CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Salutul roman şi antisemitismul

 

Foto: Imagine de pe Columna lui Traian de la Roma

 

 

 

 Orice eroare poate avea la bază dezinformarea sau lipsa de informare. Fiind de acord cu acest adevăr,  ar trebui să fie cunoscut de toată lumea că nu orice manifestare la care participanţii salută cu salutul roman, este neapărat fascistă…

Cu toate acestea, în special după cel de – Al Doilea Război Mondial, s-au scris şi publicat o mulţime de texte propagandistice mincinoase, în care aşa numitul salut roman era condamnat fără nici un fel de reţinere şi fără a i se cunoaşte adevărata semnificaţie.

 

Încă în antichitate, Columna Lui Traian din Roma, înfăţişa legionari salutând împăratul.

Şi statuile unor împăraţi cum ar fi Augustus, sau statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius, îi înfăţişa făcând salutul roman. 

 

 

 

Dosar: Marco Aurelio bronzo.JPG

 

Reprezentări  ale „ salutului roman “, au apărut (sau reapărut) în motive picturale din secolul al XVIII – lea, când ideile iluminismului au reevaluat instituțiile tradiționale ale vechii Republicii Romane, dând printre altele şi „salutului roman“ un sens civic şi eroic.

 

 

 

Exemple în acest sens apar de exemplu în picturile neoclasicului francez Jacques-Louis David, în faimosul său tablou „Jurământul Horaţiilor”  din 1784, care prezintă acelaşi salut legendar al Romei antice. Mai târziu, în 1810, în timpul regimului lui Napoleon Bonaparte, David a pictat „Le Serment de l’armee fait a l’empereur” (Jurământul armatei în faţa împăratului), care înfăţişează distribuirea de către împărat a noului drapel către șefii armatei sale. 

Această ceremonie de înmânare a  steagului este însoțită de un jurământ al ofițerilor în faţa  împăratului lor.

 

 

David - Le Serment de l'armee fait a l'empereur.png

 

Aceste picturi ale lui David au inspirat mai târziu ilustrații pe tot parcursul secolului al XlX – lea în toată Europa, care reproduc „ salutul roman “.

 

În 1892, Francis Bellamy, un cunoscut socialist creştin american, a propus ca toţi americanii să adopte “Jurământul de loialitate”, împreună cu gestul de ridicare a mânii drepte, pentru acest jurământ. Timp de decenii întregi, copiii din întreaga Americă au folosit acest “salut Bellamy”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Salutul Bellamy (engleză Bellamy Salute), cunoscut de asemenea sub numele de Salutul drapelului, a fost propus de Francis Bellamy (1855-1931), pentru ceremonia Jurământului de credință faţă de drapelul Statelor Unite. 

Când în anii 1920 și 1930, fasciștii italieni și apoi naziștii au adoptat şi ei un salut similar, s-a creat o controversă în urma căreia  Salutul Bellamy fost oficial înlocuit, după ce Congresul a  decis la 22 decembrie 1942, în plin război mondial,  ca salutul drapelului să se facă ducând mâna la inimă, pentru ca americanii să nu fi asociaţi în simbolistică şi atitudini cu naziştii. 

 

 

Fișier: Congreso Constituyente din 1917.jpg

Salutul roman la Adunarea Constituantă Mexicană din Querétaro, 1917

 

Salutul roman a fost ales şi  de baronul Pierre de Coubertin, fondatorul Comitetului Olimpic Internaţional, pentru sportivii participanţi la  Jocurile Olimpice de la Anvers, din Belgia  în 1920. 

Semănând cu salutul nazist, a fost abandonat la scurt timp după primul război mondial.

 

 

Foto: Salutul Olimpic  înfăţişat de sculptura lui Gerharda Johanna Wilhelmina („Gra”) Rueb, pentru Jocurile Olimpice de Vară din 1928 de la Amsterdam. 

 

Românii nu au fost niciodată fascişti sau nazişti şi cu toate acestea au fost adesea etichetaţi astfel de propaganda comunistăşi cea sionistă. 

 

 

 

 

                                  

 

În această fotografie nu apar membri ai Mişcării Legionare sau ai Gărzii de Fier, ci dimpotrivă, în faţa regelui Carol al II-lea se află membrii Frontul Renaşterii Naţionale şi membrii organizaţiei de tineret din Straja Ţării, partidul lui Carol al II-lea, care numai antisemit nu a fost, ci dimpotrivă, antilegionar, în timpul guvernării sale fiind asasinat Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare. 

 In fapt, simplul fapt de a vedea astfel de imagini, nu demonstrează că  salutul roman care semnifică „de la inimă la cer” ar fi  fost un salut tipic fascist.

Fascismul reprezintă doctrina politică a Partidului Naţional Fascist gândită de Benito Mussolini, care a cucerit prin forţă guvernarea în Italia în octombrie 1922.

O variantă de fascism a fost nazismul, o doctrină de extremă draepta concepută de Adolf Hitler şi transpusă în viaţă de NSDAP – Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani.

În fapt, în perioada interbelică au existat şi în România mai multe încercări de imitare a mişcării fasciste, care însă au fost total lipsite de importanţă.

 

 

Foto: Colonelul Ştefan Tătărescu,

Un partid nazist, neînsemnat ca număr de adepţi a existat, şi la Bucureşti, fiind condus de colonelul Ştefan Tătărescu, fratele premierului Gheorghe „Guţă” Tătărescu.

Partidul Național-Socialist din România (PNSR)  sau Pavăza de Oțel, a fost un partid politic nazist mimetic, activ în România la începutul anilor ’30  și a existat în jurul ziarului Crez Nou.

 

 

Flag used in 1932

Drapelul  Partidului Național-Socialist din România

A fost una din facțiunile de extremă dreaptă care au concurat fără succes împotriva Gărzii de Fier.

  Era un partid anticomunist şi în special antisovietic care și-a revendicat, de asemenea  creștinismului, pe care l-au asociat cu apelurile la reorganizare socială și expulzarea sau segregarea evreilor români.

Poziția ideologică PNSR, exotică în contextul său românesc, a găsit favoruri în Germania nazistă, în special din partea lui Alfred Rosenberg.

Pe ansamblu, PNSR nu a reușit să creeze o alianță pan-fascistă în România și, în ciuda faptului că a funcționat ca un magnet pentru sașii transilvăneni, germanii din Basarabia și emigranții ruși.

Tătărescu a fost sprijinit oficial de patronii săi germani, inclusiv cu fonduri, dar în cele din urmă aceştia au renunțat la acest sprijin dată fiind nepopularitatea și presupusa sa corupție.

La sfârșitul anului 1933, sub prim-ministrul antifascist Ion G. Duca, partidul a fost reprimat.

 Dezaprobat de susținătorii săi nazişti şi lipsit de aderenţi, partidul a dispărut din scena politică în iulie 1934. Unul dintre adepţii săi saşi,  Fritz Fabritius, a înfiinţat în anul următor Partidul Popular German din România.

 

Extrema dreaptă din România interbelică a fost reprezentată de LANC (Liga Apărării Naţional Creştine a profesorului AC Cuza) şi Legiunea Arhanghelului Mihail (care a purtat şi denumirea de Garda de Fier).

În general acţiunile şi politicile celor două organizaţii sunt prezentate amestecat (este adevărat că fondatorul Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu a făcut parte din LANC, însă cele două organizaţii chiar nu trebuie confundate).  

În perioada comunistă s-au depus eforturi din partea unor istorici pentru a se demonstra faptul că Legiunea Arhanghelului Mihail a fost subordonată Germaniei naziste, însă documentele ne spun altceva despre părerea pe care o avea Adolf Hitler faţă de Horia Sima, sau despre ce gândeau cu adevărat naziştii despre legionari. 

De multe ori regimul politic al mareşalului Ion Antonescu este descris drept fascist sau nazist.

Este o greşeală evidentă fiind cunoscut  faptul că  Ion Antonescu a instaurat un regim clasic de dictatură militară, guvernând cu ajutorul militarilor (după o scurtă perioadă de colaborare politică cu Legiunea Arhanghelului Mihail).

 

 

 

Imagini pentru antonescu şi horia sima photos

Foto: Ion Antonescu şi Horia Sima

 

 

 

Ion Antonescu nu a fost nazist şi nici fascist – a fost conducătorul unei dictaturi militare, ajuns la putere printr-o lovitură de stat, şi care până la urmă a fost înlăturat de la putere prin altă lovitură de stat.

 Guvernarea lui Ion Antonescu nu a avut un program politic şi o ideologie în adevăratul sens al acestor cuvinte – a fost o dictatură militară pe vreme de război.

După al Doilea Război Mondial, maşinăria de propagandă comunistă a încercat şi în mare parte a reuşit să întipărească în minţile multor oameni echivalenţa falsă „aliaţii lui Hitler= fascişti şi nazişti”.

De multe ori s-a mers şi pe ideea „cine este împotriva comunismului este fascist şi nazist”. Propagandiştii sovietici au ştiut să îşi facă meseria: ecuaţiile simple sunt memorate uşor şi au eficienţă maximă.

 

Cât despre  Straja Ţării (Străjeria), aceasta a fost o organizaţie de tineret patronată tot de regele Carol al II-lea. A luat fiinţă în 1935 şi reorganizată în baza decretului-lege din 3 decembrie 1938, care obliga toţi băieţii între 7 şi 18 ani şi toate fetele între 7 şi 21 de ani să facă parte din organizaţia respectivă, care avea şi rolul de a contrabalansa influenţa crescândă a Mişcării Legionare în rândurile tineretului român. Membrii săi erau cunoscuți ca străjeri și foloseau salutul roman ca formulă de salut.

Nu întâmplător, Straja Ţării a adoptat metode  de organizare şi de disciplină asemănătoare cu cele  ale  Mişcării Legionare, între care şi salutul roman.

Aşa se explică  de ce  participanţii la manifestările Străjeriei salutau astfel.

 

 

 

 

 

Se poate observa că străjerii participanţi la marşuri  nu purtau  cămăşi verzi ca legionarii, ci albe.

 

 

 

 

 

 

 

Prin urmare, orice om de bună credinţă a putut deduce că imaginile înfăţişate aici nu au deloc conotaţii antisemite.

 

 

 

 

                                                                                                                             

Surse: 

http://sibiu.justitiarul.ro/demontarea-unei-minciuni-salutul-roman-nu-este-neaparat-antisemit/

https://historice.ro/cat-de-fascisti-si-nazisti-au-fost-romanii/

http://www.gazetademaramures.ro/fotografia-unei-dezinformari-14704

27/12/2017 Posted by | ISTORIE, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii

 

 

Sunt monitorizaţi  ON LINE  cei care îl susţin pe Mareşalul Ion Antonescu şi  ideile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, sau promoveză cultului preoţilor şi intelectualilor naţionalişti, dar şi a lui Ceauşescu.

Aceste fapte se pedepsesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

 

 

 

Foto: Mareşalul Antonescu şi Horia Sima 

 

 

 

Să începem cu începutul…

 

În 2002 Guvernul României a interzis organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Actul normativ incrimina totodată negarea Holocaustului, definit ca „persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945”.
Patru ani mai târziu, cu ocazia aprobării și modificării ordonanței de către legislativ, două comisii ale Parlamentului României au adoptat un amendament prin care se elimină din definiția Holocaustului sintagma „aliații și colaboratorii săi”.

Apoi în perioada iunie-iulie 2015, au fost adoptate și promulgate noi amendamente ale ordonanței care, de data aceasta, aduc un plus de specificitate locală actului normativ.

Spre deosebire de versiunea anterioară, ultimele amendamente definesc Holocaustul din România, interzic promovarea simbolurilor și ideologiilor legionare și extind interdicția cultului public asupra persoanelor vinovate de crime de război și genocide.

Noutatea noului act normativ adoptat  este că meţionează între ogranizaţiile fasciste Mişcarea Legionară, activă în România între 1927-1941. Documentul a fost adoptat de Parlament în iunie, în lipsa unei dezbateri publice.

Președintele Iohannis sau  fostul lider PNL, Crin Antonescu, se numără printre promotorii aprobării actualei legi care dau vina pe legislația europeană!

 Crin Antonescu: „Mai întâi, nu sunt singurul inițiator al legii, în al doilea rând este o lege care a reunit la dezbaterea ei un vot aproape unanim.

Completarea ordonanței din 2002, a venit din necesitatea de a pune în concordanță și legislația românească cu legislația europeană în acest sens, o legislație îndreptată împotriva negaționismului și anumitor fenomene care au căpătat o anumită amploare în ultimii ani, mai ales în spațiul european, nu doar în România”.

„Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare.

Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați în procesele după Al Doilea Război Mondial sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile.

Toți cei care le pun în discuție minimalizează o legislație care a fost recunoscută de către trupele Aliate — SUA, URSS, Marea Britanie — împotriva Germaniei naziste, deci verdictele date în 1945 și după sunt perfect legale și astăzi și trebuie să ținem seama de ele”,a declarat intr-o conferinţă de presă Directorul general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, referitor la legea 217/2015 care interzice organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Institutul Ellie Wiesel este condus de Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian, profesor timp de 40 de ani (1950 – 1990) la catedra de marxism-leninism, ulterior socialism științific a Facultății de Filosofie a Universității București.  

Ceea ce nu prea se spune, este faptul că acum nici nu poate fi vorba de antisemitism, nu există un pericol real în societatea românească de azi.

În anul 2015 mai putem vorbi de antisemitism în România, când numărul evreilor nu depășește câteva mii?
Faptul că o stradă sau o asociație va purta numele unui filozof sau preot sau om de mare cultură românească ce a împărtășit aceleași idealuri creștine de mântuire cu membrii Mișcării se poate numi antisemitism?

Prin holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor şi a rromilor, sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român, în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944.

Comentariu: Definirea holocaustului pe teritoriul României exclude teritoriile care nu au aparţinut statului în perioada 1940-1944, precum Ardealul de Nord, cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940.

Astfel, în condiţiile prezentei legi, negarea holocaustului realizat de către autorităţile maghiare nu este incriminată.

Din acţiunile Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului „Elie Wiesel” (INSH-EW), care a oferit consultanţă parlamentarilor iniţiatori ai proiectului legii 217/2015, deducem că intenţia a fost cea de exonerare a autorităţilor horthyste pentru crimele din Ardealul de Nord, având în vedere că institutul nu s-a pronunţat niciodată împotriva acţiunilor de promovare a ideilor fascismului maghiar şi nici împotriva cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, genocid şi crime de război de etnie maghiară, care au făcut parte din aparatul administrativ maghiar şi care au persecutat sistematic, în perioada 1940-1944, atât evrei, cât şi români.

Constatarea este cu atât mai hilară cu cât Elie Wiesel, care este preşedinte de onoare al INSH-EW şi al cărui nume în poartă institutul, este victimă a persecuţiilor maghiare din Ardealul de Nord.

În baza acestei legi aprobate de Parlament, la iniţiativa Insitutului „Elie Wiesel  martirii anticomunişti, luptătorii din munţi, mărturisitori ca Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa sau Iustin Pârvu şi intelectuali ca Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu vor fi interzişi, din nou, ca în anii 50.

Pe de altă parte, directorul fondator al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER), Radu Preda, spunea la RFI că aşa-numita lege anti-legionară este pro-comunistă prin omisiune pentru că nu interzice şi apologia comunismului – condamnat în 2006 de Parlamentul României ca ”ilegitim şi criminal”.

Tot Radu Preda constata că sunt legitimate deciziile instanţelor comuniste:

”Eu am făcut o constatare pe care o poate face orice jurist. Legea este pro-comunistă prin omisiune pentru că – pe de o parte – dă dreptate justiţiei comuniste, pune sub semnul întrebării calitatea de document istoric a mărturiilor celor care au trecut prin gulagul comunist şi în general relativizează crimele comunismului. E nevoie de schimbarea acestei legi care se referă la toate formele de extremism, deci ar trebui adusă la zi, inclusiv prin menţionarea regimului comunist, care a fost condamnat oficial”  

În luna iulie 2015, Consilierul prezidential Andrei Muraru a anuntat ca a inceput  monitorizarea, inclusiv online, a ideilor fasciste, legionare, rasiste sau extremiste, potrivit noii legi promulgate de preşedintele Klaus Iohannis. 

 

 

 

Surse:

 

http://www.atitudini.com/2015/08/bunicul-meu-evreu-ucis-de-comunisti-si-protejat-de-romanii-ortodocsi/

https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Tanarul-istoric-Silvian-Emanuel-Man-comenteaza-legea-%E2%80%9Eantilegionara-pe-articole.-Va-fi-interzisa-Politia-Romana-124872

http://www.flux24.ro/primele-tinte-ale-legii-anti-legionare-mircea-vulcanescu-si-nichifor-crainic/

http://www.rfi.ro/societate-80980-dispute-pe-tema-legii-anti-legionare-cinci-membri-iiccmer-cer-demisia-directorului

 

 

 

31/08/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O istorie mereu ignorata. Miscarea Legionara si Tribunalul de la Nürnberg

 

Foto:  Acuzati in boxa Tribunalului de la  Nürnberg

 

 

 

 

Adevaruri istorice care au fost mereu ignorate

 

 

 

 

Chiar daca Partidul National-Socialist n-ar fi angajat Germania in razboi si activitatea lui ar fi fost examinata pana in septembrie 1939, cand declanseaza a doua conflagratie mondiala, este indoielnic ca nu ar fi intrat cu titlu prioritar in cercetarile Tribunalului de la Nürnberg si nu ar fi fost aspru sanctionat.

De asemenea, ca hotararile Tribunalului s-ar fi incheiat cu materialul de fapte culese pana la 5 mai 1945, si hotararile nu ar fi fost luate cel putin in perspectiva evenimentelor viitorului apropiat.

Judecatorii au fost preocupati nu numai sa sanctioneze fapte din cadrul strict al razboiului, ci sa pregateasca Europa pentru o perioada previzibila rational.

Sa nu ne inchipuim, de asemenea, ca guvernul de atunci din Romania n-a intrigat in cursul cercetarilor, urmarind sa obtina o condamnare cat mai grava a Miscarii Legionare.

Faptul ca Tribunalul a exonerat-o pur si simplu si a luat o decizie, fara s-o mai treaca prin fata Consiliului de Judecata, reflecta obiectivitatea juriului si, nu mai putin, justetea actelor Miscarii Legionare inainte si dupa al doilea razboi mondial.

Privind lucrurile in realitatea desfasurarii lor, nu poti sa nu te intrebi cum ar fi putut sa se rosteasca o condamnare impotriva unei organizatii care niciodata n-a fost prezenta in arena razboiului cu titlul ei personal si n-a incercat niciodata sa-si imprime titulatura asupra conflictului in toata anvergura lui.

 

 

 

 

Vedeti si  Ce trebuie  stiut despre Miscarea Legionara 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este drept ca Legiunea a pregatit armata nationala si a injghebat ultimele rezistente antisovietice, dar prezenta ei in lupta urmarea mai degraba pregatirea perioadei urmatoare dupa incheierea razboiului, astfel incat Romania sa nu fie solidarizata cu schimbarea de front de la finele lui 1944 si sa se impuna ca un factor activ in edificarea unor stari de lucruri scutite de preponderenta armatelor sovietice si a politicii lor.

Este de retinut ca atitudinea Miscarii Legionare dupa 5 mai 1945 a intampinat dificultati pe care numai intelepciunea si simtul ei politic le-au putut ocoli.

Caci a constituit un adevarat tur de forta politica ei, reprezentata de oameni care in Romania erau urmariti de Securitate, iar in Centrul Europei contactasera oficial reprezentantii puterii americane.

Este drept ca din decembrie 1944, reprezentantii Guvernului de la Viena, convinsi ca rostul rezistentei lor era alimentat de pregatirea unor contacte cu puterea invingatoare si mai putin de convingerea ca razboiul va fi castigat de fortele nationaliste, a prezentat o platforma “politico-diplomatica” susceptibila sa faca fata noilor imprejurari.

Ca atare, era de imperioasa necesitate ca Guvernul German sa recunoasca o misiune reprezentativa a Guvernului National Roman.

Drept urmare, Guvernul National Roman perfecteaza un contact pentru intreaga Germanie, prin intermediul unui Consulat general destinat sa reprezinte Romania in conjunctura de atunci.

Stabilind ca punct de sprijin localitatea Bad Gastein, Vasile Iasinschi – ca presedinte ad interim al Guvernului National Roman – impreuna cu generalul Platon Chirnoaga – in calitate de Ministru de Razboi – si comandorul Baila – ca Director de cabinet al aceluiasi Ministru – formeaza echipa pregatita sa reprezinte Romania antisovietica in negocieri directe cu factorii din Apus.

Un rol de importanta decisiva l-a jucat memorandumul intocmit de Mihai Fotin Enescu – ca Secretar General al Ministerului Afacerilor Straine si Consul General al Romaniei in Germania – ale carui argumente situeaza Miscarea Legionara pe o pozitie pregatita sa respinga orice acuzatie de crime de razboi, de genocid, de xenofobie, de fascism sau de nazism.

N-a avut o mai mica importanta prezentarea Miscarii Legionare pe care inginerul Virgil Velescu a facut-o unei persoane, care a transmis-o generalului Robert Murphy, potrivit celor de la Revista Permanente.

 

 

 

 

 

 

 

 

In decursul unor ample cercetari, exponentii Miscarii Legionare, asumandu-si rolul de reprezentanti ai adevaratei Romanii, nu au fost niciodata in postura de arestati, ci doar de factori centrali in discutii edificatoare cu organele de ancheta ale Tribunalului de la Nürnberg.

Astfel, Comisia Instructorie a acestui Tribunal a exonerat de orice culpa Miscarea Legionara.

Faptul este cu atat mai relevant, cu cat restul organizatiilor nationaliste au fost condamnate pentru crime de razboi si contra umanitatii si, in special, pentru fascism si colaborationism.

Constituie o inimaginabila anomalie, masurile dictate impotriva Miscarii Legionare, nu numai de catre regimul comunist, dar si in perioada de dupa 1990, “ordonantele” confectionate de succesivele guverne ale tarii, care o identifica cu spiritul xenofob, agresivitatea programatica, antisemitismul rasial si excesele dreptei celei mai furibunde, astfel incat s-o tina permanent in afara cadrului legal si s-o acopere de un oprobriu definitiv.

Asadar, exonerata de orice culpa de Puterile din Apus, ale caror criterii politice nu pot fi contestate in cazul de fata, dar condamnata pentru totdeauna in spatiul intern, situatia Legiunii aminteste cazul profesorului George Alexianu, guvernatorul Transnistriei in timpul razboiului, care a fost  felicitat de Guvernul Sovietic pentru omenia si intelepciunea administrarii Transnistriei, dar a fost executat de Guvernul asa-zis roman, pentru pretinse abominabile crime de razboi.

Redactarea si publicarea de catre Mihai Fotin Enescu, a unor documente ale anchetei Tribunalului International de la Nürnberg privitoare la Miscarea Legionara, este inca un gest de asezare pe terenul adevarului a unor calomnii si aberatii pe care o parte din clasa politica autohtona le intretine iresponsabil.

 

 

De Mircea Nicolau, Text aparut in prefata brosurii “Pozitia politica a Miscarii Legionare in vederile Tribunalului International de la Nürnberg”.

Surse: http://www.nationalisti.ro/; /cultural.bzi.ro/adevaruri-istorice /  cultural.bzi.ro/ ; / cultural.bzi.ro/procesele

17/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: