CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 27 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

27 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1484: Armata turca trece Dunarea pe la Isaccea, pentru a ataca  Moldova si face jonctiunea cu armata Tarii Romanesti, condusa de Vlad Calugarul si cu un corp de oaste tatar.

 

 

 

 

La 27 iunie/7 iulie 1611 are loc  batalia de lîngă Brașov, în care domnul Munteniei Radu Șerban, zdrobește oastea lui Gabriel Bathory, care se refugiază la Sibiu.

 

 

 

 

Gabriel Bathory (1589-1613), prinipe al Tranilvaniei (1608-1613)Radu Şerban, domn al Munteniei, frescă în Biserica Domneasca din Tirgoviste, sec.XVII

 Gabriel Bathory                                        Radu Şerban

Otomanii pătrund în Muntenia și intră apoi în Transilvania (15 septembrie 1611), iar Radu Șerban se retrage în Moldova, de unde pleacă apoi în Polonia, iar de aici la Viena (decembrie), unde va muri la 13 martie 1620.

La 12 septembrie 1611 turcii il instalează pe Radu Mihnea, domn al Munteniei.

 

 

 

1812: S-a născut (la Budapesta) Andrei Mocioni (Mocsonyi), jurist şi om politic descendent al unei vechi familii de aromani.

 

 

 

 

 

 

 

 

A militat pentru emanciparea românilor din Imperiul Habsburgic si a fost membru fondator (1866) şi apoi membru de onoare, din 1870, al Societăţii Academice Române; (m. 1880, la Foeni/Timiş).

 

 

 

 

 

1840: S-a născut in  satul Voitinel, judeţul Suceava, poetul şi dramaturgul Samson Bodnărescu;  (d. 3 martie 1902, Pomârla, judeţul Botoşani).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost profesor şi pedagog la Institutele Unite din Iaşi şi a participat la activitatea Junimii.

A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin şi Giessen, întorcându-se la Iaşi în 1870 după obţinerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universităţii şi apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”.

În locuinţa sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu şi Miron Pompiliu.

 

 

1848: La 27 iunie 1848, stil nou (15 iunie, stil vechi), în  timpul Revoluție din Muntenia, circa 30 000 oameni adunați pe Cîmpia Filaretului, numită de atunci Cîmpia Libertății, depun jurămîntul pe programul revoluționar și aclamă Guvernul provizoriu constituit.

In aceeasi zi, are loc a doua adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat care hotaraste:

 

 

  • înființarea unei armate populare române, prin înarmarea imediată a poporului;

  • numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan suprem al acestei armate;

  • înlăturarea ierarhiei sîrbești în biserica română;

  • introducerea limbii române;

  • recunoașterea naționalității române;

  • etc.

 

 

 

 

 

1850: La Brasov a fost infiintat un liceu romanesc cu patru clase.

 

 

 

 

 

  1887: S-a născut la Bolintin-Deal, Giurgiu, Emanoil Bucuţa (Emanoil Popescu), scriitor, publicist şi biolog; fondator al revistei „Boabe de grâu” (1930); membru corespondent al Academiei Române din 1941; ( d. 7 octombrie 1946, București).

În „Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent”, G. Călinescu l-a introdus la categoria poeţilor intimişti, alături de Gavril Rotică, Alexandru Claudian, Al. Rally sau Perpessicius. Proza sa era caracterizată de critic ca fiind „dioramatică”.

 

 

1894: S-a născut chimista Raluca Ripan.

In 1948, a devenit prima femeie aleasă membru titular al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

A publicat lucrări în domeniul chimiei anorganice şi analitice si a fost preşedinte al Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, între anii 1957 şi 1975); (m. 1975).

 

 

 

 

 

1901: La Bucureşti, România şi Austro-Ungaria au încheiat o Convenţie cu privire la extrădarea reciprocă a infractorilor.

 

 

 

1913 ( 27 iunie/ 10 iulie): România declară razboi Bulgariei, intrând în al doilea război balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru şi Turcia.

 

 

 

 

Regele Carol I, în calitate de comandant suprem al Armatei, şi-a stabilit cartierul general pe Dunare, la Corabia.

 

 

 

 

27 RazbBalcanic-Zimnicea

 

Foto: Armata Română trecând Dunărea pe un pod de vase la Zimnicea.

 

 

În campania victorioasă din Balcani armata română nu a avut confruntări militare de anvergură.

Cu excepţia unor focuri trase de trupe dezorganizate, bulgarii s-au predat în masă, astfel că trupele româneşti au trecut repede peste Munţii Balcani şi s-au apropiat de Sofia, ceea ce i-a speriat suficient de tare pe bulgari pentru a cere armistiţiu şi apoi pace cu orice preţ.

Principalul inamic al românilor în campania din Bulgaria a fost holera, al cărei succes s-a datorat incompetenţei factorilor decizionali din armată.

Pacea s-a negociat la Bucureşti sub preşedinţia primului ministru Titu Maiorescu.

Bulgaria era  obligată să cedeze Serbiei o parte a Macedoniei iar către Grecia sudul acestei provincii şi o parte din Tracia apuseană. Turcia primea o parte a Traciei răsăritene, inclusiv Adrianopolul, în timp ce România anexa  Cadrilaterul.

 

 

 

 

 

 

 

 

1916: In noaptea de 27 spre 28 iunie a murit marele  pictor roman  Ştefan Luchian; (n. 1 februarie 1868).

 

Intre lucrarile  sale cele mai apreciate  se numara “Marea Neagră la Tuzla”, “Moara de la poduri”, “Anemone”, “Maci”, “Safta florăreasa”, “Un zugrav – Autoportret”).

 

 

 

 

Stefan Luchian, autoportret

 

 

A fost membru de onoare post-mortem al Academiei Române si  membru fondator al “Tinerimii artistice”, societate ce isi propunea dezvoltarea artei dincolo de conventiile academice.

 

 

 

 

1921: S-a născut etnologul Paul Petrescu; studii şi cercetări în domeniile arhitecturii, ceramicii, artelor decorative; stabilit în SUA din 1990; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 2009).

 

 

 

 

 

1923: A murit omul politic Constantin C. Arion; s-a numărat printre conducătorii Partidului Conservator. A fost  ministru în mai multe rânduri (al cultelor şi instrucţiunii publice, de interne, al agriculturii şi domeniilor, de externe).

A avut un rol important în impunerea legii prin care s-a acordat Academiei Române suma necesară pentru construirea unui local special destinat bibliotecii – 1912; membru de onoare al Academiei Române din 1912; (n. 1855).

 

  1926: S-a născut medicul Nicolae Simionescu, specialist în biologia şi patologia celulară a sistemului cardiovascular şi în biopatologia glandelor endocrine.

Impreună cu soţia sa, acad. Maya Simionescu, a fondat Institutul de Biologie şi Patologie Celulară din Bucureşti, care-i poartă numele, punând bazele unei şcoli române în acest domeniu; membru al Academiei Române din 1991; (m.6 februarie 1995).

 

 

 

 1936: S-a născut Cristian Petru Bălan, prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic stabilit în Statele Unite ale Americii; profesor, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România și al Academiei Americano-Române de Științe și Arte.

 

 

 

 

1940: La 27 iunie 1940, dupa răspunsul Guvernului României la prima notă ultimativă sovietică din 26 iunie,  Guvernul U.R.S.S. trimite  cea  de-a doua notă ultimativă Guvernului României.

 

 

 

                                                         

 

Iosif Stalin

 

 

 

 

 

Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.

În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.

 

Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercînd să cîștige timp.

Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ, in noaptea de 27/28 iunie 1940:

Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:

 

  1. În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.

  2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.

  3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă.

  4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

  5. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei).

În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română.

Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.

 

 

 

 

 1943: Din inițiativa filosofului Ion Petrovici (1882 – 1972), ministrul instrucțiunii în acea vreme, a fost inaugurat, în Cișmigiu, ansamblul de statui „Rondul Roman” sau “Rotonda Scriitorilor”, reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române.

 

 

 

 

 

1968: România a semnat Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la data de 19 decembrie 1960.

 

 

 

1992: A avut loc prima Conferinţă Naţională a Frontului Democrat al Salvării Naţionale (FDSN).

În cadrul acestei Conferinţe, preşedintele României, Ion Iliescu, a acceptat propunerea FDSN de a candida pentru un nou mandat prezidenţial.

 

 

 

 

1996: Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat cu majoritate de voturi, proiectul de Rezolutie inclus in Raportul privind lichidarea mostenirii fostelor regimuri totalitarist-comuniste, prezentat de catre deputatul roman Adrian Severin. 

 

 

 

 

 

1996: Profesorul universitar Emil Constantinescu şi-a anunţat oficial candidatura la preşedinţia României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 În 1996, prof. Emil Constantinescu, propus de Conventia Democrata din Romania, a fost ales prin vot direct (cu 7 milioane de voturi), Preşedinte al  României, pentru un mandat de patru ani.

În perioada mandatului său prezidenţial (1996 – 2000), România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie. Guvernul de coaliţie format de CDR împreună cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi Uniunea Social Democrată a accelerat privatizarea şi restructurarea industriei de stat.

S-au adoptat Legea de restituire a terenurilor agricole şi pădurilor confiscate de regimul comunist, Legea de acces la dosarele întocmite de poliţia politică a fostului Departament de Securitate, legile de combatere a corupţiei şi a spălării banilor. Au fost modificate şi completate legea administraţiei locale, Codul penal, garanţiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale şi civile.

A reprezentat ţara la principalele reuniuni la vârf care au avut ca rezultate nominalizarea României pe primul loc al celui de al doilea val de extindere a NATO (Madrid, 1997; Washington, 1999); începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană (Helsinki, 1999); obţinerea preşedinţiei OSCE pentru anul 2001 şi intrarea în troica OSCE începând cu 2000.

Preşedintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât ţara spre intrarea în NATO şi UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de transport al petrolului şi gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanţa-Trieste).

  A reuşit să medieze şi să obţină semnarea Strategiei naţionale de dezvoltare economică pe termen mediu de către toate partidele parlamentare. A decis să-şi asume costul politic al nerealizărilor administraţiei în direcţia creşterii nivelului de trai al populaţiei şi a combaterii corupţiei, propunând coaliţiei guvernamentale să susţină candidatura independentă la Preşedinţie a unui tehnocrat, primul ministru al guvernului în funcţie Mugur Isarescu, cel  care realizase în acelaşi an prima creştere sănătoasă şi durabilă a economiei româneşti.

 

 

2002: A murit Constantin Rădulescu, paleontolog şi speolog, director al Institutului de Speologie”Emil Racoviţă”. A fost  unul dintre primii cercetători români moderni ai micromamiferelor miocene până în Cuaternar; membru corespondent al Academiei Române din 1993(n. 23 februarie 1932).

Nota: Dicţionarul „Membrii Academiei Române 1866-1999”, de Dorina Rusu, menţionează ca dată a morţii 28 iunie 2002.

 

 

 

 

 

2005: A început să emită postul tv. de ştiri Antena 3.

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit Domokos Géza, scriitor şi publicist de naţionalitate maghiară, primul preşedinte al UDMR (25 decembrie 1989 – 17 ianuarie 1993); (n. 1928).

 

 

 

 

A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreşedintele Consiliului Naţional al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din Bucureşti.
În urma revoluţiei din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale.

A fost un susţinător al autonomiei regionale a Transilvaniei.

Pentru talentul său literar, în 2004 a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Ofiţer.

 

 

 

 

 2008: A murit boxerul Nicolae Linca, primul şi singurul campion olimpic al boxului românesc, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vară de la Melbourne (1956), deşi era accidentat la o mână; (n. 1929).

 

 

 

L-a învins pe Frederick Tiedt din Irlanda, în meciul pentru medalia olimpică de aur la categoria semimijlocie la Melbourne 1956.

De remarcat că în ultimele meciuri, inclusiv finala,   a jucat cu o luxaţie la un deget al mâinii drepte.

Nicolae Linca a disputat 306 meciuri oficiale, din care a pierdut doar 25.

 

 

 

 2014: A decedat jurnalistul şi scriitorul Nicolae Stroescu – Stînişoară, fost director al Departamentului în limba română al postului Radio Europa Liberă între anii 1988-1994; (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/27/o-istorie-a-zilei-de-27-iunie-video-3/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

27/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 26 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

26 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1599: Este incheiat un nou tratat intre Tara Romaneasca si Transilvania, prin care  Mihai Viteazul a acceptat suzeranitatea lui Andrei Bathory, iar acesta a recunoscut domnia ereditara a familiei lui Mihai Viteazul.

1848: Guvernul revolutionar de la Bucuresti a decretat eliberarea robilor tigani apartinand boierilor, incepand cu data de 10 iulie.

 

 

 

 

 

 

 

1877: Are loc un duel de artilerie intre artileria romana si cea otomana in zona Calafat-Vidin,  in urma caruia  a cazut la datorie sergentul Nicolae Popescu, prima jertfa romaneasca in razboiul de independenta.

 

 

 

26 independenta-de-stat-a-romaniei

 

 

 

 

 

1900: A murit la Leordeni, Argeş, Nicolae Kretzulescu, medic şi om politic  liberal român. Era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.

A fost un prim-ministru al României având trei mandate: 1862-1863, 1865-1866 şi 1867; (n. 1 martie 1817, Bucuresti).

 

 

 

 

 


 

 

 

Personalitate cu vastă experienţă politică, a fost unul dintre membrii  fondatorii Societăţii Academice Române.

A studiat medicina la Paris si s-a remarcat ca un ilustru pionier în domeniul medicinei româneşti, fiind printre altele  si  traducatorul in limba română al  manualului de anatomie a lui Jean Cruveilhier.

A avut o bogată activitate guvernamentală în timpul domniei lui  Alexandru Ioan Cuza, când s-a consacrat drept unul dintre cei  mai apropiaţi colaboratori ai domnitorului. 

A fost autorul memoriului pro-Unire.

 

 

 

 

 

1909: S-a nascut la Pecica, Arad, Valeriu Novacu,   fizician, membru corespondent al Academiei Române; (d. 20 martie 1992, Bucureşti).

A urmat cursurile  Universitatii „Ferdinand I” din Cluj la Facultatea de Ştiinţe, în anul 1927. După 4 ani de studiu a obţinut licenţa în ştiinţele matematice, iar peste un an, în 1932, a susţinut examenele „de diferenţă” devenind şi „licenţiat în fizică”.

În Franţa s-a specializat în „fizica teoretică”, la celebrul institut care poartă numele matematicianului Henri Poincaré .

A mai urmat cursuri specializate de fizică şi la „Collège de France”, instituţie de învăţământ cu traditie seculara, fondată la Paris în 1529. 

Revenit în România, începând cu anul 1935 a ocupat funcţia de asistent la Facultatea de Ştiinţe al cărei student a fost în perioada 1927–1931.

Incepând cu anul 1947 conduce catedra de Fizică teoretică a Facultatii de Matematică şi Fizică de la Universitatea  Bucureşti.

În acest post universitar a funcţionat până în anul 1974, când a devenit şeful Secţiei de Fizică de la Institutul de Fizică din Bucuresti.

În acest domeniu, ca prim specializat al ţarii, a fost „guvernator” din partea României la „Agenţia Atomică Internaţională”, având sediul la Viena (1958–1959) şi i s-a acordat calitatea de membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Internaţional de Cercetări Nucleare de la Dubna, oraş din Federaţia Rusă, din apropierea Moscovei, în care a fost edificat în anul 1956 un foarte amplu centru de cercetări nucleare.

A obtinut impreuna cu colectivul de cercetatori in care a activat rezultate deosebit de importante în planul cunoaşterii în domeniile teoriei fotonice a luminii, teoriei cuantice a câmpurilor şi teoriei particulelor elementare. A fost ales în 2 noiembrie 1948 Membru corespondent al Academiei Române.

A fost membru ilegalist al Partidului Comunist din România, a activat dupa razboi în cadrul organizaţiei ARLUS si ca  membru al CC al PMR.

În mai 1961 a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înfiinţarea Partidului Comunist din România”.

A publicat, la finalul vieţii sale active, lucrările Bazele teoretice ale fizice(1990) şi Istoria fizicii (1966), cărţi accesibile celor care doresc să îşi îmbogăţească cunoştinţele generale, utile mai cu seamă profesorilor de fizică din învăţământul preuniversitar.

 

 

 

1921: S-a născut la Galati, compozitorul Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa); (m. 2013, Bucuresti).

A  debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compoziţiile sale mai cunoscute pot fi menţionionate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moşilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost distins  cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină); în anul 2004 a primit Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios, în grad de Cavaler.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1927:  Se stinge din viaţă marele istoric  român Vasile Parvan; (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, județul Tecuci, în prezent în județul Bacău).

 
 
 

 

 

 

Savantul  român a fost şi  eseist, filosof al culturii, întemeietorul şcolii româneşti  de arheologie. A fost membru titular al Academiei Române din 1913 si  vicepreşedinte al acestui for (1920-1923).

 
 
 
 
 


1936:  S-a  stins  din viaţă la Bucov, jud.Prahova, in Romania, Constantin G. Stere, om politic, jurist şi scriitor român, originar din Basarabia; (n. iunie 1865)

 

 

 

 Constantin Stere, om politic, jurist, savant şi scriitor român

 Constantin Stere 

 Constantin G. Stere sau Constantin Sterea s-a nascut la data de  1 iunie 1865, in localitatea Ciripcău, ținutul Soroca, din Gubernia Basarabia, aflata sub ocupatia Imperiului Rus.

În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, a fost condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).

 A fondat impreună cu Garabet Ibrăileanu şi Paul Bujor  în 1906, revista “Viaţa românească”.

 

 

 

 

 

 

1940: V. M. Molotov, comisarul sovietic pentru afacerile externe, inmaneaza ministrului Romaniei la Moscova, Gh. Davidescu, prima nota ultimativa a guvernului sovietic, prin care se cere cedarea imediata a Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Ultimatumul va fi  prelungit pana in zorii zilei de 27 iunie .

 Textul ultimatumului era următorul:

În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, calcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a impacat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi.

Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezovlare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părți de Nord a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.

Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părtii de Nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despagubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al României:

  1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.

  2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (n.r. – care a fost trimisă a posteriori).

Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile U.R.S.S. și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. și România.

Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.

Așadar, în această notă se abordează problema frontierei dintre România și U.R.S.S., potrivit pct. 2, pe baza unei hărți care a fost transmisă ulterior.

 

 

1941: Aviaţia sovietică atacă de doua ori oraşul Bucureşti, precum şi zona Ploieşti.

 

 

 

 

 

1941: Flota sovietica ataca orasul Constanta. În zorii zilei de 26 iunie 1941, nave româneşti din Marea Neagră, se vor angaja în schimburi de lovituri de artilerie cu nave sovietice.

O grupare de luptă sovietică formată din crucişătorul «Voroşilov», şase distrugătoare şi alte câteva nave mici, a întreprins un atac împotriva portului Constanţa.

Gruparea inamică a fost descoperită la 60 de mile est de coastă, de submarinul «NMS (Nava Majestăţii Sale) Delfinul», care patrula în zonă.

O forţă navală mult superioară condusă de cuirasatul «Pariskaia Komuna» aştepta la 120 de mile pentru a exploata un eventual succes.

Riposta română a fost fermă. La ora 4,12, distrugătoarele «NMS Regina Maria» şi «NMS Mărăşeşti» au manevrat pe o direcţie paralelă cu atacatorii şi au deschis focul cu tunurile de 130 mm.

Datorită falezei înalte, navele româneşti nu puteau fi observate, în timp ce siluetele navelor sovietice erau foarte clar vizibile.

Navele sovietice erau mai mari şi mai puternice. Aveau tunuri de 130 mm, care trăgeau,  undeva spre uscat.

  Imediat, încep să tragă şi tunurile de pe distrugătorul Regina Maria.

La ora 4,20, nava sovietică «Harkov» a fost lovită de un obuz românesc. Aproape imediat, un alt obuz retează catargul principal al celuilalt distrugător sovietic, «Moskva».

Focul românesc a fost susţinut, la ora 4,22, de artileria de coastă germană cu tunuri «Tirpitz». Grav lovite, cele două distrugătoare sovietice încep retragerea.

În retragere,  distrugătorul sovietic  „Moskva“, clasa Leningrad ( 2.582 to.,   echipaj: 259 membri,  armament: 6 tunuri x 130 mm, două lansatoare de torpile x 533 mm, 9 torpile, două tunuri x 76 mm, 4 tunuri x 37 mm, 6 mitraliere, 84 mine tip „1926“), a fost încadrat de proiectilele de 280 mm ale bateriei germane de coastă „Tirpitz“ (3 tunuri x 280 mm, amplasate la Sud de Constanţa, între Lazu şi Agigea, în punctul „La vii“, montate în martie 1941).

 

 

 

 

 

Distrugatorul MOSKVA (1)

 

 

 

 

Din această cauză, nava sovietică a fost nevoită să efectueze un rondou şi a intrat în câmpul de mine amplasat în zona costieră a Constanţei. Distrugătorul a lovit o mină şi s-a scufundat, rupt în două, la o adâncime de circa 40 metri, în timp ce se afla travers de Tuzla, la aproximativ 15 Mm de ţărmul românesc.Au fost înregistraţi 63 de supravieţuitori.

 

 

 

 

 

 1949: S-a nascut  Decebal Traian Remeş, politician român, fost ministru de finante si al agriculturii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1978: S-a născut Daniel Constantin, om politic conservator, co-preşedinte al ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni) din iunie 2015, în urma fuziunii dintre Partidul Conservator şi Partidul Liberal Reformator.

 

 

 

Şeful de cabinet al ministrului Daniel Constantin, recompensat cu un post bine plătit la Roma

 

 

 

 

 

A fost ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale în Cabinetele Victor Ponta 3 şi 4 (din 5 martie 2014); viceprim-ministru (mar.-dec. 2014); ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale în Guvernul Victor Ponta 2 (dec. 2012 – mar. 2014); ministru al agriculturii în primul Cabinet Ponta (mai – dec. 2012); deputat (din dec. 2012); preşedinte al Partidului Conservator (din 2010); preşedinte al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură (apr. – oct. 2009)

 

 

 

 

 

 

 

1986: A fost inaugurat noul edificiu al Palatului Copiilor din Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Palatul Naţional al Copiilor este o clădire amplasată în Bucureşti , în apropierea Parcului Tineretului, în care se desfăşoară diferite activităţi educaţionale şi artistice ale copiilor din învăţământul preuniversitar.

Inaugurarea oficială a fost la 1 iunie 1986, fiind prezentă familia Ceauşescu.

Clădirea, cu o o suprafaţă totală de 17700 mp, a purtat până în 1989 denumirea de „Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei”. Colectivul arhitecţilor care au proiectat construcţia a fost premiat în 1985 cu Premiul Uniunii Arhitecţilor.

 

 

 

 

 

1995: Executivul  Romaniei a stabilit valoarea unica a cuponului nominativ de privatizare la 975.000 lei, iar cea a carnetelor cu cinci certificate de proprietate la 25.000 lei.

 

 

 

 

1997: A murit (în Germania), mezzo-soprana română de faimă internaţională, Zenaida Pally; (n.10 iunie 1919, la Soroca, astăzi în R. Moldova).

A urmat în paralel in Bucuresti trei facultăţi, între anii 1940 şi 1945: Facultatea Comercială, Academia Belle Arte şi Conservatorul de Muzică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A început activitatea ca funcţionară la Banca de Stat şi membră a Corului Radio, unde l-a avut coleg pe David Ohanesian.
A debutat ca solistă a Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti în mai 1945, la 26 de ani, în rolul Amneris din Aida de Giuseppe Verdi.

La scurt timp, a plecat într-un turneu la Budapesta, unde a avut ca parteneri pe: Emil Marinescu, Lucia Bercescu şi Petre Ştefănescu-Goangă.

A interpretat un număr mare de roluri, printre care cel al Sfinxului din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei. A efectuat turnee în străinătate şi a realizat înregistrări pentru Radiodifuziunea Română.

În 1974 a emigrat în Germania, unde şi-a continuat activitatea în cor şi ca solistă la Saarbrücken, până în anul 1988.

Pentru meritele sale i s-a acordat titlul de Artist al poporului.

 

 

 

 

 

 

1997: La Helsinki, in cadrul Conferinţei pan-europene a miniştrilor Transporturilor, România a obţinut modificarea coridoarelor europene de transport 4 şi 7, în sensul includerii portului Constanţa ca punct terminus.

 

 

 

 

2000: Moare Corneliu Manescu, politician  comunist, fost  ministru de Externe al Romaniei in perioada 1961-1972; (n. 6 februarie 1916, Ploiesti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  preşedinte al Adunării Generale a ONU (1967-1968), fiind pentru  prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie.

In martie 1989 a fost unul dintre semnatarii documentului anti-Ceauşescu, cunoscut sub numele de „Scrisoarea celor şase” (n. 1916) 

 

 

 

 

2013: România este în doliu național, după tragicul accident  din 23 iunie 2013 din Muntenegru, când au murit 18 turisti români.

 

 

 

 

 

 

 2013: A decedat Dumitru Matcovschi, poet, prozator, dramaturg și academician din Republica Moldova ; (n.20 octombrie 1939).

 

 

 

 

Dumitru Matcovschi, poet moldovean

 

 

 

 

Opera sa este recunoscuta în critica literară pe plan internaționalși reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia

A fost autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 iunie  este: 

Ziua Drapelului National al Romaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua Drapelului National a fost proclamata prin Legea nr. 96/1998 si se sarbatoreste in fiecare an la data de 26 iunie.

 

Scurtă istorie

 Culorile roşu, galben şi albastru se regăsesc târziu pe diplomele emise de Mihai Viteazul pe scuturi şi pe lambrechini . De asemenea, este de remarcat prezenţa celor trei culori în canafii şi pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificaţia: „Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăţie (roşul sângelui)

In 1834  domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica Voda, a obtinut de la otomani invoirea „de a pune steag romanesc corabiilor negustoresti si ostirii.  Acesta  era un „steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc .

Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru. La înmânarea drapelelor, domnitorul a spus, printre altele: 

„Steagurile aceştii de Dumnezeu păzite ţări din vechime au fost fala oştirilor sale şi semnele slavei lor… Miliţia românească organizată pe temeiuri de regulă şi disciplină europeană, dobândeşte iarăşi acel drept din vechime şi primeşte steagurile sale cu feţile naţionale şi cu pajera prinţipatului. Domnia mea dar încredinţează acum batalioanelor de infanterie şi divizioanelor de cavalerie aceste steaguri ca un sfânt depozit al cinstii, al credinţii şi al supunerii către legile întocmite…”

Steagul destinat corabiilor avea doua culori (galben si rosu), cel atribuit armatei era compus din trei (rosu, galben si albastru) si un vultur la mijloc.

Acesta este socotit  inceputul adoptarii tricolorului pe pamant romanesc.

 O informatie o descoperim printre marturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant (chemat si stabilit in Muntenia in 1830, profesor si director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucuresti intre anii 1831 si 1834), potrivit caruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima data in ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Plesuva (zona Comarnic-Prahova).

 Astfel, arborarea de catre Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentara a acestui fapt.
Tricolorul romanesc era cunoscut inca din deceniul 4 al secolului al XIX-lea drept simbol national cu cel putin un deceniu inainte de oficializarea sa.

In timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al natiunii in prima zi a victoriei revolutiei burghezo – democratica (1848-1849), 14/26 iunie, cand a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucuresti si promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului national.

Revolutionarii de la 1848, atat cei din Transilvania, cat si cei din Tara Romaneasca, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, avand inscriptionat lozinca: „Fratia”: „Dreptate – Fratie” si dandu-i denumire de „stindard al libertatii”.

O luna mai tarziu, „vazand că nu s-a inteles inca cum trebuiesc facute stindardele nationale“, decretul guvernamental nr. 252 din 13 iulie 1848, preciza din nou ca “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru inchis, galben deschis si rosu carmin”.

Ele vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate in ordinea urmatoare: „langa lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu falfaind“.

In Adunarea populara desfasurata pe dealul Filaretului din Bucuresti, in ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, inceputul revolutiei, ”zi de mantuire pentru toata Romania”, sub flamurile tricolore.

 Tot in acel an istoric 1848, in acea impresionanta Adunare de la Blaj, 3-15 mai, s-a inaltat „flamura cea mare tricolora a natiunii romane”, a intregii natiuni romane.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel national in 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse insa pe orizontala.

Primul drapel din 1859, aflat in uz pina in 1862, a avut fisia albastra plasata sus, urmand ca, in a doua parte a domniei lui Cuza, fisia rosie sa fie dispusa pe partea superioara.

Dupa venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticala, Romania aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.
Ziua Drapelului National a fost instituita pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, cand Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul – rosu, galben si albastru – sa reprezinte steagul national al tuturor romanilor; cele trei culori impartite in mod egal reprezinta principiul egalitatii, orientarea culorilor in sus semnifica verticalitatea, cifra trei este numarul perfect, pe langa tara noastra mai existand alte trei tari europene traditionale cu steagul tripartit in mod egal si vertical: Franta, Italia si Belgia. (Romanian Global News).

Semnificaţia culorilor drapelului nostru trebuie privită în cheie heraldică:

 

  • albastru cobalt: fidelitate, loialitate, profunzime, ordine, adevăr;

  • galben crom: prestigiu, virtute, inteligenţă, grandoare, bogăţie;

  • roşu vermion: acţiune, pasiune, capacitatea de a servi Patria, sinceritate, agresivitate, indemn la vigilenţă.

 

 

 

  Drapelul tarii noastre este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei şi cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea.

Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă de drapelul românesc doar prin nuanţa uşor mai închisă a fâşiei albastre (indigo, în loc de cobalt la noi), a stârnit discuţii la nivel internaţional. Ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizaţiei Naţiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU.

Tricolorul românesc este de asemena înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporţie diferită (1:2 în loc de 2:3 la noi), un albastru mai deschis („de Voroneţ”) şi stema ţării în centru.

 

 

 

 

Ziua internaţională împotriva torturii   –  In anul 1997, la recomandarea Consiliului Economic  şi Social, Adunarea Generală a ONU  a proclamat ziua de 26 iunie ca  Zi Internaţională pentru sprijinirea victimelor  torturii (rezolutia 52/149).

 

 

 

 

 

 

 

 

Scopul acestei  zile este lupta pentru eliminarea torturii şi funcţionarea efectivă a Convenţiei împotriva torturii  şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau  degradante, semnată în 1984 şi intrată în vigoare la  26 iunie 1987.

 

 

 

 

CITITI  SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/26/o-istorie-a-zilei-de-26-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro.

26/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ziua de 25 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1441: Prima menţiune a Adunării Ţării în Moldova; în Ţara Românească va fi menţionată pentru prima dată în 1522

Convocarea acesteia a fost legată de decizia lui Alexandru cel Bun de a acorda fostei sale soţii, lituanianca Rimgailla, târgul Siret şi alte bunuri.

Adunările Ţării (din sec. XVII se mai utiliza şi termenul „Sfatul de Obşte”) erau formate dinboieri, clerul înalt şi curteni şi se întruneau atunci când se luau decizii importante pentru ţară (alegerea domnilor şi abdicarea acestora, declaraţii de război şi încheierea păcii, trimitirea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanţă, stabilirea obligaţiilor populaţiei faţă de stat etc.).

Adunarea Ţării, convocată de domn, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărâri domneşti, şi era condusă de Sfatul Domnesc.

 

 

 

 

 

 

1685: Constantin Cantemir  urca pe tronul Moldovei.

 

 

 

 

 

 Constantin Cantemir, domn al Moldovei cu feciorul său AntiohConstantin Cantemir, în tinereţe

ConstantinCantemir domn al Moldovei si feciorul său Antioh

 Constantin Cantemir, în tinerete


 

 

Familia Cantemir, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crîm”. 

Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”.

Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova.

Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare.

Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silişteni. Rămînînd fără părinţi şi cu moşiile pustiite de tătari, tînărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă, ajungînd după 17 ani căpitan de cavalerie.

În 1660 se întoarce acasă din armată devenind ceauş spătăresc, la curtea domnitorului Munteniei Grigore Ghica.

După ce în 1664 acesta pierde tronul, C. Cantemir revine în Ţara Moldovei pe timpul lui domnitorului Moldovei – Eustratie Dabija, unde obţine dregătorii importante.

Acest domn “îl cinsteşte întâi cu isprăvnicia Codrului” (comandant al oştilor din Codrul Tigheciului, ce avea misiunea, fiind în faţa Bugeacului, să respingă incursiunile tătarilor în Moldova).

Tot în această perioadă, C. Cantemir se căsătoreşte cu Ruxanda Gane. Din acest mariaj se naşte Ruxanda. Dar peste trei ani consoarta оi pleacă în lumea celor drepţi. În 1668 o ia de soţie pe Ana Bantîş, cu care va avea doi copii – Antioh şi Dimitrie.

Prin această ultimă căsnicie Constantin “se înrudea cu câteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, precum şi cu domnii Eustratie Dabija şi Gheorghe Duca”.

Este de menţionat că adunînd la averea sa zestrea însemnată a soţiilor sale el va deveni unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Ţării Moldovei.

Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului.

A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”.

 Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnie.

Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino.

De altfel era în vîrstă şi nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputaţie înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote.

Cu toate că Şerban Cantacuzino era rudă apropiată cu Dumitraşcu Vodă, domnul Ţării Moldovei, pentru o ură mai veche dorea să-l înlăture pe acesta de la tron.

Ţinînd sfat cu boierii refugiaţi, majoritatea fiind din Ţara de Jos, Şerban Cantacuzino a hotărît să-l susţină pe Cantemir la tronul Moldovei, ideie care le plăcu şi boierilor.

La rîndul său C. Cantemir, jura domnului Munteniei să lupte de partea creştinătăţii contra otomanilor, cu atît mai mult că se aflase în serviciul militar al polonilor. Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a mai obligat să prindă pe fraţii Iordachi şi Manolachi Ruset şi să-i omoare.

Avînd relaţii bune cu Suleyman-paşa, Şerban Cantacuzino a organizat la Obluciţa o întîlnire a acestuia cu boieri moldoveni refugiaţi. Eforturile lui Dumitraşcu Cantacuzino, care a trimis şi el o delegaţie la Obluciţa au fost zadarnice.

La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei.

 

  A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. A fost viteaz, dar incult.   Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească.

S-a  îngrijitsă dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir.

Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemiri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin.

Nicolae Costin menţiona că domnul era „foarte viteaz, bun, iară la fire blând şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină mânie întâi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la toate priceput”.

 

 

 

 

1848: Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru Afacerile Externe în Guvernul revoluţionar provizoriu instaurat la 23 iunie, a adresat consulilor puterilor străine acreditaţi la Bucureşti o notă circulară, prin care anunţa în mod oficial instaurarea noului regim revoluţionar şi îşi exprima dorinţa de a întreţine cu reprezentanţii consulari străini relaţii „de la egal la egal”.

 

 

 

 

 

 

1894:  S-a născut  la Sibiu fizicianul  şi inventatorul  Hermann Oberth, unul din  fondatorii aeronauticii moderne; (m. 29 decembrie 1989, la Feucht, in Germania).

A conceput primele rachete balistice de mare distanţă şi a elaborat proiectul unei rachete în trei trepte pentru explorarea spaţiului cosmic.

In 1912 a devenit student la medicina al Universitatii din Munchen, participand apoi ca medic militar la Primul Razboi Mondial.

S-a intors apoi la universitate, dar a inceput sa studieze fizica cu profesori ilustri ai vremii.

In 1922, lucrarea sa de doctorat despre stiinta rachetelor a fost respinsa, fiind considerata utopica.

Ea a fost publicata insa si a reusit sa produca  o serie de controverse.

In 1938 s-a stabilit la Viena şi ulterior  în Germania.

 

 

 

 

 

 

 

   In toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid, numita Kegelduse.

Pe langa rusul Konstantin Tiolkovski si americanul Robert Goddard, este unul dintre cei trei parinti fondatori ai stiintei rachetelor si astronauticii.

 Cei trei nu au colaborat niciodata in mod activ, concluziile cercetarilor lor fiind insa identice, desi cercetarea a avut loc in mod independent. Hermann Oberth s-a retras din activitate in 1962, la varsta de 68 de ani.

Criza petrolului din 1977 l-a facut sa se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducand la conceptia planului unei centrale eoliene.

 

 

 

 

 

 

 

1901: A decedat  la Targoviste,  Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist şi general român, fondator al ziarelor „Perseverenta” si „Democratia”, unul dintre initiatorii  miscarii „republicane” antidinastice din 1870 cunoscute sub numele de „Republica de la Ploiesti„; (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău).

 

 

 

 

 

 

 

 

 A absolvit Scoala Militara din Bucuresti în 1859 cu gradul de sublocotenent de artilerie. Dupa o perioada în care activeaza ca ofiter studiaza dreptul în Italia, unde îşi ia şi doctoratul. 

Apropiat al domnului A.I. Cuza, este un pion important in îndepartarea acestuia cu complicitatea altor ofiteri, printre care col. Nicolae Haralambie, comandantul Regimentului de artilerie din Bucuresti.

El a dispus arestarea fidelilor domnului, generalii Savel Manu şi I.Em. Florescu. Cum avea sa afirme mai târziu, interesul Ţării a primat interesului sau personal: „mie îmi mergea bine, Ţării însa îi mergea rau”.

Petrece o perioada in Transilvania, unde face propaganda româneasca. Este arestat de oficialitatile maghiare pentru agitatii „daco-romane”.

A fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația”.

La 8 august 1870 initiaza o miscare antidinastica („Republica de la Ploiesti”), proclamând detronarea domnului Carol I şi instituirea unei Regente, confectionarea unui nou drapel.

Se fac demersuri pentru ocuparea principalelor institutii. Miscarea este înabuşita de catre Batalionul de vânatori din Bucuresti.

Sunt arestate o serie de personalitati publice, printre care I.C. Bratianu, N. Golescu, B.P. Hasdeu, N. Kretzulescu, care sunt judecate şi achitate, fapt ce l-a facut pe domn sa se gândeasca la abdicare.

Aceasta miscare este parodiata de I.L. Caragiale în lucrarile Boborul şi De-ale Carnavalului.  

Participa la Razboiul de Independenta, chiar daca este ales deputat, având o contributie importanta la cucerirea redutei Grivita.

Deşi participase la mişcarea antidinastică, el a fost numit între anii 1880-1892, aghiotant al regelui Carol I , iar în 1897 este ridicat la rangul de general de cavalerie.

Dincolo de cele doua încercari ale sale de a schimba conducatori şi regimuri, trebuie remarcate patriotismul, valoarea scrierilor sale ca document istoric (Rasboiul neatârnarii, 1913), relatând fapte inedite din timpul razboiului şi, mai ales, calitatile vitejesti pe care le-a demonstrat pe câmpul de lupta.

 

 

 

 

1919: A aparut la Bucuresti, sub conducerea lui C. Radulescu Motru revista „Ideea europeană”, in jurul careia se vor grupa adeptii curentului europenist.

Scopul publicaţiei era foarte clar definit, având ca obiectiv general şi ca scop principal „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformări sociale din Europa”.

  Revista îşi propunea să devină o tribună a ideii europene în România si se manifesta activ în favoarea unei interpretări româneşti a evoluţiilor europene.

România nu trebuia să devină o simplă „colonie culturală” ci trebuia să fie conectată activ la valorile şi la civilizaţia europeană.

Conştientă de necesitatea popularizării ideilor europene, echipa editorială va lansa din anul 1920 ciclul „Conferinţele Ideii Europene” prin care vorbitorii prezentau publicului larg principalele evoluţii şi personalităţi internaţionale interpretate într-o cheie naţională.

 Constantin-Radulescu-MotruConstantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

 

 

 

 

 

 

 1923: A fost fondat de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa, Fotbal Club Rapid Bucureşti, sub numele de „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”.

 

 

 

 

 

 

  Rapid a câştigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — şi în 1942 un campionat de război, a cărui trofeu purta denumirea de „Cupa Basarabia”  şi de 13 ori Cupa României.

 

 

 

 

 

 

1925: Academia Română a înfiinţat, în calitate de legatară universală, Fundaţia familiei “Menachem H. Elias”, având drept scop constituirea, sprijinirea şi ajutorarea unor instituţii de cultură.

 

 

 

 

 

 

 

 

In anul 1936 Fundaţia a construit spitalul din Bucureşti  care poartă numele lui  Jacques Menachem Elias, care a lăsat întreaga sa avere ca legatar testamentar Academiei Române.

Construcția spitalului a început în anul 1934 pe un teren achiziționat de către Fundația Elias de la Societatea Română de Cruce Roșie și i se datorează arhitectului Radu Dudescu și inginerului Emil Prager.

La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul rege Mihai I) și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune ”Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias”, cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului (cu 200 de paturi) și sanatoriului.

 

 

 

1931: S-a născut renumita mezzo-soprana Iulia Buciuceanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Conservatorul din Iasi cu muziciana Mansi Barberis, iar dupa desfiintarea institutului, a  continuat pregatirea la Conservatorul bucurestean, absolvit sub indrumarea maestrului Petre Stefanescu Goanga.

A fost distinsa cu premii la Concursuri internationale, printre care competitiile de la Sofia, Viena, Toulouse (Marele Premiu), Praga, Bucuresti.

De-a lungul unei cariere care a inceput in timpul studentiei cu Cneaghina din Rusalka de Dargomajski, in anii 50’, peste trei decenii, Iulia Bucuiceanu a fost solista Operei cu un repertoriu impresionant ca diversitate stilistica si interpretativa.

Turneele au facut-o cunoscuta in compania colectivului Operei Romane, dar si prin invitatii personale in Bulgaria, Franta, Turcia, Germania, Rusia (inclusiv Bolsoi din Moscova).

 

 

 

 

1937: S-a născut în satul Tăuşeni, judeţul (interbelic) Cluj,  actorul şi poetul Dorel Vişan. NOTĂ: Unele surse  dau ca dată a naşterii 23 iunie 1937.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este unul din cei mai importanţi actori de film din România şi unul din puţinii, care au ajuns la o solidă reputaţie europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Pacala.

În anul 1987,   regizorul Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vişan a realizat rolul său de referinţă. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel:

„Dorel Vişan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”.

In anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestaţia din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa. Presa franceză şi criticii de film l-au elogiat astfel:

”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vişan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vişan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).

 

 

 

 

 

1950: S-a născut  interpretul și instrumentistul de muzică folk, Doru Stănculescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Este fratele cunoscutei cântăreţe  Mihaela Mihai si este de profesie arhitect. 

A debutat în anul 1968 cu melodia „Ion Crâşmaru”, pe versuri de Octavian Goga si a lansat primul disc single la casa de discuri Electrecord în anul 1979. 

A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca „Şambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai”, „Ecou de romanţă”, „Fără petale”. 

Este membru fondator al Cenaclului Flacăra, la care a participat până la desfiinţarea acestuia. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1954: S-a născut la Buzau, George Şerban, scriitor, ziarist, si om politic roman, iniţiator al  Proclamaţiei de la Timişoara (11 martie 1990).

 

 

 

https://i2.wp.com/www.societateatimisoara.ro/templates/soctimisoara/imagepool/george_serban.jpg

 

 

 

 

A fost membru fondator al Alianţei Civice, vicepreşedinte şi preşedinte al Societăţii Timişoara (1990-1994) si deputat în legislatura 1996-2000, în judeţul Timiş, pe listele PNŢCD; (m. 31 decembrie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 1955: A fost înfiinţată (prin H.C.M. nr. 1193/ 25 iunie 1955) Biblioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională a României, ca principală bibliotecă publică a ţării, instituţie creată pe baze biblioteconomice moderne, având atribuţiile specifice unei biblioteci naţionale, conform standardelor UNESCO.

 

 

 

 

 

 

  Biblioteca Naţională a României îşi are originea în Biblioteca Colegiului Sfântu Sava din Bucureşti, una din cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România. Biblioteca Colegiului Sf. Sava a fost dată în folosinţă în anul 1838, în acea perioadă fondul bibliotecii fiind de circa 1000 de volume.
După Unirea din 1859, în acelaşi an, biblioteca primeşte statutul de bibliotecă naţională. Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Naţională şi ulterior Biblioteca Centrală.

În anul 1864 prin legea Reglementărilor publice este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901.

După aceast an, până în 1955, biblioteca a fost desfiinţată, colecţiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române, aceasta primind statutul de bibliotecă naţională.
În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate, Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România.

După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire păstrată până astăzi.

 

 

 

 

 

Pana in 2012, Biblioteca Nationala a functionat in fostul Palat al Bursei din Bucuresti.

 

 

1968: S-a născut in satul Gradinari, judetul Caras-Severin, renumitul fotbalist și antrenor român Dorinel Munteanu.

 

 

 

 

 

 

 

Primul sau joc in divizia A a avut loc pe data de 21.08.1988, meci disputat intre echipele Victoria Bucuresti-FC Olt Scornicesti incheiat cu scorul de 0-0, pe cand acesta evolua la FC Olt Scornicesti, in acel an clasandu-se pe locul 8 al diviziei A.
La echipa nationala a Romaniei, Dorinel Munteanu a debutat la 23 de ani pe data de 23 mai 1991, intr-un meci pierdut in Norvegia de echipa noastra. Are cel mai bogat palmares din istoria echipei nationale, 131 de meciuri jucate si 16 goluri marcate.

A evoluat o lunga perioada in campionatul Germaniei.

In anul 2004 se intoarce in Romania la Steaua, cu care castiga si titlul de campion. In anul 2005 acesta merge la CFR Cluj ca antrenor-jucator la respectabila varsta de 37 de ani.

 

 

 

 

 1982: A murit la Bucuresti, actorul Nicolae Gărdescu; (n. 11 august 1903, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 S-a remarcat în genul comic şi de vodevil, pentru a crea la începutul anilor ’70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej.

Este tatăl actriţei Irina Gărdescu.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

 

 

 

1984: Au fost inaugurate lucrarile de constructie a Casei Poporului si a Bulevardului ”Victoria Socialismului” din Bucuresti.

Pentru aceasta, în perioada 1980-1983, într-o arie reprezentativă pentru arhitectura tradiţională bucureşteană, câteva mii de case au fost dărâmate şi lăcaşuri de cult au fost demolate sau deplasate.

 

 

 

 

Foto: Basilica.ro

 

 

 

Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii si este a doua constructie administrativa din lume ca suprafata, dupa Pentagon, de 64.800 kilometri patrati.

Are o forma dreptunghiulara, cu dimensiuni impunatoare: 270 metri la fatada, 240 metri pe lateral, o inaltime de 84 metri si o adancime (sub 0 m) de 92 metri.

Cladirea are 12 etaje, 4 niveluri subterane si un buncar nuclear, 1.100 incaperi, doua galerii monumentale de 180 metri lungime si 18 metri inaltime.

Cea mai mare incapere este Sala Unirii, cu o inaltime de 16 metri si o suprafata de 2.200 metri patrati.

A fost construita intre 1984 si 1989, pe locul unor manastiri demolate in acest scop si al Dealului Uranus, care a fost nivelat.

 Lucrarile de proiectare au fost facute de o echipa de arhitecti condusa de Anca Petrescu. Ceausescu a vrut ca aceasta cladire sa devina sediul presedintiei, comitetului central al partidului comunist si al unor ministere.

 Lucrările la „Casa Poporului” au continuat până în anul 1997, când a devenit sediul Parlamentului României

 

 

 

 

 

1988: A murit Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, fost redactor şef al revistei literare “Viaţa Românească”, director general al Bibliotecii Academiei Române si membru al Academiei Române din 1974; (n. 7 septembrie 1902).

 

 

 

 

 

 

  Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri.

Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale.

 A fost profesor la universitățile din Iasi și București.

 

 

 

 

 

 

1988: A murit sociologul român Tudor Bugnariu; (n. 30 iunie 1909, Budapesta).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un politician comunist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române, primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1944 – 1945.

Filosof, comunist din ilegalitate, ginerele marelui scriitor si filosof Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga in 1957), a făcut carieră la Universitatea din Cluj.

A publicat îndeosebi studii de marxism si materialism dialectic și istorie.

 

 

 

 

1992: La Istanbul, a avut loc reuniunea la nivel de şefi de stat din 11 ţări riverane Mării Negre, la care a participat şi România.

Întâlnirea a avut drept scop semnarea Declaraţiei privind cooperarea economică în zona Mării Negre.

 

 

 

 

 

 

1998: Reinstituirea Ordinului „Steaua României”, cu şase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofiţer, Comandor, Ofiţer, Cavaler), cel mai înalt ordin naţional românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român.

  „Steaua României” este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus.

Domnitorul Cuza a cerut  reprezentantului României la Paris  în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea confecţionării unei decoraţii.

Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

Cuza hotărâse ca distincţia să se numească “Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române.

Din această cauză şi deviza ordinului a fost concepută pentru a fi adecvată momentului Unirii: “GENERE ET CORDRES FRATRES” (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe medalionul avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti.

 Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza se va mulţumi să inmâneze câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

     În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional.

Dispunându-se deja de vechile însemne ale “Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I.

Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”).

În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de “Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase); acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră la 9 mai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumirea  “Steaua României” a apărut mai târziu, la 10 mai 1877, odată cu votarea Legii instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran România.

 Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul “Steaua României” a  fost  desfiintat de comunisti  la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române.

Portul sau a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acestuia fiind considerat  un delict în primii ani după abrogare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/25/o-istorie-a-zilei-de-25-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro;

  11.  crestinortodox.ro

25/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 587 de alți urmăritori