CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Marx si Engels, doi homosexuali care au distrus lumea

The Gay Communist Manifesto

Bazele marxismului          

de Julian Chitta

Dl Julian Chitta - Ziaristi Online

In anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, “Cabinhero”, care inseamna “baiat de cabina”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx, cu o serie de articole extrem de socante. “Cabinhero”, ori baiat de cabina, era o functie de ucenic marinar pe multe din vasele trans-oceanice, supusa capriciilor capitanilor, a ofiterilor de punte, si a sefilor de echipaj.

Aceste functii erau notorii pentru abuzul sexual brutal suferit de astfel de adolescenti care, in speranta de a deveni marinari, acceptau o viata in infern.

In primul plan, editorii revistei au definit lucrarile lui Marx drept extrem de semnificative pentru societatea moderna. In aceste articole se afirma ca opera lui Marx a fost cu mult mai “importanta decat cea a lui Iisus Hristos, afectand cu mult mai multi oameni”, calificand cuplul homosexual Karl Marx, (1818-1883) si Friedrich Engels, (1820-1895) drept cea mai ilustra pereche de “gay”, (homosexuali) care a trait vreodata.

Urmand tonul impus de “Cabinhero”, o multime de publicatii homosexuale din Europa, America si America Latina, au publicat mai multe articole exagerand datele biogafice ale lui Marx si Engels pentru a crea o latura eroica pentru personalitaile respective. Intre altele, acest cuplu homosexual a fost facut responsabil pentru eforturile sociale de a “elibera” si de a cere drepturi egale pentru homosexualii “oropsiti” de societatea capitalista, care insista in a sustine institutia anacronica a casatoriei dintre un barbat si o femeie, contra cursului contemporan al istoriei. Detaliile biografice scoase la iveala cu ocazia aniversarii morti lui Marx, au fost atat de surprinzatoare si atat de urate, incat partidele comuniste din mai multe tari au facut tot posibilul sa cumpere toate exemplarele tiparite, pentru a impiedica difuzarea lor.

Karl Marx era originar dintr-o familie evreiasca proeminenta, cu multi ancestori distinsi ca rabini eruditi, care au excelat in studii biblice. Marx a fost criticat in permanenta de rabinul de la sinagoga pe care o frecventa pentru relatiile sale cu Friedrich Engels, pe care le califica drept un pacat sever, o aberatie in fata lui Dumnezeu, cerindu-Ie sa se lase de a comite trangresii contra legii divine.

Ca rezultat, ambii, Marx si Engels, s-au oprit de a practica religia mozaica, alaturandu-se unei parohii lutherane germane, in anul 1846.

Potrivit opiniei unor istorici homosexuali, comportamentul lui Marx a dovedit, inca de la ora respectiva, o determinare si un caracter solid, luptand pentru “cauza minoritatilor exploatate”.

Acest episod din viata lui Marx i-a cimentat convingerea ca schimbarea ordinii sociale este conditia primordiala pentru instauarea socialismului.

Marx s-a casatorit, in 1847, cu Jenny von Westphalen, numai de ochii lumi, pentru a putea functiona in societatea rigida din Germania si pe urma in cea din Anglia. Engels n-a fost niciodata casatorit, in timp ce legatura homosexuala dintre ei s-a mentinut pe parcursul intregii lor vieti.

Concubina lui Engels, Mary Burns, a avut idei similare cu Marx si Engels, in ce priveste institutia casatoriei, insistand ca cel mai judicious model de societate socialista trebuie sa elimine complet casatoria ca o institutie sociala.

Ca si Marx, Mary Burns sustinea ca mariajul nu este altceva decat un instrument inventat de capitalisti pentru a tine femeia sub presiunea opresiunii materialiste create de goana dupa bani. (Se pare ca asa s-a nascut miscarea feminista din Vest.)

Astfel de idei au fost considerate un afront prin negarea rolului femeii in familie si prin respingerea normelor de decenta sociala.

De aceea, nici Marx, nici Engels, nu s-au putut integra in societatea engleza, fiind fortati sa traiasca aproape ca niste exilati. De fapt, Marx nu a fost in stare sa invete engleza bine, asa ca Engels a trebuit sa-i compuna toate scrisorile pe care le trimitea la redactiile ziarelor engleze si americane. Lui Karl Marx ii placea sa citeasca ziarul “New York Tribune”, pe care il primea de doua ori pe luna, fiind mai usor de citit, datorita unui stil mai simplu.

Homosexualul-Lenin sifilitic

Mai multi istorici care au studiat viata lui Marx si Engels, catre sfarsitul celui de al 19-lea secol, au mentionat acuzele de imoralitate contra celor doi. Se presupine ca ambii au suferit de sifilis, ca si Lenin.

Bolile venerice erau rampante in acea perioada, si nimeni nu poate atribui acestea numai datorita imoralitatii, chiar daca in marea majoritate homosexualii burlaci erau afectati mai mult decat persoanele casatorite.

De asemenea, se spune ca și Lenin a murit de sifilis (Citiți aici despre homosexualul Lenin în https://cersipamantromanesc.wordpress.com/povestea-iubirii-mistuitoare-dintre-jucausul-lenin-si-micul-ghersele-zinoviev-dezvaluita-de-arhivele-k-g-b/).

Ieșind din sfera apologiei homosexualilor faimoși, este demn de notat că, din punct de vedere psihologic, o persoana care se pune intr-o pozitie contrara normelor sociale prevalente, are tendinta sa devina o persoana antisocială, cu un bagaj psihiatric greu, in sensul inabilității de a functiona normal. O astfel de caracterizare devine trasatura  cea mai evidenta in personalitatea fondatorilor marxismului.

Faptul ca majoritatea carentelor psihologice atribuite lui Marx, Engels si Lenin au putut fi ascunse atata timp, sub masca unui altruism care in mod fals propovaduia justia sociala, e dovada eficientei unui sistem de propaganda ridicat la nivel stiintific, pentru a aruncat praf in ochii “idiotilor folositori” (expresia ii apartine lui Lenin).

La moartea lui Marx, in 1883, la inmormantarea sa au participat numai cinci persoane, alt fapt care atesta lipsa lui de popularitate, desi Anglia era plina de fel de fel de simpatizanti ai ideologiilor de stanga.

Din moment ce Marx nu a lucrat nici macar o singura zi, in afara activitatii lui publicistice, explica de ce intelegerea fenomenelor si a elementelor economice e asa de primitiva. Cei care s-au ocupat de studiul biografiei fondatorilor marxismului au ramas extreme de uimiti sa descopere ca Marx nu a vizitat nici o fabrica capitalista, desi la o distanta destul de mica se aflau uzine textile, metalurgice si santiere navale.

Prin contrast, Friedrich Engels a fost trimis de tânăr să mearga in Anglia, să ajute la administrarea unor intreprinderi textile care au aparținut familiei tatalui sau.

De fapt, el a fost cel care a suportat toate cheltuielile legate de viata lui Marx. Notiunea de “femeie intretinuta” s-a aplicat, in cazul lui Marx, unui barbat.

Legat de aspectul negativ al opiniilor sociale ale lui Marx si Engels, noțiunea “luptei de clasa” e justificate de repulsia organica  pe care Marx a avut-o pentru semenii sai care s-au realizat intelectual, politic, economic sau social.

Marx a incercat sa obțina independenta economica, dar nu a reusit sa vânda un numar sufficient de cărți pentru a trăi. De aceea a trebuit sa apeleze la Engels, care si-a asumat rolul de mentor si de administrator al vietii personale a lui Marx.

Singura realizare demna de mentionat este aceea ca a convins primul Congress International al Asociației Muncitorilor, in 1864, să facă tot posibilul sa-l numeasca pe el director executiv, din moment ce activiștii sindicalisti nu posedau facultatile intelectuale necesare pentru a naviga in sistemele de legi din tarile respective, in timp ce el, Karl Marx, sustinea ca e un expert in acest domeniu.

Astfel a ajuns la un venit lunar de vreo 50 de lire sterline, pe un timp de doi ani, cât a functionat ca director al comitetului executiv.

In afara de acest venit, Karl Marx nu a avut nici un fel de bani.

Veniturile din publicistică, articolele aparute in diverse ziare, si cartile lui, care includ “Capitalul” (Das Kapital), nu au reusit sa-i asigure nici macar chiria casei, care era suportată de Engels.

In august 1847 Marx declara cu un ton exrem de malevolent ca “Evreii trebuie toți eliminati pentru ca ei sunt principalii furnizori de capital. Pentru a distruge capitalismul, evreii trebuie distrusi intâi.”

Cu mai putin de doua luni dupa publicarea acelui articol, intr-un editorial in “Die Neue Reichische Zeitung”, el s-a exprimat ca anumite nații sunt total nefolositoare progresului spre socialism, si trebuie exterminate de indată :

“Nu exista nici un fel de justificare de a se permite unor natii primitive de a continua sa existe, din moment ca nu vor fi niciodata in stare sa inteleaga misiunea istorica a socialismului. Polonezii, valahii (românii), sârbii si rușii nu vor fi niciodata capabili sa iasa din epoca de piatră.”

In 1848, sub auspiciile Ligii Comuniste, Marx si Engels au produs Manifestul Comunist, (“Manifest Der Kommunistische Partei”), care ar putea fi considerat o veritabila declaratie de razboi contra societatii umane.

Marx si Engels nu s-au mulțumit numai a defini ca ținta pentru atacul lor clasa conducătoare, ci vizeaza cu virulența și toxicitate toti membrii intelectualității, clerul, clasa mijlocie si toți producatorii de produse agricole și micii meseriași.

Julian Chitta - Marxism and Socialism

Foto coperta Julian Chitta: Barnes and Noble

Marx justifica pozitia aceasta antisocială prin teoria sa favorită, care a fost adoptata de mai toți comuniștii din lume:

“Intreaga istorie umana e bazată pe lupta dintre clase.”

O astfel de gandire pare fireasca pentru cineva care niciodata nu a fost in stare sa posedeze ceva si dealungul intregii sale vieti a fost subventionat de un bogat partener homosexual.

Lui Marx nu i s-a parut niciodata ca punctul sau de vedere ar fi greșit, in special in relatiile dintre “fortele de productie”, “mijloacele de productie”, capital si tehnologie.

El n-a putut niciodata intelege că munca, indifferent de ce fel, este o valoare care se poate cumpara si vinde, in conditiile impuse de piață. Daca ai o educatie superioara, poti sa obtii o remunerare superioara. Daca ai o calificare inferioara, vei avea un salariu inferior.

Concluzia cea mai logica, dupa ce studiezi toate aspectele legate de Marxism, este ca acest sistem filozofic a pornit de la date false si din moment ce nu a putut exprima nimic matematic a recurs la niste superstiții, care au fost legiferate de unele regimuri totalitare ca adevaruri absolute.

Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei moderne, a spus candva ca “Toate experiențele negative trăite de un individ pot fi reflectate in cele mai adanci elemente psihice intime, menite sa creeze actiuni si comportament antisociale.”

  Eu aș sugera sa se considere ca marxismul e produsul unor minti bolnave, indiferent ce justificare se va gasi pentru a scuza crimele comise in numele instaurarii socialismului.

Sursa: Ziaristi Online

12/01/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1944: Chişinăul sub ocupația NKVD




Istoria celui de-al Doilea Război Mondial arată că acolo unde călca Armata Roșie se impunea și regimul comunist.
În anii războiului URSS opera cu mai multe armate pe câmpul de luptă în acțiunea de „eliberare” a țărilor din Europa: Armata Roșie, care lupta pe frontul militar și Armata de trupe speciale, care lupta pe frontul invizibil,
scrie http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/17.p.103-110_100.pdf.


La sfârșitul lunii martie 1944, trupele Armatei Roșii au reușit să forțeze linia frontului peste Nistru și să reocupe partea de nord a Basarabiei, iar pentru scurt timp orașul Soroca a devenit capitala administrativă a Moldovei sovietice.
Odată cu trupele sovietice, în nordul Basarabiei au revenit și structurile de securitate ale URSS.

Printre primele instituții sovietice care s-au stabilit inițial cu sediul la Soroca a fost Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului – NKGB.
În fruntea NKGB-ului din RSSM a fost numit ucraineanul Iosif Mordoveț (1944-1955), care a avut ca obiectiv reorganizarea aparatului de securitate pe teritoriul Basarabiei reocupate, fapt ce a determinat soarta acestui spațiu
aproximativ pentru jumătate de secol înainte, scopul fiind desigur „purificarea” de elemente ostile a teritoriului” recucerit, ce constituia o etapă inerentă în procesul (re)sovietizării acestor spații.


Chişinău, 1944. „Ocupat de NKVD” sau Învingătorii nu pot fi judecați

A doua conflagraţie mondială intrase în etapa finală. Spre sfârşitul lunii august 1944, Basarabia a fost din nou ocupată de armata sovietică.

Simbolistica regală a fost înlocuită cu secera şi ciocanul. Pe urmele calde ale operaţiilor militare au năvălit reprezentanţii URSS care întruchipau puterea sovietică.

Printre cei care reprezentau şi apărau această putere erau unităţile de elită ale NKVD-ului. Acesta era un mecanism de teroare, un fel de gestapo, model sovietic, care avea ca sarcină generală apărarea puterii sovietice şi a ideologiei bolşevice, nimicirea morală şi fizică a „duşmanilor poporului” , inclusiv terorismul internaţional şi exportul de revoluţie.

Despre evenimentele din 1944 în Moldova „sovietică” şi în capitala ei, oraşul Chişinău, au fost scrise multe cărţi, monografii, poezii, au fost pictate tablouri, turnate filme artistice şi „documentare”, compusă muzică, ridicate statui şi obeliscuri. Şi toate aceste opere politizate la maxim de ideologia stalinistă slăvesc armata roşie, care „ne-a eliberat” şi a uitat să se întoarcă acasă, pe Lenin, care ne-a adus lumină (şi s-a mirat mult când a văzut că aici era deja lumină) şi alte poveşti roşii.

Tot ce are omul mai de preţ se reduce la viaţă, familie şi casă. Cu câtă trudă şi efort îşi construieşte omul o casă!

De câte bunuri se privează şi el şi familia sa pentru a vedea construită sau cumpărată o casă. Dar ce simte omul când nişte venetici înarmaţi îl dau afară din casa lui, instalându-se pentru totdeauna în ea şi folosindu-se de toate bunurile adunate de el cu atâta trudă?

Încearcă şi spune că nu te-au eliberat! Te-au eliberat pe tine de casa ta, şi casa au eliberat-o de tine!

Acesta nu este un monolog absurd şi lipsit de subiect, ci un adevăr istoric. Când toată populaţia va conştientiza ce anume s-a întâmplat în 1940 şi apoi în 1944, nu se vor mai certa frate cu frate cu ură şi spume la gură ce limbă vorbim şi cine suntem.

Prin 1988-1989, îi aveam ca exemplu pe cei din Ţările Baltice! De ce acum, după atâţia ani, nu tragem nişte concluzii sănătoase? Unde sunt Letonia, Lituania şi Estonia şi unde am rămas noi? De ce şi cei de dreapta şi cei de stânga şi cei de centru – toţi au compromis cuvântul DEMOCRAŢIE?

De ce trebuia să-l dăm jos pe Grosu, ca apoi să-i suim pe rând pe Snegur-Lucinschi-Voronin-Dodon? Care-i diferenţa? De ce nu ne orientăm şi nu dăm o şansă tinerei generaţii? Ne temem că nu vor reuşi? Posibil, ei doar n-au fost în nomenclatură comunistă! Cum poate un om să conducă o republică, un parlament, un guvern, dacă el n-a fost comunist, socialist sau democrat? Poate ne abatem puţin de la scenariile bine puse la punct la Moscova?

În speranţa că voi da o informaţie pentru o meditaţie serioasă, vă propun un document din 1944, depistat de mine câteva luni în urmă în arhivele Republicii Moldova, pe care l-am tradus din limba rusă. El ne face să simţim atmosfera din Chişinău în septembrie 1944, ne arată ce mecanism monstruos a devenit NKVD-ul care ieşise chiar şi de sub controlul stăpânilor săi.

SCRISOARE INFORMATIVĂ

Secretarul CC al PC(b)M, tov. Salogor N.L.,

Preşedintele Sovnarkomului RSSM, tov. Constantinov

Despre încălcarea hotărârii Sovietului Orăşenesc şi Comitetului Orăşenesc al PC(b) al Moldovei din 25 august 1944, despre confiscarea imobilelor de stat şi ordinea de ocupare a fondului locativ din oraşul Chişinău.

Potrivit controlului înfăptuit de Comitetului Orăşenesc şi comitetele raionale ale PC(b)M din oraşul Chişinău, s-a stabilit că mulţi lucrători din rândul grupurilor operative ale narkomatelor şi instituţiilor republicane, preponderent al lucrătorilor organelor şi unităţilor NKVD, şi unităţilor de grăniceri ale NKVD, intrând în oraşul Chişinău după ofensiva unităţilor Armatei Roşii, în loc să stabilească o ordine revoluţionară în oraş, să restabilească imediat organele puterii sovietice, să organizeze paza obiectivelor industriale de bază şi a averii statului, au ales un drum greşit şi dăunător – confiscarea în interese personale a mobilei, ocuparea fără autorizaţia sovietului orăşenesc a imobilelor particulare şi de stat; samavolnic i-au dat afară din case pe locatarii băştinaşi, şi-au însuşit averea acestor oameni şi au instalat pază armată la locuinţele goale.

Angajaţii NKVD şi ai departamentelor acestuia au „rezervat” prin oraş un număr mare de apartamente, pe care au instalat tăbliţe cu inscripţia „OCUPAT DE NKVD”. De exemplu: pe strada Armenească, între strada Nikolaevskaia şi Haralampievskaia, pe toate casele (au fost puse plăcuţe – Al. M.); pe strada Kuznecinaia, între strada Armenească şi Kupeceskaia, pe mai mult de 20 de case au fost puse plăcuțele respective sau a fost scris cu caractere grase pe pereţii caselor „OCUPAT DE NKVD”.

Folosindu-se de un asemenea dezmăţ, unii lucrători ai NKVD-ului, mulţi lucrători din alte narkomate au pus inscripţii: „OCUPAT DE NKVD”, „MINAT!”, „ATENȚIE – CÂINE RĂU!” ş.a.

În afară de ocuparea locuinţelor şi apartamentelor, unii lucrători ai NKVD-ului au început a transporta mobila rămasă din unele case în altele, chipurile, pentru păstrare şi transmitere organelor financiare. Acest lucru a servit drept pretext pentru alte organizaţii şi persoane să delapideze (să fure, dacă vreţi – Al. M.) averea statului (ca să vezi, stat venit peste noapte, avea deja și avere aici! – Al. M.) şi să confişte ilegal bunurile orăşenilor.

Ca rezultat al acestor acţiuni, în ultimele zile în oraş s-a creat o situaţie când, noaptea şi chiar ziua în amiaza mare, persoane necunoscute cară mobila din apartamente şi case. Mulţi locatari au pierdut încrederea că vor rămâne să trăiască în casele lor şi că li se va lăsa averea agonisită de o viaţă.

Din procuratura orăşenească, într-o noapte, a fost furată toată mobila. La 2 septembrie 1944, în casa nr. 26 de pe strada Svecinaia, a fost furată mobila şi alte obiecte din apartamentul lui Ohrimenko, împuternicit al narkomzagului din judeţul Chişinău, iar furtul a fost comis de şeful grupului de gospodărie a Direcţiei căii ferate Chişinău, Kondratenko (ultimul nume în document este scris de mână – Al. M.).

Organele miliţiei nu duc o luptă hotărâtă cu aceste crime, iar tov. Leahov trimite la Comitetul orăşenesc de partid informaţii că, chipurile, „în ultimele 24 de ore, în oraşul Chişinău n-a avut loc nici un fel de infracțiuni şi n-au fost înregistrate nici un fel de incidente”.

Lucrătorii NKVD au trimis posturi înarmate la un şir întreg de case goale ocupate de ei, de exemplu: chiar la apartamentul ocupat de secretarul comitetului orăşenesc de partid, tov. Chiriac, locţiitorul narkomului NKVD, tov. Orlov în persoană, a adus cu maşina o santinelă şi a instalat-o lângă casă, iar peste două zile a adus o santinelă suplimentară, primul din aceştia n-a fost schimbat şi n-a mâncat mai bine de 24 de ore.

Exemplul lucrătorilor NKVD l-au urmat alţi lucrători, cum sunt cei de la NCGB, Comisariatul militar orăşenesc, unităţile de grăniceri ale NKVD-ului. În felul acesta, numai în raionul Krasnoarmeisk au fost puse mai mult de 50 de santinele care să păzească apartamente goale.

Santinelelor li s-a ordonat să nu permită apropierea de apartamente şi să nu spună nimănui denumirea instituţiei care a ocupat clădirea şi numele conducătorului acestei instituţii. Consecinţa este următoarea: autorităţile raionale şi orăşeneşti nu au posibilitatea să intre în locuinţe şi să le examineze. Numai în raionul Lenin, 70 de case n-au fost examinate până în prezent şi n-avem nici o informaţie despre starea lor.


Din cauza acestei situaţii cu plăcuţele „OCUPAT DE NKVD” și a instalării santinelelor la locuinţele goale, în ochii populaţiei băştinaşe s-a creat o părere că, în afară de organele NKVD, nu există în oraş alţi reprezentanţi ai puterii sovietice.

De ocuparea ilegală a apartamentelor, punerea plăcuţelor „OCUPAT DE NKVD”, alungarea din apartamente a populaţiei băştinaşe, instalarea santinelelor şi ignorarea autorităţilor orăşeneşti sunt vinovați, în primul rând, narkomii adjuncți ai NKVD, tov. Seriojin şi Orlov, care ştiau despre acţiunile ilegale ale subalternilor, n-au luat nici o măsură şi au neglijat importanţa politică, n-au pedepsit vinovaţii, punând interesele lor personale şi interesele subalternilor mai presus de cele de stat.

Unii lucrători care s-au dedat la aceste activităţi ilegale nu au asigurat în primele zile ale venirii puterii sovietice în oraş (aşa e scris în document – Al. M.) păstrarea averii de stat: numai la staţia electrică orăşenească, ca rezultat al neasigurării pazei, la 25-26 august, populaţia a furat 2 tone de gaz şi 2 tone de ulei, iar în raionul Morii Roşii, la 3 septembrie, încă nu erau luate sub pază 150 tone de petrol, din care 8 tone au fost scurse în sol. Narkomul adjunct NKVD, tov. Leahov, a fost avertizat despre acest lucru, dar nu a întreprins măsuri pentru a organiza paza. Numai după ce a intervenit Comitetul Orăşenesc de partid a fost pusă pază, şi nu din partea forţelor NKVD, ci cu efortul şi forţele Sovietului orăşenesc.

Unii lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului admit acţiuni şi atitudini antisovietice faţă de populaţia locală, de exemplu: şeful Secţiei de miliţie nr. 4, Antonov, l-a trimis pe subalternul său, sergentul Astafiev, în raionul Secţiei de miliţie nr. 2 pentru a confisca fără nici un temei legal pianul cetăţenei Tomici (str. Gogol, nr. 4). Astafiev a ameninţat-o în prezenţa lucrătorului CR PC(b)M, şeful secţiei organizatorice a raionului Krasnoarmeisk, tov. Borzovoi, că pianul va fi confiscat cu ajutorul armelor, dacă Tomici nu-l va da de bună voie.

Învăţătorul Cerencov (locuitor, str. Ostrovski 18) a fost evacuat forţat din propriul apartament. De asemenea, i-a fost luat şi mobilierul. Acest lucru l-a făcut căpitanul Videaşev, şeful ITK al NKVD-ului. Pe cetăţeana Popa (str. Alexandrovskaia 155) lucrătorul NKVD-ului, Bolteanski, a evacuat-o forţat din apartament în bucătărie şi i-a luat mobila. Feciorul cet. Popa își face serviciul în Armata Roşie.

Pot fi prezentate mult mai multe exemple de acest fel, dar, din cauză că mulţi infractori refuză să comunice numele şi locul lor de serviciu, noi nu le prezentăm, dar exemplele aduse sunt suficiente pentru a trage concluzia că comportamentul unor lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului discreditează în ochii populaţiei băştinaşe puterea sovietică şi îi creează o imagine greşită, cu dispoziţii politice dăunătoare.

Toate acestea atestă faptul că organizaţia de partid a NKVD-ului RSSM şi secretarul ei de partid, tov. Kabluka, trec cu vederea încălcarea de către unii lucrători a legilor sovietice, nu îi acordă o importanţă politică principială şi nu îi pedepsesc pe vinovaţi. Aceasta vorbeşte despre nivelul scăzut al muncii partinico-politice în rândurile colaboratorilor narkomatului.

Biroul Comitetului Orăşenesc de partid a discutat la şedinţa sa închisă din 6 septembrie curent situaţia creată în oraş privind îndeplinirea hotărârii Sovietului orăşenesc al PC(b)M din 25 august 1944. După o scurtă informaţie pe tema respectivă, cei prezenţi la şedinţa biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M – comisarul norodnic al afacerilor interne a RSSM, tov. Markeev, locţiitorul său, tov. Seriojin, şi secretarul Kabluka nu au conştientizat şi chiar au considerat drept neîntemeiată problema discutată la biroul Comitetului Orăşenesc de partid.

După luările de cuvânt a câtorva membri ai biroului Comitetului Orăşenesc, secretari ai comitetelor raionale ale PC(b)M, preşedinţi ai executivelor raionale, sub influenţa faptelor relatate, tov. Markeev, în cuvântarea sa, a declarat că problema este pusă corect şi la timp şi că el în calitate de narkom va lua cele mai drastice măsuri pentru instaurarea ordinii printre colaboratorii instituţiei sale.

În proiectul hotărârii s-a propus să fie exclus din rândurile partidului comunist (bolşevic) tov. Seriojin, care s-a adresat membrilor biroului spunând că el a conştientizat şi își recunoaşte greşelile şi că va lua toate măsurile pentru corectarea lor imediată şi că el, în calitate de comunist, trebuie să fie pedepsit pentru acţiunile sale. Tov. Seriojin i s-a aplicat mustrare aspră cu înscriere în fişa personală.

Biroul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M a decis să organizeze o adunare extraordinară închisă de partid în organizaţia NKVD, pentru a discuta hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Cu toate că la şedinţa biroului Comitetul Orăşenesc al PC(b)M tov. Markeev, Seriojin, Kabluka au recunoscut drept justă şi binevenită problema discutată la biroul Comitetului Orăşenesc de partid, în aceeaşi noapte, din ordinul tov. Markeev, a fost organizată o investigaţie a faptelor, a fost pusă la îndoială hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc de partid, au început în toiul nopţii să meargă de la o casă la alta şi să-i ancheteze pe locatari privind problema nominalizată.

A doua zi, tov. Markeev a declarat că faptele nu s-au adeverit în proporție de 100 de procente şi că ei au fost defăimați la biroul Comitetului Orăşenesc.

Tov. Markeev a interzis secretarului organizaţiei de partid, tov. Kabluka, să organizeze o adunare de partid şi să aducă la cunoştinţa comuniştilor hotărârea (ultimul cuvânt este adăugat la textul dactilografiat – Al. M.) Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Comunicându-vă cele relatate, Vă rugăm să puneţi în discuţie această problemă la şedinţa biroului CC al PC(b)M.

Secretarul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M /semnat/ Selivanov

Preşedintele Sovietului Orăşenesc / semnat/ V. Vizitei

8 septembrie 1944, or. Chişinău

Când toată populaţia va conştientiza ce anume s-a întâmplat în 1940 şi apoi în 1944, nu se vor mai certa frate cu frate cu ură şi spume la gură despre ce limbă vorbim şi cine suntem.

Sursa: Alexandru MORARU, istoric-arhivist și publicist,
AOSPRM, F. 51, inv. 2 , d. 62

26/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

Cum a pregătit Germania la începutul secolului trecut o rețea de agenți de informații în URSS



Chiar înainte de primul război mondial, contele german von Schullenburg a început să creeze o rețea de informații a Germaniei în Rusia. Centrul acestei rețele era în Georgia. Atunci, scopurile serviciului secret german și al naționaliștilor georgieni au coincis, urmărindu-se crearea unei Gruzii independente sub protectoratul Germaniei.

Când în 1934 Schullenburg a devenit ambasadorul Germaniei naziste în URSS, sub conducerea sa celulele adormite ale serviciilor de informații germane din Georgia au început să funcționeze din nou, scria generalul colonel KGB, Ivan Markelov.


„Istoria este scrisă de câștigători și, prin urmare, nu este obișnuit ca cronicarii sovietici să menționeze spioni germani care lucrau în spatele Armatei Roșii. Au existat astfel de agenți chiar în Statul Major al Armatei Roșii, precum și faimoasa rețea Max. După sfârșitul războiului, americanii i-au preluat pentru a împărtăși experiența lor CIA. „

O altă versiune pe această temă a fost prezentată de generalul-maior al KGB Viaceslav Șironin în cartea „KGB – CIA – Izvoarele secrete ale Perestroikăi” (editura „Yauza”, 1997).
Colonelul general Ivan Alekseevich Markelov a condus cea de-a doua direcție principală a KGB din URSS. El a venit în NKVD la „apelul lui Beria” în 1938 și a servit în KGB până în 1989. În anii activității sale în KGB s-au petrecut și cele mai importante acțiuni ale agenților serviciilor speciale străine.

Markelov a vorbit despre modul în care o parte a agenturii de informații a Germaniei era organizată în URSS înainte de război:

„ Friedrich Werner von der Schullenburg, ambasadorul german la Moscova, care la 22 iunie 1941 a anunțat începutul războiului împotriva URSS, a ajuns în Uniunea Sovietică în 1934.

El a fost unul dintre cei mai experimentați ofițeri de informații germani și un specialist în problemele Caucazului. Fusese decorat cu înalta distincție Crucea de fier clasa I pentru participarea la primul război mondial.


(în fotografie – ambasadorul german în URSS Schullenburg împreună cu comisarul pentru afaceri externe Vyacheslav Molotov)

Contrainformațiile țariste, care îl monitorizau Schullenburg încă de la începutul anului 1914 au reușit să intre în posesia caietului acestuia cu numele rezidenților germani, precum și a unor georgieni și armeni care lucrau pentru Germania.

Aceasta s-a dovedit a fi fost o listă de agenți, care ulterior a coincis complet cu lista persoanelor vizate de contraspionajul sovietic ca spioni ai Germaniei naziste.

Agenții lui Schullenburg erau foarte adânc conspirați, supraviețuiseră revoluțiilor atât în ​​Rusia, cât și în Germania, și au continuat să-și servească în mod regulat șeful. Ei s-au remarcat prin bună pregătire și devotament față de serviciile secrete germane.


(Foto: Al doilea din stânga – Ivan Markelov, 1938)


Schullenburg sosise ca vice-consul în orașul Tiflis din Georgia în 1911. După ce a studiat temeinic Transcaucazia și a stabilit contacte extinse în cercurile georgiano-armene din înalta societate, el a început munca de informații. A organizat inițial rezidențe între nemții stabiliți în coloniile germane din Transcaucazia. Pe baza lor, au fost create apoi grupurile „Uniunii Flotei Germane” și ale „Uniunii Germanilor”. Principalele canale prin care s-au desfășurat activitățile sale au fost de asemenea, o sucursală a companiei Singer și o sucursală a Deutsche Bank.

După aceea, eforturile rezidențelor s-au concentrat pe activitățile în rândul naționaliștilor georgieni pentru a proclama independența Georgiei sub protectoratul Germaniei.

Războiul din 1914 a întrerupt pentru o perioadă acțiunile de informații active ale Schullenburg în Transcaucazia.

Înainte de înceaputul războiului, el a plecat în mod neașteptat în vacanță în Germania și a participat la formarea unei legiuni naționale georgiene, care apoi a luptat de partea Germaniei pe frontul turc.

În timpul absenței sale, agenții recrutați de el nu au rămas inactivi. În 1916, s-a format „Comitetul pentru eliberarea Georgiei”, care includea reprezentanți ai nobilimii georgiene și unii ofițeri. Din presa georgiană din acei ani reiese clar că acest comitet și unii dintre naționaliștii georgieni negociau activ cu cercurile guvernamentale germane cu privire la proclamarea independenței Georgiei.

La sfârșitul anului 1918, Schullenburg a reapărut în Transcaucazia ca șef al misiunii diplomatice aflat sub comanda șefului forțelor de ocupație germane, generalul von Kress.

Munca rezidențelor a reînviat brusc iar prin intermediul lor, Schullenburg a realizat o serie de combinații politice pentru a încheia tratate între highlanders și musavatiști pentru a uni Transcaucazia și Caucazul de Nord într-un singur stat – aflat sub protectoratul Germaniei.


(Harta germană a Georgiei independente, 1918)

Organizarea de către Schullenburg a unei noi rezidențe sub denumirea legală „German-Georgian Ferein” condusă de medicul militar german Merzweler aparține acestei perioade.
Faptul că planurile lui Schullenburg de a înființa un protectorat german în Transcaucazia nu s-au împlinit nu s-au datorat unui calcul greșit al acestuia. Evoluția istorică a evenimentelor de după Marea Revoluție din octombrie a îndreptat evoluția acestei regiuni într-o altă direcție: Transcaucazia și Caucazul de Nord, contrar intereselor germane, au devenit parte a URSS.

Și în 1934, Schullenburg, un ofițer de informații cu experiență, a reapărut în URSS, cu rangul de ambasador al Germaniei.

După ce s-a stabilit la Moscova, a făcut câteva luni mai târziu o călătorie în Transcaucazia, împreună cu fiica sa, cu secretarul misiunii și cu secretara misiunii engleze. Schullenburg a presupus desigur că ar putea fi supraveghiat de contraspionajul sovietic. Și un astfel de caz este curios. În Caucaz, pe drumul de la Chakva la Batumi, din motive necunoscute, frânele mașinii în care călătorea ambasadorul s-au defectat brusc, însă ofițerii săi de securitate au oprit mașina să se rostogolească în prăpastie. Ambasadorul, palid de spaimă, a mulțumit gardienilor și a dat mâna cu ei.

Contrainformațiile sovietice , au investigat desigur această întâmplare care, așa cum a sugerat contele Schullenburg, ar fi putut fi pregătită de Gestapo. Abia mai târziu s-a dovedit că călătoria a fost un așa-zis „accident organizat”, care avea ca scop să abată atenția contraspionajului sovietic. Manevra lui Schullenburg nu a funcționat complet.

Contrainformațiile sovietice au reușit să detecteze faptul că Schullenburg a restabilit contactul cu unii dintre rezidenții serviciilor de informații germane. Ambasadorul german a făcut și o greșeală de neiertat când a arătat fotografii făcute în Caucaz unui agent al contraspionajului sovietic infiltrat în cercurile germanilor transcaucazieni căruia i-a spus:

„Recent am trimis mai multe persoane la Tiflis cu sarcina de a fotografia această zonă, dar niciuna dintre ele nu a reușit să o facă, dar uite, am fotografiat acest loc foarte important pentru noi.
Pentru sovietici nu a fost greu să înțeleagă adevăratele cauze și detaliile călători contelui „.



( Vara anului 1918 -Trupe germane în Georgia)

Când a avut loc această conversație, Ivan Alekseevici Markelov nu știa nimic despre evenimentele care aveau să vină în statele baltice, dar acest experimentat ofițer de contraspionaj a avertizat despre ele.

El a spus:
„Pe lângă Georgia, serviciile secrete germane s-au putut stabili în republicile baltice. Contele Schullenburg a avut un adept demn și inteligent – baronul von Dornberg, atașat militar la ambasada Germaniei din Tallinn, o rezervă a rezidenței în Estonia pentru activitățile de informații din URSS.
Înainte de război germanii colectau informații cuprinzătoare despre multe țări ale lumii.

Prin intermediul serviciilor de informații, care au funcționat sub îndrumarea atașaților navali și militari, ei au acumulat date importante despre porturi, orașele principale, înălțimile de pe care ar fi putut ataca artileria inamică, poduri și linii de cale ferată, drumuri și canale și bineînțeles despre zone fortificate, baze navale și arsenale etc.

Acum știm că reușita Blitzkriegului german s-a datorat în mare măsură acțiunii serviciilor secrete germane.





+++



15/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: