FALSURI ȘI PROPAGANDĂ TRĂDĂTOARE, într-un raport al Partidului Comunist din România din 1923 destinat Kominternului

Un punct de vedere fals, tendențios, propriu bolșevismului imperialist

Textul de mai jos, publicat de https://romaniabreakingnews.ro, redă fără nici o modificare transcriptul unui document original din Arhiva Națională a României, un raport al Partidului Comunist din România (1923) destinat Kominternului:

„Rezoluție în problema națională din România

„România capitalistă aparține de acele state care prin deznodământul războiului mondial imperialist, prin “unirea tuturor românilor” au subjugat importante părți ale unor națiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic și cultural.

În ciuda “garanțiilor” pe care le acordă diferitele tratate de pace, naționalitățile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor români. Toate încercările deznădăjduite făcute de naționalitățile din țară pentru îmbunătățirea situației lor economice, politice și culturale până acum s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii și prin teroarea desfrânată politică și militară a clasei dominante a României.

Marea burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului Antantei “țara unită și eliberată din punct de vedere național”, în același timp răpește de la masele naționalităților drepturile lor elementare și orice posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic și cultural.

Printre naționalitățile din România numai germanii și ungurii au partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se află în mâinile magnaților și capitaliștilor – nu sunt în stare să lupte pentru adevăratele interese ale acestor naționalități.

Asuprirea turbată economică și politică a naționalităților, face ușor de înțeles, că masele largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverșunare împotriva capitalismului panromânesc și pentru eliberarea lor de sub jugul acestora.

Țărănimea muncitoare și muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluției ruse eliberatoare /care a trimis zeci și zeci de mii de basarabeni români în minele din Siberia – n.n./ și acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi își exprimă străduința sa fermă național-revoluționară de a se uni cu U.R.S.S., pentru a asigura astfel dezvoltarea ei și apărarea intereselor sale vitale.

La fel suferă masele de țărani și muncitori maghiari și germani din Transilvania, populația muncitoare germană și ucraineană din Bucovina și Cadrilater. Politica de sugrumare dusă de burghezia română le răpește posibilitatea de existență, le împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică și culturală insuportabilă.

Naționalitățile din Transilvania, Dobrogea și Bucovina duc de aceea o luptă nu mai puțin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă ca și acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a soartei lor.

Având în vedere aceste mișcări separatiste ale naționalităților țării, P.C.R. are următoarele sarcini generale:

1. Prin propaganda și activitatea lor de zi cu zi să demaște caracterul antinațional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaților maghiari, fabricanților germani, moșierilor ruși și bulgari și alianța lor cu oligarhia română, cât și ipocrizia și incapacitatea socialdemocrației de a rezolva problema națională, a trezi muncitorimea tuturor naționalităților împotriva șovinismului propriei burghezii și a duce o luptă necruțătoare împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenția maselor muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc (în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte kazaro-evreiesc, aparținător atotputernicei masonerii, care este, bineînțeles, tot kazaro-evreiască – n.n.), la fel ca și împotriva oricărui alt capital și își pune ca sarcină de a uni masele muncitoare evreești în rândurile comune ale proletariatului revoluționar, a face ca masele muncitoare ale populației românești să înțeleagă că lupta naționalităților împotriva puterii burgheziei românești întărește lupta de eliberare a proletariatului român și că este în interesul nemijlocit al victoriei revoluției și a obținerii adevăratei independențe a României de a sprijini aspirațiile maselor țărănești și muncitoare ale naționalităților, pe baza principiului dreptului națiunilor la autodeterminare până la despărțirea lor totală de statul existent /subl. n./.

(Nu s-au prea văzut kazaro-evrei muncitori, doar poate unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau agricultori nu se știe dacă ar fi existat unu-doi – n.n).

2. În numele tuturor asupriților și exploataților, a lua atitudine împotriva manifestăților ale asupririi și împotriva principiului națiunii și limbii dominante;

– a se ridica pentru completa egalitate în drepturi a naționalităților și a combate energic îngrădirile economice, politice și culturale (românizarea forțată prin colonizare, școli, biserici etc.) care se fac în dauna naționalităților; (câtă minciună pe acești comuniști! Niciodată România nu a ocupat vreo regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l și românizeze! Singuri ungurii au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată (1940-1944), precum și la colonizarea ungurilor în această regiune, aduși din Ungaria Veche! Sau, și astăzi, cum procedează UDMR – prin politica pașilor mărunți – în special în județele Covasna și Harghita, sub oblăduirea conducerii noastre de stat – n.n.).

–a apăra necondiționat toate revendicările naționalităților privind participarea lor liberă la administrația de stat și locală, folosirea nelimitată a limbii lor naționale în școli, cât și în toate domeniile vieții de stat, cât și libertatea presei, a culturii, a religiei.

3. Accentuând neobosit necesitatea alianței între proletariatul revoluționar și masele persecutate ale naționalităților poate fi obținută, în mod exclusiv pe calea revoluției sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic față de masele populare revoluționare ale naționalităților și față de organizațiile lor, național-revoluționare legale sau ilegale și pentru obținerea prin luptă a guvernului muncitoresc-țărănesc și a federației republicilor muncitorești-țărănești liber constituite, independente și egale în drepturi.”

Traducere din limba germană (1923) .

1) Arhivele Naționale ale României. Fond CC al PCR – Secția Organizatorică, Dosar 36/1923

ADDENDA

Cominternul ((Internaționala Comunistă), cunoscut și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop declarat lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului exploatator.

Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stânga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva declanșării Primului Război Mondial, război pe care Internaționala a III-a îl considera un război imperialist. Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935.

Grupurile care țin de tradiția comunismului de stânga, recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă – numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

Stalin a desființat în mod oficial Cominternul 15 mai 1943, ca un gest împăciuitor față de Puterile Aliate. NKVD-ul din Moscova a trimis un mesaj către toate agenturile sale pe 12 septembrie 1943. Acest mesaj scotea în mod clar la lumină legătura dintre NKDV, pe de-o parte, și Comintern și partidele comuniste, pe de alta. Acest mesaj dădea instrucțiuni detaliate despre folosirea surselor de informații din interiorul partidelor comuniste, după desființarea Cominternului.

După dispariția Cominternului în 1947, a fost format Biroul Comunist de Informații – Cominform, un înlocuitor al Cominternului. Era o rețea formată din partidele comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică.

A fost dizolvat în 1956. Cu toate că partidele comuniste pro-moscovite nu mai aveau o organizație internațională care să le unească, ele continuau să aștepte indicații de la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și se întâlneau periodic la Moscova.

Cea mai importantă întâlnire dintre acestea a avut loc în 1962, când Ruptura chino-sovietică a devenit cunoscută pentru prima oară. A existat o coordonare strânsă a acțiunilor sovietice și a partidelor comuniste din Pactul de la Varșovia.

Responsabilii complotului marxist și comunismul fără perdea

Comunismul fără perdea

Mulți, atunci când vorbesc despre comunism, au impresia că este un fenomen strict legat de Marx și teoria sa. Fals! Dacă e să-i căutăm originile, comunismul are un certificat de naștere mult mai obscur, la rădăcina sa găsindu-se Johann Adam Weishaupt, fondatorul Ordinului Iluminaților.

Un ordin care avea ceva scopuri lumești, adică răsturnarea unor puternici ai zilei. Pentru complot, autoritățile bavareze l-au eliminat pe Adam Weishaupt din slujba universitară pe care-o avea.

Însă acesta își va găsi cu ușurință un protector puternic în persoana lui Ernst II de Saxa-Gotha-Altenburg, care-l va proteja până la moarte. 

Întrebarea pe care v-o puteți pune este una cât se poate de banală: de ce de fiecare dată se găsesc susținători ai „revoluției” printre printre puternicii zilei?

De ce-ar fi protejat un prinț, beneficiar al tuturor binefacerilor lumii de-atunci, un revoltat care inventa comunismul, acel curent uniformizator care l-ar fi transformat pe prinț într-un egal al cerșetorului?

Chestiunea pare încurcată. Dar să mergem mai departe pentru a înțelege mai bine ce se ascunde sub ideologii, idealuri și iluzii.

Revoluția din Octombrie a avut doi vectori: Lenin și Troțki. Lenin știm bine cum a ajuns în Rusia: transportat de nemți cu obiectivul clar de a-l îndepărta pe țar de la putere. Acțiunea era justificată de interesele strategice ale Germaniei în Primul Război Mondial.

Doar că, naivul și zdruncinatul la creier Wilhelm al II-lea n-avea habar că era parte – și, în final, victimă – a unui complot mult mai mare. Altfel nu poate fi înțeleasă sosirea perfect sincronizată a lui Troțki.

În timp ce Lenin avea în spate finanțe ale statului prusac, Troțki venea cu o finanțare particulară solidă: mari bănci americane puseseră la punct finanțarea Revoluției din Octombrie.

Cum de s-au întâlnit atât de exact interese aparent opuse? 

În urm Războiului, Wilhelm al II-lea își va pierde tronul, iar fosta sa țară va deveni o carcasă al cărei destin părea că se îndreaptă spre comunism. Doar apariția lui Hitler a deturnat traiectoria țării.

De altfel, faptul că doar jumătate din Germania a cunoscut „binefacerile” comunismului se datorează acestui incident al istoriei. Altfel, la modul „natural”, Germania deja făcuse pasul către comunism. Și totuși, de ce?

Ițele istoriei devin încurcate dacă ne gândim la terminarea celui de-al doilea Război Mondial. Lumea s-a împărțit între „teroare” și „libertate”.

Urmărind lucrurile de sub suprafața aparentă a lumii, vom observa cum cei din America, responsabilii pentru finanțarea întregului complot comunist, din bogați au devenit și mai bogați. Ciudat, nu-i așa? Aparent pierduseră enorm prin înscăunarea comunismului.

Culmea, aceiași oameni încep o acțiune subversivă la nivel planetar. Prima victimă a fost propria lor țară: SUA.

Am putea spune că am avut de-a face cu o conspirație, însă ce conspirație e aceea în care sunt implicați factorii de decizie de la nivel guvernamental, actorii principali din serviciile secrete, armată s.a.m.d.?

Mai degrabă a fost o acțiune voită de transformare a țării, acțiune care practic avea un singur dușman: poporul. 

Din nou lucrurile par a nu avea sens: de ce să te ascunzi de popor dacă tu vrei să institui un regim egalitarist-democratic? De ce n-ar fi „talpa țării” de acord cu un regim în care toată lumea ar fi tratată identic? 

Ei bine, toate disonanțele pe care le observați sunt disonanțe deoarece pornesc de la ipoteză falsă. Tot timpul ați crezut ceea ce spune propaganda comunistă, anume că este vorba despre „libertate, egalitate, fraternitate”. 

Să ne întoarcem la episoadele cele mai recente ale istoriei. Să ne gândim, spre exemplu, ce egalitate a adus Revoluția Franceză? A pierit aristocrația? Aiurea, doar indezirabilii au fost eliminați. Restul și-au văzut de viață fără să li se schimbe mare lucru. A fost prostimea eliberată? S-a așezat sluga la masa boierului? Nicidecum.

În final treburile s-au așezat așa cum fuseseră înainte. 

Însă, îmi veți spune, iată că altfel au stat lucrurile în URSS. Acolo mujicul chiar a tăbărât peste aristocrat; s-a mutat cu toată familia în casa bogatului, care bogat a suferit teribil. Dacă veți face abstracție de faptul că marii bogătași ruși părăsiseră de mult țara, luându-și o mare parte a averilor după ei, puteți considera că așa a fost.

Dacă însă vă veți uita mai cu mai multă atenție, veți înțelege că, în esență, cea lovită a fost mica nobilime, adică cea care forma un fel de „clasă medie”pe atunci. Iată cum, ușor, ușor, începem să atingem punctele esențiale.

Așadar, nu marii bogătași au fost victimele Revoluției din Octombrie, ci clasa de mijloc a micilor boieri care oricum erau în bătaia vremii. Oare acum nu se întâmplă la fel?

Pentru a înțelege despre ce e vorba trebuie să vă scoateți din minte noțiunile de democrație, egalitate s.a.m.d. De ce? Simplu, pentru că ele nu există. Dacă le folosiți și credeți în ele însemnă că n-aveți habar de istorie.

Niciodată pe lumea asta n-a fost egalitate și asta nu din cauza vreunui complot ci, pur și simplu, pentru că nu poate fi egalitate.

În Roma antică aveam patricieni și plebei. Sclavii nu-s amintiți pentru că ei nu făceau parte din regnul uman.

Îmi veți spune că Roma n-ar fi bună ca exemplu pentru democrație. Corect, să mergem așadar la Atena. Acolo, în ciuda „democrației”, găsim eupatrizi și theți. Mulți înghit pe nemestecate povestea cu „democrația” antică.

Stați liniștiți, acea democrație a venit după o lungă perioadă de sclavie generalizată și a fost menită strict deturnării. În esență însă, ea a salvat clasa conducătoare, modificând doar în aparență raporturile de forțe. 

Și-atunci ce-i cu comunismul? Dar cu neomarxismul? Ca să înțelegeți mai bine fenomenul, ar trebui să conștientizați că neomarxismul n-are aproape nimic în comun cu Marx.

Dacă ar trăi azi, Marx ar fi anti-neomarxist.

Asta deoarece, treptat, paradigma comunistă s-a îndepărtat teribil de viziunea inițială. Și nici nu era greu să se întâmple așa întrucât, ca orice idealism, marxism-comunismul e imposibil de pus în aplicare.

Culmea e că multe dintre cele mai corecte principii ale sale, puse în practică, produc distorsiuni greu de îndreptat. 

Puteți crede propaganda oficială referitoare la bunăstarea pe care o să o aducă. Desigur, pentru asta va trebui să uitați anii în care s-a trăit în „paradisul comunist”.

Puteți, de asemenea, să mă contraziceți atunci când spun că jivinele din USR sunt neomarxiști. Însă toate aceste contraziceri vă vin strict din lipsa de înțelegere a funcționării lumii. 

Dacă vreți să vedeți limpede lucrurile ar trebui să vă îndreptați privirea spre SUA. Avem două crize recente în care s-a obținut o teribilă egalizare a populației. Practic, dacă înaintea acestor două crize aproximativ 10% din cetățenii SUA dețineau 90% din țară, în prezent doar 0.1% dintre americani dețin peste 90% din țară.

La fel stă situația și la nivel mondial. Averile se concentrează în mâna bogaților deveniți super bogați și apoi mega bogați. La bază, sărăcia e simplă: cei mai mulți devin asistați, dependenți de subvențiile alimentare ale statului.

Restul formează casta sclavilor, a celor care învârt mecanismul necesar asigurării bunăstării și controlului exercitat de cei puțini.

Oare nu la fel era în Roma antică? Plebeul liber venea dimineața să-i aducă omagii patricianului și primea la schimb alimente de bază și bilete la spectacolele de gladiatori. Soldatului – care avea ca principală menire protecția patricianului – îi era scârbă de plebeu pe care-l vedea ca pe un parazit. Cam la fel cum acum, clasei muncitorilor îi este scârbă de clasa asistaților sociali.

Vi se pare că s-a schimbat ceva? Nicidecum. Doar că plebeilor nu li se mai asigură bilete la circ. E mai simplu să fie ei lăsați să facă circul, devenind astfel atât actori cât și spectatori. E și mai ieftin și, cu ocazia aceasta, excesul de energie este anihilat prin participarea fiecăruia la marele spectacol de circ. Și uite-așa, treptat, lumea ne arată că este așa cum a fost întotdeauna.

Ce este comunismul? E o altă modalitate de a mâna turmele de plebei. Partea frumoasă e că acum îi poți spune atât comunism cât și capitalism întrucât prefixul „neo” nu a adus nimic altceva nou decât un amănunt aparent minor: pe față, proprietatea nu mai aparține statului, ci corporațiilor.

Iar corporațiile sunt atât de difuze din punctul de vedere al acționariatului încât chiar poți crede că acea structură megalitică „e și a ta”. 

De-aceea e atât de complicat cu stabilirea orânduirii sociale. Avem comunism sau capitalism? Chiar dacă sunt tentat să vă răspund eu, îi dau cuvântul unui om care vede infinit mai clar lucrurile, anume lui Giorgio Agamben:

„Capitalismul care se consolidează la scară planetară nu este capitalismul în forma pe care a luat-o în Occident: este, mai degrabă, capitalismul în forma sa comunistă, care a combinat o dezvoltare extrem de rapidă a producției cu un regim totalitar.” Așadar, puteți să-i spuneți cum vreți: capitalism, comunism, „de stânga”, „de dreapta” etc.  

A mai trecut un an, ne-am mai învârtit o dată în jurul Soarelui. Pe planeta Pământ s-a mai făcut încă un pas spre marea revoluție întrucât lucrurile au rămas la fel de neschimbate cum sunt de o istorie.

S-au mai consumat ceva energii în așteptarea marii schimbări. Care va veni, fără doar și poate. Și, ca efect al venirii sale nu se va schimba mai nimic pe la vârf.

Baza în schimb va fi mai săracă, mai naivă și mai încrâncenată în spectacolele pe care le joacă și la care tot ea, gloata, asistă, scrie https://trenduri.blogspot.com/2021/01/comunismul-fara-perdea.html