CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

  În 1919, Lenin și conducerea bolșevică erau de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state

 

 

 

 

 

                       Foto:  Troțki (în stânga) și Lenin (ăn centru)  în 1919.

 

 

 

 

 

Lenin a fost de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state

 

 

Discuții cu americanii privind fragmentarea Rusiei

 

Alexander Etkind a scris în cartea„Lumea ar putea fi diferită. William Bullitt în eforturile de a schimba secolul al XX-lea”, detalii importante despre activitatea acestui om politic american, care a fost în mare parte legată de Rusia, și despre misiunea lui la Moscova în 1919, în cursul căreia a negociat cu Lenin un plan de a pune capăt războiului civil și de divizare a acestei țări , scrie.http://ttolk.ru/ 

 

„Aceasta este o carte despre o persoană care a înțeles cum funcționează lumea și în ce direcție se îndreaptă ea în secolul XX”, afirmă Alexander Etkind.

Jurnalistul, diplomatul și scriitorul american William Christian Bullitt a avut o carieră impresionantă. A fost membru al delegației americane la Conferința de pace de la Paris (1918), ambasador al Statelor Unite în Uniunea Sovietică (1933-1936) și Franța (1936-1940) și reprezentantul special al președintelui Statelor Unite în Orientul Mijlociu (1940).

 

 

 

 



 

 

 




„La 14 februarie 1919, președintele american a prezentat partenerilor din conferința de la Paris statutul viitoarei Ligi a Națiunilor .

 Discursul lui Wilson a fost sublim : „Oamenii se vor privi acum în ochi și vor spune: suntem frați, iar scopul nostru este comun. Nu am înțeles acest lucru înainte, dar acum îl înțelegem și aceasta este porunca noastră de frăție și prietenie „.

În acele  zile, pe 18 februarie, Bullitt a primit de la secretarul de stat american  Lansing și de la premierul britanic Lloyd George, însărcinarea oficială de a conduce o misiune în Rusia, pentru a „studia condițiile politice și economice existente acolo”.

Secretarul personal al lui Lloyd George, Philip Kerr (prieten vechi al lui Bullitt și viitorul ambasador britanic în Statele Unite), i-a transmis pe 21 februarie lui Bullitt,  un set de propuneri neoficiale care urmau să fie discutate cu  liderii bolșevici și care prevedeau:

 

„1. Încetarea ostilităților pe toate fronturile din Rusia;

2. Toate guvernele existente de facto să rămână la conducerea teritoriilor pe care le dețineau în acel moment. „

 

Ceilelalte propuneri includeau libertatea activităților în porturi și a comerțului, precum și o amnistie pentru toți prizonierii și captivii politici.

 

 

 



                              Foto. William Bullitt la Moscova, 1934 

 

 

 

Misiunea delegației conduse de Bullitt era formată din doar trei persoane și a fost ținută secretă, dar ziarele au aflat curând despre asta.

Bullitt, atunci în vârstă de 28 de ani, era însoțit de jurnalistul de stânga Lincoln Steffens și de ofițerul de informații militare, căpitanul W.W. Pettit.

Acesta din urmă vorbea limba rusă și a vizitat Petrogradul de mai multe ori, trimițând de acolo rapoarte care nu lăsau nicio îndoială cu privire la simpatia sa pentru revoluție.

Printr-un  ordin special, acestora li s-a ordonat să poarte haine civile în timpul călătoriei și să păstreze secretul.

Misiunea a durat, după cum rezultă din raportul oficial al lui Bullitt, mai mult de o lună. 

Pe 22 februarie, au plecat din Paris spre Londra, apoi au navigat de la Newcastle la Bergen, de acolo au ajuns la Stockholm. Acolo Bullitt l-a întâlnit pe comunistul suedez Karl Kilborn, care a petrecut anterior câteva luni în Rusia revoluționară; el l-a ajutat să contacteze conducerea bolșevică. 

Pe 5 martie, au ajuns la Helsinki, iar de acolo drumul spre Petrograd a mai luat trei zile.
 Bullitt scria  în timpul deplasării că „Informațiile despre situația din Rusia sunt ridiculizate și exagerate.” La Petrograd, Bullit și cei doi colegi săi au fost întâmpinați de liderii bolșevici Zinoviev, Cicerin și Litvinov și apoi toți, cu excepția lui Zinoviev, au mers la Moscova pentru a negocia cu Lenin.

Au stat în noua capitală a Rusiei doar trei zile.

În aceste zile au fost hrăniți  doar cu caviar și pâine, pentru că  nu existau alte alimente în Kremlin, însă de atunci, caviarul a devenit delicatesea preferată al lui Bullitt, cu care el își va primi  de atunci oaspeți peste tot, în America și în Europa.

Pe 14 martie, Bullitt a primit un document extraordinar de la Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe al Rusiei, pe care s-a grăbit să-l trimită prin curier la Helsinki.

De acolo, textul a fost transmis la Paris prin telegraf.

La rândul său, Bullitt a plecat imediat, ajungând  la Paris pe 25 martie, în speranța că vor începe imediat la cel mai înalt nivel discuțiile privitoare la propunerile lui Lenin.

Era încercat de o emoție extraordinară și potrivit spuselor lui, cele trei zile de discuții de  la Moscova ar fi trebuit să schimbe lumea.

Pe 17 martie, el i-a telegrafiat lui House: „Dacă ai fi văzut ce am văzut în această săptămână și ai fi vorbit cu oamenii cu care am vorbit, nu te-ai fi liniștit până nu ai fi făcut pace cu ei”.

 

House a răspuns felicitându-l, dar a avertizat că bolșevicii trebuie să-și formuleze în mod oficial propunerile.

 

 

 



 




Iar aceștia  au făcut-o.

 

În documentația predată lui Bullitt, Lenin și Comitetul Executiv Central al Rusiei au propus oprirea ostilităților pe întreg teritoriul fostului Imperiu Rus prin încheierea unui armistițiu de două săptămâni cu forțele beligerante.

Mai mult, conducerea bolșevică s-a oferit  să recunoască legitimitatea tuturor autorităților nebolșevice care își exercitau controlul  pe teritoriile din fostul imperiu rus  în momentul armistițiului.

Aceasta a însemnat că bolșevicii, în schimbul propriei lor legitimități, au convenit recunoașterea internațională a guvernelor lui Kolceak, Iudenici, Denikin și a altor comandanți albgardiști, precum și  existența guvernelor naționale create în aproape toate coloniile fostului Imperiu rus de la Marea Baltică până la Caucaz și Asia Centrală, dar  și continuarea regimului de ocupație occidental – de fapt, anexarea regiunilor Arkhangelsk, Murmansk și Vladivostok de către forțele Antantei.

Bolșevicii erau de acord să se mulțumească doar cu teritoriile  provinciilor, pe care le controlau în acel moment  în primăvara anului 1919 – Moscova, Petrograd și zonele învecinate.

Astfel cele 23 de războaie aflate în desfășurare pe teritoriul fostului Imperiu Rus ar fi fost oprite.

Teritoriul Rusiei, a scris el mai târziu, ar fi fost redus la teritoriul avut de aceasta sub Ivan cel Groaznic.

Planul de pace bolșevic a propus, de asemenea, o amnistie generală, libera circulație a oamenilor în întregul fost Imperiu rus și recunoașterea datoriilor sale, pentru care sovieticii ar împărțit responsabilitatea cu noile state.

Noua structură a acestei părți a lumii trebuia consolidată printr-o conferință internațională, pe care bolșevicii și-au propus să o organizeze în Norvegia.

Guvernul bolșevic dorea  să primească un răspuns la propunerea sa înainte de 10 aprilie, urmând ca în termen de o săptămână de la încheierea armistițiului, pe baza acestor puncte  să urmeze convocarea unei conferințe internaționale care să ia în discuție recunoașterea neutralității statului rus.

 

 





 

 

 

 

Bullitt și tovarășii săi erau încântați de acest  succes al misiunii lor, care depășise toate așteptările. Pettit a rămas ca agent de  legătură la Petrograd, comunicând cu reprezentantul Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe, Șklovski.

El a continuat să trimită rapoarte în care explica faptul că majoritatea persoanelor cu care se întâlnea  în Rusia sprijineau bolșevicii. Pe 28 martie a fost rechemat la Paris, iar la 1 aprilie, el a fost arestat la frontieră de finlandezi, care, după ce și-au dat seama de rangul și statutul său, l-au eliberat.

Și raportul, întocmit de Bullitt pentru Wilson, a fost redactat la fel de optimist : „Faza distructivă a revoluției a trecut și toată energia guvernului este îndreptată către reconstrucție. Teroarea s-a încheiat … Pedeapsa cu moartea este extrem de rară …

Guvernul sovietic într-un an și jumătate a făcut mai mult pentru educarea poporului rus decât guvernul țarist în cincizeci de ani.

El mai spunea  că bolșevicii se bucură de un sprijin larg, și că  vedea în Lenin un politician moderat precum Wilson, aproape centrist:

„În problemele practice, Lenin este mai mult în dreapta vieții politice existente în Rusia”.

Bullitt a menționat refuzul naționalizării  a terenurilor, revenirea la sistemul bancar și intenția de a stabili concesii ca exemple ale politicii de „dreapta” promovate de Lenin.

Noua politică economică (NEP) inițiată de bolșevici  a continuat  încă doi ani, dar dezbaterea din jurul acesteia a arătat că Lenin era mai pragmatic decât mulți dintre tovarășii săi.

 Lenin îl aprecia pe Bullitt, iar acesta l-a decris pe liderul bolșevic ca pe o persoană directă și sinceră. 

 

 

 

 

 

 



 

 

Bullitt a descris în detaliu acest proiect diplomatic de multe ori. El a dat mărturii detaliate despre misiunea sa în Comitetul de profil al Senatului American, apoi a inclus un rezumat al acesteia într-o carte despre Wilson, scrisă cu Freud.

Printre altele el a scris:

 

„Lenin a propus un armistițiu imediat pe toate fronturile și recunoașterea de facto a guvernelor anticomuniste existente pe următoarele teritorii ale fostului Imperiu Rus:




1) Finlanda, 2) Murmansk și Arkhanghelsk, 3) Estonia, 4) Letonia, 5) Lituania, 6) Polonia, 7) vest Belarusul de vest , 8) România și Basarabia, 9) mai mult de jumătate din Ucraina, 10) Crimeea, 11) Caucaz , 12) Georgia, 13) Armenia, 14) Azerbaidjan, 15) întregul Ural, 16) toată Siberia.

Astfel, Lenin a propus să limiteze stăpânirea comunistă la Moscova și un mic teritoriu adiacent, plus orașul care este acum cunoscut sub numele de Leningrad … Prin reducerea statului comunist la un teritoriu puțin mai mare decât cel condus de Ivan cel Groaznic, Lenin a oferit Occidentului o oportunitate unică de a preveni cucerirea comunistă asupra regiunilor de mai sus . „

Așadar, în schimbul recunoașterii diplomatice de la Paris, guvernul bolșevic era gata să renunțe la controlul asupra multor foste teritorii ale  fostului Imperiului Rus, inclusiv Uralii, Siberia și Caucazul.

Finlanda și-a declarat independența iar în condițiile Păcii de la Brest bolșevicii au renunțat la mari părți din Ucraina și la statele baltice.

O mare autoritate în istoria relațiilor sovietico-americane, George Kennan, a caracterizat ulterior acordul dintre Bullitt și Lenin astfel:  „deși nu era ideal, era totuși cea mai favorabilă oportunitate” pentru puterile occidentale în relațiile cu Rusia.

 

 

 




 

 

 

 

Consimțământul bolșevicilor asupra ideii lui Kerr și Bullitt mergea în direcția  logicii decolonizării în care Wilson vedea obiectivele războiului.  Dacă marile puteri care negociau de multe luni la Paris, ar fi acceptat această propunere a bolșevicilor , pierderile teritoriale și de populație , ar fi fost pentru Moscova mult mai mari decât pierderile  rezultate ca urmare a Pacii de la  Brest, iar puterea guvernului leninist s-ar fi putut consolida numai în provinciile din Rusia centrală.

Războiul civil s-ar fi încheiat, iar pe harta lumii ar fi apărut o duzină de state noi, ale căror granițe ar fi coincis cu liniile de front din timpul războiului civil care dobândeau statutul de frontiere de stat. Î

nconjurat de un inel de state mari și mici, bolșevismul ar fi fost izolat și  obligat să intre în concurență cu acestea. Uniunea Sovietică nu ar mai fi apărut probabil niciodată pe harta lumii, iar separarea Siberiei de partea europeană a Rusiei ar fi schimbat echilibrul geopolitic de putere în așa fel încât istoria secolului XX ar fi fost complet diferită. În mai bine sau mai rău, dar diferit și mult mai rău „.

 

 

24/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | 2 comentarii

Stalin – „Cel Mai Mare Om De Ştiinţă Al Epocii Noastre”

 

 

 

În data de 5 martie comuniștii și nu numai ei, aniversează 59 de ani de la moartea lui Stalin (sângerosul dictator al URSS).

 În cele ce urmează, blogul https://mariusmioc.wordpress.com/ stalin-cel-mai-mare-om-de-stiinta-al-epocii-noastre reproduce un articol apărut în  ziarul PCR „Scînteia” din 9 martie 1953:

”I. V. Stalin – corifeu al ştiinţei

de acad. prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R.

A încetat să bată inima generoasă şi caldă, a încetat să cugete mintea genială a scumpului nostru tovarăş Stalin, gigant al gîndirii biruitoare, gigant al erudiţiei, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii din lumea întreagă, eliberatorul, susţinătorul şi prietenul cel mai bun al poporului nostru.

Omenirea a suferit o pierdere ireparabilă prin stingerea din viaţă a tovarăşului Stalin. Alături de Lenin, Stalin a înfăptuit Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi a făurit primul stat socialist din lume, eliberînd zeci de popoare de sub robia capitalistă. Sub conducerea lui Stalin s-a înfăptuit în URSS construirea socialismului şi a început construirea comunismului. Condusă de Stalin, Armata Sovietică a zdrobit hidra fascistă şi a eliberat omenirea de sub pericolul hitlerismului.

Omenirea progresistă a pierdut în tovarăşul Stalin pe cel mai mare om de ştiinţă al epocii noastre. În tovarăşul Stalin, discipol, tovarăş de luptă şi continuator al marelui Lenin, s-au îmbinat în mod armonios şi desăvîrşit geniul politic revoluţionar şi geniala gîndire ştiinţifică, clarvăzătoare şi atotcuprinzătoare.

Genialele lucrări ale tovarăşului Stalin au avut şi au o uriaşă însemnătate pentru progresul omenirii. Opera stalinistă este o călăuză sigură de nepreţuit popoarelor sovietice în drum spre comunism, popoarelor din ţările de democraţie populară, care făuresc socialismul, proletariatului din lumea capitalistă în lupta sa de eliberare din robia exploatării imperialiste, omenirii întregi în lupta ei măreaţă pentru pace.

Gloriosul Partid Comunist al Uniunii Sovietice a dobîndit victorii de importanţă istorică mondială, partidele comuniste şi muncitoreşti din lume obţin succese în lupta lor pentru pace şi socialism, pentrucă activitatea lor are un caracter profund ştiinţific, se bazează pe legile ştiinţifice, obiective, ale dezvoltării societăţii, pe măreaţa învăţătură a marxism-leninismului dezvoltată şi îmbogăţită de tovarăşul Stalin, corifeu al ştiinţei.

Lucrările tovarăşului Stalin „Anarhism sau socialism?”, „Materialismul dialectic şi materialismul istoric”, „Marxismul şi problemele lingvisticii”, „Problemele economice ale socialismului în URSS” şi celelalte constituie contribuţii de o excepţională valoare şi însemnătate pentru dezvoltarea ştiinţei materialiste înaintate, atît a ştiinţelor sociale cît şi a ştiinţelor naturii.

Prin lucrările sale clasice, tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze ţi cu descoperiri de o însemnătate teoretică şi practică uriaşă tezaurul ideologiei clasei muncitoare; în economia politică, în filosofie, în aplicarea marxismului la diferite ramuri ale ştiinţelor naturii şi societăţii, pretutindeni, în toate domeniile, ideile staliniste au împins cu mult înainte cercetarea ştiinţifică, au înarmat pe oamenii de ştiinţă cu concluzii geniale deschizătoare de largi orizonturi.

Tovarăşul Stalin ne-a învăţat că „în opoziţie cu idealismul care tăgăduieşte posibilitatea cunoaşterii lumii şi a legilor ei, care nu crede în autenticitatea cunoştiinţelor noastre, care nu recunoaşte adevărul obiectiv şi socoteşte că lumea este plină de „lucruri în sine” ce nu pot fi niciodată cunoscute de ştiinţă, materialismul filosofic marxist porneşte dela punctul de vedere că lumea şi legile ei pot fi pe deplin cunoscute, că cunoştiinţele noastre despre legile naturii, verificate de experienţă, de practică, sînt cunoştiinţe autentice, care au însemnătatea unor adevăruri obiective, că nu există în lume lucruri care nu pot fi cunoscute, ci există numai lucruri care nu sînt încă cunoscute, care vor fi descoperite şi cunoscute prin mijloacele ştiinţei şi ale practicii”.

Formulînd cu o limpezime de cristal şi dezvoltînd concepţia marxistă despre natură şi societate – materialismul dialectic şi istoric – tovarpşul Stalin a pus la îndemîna cercetării ştiinţifice, a cunoaşterii realităţii obiective în orice domeniu, singurul ei fundament filosofic trainic. În lucrarea sa de o imensă însemnătate teoretică şi practică, o adevărată culme a gîndirii filosofice, – „Marxismul şi problemele lingvisticii” tovarăşul Stalin a soluţionar în mod genial, pe baza marxism leninismului, principalele probleme ale lingvisticii, deschizînd o etapă nouă în ştiinţa limbii şi dînd un neîntrecut exemplu de aplicare creatoare a marxismului în domeniul unei ştiinţe speciale.

Totodată în această lucrare tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze deosebit de importante tezaurul materialismului dialectic, a dezvoltat în mod genial învăţătura marxistă despre baza şi suprastructura societăţii, elaborînd o teorie unitară şi complectă despre suprastructură, despre uriaşul ei rol activ în societate. Tovarăşul Stalin a indicat cu precizie rolul şi locul ştiinţei în societate, căile ei de dezvoltare, a demonstrat că adevărata ştiinţă trebuie în mod necesar să fie strîns legată de practică, să fie folosită în interesul societăţii, pentru transformarea revoluţionară a acesteia şi a naturii, pentru pace şi fericirea omului.

În ultima sa lucrare – „Problemele economice ale socialismului în URSS” tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze geniale teoria economică a comunismului ştiinţific. Această lucrare reprezintă o culme a economiei politice marxiste.

Opera tovarăşului Stalin întăreşte convingerea omului de ştiinţă în valoarea obiectivă a ştiinţei, în perspectivele ei nelimitate, în forţa ei creatoare şi transformatoare. Elaborată în spiritul materialismului militant, opera stalinistă este o puternică armă în mîna oamenilor de ştiinţă înaintaţi în lupta lor împotriva a tot felul de concepţii şi teorii retrograde, antiştiinţifice, care degradează, pervertesc şi frînează ştiinţa.

În lucrarea sa „Problemele economice ale socialismului în URSS”, demascînd şi combătînd concepţiile subiectiviste, idealiste în ştiinţă, tovarăşul Stalin afirmă din nou, fundamentează complect şi multilateral teza marxistă despre caracterul obiectiv al legilor ştiinţei şi despre posibilitatea cunoaşterii şi folosirii conştiente a acestor legi în interesul societăţii.

Lovind în teoriile idealist-subiectiviste, în cei care neagă caracterul obiectiv al legilor ştiinţei sau propăvăduiesc neputinţa în faţa legilor naturii şi societăţii şi transformă legile obiective în fetişuri, tovarpşul Stalin afirmă cu putere măreţia omului – omul epocii socialismului – capacitatea lui de a fi stăpînul soartei sale şi al naturii înconjurătoare, prin ştiinţă, prin cunoaşterea legilor ştiinţifice şi folosirea lor în interesul societăţii.

Întreaga operă stalinistă este un puternic îndemn, o înflăcărată chemare la învăţătură, la cucerirea cetăţii ştiinţei. Iată de ce lucrările lui Stalin, alături de cele ale lui Marx, Engels, Lenin, constituie izvoare nesecate din care îşi trage puterea în permanenţă ştiinţa înaintată în dezvoltarea ei. Lucrările tovarăşului Stalin sînt studiate cu un imens interes, cu nesaţ, de oamenii muncii din ţara noastră, de milioane şi milioane de oameni de pe întregul glob pămîntesc.

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Statul Sovietic, sub îndrumarea personală a tovarăşului Stalin, bazîndu-se pe legile obiective ale naturii şi societăţii, au creat condiţiile necesare pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii culturii sovietice, într-un ritm şi la un nivel care nu a existat şi nu poate exista în nici o ţară capitalistă din lume. Descoperirea metodelor de producere a energiei atomice este una din cele mai importante realizări ale ştiinţei sovietice. Descoperirile astronomilor, geologilor, fizicienilor, chimiştilor sovietici sînt de cea mai mare însemnătate. Întîietattea biologiei şi fiziologiei sovietice, ridicate la o neatinsă înălţime de Miciurin, Pavlov şi alţii, constituie un fapt indiscutabil în ştiinţa mondială.

Îndrumată şi dezvoltată în spiritul învăţăturii staliniste, ştiinţa sovietică este folosită în scopuri paşnice, pentru a spori puterea de acţiune a omului asupra forţelor naturii, pentru a asigura creşterea forţelor de producţie în vederea ridicării nivelului material şi cultural al poporului. Succesele ştiinţei sovietice sînt strîns legate de practica construirii comunismului, de electrificarea ţării, de automatizarea proceselor de producţie, de creşterea neîncetată a tehnicii.

Complicate probleme tehnice – imposibil de rezolvat în condiţiile capitalismului contemporan – sînt rezolvate cu succes în URSS. Proporţia şi ritmul grandioaselor hidrocentrale – construcţii staliniste ale comunismului – eclipsează tot ce a fost creat vreodată în ţările capitaliste.

Fundamental deosebită este situaţia ştiinţei în ţările capitaliste. Acolo ştiinţa, tehnica, cultura în general, sînt sortite stagnării, putrezirii.

Pentru capitalismul contemporan ştiinţa nu are valoare decît în măsura în care îl ajută la creşterea profitului maximal, la pregătirile de război – în măsura în care oamenii de ştiinţă se supun servil, se vînd militarismului imperialist, şefilor militari ai monopoliştilor. Folosirea de către imperialiştii americani a armei bacteriologice împotriva poporului coreean – unul din capitolele cele mai sinistre ale istoriei omenirii – dovedeşte că ştiinţa, cultura descompusă, putrezită din ţările capitaliste sînt duşmani primejdioşi ai omenirii progresiste.

Învăţătura tovarăşului Stalin a avut şi are o uriaşă influenţă asupra dezvoltării ştiinţei şi culturii din patria noastră. După instaurarea regimului democrat-popular activitatea ştiinţifică şi populară din ţara noastră a trecut printr-un adevărat proces de reînoire, a căpătat o nouă orientare – orientare materialist-dialectică.

Urmînd învăţăturile tovarăşului Stalin şi folosind experienţa PCUS, Partidul Muncitoresc Român, guvernul RPR au creat condiţii materiale fără precedent la noi, pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi culturii, au ajutat pe oamenii de ştiinţă şi de cultură să-şi însuşească marxism-leninismul, să pună cercetările lor pe temelia trainică a concepţiei materialist-dialectice.

Activitatea ştiinţifică din ţara noastră contribuie la creşterea şi perfecţionarea neîncetată a producţiei pe baza tehnicii noi, în scopul satisfacerii nevoilor materiale şi culturale a celor ce muncesc. Un rol hotărîtor în progresele mari făcute de industria noastră socialistă – îndeosebi de industria producătoare de maşini – de tehnica şi ştiinţa noastră, îl are ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice. Oamenii de ştiinţă din RPR vor rămîne veşnic recunoscători tovarăşului Stalin şi nu vor uita niciodată înţeleptele îndrumări pe care le-a dat ştiinţei progresiste.

Comoara învăţăturii staliniste va sta întotdeauna ca o temelie de nezdruncinat a activităţii Academiei RPR.

Construcţia socialismului pune în faţa oamenilor noştri de ştiinţă sarcini grandioase: electrificarea ţării, construirea de hidro şi termocentrale, cosntruirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, a noi uzine şi fabrici, reconstrucţia oraşelor, construirea metroului din Bucureşti, ridicarea regiunilor odinioară înapoiate, transformarea socialistă a agriculturii etc. Niciodată n-au fost şi n-au putut fi puse în faţa poporului nostru în decursul istoriei sale milenare probleme de o asemenea amploare. Niciodată ştiinţa şi tehnica nu au avut de rezolvat probleme atît de complexe ca azi!

În aceste zile de adîncă durere pentru întreaga omenire muncitoare, oamenii de ştiinţă din ţara noastră, alături de întregul popor muncitor, îşi înzecesc hotărîrea de a-şi îndeplini sarcinile, de a-şi însuşi şi pune în practică atotbiruitoarea învăţătură a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, minunata experienţă a ştiinţei sovietice, pentru cosntruirea socialismului în patria noastră, de a-şi spori vigilenţa şi combativitatea în lupta împotriva duşmanilor progresului ştiinţei, împotriva ideilor şi influenţelor idealiste, cosmopolite, subiectiviste în ştiinţă – arme ideologice ale imperialismului american.

Strîns uniţi în jurul partidului nostru în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, noi păşim hotărîţi înainte sub steagul de neînvins a lui Lenin-Stalin.

Învăţătura stalinistă va continua să ne lumineze calea pentrucă Stalin trăieşte, Stalin e mai viu decît toţi viii, alături de Lenin, călăuzind cu geniul său nemuritor noroadele pe drumul eliberării, al progresului, al păcii şi socialismului.”

30/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

După Marx și Lenin va avea statuie într-un oraş german

 

 

 

 

 

 

 

Comuniștii sunt în plină ofensivă în Occident. După ce au inaugurat statuia lui Marx în orașul Trier, în prezența unor lideri ai UE, acum urmează să ridice o statuie a lui Lenin în vestul Germaniei.

 

 

Export leninist  în Germania de Vest.  

O statuie a lui Vladimir Ilici Lenin va fi ridicată în orașul Gelsenkirchen  în centrul văii Ruhr-ului, cândva regiunea industrială a Germaniei, va fi primul oraș din vestul Germaniei, cu o statuie a fondatorului partidului comunist rus.

Este o victorie a partidului de stânga MLPD, care a câștigat un proces cu autoritățile orașului, care au încercat să oprească demersul, relatează The Guardian.

  Autoritățile orașului au încercat să oprească instalarea statuii, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton al acesteia, însă o instanță a dat acum permisiunea partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său.

Consiliul local al districtului West Gelsenkirchen a declarat că Lenin este o figură nepotrivită care trebuie comemorată în oraș. „Liderul comunist Lenin este reprezentativ pentru violență, reprimare, teroare și imensă suferință umană. Toate acestea îl fac incompatibil cu ordinea constituțională democratică liberă din Germania și înseamnă că este un simbol al luptei împotriva și al eliminării democrației noastre ”, se arată într-un comunicat.

Statui ale lui Lenin au făcut parte cândva din peisajul multor orașe și municipalități din fosta Germanie de Est, numai că niciuna nu a fost ridicată vreodată într-un spațiu public din vestul Germaniei.

Acest gest are loc în contextul în care mai multe statui ale lui Lenin din spațiul european ex-comunist au fost dărâmate în ultimii treizeci ani. În ultimii ani statuile lui Lenin din Kiev și Harkov au fost doborâte de protestatarii ucrainieni.

 

 

 

 

 

Imaginea articolului Tensiuni într-un oraş din vestul Germaniei. Un partid va ridica prima statuie a lui Lenin pe teritoriul Germaniei occidentale

 

 

 

 

 

 

 

 

O instanță a permis partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său. Autoritățile orașului au încercat să-i oprească, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton pe care lucrarea trebuia să stea. Muncicipalitatea susține că statuia va ”perturba vederea” unei clădiri învecinate și ar încălca regulile de conservare a monumentelor istorice.

Șeful MLPD, Gabi Fechtner, a declarat presei germane: ”Suntem foarte fericiți. Gelsenkirchen este un oraș al muncitorilor și Lenin se încadrează foarte bine aici”.

Un purtător de cuvânt al orașului a spus că autoritățile „vor contesta hotărârea instanței”.

Statuia urmează să fie dezvelită pe 14 martie, în cadrul unei ceremonii care ar putea atrage susținători de stânga din toată țara. MLPD s-a străduit să o ridice înainte 22 aprilie, când de împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Lenin.

Monumentul din fontă, de 2,15 metri, a fost realizat în anii 1930 în Uniunea Sovietică și a fost achiziționat de către MLPD dintr-un oraș din Republica Cehă pentru o sumă nedezvăluită, în urma unei licitații online.

MLPD a fost fondată în 1982 și este sub observație de serviciile de informații germane, care o consideră extremistă și neconstituțională.

 

 

 

 

 

 

 

08/03/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: