R.Moldova, printre potențialele ținte ale Rusiei pentru o nouă invazie. „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?

Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse – Facebook

„Un agent al KGB-ului precum e Vladimir Putin știe să își ascundă sentimentele. Dar în 2013, după ce fostul președinte Barack Obama l-a caracterizat „copilul plictisit din fundul clasei”, Putin a reacționat nervos. Și pe bună dreptate: Copiii plictisiți din fundul clasei sunt rareori ambițioși. Putin, din prima zi a domniei sale de 21 de ani a avut planuri ambițioase, atât personale cât și pentru Federația Rusă”.

Așa își începe analiza intitulată „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?”, în publicația Politico, cercetătorul Leon Aron, expert în spațiul ex-sovietic, într-un articol reprodus de https://www.defenseromania.ro/.

Acesta amintește că una din principalele priorități pentru Putin, după ce a devenit președinte, a fost controlul asupra instituțiilor ce nu se mai aflau în sfera de dominație politică după prăbușirea URSS: industrii majore, justiție, mass-media etc.

Apoi și-a alimentat ambițiile geostrategice prin „incursiunile din Ucraina și Crimeea, alianța militară cu Siria și atacurile asupra democrațiilor occidentale”.

În opinia expertului, multe dintre elementele din 2014 care au dus la invazia Ucrainei se regăsesc și azi, iar administrația Biden ar trebui să dezvolte o strategie cu privire la Federația Rusă.

Deja vu „Crimeea 2014”

Leon Aron precizează că sunt cel puțin două motive pentru care Putin ar putea ordona acțiuni militare similare cu cele din 2014. În primul rând setea președintelui rus de glorie iar cel de-al doilea intenția de a avea un „mandat pe viață” într-o țară în care economia și veniturile stagnează de mai bine de un deceniu iar pandemia de Covid-19 a lăsat răni adânci.

Mai mult, arestarea opozantului Alexei Navalnîi a declanșat proteste în peste 100 de orașe ale Rusiei, pentru prima oară de la demonstrațiile împotriva lui Putin din 2011.

Astfel, în 2014, când situația economică a Rusiei era tot sumbră, Putin a folosit „întoarcerea” Crimeei pentru a contracara criza economică și pentru a își crește popularitatea. Acțiune care i-a reușit, legitimându-și astfel mandatul. 

Sursa citată arată că dacă în 2013 Vladimir Putin avea o popularitate în scădere de 65%, după anexarea ilegală a Crimeei aceasta a explodat la 81%. Iar dacă în 1999 la numirea în funcția de premier nu era foarte cunoscut, popularitatea sa a crescut vertiginos imediat după acțiunea militară din Cecenia.

Cel mai mare nivel a fost atins în septembrie 2008, după războiul din august 2008 împotriva Georgiei.

Atunci Vladimir Putin avea o popularitate de 88%! 

Georgia, Republica Moldova și Ucraina, potențiale ținte ale lui Putin pentru un „război scurt și victorios”

„Putin ar putea recurge la ceea ce a făcut foarte bine în trecut: războaie scurte și victorioase”, scrie Politico.

„În cazul în care Putin vrea să poarte un nou război scurt și victorios nu duce lipsă de potențiale ținte. Există cel puțin cinci state care ar putea fi victimele unor acțiuni militare. Trei dintre ele – Georgia, Republica Moldova și Ucraina – sunt state pe teritoriul cărora există conflicte înghețate ce pot fi foarte ușor reactivate de către trupele rusești sau de către separatiștii susținuți de Moscova”, precizează expertul Leon Aron în analiza sa.

El spune că alte state ce ar putea fi potențiale ținte ale Moscovei sunt Belarusul și Kazahstanul, ultimul cu cei mai mulți etnici ruși după Ucraina.

Totuși, semnalează Politico, niciuna din aceste țări nu ar putea să-i potolească ambițiile mari ale lui Putin atunci când vine vorba despre geostrategie.

O astfel de ambiție e reprezentată de statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania, toate însă membre NATO.

„Deși Putin s-a lăudat să ajungă la Riga și Tallinn în două zile, o Reconquista imperială rusă este puțin probabilă. Rușii nu vor veni cu tancurile.

În schimb, Moscova ar putea desfășura o operațiune „hibridă”, pe modelul Crimeea, acțiune condusă de către forțele ruse, mai exact forțele speciale și unitățile de parașutiști de elită din cadrul Districtul Militar Vest al Federației Ruse”, precizează expertul în analiza sa. 

Politico îl citează pe generalul John Nicholson, fost comandant al trupelor SUA și NATO din Afganistan, care a estimat că NATO poate mobiliza în aproximativ 90 de zile o forță militară care să o depășească pe cea a Federației Ruse în zona Baltică.

„În schimb, au trecut doar trei săptămâni de la invazia Crimeei, până la așa-zisul referendum și anexarea oficială a Peninsulei la Federația Rusă”, mai precizează sursa citată.

NUMĂRUL UNIONIȘTILOR DIN R.MOLDOVA ESTE ÎN CONTINUĂ CREȘTERE

Conform sondajului realizat de institutul „Date Inteligente” (IData), mai mulți cetățeni din R. Moldova sunt în favoarea Unirii cu România, decât pentru Partidul Socialist condus de acesta.

Numărul cetățenilor Republicii Moldova care vor unirea cu România este în creștere evidentă. Astfel, potrivit unui studiu socio-politic prezentat de compania IData, dacă duminica viitoare ar avea loc referendum cu privire la reunire, peste 37% dintre cetățeni ar vota „pentru”.

La întrebarea ce partid ați vota dacă duminică ar avea loc alegeri anticipate, doar 32% au numit Partidul condus de Igor Nicolaevici Dodon.

Amintim că Dodon a promis de mai multe ori că va „interzice unionismul” în R. Moldova, numai că, că după 4 ani de mandat al slugii moscovite, numărul unioniștilor este în creștere, iar cel al susținătorilor socialiștilor în scădere.
 

Publicarea la București în 1964 a ”Însemnărilor lui Karl Marx despre români”- un semnal clar că începuse „desprinderea de frații noștri de la răsărit” !

MOTTO:

“Istoria se repetă prin ea insăși – întâi ca tragedie, a doua oară ca farsă” (Karl Marx)

Cât de „răi” puteau fi romanii în aprecierea lui Karl Marx!

In 1964, când insemnarile inedite  Karl Marx despre români apareau intr-un volum editat de Academia Română si coordonat de Acad.Andrei Oțetea , librăriile  erau ticsite de opere marxist – leniniste, de literatura sovietică și treptat de câte o noutate românească, sau de peste cortina de fier.

Nimeni  nu a dat vreo atenție volumului maroniu cu o bandă aurie  pe care scria: K. MARX – INSEMNARI DESPRE ROMANI. 

Atât eram de îndopați de marxism încât nu mai vroiam sa auzim nimic de Marx!  Ce insemnari putea sa faca… Marx despre români, stiind ca a trăit așa de departe de ei si a murit in 1883! 

Volumele au stat mult si bine pe raftul unor librarii  pina într-o zi, cand ,ba aici,ba acolo cate un strain,  venit anume la Bucuresti pentru…cartea lui Marx,  spunea librarului… că vrea toate volumele. 

Surprins  librarul,  prins de o anumita curiozitate , a zis “afara de doua-trei , care deja sunt reținute”. Strainii nu comentau, au platit, le-au luat si dispareau cu câte o masina.

Pentru prima data, librarii au deschis volumul si au inceput sa citeasca . Repede au realizat ca era un alt fel de Marx , despre care românii nu mai auziseră sau citiseră până atunci.

Apariția în 1964 la Bucuresti a volumului K. MARX –INSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI si apoi in librariile din România, a fost inca un semn ca incepuse, de sus, „desprinderea de fratii nostri de la rasarit” de “eliberatorii poporului roman”.

 Prin  tiparirea Manuscriselor inedite ale lui Karl Marx despre români, care se aflau in Arhiva  Institutului International de Istorie Sociala din Amsterdam, romanilor li se oferea o alta față de istorie româneasca care le fusese interzisă din 1944.

Pentru inceput  sa reținem  câteva rinduri despe Karl Marx: fiul unor evrei care s-au convertit la luteranism (ceva mai ciudat , nu poate fi…)  studiile sale universitare fiind de drept, istorie, filosofie (teza cu care si-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci,… nu ruși!) despre ostilitatea si critica sa la adresa religiilor , care i-au inchis  porțile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de el și până la părăsirea Germaniei. Și despre expulzarea din Franța (in 1845, tot din cauza ideilor sale) urmată de expulzarea din Belgia (în 1848, după publicarea Manifestului Comunist !) si chiar despre viata lui din Anglia… 

 Cititorul se va convinge singur ca una a fost marxismul cu care au fost indoctrinati românii de catre dictatura stalinista si …oarecum altul a fost Karl Marx, pe care l-a interesat sincer Europa de Est și soarta ori viitorul românilor din Principate care-și cautau Calea Unirii.

Cum au ajuns manuscrisele lui Marx in Romania? S-a intâmplat ca un profesor universitar din Polonia, istoricul Stanislas Schwann , sa studieze Arhiva Marx – Engels din Amsterdam si sa dea peste patru manuscrise inedite, autografe, ale lui Karl Marx despre români .

 Plin de bunavointa, a semnalat existenta lor Academiei Republicii Populare Romane (a se observa ca republica era română, nu Romania).

Pe linga intimplare si bunavointa profesorului, s-a mai nimerit, din fericire, ca la Bucuresti cei ce au citit scrisoarea istoricului polonez sa fie români si sa se apuce de treabă. O treaba foarte grea.

 Toti, dar absolut toti, care au avut in mână manuscrisele lui Karl Marx s-au simtit total dezarmati de iligibilitatea lor. (Se stie ca printre putinii care au putut sa le citeasca au fost si cele trei fete ale sale Laura, Eleonor si Jenny, care le retranscriau pentru a le trimite editurilor).

Pe scurt, Karl Marx in goana neintrerupta a lecturilor si a ideilor ce le avea , nu acorda nicio atenție notitelor si conspectelor sale.

In aceiasi fraza puteau fi intilnite, de-a valma, cuvinte germane, frantuzesti si englezesti, care-i veneau primele prin minte!! Mai mult, intr-un cuvint erau si litere latine si gotice.

Apoi prescurtarile… Dar trecând, cu multa truda peste acestea, cele patru manuscrise autografe au fost descifrate corect si folosite ca dovezi nu impotriva “fratilor nostri de la rasarit”, ci in folosul adevarului istoric ,  in momentul când … conducerea superioara „de partid si de stat”,(de fapt Ceaușescu) a acceptat totusi consideratiile reale ca rușii doar si-au schimbat blana țaristă cu cea marxistă, dar relele naravuri de cotropitori si jefuitori, nu.
Este de precizat ca manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii “Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes” a lui Elias Regnault , care a aparut la Paris in 1855.

Autorul Istoriei politice si sociale ale Principatelor Dunarene, acest valoros publicist si istoric al secolului XIX-lea, a mai scris o apreciata istorie despre Napoleon, dar si studii despre Franta, Anglia si Irlanda.

 Din 1848 a inceput sa strânga in premiera material istoric inedit despre Principatele Romane scrise de diferiti publicisti francezi, dar folosind si lucrarile lui Nicolae Balcescu, Eliade Radulescu, Ion Ghica , Aurel Papiu Ilarian, scotind un volum istoric de peste cinci sute de pagini in 1855, pe care l-a pus la dispozitia francezilor dar si a romanilor francofili.

 Ca om de stiință ,Elias Regnault a fost un sustinator ardent al formarii unui stat unitar român in paginile publicatiei sale pariziene “L’Avenir national” .

A fost un prieten sincer al poporului român.

Iata acum ce a extras si cum a comentat Marx istoria romanilor. Precizare: Toate citatele cu litere groase, care urmeaza de acum in text, sunt din K.Marx “Insemnari despre romani” (Manuscrise inedite – publicate de Acad. Prof A. Otetea si Prof. S. Schwanin) aparut in Editura Academiei  Române în anul 1964.

Manuscrisul inregistrat cu B 85 este cel mai amplu si incepe cu uciderea lui Grigore Ghica de catre turci “si-i trimite capul imbalsamat la Constantinopol: acolo e infipt intr-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru ca a protestat impotriva cedarii Bucovinei in favoarea Austriei“ Daca pina la aceasta data, doar turcii si habsburgii dominau principatele romanesti, odata cu ocuparea Crimeei de catre Ecaterina a Rusilor, in 1787, vecinatatea rusa devine un nou pericol pentru Principate.

Iar dupa Pacea de la Sistov din 1781 Karl Marx noteaza: “Abia au plecat austriecii din Tara Românească și rușii sub Suvorov au intrat. Țara este data prada focului si jafului de catre acesta”. Dupa zece ani „Rusia obtine un „hatiserif” de la sultan prin care se poate amesteca in treburile principatelor iar „amestecul” lor vine intotdeauna cu armata multa si jefuitoare”.

Cind pe firmamentul istoriei apare Napoleon si se imprieteneste cu Alexandru, tarul Rusiei, acesta se grabeste sa-i ceara … anexarea principatelor.Deci luminatul “Napoleon isi da consimtamintul la anexarea celor doua principate” consemneaza Karl Marx. Spre norocul romanilor, prietenia celor doi nu a durat mult (“Spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti” si a inceput razboiul intre ei. Daca incepea cu citeva luni mai devreme, Basarabia nu ar mai fi fost cedata rusilor de catre turci.”

Apoi Marx noteaza in continuare: “Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i apartinea, pentru ca Poarta otomana n-a fost niciodata suverana asupra tarilor romane .Ca sa nu mai vorbim de Rusia, care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i apartinea, dar o asemnea Rusie nu a existat niciodata si nu va exista vreodata !! Țineți minte cititori!!

Dupa victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvintul hotaritor in Congresul de la Viena , la care Karl Marx adauga: ”…rusii s-au aratat asa cum sunt: jaful si ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile” si mai departe … “Taranul roman care suferise cel mai mult de pe urma ocupatiei n-avea pentru muscal (moscovit) decit cuvinte de ura”

Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cit de sensibil a fost filosoful  Karl Marx la suferintele taranilor romani atit de napastuiti de boierii lor, dar si cit de jefuiti au fost de rusi. Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda: “Vladimirescu era patriot roman . Pentru el, Rusul si fanariotii sunt dusmanii .Tudor respinge alianta rusa .…” Apoi in detaliu scrie despre tradarea si uciderea eroului nostru pe care o califica .”Asasinat marsav!” Totusi ceva se schimba dupa 1821 in Principatele Romane, turcii accepta din nou numirea de domni paminteni, care… “au pus la locul de cinste limba romaneasca dispretuita de retorii Fanarului”. Si turcii se saturasera de fanariotii lor!!

Karl Marx scrie pe larg despre ocupatia rusa din timpul razboiului ruso-turc din 1828 – 1829, cind 150.000 de rusi au gasit de cuviinta sa invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia: “Au avut loc excese groaznice. Contributii de tot felul in produse, furaje, vite, corvezi, hotii, omoruri, etc. Barbati si femei au fost inhamati la care cu vizitii cazaci care nu-si crutau nici bita, nici virful lancii lor. Peste 30.000 de romani fura smulsi de la munca cimpului pentru a servi ca animale de munca”

Ocupatia asta de jaf si haos a tinut pina in 1835, inca sase ani dupa terminarea razboiului si a Pacii de la Adrianopol in care rusii, ca invingatori, au dispus cum au dorit de Principatele Romane.

S-a mers atit de departe incit: “Orloff, in numele tzarului, propune sultanului sa cumpere cele doua provincii, oferindu-i 36.000.000 fr. Din care reiese ca sub dominatia “curtii otomane” si-a “curtii protectoare”, principatele ajunsesera marfa de târg reține K.Marx

Intre 1829 si 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al Principatelor Romane care isi pierdusera orice urma de libertate si independenta, pentru ca guvernatorul rus , prin forta si dictat a inlaturat, prin alungare, inchisoare sau moarte pe toti romanii care protestau impotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus in 1831.
Marx exemplifica cum I. Vacarescu a protestat impotriva puterilor nelimitate ale lui Kiselev si a fost dat pe mina judecatorilor militari rusi care l-au surghiunit din Bucuresti ca si pe alti patru boieri romani care au protestat si care , toti murira “din intimplare”  In aceiași saptamâna (vezi pag.119). Kiselev a adus niste modificari Regulamentului Organic care puneau sub control si supunere totala Principatele, direct“curții protectoare” de la Petersburg. (Sinteza  unei prezentari de Acad.Andrei Oțetea) – D.D. RUJAN, https://ioncoja.ro/karl-marx-despre-romanii-de-noi/.

P.S.

Apariția cărții lui Marx despre români în 1964, a fost unul dintre primele semne că în România se produce o schimbare, o cotitură spre normalizarea situației. Normalizare care nu putea să însemne decât un singur lucru: românizarea vieții publice!

Se va repeta curând acel moment?

Azi, viața în România și-a pierdut caracterul românesc într-o proporție mult mai mare ca în anii cominternismului biruitor: 1944-1964. Se vede că urmașii cominterniștilor din acei ani au tras concluziile ce se impuneau și și-au luat măsurile ca să nu se mai repete re-nașterea românească de după 1964! Din perioada 1964-89!…

Desigur, ne va fi mult mai greu să ne revenim din dezastrul generalizat produs după 1990. Totul e să nu ne pierdem speranța și simțul datoriei!

Vorba lui Ioan Gavrilă Ogoranu: Speranța moare ultima. Iar când speranța moare, ne rămâne datoria, conștiința datoriei de a nu ceda. Moment în care grația Domnului nu te va abandona! Te ajută numai dacă ești în arenă, ești prins în încleștarea luptei! Altmintei, cum să ne ajute?!

Poți să stai în tribună și să câștigi de acolo?!…

Prof.univ.dr. Ion Coja