CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Henry Kissinger: „Cum se încheie criza din Ucraina. Unde greșește Occidentul”

Henry Alfred Kissinger, născut Heinz Alfred Kissinger la 27 mai 1923, în localitatea Fürth, Bavaria, a fost secretar de stat al Statelor Unite și consilier pe probleme de securitate națională, în timpul președinției lui Richard Nixon și a lui Gerald Ford.

A jucat un rol cheie în diplomația mondială între 1969 și 1977. În anul 1973 i-a fost acordat, alături de generalul vietnamez Lê Ðức Thọ, Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuția sa decisivă la încetarea devastatorului conflict din Vietnam.

Marele diplomat american Henry Kissinger, are un editorial despre cum crede ca se încheie criza din Ucraina, scrie publicația https://m.ziuanews.ro.

El atrage atentia asupra unor greșeli ale Occidentul și tot el ne spune cât de încăpățânat este Putin, pe care îl cunoaște foarte bine din tinerețea actualului presedinte rus, dupa cum notează și Harald Malmgren, un strateg geopolitic, negociator și fost consilier al președinților John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon și Gerald Ford.

Discuția publică despre Ucraina este doar despre confruntare. Dar știm unde mergem? În viața mea, am văzut patru războaie începute cu mare entuziasm și sprijin public, toate nu am știut cum să le încheiem și din trei dintre care ne-am retras unilateral. Testul politicii este cum se termină, nu cum începe.
Mult prea des problema ucraineană este pusă ca o confruntare: dacă Ucraina se alătură Estului sau Vestului. Dar dacă Ucraina vrea să supraviețuiască și să prospere, nu trebuie să fie avanpostul uneia dintre părți împotriva celeilalte – ar trebui să funcționeze ca o punte între ele.

Rusia trebuie să accepte că încercarea prin care vrea să forțeze Ucraina să devină un stat satelit și, prin urmare, să mute din nou granițele Rusiei, ar condamna Moscova să-și repete istoria de cicluri auto-împlinite de presiuni reciproce cu Europa și Statele Unite. Occidentul trebuie să înțeleagă că, pentru Rusia, Ucraina nu poate fi niciodată doar o țară străină. Istoria Rusiei a început în ceea ce se numea Rusia Kieveană. De acolo s-a răspândit religia rusă. Ucraina face parte din Rusia de secole, iar istoriile lor s-au împletit înainte de atunci.

Unele dintre cele mai importante bătălii pentru libertatea Rusiei, începând cu Bătălia de la Poltava din 1709, s-au purtat pe pământul ucrainean. Flota Mării Negre – mijlocul Rusiei de a proiecta puterea în Marea Mediterană – are la bază închirierea pe termen lung la Sevastopol, în Crimeea. Chiar și dizidenți renumiți precum Aleksandr Soljenițîn și Joseph Brodsky au insistat că Ucraina este o parte integrantă a istoriei Rusiei.

Uniunea Europeană trebuie să recunoască faptul că dilatarea birocratică și subordonarea elementului strategic față de politica internă în negocierea relației Ucrainei cu Europa au contribuit la transformarea negocierilor într-o criză. Politica externă este arta de a stabili priorități.

Ucrainenii sunt elementul decisiv. Ei trăiesc într-o țară cu o istorie complexă și o compoziție poliglotă. Partea vestică a fost încorporată în Uniunea Sovietică în 1939, când Stalin și Hitler au împărțit prada. Crimeea, a cărei populație este rusă în proporție de 60%, a devenit parte a Ucrainei abia în 1954, când Nikita Hrușciov, un ucrainean de naștere, a acordat-o în cadrul sărbătoririi a 300 de ani a acordului rus cu cazacii.

Ucraina occidentală este în mare parte catolică; Ucraina orientală în mare parte ortodoxă rusă. Partea occidentală vorbește ucraineană; partea orientală vorbește mai ales rusă. Orice încercare a unei aripi a Ucrainei de a o domina pe cealaltă – așa cum a fost modelul – ar duce în cele din urmă la război civil sau la destrămare. A trata Ucraina ca parte a unei confruntări Est-Vest ar distruge timp de zeci de ani orice posibilitate de a aduce Rusia și Occidentul – în special Rusia și Europa – într-un sistem internațional cooperant.

Ucraina este independentă de numai trei deceni; a fost anterior sub un fel de stăpânire străină încă din secolul al XIV-lea. Deloc surprinzător, liderii săi nu au învățat arta compromisului, cu atât mai puțin din perspectiva istorică. Politica Ucrainei post-independență demonstrează clar că rădăcina problemei se află în eforturile politicienilor ucraineni de a-și impune voința în părțile recalcitrante ale țării, mai întâi de către o facțiune, apoi de către cealaltă.

O politică înțeleaptă a SUA față de Ucraina ar căuta o modalitate prin care cele două părți ale țării să coopereze între ele. Ar trebui să căutăm reconcilierea, nu dominația unei facțiuni.

Rusia și Occidentul, și mai puțin diferitele facțiuni din Ucraina, nu au acționat pe acest principiu. Fiecare a înrăutățit situația. Rusia nu ar putea să impună o soluție militară fără a se izola într-un moment în care multe dintre granițele sale sunt deja precare. Pentru Occident, demonizarea lui Vladimir Putin nu este o politică; este un alibi pentru lipsa uneia.

Putin ar trebui să realizeze că, oricare ar fi nemulțumirile sale, o politică de impuneri militare ar produce un alt Război Rece.

La rândul lor, Statele Unite trebuie să evite să trateze Rusia ca pe un elev încăpățânat care trebuie învățat, cu răbdare, reguli de conduită stabilite de Washington. Putin este un strateg serios – pe premisele istoriei Rusiei. Înțelegerea valorilor și psihologia SUA nu sunt punctele lui forte. Înțelegerea istoriei și psihologiei Rusiei nu a fost nici un punct forte al factorilor de decizie din SUA.

Liderii din toate părțile ar trebui să revină la examinarea rezultatelor, nu să concureze. Iată noțiunea mea despre un rezultat compatibil cu valorile și interesele de securitate ale tuturor părților:

• Ucraina ar trebui să aibă dreptul de a-și alege liber asociațiile economice și politice, inclusiv cu Europa.
Ucraina nu ar trebui să adere la NATO, o poziție pe care am luat-o acum șapte ani, când a apărut ultima oară această ipoteză.
• Ucraina ar trebui să fie liberă să creeze orice guvern compatibil cu voința exprimată a poporului său. Liderii ucrainieni ar opta atunci pentru o politică de reconciliere între diferitele părți ale țării lor. Pe plan internațional, ei ar trebui să urmeze o postură comparabilă cu cea a Finlandei. Această națiune nu lasă nicio îndoială cu privire la independența sa acerbă și cooperează cu Occidentul în majoritatea domeniilor, dar evită cu grijă ostilitatea instituțională față de Rusia.
•Este incompatibil cu regulile ordinii mondiale existente ca Rusia să anexeze Crimeea. Dar ar trebui să fie posibil să se pună relația Crimeei cu Ucraina pe o bază mai puțin tensionată. În acest scop, Rusia ar recunoaște suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei. Ucraina ar trebui să consolideze autonomia Crimeei în alegerile organizate în prezența observatorilor internaționali. Procesul ar include eliminarea oricăror ambiguități cu privire la statutul flotei Mării Negre la Sevastopol.

Acestea sunt principii, nu prescripții. Oamenii familiarizați cu regiunea vor ști că nu toate vor fi acceptabile pentru toate părțile. Testul nu este satisfacția absolută, ci insatisfacția echilibrată. Dacă nu se ajunge la o soluție bazată pe aceste elemente sau pe elemente comparabile, deriva către confruntare se va accelera. Momentul pentru asta va veni destul de curând.

Henry Kissinger

26/02/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TRIBUNALUL JUDEȚEAN Bacău a decis într-o primă instanță, că autorizația de construire a Crucilor si Monumentului Eroilor Români din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului este nulă


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 172665.jpg-637x424-1.jpeg

Doar diavolul se bucură de dărâmarea unei cruci.

Presa maghiară anunță cu satifacție că Tribunalul Județean Bacău a decis într-o primă instanță, că însemnele creștine (”construcțiile ilegale”), trebuie dărâmate, scoase din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului.

Asta nu se va întâmpla, decât dacă buldozerele ne fac și pe noi una cu pământul. Nu vreau să pun răul în față, sper ca recursul pe care-l va face Primăria Dărmănești să aibă izbândă.

Am încredere că domnul Primar Constantin Toma va lupta până la capăt. Dar, de va fi să fie, le garantez tuturor, că noi, românii, avem soluții concrete pentru fiecare plan urzit împotriva noastră.

Dacă cineva crede că vom ține cont în această privință de hotărârile instanțelor judecătorești, care care mută Cimitirul de la un județ la altul pe baza unor hârtii din timpul Imperiului Austro-Ungar și decid dărâmarea Crucilor pentru că un tovarăș nu a dat cu pixul unde trebuie, se înșeală amarnic.

Autorizația de ridicare a Crucilor a fost dată de jertfa de sânge din Primul Război Mondial, de victoria și gloria acelor ostași, de bunicii și străbunicii noștri.

Autorizația nu mai trebuie scrisă cu cerneala unor funcționari, căci a fost semnată cu sânge, iar peste sângele luptătorilor nu se trece, iar acesta nu poate fi șters de instanțe judecătorești românești, căci ele nu ar exista ca românești, de nu ar fi fost ,,o căruță de țărani” care a spulberat imperii.

Domnilor judecători, o parte din acei țărani militari își dorm somnul de veci în Cimitirul de la Valea Uzului, iar voi ce faceți???

Unde este demnitatea voastră de români și frica de Dumnezeu?

Este prea mult un Monument? Sunt prea multe 52 de Cruci pentru Eroi? Dar ce spuneți de 150 de Cruci pentru fiecare Erou român îngropat acolo? Dar ce vor spune instanțele de ilegalitatea amplasării însemnelor pentru militarii armatei austro-ungare în Cimitirul de la Valea Uzului? Crucile Eroilor noștri nu au voie să fie acolo, în schimb ale inamicilor au voie? Unde sunt autorizațiile lor? Sunt date din ”oficiu” de stat prin decizii politice?

Nu vom ieși din Valea Uzului nici în ruptul capului, din 2019 încoace am fost prezenți acolo pentru a apăra memoria celor care s-au jertfit pentru Țară, care au luptat în Opinci Militare pentru România Întreagă.

Pentru sângele lor ce a întărit Trecătorile Carpaților făcând din ele Baricadă, pentru fiecare os de militar român presărat pe văi și munți, vom răspunde întotdeauna Prezent!

Pentru fiecare lacrimă din scrisorile lor către părinți, neveste și copii, pentru adevăr!  Am fost 5000 în 2019 când niște consilii județene UDMR au vrut să ne oprească să intrăm în Cimitir. Vom vedea câți vom fi, atunci când buldozerele vor fi chemate să dărâme Crucile, să-i profaneze pe Eroi.

Nu cedăm Libertatea de a fi români! Fiți gata frați și surori de pe Linia de Fier a Moldovei, Dărmănești, Comănesti, Dofteana, Onești, Târgu-Ocna, Bacău, fiți gata frați și surori din întreaga țară de mobilizare maximă!

Pe aici nu se trece!

ISTORICUL AGRESIUNII MAGHIARE DE LA VALEA UZULUI: BLASFEMIA ACOPERIRII CRUCILOR ROMÂNILOR CU PUNGI DE GUNOI

CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Jurnalistul Lucian Ionescu de la TransparentNews face istoricul situației:

 „Înaintea alegerilor parlamentare din anul 2019, toate cele 52 de cruci ale eroilor români, dar și monumentul din Cimitirul Valea Uzului, au fost acoperite cu saci negri de plastic. Poliția din Bacău a declanșat o anchetă. Cu două zile înainte de alegerile europarlamentare din 26 mai, UDMR a anunțat suspendarea protocolului de colaborare cu coaliția PSD-ALDE până la soluționarea situației cimitirului din Valea Uzului.

Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita, dă dovadă din nou de creativitate în a amorsa tensiune, dezinformare și ură etnică, căci, la inițiativa sa, Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului a fost încuiat cu lacăt, după ce grupuri de români și-au anunțat intenția de a sărbători Ziua Eroilor (celebrată în 6 iunie, de Înălțarea Domnului), la locul de odihnă al ostașilor căzuți eroic, din Valea Uzului.

Borboly Csaba a participat personal la acțiunea de închidere cu lacăte a cimitirului, deși această decizie a aparținut Consiliului Local Sânmartin, localitate care susține, fără dovezi palpabile, că cimitirul i-ar aparține. La câteva ore de la adoptarea hotărârii CL Sânmartin, prefectul județului Harghita a atacat-o în contencios administrativ, ceea ce a făcut, pe cale de consecință, ca hotărârea să fie suspendată de drept.

Borboly Csaba a participat, astfel, la un demers nelegal. Extrasul de carte funciară solicitat de Primăria Dărmănești dovedește că perimetrul nu face parte din jurisdicția comunei Sânmartin și a județului Harghita, ci este o bucată din teritoriul deținut legal de orașul Dărmănești, din județul Bacău.

ROMÂNII VOIAU SĂ-ȘI OMAGIEZE ÎNAINTAȘII

Borboly Csaba, cel mai probabil cu acceptul lui Kelemen Hunor, a decis să organizeze, înainte cu o oră de acțiunea asociațiilor românești, autorizată de Primăria Dărmănești, un lanț uman viu în jurul cimitirului internațional, mizând astfel pe faptul că românii vor fi împiedicați să intre în cimitir.

Anterior, în 29 mai, Consiliul Local Sânmartin emitea, ilegal, o hotărâre de închidere a cimitirului cu un lacăt amplasat pe poarta cimitirului de Borboly Csaba. Deși hotărârea de consiliu local a fost atacată în contencios administrativ și, implicit, suspendată de drept, niciuna dintre autoritățile îndreptățite (Poliție, Jandarmerie) nu a dispus îndepărtarea lacătului abuziv amplasat de politicienii UDMR.

JANDARMERIA ROMÂNĂ NU A SESIZAT NICIO NEREGULĂ

Jandarmeria Română a emis un comunicat prin care precizează, fără echivoc, faptul că la Valea Uzului nu au existat violențe între participanți sau între participanți și forțele de ordine.

Comunicatul Jandarmeriei demontează și dezinformările UDMR cu privire la presupusa vandalizare a unor cruci, precizând că nu au fost identificate astfel de situații.

Ziua Eroilor la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului a cuprins momente pline de patriotism și de respect față de toți eroii din cimitir, indiferent de etnia lor. E adevărat, liniștea adecvată evenimentului a fost perturbată de prezența unui lanț uman aflat în fața cimitirului, mult după ora de începere prevăzută în programul avizat de autoritățile publice din Dărmănești, de care aparține în mod legal, juridic și administrativ, Cimitirul Internațional.”

Reamintim organelor în drept, Parchetului General și Poliției locale, că deși UDMR pozează în victimă, patronează în centrul municipiului Odorheiu Secuiesc busturile – fără avizele legale ale Ministerului Culturii – criminalului de război antisemit și antiromân Wass Albert alături de cel al scriitorului pro-nazist și antisemit Nyírő József, fără ca Ministerele responsabile, de Interne și al Culturii, cât și Institutul „Elie Wiesel” sau Instituția Prefectului, să aplice măsurile legale.

Surse: Victor Roncea / ActiveNews și https://informatialibera.ro.

17/02/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

De la stânga la dreapta, statul și națiunea română sunt ca sarea în ochii unora

statul roman - Cuvântul Ortodox

“Infratirea toxica” a “occidentalistilor” si “rusofililor” in sustinerea tezei antiromanesti a STATULUI SI NATIUNII ROMÂNE ARTIFICIALE

URSS a combatut propagandistic Romania Mare emitand teze despre caracterul artificial, imperialist si colonizator al statului roman. De asemenea, a inventat existenta unui “popor moldovean” si a unei “limbi moldovenesti”, pentru a crea, din topor, o naratiune legitimanta a ocuparii Basarabiei. Aceste teze sunt reșapate, astăzi, de grupările “moldoveniste” din Basarabia, pregătite de Rusia pentru contracararea apropierii de Romania, care cer crearea unei Moldovei Mari.

Unul din siteurile cele mai agresiv antiromanesti ce apartine acestor grupari, care militeaza pentru o a “cincea republica de la Chisinau”, este graiesc.md.

Printre materialele cu care se face propaganda antiromaneasca se afla, la mare cinste, evidentiat chiar in mod special in partea de jos a siteului, extrase din cartea istoricului Lucian Boia, De ce este Romania altfel:

Boia este istoricul producator pe banda rulanta de best-seller-uri istorice bine marketate, care sunt foarte pe placul si folosul “agendei subversive” rusești de la Chisinau.

Sa fie aceasta o intamplare? Nu chiar. Sa ne amintim si demersul Romania medievala al lui T. Baconschi, un proiect sustinut de ICR-ul lui Patapievici:

România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii”.

De curând, ca sa revenim la Boia, acesta a perseverat și pe tema Transilvaniei, aratand ca romanii nu aveau “niciun drept istoric” asupra provinciei. Ocazie pentru un alt mare om de “dreapta”, Aligica, sa scoata un text de arhiva oportun despre cât de nociva ar fi fost pentru Ardealul “occidental” unirea cu Romania sudista “fanariota”.

A da de pământ cu miturile nationale, a face zob legitimitatea unirii provinciilor istorice romanesti, a nega orice fel de fundament substantial al natiunii romane – asta da program de elita culturala “de dreapta”..

Culmea e ca unii din acestia impartasesc ideea neoliberala a necesitatii existentei miturilor ca mijloc de pastrare a coeziunii sociale si nationale si a necesitatii abordarii temelor nationale

Cum vor sa faca acest lucru aruncand si copilul odata cu apa din copaie nu e limpede.

Nici stanga nu a stat degeaba. Vasile Ernu explica de zor ca “România şi Republica Moldova sunt state artificiale”. Ca om de stanga, e cam bizara critica sa indreptata prioritar asupra statului. Artificial sau nu, statul romanesc exista acum si desfiintarea sa ar fi si o tragedie sociala.

Cam multe voci care spun acelasi lucru si care se suprapun la perfecție cu propaganda moscovită.

 De la stânga la dreapta, de la Occident la Răsărit, statul si națiunea română sunt ca sarea – dar nu în bucate, ci in ochii unora si altora.

Oricine încearcă astăzi să repună, public, în discuţie anumite evenimente istorice, dintr-o perspectivă care să nu jignească anumite sensibilităţi naţionale, este numai bun de pus la stâlpul infamiei, constată George Radulescu: Dubioşii

Însă cu cât arunci mai dihai cu lături în istoria ţării tale, cu atât „te califici” să fii băgat în seamă, să ţi se ceară părerea. Cu alte cuvinte, devii „conform”, agreat, încadrabil. Desigur, pe un anumit palier. Pentru a urca în „organigramă” trebuie să prestezi cu zel, să mânjeşti cât mai multe clanţe, astfel încât imberbii care cutează să le apese nu numai să-şi năclăiască mâinile, dar să mai şi duhnească.

Agresivitatea celor care abordează, unilateral, teme istorice seamănă cu ceea ce se întâmpla în România anilor ’50, atunci când se striga cu înflăcărare: „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” Ironia sorţii este că acea specie kominternistă din urmă cu 60 de ani s-a perpetuat biologic până în zilele noastre. Tot ea dă „certificate”, „validează” teorii şi perspective asupra istoriei recente. Istorie pe care înaintaşii ei în linie directă au scris-o într-un fel detestat acum de propriile progenituri. Mai grav, specia în cauză face prozeliţi de ocazie, „specialişti” dornici să se legitimeze cumva oploşindu-se în proximitatea voinicilor clipei. Ei, laolaltă, împart „indulgenţe” politico-istorice şi tot ei le retrag.

„Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.

Sigur, în vremurile pe care le trăim nimeni nu-ţi mai înfige mâna în beregată, nu te mai scoate din casă în viul nopţii şi nici nu te mai duce în beciurile vreunei clădiri cenuşii cu gratii la geamuri. Astăzi, metodele de a le închide gura „neconformilor” sunt mult mai subtile decât în anii ’50. De pildă, nu le dai spaţiu de exprimare, le tai din resurse, le pui în cârcă apartenenţe dubioase şi cochetării condamnabile. Pe scurt, îi prăfuieşti bine!

Aşa le arăţi şi ălora, mai fragezi, pe care i-ar putea duce mintea la te-miri-ce, că „gura bate fundul”, că mătrăşirea din „lumea bună” are consecinţe directe asupra „standingului”, asupra stării materiale. Adică, nu poţi să prosperi, mon cher, împiedicându-te de „prinţipuri”, întrebându-te cât de corect este „political correctness”-ul altora. Îţi asumi şi gata! Repede, cu mâna la ochi şi cu pantalonii în vine. Un hap ş-poi… numai desfătări!

Omul cu ritm liturgic al lui Mircea Vulcănescu şi al generaţiei sale a devenit subversiv, de nedorit în preajmă, pentru că are „prostul obicei” de a rosti adevăruri.

Şi mai are un cusur: e greu de privit în ochi.

“Primul pas spre lichidarea unui popor este sa-i stergi memoria”

Oricine încearcă astăzi să repună public în discuţie anumite evenimente istorice, dintr-o perspectivă care să nu jignească anumite sensibilităţi naţionale, este numai bun de pus la stâlpul infamiei, constată articolul Dubioşii semnat de George Radulescu.

Însă cu cât arunci mai dihai cu lături în istoria ţării tale, cu atât „te califici” să fii băgat în seamă, să ţi se ceară părerea. Cu alte cuvinte, devii „conform”, agreat, încadrabil. Desigur, pe un anumit palier. 

Pentru a urca în „organigramă” trebuie să prestezi cu zel, să mânjeşti cât mai multe clanţe, astfel încât imberbii care cutează să le apese nu numai să-şi năclăiască mâinile, dar să mai şi duhnească.

Agresivitatea celor care abordează, unilateral, teme istorice seamănă cu ceea ce se întâmpla în România anilor ’50, atunci când se striga cu înflăcărare: „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” 

Ironia sorţii este că acea specie kominternistă din urmă cu 60 de ani s-a perpetuat biologic până în zilele noastre. Tot ea dă „certificate”, „validează” teorii şi perspective asupra istoriei recente. Istorie pe care înaintaşii ei în linie directă au scris-o într-un fel detestat acum de propriile progenituri.

Mai grav, specia în cauză face prozeliţi de ocazie, „specialişti” dornici să se legitimeze cumva oploşindu-se în proximitatea voinicilor clipei. Ei, laolaltă, împart „indulgenţe” politico-istorice şi tot ei le retrag.

„Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.

Sigur, în vremurile pe care le trăim nimeni nu-ţi mai înfige mâna în beregată, nu te mai scoate din casă în viul nopţii şi nici nu te mai duce în beciurile vreunei clădiri cenuşii cu gratii la geamuri. Astăzi, metodele de a le închide gura „neconformilor” sunt mult mai subtile decât în anii ’50. De pildă, nu le dai spaţiu de exprimare, le tai din resurse, le pui în cârcă apartenenţe dubioase şi cochetării condamnabile. Pe scurt, îi prăfuieşti bine!

Aşa le arăţi şi ălora, mai fragezi, pe care i-ar putea duce mintea la te-miri-ce, căgura bate fundul”, că mătrăşirea din „lumea bună” are consecinţe directe asupra „standingului”, asupra stării materiale.

 Adică, nu poţi să prosperi, mon cher, împiedicându-te de „prinţipuri”, întrebându-te cât de corect este „political correctness”-ul altora. Îţi asumi şi gata! Repede, cu mâna la ochi şi cu pantalonii în vine. Un hap ş-poi… numai desfătări!

Omul cu ritm liturgic al lui Mircea Vulcănescu şi al generaţiei sale a devenit subversiv, de nedorit în preajmă, pentru că are „prostul obicei” de a rosti adevăruri.

Şi mai are un cusur: e greu de privit în ochi.

20/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: