CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GEOPOLITICA și reunificarea României cu Republica Moldova

Este nevoie de o reunificare a României cu Republica Moldova?

Un astfel de scenariu, combinat cu pierderea Ucrainei, ar muta lupta pentru securitatea Rusiei în locul în care aceasta se teme cel mai mult să o poarte: pe propriul teritoriu.

Reunificarea României cu Republica Moldova a fost, încă de la prăbușirea URSS-ului, un subiect destul de delicat. Pe de o parte, există argumente pro-unioniste de natură istorică, națională și geostrategică.

Iar pe de altă parte, există argumente anti-unioniste conform cărora Republica Moldova ar trebui să rămână stat independent datorită decalajului economic dintre ea și România, dar și datorită faptului că în felul acesta ar servi mai bine intereselor de securitate ale României, menajând « dreptul » autoproclamat al Rusiei la o zonă de siguranță.

Pe fond, există puncte valide de ambele părți. Această diferență de opinie reflectă, însă, o contradicție cu care România se confruntă în ceea ce privește Republica Moldova, dată de temerile ce țin de securitatea României și cele ce țin de latura economică, constată http://geopolitics.ro.

Dar la un moment dat, trebuie să aibă loc o alegere: ori sunt acceptate dezavantaje de natură economică de dragul securității, ori sunt acceptate slăbiciuni ce țin de securitate de dragul economiei.

Problema cu a doua opțiune este aceea că vulnerabilitățile de securitate pot afecta grav dezvoltarea economiei (cum s-a mai întâmplat).

Dar scopul acestui articol nu este să analizeze implicațiile de natură economică, care sunt,    într-adevăr, în măsură să pună sub semnul întrebării oportunitatea unei reunificări cu Republica Moldova în viitorul apropiat, ci acela de a analiza potențialele consecințe pe care  o reunificare le-ar avea asupra securității României.

Or, pentru a înțelege în totalitate aceste consecințe, trebui să privim și lucrurile din perspectiva taberei care se opune apropierii României de Rep. Moldova, mai exact a Federației Ruse.

Importanța Republicii Moldova pentru securitatea Federației Ruse

Încă din Evul Mediu, rușii au înțeles care este principala lor slăbiciune de natură strategică. Anume faptul că geografia Rusiei este dominată de teren plat – preponderent de stepă și de câmpie -, existând foarte puține obstacole naturale în fața posibililor invadatori.

Din varii motive, de abia începând cu domnia lui Ivan cel Groaznic – adică secolul al 16-lea -, s-a putut derula un plan de combatere a acestei probleme.

Practic, atunci a început planul de expansiune teritorială a Rusiei care, cu mici întreruperi, a continuat în secolele următoare, culminând cu extinderea granițelor statului rus/sovietic de la Pacific până la Berlin.

Expansiunea teritorială era dublată și de impunerea unui control asupra economiei și de o dominație culturală/ideologică, care avea rolul de a asigura, parțial sau total, subjugarea țării ocupate.

Așa se explică prezența economică puternică rusă din țări precum Armenia și Belarus, războiul informațional și propagandistic din țări precum Ucraina, sau culturală din practic toate țările din jurul Rusiei – cu mici excepții, cum ar fi Finlanda.

Aplicând consecvent această strategie, Federația Rusă și-a format, în timp, un cordon de state, în general slabe, care să servească drept zonă tampon.

Ca exemple de astfel de state pot fi date Kazakhstan – în general statele central-asiatice- , Belarus, Armenia, Ucraina – cel mai important stat tampon – sau Republica Moldova.

Dar lista ar putea lejer să fie mai cuprinzătoare. Rusia folosește și o mare parte a propriului său teritoriu ca zonă tampon (cum este, de exemplu, mai toată Siberia), însă acesta este deja subiectul unei alte discuții.

Dat fiind contextul creat de utilizarea strategiei spațiului de Federația Rusă timp de atâtea sute de ani, importanța Republicii Moldova este foarte mare întrucât reprezintă o poartă de intrare pentru acțiunile tip război hibrid ale Rusiei în România și în general pe linia de graniță care separă NATO/UE de Rusia.

Rep. Moldova este, practic, un cap de pod. Miza ei este cu atât mai mare cu cât Ucraina face eforuri să iasă din orbita Rusiei. De aceea, Rusia a trecut la destabilizarea întregii zone, inclusiv a situației interne din țări care aparțin NATO/UE.

Importanța Republicii Moldova pentru securitatea României

Pentru România, importanța Republicii Moldova reiese oarecum din ce am scris mai sus. Dacă ar fi să folosim strategia spațiului împotriva creatorului ei, dintr-o dată, Rep. Moldova devine o punte pentru acțiunile României și ale NATO. Devine, în același timp, o zonă tampon și pentru România.

E drept, aceste argumente pot fi utilizate atât pentru a susține unificarea României cu Rep. Moldova, cât și pentru o respinge.

Bun, și până la urmă este nevoie de o reunificare a României cu Republica Moldova?

Dacă privim lucrurile strict din punctul de vedere al securității, atunci în mod cert da. Mai exact când ar trebui să și aibă loc acest lucru este discutabil.

Dacă ar avea loc mâine de exemplu, reunificarea ar veni cu o serie de dezavanaje și avantaje.

Unul dintre dezavantaje ar fi faptul că, peste noapte, ne-am trezi cu un număr semnificativ de oameni politici pro-ruși.

Ori aceștia în sine reprezintă un risc inacceptabil la adresa securității naționale datorită faptului că vor face tot ce este posibil să reprezinte interesele statului care-i sponsorizează, împotriva intereselor statului de care aparțin.

Dar genul acesta de riscuri ar putea fi umbrit de un avantaj geopolitic imens, unul care ar da o lovitură foarte mare securității Federației Ruse.

O reunificarea a României cu Rep. Moldova ar împinge granițele NATO-UE și mai mult către est, eliminând definitiv și ultimul cap de pod al Rusiei din această regiune. Mai mult decât atât, s-ar pune capăt, odată pentru totdeauna, problemei Transnistriei (stat autoproclamat și nerecunoscut de comunitatea internațională).

Un astfel de scenariu, combinat cu pierderea Ucrainei, ar muta lupta pentru securitatea Rusiei în locul în care aceasta se teme cel mai mult să o poarte: pe propriul teritoriu.

Este situația pe care Rusia a încercat cu disperare să o evite în ultimele câteva sute de ani și, din punctul de vedere al României, ar trebui să fie satisfăcătoare.

Dilema României

Problema majoră a României este că, datorită resurselor materiale și mai ales umane foarte limitate, ea nu poate combate eficient influența rusă în Republica Moldova. Nu fără suport extern cel puțin.

Este adevărat că România poate exercita o oarecare influență pe filieră culturală și pot fi susținute exerciții militare comune NATO-Rep. Moldova. Dar acestea sunt mijloace care se încadrează în categoria “soft-power“.

Chiar și liberalizarea regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova este tot o măsură ce se încadrează la “soft power“.

Or, aceste mijloace nu pot avea același impact precum măsurile din categoria “hard-power“, precum scăderea dependenței energetice a Rep. Moldova de Rusia.

Pentru măsurile din această categorie este nevoie de mai multe resurse.Și aici ajungem la o problemă destul de delicată.

Este dispusă R. Moldova să acorde acest ajutor?

Uitându-ne la instabilitatea politică din ultimii nouă-zece ani și la modul în care puterea este divizată în momentul de față, am putea spune că încă se hotărăște. Este un proces de tranziție destul de normal, ținând cont că până în urmă cu zece ani Rep. Moldova era condusă de Partidul Comunist. Acum rămâne de văzut și cât va dura acest proces de tranziție.

Oricum, situația internă din Rep. Moldova oglindește perfect situația geografică în care se găsește, adică între EU/NATO și Federația Rusă.

Din acest punct de vedere, se aseamănă Ucrainei și la fel ca aceasta, va trebui să ia o hotărâre: Est sau Vest.

Cale de mijloc nu există decât cu prețul dispariției.

Publicitate

06/01/2023 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

R.Moldova s-a lăsat prinsă în capcana energetică întinsă de Rusia

România salvează energetic Chișinăul, iar autoritățile moldovene prin cedarea întregii cantități de gaze pe care o primește R.Moldova de la „Gazprom”, salvează Transnistria și finanțează separatismul acestei regiuni proruse.

Jurnalistul Vitalie Călugăreanu de la Deutsche Welle consemnează că Sâmbătă, la ora 13.00, România a început să livreze gaze prin conducta Iaşi-Ungheni-Chișinău, în Republica Moldova .

Peste câteva ore, ministrul moldovean al infrastructurii, Andrei Spânu, a anunțat că Chișinăul va ceda Transnistriei (regiunea separatistă prorusă din stânga Nistrului), cel puțin în luna decembrie, toate cele 5,7 milioane de metri cubi de gaz pe zi (mai puțin de 50% din necesarul Republicii Moldova) pe care le primește Moldova de la „Gazprom”.

În schimb, Chișinăul ar urma să primească energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, gestionată de regimul separatist pro-rus de la Tiraspol, la prețul de 73 USD/MW – ceea ce înseamnă cu 11 USD mai scump față de prețul la care aceeași centrală livra curent Chișinăului până pe 1 noiembrie 2022.

Un eșec cât o trădare, vândut cetățenilor în tariful la energie

Altfel spus, Chișinăul a cedat tot gazul (ieftin) regimului separatist, a primit în schimb curent mai scump, iar consumatorilor li se spune că „afacerea” cu separatiștii este avantajoasă, deoarece va permite reducerea tarifului la energia electrică până la 4 lei per kWh (cu 20%). Asta în condițiile în care cu numai 2 zile în urmă, pe 2 decembrie, tariful la energia electrică a fost majorat cu 1,14 lei (până la 5,91 lei).

Adică mai întâi au mărit tariful, urmând ca, după tranzacția cu regimul separatist, să-l reducă din nou, mizând pe faptul că populația o să se bucure și o să laude guvernarea că se gândește la popor.

Ceea ce nu spun însă cei care au girat această înțelegere opacă este că pretinsa reducere a prețului la energie este pur și simplu ștearsă de prețul de achiziție a gazului pe care Chișinăul va fi nevoit să-l achite în februarie și martie (prin achiziții la preț de piață).

Anunțul vizând tranzacția cu separatiștii, care nu a fost însoțit de explicații imediate, a șocat opinia publică din Republica Moldova. Moldovenilor li s-a spus doar că afacerea „este un compromis rezonabil” și că, după ce au rămas fără gaze la zi, moldovenii din dreapta Nistrului vor fi asigurați cu gaze din micile stocuri pe care Chișinăul a reușit să și le facă în România și Ucraina (unde cad rachete rusești).

Pentru gazul din stocuri, Chișinăul a plătit vara și toamna prețuri mari – în medie de 1000 de dolari mia de metri cubi.

„Gazprom” livrează însă acum R. Moldova gaze la prețul de 785 de dolari. Așadar, Chișinăul a decis să cedeze acest gaz mai ieftin Transnistriei, iar consumatorilor de pe malul drept al Nistrului să le vândă gaz scump din stocuri.

Explicația ministrului Spânu, care a venit abia duminică, este că „în această săptămână, electricitatea cumpărata de „Energocom” de pe bursa română a depășit 400 EUR/MW”. Procurarea la preț de peste 400 EUR/MW ar fi dus inevitabil, spune el, la o creștere suplimentară de tarif în luna decembrie – „cel mai probabil peste 8 lei” moldovenești per kWh. Chișinăul are contracte pentru luna decembrie cu furnizori din România (Hidroelectrica, OMV Petrom, etc.).

Capcana rusească i-a fost întinsă Chișinăului încă în octombrie

În octombrie 2022, „Gazprom” a neglijat prevederile contractului cu Moldova – a limitat livrările cu 30% și a plafonat volumul pentru Moldova la numai 5,7 milioane metri cubi de gaz pe zi. Pe timp de iarnă, aceasta înseamnă aproximativ 40% din necesarul ambelor maluri ale Nistrului sau 100% din necesarul de gaz al Transnistriei.

La Tiraspol s-a înscenat o panică menită să justifice un demers al regimului separatist adresat Kremlinului, despre o posibilă „catastrofă umanitară” în Transnistria. Administrația separatistă pro-rusă de la Tiraspol a anunțat „stare de urgență economică” din cauza deficitului de gaze. Centrala de la Cuciurgan a redus livrările de curent către Chișinău de la 70% la 27% după care a sistat livrările în totalitate. Chișinăul s-a pomenit practic fără soluții energetice asigurate.

Timp de câteva zile a cumpărat curent din Ucraina până când Rusia a bombardat sistemul energetic ucrainean. Moldova a rămas în beznă. Și-a revenit datorită României, care a început livrările de curent către Chișinău în regim de avarie. S-au mobilizat donatorii externi. UE a suplimentat în regim de urgență ajutorul pentru Moldova, Germania a donat 40 de milioane de euro ca „ajutor la contor” pentru moldoveni, la Paris, în cadrul Platformei de sprijin pentru Moldova, Emmanuel Macron a anunțat un alt ajutor suplimentar de peste 100 de milioane de euro pentru ca Moldova să reziste energetic în fața șantajului energetic rusesc.

Un gest suspect, ambalat în declarații siropoase pe placul moldovenilor

Peste doar câteva zile, Chișinăul cedează întregul volum de gaze Transnistriei și-i repornește întreaga mașinărie economică producătoare de bani murdari, iar moldovenii sunt îndemnați de către exponenții guvernării de la Chișinău să se bucure că „pentru prima dată în istoria țării, malul drept al Nistrului nu mai folosește gaze naturale de la Gazprom” și că „independența energetică este tot mai aproape”.

Stocurile de gaz ale Chișinăului (din România și Ucraina) sunt acum de 250 milioane de metri cubi. Autoritățile spun că această cantitate ar fi suficientă pentru două luni de iarnă (în condițiile în care centralele termice interne funcționează pe bază de păcură). Prețul mediu al acestui gaz stocat este 1000 de dolari mia de metri cubi față de prețul gazului de la Gazprom de 785 de dolari mia de metri cubi. Sâmbătă, 3 decembrie, prețul spot al gazului pe piața internațională era de 1515 euro mia de metri cubi.

Experții anticipează că acest preț va crește pe măsură ce iarna își va intra în drepturi. Când sunt întrebați de unde și la ce preț va cumpăra Moldova gaz peste două luni (când se vor epuiza rezervele), responsabilii de la Chișinău spun că nu se știe ce va fi, pentru că războiul e la hotar, dar „Moldova va fi mai puternică și noi, toți împreună, solidari, vom reuși” – ne asigură ministrul Infrastructurii, Andrei Spânu.

Planul de suprimare economică a regimului separatist pro-rus de la Tiraspol, în spatele rezistenței armatei ucrainene, a eșuat. Regimul separatist de la Tiraspol, ostil integrității teritoriale a Republicii Moldova, a fost salvat de guvernarea pro-europeană de la Chișinău sau cel puțin de anumiți exponenți ai acestei guvernări care, în virtutea conjuncturii politice, s-au pomenit în funcții de conducere.

Despre acest plan se știa de la începutul lunii noiembrie, dar nimeni nu-și imagina că decidenții de la Chișinău îl vor accepta.

Chișinăul nu are un plan pentru o Transnistrie fără un regim separatist

„Această conducere, dar și cele anterioare, nu și-ar fi asumat încetarea finanțării regimului separatist pentru că nu există niciun plan de reintegrare. În momentul în care îți asumi să duci regimult separatist la faliment trebuie să știi ce să faci ulterior cu regiunea transnistreană”, susține Irina Tabaranu, jurnalistă de la Chișinău, specializată în problematica transnistreană.

„Guvernarea nu știe, nu vrea să știe și nu face nimic pentru asta. Lasă regiunea transnistreană să plutească pentru că nu știe ce să facă cu ea dacă se îneacă”, menționează jurnalista în contextul deciziei anunțate sâmbătă seară de către Chișinău.

Ipoteza că separatiștii și decidenții de la Chișinău știau demult că Transnistria va primi tot gazul rusesc (5,7 milioane metri cubi – exact cât a decis să dea Gazpromul – înseamnă 100% din necesarul Transnistriei) este susținută de câteva elemente de analiză.

În primul rând, Uzina Metalurgică de la Rîbnița, al doilea cel mai mare consumator de gaze din regiunea transnistreană (care a fost oprită după ce Chișinăul a limitat livrările de gaz spre Transnistria), și-a publicat încă la începutul lunii noiembrie planul de topire a 16 mii de tone de metal, ceea ce denotă că cei care o gestionează erau siguri că vor avea cantitatea necesară de gaze.

Al doilea element este că „Moldovagaz” nu a transferat către „Gazprom”, până pe 20 noiembrie, avansul în proporție de 50% pentru luna decembrie, așa cum sever insista până acum, în fiecare lună, furnizorul rus.

Creditul de peste 1 miliard de lei îl restituie moldovenii prin tarif

Și încă un aspect… Tiraspolul nu plătește Gazprom-ului pentru gazul consumat. Nu achită nimic de peste 30 de ani. Datoria (tolerată necondiționat de ruși) acumulată de Transnistria depășește 8 miliarde de dolari.

Decizia Chișinăului de a ceda regiunii transnistrene întregul volum de gaz va face ca această datorie să crească în continuare într-un ritm mai accentuat decât dacă ar fi existat limitări în ceea ce privește livrările.

În luna octombrie, Guvernul de la Chișinău a ajutat „Moldovagaz” să-și achite plățile către Gazprom. Compania de stat „Energocom” a creditat „Moldovagaz” cu 1 miliard 50 de milioane de lei moldovenești, pentru ca aceasta să-și poată achita datoriile față de furnizorul rus. Creditul urmează a fi rambursat până pe 1 mai 2023. L-am întrebat pe directorul „Moldovagaz”, Vadim Ceban, cum va restitui compania acest credit statului în condițiile în care tot volumul de gaze se duce în Transistria, care nu-și achită consumul?

„Creditul va fi întors din contul devierilor financiare pe care trebuie să le recuperăm de la consumatori (de pe malul drept al Nistrului – n.n.). Aceste devieri sunt incluse în tariful actual pe care îl achită consumatorii”, ne-a spus Ceban. El ne-a asigurat că populația de pe malul drept al Nistrului (Chișinăul) nu va achita pentru consumatorii de pe malul stâng (Transnistria) care nu plătesc. „Devierile financiare întotdeauna au fost calculate în funcție doar de consumul malului drept”, ne-a explicat Ceban.

Potrivit lui, pentru gazul din stocuri, furnizat în decembrie consumatorilor de pe malul drept al Nistrului, „Moldovagaz” (în care Gazprom deține pachetul de 51%) nu va transfera plățile către Gazprom, ci către întreprinderea de stat „Energocom”, care a cumpărat și stocat acest gaz în vara și toamna acestui an.

Întrebări fără răspuns

În aceste condiții nu este clar de ce este menținută în schemă acestă companie controlată de „Gazprom” în condițiile în care stocurile de gaz sunt ale companiei „Energocom” care aparține statului.

De asemenea, nu este clar de ce consumatorii moldoveni sunt somați prin tarif să achite devierile financiare ale „Moldovagaz” (fiica „Gazpromului”) în condițiile în care Chișinăul cumpără gaz de pe piața europeană și îl stochează pentru „zile negre”, de teama șantajului rusesc, în România și Ucraina?

Este o eroare să crezi că „Gazprom” nu va soma „Moldovagaz” să plătească pentru gazul livrat în Transnistria, susține fostul ministru moldovean al Justiției, Ion Păduraru. Gazpromul își recuperează periodic acești bani prin Arbitrajul de la Moscova.

Există zeci de plângeri depuse în acest sens, în ultimii ani, de către „Gazprom” în arbitrajul rus. „Totul se acumulează”, precizează Păduraru.

Dar ce valoare are contractul semnat sâmbătă de către SA „Energocom” și Centrala de la Cuciurgan gestionată de un regim separatist pro-rus ilegal de la Tiraspol – o centrală „privatizată” ilegal de o firmă din Rusia în baza „legislației” transnistrene?

Cine, cum și în baza legislației cărei țări poate fi sancționat acest furnizor de curent în cazul în care, la ordinul Kremlinului, ar stinge mâine lumina în Moldova?

De-a lungul istoriei de 30 de ani a Moldovei independente, acest furnizor a făcut asta nu odată, atunci când Rusia a vrut să obțină anumite cedări din partea Chișinăului în favoarea Transnistriei.

Zilele trecute, DW a mai dezvăluit o schemă absurdă prin care Chișinăul a atras România și UE în finanțarea separatismului transnistrean „din motive umanitare”.

Este vorba de un coridor de alimentare a Transnistriei cu carburanți, firmele transnistrene fiind scutite de orice impozite și accize de către autoritățile constituționale de la Chișinău.

Prejudiciul anual generat bugetului național al Republicii Moldova prin această schemă este de 4 miliarde de lei.

04/12/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PROPAGANDA RUSĂ RĂSPÂNDEȘTE ȘTIRI FALSE PRIVITOARE LA IMINENȚA UNUI SCHIMB DE TERITORII ÎNTRE R.MOLDOVA ȘI UCRAINA

FAKE NEWS: Chișinăul negociază cu Kievul un schimb de teritorii: oferă un depozit militar din Transnistria în locul unei părți a regiunii Odessa

Publicația online https://www.veridica.ro/stiri-false relatează că potrivit unei narațiuni false distribuite de presa rusă, Republica Moldova vrea să îi dea Ucrainei Transnistria în schimbul unei părți a regiunii Odessa, iar Kievul ar putea în acest fel, să captureze depozitul de muniție pe care Rusia îl are în Transnistria.

În realitate nu s-a pus problema unui astfel de transfer de teritorii, iar în ceea ce privește depozitul, Republica Moldova cere cu insistență, de zeci de ani, ca muniția să fie transferată în Rusia iar militarii care o păzesc, retrași de pe teritoriul său.

ȘTIRE: „În Republica Moldova este examinată public posibilitatea să-i fie transmisă Ucrainei o parte din teritoriul său, unde sunt amplasate depozitele cu muniție militară rusească. Președintele Republicii Moldova Maia Sandu a declarat anterior că ar fi gata să se împartă cu vecinii.

Liderul Partidului Social Democrat din Moldova, Victor Șelin a declarat pentru Novaia Gazeta (NG) că ”Ucraina duce lipsă de muniție, iar Moldova ar putea să cadă de acord să schimbe depozitele militare pe o parte a regiunii Odessa. Potrivit lui, afacerea i-ar conveni și României, care va putea, astfel, controla gurile Dunării. În curând aceasta va deveni cea mai stringentă problemă în regiune, potrivit politicianului”.

NARAȚIUNE: Republica Moldova este gata să-și încalce statutul de neutralitate și să se implice în război de partea Ucrainei, făcând schimb de teritorii pentru a-i oferi acces la un depozit militar

CONTEXT/ETOS LOCAL: Transnistria a fost alipită la fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească în timpul URSS, în schimb regiuni din sud și nord au fost transmise Ucrainei. Odată cu destrămarea URSS, Transnistria și-au autoproclamat independența, iar în 1992 s-a ajuns la un conflict armat.

Pe teritoriul enclavei separatiste, sprijinite de Moscova, se află la Cobasna și un depozit militar cu aproximativ 20.000 de tone de muniție, păzit de un contingent militar rus. Prezența acestuia este considerat unul din principalele impedimente în calea reglementării conflictului înghețat din regiune.

Prezența militară rusă în vestul Ucrainei și existența unui regim filorus în regiunea separatistă a revenit în atenția comunității internaționale odată cu începerea războiului din Ucraina, iar de atunci a început să fie promovată mai intens și ideea unui posibil schimb de teritorii, posibilitate care nu este discutată oficial de Chișinău și Kiev. De asemenea, și unele voci de la București fac aluzii la pretenții teritoriale pe care România, dar și alte state le-ar putea înainta Ucrainei.

OBIECTIV: Să reia acuzațiile promovate de propaganda de la Moscova că autoritățile pro-europene de la Chișinău s-ar implica sau ar fi gata să se implice în războiul din Ucraina de partea Kievului. Să readucă în discuție subiectul unui posibil schimb de teritorii dintre Republica Moldova și Ucraina, pentru a provoca incertitudine și fobii în rândul populației. Indirect, să readucă în discuție tezele promovate de Moscova că Ucraina nu este un stat național.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Republica Moldova și Ucraina au semnat în 1992 Tratatul bilateral în care își recunosc reciproc granițele. Subiectul unui transfer de teritorii apare însă cu regularitate în presa rusă sau de la Chișinău, aparent pentru a incita spiritele ,deoarece nu există nicio intenție a Chișinăului și Kievului în privința unui posibil schimb de teritorii.

Chișinăul optează pentru reglementarea pașnică a conflictului transnistreană și consideră regiunea parte a Republicii Moldova, așa cum este prevăzut și în Constituție și niciodată, la nivel oficial, nu a fost discutată posibilitatea schimbului de teritorii.

De altfel, un fost ministru al Apărării de la Chișinău, Vitalie Marinuța, a declarat pentru NG că muniția de la Cobasna este ieșită din uz, dar declarațiile acestuia nu sunt luate în considerare de publicațiile în limba rusă https://sm.news și https://eadaily.com.

Subiectul pare să fie promovat de presa rusă și pentru a realimenta o altă teză promovată de Moscova în privința faptului că Ucraina nu este un stat național și vecinele sale ar avea dreptul la părți ale teritoriului său.

Această teză este folosită și pentru a reduce simpatia și sprijinul comunității internaționale pentru Ucraina în contextul războiului său de apărare împotriva Rusiei.

02/12/2022 Posted by | CONTRAPROPAGANDĂ, PROPAGANDA ANTIROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: