banca Națională și în învățământ, unde a lucrat până la pensionare (1987). A scris peste 400 de studii si articole apărute atât în publicații românești, cât și străine: Geneza monedeiInflațiaPolitica de creditAspecte ale problemei monetare contemporaneRelațiile valutar-financiare contemporaneMoneda – mică enciclopedieUn secol de frământări monetareIdei contemporane in acțiuneCălător prin secolul XX (Memoriile unui bancher fără bani)Lumea în care și-a croit drumul Banca Națională a României etc.

 1908: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) biologul Ludovic Rudescu (nume la naştere Ludovic Iosif Urban Rodewald); studii asupra Deltei Dunării; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1992).

 1909: S-a născut Dorina Rădulescu (numele la naştere: Dorina Rudich), prozatoare, poetă şi jurnalistă; (m. 1982).

1917: A decedat compozitorul, profesorul şi publicistul român Iacob Mureşianu, maestru al muzicii corale; fondator al primei  reviste  cu  specific muzical din Ardeal – „Musa Română” (1888-1907).

A fost unul dintre întemeietorii artei muzicale româneşti, și a compus opere  inspirate din folclor şi istorie; (n. 1857).

Imagini pentru iacob mureșianu photos

1917: La Chișinău, in  gubernia Basarabia, s-au desfășurat lucrările Congresului Învățătorilor moldoveni din Basarabia; (25-28 mai).

Foto: Alexei Mateevici

La Congres, preotul si profesorul Alexei (Alecu) Mateevici a ținut o cuvântare inflacărată subliniind:

”Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze).

Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)…

Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii.

Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta…”

1919: La Bucuresti, a avut loc spectacolul cu prima audiție a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului.

Imagini pentru george enescu photos

Foto: George Enescu

1920: Este inaugurată Opera Națională din Cluj, cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi, interpretat  în limba romănă.

Sub conducerea unor personalități artistice renumite, precum dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, tenorul Constantin Pavel,  baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost depășite în decurs de câteva luni mare parte din dificultățile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă.

Primele reprezentații au constat în două concerte simfonice la datele de 13 și 14 mai 1920, sub conducerea dirijorului ceh Oskar Nebdal. Spectacolul inaugural a avut loc la 25 mai, cu grandioasa operă Aida de Giuseppe Verdi, interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak, în regia artistică semnată de primul director al instituției, Constantin Pavel, care a fost și primul interpret al rolului Radames.

1923: Compozitorul George Enescu a susținut, acompaniat de talentatul pianist Nicolae Caravia, un concert în sala Teatrului Unirea, în orasul  Bălți din Basarabia recent unită cu țara mamă, România.

1930: S-a prabusit cu avionul, accidentându-se mortal în timpul unui zbor de scoala, pilotul Mircea Cantacuzino (n. 15 martie 1900), socotit intemeietorul turismului aerian.

Era deținătorul Brevetului de turism aerian nr.1 si in memoria sa a fost instituit concursul anual dotat cu Cupa Mircea Cantacuzino.

1933: S-a născut în localitatea Chiojdeanca, jud.Prahova), Eugen Simion, reputat critic literar, eseist, filolog, editor, profesor universitar, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român, din 1998 până în aprilie 2006.

 A publicat peste 3.000 studii şi articole în reviste de specialitate.

În prezent este preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române.   Este coordonatorul Dicţionarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ţine o rubrică permanentă în revista „Cultura”.

Este preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi coordonator al seriei „Opere fundamentale”.

1941: S-a născut  politicianul Vladimir Voronin, fost general al ministerului sovietic de interne, fost președinte al R.Moldova, în prezent conducător al partidului comunistilor din R.Moldova.

Vladimir Voronin, un nou atac la adresa României: Maia Sandu "a fugit" la  președintele României

 Foto: Vladimir Voronin

1949: Conducerea Partidului Muncitoresc Româna luat decizia de incepere a lucrărilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Ponderea detinutilor in numarul total al lucratorilor de la Canal a crescut de la 19,2% la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adica 20.768 de persoane in noiembrie 1952 .

Insusi Stalin ii sugerase lui Gheorghiu-Dej inceperea constructiei Canalului, cu ocazia unei vizite facute de acesta in 1948 la Kremlin, iar sistarea lucrarilor, la fel ca si inceperea lor, a fost tot la initiativa Kremlinului.

Dupa moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej sa renunte la lucrarile din Dobrogea, intrebandu-l la ce le trebuie romanilor acel Canal…

Indata dupa intoarcerea la Bucuresti, Gheorghiu-Dej a infiintat, in iulie 1953, Comisia Guvernamentala pentru inchiderea lucrarilor Canalului Dunare – Marea Neagra.

1984: A murit Henriette Yvonne Stahl, (n. 1 septembrie  1900  in Franta), romancieră, scriitoare şi traducătoare română.

A fost  sora sociologului H.H.Stahl .

1987: Vizita oficiala de prietenie a lui secretar general al PCUS, la Bucuresti( 25-27 mai).

Autoritățile comuniste au luat măsuri speciale ca în presa română să nu apară niciun fel de informații privind politica de „glasnost” și „perestroika” inițiată de noua conducere din URSS. Nicolae Ceaușescu a afirmat că în România reforme asemănătoare fuseseră făcute încă de la sfârșitul anilor ’60…

1990: Mircea Druc este ales prim-ministru al RSS Moldovenești de către Sovietul Suprem al acestei republici sovietice.

Foto: Mircea Druc

1992: În România a luat ființă Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Înființat prin Legea nr. 48/21 mai 1992 Legea audiovizualului, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/25 mai 1992, organism creat ca unică autoritate publică de reglementare și garant al interesului public în domeniul audiovizualului.

1993 : A încetat din viață la Madrid, liderul mișcării legionare din România, Horia Sima (n.3 iulie 1906, Făgăraș ).

Horia Sima – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice | Bucovina Profundă

Profesor de liceu de limba română, Sima a fost lider al Mișcării legionare care a declanșat și a condus Rebeliunea legionară (1941). A fost acuzat că a inițiat și dirijat Pogromul evreilor de la București.

2002: A decedat poet, eseist si traducator : “Cartea mareelor”, “Anotimpul discret”, “Interiorul unui poem”.

S-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din judeţul Arad.

2006: Are loc la București, Bienala Internatională de Artă Contemporană. 

2007: A fost inaugurat Centrului Român pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual – FOCUS, primul organism nonguvernamental din Romania care avea ca principal obiectiv problema copiilor disparuti, abuzati sau exploatati sexual .

2007: A decedat la varsta de 84 de ani, atletul Victor Firea, primul reprezentant al României in structurile Federației Internationale de Atletism; (n.Mărgineni, jud.Neamț).

Socrul Gabrielei Firea a fost un mare campion de atletism! Victor Firea a  participat la Jocurile Olimpice si a castigat 10 titluri nationale! -  Stirile Kanal D

A câștigat  sub culorile CS Dinamo 18 titluri de campion national, fiind primul atlet roman   care a  parcurs proba de 3.000 de metri obstacole sub zece minute (9:38.02).

In 1952 a facut parte din lotul tricolor pentru JO de la Helsinki si a primit titlul de maestru al sportului, iar in 2003 a devenit antrenor emerit.

Ulterior, a detinut mai multe functii importante in cadrul FRA: vicepresedinte (1985-1990), secretar general (1952; 1976-1982), secretar federal (1965-1976) si membru al Biroului Federal.

In 1980 a fost ales ca membru in Comisia de Cros a IAAF, fiind primul roman care a detinut o functie in structurile de conducere ale forului mondial.

2008: Regizorul şi scenaristul român Marian Crişan a câştigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes, pentru scurtmetrajul “Megatron”.

Marian Crișan - poza 1

  Marian Crişan   (n. 8 septembrie 1979, Salonta, judeţul Bihor), a absolvit in 1999 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Regie. 

A fost selecționat la peste 40 de festivaluri de film din întreaga lume, tot cu același film, dintre care amintim: Milano Film Festival, Melbourne International Film Festival, Sao Paolo International Short Film Festival, Festival du Film Francophone, AFI Los Angeles International Film Festival, Calgary International Film Festival, Seul International Family Film Festival.

Își incepe activitatea regizorală cu filmul documentar :” Comunismum mobilae”(1998), continuând in 1999 cu filmul de ficțiune “ What about your script?”, iar în 2000 tot cu un film de ficțiune, “The man with his left hand în his pocket”. Dupa o pauză de 3 ani ani, continuă cu filmele “Ajutor”(2003) și “La multi ani” ( 2005), “Portret de familie”(2006) și “Amatorul”(2007), filme selecționate la mai multe festivaluri internaționale de film, printre care:”Best Documentary” la Cinemaiubit Film Festival Bucharest pentru filmul “ Communismum mobilae” si “Best Screenplay” 17th Dakino International Short Film Festival Bucharest (2007) si Festival de Cinema Independent de Barcelona (2008), ambele pentru filmul “Amatorul”.

Debutul în lungmetraj și l-a făcut cu filmul “Morgen” (2010), peliculă pentru care a câștigat Premiul Special al Juriului la Festivalul Internațional de la Locarno, precum și Premiul Juriului Ecumenic și Premiul Federației Internaționale a Societăților de Film, premiul pentru cel mai bun regizor la Go East Film Festival Wiesbaden. În 2012 cel de-al doilea lung metraj al său “Rocker” a avut premiera mondială la a 60-a ediție a Festivalului de Film San Sebastian, iar în 2013 a participat la competiția Festivalului de Film de la Trieste și prezent la Festivalul Internațional de Film de la Göteborg.

 2011: A murit la București, pictorul şi profesorul Ion Sălişteanu, membru corespondent al Academiei Române din 2006; (n. 6 octombrie 1929, Pitești ).

A fost profesor universitar și Președinte de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2019: A decedat la Mihăești, Vâlcea, fotbalistul român,, fost jucator în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970;(n. 27 martie 1943, Breaza, Prahova).

A activat o mare parte din cariera sa la echipa Steagu Roșu Brașov, unde a înscris 62 de goluri în 311 de meciuri, fiind jucătorul cu cele mai multe goluri și prezențe de la această echipă.

Primul meci disputat în Divizia A de Nicolae Pescaru a fost Steagu Roșu Brașov – Știința Cluj,disputat pe 23 septembrie 1962.

Ultima partidă disputată de Pescaru în prima scenă a fotbalului românesc a avut loc pe data de 23 noiembrie 1980, în meciul Progresul București – FCM Brașov. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.

Ziua mondiala a copiilor dispăruți. 

In dimineața zilei de 25 mai 1979, Etan Patz, din New York, in varsta de 6 ani, dispare in drum spre scoala si de atunci nimeni nu l-a mai vazut.

Povestea a zguduit intreaga opinie publica americana. Este lansata cea mai ampla campanie de cautare a vreunei persoane disparute. Recompensa oferita a fost fabuloasa. 

Nu-mă-uita... 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi ©

Nu-mă-uita… 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi

In 1980, mai multe organizatii americane potroneaza manifestari in amintirea lui Etan, iar la 25 mai 1983, presedintele Ronald Reagan declara ziua de 25 mai Ziua nationala a copiilor disparuti Missing Children’s Day.

Ulterior, tot mai multe state europene au luat aceeasi hotarare, astfel ca 25 mai a devenit Ziua Internationala a Copiilor Disparuti. 
Scopul marcarii acestei zile este de a transmite un mesaj de speranta si solidaritate parintilor ai caror copii au disparut, de a determina opinia publica sa se gandeasca in aceasta zi la toti copii disparuti si de a impulsiona autoritatile publice si ONG-urile sa continue demersurile pentru combaterea si prevenirea disparitiilor de copii.

Floarea de Nu-Ma-Uita a fost aleasa ca simbol al “Zilei Nationale a Copiilor Disparuti” ca urmare a actiunii desfasurate in Canada in 1995, cu ocazia Summit-ului pe Probleme de mediu de la Halifax.

Cu aceasta ocazie, au fost distribuite copiilor 50000 de afise biodegradabile pe care erau fixate 2 milioane de seminte de Nu-Ma-Uita, care plantate au inflorit. 

Din 2002, la 25 mai – Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, Child Focus distribuie brose sub forma florii de Nu-Ma-Uita ca gest de solidaritate cu parintii ai caror copii au disparut. 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Inălțarea Domnului – Ziua Eroilor; A treia aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

Inălțarea Domnului – Ziua Eroilor

In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca.

Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.

Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partași la aceasta iubire dumnezeiasca.

A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul

A treia aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul este sarbatorita pe 25 mai. Din Sfanta Scriptura aflam ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei sale de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei.

Amintim ca Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap. Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah luandu-si numele de Inochentie.

Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gasit.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

25/05/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: