ZIUA DE 10 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 10 septembrie în istoria noastră

 1635: A murit la Caransebeş, George Buitul, iezuit transilvănean, autorul primei cărţi tipărite în limba română cu caractere latine; (n. cca.1589, Caransebeș).

A fost  a fost primul român care a studiat la Roma şi profesor la Alba Iulia, apoi rector al misiunii iezuite din Caransebeș.

Pentru predare, Georgius (George) Buitul a folosit o traducere în română a catehismului lui Petrus Canisius (8 mai 1521/21 decembrie 1597), scriitor și teolog iezuit, primul iezuit german, venerat ca sfânt în Biserica Catolică, catehism tradus atunci când participa la misiuni populare în Roma.

În 1636, cu sprijinul lui Acațiu Barcsay, a fost publicată postum prima traducere a Catehismului lui Petrus Canisius în limba română, traducere realizată de Buitul.

 După moartea lui Georgius (George) Buitul, catehismul în limba română a avut o mare influență, fiind trimis la Pojoni (Bratislava de azi, în Slovacia), unde a fost imprimat de Societatea lui Isus, un ordin călugăresc al Bisericii Catolice, aflat în serviciul direct al Papei.

Prima ediţie din 1636, s-a pierdut. O copie a unei ediţii mai târzii (1703), care a fost tipărită la Cluj, încă este păstrată, „Summa Catechismus szau Kredinczei Katholiscest RP Petri Canisii”, care rămâne şi prima carte tipărită în limba română cu alfabet latin.

Totodată, se pare că tot lui George Buitul i se datorează, în același Catehism, și cea mai veche grafie a numelui lui Iisus în limba română cu caractere latine – Jssus.

1709: S-a născut  la Constantinopol, Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Cantemir.

Scriitor iluminist de limba rusa şi diplomat rus (ambasador la Paris și Londra), el a fost unul din iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (m.11 aprilie 1744, la Paris).

Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra , fiica domnitorului Munteniei, Serban Cantacuzino. Nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele domnitorului Dimitrie Cantemir. 

Avea un înalt mnivel de cultură, cunoștea limbile greacă, turcă, latină, italiană, rusă, franceză și engleză, a studiat cu savanții străini Daniel Bernoulli (matematician), Georg Bernhard Bilfinger, Baier și Gross , precum sau Ivan Ilinski și a intrat în legătură cu cărturari celebri ai timpului său printre care și cu Voltaire.

A publicat poeme, satire, epigrame, fabule, a tradus din Horațiu, Anacreon, Montesquieu, Fontenelle. Este considerat părintele clasicismului în literatura rusă.

1810: S-a născut la Copăceni în Transilvania, preotul catolic Simion Balint, unul dintre revoluționarii care au luptat alături de Avram Iancu; m. 16 mai 1880, Roșia Montană.

Era un descendent al unei familii de nobili și de preoți români din Țara Lăpușului. A urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredințat conducerea luptelor din zona Abrud, Câmpeni, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, Farkas Kemény, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a zis „dracul să se mai bată cu popii”.

În vara lui 1848 a fost arestat și întemnițat la Abrud, ca agitator de autoritățile revoluționare maghiare. A fost pus în libertate ca urmare a petiției scrise la Adunarea Națională de la Blaj. Pentru fapte de vitejie a fost decorat cu Ordinul Leopold clasa a III-a, conferit de împăratul Franz Joseph, dar și de țarul Rusiei. După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

1848 (10/11): Reuniți în Adunarea de la Orlat, un mare număr de români ardeleni au manifestat împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria.

Hotărârile luate, au fost o reluare și reafirmare a celor de la Adunarea din 3/15 mai de la Blaj, privind libertățile general democratice dominate de deviza cea mare a timpului „Libertate, Egalitate, Frățietate”, a Marii Revoluții franceze de la 1789, renăscută pe pământul Transilvaniei și al celorlalte țări românești la 1848. La adunarea de la Orlat s-a cerut din nou „dreptul nemărginit de a vorbi, de a scrie și de a tipări, de a ține adunări, consultări și de a forma societăți”.

1868: A început construirea Gării de Nord din Bucureşti, inaugurată la 13 septembrie 1872.

 Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe un loc ales de domnitor.

Inițial stația a fost numită Gara Târgoviștei (pentru că strada numită astăzi Calea Griviței se numea pe acea vreme Calea Târgoviștei), iar oamenii puteau beneficia de circulațe feroviară doar pe linia Roman-Galați-București-Pitești. Abia în anul 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, a fost numită „Gara de Nord”. 

 Chiar dacă la început această gară nu era concepută pentru a deveni principala gară a Bucureștiului, odată cu trecerea anilor aceasta a devenit principalul nod feroviar al Capitalei dar și al României.

Ea a fost concepută în formă de U, formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre ateliere de un alt corp în orientare perpendiculară, fiind construită după planurile Ministerului Lucrărilor Publice, de Consorțiul Stroussberg. În anul următor, consorțiul a dat faliment, iar statul a cumpărat acțiunile, devenind principalul proprietar al zonei gării și al liniilor adiacente, fiind înființat un Consiliu pentru administrarea sa. A fost dată în exploatare la 15/27 noiembrie 1870, cu prilejul deschiderii provizorii a căii ferate București–Ploiești. Inaugurarea oficială a avut loc la 1/13 septembrie 1872, odată cu deschiderea oficială și darea în exploatare a căii ferate Roman–Galați–București–Pitești.

Gara de Nord a început să devină neîncăpătoare încă din 1880, Abia în anul 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, a fost numită Gara de Nord. În 1928 gara avea șase linii pentru plecări și patru linii pentru sosiri.

 În anii 1930-1932 Gara de Nord a fost modernizată, făcându-se mai multe lucrări. Una dintre cele mai importante a fost legarea celor nouă peroane printr-un peron transversal. Însă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timpul bombardamentelor, clădirea, deși a rămas în picioare, a suferit importante distrugeri.

Din august 1944 s-au refacut instalațiile de centralizare electrodinamică din gară, iar liniile și peroanele au fost prelungite.

Clădirea Gării de Nord a fost inclusă în lista Monumentelor Istorice din România.

În momentul de față reprezintă cel mai important nod feroviar din România, în fiecare zi, de pe cele 8 peroane ale sale, plecând și sosind aproximativ 200 de trenuri.

În aproprierea Gării de Nord există și un Muzeu al Căilor Ferate Române, unde se pot descoperi machete, vagoane, fotografii și acte vechi, costume de ceferiști, dar și obiecte cu caracter memorial legate de personalități cum ar fi Anghel Saligny (1854-1925) sau Elie Radu (1853-1931), care au avut realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare.

1870: Scriitorul şi istoricul român Alexandru Odobescu (n. 23 iunie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), este ales membru  Societatii Academice Romane (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al Papiu Ilarian.

Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), a fost un scriitor, arheolog si om politic român.

La  14 februarie 1851 a înființat impreuna cu alti studenti Junimea Româaneasca , societate politică și culturală a studenților români din Franța.

A fost ministru monumentelor și profesor de arheologie la Universitatea Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei,1877) și a unei monografii dedicate Tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1877-1900).

Alexandru Odobescu a murit, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public.

1872: A murit la Baia de Criş, in Muntii Apuseni, Avram Iancu (“Crăişorul Munţilor“), conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania;(n.1824 la Vidra de sus).
A fost un avoca român transilvănean, care a jucat un rol important în Revolutia de la 1848 din Transilvania, in fruntea cetelor de moţi (pe care le-a organizat într-o adevărată armată populară care a apărat regiunea Apusenilor („Ţara moţilor”) împotriva atacurilor armatelor revolutionare  maghiare, pe care le-a înfrânt în câteva bătălii.

 S-a născut  într-o familie de iobagi moţi  înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta.

Horea  a fost fratele bunicului lui Avram Iancu.

Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania

In Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea  : „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea  fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat pînă acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.

Nu ştiu cîte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărît dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezînd că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!

La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu  36 de preoţi, trupul lui Iancu  cobora în pămîntul de la Ţebea, aproape de gorunul celuilalt Crăişor, Horea, al carui nepot era.

In revista Familia, Iosif Vulcan scria :

“Cine a fost Iancu?  Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sînul naţiunii române…”

„Tu, Iancule şi Moţii tăi, aţi trăit şi aţi murit pentru libertate. Idealul acesta rămîne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbîndirea şi desăvîrşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile, cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, Iancule, acolo la pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horia: geniul tău veghează deasupra naţiunii române”– Vasile Goldiş –.

 1883: Apare bilunar la Iaşi,(până în septembrie 1885; ianuarie 1894 – iunie 1896), revista de muzică „Astra”.

A publicat articole şi studii de orientare, cronici, între care cele mai importante au fost semnate de Gavriil Musicescu.

1910:  Yvonne Blondel-Cămărăşescu (n. 1884 – m. 1971) parcurgea cu un biplan distanţa Ploieşti-Chitila, la o înălţime de 600 de metri, doborând recordul mondial feminin la 30 km, care aparţinea unei franţuzoaice.

Yvonne a parcurs la altitudinea de 600 metri distanţa Ploieşti-Chitila, care e de cca 50 kilometri, pilot fiind Michel Paul Molla. 

A fost fiica ambasadorului Franţei în România, Camille Blondel (1854-1935), considerat artizanul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei, şi al Jeannei.

În anul 1907 s-a mutat în România împreună cu familia, când tatăl său a fost numit ambasador al Franţei la Bucureşti. A fost membră a Clubului Automobilistic Român, lucru mai puțin obișnuit pentru o femeie care a trăit la începutul secolului XX. 

În anul 1909 s-a căsătorit cu Ion Cămărăşescu, licenţiat în Drept la Paris, care va ajunge prefect al departamentului Silistra din Cadrilater, deputat şi ministru de Interior. A fost membră a Clubului Automobilistic Român .

A divorţat de acesta, iar în anul 1922 s-a recăsătorit cu ofiţerul român Jean Postelnicu.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste instalate la putere în România l-au arestat pe Jean Postelnicu. Eliberat din închisorile comuniste, i s-a fixat domiciliu forţat. Yvonne a cumpărat o casă lângă Bucureşti, unde familia s-a stabilit.

Yvonne a murit la vârsta de 87 ani, la Bucureşti, în anul 1971. Prima femeie care a condus o maşină prin Bucureşti şi întâia care s-a suit într-un avion, îşi doarme somnul de veci la Cimitirul Bellu, alături de tatăl său, ambasadorul Franţei în România, Camille Blondel (1854 – 1935).

1912: S-a născut (în comuna Stăneştii de Jos, plasa Siret din Austro- Ungaria, azi în Ucraina), poetul și eseistul Vasile Posteucă, unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; (m.21 noiembrie 1972, Chicago, SUA).

A fost membru asociației studențești „Arboroasa” (1930-1936) și președinte al ei (1934-1936); dar și vicepreședinte al „Centrului studențesc” din Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat românism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților.

În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada, la Toronto, și-a obținut titlul de Master of Arts în 1953, iar în 1962 titlul de Doctor în Litere cu o dizertație despre Rilke (Inner experience in Rilke’s work), iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis.

Colaborează intens la revistele Iconar (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), Însemnări Sociologice (Dir. Traian Brăileanu), Răboj, Buna Vestire (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), Glasul Bucovinei, Convorbiri literare de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), Gazeta Gospodarilor (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), Cuvântul (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu).

A fost încarcerat în mai multe rânduri pentru convingerile sale legionare.

După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, Vasile Posteucă se refugiază in 1941 în exil,peregrinand prin Polonia, Germania, Austria, Franța, Mexic, Canada, Statele Unite unde se stabileşte.

În Germania a fost internat mai întâi în lagărul Rostock împreună cu ceilalți legionari refugiați, apoi în lagărul de la Buchenwald. În „perioada Rostock”, colaborează masiv la revista Axa (serie nouă) de sub conducerea lui Paul Costin Deleanu.

După evenimentele din august 1944 când România este invadată de hoardele bolșevice, Vasile Posteucă se încadrează în Armata Națională constituită de Guvernul Național-Legionar de la Viena la [10 decembrie] 1944, cu gradul de sublocotenent, luând parte activă la luptele de pe Oder împotriva armatelor sovietice.

1916: A încetat din viaţă la București publicistul Vintilă C.A.Rosetti, al treilea fiu al lui C.A.Rosetti, , jurnalist și scriitor, redactor și conducătorul ziarului Românul. S-a născut în Franţa, la 11/23 ianuarie 1853 în localitatea Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire.

Desen de Constantin Jiquidi – Vintilă C. A. Rosetti, Foaia Populară, 19 martie 1900.

A fost director al “Monitorului Oficial” (1901), membru fondator al Ligii culturale, editor al unor lucrări semnate de C.A.Rosetti şi al scrierilor literare ale Mariei Rosetti, mama sa.

1919: Puterile Aliate au semnat, la Saint Germain, de către reprezentanții Austriei și reprezentanții diplomatici ai 17 state, Tratatul de pace cu Austria, prin care se recunoştea pe plan internaţional, unirea Bucovinei cu România.

Prin acest tratat, s-a recunoscut independența Republicii Austria (numită în acea perioadă Austria Germană pentru a se marca diferența față de Austro-Ungaria), a fost recunoscută de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia și a Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, apartenența Bucovinei la România și a Tirolului de Sud la Italia. 

Secțiunea a patra (articolele 59-61) consacra renunțarea Austriei în favoarea României, la orice drepturi și titluri asupra părților fostului Ducat al Bucovinei aflate în componența României.

Formularea este ambiguă și a fost utilizată deoarece frontierele dintre România, Cehoslovacia și Polonia au fost stabilite ulterior încheierii tratatului de pace de la Saint Germain, dar a constituit efectiv recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România.

1919 : A fost adoptată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei Legea privind reforma agrare în urma căreia marile proprietăți urmau a fi reduse prin expropriere la un preț stabilit de către comisiile județene de împroprietărire, iar țăranii aveau dreptul la o suprafață de pământ cel puțin atât cât puteau s-o lucreze ei și familiile lor, urmând a se înființa Banca Agrară pentru aplicarea reformei agrare în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.

1923: A avut loc primul zbor de noapte internaţional din lume, pe ruta Belgrad-Bucureşti, efectuat de un avion al Companiei Franco-Române de navigaţie aeriană.

1930: Nicolae Titulescu a fost ales preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor, cel mai înalt post în ierarhia organismelor diplomatice internaţionale pe care îl ocupase până la acea dată o personalitate politică din România.

 Figura marcantă a diplomaţiei europene in perioada interbelica si orator deosebit, Nicoale Titulescu a studiat Dreptul in Franţa, iar mai apoi a devenit profesor universitar in Iasi si Bucuresti.

Dupa ce a ocupat postul de ministru de Finante in Guvernul Ion Bratianu-Take Ionescu, in 1920 si-a inceput activitatea diplomatica ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris.

Un an mai tarziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pana in 1932.

A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintalnit pana atunci.

A luptat pentru securitatea si integritatea Romaniei, precum si pentru mentinerea pacii in lume. Spre sfarsitul vietii a emigrat in Franta.

1930: S-a născut la Craiova, poetul, criticul şi istoricul literar român Liviu Călin; (m. 17 martie 1994).

A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1953, dupa care a  ocupat diverse funcţii în redacţia Editurii pentru Literatură; între 1970 şi 1974,  redactor-şef la Editura Eminescu, apoi lector la Centrala Editurilor şi, în ultimii ani de viaţă, redactor-şef al Editurii Cartea Românească.

A debutat  în „Revista elevilor” în 1947, cu un ciclu de versuri si editorial  în 1965, cu volumul de poeme Spirale, căruia i-au urmat alte plachete ce s-au succedat cu o surprinzătoare repeziciune: Ochiul adâncului (1968), Identitate (1970), Suflet în spaţiu (1973), Ferigă sub stâncă (1975), Uimitorul răstimp (1977), Rug de septembrie (1979), Sărbătoarea nimănui (1980; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei), Flacăra zăpezii (1981), Noaptea cailor (1984), Umbra focului (1986). În 1990, i-a fost decernat Premiul Herder.

1939: Al doilea razboi mondial. Guvernul german atrage atentia guvernului român ca acordarea de azil politic guvernului polonez “ar constitui o violare a neutralitatii”.

Cu asentimentul primului-ministru, Grigore Gafencu, ministru de Externe, respinge aceasta interpretare, declarând: “obligatiunile noastre de neutralitate nu ne-ar împiedica sa acordam azil unor refugiati politici izolati, daca acestia s-ar abtine de la orice activitate politica pe teritoriul nostru.

În septembrie 1939, pe lângă guvernul Poloniei, şi-au găsit adăpost în România peste 50.000 de refugiaţi polonezi. Conform datelor de la 4 octombrie 1939, în România erau 49.547 de refugiaţi polonezi. Dintre aceştia, aproximativ jumătate erau militari şi jumătate civili (24.000 militari şi 26.000 civili).

1946: Comisia pentru România a Conferinţei de Pace de la Paris adoptă propunerea delegatului britanic ca în tratatul de pace cu ţara noastră să se asigure, în mod expres, proprietatea şi drepturile evreilor.

 1951:  În România ”populară”, aflată sub ocupația trupelor sovietice, a avut loc procesul „agenturii spionilor Vaticanului din România”, care s-a desfăşurat la Tribunalul Militar din Bucureşti  în intervalul 10-17 septembrie .

Lotul de „spioni ai Vaticanului” căruia i s-a înscenat procesul din septembrie ’51 a fost format din şase prelaţi greco-catolici i şi patru laici. Rechizitoriul procurorilor îi învinuia pe cei zece de numeroase infracţiuni, pentru ca la final condamnările pronunţate să aibă o legitimitate juridică: „trădare şi complot în slujba Vaticanului şi a centrului de spionaj italian”, „agenţi ai spionajului americano-englez, crimă de uneltire contra ordinii economice şi sociale, infracţiunea de înlesnire de trecere frauduloasă a frontierei, instigare, complicitate, deţinere de aur şi valute”.

În ceea ce priveşte pedepsele pe care învinuiţii le-au primit, acestea variau de la muncă silnică pe viaţă (în cazul a cinci dintre inculpați), la condamnări între 10 și 18 ani de închisoare, cât au primit ceilalţi cinci dintre ei. Cei mai mulți din lot care au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă au fost eliberaţi în 1964, când au avut loc numeroase eliberări din închisori în urma valului de grațieri din acel an.

1955: S-a născut compozitorul şi interpretul de muzică uşoară Mihai Pocorschi, ex-membru al formației „Holograf”.

1957: România adreseaza mesaje sefilor guvernelor Albaniei, Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei si Turciei în legatura cu dezvoltarea colaborarii si prieteniei între țările din zona Balcanilor.

În mesaj se propune convocarea unei Conferinte la nivel înalt a acestor state în vederea încheierii unui Tratat pentru transformarea Balcanilor într-o zona a pacii si prieteniei.

1960: La Jocurile Olimpice de la Roma, atleta română Iolanda Balaş, supranumită de gazde „la grande bionda”, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată, devenind atunci prima campioană olimpică a atletismului românesc. La această a XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Roma, Italia în perioada 25 august–11 septembrie 1960. Au participat 83 de țări și 5.348 de sportivi. România a participat cu 109 sportivi și a obținut locul 11 în clasamentul pe medalii, cu trei medalii de aur (Iolanda Balaș – atletism, săritura în înălțime; Dumitru Pârvulescu – lupte greco-romane (52 kg); Ion Dumitrescu – tir, talere trap), una de argint (Ion Cernea – lupte greco-romane, 57 kg) și șase de bronz (Lia Manoliu – atletism, aruncarea discului; Ion Monea – box, cat. Mijlocie, 75 kg; Leon Rotman – kaiac canoe, 1.000 m; Ion Țăranu – lupte greco-romane, 79 kg; Maria Vicol – scrimă, floretă individual; Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Sonia Iovan, Emilia Liță, Elena Niculescu, Utta Poreceanu – gimnastică, echipe).

În total România  a obținut la acea olimpiada 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz).

 După performanţa obţinută atleta română a primit “Ordinul Muncii”, doi ani mai târziu fiind distinsă cu “Ordinul Steaua României”, iar în 1964 cu “Ordinul Meritul Sportiv”.

În toată cariera sa sportivă a depăşit de 14 ori recordul mondial, a câştigat 142 de competiţii şi a fost de 19 ori campioană naţională

1964: A avut loc prima audiţie din România a poemului simfonic “Vox Maris”, de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif Conta.

 1964: S-a născut cantautorul român Cristian Paţurcă, participant la Revoluţia anticomunistă din 1989; (m. 2011).

1979: A murit Ionel Băjescu-Oardă, compozitor şi cântăreţ; autor de romanţe; (n.7 ianuarie  1889).

A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță „Flori de nufăr” (Mândra mea de altădată).

1983: A decedat la Manresa, in Spania, campionul român de şah Victor Ciocâltea; (n. 16 ianuarie 1932, Bucureşti).

 Una din partidele sale memorabilea fost  cea de la a XVI-a Olimpiade de şah, de la Varna, Bulgaria, din 1962, în care l-a învins pe fostul campion mondial Bobby Fischer.

Victor Ciocâltea a câştigat Campionatul naţional de şah al României în 1952, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 şi 1979 si a  reprezentat România la 11 Olimpiade de şah între 1956-1982.

A  decedat la masa de şah în timpul unei partide din cadrul unui turneu de şah din Spania în 1983.

1989: In urma coliziunii cu un convoi bulgăresc, format din şase barje încărcate cu minereu de fier şi împingătorul „Petar Karamincev“, nava de pasageri „Mogoșoaia” (construită în anul 1975) se scufundă, la mila 180, în dreptul localităţii Grindu (judeţul Tulcea).

Coliziunea dintre vasul de pasageri românesc şi convoiul bulgăresc de barje s-a produs la ora 8:20, în urma tragediei pierzându-şi viaţa  dintre cei 223 pasageri, un număr de 207 oameni (bărbaţi, femei şi copii), inclusiv 9 membri ai echipajului.

1996: România a pierdut procesul intentat regelui Mihai, prin care i se cerea acestuia să înapoieze cele 42 de tablouri scoase la plecarea sa din ţara, incluzând opere ale pictorilor Rembrandt şi El Greco.

1998: A avut  loc prima întâlnire a traducătorilor de limbă română din Europa, organizată de Uniunea Scriitorilor din România.

1999: A fost inaugurat  la Bucureşti  (în cartierul Vitan), de către grupul turc Bayindir Fiba, primului Mall, care reuneşte zeci de magazine, un complex de cinematografe, restaurante şi locuri de joacă pentru copii.

2000: A decedat marele actor Dem Rădulescu (n. la Râmnicu Vâlcea,1931).

După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur la box, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca actor amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956 a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.

Dem Rădulescu a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divortat, casatorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana Schiopu, urmasa lor fiind Irina Radulescu.

S-a stins din viață în București.Mai multe surse dau ca dată a morţii  sale ziua de 17 septembrie 2000.

CITITI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/10/o-isatorie-a-zilei-de-10-septembrie-video

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora si Nimfodora.

Sfintele Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora au trait in vremea imparatului Galeriu Maximian (305-311), in Bitinia.

Aceste mucenitie au fost surori si s-au retras intr-o pustie pentru a se inchina deplin lui Hristos.

Datorita vietuirii lor, au primit darul facerii de minuni. Astfel, credinciosii primeau de la ele vindecare pentru diverse neputinte.

Fronton, conducatorul cetatii, auzind de faptele lor minunate, le-a chemat spre a fi judecate. Vazand cat de frumoase erau, le-a spus ca le va duce la curtea imperiala ca sa le marite cu nobili.

Cand a vazut ca este refuzat, a torturat-o pana la moarte pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat in temnita. Dupa moartea acesteia le-a cerut celor doua surori sa jertfeasca idolilor.

Mitrodora si Nimfodora s-au intarit si mai mult in credinta lor, cand au vazut trupul lipsit de viata al Minodorei.

Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost si ele ucise. Dupa moartea lor, s-a pogorat foc din cer care a adus moartea lui Fronton si a tortionarilor sai.

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro;
11. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 9 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 9 septembrie în istoria noastră

214: S-a născut într-o familie de țărani de lângă Sirmium în provincia Pannonia,în Voivodina de astăzi, împăratul roman Aurelian (Lucius Domitius Aurelianus Augustus); (d.în anul 275 la Caenophrurium, în apropiere de Byzantion).

  A fost comandantul cavaleriei împăratului Claudius Gothicus, iar când acesta a murit, Aurelianus a fost proclamat împărat de legiunile staționate la Pannonia.

 A  domnit din anul 270, până la moartea sa în anul 275 si a înregistrat succese remarcabile, încercând să apere imperiul de valul devastator al invaziilor barbare.

  Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos.

În 274 el a lichidat secesiunea Galiei, restaurând astfel unitatea statului roman.

 În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian a fost asasinat, în apropiere de Byzantion (azi Constantinopol), în urma unui obscur complot de palat, de către secretarul său.

1743: La insistențele lui Inochentie Micu – Klein, episcop greco-catolic iluminist român, împărărăteasa austriacă Maria Tereza a remis Rescriptul prin care se da dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania să frecventeze şcoala.

Inochentie Micu – Klein, a obținut de la împărăteasa Austriei și interdicția de a fi maltratați copii și facilități pentru preoții greco-catolici români de a primi locuri de casă și locuri pentru construirea bisericilor. Totodată, nobililor români, li s-a acordat dreptul de a accede la funcții publice.

1804: Un incendiu violent a pustiit Bucureştiul, distrugând Curtea Domnească şi o mare parte a oraşului.

1860: S-a născut la Eperjes, în Slovacia, inginerul agronom și profesor universitar Páter Béla, specialist de renume internațional în cultura și valorificarea plantelor medicinale.; d.24 iunie 1938, Cluj.

A urmat Universitatea de Științe din Budapesta și Universitatea Tehnică „Király József”, absolvind în 1883. Și-a început cariera la catedra de Botanică a Universității Tehnice, a fost numit profesor de Botanică la Institutul de Agronomie de la Kassa, la Academia de Agricultură din Cluj și la Universitatea „Francisc Iosif” din Cluj. La Expoziția Mondială de la Paris din 1990, a primit medalia de aur pentru ceaiurile medicinale.

A fost fondator, organizator și director al Stațiunii de Cercetări asupra Plantelor Medicinale, una dintre primele de acest fel din lume – după modelul acesteia s-au înființat mai târziu instituții asemănătoare la Viena, Praga, Budapesta.

A pus bazele unei grădini botanice de plante medicinale, cercetând în jur de 136 de specii; experimentele sale privind îngrășămintele chimice au fost de pionierat. În 1932 a înființat Cooperativa Adonis – societate de colectare și valorificare a plantelor medicinale. Ceaiurile Prof.dr. Páter erau cunoscute în toată Europa. A publicat în revistele Mezőgazda, Gazdasági Lapok, Kisérletügyi Közlemények, Mezőgazdasági Szemle, Buletinul Agriculturii, în reviste din străinătate. De numele său se leagă apariția revistei universității clujene, Buletinul de informații botanice și muzeul botanic. A fost membru al Societății Economice Ardelene, al Societății Muzeului Ardelean, membru și apoi președinte al Societății Carpatine Ardelene

1857: S-a născut la Bucureşti,  actriţa română Agatha Bârsescu. Unele surse dau ca an al naşterii sale 1859 sau 1863.

A studiat la Sibiu şi apoi la Viena, după care s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. În 1878 a plecat din nou în Austria pentru a-şi continua pregătirea artistică la Conservatorul din Viena.

A debutat pe 22 noiembrie 1883 la Teatrul Curţii Imperiale din Viena. 

  Succesul imens obţinut pe scena reputatului teatru, i-a adus un contract pe viaţă, iar ca o recunoaştere oficială a meritelor sale deosebite, i s-a acordat, prin decret imperial, titlul de Actriţă a Curţii Imperiale.

Au urmat o serie de turnee, întreprinse între anii 1883 – 1890, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. 

În 1925 revine definitiv în România, stabilindu-se la Iaşi, unde timp de aproape 15 ani predă la Conservatorul de Artă Dramatică; din când în când apărea pe scena Teatrului Naţional în rolurile care o consacraseră.

A decedat la  22 noiembrie 1939 la  Iaşi, fiind inmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

 Pe placa sa funerară stă scris:

„Aici odihneşte geniala tragediană Agata Bârsescu, gloria neamului românesc, care a ilustrat teatrul până la desăvârşire în ţară şi străinătate”.

1865: S-a înființat Societatea Română de arme și dare la semn.

Foto sus: Societatea centrală română de arme, gimnastică şi dare la semn (Tirul) din piaţa Senatului : sala de gimnastică, bazinul de înot, faţada dinspre Dâmboviţa.

Sala de gimnastică a fost amenajată la sfârşitul anilor 1920 pentru a deveni Teatrul Regina Maria (începând cu anii 1950 a găzduit Teatrul de Operetă).

Bazinul de înot a devenit în anii 1950 ştrandul Libertăţii.

Ansamblul a fost demolat în 1986.

Prin Înaltul Decret Domnesc nr.1147/9 septembrie 1865, Principele Al. Ioan Cuza a aprobat și a recunoscut oficial statutele societății de tir căreia i-a donat societății, din terenul Mânăstirii Radu-Vodă, o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir, cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat.

Terenul respectiv s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul, unde până în anul 1900 se efectuau doar trageri cu arme de glonț – carabină și pistol – urmând ca mai apoi să se organizeze și trageri cu arme de vânătoare. Prima societate de tir la nivel național, denumită Societatea Română de arme și dare la semn, înființată la 5 mai 1862, și-a stabilit culorile, semnele, marca, cocarda și steagul.

1878 (9/21): În urma propunerii Consiliului de Ministri, domnitorul Carol I al României a adoptat titlul de “Alteţă regala”, titulatură recunoscuta ulterior pe plan internațional.

1885 (9/21): S-a născut la Galaţi matematicianul Victor Vâlcovici, fost  profesor universitar la Iaşi, Timişoara (primul profesor român de mecanică raţională) şi Bucureşti; (m. 1970).

A fost student al Facultății de Științe din București, avându-i ca profesori pe Spiru Haret și Gheorghe Țițeica.

A obținut rezultate excepționale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din Göttingen.

Lucrarea sa de doctorat, Mișcări fluide discontinue cu două linii libere, care corespundea preocupărilor științifice ale epocii, a atras atenția specialiștilor și a fost des citată în scrierile referitoare la aceste fenomene.

A fost profesor de matematică la Universitatea din Iași, la Școala Politehnică din Timișoara, unde a devenit și rector, la Universitatea din București.

A devenit membru titular al Academiei Române în 1965.

Este considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură pe care l-a dat țara noastră.

Și-a încheiat activitatea științifică prin cercetări cosmogonice și asupra extinderii Universului, abordând probleme de dinamică stelară, de matematică aplicată şi probleme privind fundamentele mecanicii.

1886 (9/21): A fost adoptată la Berna prima Convenţie internatională pentru protecţia operelor literare şi artistice (intrată în vigoare în România la 5/17 decembrie 1887).

Nucleul Convenției de la Berna este prevederea conform căreia fiecare dintre țările contractante asigură protecție automată pentru lucrările publicate pentru prima dată în alte țări ale uniunii și pentru lucrările nepublicate ai căror autori sunt cetățeni sau rezidenți în astfel de țări.

1896: A încetat din viaţă la Bucuresti, Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc (“Baba Hârca”, piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849, în care a jucat rolul principal); (n. 24/25 noiembrie 1814 la Stolniceni-Prăjescu, în judeţul Iaşi).

Matei Millo a fost, ca actor, un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri şi a cultivat în teatrul românesc interpretarea realistă reacționând împotriva stilului declamator, printr-un joc bazat pe un fin simț de observație, sobrietate si capacitate de nuanțare.

1899: S-a născut (la Braşov) George Brassaï (pseudonimul lui Gyula Halász), cunoscut fotograf, sculptor şi cineast francez de origine maghiară transilvăneană;(m. 1984, la Beaulieu-sur-Mer, Nisa/Franţa).

A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930  fiind supranumit de prietenul său, scriitorul Henry Miller, „ochii Parisului”.

În 1933 i-a apărut primul album, „Parisul, noaptea”, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic.

O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă.

A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir.

1912: S-a născut  în orasul în Vălenii de Munte, județul Prahova. poetul şi eseistul Horia Stamatu.

A urmat  cursurile  Liceului Militar și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează la revista „Floarea de Foc” condusă de Sandu Tudor și în anul 1934 obține „Premiul Scriitorilor Tineri” pentru volumul de poezii „Memnon”.

În anii 1936-1937 este profesor suplinitor pentru limba română și filosofie la liceul „Cantemir Vodă” din București, iar între 1938-1940 redactor la „Enciclopedia României”.

Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu.

După eșuarea rebeliunii, părăsește țara ajungând în Germania, unde – în 1942 – este internat în lagărul de la Buchenwald, din care este eliberat o dată cu sfârșitul războiului, iar dupa eliberarea sa, din 1945 se stabileşte la Freiburg im Breisgau unde urmează cursuri de filosofie la Albert-Ludwigs-Universität cu Max Müller, discipol și urmaș la catedră al lui Martin Heidegger.

În anii 1946-1948, ocupă funcția de lector de limbă și cultură română pe lângă catedra romanistului Hugo Friedrich. 

Intre anii 1948 şi 1951 trăieşte la Paris, fiind unul dintre fondatorii Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona (alături de Eugen Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade ş.a.).

In perioada 1951-1961 se stabileşte în Spania, apoi se va întoarce la Freiburg im Breisgau,  unde va deceda la data de 7 iulie 1989.

1912: Este dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila, o lucrare a lui Constantin Brancuşi si singurul monument de  public al sculptorului amplasat în Bucureşti.

 La solicitarea Ministerului de Razboi, in 1903 Brancuşi a primit prima comandă pentru un monument public, bustul generalului medic Carol Davila. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul sau profesor Dimitrie Gerota, pentru a il ajuta pe Brancusi sa plateasca drumul pana la Paris, pentru continuarea studiilor.

Plata pentru monument a fost impartita in doua transe, prima jumatate fiind platită inainte ca lucrul sa inceapa, iar a doua transa dupa ce Brancusi va termina bustul.

Cand Brâncuşi a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentată în fata consiliului, dar receptia a fost nesatisfacatoare, diferite persoane din consiliu avand opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerand micsorarea nasului si de asemenea pareri diferite in legatura cu poziționarea epoleților.

Infuriat de inabilitatea consiliului de a intelege sculptura, spre mirarea tuturor, Brncuşi a plecat din sala de şedinte fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franţa, hotărând sa parcurgă drumul către Paris pe jos.

1917: Bătălia de la Cireșoaia, ultima acțiune importantă din campania din 1917 de pe frontul românesc al Primului Război Mondial, a fost parte a celei de-a treia bătălii de la Oituz.

A fost una dintre cele mai dramatice și sângeroase bătălii din campania anului 1917 s-a dat pe muntele Cireșoaia (zona Târgu Ocna), la cota 789, între 27 august/9 septembrie–30 august/12 septembrie.

A avut ca rezultat blocarea înaintării forțelor Puterilor Centrale care încercau să forțeze Munții Carpați, prin trecătoarea Oituz, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțe combinate germane și austro-ungare.

1918: S-a constituit din iniţiativa savantului român  C. I. Parhon,  Societatea de neurologie, psihiatrie şi psihologie din Iaşi (din 1921 şi de endocrinologie).

Constantin Ion Parhon (n. 15 octombrie 1874, Câmpulung, Argeș, România – d. 9 august 1969, București, România) a fost un demnitar comunist, medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948.

1919: Prințul Carol al II-lea părăsește frontul pentru a se însura cu Zizi Lambrino.

La 27 august/9 septembrie 1918, Prințul Carol a părăsit în timp de război Regimentul de vânători de munte, pe care-l comanda la Târgu Neamț pentru a se căsători la Odessa cu Zizi Lambrino, încălcând astfel regulamentele militare și Statutul Casei Regale.

În plus, țara se afla în război, Carol făcându-se astfel vinovat de dezertare și trădare.

Foto: Zizi Lambrino și prințul Carol

Regele Ferdinand a ordonat arestarea și închiderea lui vreme de 75 de zile, la mănăstirea Horaița, căsătoria celor doi fiind anulată de o instanță românească.

Carol nu a acceptat să renunțe la legătura cu Zizi Lambrino, în plus, din această relație s-a născut un băiat, pe nume Mircea, socotit drept ilegitim, dar pe care Carol l-a recunoscut.

1936: S-a născut cântăreţul emerit de muzică populară din Republica Moldova, Nicolae Sulac.

 

Regretatul Nicolae Sulac s-a născut  în satul Sadîc, Cahul, România (astăzi Republica Moldova).

Activitatea s-a artistică a început  în  cadrul capelei corale “Doina” (din 1959) si in 1965 devine solist al ansamblului “Fluieraş“, ansamblu care a lansat mulţi interpreţi de muzică populară în R.S.S.Moldovenesti.

În anii 70 şi începutul anilor 80, concertează ca  solist al ansamblului “Lăutarii“.

Nicolae Sulac a fost laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), artist al poporului R.S.S.Moldovenesti şi ulterior al Republicii Moldova, cavaler al ordinului Republicii din Republica Moldova.

În anul 2002 a creat un fond de susţinere a muzicii populare. Marele artist  a interpretat piese exclusiv în limba română, fiind aplaudat de fiecare dată la scena deschisa , chiar şi de cei ce nu cunoşteau limba română.

În cei 67 ani de viaţă, marele artist al poporului roman s-a facut  remarcat cu piesele “Ce frumos mai cînta cucul”, “Tinereţe-tinereţe”, “Foaie verde magheran”, “Cînd tata va veni”, “Floarea lui Sulac”, Doinele “Mioriţa” şi “Doina de jale”, “În pădurea de la Prut” şi multe altele.

“… maestrul Nicolae Sulac a rămas o legendă în folclorul moldovenesc, iar balada “Mioriţa”, cîntată de atîtea ori de el este culmea măiestriei interpretative. Nicolae Sulac ne-a lăsat o moştenire spirituală bogată– a înregistrat sute de piese compuse şi intrepretate de el, a evoluat în cadrul sutelor de concerte cucerind spectatorii noştri şi cei de peste hotare. Pe firmamentul culturii noastre Nicolae Sulac a strălucit nu numai cu harul său interpretativ, ci şi cu cu umorul său fin şi profund filozofic. Istorioarele şi bancurile sale circulă şi azi în popor”,  (Veaceslav Madan, ministrul culturii).

“Nicolae Sulac a fost înzestrat cu har Dumnezeiesc pentru a bucura sufletele noastre”, (Valentin Goga, directorul Palatului Naţional).

“…Nicolae Sulac nu ştia cine este Nicolae Sulac, el aparţinea unui timp,unei epoci, unui popor…”, (Emil Loteanu).

Spre sfîrşitul vieţii Sulac a dorit să se stabilească cu traiul la Iaşi, oraş care îi plăcea mult şi unde obişnuia să se înţîlnească cu prietenii.

A decedat la Chişinău (2003) şi a fost  înmormîntat în cimitirul din strada Armeană din Chişinău, azi în  Republica Moldova. La 9 octombrie 2004, în   Cimitirul  Central din Chişinău, a fost inaugurat bustul  marelui artist .

Numele lui Nicolae Sulac îl poartă un festival-concurs  la nivel republican al tinerilor interpreţi de muzică populară din Republica Moldova, precum şi Şcoala de muzică din oraşul Floreşti, în curtea căreia a fost inaugurat un bust al artistului.

1940: S-a dizolvat Partidul Națiunii, formațiune politică înființată de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, sub numele Frontul Renașterii Naționale, fiind primul partid de masă din România. În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica faptul că: „Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui”.

În urma puciului anticarlist al generalului Ion Antonescu, după abdicarea regelui Carol al II-lea și plecarea sa din țară, Ion Antonescu a dizolvat Consiliul de Coroană, a modificat Legea de organizare a Consiliului Legislativ, a dizolvat Partidul Națiunii și s-a autointitulat „Conducătorul Satului” desființând calificativul de „excelență”, „pentru toți și pentru totdeauna”.

În acest fel, generalul a devenit titularul puterii legislative și al aproape întregii puteri executive. Regele nu mai avea practic nici un control, puținele acte pe care le putea emite necesitând contrasemnarea de către Conducătorul Statului. La 14 septembrie se instaura Statul național-Legionar Român.

1940: În localitatea Trăznea din judetul Sălaj, în Ardealul cotropit de trupele ungare, sunt masacraţi de către ocupanţii hortişti un număr de 263 de români .

La cinci zile după Dictatul de la Viena, pe  5 septembrie 1940, ora 7, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației.

Trupe maghiare aparținând batalionului 22 de Grăniceri Debrețin, aflat sub comanda locotenentului Akosi, au intrat în comuna Treznea pe 9 septembrie.

După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de „Masacrul de la Trăznea”.

Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal.

Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate.

Monumentul inălţat in memoria martirilor români asasinați de ocupanţii unguri.

Cotidianul „România nouă” din 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângă o căpiţă de fân, împreună cu soția și cele două fiice ale sale.

Cadavrele au fost descoperite ciopârțite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în epocă a fost cel al lui Vasile Mărgăruș.

Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părți ale corpului și apoi împușcat în cap cu gloanțe model „dum-dum”.

Preotul ortodox a căzut de asemenea victimă trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiată.

În Trăznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei.

Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcați.

Foto: Criminalul Horthy Miklós, regent al Ungariei

Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din București, privind situația din Ardealul de Nord, pana la 1 noiembrie 1941, ocupantii maghiari au savarsit  919 omoruri, 1126 schingiuiri, 4126 bătăi, 15893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale.

1942: A murit la Iași, Constantin Meissner, pedagog şi om politic, autor al unor importante contribuţii la dezvoltarea şcolii şi pedagogiei româneşti, prin elaborarea de regulamente, planuri de învăţământ, programe şi studii privind îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ; membru de onoare al Academiei Române din 1934;  (n. 27 mai 1854, Iași).

1946: S-a născut la Bucuresti, Costin Cazaban, compozitor, muzicolog şi profesor, stabilit  in Franța, fiul actorilor Jules Cazaban si Irina Nadejde; (d. 20 februarie 2009, Paris).

A absolvit Conservatorul National Superior de muzica din Bucuresti si a fost critic muzical si compozitor de muzica spectrala.

De asemenea a fost profesor de armonie si scriitura la Conservatorul George Enescu din Bucuresti (1971-1983), bursier DAAD (1974-75, Germania), participant la cursurile de vara de la Darmstadt (1982-1983), laureat cu premiile I si II la concursurile de compozitie ICONS (Torino, 1987).

In 1983 s-a stabilit la Paris. A fost Doctor al Universitatii Paris I Pantheon-Sorbonne, cu teza Temps musical Espace musical comme fonctions logiques (1994), in care elaboreaza un sistem de compozitie si analiza muzicala bazat pe logica lui Stefan Lupașcu.

Profesor la Universitatile Paris I, Paris III si Paris IV si Lyon II. Compozitiile sale au fost interpretate in Franta, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania si Romania.

A participat la numeroase conferinte si congrese de specialitate. A fost membru al Centrului International de Cercetari si Studii Transdisciplinare (CIRET) si al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii si articole de muzicologie si critica muzicala in “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence” si a fost corespondent al Radio France International. Costin Cazaban a fost casatorit cu violonista Diana Josan si este socrul istoricului religiilor Bogdan Tataru-Cazaban.

1956: S-a născut în comuna Sânmiclăuș, județul Satu Mare, Silviu Lung, maestru emerit al sportului, fost portar al echipelor Universitatea Craiova, Steaua București si  al echipei naţionale de fotbal a României.

Silviu Lung a jucat într-un număr de 77 meciuri pentru Echipa Națională a României și a făcut parte din lotul României la Euro 1984 (Franța) și la Campionatul Mondial din 1990 (Italia).

A jucat în prima ligă spaniolă la Longroñes, dupa care s-a întors în țară, la Craiova, la Electroputere. A revenit la Universitatea Craiova în vara lui 1993.

S-a retras din fotbal în 1994. Din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.

 1966: A încetat din viaţă la Iasi, Octav Mayer, matematician, membru al Academiei Române, primul doctor în matematică pură din ţara noastră; este considerat unul dintre principalii realizatori ai teoriei reţelelor unei suprafeţe.

A avut contribuţii importante  în domeniul geometriei (principalul creator al geometriei diferenţiale centroafine) si a fost primul doctor în matematică pură din România (1920).

A fost membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 22 septembrie/6 octombrie 1895, Mizil).

1973: S-a născut Bogdan Lucian Aurescu, jurist, diplomat de cariera, profesor, ministrul afacerilor externe în Guvernul Victor Ponta 4; (din 24 noiembrie 2014 pana in 17 noiembrie 2015).

În perioada 2004-2009 a fost Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei care a reprezentat România în procesul cu Ucraina de la Curtea Internațională de Justiție privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României.

În perioada 2010-2011 a fost negociator-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă  și al Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România și SUA.

Implicarea României va avea loc începând cu Faza a II-a a programului EPAA. Aceasta presupune găzduirea pe teritoriul românesc, la Deveselu, județul Olt, de interceptori tereștri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), care vor deveni operaționali începând cu finele anul 2015.

Din 2012 este conferențiar universitar în cadrul Departamentului de Drept Public al Facultății de Drept din Universitatea din București.

1977: S-a născut în localitatea Câmpuri, jud. Vrancea,  gimnasta de talie mondială Gina Gogean, retrasă în prezent din activitatea competiţională, laureată cu medalii de argint şi de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) şi Atlanta (1996).

 La varsta de 9 ani, a intrat în circuitul competițional, iar în 1999, a debutat in concursurile din afara țării, la Campionatele Internationale ale Japoniei, de la Yokohama, unde a obtinut medalia de aur la sol.

A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, șase Campionate Mondiale și trei Campionate Europene, obținând 30 de medalii, dintre care 14 de aur

1991: A murit Henri H. Stahl, antropolog, etnograf, memorialist, sociolog, jurist şi istoric.

Provine dintr-o familie cu strămoși veniți din Alsacia și din Elveția francofonă, a fost fiul lui Henri Stahl (1877-1942) (inițiatorul stenografiei), fiind fratele mai mic al lui Șerban Voinea, activist al Partidului Social Democrat, și al scriitoarei Henriette Yvonne Stahl. A fost căsătorit cu o cunoscută pictoriță, Margareta Stahl.

Incepând cu anul 1925 s-a implicat activ în acţiunile de cercetări monografice iniţiate de Dimitrie Gusti, luând parte, până în 1955, la toate campaniile monografice de studiere a satelor româneşti, fiind unul dintre colaboratorii apropiaţi ai  acestuia (alături de Victor Ion Popa, Mihai Pop şi Gheorghe Focşa).

Stahl l-a sprijinit pe profesorul Gusti în eforturile de a înfiinţa Muzeul Satului din Bucureşti (1936); membru corespondent, din 1974, şi membru titular, din 1990, al Academiei Române; (n. 1901).

După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la Bibliotheca Historica Romaniae, inițiată de Academia Română.

Din anul 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române iar în anul 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.

1992: A murit Margareta Sterian (născută Weinberg), pictoriţă, poetă şi traducătoare de origine  evreiască din România(din literaturile americană, engleză, irlandeză, poloneză, japoneză); (n. 1897, Buzau).

1997: A murit   dramaturgul şi criticul dramatic Alecu Popovici; (n. 1927).

A urmat Liceul National din Iasi în perioada 1942-1945. Dupã absolvire a frecventat cursurile Facultãtii de Medicina din Iasi.

Cu mult înainte de a-si termina studiile, elevul si apoi studentul Alecu Popovici s-a simtit atras de literaturã publicând în 1945, primul volum de versuri intitulat „Cu abecedarul”.

  Deşi a excelat în dramaturgia pentru copii, Alecu Popovici a lăsat şi câteva volume de poezii: „Băiatul cu ricşa”, „Mici si mai mici”, „Eu şi prietenii mei”, „Zâmbiti vă rog”, „Povestea poveştilor”.

2004: A fost lansată de la Capul Midia, prima rachetă ecologică, construita de 12 specialişti români, pentru competiţia internaţională organizată de Fundaţia Americană „X-Prize” din St. Louis.

Denumită „Demonstrator 2B”, racheta a folosit  drept combustibil apă şi oxigen, fiind considerată ecologică în proporţie de 100%. Acest prim zbor a durat 42 de secunde.

2017: A murit Dumitru Orăşeanu, medic pediatru (competenţe în pneumologie, ecografie generală, toxicologie clinică) și profesor; (n. 1946).

A fost șeful Secției Pediatrie III la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” (1995-2014), membru fondator al Societății Române de Cardiologie Pediatrică, membru fondator și președinte (2010-2014) al Societății Române de Pneumologie Pediatrică.

2020: A murit academicianul Constantin I. Toma, biolog, specialist în morfologie și anatomie vegetală, membru al Secției de științe biologice și secretar științific al Academiei Române – Filiala Iași și membru titular al Academiei Române din 2012; (n. 1935).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinţii Ioachim și Ana

Sfinții Ioachim si Ana sunt părintii Maicii Domnului. Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan.

Acest preot a avut trei fiice: Maria – care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana – cea care a nascut-o pe Fecioara Maria.

Lipsa copiilor ii facea pe Ioachim si Ana sa fie priviti ca fiind blestemati, pentru ca in societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvantarea dumnezeiasca. Dupa rugaciuni indelungi, celor doi li s-a daruit o prunca: Fecioara Maria.

Tinand seama ca Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fara retinere ca Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.

Sfantul Ioachim a trecut la cele veşnice la varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.

CITIŢI ŞI :

O ISTORIE A ZILEI DE 9 SEPTEMBRIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro;
11. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 8 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 8 septembrie în istoria noastră

1439 : Este atestată documentar pentru prima dată localitatea Râmnicu Sărat.Prima mențiune documentară a așezării este legată de privilegiul comercial acordat de voievodul muntean Vlad Dracul la 8 septembrie 1439 negustorilor din Polonia, Galiția și Moldova.

Aici a fost vama de la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, un loc de schimbat caii și hrănit echipajul, pe drumul spre Dunăre, spre Istanbul.

Cu timpul, a început a fi locuit, devenind târg.

1600 (8/18 septembrie): In Bătălia de la Mirăslău, domnul muntean Mihai Viteazul este înfrânt de trupele imperiale conduse de generalul austriac George Basta.

Înfrângerea a fost catastrofală, în timpul luptelor murind 4.000 dintre oamenii săi. Domnul, pentru a se salva trece Mureșul, pornind spre Alba Iulia.

Cu ajutor muntean reușește să ia tezaurul din capitala Transilvaniei și, în contextul pătrunderii oștilor polone în Moldova și Țara Românească, a trecut munții pentru a respinge atacul polon din Țara Românească.

1825: S-a născut la Iaşi, lingvistul Alexandru Cihac; (m. 29 iul. 1887, Mainz-Germania).

 

A fost fiul adoptiv al doctorului Iacob Stanislau Cihac (1800-1888), ceh de origine, stabilit la Iaşi în 1825.

A studiat în Germania și a consacrat cea mai mare parte a activităţii sale etimologiei, punând bazele ştiinţifice ale acestei discipline în România.

În istoria lingvisticii româneşti Alexandru Cihac rămâne ca autor al primului dicţionar exclusiv etimologic, întocmit pe baze ştiinţifice al limbii române: Dictionnaire d’étymologie daco-romane (2 vol., 1870, 1879).

A primit Premiul Volney în 1880 și de asemenea a fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1872; (m. 29 iulie/ 10 august) 1887, la Mainz/Germania)

1844: S-a născut Ioan C. Drăgoescu, medic, poet şi prozator; (m. 21 aprilie 1915).

1856: Caimacamul Moldovei, Theodor Balș, adversar al unioniştilor, a suspendat legea presei în Moldova şi a instituit cenzura (8/20).

1856: S-a născut (la Făget, comitatul Târnava Mică din Ardeal) Ioan Bianu, filolog, bibliograf şi editor de texte româneşti vechi, fondator al şcolii naţionale de biblioteconomie şi bibliografie, membru titular al Academiei Române din 1902, preşedinte (1929-1932) şi vicepreşedinte (1932-1935) al acestui for (m.13 februarie 1935, Bucuresti).

În bibliografia de specialitate se avansează două date: 8 septembrie  şi 1 octombrie 1856. Dacă data exactă variază – în rarele situaţii când este menţionată – de la un autor la altul, în general este acceptat anul 1856.

Este, însă, posibil ca Bianu să se fi născut în anul 1857, ipoteză formulată pe baza cercetării documentelor aflate la Direcţia Judeţeană Alba a Arhivelor Naţionale.

A absolvit Facultatea de Litere din București, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, și-a continuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul Sfântul Sava și șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere și Filosofie din București, fondatorul și directorul Bibliotecii Academiei.

A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508–1830 și Catalogul manuscriptelor românești

1867: A avut loc, la Bucureşti, prima competiţie naţională de “dare la semn ” (de tir), dotată cu trofeul “Colanul de argint”, trofeu oferit de regele Carol I al României.

Concursurile de tir au avut loc anual pâna în anul 1874.

1878 (8/20 septembrie): Apare Legea privind stabilirea noilor ranguri diplomatice ale reprezentanţilor români în străinătate.

S-au fixat trei clase: trimisi extraordinari si ministri plenipotentiari, miniştri rezidenţi, însarcinaţi cu afaceri.

1880 (8/20 septembrie):  A fost înfiinţată Marea Lojă Naţională a României, ca federaţie a lojilor româneşti.

Până la Primul Război Mondial, sub Jurisdicția Masonică a Marii Loji se aflau 27 de Loji.

După 1948, activitatea francmasoneriei a fost interzisă în România si re legalizata dupa revolutia din 1989.

1884: S-a născut la Câmpulung Muscel medicul scriitor Grigore Ulieru; (m. 1943, Câmpulung Muscel).

A studiat la Facultatea de Medicină din București, obținând în 1913 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Operațiunea lui Foester în crizele gastrice ale tabesului. Repartizat la țară, la Turtucaia, a intrat în conflict cu autoritățile și a fost mutat de la o circumscripție sanitară la alta (Constanța, Alexandria și Dragoslavele). În 1921 a debutat în Analele Dobrogei.

A colaborat cu lucrări literatre, traduceri și articole de știință popularizată la Adevărul literar și artistic, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta Alexandriei, Glasul țării, Muguri, Muscelul nostru, etc. A condus publicațiile: Rândunica (Alexandria), Facla Muscelului (Câmpulung), Piatra Craiului (Dragoslavele). Notorietatea sa este datorată jurnalului sau intim, publicat postum sub titlul Din carnetul unui medic de plasă, de catre Al. Rosetti în Revista Fundațiilor Regale (1946), apoi în volum (1948). Alte scrieri: Amintiri, Marea și efectele ei binefăcătoare, Lacul Tekirghiol, Puterea nerușinată, Orașul Alexandria din punct de vedere igienic, Răspunderea tăcerii, Patima băuturei, Florile bune de leac, Povețe către săteni, Mănăstirea Hămăiești.

1905: S-a născut la Giurgiu (Vlașca), actriţa română de film, radio, televiziune, scenă și voce Victoria Mierlescu; (m. 14 mai 1992, la București).

A fost primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române.

La 4 noiembrie 1928 (la doar câteva zile de la emisia inaugurală a Radioului românesc), a susţinut un recital de poezie. 

A fost actriță la Teatrul Național „I. L. Caragiale” și la Teatrul de Comedie din București.

A fost distinsă în ianuarie 1953 cu Ordinul Muncii, clasa III „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. A obținut ulterior titlul de artistă emerită

S-a făcut remarcată cu prestațiile sale din filme, precum: Muntele ascuns – 1974, Povestea dragostei – 1976, Tufă de Veneția – 1977, Prea cald pentru luna mai -1984, Domnișoara Aurica – 1986, Secretul lui Nemesis – 1987, Fără lumini de poziție – 1989.

Fiul ei este Andrei Cătălin Băleanu, regizor, soțul actriței Tamara Crețulescu. 

1906 (8/21 – 12/25 septembrie): S-a desfăşurat la Bucureşti, primul congres internaţional organizat şi găzduit de România – Congresul internaţional pentru protecţia proprietăţii literare şi artistice.

  1907: A încetat din viaţă Iosif Vulcan, poet, prozator şi dramaturg, coordonator al revistelor „Familia” şi „Şezătoarea”; (n. 31 martie 1841).

În februarie 1866, Iosif Vulcan  a primit  la sediul redacției revistei „Familia” de la un „privatist” de la Gimanziul din Cernauti , o scrisoare însoțită de o poezie, „De-aș avea”, semnată   Mihai Eminovici.

Este încântat de poezia primită, permițându-și însă o modificare, și anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici, în Eminescu.

Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat „nașul literar” al celui mai mare poet român.

1909: S-a născut, la Botoşani, Max Blecher. Poet, prozator de factură expresionistă, a fost numit de Eugen Ionescu ”un Kafka român”.

Este autorul romanelor „Întâmplări din irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizate”; (m. 31 mai 1938).

1913: A fost publicată în oficiosul PNL, ”Viitorul”, scrisoarea-program a presedintelui partidului, Ionel I.C.Bratianu, în care se preconiza înfaptuirea votului universal si a reformei agrare.

1924: S-a născut compozitorul Gheorghe Carp; (m. 15 martie 1988).

1925: S-a născut la Ploiești, sculptorul Gheorghe Coman; membru fondator al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1951).

Alături de George Apostu, Brăduţ Covaliu, İon Sârbu, Lazăr Băciucu a fost iniţiator al Taberei de Sculptură de la Măgura, la Mănăstirea Ciolanu din jud. Buzău ale cărei lucrări le-a coordonat timp de 16 ediţii; (m. la Ploiești în august 2005).

A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” București, secția Sculptură, seria 1945–1950.

A trăit la Ploiești, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici prahoveni.

Lui i se datorează celebrul bust al lui Caragiale din centrul Ploieștiului.

S-a remarcat, de asemenea, printr-un gest de mare probitate morală, refuzând o comandă foarte promițătoare sub raport pecuniar, de a prezenta figura dominantă a așa-numitei „epoci de aur”, Nicolae Ceaușescu, lucrare preluată ulterior de alt sculptor. După 1989 a desfășurat și o susținută activitate publicistică.

1926: A încetat din viaţă la Viena Vasile Bogrea, filolog şi lingvist, specialist în limbile clasice.(n.26 septembrie/8 octombrie 1881, Târnauca, Dorohoi, România).

Lingvist și filolog, membru corespondent al Academiei Române.

A pus  împreună cu Sextil Puşcariu, bazele Muzeului Limbii Române și al Societății Etnografice din Cluj.

A fost  membru corespondent al Academiei Române.

A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 – 1913). Profesor de limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iași (1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (începând din anul 1920).

Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) și a Societății Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.

A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică.

A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe studiul folclorului și al literaturi românești vechi.

1926: S-a născut Gabriel Ştrempel, istoric al culturii şi bibliograf, director adjunct (1975) şi apoi director general (1994) al Bibliotecii Academiei Române, în prezent fiind director general onorific.

A avut o contribuţie majoră la îmbogăţirea colecţiilor, la repertorizarea întregii producţii de carte şi la apariţia unor volume de mare însemnătate.

A efectuat călătorii de specializare și cercetări istorice în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franța, Suedia, Israel, Italia. A fost cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga unde a contribuit la apariția volumelor I-III din Documentele Răscoalei din 1821.

A conferențiat mai mulți ani la centrul de pregătire a muzeografilor Arhiepiscopiei Ungrovlahiei și Ardealului de la Techirghiol si a ținut cursuri de Istoria civilizației și culturii românești și de Istoria scrisului și a cărții la Universitatea din București.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993.

1929: S-a născut Ştefan Bănulescu, prozator, eseist, jurnalist; a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor, în anul 1997 („Iarna bărbaţilor”, „Cartea de la Metropolis”) (m. 25 mai 1998).

1929: A fost inaugurat, cu un concurs de călărie, a hipodromului de la Ploieşti.

1930: S-a  născut  Petre Sălcudeanu, scriitor, scenarist şi om politic român  (ministru al Culturii între 28 august şi 5 noiembrie 1993).

A absolvit Facultatea de Critică și Literatură de la Moscova și Facultatea de Filozofie din București.

Romanul „Biblioteca din Alexandria” i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Academiei Române); (d. 6 noiembrie 2005).

A  ocupat, după revoluţie, funcția de ministru al Culturii din România și a fost  membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania . 

1930: S-a născut dramaturgul, publicistul şi scenaristul Tudor Popescu (prenumele la naştere: Teodor), („Satana cel Bun şi drept”, „O dragoste nebună, nebună, nebună”); (m. 22 august 1999).

1932: S-a născut la Vașcău, județul interbelic Bihor, lingvistul Marius Sala autor al unor importante  studii de lingvistică generală şi romanică, hispanică, istoria limbii române.

A fost directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din Bucureşti şi membru titular al Academiei Române din 2001, vicepreşedinte al acestui for (2006-2014).

1934: A avut loc primul Campionat Naţional de haltere la cele trei stiluri: împins, smuls şi aruncat (Bucureşti, 8-12.09.1934).

1937: S-a născut filosoful şi profesorul Gheorghe Vlăduţescu, autorul unor lucrări de istoria filosofiei având ca teme centrale ontologia şi metafizica.

Este membru titular al Academiei Române din 1999, vicepreşedinte al acestui for (2002-2006).

1940. Ocupanții unguri ai Transilvaniei de Nord, anexate în urma Diktatului de la Viena, au masacrat civili români și de alte naționalități ( evrei, țigani la Nușfalău.

În toamna anului 1940, în mai multe localități din Ardealul de Nord, anexat la Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

La 8 septembrie 1940, în comuna Nușfalău (Sălaj), trupe ale armatei maghiare, cu sprijinul unor localnici au torturat și ucis 11 oameni din satul bihorean Almașu Mare (două femei și 9 bărbați), aflați în trecere prin Nușfalău. În dimineața zilei de 8 septembrie 1940, la ieșirea din Nușfalău, oamenii au fost opriți din drum de un localnic din comună etnic maghiar și de un soldat ungur, care-l însoțea. Potrivit sentinței Tribunalului Poporului, cei doi maghiari au readus victimele în centrul satului, le-au percheziționat, și-au însușit obiectele personale, le-au bătut sistematic și le-au împus cu baionetele. Cele două femei au fost lăsate în libertate. Cei nouă bărbați au fost duși într-o căruță militară spre comuna Zăuan, la circa 500 de metri de intrarea în comună, unde au fost uciși cu baionetele.

Concomitent, alți doi localnici etnici maghiari, din proprie inițiativă, le-au prins pe cele două femei lăsate libere și le-au dus la locul masacrului, unde au fost înjunghiate și ele. Cadavrele au fost înmormântate sumar și acoperite cu frunze. Înhumarea în cimitirul din Nușfalău a avut loc numai peste câteva zile, la stăruința localnicilor, după ce cadavrele începuseră să se descompună. Numele etnicilor maghiari este cunoscut, au fost pedepsiți de Tribunalul Poporului din Cluj, dar militarii unguri implicați în crimă au rămas neidentificați.

1940: Masacrul de la Ciumărna

La 8 septembrie 1940 în Ciumărna trupele ungare, în timpul înaintării lor spre partea centrală a Transilvaniei de Nord, au ucis 11 români: Ioan Ghiurutan, subprimar, Ioan Țiriac și soția sa Ana, N. Rati, Teodor Țiriac, Rozalia Țiriac, Gavrilă Oprea Ticău, Gavrilă Ortelecan, Florea Ciglăneanu, Niculae Barburaș și un țăran din Trăznea. În 1940, pe lângă cei 873 de români, locuiau aici doar 22 de maghiari și 11 evrei. Pentru a evita deportarea, evreii s-au declarat etnici maghiari, renunțând la numele evreiești și adoptând nume de rezonanță maghiară. După masacru, autoritățile ungare au adus alți 21 de maghiari, jandarmi și alți funcționari, crescând astfel la 54 numărul maghiarilor din sat.

1951: S-a nascut Bela Marko,  politician român de etnie maghiară, lider al formatiunii Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, scriitor şi traducător

A  fost preşedinte al Uniunii Democrate Maghiare din România/UDMR în perioada ianuarie 1993 – februarie 2011, viceprim-ministru în Cabinetul Boc (din decembrie 2009), ministru de stat în Cabinetul Tăriceanu pentru coordonarea activităţilor din domeniul culturii, învăţământului şi integrării europene (decembrie 2004 – iulie 2007).

1958: Scriitorul si poetul Vasile Voiculescu a fost arestat si condamnat la 5 ani de temnita grea, fiind acuzat ca în perioada celui de-al doilea razboi mondial a elogiat, în scrierile sale, razboiul antisovietic, iar dupa 23 august 1944 a scris poezii ”cu caracter mistic si dusmanos”.

1959: România a fost inclusă în componența Comitetului pentru examinarea problemelor dezarmării, instituit în baza unui acord între cele patru mari puteri (SUA, Marea Britanie, Franța, URSS).

Comitetul era format din zece state: SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, Canada, URSS, Bulgaria, Polonia, România și Cehoslovacia (își va începe lucrările la Geneva, în martie 1960)

1972: A murit Alexandru Finţi, actor, regizor şi profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București; (n. 1910).

Pentru o perioadă a fost director al Teatrului Armatei.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” .

1974: S-a născut la București regizorul, scenaristul şi omul de presă Bobby Păunescu.

De la vârsta de 1 an se mută cu familia în Italia, la Milano, unde rămâne până la vârsta de 10 ani. A terminat Facultatea de International Management în Elveția în 1998. În 2007 urmează un curs intensiv de film la Universty of Southern California – School of Cinematic Arts.

La USC scrie și regizează primul scurt metraj – Dear D (rolul principal Monica Bîrlădeanu). În 2007 scrie si regizează primul lui film de lung metraj, „Francesca”, produs de Mandragora, casa de producție de film ce a fost fondată de Cristi Puiu și Bobby Păunescu.

Filmul „Francesca” a avut premiera in deschiderea sectiunii Orizzonti al Festivalului de film de la Venetia in 2009 si a fost selectionat la mai multe festivaluri de film internationale printre care: East end London film festival (unde a primit premiul pentru cel mai bun debut), Gijon International Film Festiaval Spania (unde a primit premiul FIPRESCI), Silk road international film festival, Turcia (unde a primit premiul pentru cel mai bun regizor, cea mai buna actrita si premiul criticii din Turcia). Filmul a mai participat si festivalurile internationale de film din: Buenos Aires BAIFICI, Rejkiavik, Bergen, Wisbaden.

Este proprietarul ziarelor „Evenimentul zilei”, „Capital”, „Curierul naţional”, „Gazeta de sud”, precum şi al televiziunii B1.

1982: S-a născut handbalistul Marian Cozma, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF.

A decedat in data de 8 februarie  2009,  fiind atacat de un grup de trei țigani,  într-un club la Veszprém, în Ungaria care l-au înjunghiat de trei ori, inclusiv în inimă.

Cozma mai fusese implicat într-un incident asemănător în 2005, când a fost înjunghiat de un grup de opt persoane, suporteri ai unei echipe adversare, la București, scăpând cu viață și reușind să revină în scurt timp pe teren.

În memoria lui Marian Cozma, Comitetul Director al Federației Române de Handbal a decis ca Centrul Național Olimpic de Excelență de la Sighișoara să poarte numele sportivului, iar în Veszprém s-a ridicat o statuie care il infatiseaza aruncând la poartă.

1990: A avut loc, la Braşov, din iniţiativa „Mişcării 15 noiembrie 1987”, prima întrunire a Rezistenţei Române. Au participat Societatea Timişoara, GDS, AFDP, CADA, Asociaţia „21 Decembrie”.

2001: S-a desfăşurat, la Palatul Ghica Tei din Bucureşti, primul Târg de pâine din România.  

2004: S-a stins din viata la Bucuresti în urma unui stop cardiac, popularul interpret roman de muzica usoară Dan Spataru ; (n. 2 octombrie 1939).

Au avut un mare succes de  public cantecele „Ţărăncuţă, ţărăncuţă„, „Nici o lacrimă„, „Nu-ţi şade bine cînd plîngi„, „Nu m-am gîndit la despărţire„, „Oare, Oare„, „Îţi pare rău”,  „În rîndul patru„,”Drumurile noastre„.

Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!“

La înmormântarea sa, au venit să-l petreacă pe ultimul drum peste 10000 de oameni.

2009: A decedat la Targu Mureș,  Radu Dobre Basarab, actor, profesor şi regizor la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu.

S-a născut la Slatina, în judeţul Olt, în 22 august 1941 si a fost absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea de Hidroenergetică, al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti (Actorie), şi al Universităţii de Artă Teatrală Târgu Mureş (Regie).

Între 1967 şi 1987 a fost actor al Teatrului de Stat din Sibiu si a obţinut numeroase premii de interpretare la diverse festivaluri.

A înfiinţat Societatea literară „Radu Stanca”, prima de acest fel din ţară după 1950 si  „Clubul de jazz” din Sibiu. De asemenea  înfiinţat şi a condus „Teatrul Studenţesc” din Sibiu, cu care a obţinut mai multe premii la festivalurile studenţeşti.

Incepând cu anul 1991, Radu Dobre Basarab a fost cadru didactic la Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a predat actoria şi regia.

2019:  Echipa națională feminină de tenis de masă a României a câștigat, pentru a cincea oară, titlul de campioană europeană.

Bernadette Szocs, Daniela Dodean Monteiro și Elizabeta Samara membre ale echipei antrenate de Viorel Filimon au câștigat categoric victoria în fața Portugaliei.

Din lotul României au mai făcut parte Adina Diaconu și Irina Ciobanu. Tricolorele au depășit în grupe Slovacia, cu 3-0, și Spania, cu 3-0, în sferturi au trecut de Franța, tot cu 3-0, iar în semifinale au învins Polonia cu 3-1.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Nașterea Maicii Domnului

Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinţi foarte inaintaţi în vârsta, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii lor. Tatal ei era din semintia lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron.

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la copti si la sirieni, separati de Biserica Ortodoxa dupa al patrulea sinod ecumenic, ceea ce denota ca inceputul ei trebuie pus intre sinodul trei ecumenic (431) si sinodul al patrulea (451).

Aceasta sarbatoare a fost adoptata in Apus in vremea papei Serghie I (687-701).

Condacul si Icosul acestui praznic au fost alcatuite de Sfantul Roman Melodul in secolul al VI lea. Canonul care se canta la slujba Utreniei a fost compus de Sfantul Ioan Damaschin.

CITIŢI ŞI :

O ISTORIE A ZILEI DE 8 SEPTEMBRIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. CreștinOrtodox.ro;
11. Cinemagia.ro.