CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SOARTA UNOR PATRIOȚI BASARABENI TURNAȚI LA KGB DE SECURITATEA CEAUȘISTĂ PENTRU VINA CĂ IUBEAU ROMÂNIA

DOCUMENT cutremurător: În ‘69, Securitatea ceaușistă i-a turnat la KGB, direct lui Andropov, pe mai mulți patrioți basarabeni, care aveau să facă ani grei de pușcărie. Singura lor vină a fost că au iubit România prea mult și că au recunoscut asta în Ambasada RSR de la Moscova

DOCUMENT cutremurător: În69, Securitatea ceaușistă i-a turnat la KGB, direct lui Andropov, pe mai mulți patrioți basarabeni, care aveau să facă ani grei de pușcărie. Singura lor vină a fost că au iubit România prea mult și că au recunoscut asta în Ambasada RSR de la Moscova.

Moscova, 1969. Mai mulți patrioți basarabeni – printre care Mircea Druc, Alexandru Șoltuianu Gheorghe GhimpuValeriu Graur și Alexandru Usatiuc-Bulgăr  – își iau inima în dinți, mânați de dorul de casă, și se prezintă în câteva rânduri la Ambasada României de la Moscova, unde chiar îndrăznesc să se simtă ca acasă, vorbesc de rău URSS și, unii dintre ei, solicită ajutorul Ambasadei pentru a putea ajunge în România, consemnează publicația online https://podul.ro.

În cadrul discuțiilor, cu toții își exprimă speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Basarabia va reveni unde îi e locul: între granițele firești ale României. 

Ce credeți că face Ambasada României comuniste de la Moscova, după aceste vizite ale fraților din stânga Prutului? 

Informează degrabă nu numai Ministerul de Externe al României (pe-atunci RSR), ci și Ministerul de Externe al URSS. 

Mai mult! Ministerul de Externe al României informează imediat Securitatea ceaușistă, iar șeful acestei instituții genocidare – pe atunci Ion Stănescu – dă în trap și-l informează personal, în scris, chiar pe șeful KGB, Iuri Vladimirovici Andropov!

Așa cum veți remarca, tonul delațiunii este de o obediență scabroasă, Stănescu atrăgând atenția KGB cu privire la pericolul elementelor naționaliste din Basarabia care au avut curajul să vorbească de funie în casa spânzuratului. 

Ion_Stănescu

De notat că Ion Stănescu (pe numele său adevărat Ion Silaghi / foto sus: sursa Wikipedia) a fost general comunist, îndeplinind funcțiile de membru al CC al PCR (1965-1979 și 1982-1989), ministru de Interne și președinte al Consiliului Securității Statului al RSR (1968-1972), ministru de Interne (1972-1973), ministru al Turismului (1984-1989), ocupând și alte funcții cu rang de ministru.

După 1990 nu l-a deranjat nimeni, a fost vicepreședinte al Partidului Socialist al Muncii și a sucombat liniștit, după o viață îndelungată și îmbelșugată, în 2010, în viloiul său de la Periș. 

Copia scrisorii trimisă de Ion Stănescu şefului KGB Iuri Andropov, în care relatează încercarea basarabeanului Usatiuc de a primi audienţă la Ceauşescu. Foto: https://mariusmioc.wordpress.com.

”Vă aduc la cunoștință aceste fapte, în conformitate cu acordul dintre organele de securitate ale statelor noastre, care prevede sesizarea reciprocă despre acțiunile ce pot prejudicia relațiile de bună vecinătate ale țărilor noastre”, punctează Ion Stănescu în delațiunea către Andropov. Da, asta era România acelor ani – un satelit al URSS. 

Urmarea acestui gest ”frățesc”?

KGB-ul i-a arestat cu brutalitate pe patrioții basarabeni care au fondat Frontul Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei. Printre aceștia s-au numărat Alexandru ȘoltoianuGheorghe GhimpuValeriu Graur și Alexandru Usatiuc-Bulgăr, care aveau să facă ani îndelungați de pușcărie politică pentru ”propagandă și agitație antisovietică, clevetirea puterii sovietice”.

Jurnalistul basarabean Gheorghe Mărzencu (stabilit în Germania) dezvăluie acest episod sinistru pe contul de Facebook al domniei sale, unde prezintă și raportul trimis de Ion Stănescu lui Andropov. În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă în integralitate relatarea domnului Gheorghe Mărzencu: 

Vizitele de la Ambasadă 

”Un document care spune totul despre cum Securitatea română ceaușistă percepea patriotismul românesc din Basarabia

Mă refer la un document istoric, la denunțul șefului Securității României, Ion Stănescu, adresat președintelui KGB al URSS, Andropov, cu privire la vizitele lui Mircea Druc, Alexandru Șoltuianu etc. la Ambasada României din Moscova, anul 1969.

În urma acestei pâre, patrioții basarabeni care au fondat Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost arestați. Dintre ei, Alexandru Șoltoianu, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur, Alexandru Usatiuc-Bulgăr au făcut pușcărie lungă pentru ‹propagandă și agitație antisovietică, clevetirea puterii sovietice›.

Patrioții basarabeni se prezentau la ambasada României la Moscova, crezând că vin ca acasă. Se plângeau de ‹raiul sovietic› și cereau de la București mai multă atenție pentru basarabeni, care să se încheie cu cererea de retrocedare a pământurilor pierdute în 1940.

Lanțul turnătoriilor 

Reacția României a fost cea mai neașteptată – i-au denunțat la KGB-ul sovietic, după care a început perioada de arestări și condamnări ale celor care s-au plâns la ambasadă.

După cum ne arată documentul, Ambasada de la Moscova informa mereu Ministerul de Externe de la București, iar acesta, la rândul său, transmitea totul la Securitatea Română. Temuta Securitate ceaușistă însă a hotărît să aducă la cunoștința KGB-ului despre dorul basarabenilor de țara lor, România, și despre acțiunile disperate ale tinerilor patrioți pentru a-și vedea Țara reunită. 

Documentul atașat este din dosarul penal instrumentat lui Alexandru Șoltoianu, de la care l-am primit personal, acum 10 ani. 

(O scurtă paranteză: după ispășirea pedepsei de 7 ani în penitenciar, patriotul a fost plasat în surghiun, în localitatea Ciyli, reg. Kyzyl-Orda, Kazahstan, unde s-a făcut prieten cu unchiul meu, Vasile Țârdea, deportat încolo din Tătărăști, la vârsta de 12 ani, la 13 iunie 1941, și a rămas pe pământul acela pentru totdeauna. În scurt timp după Chișinău, dl Șoltoianu, revenit la Moscova unde locuise practic tot timpul, a căzut bolnav la pat și am pierdut legătura cu el. La apelurile mele repetate, astăzi, la telefonul din Chișinău al feciorului său, Ovidiu, dar și la cel al fratelui său, Dionisie, nu mi-a răspuns nimeni).

273962030_1189118341619472_5262237947919022473_n

Denunțul 

Transcriu aici denunțul oficial al Securității României către KGB al URSS. Documentul constituie extrasul tradus din dosarul penal nr. 6651 de inculpare a lui Șoltoianu Alexandru Alexeevici, în delictele prevăzute de art. 67 pct 1 și 69 Cod Penal al RSS Moldovenești.

Deschis: 10 decembrie 1971

Finalizat: 12 iulie 1972.

Volumul 2, pag. 338.

De fapt, textul este o reproducerea inversă în română, de pe originalul traducerii rusești, efectuată de un traducător basarabean din KGB, și confirmată de cancelarista Elkina, din aceeași instituție, la 14 ianuarie 1972.

Nu știu de ce, zilele curente, îmi tot aduceam aminte de acest document…

Iată textul denunțului (structurat ușor):

„Strict SECRET

Exemplarul nr 1

Nr. 14/7054, 

din 05.02.1969

Moscova

Președintelui KGB pe lângă Consiliul Miniștrilor al URSS

Tovarășului Andropov Iu. Vl.

Stimate tovarășe Andropov!

Vă aducem la cunoștință că Ambasada R.S. Română la Moscova a informat de mai multe ori Ministerul Afacerilor Externe al R.S. România despre unii cetățeni sovietici, care, cu prilejul vizitelor la ambasada noastră, au avut manifestări și exprimări, pe care le considerăm necesar să Vi le aducem la cunoștință.

Dintre aceste persoane, îi menționăm pe cetățeanul COLESNIKOV I.A., care s-a prezentat redactor al revistei ‹Economia țițeiului› (în rusă, probabil ‹Экономика нефти›), Mircea DRUC, care a declarat că face aspirantura la Universitatea din Moscova, și Sașa ȘOLTOIAN, care a susținut că e colaborator al Secției (Relații?) Externe pe lângă Comitetul de Radio și TV din Moscova.

Cetățenii menționați mai sus s-au exprimat în mod tendențios și dușmănos despre politica internă și externă a URSS, iar ultimii doi solicitau cu insistență sprijinul pentru ieșirea lor nelegală în afara frontierei URSS. 

În cadrul discuțiilor cu diplomații români, în același mod s-a exprimat și ALEXEENCO Serghei Sergheevici, care a mai afirmat că și-ar face serviciul în forțele armate ale URSS, prezentând ca dovadă certificatul gradului de căpitan. 

În exprimările sale dușmănoase față de URSS, Alexeenco solicită ambasadei noastre să-i acorde sprijinul pentru transmiterea unei scrisori personale ambasadei Republicii Populare Chineze la Moscova 

Din conținutul informării prezentate de Ambasada Republicii Socialiste România la Moscova, reiese că diplomații români au reacționat adecvat față de cetățenii sovietici nominalizați, iar Ambasada RS Română la Moscova a informat corespunzător Ministerul de Externe al URSS, exprimând rugămintea ca (despre toate acestea) să fie informate instituțiile abilitate.

La rândul meu, Vă aduc la cunoștință aceste fapte, în conformitate cu acordul dintre organele de securitate ale statelor noastre, care prevede sesizarea reciprocă despre acțiunile ce pot prejudicia relațiile de bună vecinătate ale țărilor noastre.

Președintele Consiliului Securității Statului Republicii Socialiste România, 

Ion Stănescu”.

După revoluţia din 1989, Ion Stănescu a fost prezentat în unele mijloace de informare ca un mare patriot, fondator al „unităţii anti-KGB” din cadrul securităţii. După 1989 a fost vicepreşedinte al Partidului Socialist al Muncii şi al Partidului Acţiunea Socialistă. 

Împreună cu generalul Neagu Cosma a publicat la editura Paco cartea „Adevăruri” demontate în care face o istorie a securităţii, în care recunoaşte unele abuzuri ale securităţii, dar le atribuie perioadei de început a acestei instituţii „cînd Securitatea nu era românească şi nu servea interesele României, ci ale ocupantului sovietic”.

Într-un interviu (linc) povesteşte cum în 1968 era gata să-i primească pe ruşi cu foc de armă şi cum a cuminţit agenţii KGB din structurile statului. Mai povesteşte că în Cehoslovacia, în 1968, înaintea intervenţiei militare sovietice, „au apărut brusc “turiştii” sovietici care au ocupat apoi instituţiile, cînd s-a dat semnalul, ca şi la noi, în ’89”. O chestie pe care cehii nici acum n-au aflat-o, scrie https://mariusmioc.wordpress.com.

În zilele imediat următoare sînt arestaţi Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu.

Ei sînt anchetaţi în beciurile KGB-ului din Chişinău aproape doi ani de zile.

Procesul va avea loc la 13 iunie 1972.

Alexandru Usatiuc-Bulgăre e condamnat la 7 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia;

Gheorghe Ghimpu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever;

Valeriu Graur – la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever;

Alexandru Şoltoianu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia.

Aceeaşi acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă şi agitaţie antisovietică cu scopul de subminare şi slăbire a puterii sovietice”.

Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm din munţii Ural, iar Ghimpu, Graur şi Şoltoianu sînt întemniţaţi în lagărele din Mordovia, în vecinătatea Polului Nord.

Nu aveau dreptul la corespondenţă, nu aveau dreptul să primească colete, umblau mereu flămînzi, lagărele erau neîncălzite, mulţi dintre deţinuţi decedînd din cauza frigului.

„Aşteptam cu groază sosirea iernii”, avea să povestească Gheorghe Ghimpu.

Cînd vor ieşi din lagăr, Valeriu Graur va reuşi să obţină aprobare pentru a pleca în România, patria tovarăşului Ion Stănescu … ca să se mai încălzească, iar ceilalţi trei vor reveni în Basarabia.

La sfîrşitul anilor ’80 aceştia se încadrează cu trup şi suflet în Mişcarea de Eliberare Naţională, situîndu-se în primele ei rînduri.

Gheorghe Ghimpu va deveni deputat în Parlamentul R. Moldova. Va fi unul dintre puţinii parlamentari care aveau biografie. Este cel căruia i s-a încredinţat să arboreze, la 27 aprilie 1990, primul drapel tricolor pe sediul Parlamentului. Ulterior va fi ales preşedinte al Partidului Naţional Român.

Alexandru Usatiuc-Bulgăre e învestit preşedinte al Asociaţiei Victimelor Regimului Totalitar-Comunist şi a Veteranilor Armatei Române.

Dar călăii lor nu-i vor ierta nici acum.

Ion Stănescu, acest Ieremia Golia al Neamului Românesc, după decembrie 1989 revine în marea politică: va fi secretar al Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeţ.

În loc să-şi ceară scuze de la victimele sale, „tovarăşul” declara în interviurile acordate generos publicaţiei „Ţara”, organ al PPCD, că cei patru au fost nişte „provocatori”, iar dînsul nu a făcut decît să-şi apere ţara.

Un alt „tovarăş”, Răduică, general al securităţii române, unul dintre coautorii pîrei către cel care s-a dovedit a fi şi stăpînul securităţii româneşti Iuri Andropov, avea şi el să-i batjocorească pe cei patru martiri basarabeni, învinuindu-i că ar fi fost îndemnaţi de KGB să-i scrie lui Ceauşescu.

15/02/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Remember 21 decembrie 1989: 32 de ani de la ziua în care regimul comunist din țara noastră s-a prăbușit

21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti  - Stirileprotv.ro

Pe 21 decembrie  se împlinesc 32 de ani de la evenimentele de la București care au dus, în final, la căderea regimului Ceaușescu.

Pe 21 decembrie, dimineața, Nicolae Ceaușescu ia decizia finală de a se organiza un miting în Piața Palatului (Piața Revoluției de azi) pentru a obține sprijinul popular pentru deciziile sale din zilele anterioare și a denunța, exact cum a făcut și în 1968, o invazie asupra României.

Mai mult, Ceaușescu urma să anunțe și o mărirea salariului minim, dar și creșterea alocației pentru copii, a pensiilor dar și ajutorul social.

Mitingul a început cu discursul reprezentanților muncitorilor, apoi primarul Bucureștilor, Barbu Petrescu, i-a dat cuvântul lui Nicolae Ceaușescu.

De remarcat este faptul că în intervalul de la startul mitingului și până la cel în care a vorbit Nicolae Ceaușescu, (între 12:00 și 12:30), nu s-a înregistrat niciun incident.

După doar 1 minut și 15 secunde de discurs al conducătorului României, apare celebrul vuiet de panică al mulțimii. Reacțiile celor din jurul lui Ceaușescu au fost surprinse de Jurnalul Național, în articolul „Cronologia eșecului”, din 19 aprilie 2004.

Din spate, vine un bărbat care-i șoptește lui Ceaușescu: „Vin în sediu” ( manifestanții care fugeau – n.n.), iar altcineva zice: „A dat unul cu ceva!„. O altă interpretare a vorbelor care se aud este „Trage cineva”. Urmează câteva minute de panică, în care cuplul prezidențial face apel către mulțime să se liniștească. „Stați liniștiți la locurile voastre”, celebrul îndemn al Elenei Ceaușescu.

La aproximativ opt minute de la începutul discursului său, întrerupt pentru câteva minute, Ceaușescu face referire și la evenimentele de la Timișoara. Spune fostul președinte: „În ceea ce privește evenimentele de la Timișoara, apare tot mai clar că este o acțiune conjugată de cercuri care vor să distrugă integritatea și suveranitatea României, să oprească construcția socialismului, să pună sub stăpânire străină, poporul nostru.

De aceea, trebuie să apărăm cu toate forțele, integritatea și independența României”. Apoi, face referințe clare la URSS, aducând în discuție manifestarea din 1968, ocazionată de invazia Cehoslovaciei de către sovietici și aliații lor.  Ceaușescu spune că „acționează diferite forțe care vor să împartă din nou România”.

Mai mult, Ceaușescu citează din cântecul „Deșteaptă-te române”, cel ce va deveni noul imn național peste câteva zile: „Murim mai bine-n luptă/Cu glorie deplină/Decât să fim sclavi iarăși/Pe vechiul nost pământ”. Acesta atacă din nou pe cei pe care-i consideră a se afla în spatele acțiunilor de la Timișoara: „Unii vor să reintroducem șomajul, să scadă nivelul de trai al populației și să dezmembreze România”. Apoi subliniază „și aici”, că „vom face totul” pentru „apărarea suveranității și integrității țării”.

Ceaușescu încheia discursul cu următorul îndemn: „Să se constituie grupe de apărare a bunurilor întregului popor,a orașelor, a socialismului, a independenței și suveranității țării,bazate pe grupe patriotice, dar cuprinzând pe cei mai buni activiști de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile”.

Mitingul se sfârșește la 12:51.Revoltă spontană a poporului sau….?

 După aceasta, teoria lansată după 1989 și proliferată în mass-media,dar și mai grav, în manuale de istorie, este că poporul nemulțumit s-a dus în Piața Universității, unde a încercat să blocheze bulevardul.

Această teorie este falsă și ușor de demontat. În primul rând, după cum notează istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat din România”, oamenii adunați la mitingul din 21 decembrie, erau aceiași cu oamenii care fuseseră strânși în același loc, cu o lună înainte, pentru a aplauda finalul celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. În noiembrie 1989, nu numai că nu s-a produs nicio revoltă, dar Ceaușescu a coborât între oameni pentru o „baie de mulțime”.

 „Este interesant că aceste culoare și zone de protecție, deși atunci apucaseră să fie bine organizate, „căzuseră”, fuseseră dezorganizate și cu ocazia Congresului.

După terminarea lucrărilor Congresului al XIV-lea, Nicolae Ceaușescu a ieșit în Piața Palatului pentru o „baie de mulțime” și a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta mulțimea.

Colonelul Nae arată că Direcția V a scăpat de sub control situația, Ceaușescu fiind înghesuit, strivit, busculat de entuziasmul mulțimii și numeroși participanți au ajuns în contact direct, fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor de gardă însemna „atentat reușit”.

Scena a făcut înconjurul lumii,deoarece principalele canale de televiziune americane o transmiteau în direct. 

Academicianul Dinu C. Giurescu, aflat atunci în Statele Unite, a relatat istoricului Marian Oprea că „pe televiziunile americane vedeam cum, din oră în oră, se întrerupea emisia și se transmiteau secvențe de la mitingul de final al Congresului al XIV-lea”.

Dar și mai interesant este că mulțimea din Piața Palatului din ziua încheierii Congresului al XIV-lea al PCR era aceeași cu mulțimea adusă la miting în 21 decembrie. Oamenii erau aceiași, sectoarele repartizate întreprinderilor, aceleași. La 24 noiembrie, cu numai o lună în urmă, oamenii îl aclamaseră pe Ceaușescu de aproape, dăduseră mâna cu el, i-au vorbit. 

Nimeni din zecile de mii de oameni strânși acolo, după aceleași proceduri, de către Comitetul Municipal al partidului nu a strigat vreo lozincă anticeaușistă” (Istoria loviturilor de stat din România, vol.4, pagina 212).

 Că protestele ulterioare nu au fost o „manifestare spontană a poporului nemulțumit”, o arată chiar și imaginile filmate cu discursul lui Ceaușescu.

Dacă la început vedem o apatie generală (aici), cu lozinci sacadate la care incită activiștii din primele rânduri, după spargerea mitingului se observă un entuziasm masiv pentru măsurile sociale anunțate de Nicolae Ceaușescu.

Scandările sacadate, controlate, sunt înlocuite cu urale de bucurie (aici), cu fluturări entuziaste de steaguri, fapt care-l încurajează pe Nicolae Ceaușescu, liderul comunist înflăcărându-se vizibil pe parcurs ce vorbea. 

Protestele au început în Piața Romană

 Primul grup protestatar s-a format în jurul orei 13:00, lângă Piața Romană, aproape de fostul restaurant Grădinița: „Grupul era format din copii. Vreo 50.Erau copii ai străzii și tineri până în 17 ani”, afirma apoi, Sergiu Nicolaescu despre ce a găsit acolo. Ulterior, a adăugat el, grupului s-au alăturat oameni maturi.

 În Piața Universității, grupul protestatar, format din maxim câteva sute de persoane, s-a format în intervalul 13:00 – 16:00 (MApN afirma că sunt 300!). 

Celebrele imagini filmate de la Intercontinental, în care vedem o mulțime înconjurată de forțele de ordine arată și ora: 15:57.

Analizând la rece, putem observa în comportamentul mulțimii strânse în Piață, comportamente pe care le-am putut observa și recent, în timpul euromaidanului, dar și în România, la anumite manifestații: blocarea carosabilului, așezarea pe jos în fața scutierilor, oferirea de flori forțelor de ordine, gesturi care nu mai fuseseră făcute public în România, ținând cont că ultimele manifestații spontane avuseseră loc în București cu peste 40 de ani în urmă.

De altfel, o manifestație spontană a avut loc la Brașov, în 1987, iar comportamentul muncitorilor revoltați a fost diferit: exasperați de atitudinea conducerii întreprinderilor, aceștia pleacă spre sediul puterii locale, Comitetul Central și ia cu asalt clădirea.

Este greu de crezut că mulțimea furioasă a plecat din Piața Palatului, și conform teoriei oficiale, știind și de măcelul de la Timișoara, ia flori pentru scutieri, nu înainte de a se așeza pe șosea.

 Cine erau tinerii agitatori? 

„Problema acestor secvențe era aceeași ca la Timișoara: populația nu se asocia manifestației, nu se revolta, nu avea curajul să treacă trotuarul și să blocheze bulevardul. Cea mai mare parte a participanților – oricum un număr mic – a stat pe trotuare privindu-i pe tinerii agitatori. 

La fel ca la Timișoara, lipsa de acțiune a oamenilorobișnuiți, neimplicarea într-o revoltă populară care să preseze autoritățile, să forțeze schimbarea lui Ceaușescu, a făcut ca nucleul agitat de tineri entuziaști, dar și de indivizi suspecți

21/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor secrete maghiare, pentru răsturnarea regimului Ceaușescu

Ultimele zile ale dictatorului, văzute din biroul său / Mărturiile  secretarului personal şi ale şefului de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu

Foto: Nicolae Ceaușescu

Ofiter rus de informații : ”Rezidentul Direcţiei Principale a KGB a lucrat cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu”.


Pentru prima dată, o operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor de informatii maghiare au lucrat impreuna pentru răsturnarea dictatorului român, Nicolae Ceausescu, ne spune un participant direct la conspirație din serviciile speciale ruse.Alexandr Kondrashov-„Argumentele saptamanii”- https://argumenti.ru/espionage/ № 6 (247) DIN 17 februarie 2011.


Presa rusă a publicat în urmă cu ceva timp mărturiile unui ofiţer al serviciilor de spionaj ruse care a participat la operaţiunea comună a CIA, KGB, GRU şi serviciile maghiare de înlăturare a dictatorului român.
În Budapesta, la direcţia de informaţii a trupelor sudice ale armatei ruse, Roman era cel mai tânăr ofiţer. Un locotenent major care ocupa funcția de maior !

„Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni. Cu toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine limbile străine precum acest tânăr.
Roman vorbea foarte bine germana şi franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa, de altfel, îi erau limbi materne.
S-a născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncacevo), iată de ce nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine.
La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major le răspundea ironic că: „A fi roman nu-i o nationalitate, ci o profesie”.
(n.red. Aluzie la vorbele atribuite lui Bismarck, care referindu-se la politicienii romani de pe vremea sa pe care nu-i agrea, ar fi spus: „A fi român nu e o nationalitate, ci o profesie”).

În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice.
Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.
Cele mai utile rămân vizitele în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din Transilvania.
La Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea largă de agenţi secreţi sovietici.


Fariseii politici

Ca un profesionist adevărat, Roman timp de 20 de ani nu a deconspirat niciun nume, locurile conspirative şi parolele colaboratorilor săi români. Cu toate acestea, el a dezvăluit unele detalii ale operaţiunii de înlăturare a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Şi acest lucru a fost determinat de…însuşi Gorbaciov.

Acum, cu ocazia aniversării a 80 de ani, în presa occidentală a pornit o întreagă campanie în favoarea lui Mihail Sergheevici.Toţi îl slăvesc pe „Gorbi”… Şi chiar însuşi Gorbaciov este interesat de menţinerea unei imagini de bunic blând.

Roman recunoaşte că i-a fost silă să asculte cum, primul şi ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice a condamnat la Bucureşti execuţia soţilor Ceauşescu în decembrie 1989.

La întrevederea cu jurnaliştii, fostul lider sovietic a declarat că ei au fost împuşcaţi „asemenea unor animale”, iar acest lucru nu trebuie făcut, „oricât de complicată ar fi fost situaţia în ţară”.

În cadrul unei vizite private, fostul preşedinte sovietic s-a întâlnit cu fostul preşedinte al României, Ion Iliescu. Cei doi aveau multe lucruri de care să-şi aducă aminte.

Execuţia soţilor Ceauşescu la peretele unui veceu rămâne pe conştiinţa lor, afirmă Roman.


În noiembrie şi decembrie 1989, tânărul spion rus a exercitat funcţia de traducător al unor şefi superiori, sosiţi cu o misiune secretă de la Moscova.

Ore întregi, generalii GRU au purtat discuţii cu şefii serviciilor secrete maghiare.Roman îşi aminteşte bine că oaspeţii din capitală au subliniat în mai multe rânduri că acţionau în conformitate cu ordinele ministrului apărării al URSS şi la ordinele preşedintelui sovietic Mihai Gorbaciov.

În acea perioadă, înlăturarea unui şef de stat putea fi autorizată doar de Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, ofiţerii GRU erau circumspecţi şi au decis să acţioneze doar prin intermediul serviciilor maghiare.


Abia acum, prim-ministrul de atunci al Ungariei, Miklos Nemet, recunoaşte într-un interviu publicat în ziarul „Magyar Hirlap” că serviciile maghiare au livrat armament opoziţiei române în ajunul evenimentelor tragice, fiind antrenaţi în tabere militare din Ungaria.Timp de două decenii acest lucru era menţinut în taină.

Pe lângă aceasta, în rând cu maghiarii, viitorii „revoluţionari” erau instruiţi şi de specialiştii sovietici din trupele speciale.

Lucrurile nu s-au limitat doar la acestea. Serviciile sovietice şi maghiare au reuşit să recruteze mulţi funcţionari români de partid şi din aparatul de stat.

Cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu, a lucrat rezidentul Direcţiei Principale a KGB.

GRU avea în vizor armata română.Printre agenţii recrutaţi se afla şi viitorul ministru al apărării în primul guvern al lui Iliescu – generalul Victor Stănculescu.Pe atunci el era printre favoriţii Elenei Ceauşescu.Deplină încredere în „favoritul” soţiei avea şi Nicolae Ceauşescu.

Prima etapă a dezinformarii

Cu toate acestea, rolul principal în organizarea acţiunilor diversioniste în România l-au jucat nu KGB, GRU sau serviciile secrete maghiare. O bună parte a operaţiunilor au aparţinut CIA.
Astăzi, conducătorul secţiei CIA pentru Europa de Est, Milton Bearden, recunoaşte că toate acţiunile subversive au fost dirijate din Washington. Care a fost totuşi tehnologia schimbării regimului din România? În prima etapă – discreditarea lui Ceauşescu.

În acest scop, zeci de agenţi ai serviciilor secrete lucrau pentru ca în presa internaţională să ajungă cât mai multe „materiale compromiţătoare” despre dictator şi anturajul său. Spre exemplu, ziarele scriau că Comandatul Suprem al Armatei a conferit gradul de locotenent căţeluşului său de pluş.

Etapa a doua a dezinformarii

În etapa a doua a operaţiunii s-a recurs la promovarea unor posibili succesori ai dictatorului.

Astfel, în presă a apărut informaţia că posibilul succesor al lui Ceauşescu ar putea deveni Ion Iliescu.

Etapa a treia a dezinformarii

În a treia etapă a războiului informaţional s-a pus accentul pe manipularea informaţiilor cu privire la evenimentele din Timişoara, unde în timpul ciocnirilor cu agenţii Securităţii române „ar fi decedat cetăţeni paşnici”.

Roman îşi aminteşte cum cadavrele celor „asasinaţi” au fost prezentate la toate posturile de televiziune din lume, fiind aduşi, în realitate, de la morgile din regiune.

De fapt, aceste cadavre aparţineau unor persoane care au murit de moarte bună.

Americanii plăteau sanitarilor câte o sută de dolari pentru „o bucată”.

Pentru România din acea perioadă această sumă era una enormă.


Antihristul ucis de Crăciun

În timpul Crăciunului catolic, viaţa din Ungaria se opreşte.Iar în Transilvania, unde se afla Roman, situaţia era tensionată.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie, postul român de televiziune a prezentat procesul asupra soţilor Ceauşescu.

Audierile au fost scurte. Lui Ceauşescu i-a fost încriminată asasinarea a peste 60 de mii de persoane.

Astăzi, potrivit datelor de care dispunem, pe străzile din Bucureşti şi Timişoara au decedat în jur de o mie de persoane.

Dar există şi un alt detaliu, pe care nu-l putem ignora, pierderile din rândurile militarilor şi organelor de forţă.

Printre ei, peste 325 de persoane au fost omorâte şi 618 rănite.

Acest lucru demonstrează că pe teritoriul României au acţionat grupuri înarmate pregătite în bazele militare secrete din Ungaria.

Tot atunci în România au ieşit la iveală şi ţintaşii sportivi.

(Amintiţi-vă cum în octombrie 1993 nişte ţintaşi trăgeau în Moscova asupra Clădirii Parlamentului şi asupra trupelor de destinaţie specială „Vâmpel”).

Este de evidenţiat că în acea perioadă nu au existat nici un fel de competiţii sportive.

După 25 decembrie, 257 de bărbaţi au zburat din Bucureşti în unul din statele din Orientul Apropiat.…

După pronunţarea sentinţei, condamnaţii au fost scoşi în curte şi puşi la zidul unui veceu soldăţesc.

Când Nicolae Ceauşescu a înţeles că i-a venit sfârşitul, a început să cânte „Internaţionala”, apoi a strigat „Jos trădătorii!”.

Au răsunat rafale de arme.Soldaţii au descărcat în Ceauşescu şi soţia sa peste 90 de gloanţe.

Acest lucru a avut loc la ora 14.50, la 25 decembrie. Când cadrele filmate erau prezentate la postul de televiziune, o voce de după cadru a spus: „Antihristul a fost ucis de Crăciun!”.

Organizatorul procesului împotriva lui Ceauşescu a fost fidelul său general Victor Atanase Stanculescu.

La scurt timp după ce a obţinut comanda asupra forţelor militare ale României, acest agent al câtorva servicii secrete a trecut deschis de partea complotiştilor. Şi nu doar el. Ceauşescu a fost trădat şi de conducerea Securităţii.

Altfel, cum poate fi explicat faptul că împotriva atotputernicului şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, niciun martor nu a acceptat să dea mărturii.

Iar „dulăii de pază”care l-au executat pe Ceauşescu, generalii Virgil Măgureanu şi Victor Stănculescu au ocupat posturile de şef al Serviciilor Secrete şi respectiv de ministru al apărării.


Frica de bomba atomică românească

La sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul. Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un „stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”.

Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente.Există doar interese. Acestea coincideau la Bush-tatăl şi Goraciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară.

Mai ales că exista deja problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.Potrivit lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul Măgurele.Aşa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau realizate în domeniul energeticii nucleare.

Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat.În zadar s-a lăudat.

Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.Roman povesteşte că cei doi generali GRU nu au plecat la Moscova după asasinarea lui Ceauşescu.

Împreună cu grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor militare sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti. Au început căutările contactelor printre fizicienii români.Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele legate de producerea armei nucleare.Nu era nevoie decât înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din România.Cu ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată.

Peste doi ani, în 1991, noua guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Nucleară obiectele şi centrele de cercetare nucleară.Pentru o perioadă îndelungată, în România s-au aflat 13,5 kg de uraniu îmbogăţit (80 la sută).

Iată de ce în 2003, în colaborare cu CIA şi Serviciul de Informaţii Externe a Federaţiei Ruse, au organizat o operaţiune secretă de transportare şi neutralizare în Rusia a materialului nuclear.

Acesta a fost adus la Bucureşti cu un transport militar, încărcat în Il-76 şi transportat la uzina de concentrate chimice din Novosibirsk.Transportarea a avut loc la comanda Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară şi finanţată de Ministerul Energeticii al SUA. Operaţiunea a fost executată de Comisia Naţională pentru control asupra activităţii nucleare a României. Ministerul industriei nucleare a Federaţiei Ruse a executat funcţia de coordonator al operaţiunii.Totuşi, aceasta a fost monitorizată şi de experţii americani.

Inspecţiile obiectelor nucleare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energia Nucleară au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obţinerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi reuşit să obţină bomba nucleară către anul 2000.

Aceste planuri au fost zădărnicite de conspiraţia serviciilor secrete [sovietice].

Surse: argumenti.ru prin FLUIERUL și http://jurnalul-manipularii.blogspot.com/

15/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: