CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RESTITUTIO: PETRE ȚUȚEA

Petre Țuțea azi | Fragmente și idei

Motto:

 Numele lui nu poate fi dat nici unei străzi din România, a fost legionar”

Directorul Institului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian. (Acesta a declarat că este interzis cultul lui Petre Ţuţea, pentru că ar fi promovat „ideologia legionară”. Florian se referea la intenţia primăriei Timişoara de a boteza o stradă cu numele filosofului român, întemniţat de comunişti).

”La comunişti, dacă nu eşti cu ei, sau nu mai eşti cu ei, înseamnă că eşti legionar”

În 1990 cunoscutul jurnalist Vartan Arachelian îl întreba:

„Domnule Ţuţea, aţi fost legionar, aţi îmbrăcat vreodată cămaşa verde aşa cum au făcut atâţia intelectuali români, unii dintre ei chiar recent prezentaţi la televiziune?

– N-am fost niciodată. În tinereţea mea, aşa cum v-am spus, am fost de stânga şi chiar am scos împreună cu Petre Pandrea prin anii treizeci o revistă care se chema chiar Stânga.

– Deci, nu numai că n-aţi fost legionar, dar nici măcar de dreapta n-aţi fost”

Tot atunci însă, Ţuţea prevedea ce urma să se întâmple peste 20 de ani. „

– Ştiţi de unde vine acuzaţia asta? La comunişti, dacă nu eşti cu ei, sau nu mai eşti cu ei, înseamnă că eşti legionar. Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost însă antihitlerist pentru că ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcăria pe care ne-a făcut-o Hitler la Viena”.
De altfel, majoritatea afirmaţiilor incriminate de Institutul Elie Wiesel au fost făcute de Ţuţea după căderea comunismului şi au fost strânse în cartea „Între Dumnezeu şi neamul meu”, editată de Fundaţia Anastasia, în 1992.

         Numele lui nu poate fi dat nici unei străzi din România, spunea directorul Institului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian acum câțiva ani.

 Tot Wiesel spunea că un nume de stradă înseamnă un cult al acelei persoane.

Dintre numele de străzi pe care le-a adoptat România, mai ales București în ultimii grei ani se numără:  strada Făt Frumos,  strada Hercule, strada Lucifer ,a ”veseliei”, ”brizei”,” galaxiei” și ”stelei”, și tot mai rar folosite numele personalităților spre ațâțarea cunoașterii în general, constată pe bună dreptate http://trasaturidinfront.ro/intre-dumnezeu-si-neamul-meu-petre-tutea-azi.

Petre Țuțea spunea că ”marele cusur al democraţiei este acela că este singurul sistem social-politic compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar care are un viciu de structură: nu are nici un criteriu de selecţiune a valorilor la conducere.

Democraţia este totuşi singurul sistem politic compatibil cu libertatea şi demnitatea umană.

Asta e părerea mea personală: că e singurul sistem politic compatibil cu libertatea şi demnitatea umană.

Dacă încerc să o judec esenţial, eu mă detaşez, că n-am nici o părere şi sunt captivul părerii a doi mari gânditori antici şi a unui gânditor modern.

Cei antici sunt Platon şi Aristotel.

Platon spune că există trei forme degenerate de guvernământ: tirania, oligarhia şi democraţia. Iar Aristotel spune că democraţia este singurul sistem social în care fiecare face ce vrea. În ceea ce-l priveşte pe Bergson, el afirmă următorul lucru: democraţia într-adevăr e singurul sistem, cum am spus, compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, numai că are un viciu – îi lipseşte un criteriu de selecţiune a valorilor de conducere.

Asta e şi părerea mea despre democraţie… Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de haos suportabil.

Atât extrema stângă, cât şi extrema dreaptă sunt falimentare.

Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută, a oamenilor, în nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate – nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, şi nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă.

Şi nici în specia om nu funcţionează, cu atât mai mult, principiul egalităţii. E damnat esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie.

Şi încă… da, vorba lui Berdiadev, cusurul utopiilor nu stă în construcţia lor, ci în faptul că toate sunt realizabile. E un paradox, însă este adevărat că paradoxul e limita până la care poate merge inteligența umană, dincolo de care apare nimicul.”

   (Între Dumnezeu și neamul meu)

PETRE ȚUȚEA DESPRE CEAUȘESCU:

“Să dăm Cesarului ce este al Cesarului” ! A fost și bou pe deasupra prin cultul personalității, dar pe lângă ce a făcut ar trebui să i se ierte…”

Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si… autostrazi. In 24 de ani amărâți a plătit datoriile și a dublat populația urbana . De fapt este incredibil. Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizeaza imposibilul.

Destinul a făcut să moară Ceauşescu înaintea lui şi el, Petre Tuțea, a spus: ”Aţi văzut domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea.”

05/08/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Uciderea de Crăciun a soților Ceaușescu – un RITUAL SATANIC

Pe 25 decembrie 1989 sotii Ceausescu au fost executati:

Nu au acum relevanță discutiile de tipul dacă soții Ceaușescu meritau sau nu sa fie condamnati la moarte de catre un complet de judecata intr-un proces normal, ci de ce acel teatru și acea execuție au avut loc tocmai în zi Sfântă de Crăciun.

Evreul Silviu Brucan e cel ce a hotărât ca soții Ceaușescu trebuiau sa fie omorâți neaparat de Craciun, iar Gelu Voican Voiculescu s-a străduit din răsputeri să se asigure ca ordinul va fi pus in practică, argumentând multora dintre cei implicati in aceasta crima ca “intr-o revolutie vechii conducatori trebuie sa moară”.

Si intr-adevar, toate marile revolutii au fost orchestrate de oamenii papusarilor si de fiecare dată au fost ucisi vechii conducatori scrie https://saccsiv.wordpress.com/2020/12/25/ritual-satanic-uciderea-de-craciun-a-sotilor-ceausescu.

Intr-un interviu acordat ziarului francez Le Monde pe 30 decembrie 1989, Silviu Brucan recunostea:

„Sunt o eminenţă cenuşie

Intrebat fiind “Cine a decis să se ţină procesul şi când?” raspundea ca decizia a fost luată pe 24 decembrie seara de biroul executiv al frontului, un organism care avea 11 membri: „Iliescu, Mazilu, Roman, eu, plus alţi câţiva al căror nume nu este făcut public din raţiuni de securitate. Este vorba de tineri care au fost alături de noi la ministerul apărării.”

Iata si cateva detalii despre aceasta eminenta cenusie:

Saul Bruckner (1916 – 2006), evreu, in septembrie 1944 este numit secretar general la “Scanteia“ declanșând cu timpul o acerba campanie pentru incarcerarea politicienilor Iuliu ManiuGheorghe I. Brătianu si Corneliu Coposu.

De asemenea a cerut pedeapsa cu moartea a anti comunistilor Radu Gyr si Pamfil Şeicaru.

Sotia sa, stalinista Alexandra Sidorovici a devenit procuroare la Tribunalul Poporului, calitatea in care a cerut multe alte condamnari la moarte.

Brucan a mai fost si profesor de jurnalism la Universitatea din București, ambasador in SUA in 1955 si la Națiunile Unite, intre 1959 – 1962. In martie 1989 a scris “scrisoarea celor șase“ semnată mai apoi de Gheorghe ApostolAlexandru BârlădeanuGrigore RăceanuCorneliu Mănescu si Constantin Pîrvulescu, citită la Radio Europa Libera si Vocea Americii.

Dictatura ceaușistă n-a prea avut efecte asupra sa, el putând să se plimbe ca voda prin loboda intre Moscova si Washington pentru a pregati terenul răsturnării regimului Ceaușescu.

In legatura cu evenimentele din decembrie 1989 declara:

Am știut când vine trenul, am stat pe peron si l-am luat.“

Spre sfârșitul anilor 1990 avea emisiunea Profeţii despre trecut la ProTV (patroni familia Lauder). De asemenea mai avea o rubrica la Ziarul Financiar.

Altfel spus, putem spune despre el ca facea parte din randul papusarilor mondiali, avand ca obiectiv Romania. Cand s-a decis instaurarea bolsevismului in tara noastra, a actionat exact in acest sens.

Când s-a decis dărâmarea blocului estic și punerea sa impreună cu restul omenirii pe făgașul NOII ORDINI MONDIALE, Brucan a acționat din nou, extrem de eficient.

De ce de Craciun? Ca simbol. Caci ei, satanisti fiind, intotdeauna lucreaza cu simboluri…

27/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , | Lasă un comentariu

Cântecul patriotic românesc „Pe-al nostru steag e scris unire”, se cântă în Olanda sub numele de „Imnul Maastricht”, fără să se știe că a fost compus de Ciprian Porumbescu. VIDEO

 

 

 

Controverse legate de cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Există o extraordinară asemănare între „Imnul Maastricht” cântat în Olanda şi cântecul patriotic românesc intitulat „Pe-al nostru steag e scris unire”, operă a compozitorului patriot Ciprian Porumbescu, scrisă în în 1880 :

 

 

 

 

 

 

Cu toate că unele situri din Occident, inclusiv Wikipedia, pretind că  olandezul Alphonse Olterdissen ar fi autorul acestei strălucitoare compoziții, toată lumea știe că muzica acestui imn înflăcărat îi aparţine lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), iar versurile lui Andrei Bârseanu.

 

http://www.mestreechtenere.nl/guus%20olterdissen.htm  

 

 

 

Această melodie a lui Porumbescu  a fost adoptată ca imn oficial de către municipalitatea oraşului olandez Maastricht (Limburg) abia în anul 2002.  

Ea devenise încă din anul 1912  imnul naţional al Albaniei (Himni i Flamurit), albanezii recunoscând oficial atât compozitorul cât şi originea ei românească. 

 

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hymni_i_Flamurit

 

Versurile imnului Albaniei au fost scrise de poetul albanez de origine aromână Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: Asdreni).

Oricum, asemănarea dintre cele trei variante este incontestabilă !

La 28 ianuarie 2016, jurnalistul român George Roca a publicat un articol în care afirma că imnul orașului olandez Maastricht fusese copiat din „Pe-al nostru steag e scris Unire”.

Melodia Mestreechs Volksleed, adoptată în 2002 de municipalitatea din Maastricht ca imn al acestui oraș , avea o mare asemănare cu cea a cântecului românesc, așa că Roca a comparat atât piesele, cât și imnul albanez, făcând observația că, spre deosebire de albanezii care erau mândri de originea românească a imnului lor, olandezii au „furat” imnul, deși au blocat România să intre în spațiul Schengen acuzând-o de corupție.

Controversa a avut un impact mare în presa românească și străină  precum și în Wikipedia.

 

 

 

 

 

 

 

Mai multe publicații de limba română din întreaga lume, printre care foarte documentată s-a arătat a fi https://www.gandaculdecolorado.com/o-privire-sinoptica-asupra-imnului-romaniei/, au remarcat cu satisfacţie că, referitor la paternitatea muzicală a Imnului Maastricht,  pe câteva situri importante de pe internet, precum Wikipedia, s-a făcut de curând mențiunea că acest imn popular în Olanda ar fi o copie aproximativă (loosely copy!) a cântecului „Pe-al nostru steag e scris unire”  compus de  Ciprian Porumbescu: https://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse_Olterdissen

Iată un  text referitor la cântec, modificat recent în limba olandeză: „Vief jaor later in 1912, sjreve en componeerde de gebreurs Olterdissen e nui stök, naomelek “Trijn de Begijn”. Op ’t eind vaan dat stök woort ’t Mestreechs Volksleed gesjreve dat ‘nen ode aon Mestreech is en waor. De melodie is groetendeils gebaseerd op die vaan ’t Albaans volksleed, gecomponeerd door Ciprian Porumbescu.(1853-1883). ’t Leed is door de jaore eweg ‘nen eige leve goon leie. Guus Olterdissen1860-1942”.

Nici acasă, în România, cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire” nu a avut parte de prea multă linişte.

 

În 1975, după un concurs național pentru un nou imn, Nicolae Ceaușescu a încercat să facă din această melodie imnul național al Republicii Socialiste România, cu versurile modificate și cu titlul schimbat în „E scris pe tricolor Unire “.

 

 

 

 

 

 

Chiar dacă această compoziție era imnul Albaniei  încă din anul 1912,  Ceaușescu ar fi vrut  în 1977 ca ea să devină imnul de stat  al României și a dat ordin să-i fie schimbate titlul şi versurile, pentru a se încadra în ideologia partidului comunist.

Diplomația ceaușistă a încercat să negocieze cu conducerea comunistă de la Tirana pentru ca aceştia să-şi aleagă un nou imn de stat, dar preşedintele Albaniei, dictatorul Enver Hodja, a refuzat cu vehemenţă să renunțe la imnul compus de Ciprian Porumbescu.

 Așa se face că Ceaușescu a trebuit să opteze pentru un alt imn, compus tot de  de Ciprian Porumbescu, ”Tricolorul”, cunoscut și sub numele „Trei culori”,  care  a fost imnul național al Republicii Socialiste România din anul 1977 și până la Revoluția anticomunistă din 1989.

 

 

 

 

 

 

 

 

Textul  imnului a fost puternic împănat cu elemente ale ideologiei epocii comuniste.

Din păcate pentru calitatea muzicii, se pare că unele versuri au fost adaptate de însuși Ceaușescu, fără nici o legătură cu patriotismul fierbinte de care era însuflețit marele compozitor român care a fost Ciprian Porumbescu :

 

”Azi partidul ne unește

Și pe plaiul românesc

Socialismul se clădește

Prin elan muncitoresc.”

28/07/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: