CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ruslan Puhov, expert rus, directorul Centrului pentru Analiza Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova : ”România dispune de un puternic serviciu de spionaj militar”


România şi Suedia sunt statele care s-au dovedit a fi deosebit de relevante şi competente în domeniul strategiilor de război, susţine directorul Centrului pentru Analiza Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova, Ruslan Puhov, notează publicaţia MESAJ.MD.

Ne place să ironizăm asupra României, în general şi particular, pentru că are patru servicii speciale, însă în fapt România dispune de un serviciu foarte puternic în sectorul spionajului militar, mai ales în ceea ce ţine de reţeaua de agenţi speciali”, spune Puhov.

Potrivit expertului rus, serviciul român este într-atât de puternic că şcoala NATO de spionaj se află în România.

De precizat că singurul serviciu de spionaj militar al României – probabil cel la care şi face referire expertul rus – este Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) – cunoscut şi ca serviciul de informații al Armatei Române. 

Americanii i-au rugat pe români şi aceştia i-au ajutat după intrarea în Afganistan, pentru că aceştia pot foarte bine să lucreze cu oamenii”, precizeaza Puhov, citat de publicaţia MESAJ.MD.

De asemenea, sursa citată susţine că serviciul român a fost printre primele care a sesizat că Rusia a demarat campania pentru anexarea Crimeei.

 „Mulţi specialişti occidentali încă cumpăneau dacă e aşa sau nu, în timp ce agenţii români deja semnalau la Washington, Bruxelles şi Londra că „ruşii îşi întorc Crimeea”.

Ruslan Puhov este  unul dintre autorii cărţii „Spionajul militar”, analist rus în domeniul apărării și director al  Centrului pentru Analiza Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova.

Este membru al Consiliului public al Ministerului Apărării din Rusia, compus din civili și militari pensionari, care îl consiliază pe ministrul Apărării pe o varietate de probleme. Anterior a fost director executiv al Uniunii Armatei Ruse, care reprezintă producătorii ruși de arme de calibru mic. 

08/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Revizionismul Ungariei combătut de Corneliu Coposu și Ion Rațiu

Victor Roncea Blog

Corneliu Coposu și John Rațiu despre revizioniștii Istoriei Ungariei

Martor activ la unele dintre cele mai importante evenimente care au marcat istoria României în secolul trecut, Corneliu Coposu a fost implicat şi în problematica  combaterii revizionismului maghiar, manifestat în special prin disidenţii maghiari din Occident.

Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, cel care şi-a dedicat o bună parte din activitate studierii dosarului cu 38 de volume pe care Corneliu Coposu îl avea la Securitatetotul a început în 1979.

Atunci, Seniorul împreună cu Ion Jovin, fostul medic al lui Iuliu Maniu, au elaborat o lucrare intitulată Reflexiuni asupra propagandei revizioniste maghiare în străinătate şi asupra mijloacelor de a le combate“.

Fără ca autorii să ştie, lucrarea a ajuns la Ion Raţiu, la acea vreme disident în Marea Britanie, fiind publicată în Buletinul de Informaţii pentru Românii din Exil (BIRE) din luna iulie 1979.„Secuii reprezintă şi azi o enigmă a trecutului“.
În acest context, Corneliu Coposu realizează şi un studiu din perspectivă istorică şi
comportamentală asupra secuilor din România, asumaţi de catre  maghiari, drept… conaţionali, fapt contrazis, însă, de Senior în paginile studiului.


„ Istoria nu a reuşit, în lipsă de documente sigure, să elucideze, până acum, problemele originii şi vechimii lor. Cercetătorii istorici maghiari, preocupaţi  de problema secuiască, în marea lor majoritate, i-au considerat,  din timpurile cele mai vechi, ca un popor de origine străină de neamul ungurilor“, scrie Coposu în studiul Despre secui.

De asemenea, în acelaşi studiu, Seniorul citează documente şi istorici cunoscuţi care vorbesc despre originile secuilor.

Diploma regelui Andrei al II-lea (1224) îi consideră «bisoni». Notarul Anonymus al regelui Bella îi numeşte «populi Athylae», descendenţi ai hunilor, refugiaţi în munţi după prăbuşirea imperiului lui Attila.
Cronicarul maghiar Simon Keza este de acord cu notarul Anonymus. Istoricul maghiar Karacsony le atribuie origine gepidă. Stilzing îi consideră pecenegi. 

Schlozen afirmă că sunt rămăşiţe de cumani. Verantis, fără a face precizări mai amănunţite, crede că sunt popor asiatic, diferit de poporul maghiar. Pauler socoteşte că sunt de origine turco-cabară. Thury vrea să demonstreze că sunt avari“.

Astfel enumeră Coposu originile atribuite secuilor de-a lungul timpului, origini în mod evident diferite de cele ale poporului maghiar. Revizioniştii maghiari insistau pe originea comună a secuilor cu maghiarii pentru a-şi motiva dorinţa lor şi încercările de refacere a Ungariei Mari. 

Mai apropiați de domnitorii români, Corneliu Coposu consemnează că secuii au convieţuit paşnic întotdeauna cu românii, cu ai căror domnitori au avut, mereu, relaţii mult mai bune decât cele pe care le aveau cu voievozii maghiari.

„Istoria ne dovedeşte că, în repetate rânduri, speranţele secuilor s-au îndreptat către Domnitorii Principatelor Române, de la care aşteptau dreptatea refuzată de voievozii maghiari ( mai ales in timpul principilor Bathory, Sigismund, Martinuzzi, Apafi).

Hrisoavele vechi ne arată că secuii plăteau dijmă lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, şi întreţineau legături constante cu urmaşii lui“, scrie Seniorul despre apropierea istorică dintre români şi secuii din România.
Corneliu Coposu, jurnalist redutabil, subliniază că între populaţia indigenă românească şi secui nu s-au înregistrat evenimente conflictuale importante, cel puţin până la sfârşitul deceniului al treilea veacului trecut si au împrumutat obiceiuri româneşti .

De asemenea, în studiul realizat de Coposu se arată că secuii s-au adaptat la circumstanţele locale. Secuii au împrumutat elemente de organizare, datini, meserii, artă populară, cântece şi dansuri de la populaţia băştinaşă romanească şi au convieţuit cu aceasta în armonie, chiar în condiţiile determinate de unele privilegii care le-au fost acordate de legislaţia feudală maghiară„Fiind socotiţi şi ei «minoritari», s-au solidarizat, în mod firesc, cu populaţia românească, socotită minoritară în propria ţară şi oprimată cu prioritate de către regimurile feudale. 

Istoria ne oferă repetate dovezi ale acestei solidarităţi (răscoala comună sub voievodul Nicolae Csaky – 1430; răscoala fiscală sub Matei Corvinul – 1457; revolta contra principelui Ion Sigismund; adeziunea la politica de unificare a domnitorilor moldoveni Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu; colaborarea cu Mihai Viteazu, care a restabilit privilegiile secuieşti)“,completează Corneliu Coposu.
Potrivit istoricului Marin Pop, studiul, realizat în 1979, nu a fost publicat niciodată, fiind păstrat pentru posteritate doar prin „grija“ organelor Securităţii. Prezentat de Securitate drept susţinător al disidenţilor maghiari revizionişti

Poziţia faţă de problematica revizionismul maghiar este exprimată cel mai clar de Corneliu Coposu într-o importanta scrisoare adresată, în 1986, lui Ion Raţiu, aflat la vremea aceea la Londra.

Întreg documentul, precum şi contextul care l-a generat sunt prezentate, integral, într-o lucrare amplă şi inedită dedicată întregii familii Coposu. Este vorba despre „Monografia familiei Coposu – între istorie şi memorie“, scrisă de Marin Pop.

Salajul pur si simplu

Acesta a venit după ce, pe 21 octombrie 1986, organele Securităţii au interceptat convorbirea telefonică dintre Corneliu Coposu şi un reporter al postului de radio BBC şi cu Ion Raţiu, preşedintele Uniunii Românilor Liberi

Securitatea susţinea că a obţinut date din care rezultă că cei din străinătate încercau să-i stimuleze moral pe Corneliu Coposu, Ion Puiu şi Nicolae Carandino, determinându-i să se menţină pe poziţii ostile ţării noastre şi să adere la «Apelul disidenţilor din ţările est-europene», lansat în străinătate.

După cum reiese din nota de studiu a Securităţii, datată 12 decembrie 1986, postul de radio Europa Liberă s-a lăudat cu ştirea că Ion Raţiu, în calitate de preşedinte al Uniunii Românilor Liberi, ar fi declarat că şi din România s-au primit trei adeziuni la „Apelul disidenţilor din ţările est-europene pentru respectarea drepturilor omului“.  

Corneliu Coposu şi Nicolae Carandino „au avut reacţii de respingere a acestei acţiuni“, trimiţând scrisori lui Ion Raţiu şi la Europa Liberă, în acest sens.atentionandu-l pe Ion Raţiu ca a căzut în capcana maghiarilor care în realitate, duceau o amplă campanie revizionistă“.

De asemenea, i-a precizat că Apelul, după ce elogia curajul ungurilor în 1956,deplângea de fapt soarta Ungariei şi îndemna la realizarea Ungariei Mari de dinainte de 1918.

Scrisoarea pe care Corneliu Coposu i-a adresat-o lui Ion Raţiu, sub comunism!


Dragă Iancule, Am aflat cu surprindere din emisiunea postului de radio „Europa Liberă“ din 20 octombrie 1986, ora 17.00,  informaţia că aş fi adresat un mesaj prin care, împreună cu alţi doi naţional-ţărănişti, aş fi făcut cunoscută adeziunea mea la o declaraţie semnată de 122 de disidenţi maghiari, polonezi, cehoslovaci şi est-germani, exprimându-mi, în acelaşi timp, admiraţia pentru lupta curajoasă dusă de poporul maghiar cu treizeci de ani în urmă, cum şi hotărârea de a mă alătura luptei pentru cererile menţionate în declaraţie.

Sursa informaţiei îţi era atribuită ţie, în calitate de preşedinte al „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi“. Aşa cum ţi-am transmis în convorbirea telefonică avută, şi aşa cum am comunicat şi corespondentului postului BBC, tot la telefon, cred că este vorba fie de o confuzie regretabilă, care ar trebui lămurită, fie de o inexplicabilă inducere în eroare. Informaţia, aşa cum a fost difuzată, trebuie rectificată în mod onest urgent. 

Eu nu cunosc niciun disident din ţările menţionate şi, până acum, nu am luat cunoştinţă nici de conţinutul documentului întocmit de cei 122 de disidenţi sau de cererile pe care le cuprinde. În consecinţă, nu am putut să-mi manifest în vreun chip adeziunea la un text necunoscut.

De altfel, nici nu mi-a fost solicitată o asemenea adeziune de către nimeni. În luna curentă, am fost aproape imobilizat de o criză acută de sciatică şi am fost indisponibil. Iar pe Carandino şi pe Puiu nu i-am văzut de mai multă vreme. Impresia mea este că în vederile expatrioţilor români intră, cu prioritate, campania anticomunistă, iar concret, condamnarea represiunii sovietice antimaghiare de la 23 octombrie 1956, care văd că este aniversată cu mare amploare în SUA.

Eu socotesc şi acum, ca în întreg trecutul meu politic, pe care-l consider consecvent, că interesele majore şi permanente ale României, care ar trebui să constituie o evanghelie adevăraţilor patrioţi includ: integritatea teritorială în vest şi în est, până la graniţele etnice ale neamului, independenţa naţională, suveranitatea deplină şi ordinea generată de conceptul unei democraţii desăvârşite, care garantează drepturile fundamentale şi libertăţile neîngrădite ale întregii populaţii, inclusiv ale naţionalităţilor minoritare.

Aceste precepte fundamentale nu trebuie să fie niciodată subestimate sau trecute pe planul al doilea al preocupărilor noastre nici măcar în focul temporarelor noastre adversităţi de ordin ideologic.

Este vorba de un comandament suprem care rezultă în mod evident din trecutul nostru, din viaţa şi activitatea intransigentă a lui Iuliu Maniu, dar şi din lupta seculară a marilor patrioţi ai istoriei noastre, în rândul cărora se înscrie, pe loc de frunte, preacinstitul tău antecesor, marele preşedinte, doctorul Ioan Raţiu.

 În ce priveşte tendinţa voastră de colaborare cu expatriaţii maghiari pentru anumite obiective comune, cred că aceasta ar trebui să fie riguros condiţionată din partea românilor de o declaraţie publică neechivocă făcută de Comunitatea Maghiarilor Emigraţi că renunţă definitiv la calomnierea României, la falsificarea istoriei, la acţiunile lor revizioniste, la revendicarea, directă sau mascată, a Transilvaniei noastre.

Ungaria Mare a tuturor nedreptăţilor şi asupririlor a fost definitiv înmormântată

Agitaţiile şi calomniile împrăştiate în Apus nu o vor resuscita. Se pare că între propaganda cu nuanţă transparent revizionistă şi cu ieşiri inadmisibile la adresa ţării noastre, pe care le girează inclusiv oficialitatea maghiară comunistă din Ungaria şi propaganda deşănţată şi injurioasă desfăşurată în Occident de către ungurii comunişti expatriaţi ar exista o subtilă şi discretă convergenţă. 

Din păcate, se pare că această propagandă lipsită de temei câştigă teren odată cu amplificarea simpatiei dobândite de Ungaria în ţările din vest. Românii ar trebui, după modesta mea opinie să fie rezervaţi în manifestările publice din Occident, care,  ar putea declanşa, consolidarea poziţiei ascendente şi periculoase pentru interesele noastre naţionale a politicii Ungariei şi postulatele ei în areopagul internaţional.

Rezonanţa pe care a izbutit să o producă iar în Occident, necontenita popularizare a tezelor maghiare ar trebui să stârnească îngrijorare nu numai guvernanţilor ţării, ci şi comunităţii – atât de dezbinate – a românilor din străinătate

Cercurile lesne influenţabile din Apus, receptive la tânguirile vecinilor noştri, ar trebui să fie informate despre realităţile istorice, politice, geografice şi economice ale atât de puţin cunoscutului Răsărit al Europei.

 Actualul guvern comunist de la Budapesta, în relaţii „frăţeşti” cu partidul şi guvernul din România,  a uitat că înainte cu vreo şapte decenii, la 1 mai 1919, guvernul revoluţionar comunist maghiar a declarat solemn, prin notificarea lui Bela Kun adresată României: „Recunoaştem fără rezerve pretenţiile teritoriale naţionale revendicate de la România“.

De altfel, la 25 noiembrie 1947, delegaţia guvernamentală maghiară, în frunte cu prim-ministrul comunist, Lajos Dinnyés, a proclamat categoric că„problema litigioasă dintre ţările noastresa fie considerată rezolvată, opinia publică maghiară este recunoscătoare României pentru drepturile naţionale cetăţeneşti acordate ungurilor din Transilvania“. 

Declaraţie succesiv confirmată la 25 noiembrie 1956 şi la 26 februarie 1958.

 Comitetul foarte activ al maghiarilor liberi, oploşiţi în străinătate, care îşi asumă gloria martirajului din octombrie 1956, ar trebui să-şi dea seama că nu se pot întemeia revendicări absurde şi nejustificate în dauna României, pe consideraţiuni de eroismantisovietic.

Lumea românească, fără să nutrească aversiune împotriva poporului vecin sau împotriva concetăţenilor de rasă maghiară, manifestă o justificată indignare împotriva noului val de revizionism, care poate că, în caleidoscopul frământărilor din ţările occidentale, nu este recepţionat la adevărata lui intensitate. Închei aceste sumare consideraţiuni dorindu-ţi sănătate şi multe bucurii româneşti.

Cu vechea prietenie, Corneliu Coposu

 (SURSA: Cota: ACNSAS, Fond Informativ, dos. I 149087, vol. 29, f. 176-179, reprodusă de https://www.infobrasov.net/corneliu-coposu-si-john-ratziu-despre-revizionistii-istoriei-ungariei/ )

08/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 8 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 8 septembrie în istoria noastră

1439 : Este atestată documentar pentru prima dată localitatea Râmnicu Sărat.Prima mențiune documentară a așezării este legată de privilegiul comercial acordat de voievodul muntean Vlad Dracul la 8 septembrie 1439 negustorilor din Polonia, Galiția și Moldova.

Aici a fost vama de la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, un loc de schimbat caii și hrănit echipajul, pe drumul spre Dunăre, spre Istanbul.

Cu timpul, a început a fi locuit, devenind târg.

1600 (8/18 septembrie): In Bătălia de la Mirăslău, domnul muntean Mihai Viteazul este înfrânt de trupele imperiale conduse de generalul austriac George Basta.

Imagini pentru Bătălia de la Mirăslău,photos

Înfrângerea a fost catastrofală, în timpul luptelor murind 4.000 dintre oamenii săi. Domnul, pentru a se salva trece Mureșul, pornind spre Alba Iulia.

Cu ajutor muntean reușește să ia tezaurul din capitala Transilvaniei și, în contextul pătrunderii oștilor polone în Moldova și Țara Românească, a trecut munții pentru a respinge atacul polon din Țara Românească.

1825: S-a născut la Iaşi, lingvistul Alexandru Cihac; (m. 29 iul. 1887, Mainz-Germania).

 

A fost fiul adoptiv al doctorului Iacob Stanislau Cihac (1800-1888), ceh de origine, stabilit la Iaşi în 1825.

A studiat în Germania și a consacrat cea mai mare parte a activităţii sale etimologiei, punând bazele ştiinţifice ale acestei discipline în România.

În istoria lingvisticii româneşti Alexandru Cihac rămâne ca autor al primului dicţionar exclusiv etimologic, întocmit pe baze ştiinţifice al limbii române: Dictionnaire d’étymologie daco-romane (2 vol., 1870, 1879).

A primit Premiul Volney în 1880 și de asemenea a fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1872; (m. 29 iulie/ 10 august) 1887, la Mainz/Germania)

1844: S-a născut Ioan C. Drăgoescu, medic, poet şi prozator; (m. 21 aprilie 1915).

1856: Caimacamul Moldovei, Theodor Balș, adversar al unioniştilor, a suspendat legea presei în Moldova şi a instituit cenzura (8/20).

1856: S-a născut (la Făget, comitatul Târnava Mică din Ardeal) Ioan Bianu, filolog, bibliograf şi editor de texte româneşti vechi, fondator al şcolii naţionale de biblioteconomie şi bibliografie, membru titular al Academiei Române din 1902, preşedinte (1929-1932) şi vicepreşedinte (1932-1935) al acestui for (m.13 februarie 1935, Bucuresti).

Imagini pentru photos/Ioan_Bianu

În bibliografia de specialitate se avansează două date: 8 septembrie  şi 1 octombrie 1856. Dacă data exactă variază – în rarele situaţii când este menţionată – de la un autor la altul, în general este acceptat anul 1856.

Este, însă, posibil ca Bianu să se fi născut în anul 1857, ipoteză formulată pe baza cercetării documentelor aflate la Direcţia Judeţeană Alba a Arhivelor Naţionale.

A absolvit Facultatea de Litere din București, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, și-a continuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul Sfântul Sava și șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere și Filosofie din București, fondatorul și directorul Bibliotecii Academiei.

A organizat biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărți și periodice. Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508–1830 și Catalogul manuscriptelor românești

1867: A avut loc, la Bucureşti, prima competiţie naţională de “dare la semn ” (de tir), dotată cu trofeul “Colanul de argint”, trofeu oferit de regele Carol I al României.

Concursurile de tir au avut loc anual pâna în anul 1874.

1878 (8/20 septembrie): Apare Legea privind stabilirea noilor ranguri diplomatice ale reprezentanţilor români în străinătate.

S-au fixat trei clase: trimisi extraordinari si ministri plenipotentiari, miniştri rezidenţi, însarcinaţi cu afaceri.

1880 (8/20 septembrie):  A fost înfiinţată Marea Lojă Naţională a României, ca federaţie a lojilor româneşti.

Până la Primul Război Mondial, sub Jurisdicția Masonică a Marii Loji se aflau 27 de Loji.

După 1948, activitatea francmasoneriei a fost interzisă în România si re legalizata dupa revolutia din 1989.

1884: S-a născut la Câmpulung Muscel medicul scriitor Grigore Ulieru; (m. 1943, Câmpulung Muscel).

1884-1943 George Ulieru

A studiat la Facultatea de Medicină din București, obținând în 1913 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Operațiunea lui Foester în crizele gastrice ale tabesului. Repartizat la țară, la Turtucaia, a intrat în conflict cu autoritățile și a fost mutat de la o circumscripție sanitară la alta (Constanța, Alexandria și Dragoslavele). În 1921 a debutat în Analele Dobrogei.

A colaborat cu lucrări literatre, traduceri și articole de știință popularizată la Adevărul literar și artisticRevista Fundațiilor RegaleGazeta AlexandrieiGlasul țăriiMuguriMuscelul nostru, etc. A condus publicațiile: Rândunica (Alexandria), Facla Muscelului (Câmpulung), Piatra Craiului (Dragoslavele). Notorietatea sa este datorată jurnalului sau intim, publicat postum sub titlul Din carnetul unui medic de plasă, de catre Al. Rosetti în Revista Fundațiilor Regale (1946), apoi în volum (1948). Alte scrieri: AmintiriMarea și efectele ei binefăcătoareLacul TekirghiolPuterea nerușinatăOrașul Alexandria din punct de vedere igienicRăspunderea tăceriiPatima băutureiFlorile bune de leacPovețe către săteniMănăstirea Hămăiești.

1905: S-a născut la Giurgiu (Vlașca), actriţa română de film, radio, televiziune, scenă și voce Victoria Mierlescu; (m. 14 mai 1992, la București).

Imagini pentru Victoria Mierlescu;

A fost primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române.

La 4 noiembrie 1928 (la doar câteva zile de la emisia inaugurală a Radioului românesc), a susţinut un recital de poezie. 

A fost actriță la Teatrul Național „I. L. Caragiale” și la Teatrul de Comedie din București.

A fost distinsă în ianuarie 1953 cu Ordinul Muncii, clasa III „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. A obținut ulterior titlul de artistă emerită

S-a făcut remarcată cu prestațiile sale din filme, precum: Muntele ascuns – 1974, Povestea dragostei – 1976, Tufă de Veneția – 1977, Prea cald pentru luna mai -1984, Domnișoara Aurica – 1986, Secretul lui Nemesis – 1987, Fără lumini de poziție – 1989.

Fiul ei este Andrei Cătălin Băleanu, regizor, soțul actriței Tamara Crețulescu. 

1906 (8/21 – 12/25 septembrie): S-a desfăşurat la Bucureşti, primul congres internaţional organizat şi găzduit de România – Congresul internaţional pentru protecţia proprietăţii literare şi artistice.

  1907: A încetat din viaţă Iosif Vulcan, poet, prozator şi dramaturg, coordonator al revistelor „Familia” şi „Şezătoarea”; (n. 31 martie 1841).

Iosif Vulcan, poet și publicist român

În februarie 1866, Iosif Vulcan  a primit  la sediul redacției revistei „Familia” de la un „privatist” de la Gimanziul din Cernauti , o scrisoare însoțită de o poezie, „De-aș avea”, semnată   Mihai Eminovici.

Este încântat de poezia primită, permițându-și însă o modificare, și anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici, în Eminescu.

Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat „nașul literar” al celui mai mare poet român.

1909: S-a născut, la Botoşani, Max Blecher. Poet, prozator de factură expresionistă, a fost numit de Eugen Ionescu ”un Kafka român”.

Este autorul romanelor „Întâmplări din irealitatea imediată”, „Inimi cicatrizate”; (m. 31 mai 1938).

1913: A fost publicată în oficiosul PNL, ”Viitorul”, scrisoarea-program a presedintelui partidului, Ionel I.C.Bratianu, în care se preconiza înfaptuirea votului universal si a reformei agrare.

1924: S-a născut compozitorul Gheorghe Carp; (m. 15 martie 1988).

1925: S-a născut la Ploiești, sculptorul Gheorghe Coman; membru fondator al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1951).

Alături de George Apostu, Brăduţ Covaliu, İon Sârbu, Lazăr Băciucu a fost iniţiator al Taberei de Sculptură de la Măgura, la Mănăstirea Ciolanu din jud. Buzău ale cărei lucrări le-a coordonat timp de 16 ediţii; (m. la Ploiești în august 2005).

Bustul lui Ion Luca Caragiale din Ploiesti, monumente si statui Prahova,  Sky Trip

A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” București, secția Sculptură, seria 1945–1950.

A trăit la Ploiești, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici prahoveni.

Lui i se datorează celebrul bust al lui Caragiale din centrul Ploieștiului.

S-a remarcat, de asemenea, printr-un gest de mare probitate morală, refuzând o comandă foarte promițătoare sub raport pecuniar, de a prezenta figura dominantă a așa-numitei „epoci de aur”, Nicolae Ceaușescu, lucrare preluată ulterior de alt sculptor. După 1989 a desfășurat și o susținută activitate publicistică.

1926: A încetat din viaţă la Viena Vasile Bogrea, filolog şi lingvist, specialist în limbile clasice.(n.26 septembrie/8 octombrie 1881, Târnauca, Dorohoi, România).

Lingvist și filolog, membru corespondent al Academiei Române.

A pus  împreună cu Sextil Puşcariu, bazele Muzeului Limbii Române și al Societății Etnografice din Cluj.

Vasile Bogrea, profesor la Piatra-Neamț ©

A fost  membru corespondent al Academiei Române.

A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 – 1913). Profesor de limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iași (1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (începând din anul 1920).

Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) și a Societății Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.

A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică.

A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe studiul folclorului și al literaturi românești vechi.

1926: S-a născut Gabriel Ştrempel, istoric al culturii şi bibliograf, director adjunct (1975) şi apoi director general (1994) al Bibliotecii Academiei Române, în prezent fiind director general onorific.

A avut o contribuţie majoră la îmbogăţirea colecţiilor, la repertorizarea întregii producţii de carte şi la apariţia unor volume de mare însemnătate.

A efectuat călătorii de specializare și cercetări istorice în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Grecia, Austria, Germania, Franța, Suedia, Israel, Italia. A fost cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga unde a contribuit la apariția volumelor I-III din Documentele Răscoalei din 1821.

A conferențiat mai mulți ani la centrul de pregătire a muzeografilor Arhiepiscopiei Ungrovlahiei și Ardealului de la Techirghiol si a ținut cursuri de Istoria civilizației și culturii românești și de Istoria scrisului și a cărții la Universitatea din București.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993.

1929: S-a născut Ştefan Bănulescu, prozator, eseist, jurnalist; a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor, în anul 1997 („Iarna bărbaţilor”, „Cartea de la Metropolis”) (m. 25 mai 1998).

1929: A fost inaugurat, cu un concurs de călărie, a hipodromului de la Ploieşti.

1930: S-a  născut  Petre Sălcudeanu, scriitor, scenarist şi om politic român  (ministru al Culturii între 28 august şi 5 noiembrie 1993).

A absolvit Facultatea de Critică și Literatură de la Moscova și Facultatea de Filozofie din București.

Romanul „Biblioteca din Alexandria” i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Academiei Române); (d. 6 noiembrie 2005).

A  ocupat, după revoluţie, funcția de ministru al Culturii din România și a fost  membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania . 

1930: S-a născut dramaturgul, publicistul şi scenaristul Tudor Popescu (prenumele la naştere: Teodor), („Satana cel Bun şi drept”, „O dragoste nebună, nebună, nebună”); (m. 22 august 1999).

1932: S-a născut la Vașcău, județul interbelic Bihor, lingvistul Marius Sala autor al unor importante  studii de lingvistică generală şi romanică, hispanică, istoria limbii române.

Imagini pentru Marius Sala

A fost directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din Bucureşti şi membru titular al Academiei Române din 2001, vicepreşedinte al acestui for (2006-2014).

1934: A avut loc primul Campionat Naţional de haltere la cele trei stiluri: împins, smuls şi aruncat (Bucureşti, 8-12.09.1934).

1937: S-a născut filosoful şi profesorul Gheorghe Vlăduţescu, autorul unor lucrări de istoria filosofiei având ca teme centrale ontologia şi metafizica.

Este membru titular al Academiei Române din 1999, vicepreşedinte al acestui for (2002-2006).

1940. Ocupanții unguri ai Transilvaniei de Nord, anexate în urma Diktatului de la Viena, au masacrat civili români și de alte naționalități ( evrei, țigani la Nușfalău.

În toamna anului 1940, în mai multe localități din Ardealul de Nord, anexat la Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

La 8 septembrie 1940, în comuna Nușfalău (Sălaj), trupe ale armatei maghiare, cu sprijinul unor localnici au torturat și ucis 11 oameni din satul bihorean Almașu Mare (două femei și 9 bărbați), aflați în trecere prin Nușfalău. În dimineața zilei de 8 septembrie 1940, la ieșirea din Nușfalău, oamenii au fost opriți din drum de un localnic din comună etnic maghiar și de un soldat ungur, care-l însoțea. Potrivit sentinței Tribunalului Poporului, cei doi maghiari au readus victimele în centrul satului, le-au percheziționat, și-au însușit obiectele personale, le-au bătut sistematic și le-au împus cu baionetele. Cele două femei au fost lăsate în libertate. Cei nouă bărbați au fost duși într-o căruță militară spre comuna Zăuan, la circa 500 de metri de intrarea în comună, unde au fost uciși cu baionetele.

Concomitent, alți doi localnici etnici maghiari, din proprie inițiativă, le-au prins pe cele două femei lăsate libere și le-au dus la locul masacrului, unde au fost înjunghiate și ele. Cadavrele au fost înmormântate sumar și acoperite cu frunze. Înhumarea în cimitirul din Nușfalău a avut loc numai peste câteva zile, la stăruința localnicilor, după ce cadavrele începuseră să se descompună. Numele etnicilor maghiari este cunoscut, au fost pedepsiți de Tribunalul Poporului din Cluj, dar militarii unguri implicați în crimă au rămas neidentificați.

1940: Masacrul de la Ciumărna

La 8 septembrie 1940 în Ciumărna trupele ungare, în timpul înaintării lor spre partea centrală a Transilvaniei de Nord, au ucis 11 români: Ioan Ghiurutan, subprimar, Ioan Țiriac și soția sa Ana, N. Rati, Teodor Țiriac, Rozalia Țiriac, Gavrilă Oprea Ticău, Gavrilă Ortelecan, Florea Ciglăneanu, Niculae Barburaș și un țăran din Trăznea. În 1940, pe lângă cei 873 de români, locuiau aici doar 22 de maghiari și 11 evrei. Pentru a evita deportarea, evreii s-au declarat etnici maghiari, renunțând la numele evreiești și adoptând nume de rezonanță maghiară. După masacru, autoritățile ungare au adus alți 21 de maghiari, jandarmi și alți funcționari, crescând astfel la 54 numărul maghiarilor din sat.

1951: S-a nascut Bela Marko,  politician român de etnie maghiară, lider al formatiunii Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, scriitor şi traducător

A  fost preşedinte al Uniunii Democrate Maghiare din România/UDMR în perioada ianuarie 1993 – februarie 2011, viceprim-ministru în Cabinetul Boc (din decembrie 2009), ministru de stat în Cabinetul Tăriceanu pentru coordonarea activităţilor din domeniul culturii, învăţământului şi integrării europene (decembrie 2004 – iulie 2007).

1958: Scriitorul si poetul Vasile Voiculescu a fost arestat si condamnat la 5 ani de temnita grea, fiind acuzat ca în perioada celui de-al doilea razboi mondial a elogiat, în scrierile sale, razboiul antisovietic, iar dupa 23 august 1944 a scris poezii ”cu caracter mistic si dusmanos”.

1959: România a fost inclusă în componența Comitetului pentru examinarea problemelor dezarmării, instituit în baza unui acord între cele patru mari puteri (SUA, Marea Britanie, Franța, URSS).

Comitetul era format din zece state: SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, Canada, URSS, Bulgaria, Polonia, România și Cehoslovacia (își va începe lucrările la Geneva, în martie 1960)

1972: A murit Alexandru Finţi, actor, regizor şi profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București; (n. 1910).

Pentru o perioadă a fost director al Teatrului Armatei.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” .

1974: S-a născut la București regizorul, scenaristul şi omul de presă Bobby Păunescu.

Imagine similară

De la vârsta de 1 an se mută cu familia în Italia, la Milano, unde rămâne până la vârsta de 10 ani. A terminat Facultatea de International Management în Elveția în 1998. În 2007 urmează un curs intensiv de film la Universty of Southern California – School of Cinematic Arts.

La USC scrie și regizează primul scurt metraj – Dear D (rolul principal Monica Bîrlădeanu). În 2007 scrie si regizează primul lui film de lung metraj, „Francesca”, produs de Mandragora, casa de producție de film ce a fost fondată de Cristi Puiu și Bobby Păunescu.

FilmulFrancesca” a avut premiera in deschiderea sectiunii Orizzonti al Festivalului de film de la Venetia in 2009 si a fost selectionat la mai multe festivaluri de film internationale printre care: East end London film festival (unde a primit premiul pentru cel mai bun debut), Gijon International Film Festiaval Spania (unde a primit premiul FIPRESCI), Silk road international film festival, Turcia (unde a primit premiul pentru cel mai bun regizor, cea mai buna actrita si premiul criticii din Turcia). Filmul a mai participat si festivalurile internationale de film din: Buenos Aires BAIFICI, Rejkiavik, Bergen, Wisbaden.

Este proprietarul ziarelor „Evenimentul zilei”, „Capital”, „Curierul naţional”, „Gazeta de sud”, precum şi al televiziunii B1.

1982: S-a născut handbalistul Marian Cozma, campion al României și Ungariei la handbal masculin și câștigător al Cupei Cupelor EHF.

A decedat in data de 8 februarie  2009,  fiind atacat de un grup de trei țigani,  într-un club la Veszprém, în Ungaria care l-au înjunghiat de trei ori, inclusiv în inimă.

Imagini pentru Marian Cozma photos

Cozma mai fusese implicat într-un incident asemănător în 2005, când a fost înjunghiat de un grup de opt persoane, suporteri ai unei echipe adversare, la București, scăpând cu viață și reușind să revină în scurt timp pe teren.

În memoria lui Marian Cozma, Comitetul Director al Federației Române de Handbal a decis ca Centrul Național Olimpic de Excelență de la Sighișoara să poarte numele sportivului, iar în Veszprém s-a ridicat o statuie care il infatiseaza aruncând la poartă.

1990: A avut loc, la Braşov, din iniţiativa „Mişcării 15 noiembrie 1987”, prima întrunire a Rezistenţei Române. Au participat Societatea Timişoara, GDS, AFDP, CADA, Asociaţia „21 Decembrie”.

2001: S-a desfăşurat, la Palatul Ghica Tei din Bucureşti, primul Târg de pâine din România.  

2004: S-a stins din viata la Bucuresti în urma unui stop cardiac, popularul interpret roman de muzica usoară Dan Spataru ; (n. 2 octombrie 1939).

Au avut un mare succes de  public cantecele „Ţărăncuţă, ţărăncuţă„, „Nici o lacrimă„, „Nu-ţi şade bine cînd plîngi„, „Nu m-am gîndit la despărţire„, „Oare, Oare„, „Îţi pare rău”,  „În rîndul patru„,”Drumurile noastre„.

Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute și 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!“

La înmormântarea sa, au venit să-l petreacă pe ultimul drum peste 10000 de oameni.

2009: A decedat la Targu Mureș,  Radu Dobre Basarab, actor, profesor şi regizor la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu.

Imagini pentru photos radu-dobre-basarab/

S-a născut la Slatina, în judeţul Olt, în 22 august 1941 si a fost absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea de Hidroenergetică, al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti (Actorie), şi al Universităţii de Artă Teatrală Târgu Mureş (Regie).

Între 1967 şi 1987 a fost actor al Teatrului de Stat din Sibiu si a obţinut numeroase premii de interpretare la diverse festivaluri.

A înfiinţat Societatea literară „Radu Stanca”, prima de acest fel din ţară după 1950 si  „Clubul de jazz” din Sibiu. De asemenea  înfiinţat şi a condus „Teatrul Studenţesc” din Sibiu, cu care a obţinut mai multe premii la festivalurile studenţeşti.

Incepând cu anul 1991, Radu Dobre Basarab a fost cadru didactic la Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a predat actoria şi regia.

2019:  Echipa națională feminină de tenis de masă a României a câștigat, pentru a cincea oară, titlul de campioană europeană.

2019 Echipa Națională De Tenis De Masă Feminin A României

Bernadette Szocs, Daniela Dodean Monteiro și Elizabeta Samara membre ale echipei antrenate de Viorel Filimon au câștigat categoric victoria în fața Portugaliei.

Din lotul României au mai făcut parte Adina Diaconu și Irina Ciobanu. Tricolorele au depășit în grupe Slovacia, cu 3-0, și Spania, cu 3-0, în sferturi au trecut de Franța, tot cu 3-0, iar în semifinale au învins Polonia cu 3-1.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Nașterea Maicii Domnului

Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinţi foarte inaintaţi în vârsta, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii lor. Tatal ei era din semintia lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron.

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la copti si la sirieni, separati de Biserica Ortodoxa dupa al patrulea sinod ecumenic, ceea ce denota ca inceputul ei trebuie pus intre sinodul trei ecumenic (431) si sinodul al patrulea (451).

Aceasta sarbatoare a fost adoptata in Apus in vremea papei Serghie I (687-701).

Condacul si Icosul acestui praznic au fost alcatuite de Sfantul Roman Melodul in secolul al VI lea. Canonul care se canta la slujba Utreniei a fost compus de Sfantul Ioan Damaschin.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

08/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: