CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

ZIUA DE 18 septembrie în istoria noastră

 53: S-a născut împăratul roman Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus); (d.9 august 117).

Urna de aur cu cenuşa împăratului a fost depusă într – o încăpere din soclul Columnei care îi poartă numele de la  Roma, devenită astfel şi mormântul cuceritorului Daciei.

Trajan Marcus Ulpius Nerva Traianus Roman emperor

În timpul domniei lui Traian (98 – 117 d. Hr.), Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii sale teritoriale.

 A  fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați bunia Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

1538: S-a încheiat prima domnie în Moldova a voievodului Petru Rareş, fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric.

Petru Rareş | ISTORII REGĂSITE

Petru al IV-lea Rareș (n. 1483- d. 1546) a fost voievod al Moldovei de două ori: 20 ianuarie  1527-18 septembrie  1538  și 19 februarie  1541 – 3 septembrie 1546.

A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său.

Domnia lui Petru Rareș a reprezentat o epocă însemnată din istoria Moldovei, cu lumini și umbre, cu ambiții poate prea mari pentru fiul lui Ștefan cel Mare, care s-a dorit neatârnat față de Poarta Otomană, ceea ce nu i-a reușit întru totul, cât și față de Polonia, ceea ce i-a izbutit însă pe deplin.

 Sultanul otoman Soliman I Magnificul (1520–1566) a hotărât să-l detroneze pe voievodul moldovean și în 1538 a început campania otomană împotriva lui Petru Rareș, denumită oficial în documentele turcești Gazây-i Kara Boğdan (războiul sfânt pentru Moldova), condusă de însuși Soliman I Magnificul.

Din sudul Dobrogei, Soliman i-a trimis o scrisoare ultimativă lui Petru, cerându-i să vină și să presteze personal omagiul de credință. Deși sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru Rareș a refuzat și a decis să opună rezistență. Oastea turcească (200.000 de oameni, printre care și 3.000 de oșteni din Țara Românească, trimiși de voievodul Radu Paisie) a înaintat în Moldova, făcând joncțiunea cu tătarii hanului Sahib Ghiray în apropriere de Iași.

Petru s-a pregătit de luptă alegând o poziție strategică între dealurile împădurite de la Drăcșani, lângă Botoșani, dar bătălia decisivă nu a mai avut loc, deoarece marii boieri au trădat. Petru Rareș a fost nevoit să fugă în Transilvania, în Cetatea Ciceului.

La 17 septembrie, sultanul a intrat în Suceava, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru (inclusiv spada lui Ștefan cel Mare, a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit domn pe Ștefan Lăcustă. Pentru prima dată în istoria Moldovei domnul era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului, fără consultarea Sfatului Domnesc, (contrar tratatului din 1511), iar condițiile păcii nu erau incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman.

Beratul mai prevedea: dublarea tributului (la 30.000 de galbeni); cedarea Tighinei, împreună cu 18 sate din jurul acesteia, unde turcii au înființat raiaua Bender.

Petru Rareș a murit la 3 septembrie 1546.

Cronicarul Grigore Ureche scria:

„Cu adevărat era ficior lui Ștefan vodă celui Bun, că întru tot simăna tatâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, țara și moșiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea. Almintrilea de stat era om cuvios și la toate lucrurile îndrăznețu și la cuvântu gata, de-l cunoștea toți că ieste harnic să domnească țara.” 

1591: A început a doua domnie a voievodului Aron Tiranul în Moldova.

Aron Tiranul (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit)

Aron Vodă (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit; sec. al XVI-lea – 1597), fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a fost domn al Moldovei de două ori (22 septembrie 1591–iunie 1592 și 18 septembrie 1592–24 aprilie 1595). Săturat de jafurile turcilor și îndemnat de papă, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594. La această ligă sfântă, în centrul căruia se afla împăratul Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Báthory. În august 1594 Aron a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a deschis drumul uniunii personale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească. În noiembrie 1594, mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București. Creditorii evrei levantini au fost chemați de cei doi domni sub pretextul de a fi plătiți, după care au fost uciși. Aron Vodă a participat la atacul asupra cetăților de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595. Cu toate că făcea parte din coaliția antiotomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Báthory neîncrezător, a pus la cale un complot împotriva lui,  l-a atras în Transilvania și l-a înlocuit pe tronul Moldovei cu Ștefan Răzvan.

1600: Bătălia de la Mirăslău.

Mihai Viteazul a fost înfrânt de armata generalului austriac  Basta, unită cu trupe  ungureşti.

Batalia de la Miraslau

Bătălia a avut loc dupa ce în Dieta de la Turda, convocată de Ştefan Csáki (care dorea el însuşi să devină principe al Transilvaniei), s-a hotărât la 23 august/2 septembrie 1599, recunoaşterea autorităţii împăratului german Rudolf al II- lea  (1576 – 1612), considerându-se stăpânirea lui Mihai în Transilvania ca nelegitimă.

Nobilii maghiari au cerut  ajutorul generalului Giorgio Basta, care răspunde prompt chemării. de asemenea,oraşele săseşti şi-au declarat sprijinul faţă de răsculaţi. Cavaleria şi trupele maghiare îl părăsesc pe Mihai şi trec în tabăra nobilimii.

Ajutoarele venite din Muntenia sunt oprite de braşoveni la 2/12 septembrie şi 4/14 septembrie 1599.
În timp ce Mihai Viteazul dispunea de cca. 10.000 – 12.000 de oameni („oaste de strânsură”), armata nobilimii, aliată cu cea a lui Basta, era formată din  aprox. 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani şi flamanzi, purtători de cuirase, şi muschetari valoni şi francezi).

Infrângerea este catastrofală, 4.000 dintre oamenii săi au murit, iar domnul Mihai, pentru a se salva, trece Mureşul, pornind spre Alba Iulia.

Cu ajutor muntean reuşeşte să recupereze  tezaurul din capitala Transilvaniei şi, în contextul pătrunderii oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească, trece munţii pentru a-şi apăra ţara.

1739: În urma Pacii de la Belgrad, Imperiul Habsburgic restituie Oltenia, care este  reîncorporată Ţării Româneşti.

Pacea  punea capăt conflictului care durase timp de 2 ani (1737-1739), în care  habsburgii  aliati cu Rusia au luptatt împotriva Imperiului Otoman.

Prin acest tratat, habsburgii cedau  Serbia de Nord si Belgradul , iar Oltenia ocupată în 1718 in urma  Tratatului de la Passarowitz,  era retrocedata Tarii Romanesti (controlată de otomani ), stabilindu-se  linia de demarcație intre cele doua imperii de-a lungul râurilor  Sava si Dunare.

Harta teritoriilor cedate de otomani  in urma Tratatului de la Passarowitz, semnat în 21 iulie 1718. Oltenia si Banatul treceau sub stăpânire habsburgică.

1831: A murit poetul român  Vasile Cârlova (“Înserare”, “Ruinurile Târgovistii”); (n. 4 februarie 1809, Buzau).

VASILE CÂRLOVA | EDUCAȚIA, încotro!?

Deşi a trăit doar 22 de ani şi i se cunosc doar cinci poezii, el a intrat în istoria literaturii române drept cel care a deschis calea poeziei moderne româneşti, cale desăvârşită câteva decenii mai târziu, prin opera lui Mihai Eminescu.

Toate poeziile sale au fost publicate de Ion Heliade-Rădulescu în „Curierul românesc”.

Prima „Păstorul întristat”, scrisă la 18 ani şi publicată apărând la 8 mai 1830, a fost  pusă şi pe muzică, două decenii mai târziu, de Anton Pann.

Au urmat  „Ruinurile Târgoviştei”, o romantică meditaţie cu accente patriotice asupra gloriei de altădată a neamului românesc în contextual trecerii devastatoare a timpului. „Înserarea”, „Rugăciune” şi „Marşul oştirii române” vor completa mica dar expresiva lui operă. 

În 1830, după înfiinţarea Miliţiei Naţionale, punctul de pornire al viitoarei armate române, Cârlova se înrolează voluntar.
Din păcate, un an mai târziu, la 18 septembrie 1831, se stinge din viaţă în tabăra militară de la Craiova, în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu din Bănie.

1848 : La Cernăuți, în Bucovina anexată de Austria, s-a introdus în școli studiul limbii române.

România este patria noastrã şi a tuturor românilor. E România celor de  demult şi-a celor de mai apoi E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã  vie. Barbu Ştefãnescu Delavrancea Bucovina – pământ românesc În 28  noiembrie s-a aniversat 97 de ani de la ...

Sub presiunea Revoluției Române din 1848, prin decizia Consistoriului din 18 septembrie, la Liceul Latino-German din Cernăuți s-a înființat catedra de limbă și literatură română, încredințată lui Aron Pumnul – fost profesor de filosofie la Blaj. Eugenie Hacman, Episcopul Bucovinei, a introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. De asemenea, a luat ființă și o școală normală românească la Cernăuți, având misiunea de a pregăti învățători pentru școlile din Bucovina.

1883: S-a inaugurat  la Bucureşti,  “Expoziţia cooperatorilor din ţară”, exclusiv cu produse meşteşugăreşti autohtone.

1886: S-a născut în Transilvania la Galțiu, comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei, fotograful român  Samoilă Mârza;d.19 decembrie 1967, Alba Iulia.

A făcut ucenicie la fotograful sibian Iainek.

A fotografiat sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar (14 noiembrie 1918).

În dimineața zilei de 1 decembrie a executat trei fotografii cu consătenii săi, în Galțiu, a ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii, reușind să realizeze cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Națională a românilor din Transilvania care a hotărât Unirea cu Patria Mamă, România. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), nu a fost admis în sala unirii.

1886b Samoilă Mârza - Fotografia Unirii

La începutul anului 1919, a publicat fotografiile într-un album intitulat Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri, menționat și în ziarul Alba Iulia din 10 martie, album prezentat de delegația română și la Conferința de pace de la Versailles, alte exemplare fiind trimise regelui Ferdinand I,primului ministru Ion C. Brătianu, președintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot și altor personalități ale vremii.

1888: A fost inaugurată la Iaşi monumentul din bronz închinat cronicarului moldovean Miron Costin (1633-1691), realizat de sculptorul de origine polonă Wladimir (Wladyslav) C. Hegel .

  Monumentul a fost inaugurat în prezenţa a 10.000 de participanţi, printre care şi membrii a două delegaţii de studenţi din Bucovina şi Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma „Naţiunea română este recunoscătoare”.

Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marş închinat lui Miron Costin, iar printre cei care au evocat personalitatea marelui cronicar în contextul culturii europene au fost Mihail Kogălniceanu, V.A. Urechia şi Vasile Pogor (18/30)

1896: A murit la Chişinău, Ştefan Gonata, agronom şi om politic, membru fondator al Societăţii Academice Române; (n. 1 februarie, Trifanești, jud.Bălți, în Basarabia țaristă). 

Imagini pentru Ştefan Gonata, agronom photos

Studiază la Odesa, la colegiul „Richelieu”, pe care-l părăseşte din anul III şi isi  continuă studiile la Paris, unde urmează filozofia şi viticultura.

Revenit în ţară, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863 – 1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite judeţe.

La Zberoaia a deschis un spital şi a organizat un muzeu.

Era prieten cu Mihail Kogălniceanu, cu care întreţinea corespondenţa.

La numai 29 de ani, în 1867, participă la fondarea Societăţii Academice Române şi din 1870 este ales membru de onoare al Academiei Române

1903: S-au desfăşurat primele curse de motociclism din ţara noastră,  când în București, pe velodromul la Șosea s-au organizat ”mari alergări de biciclete și motoare”; (18.09/1.10).
Pentru inceput cei care se aflau în șa erau piloți străini pentru că primele motociclete au fost aduse în România în 1906. Prima cursă de amploare în adevăratul sens al cuvântului a avut loc în 1913 pe traseul București-Sinaia-București.
În 1922 apare Moto Clubul Român și activitatea competițională post belică începe să ia amploare.

1903: A decedat la Cernăuți, în Bucovina,  preotul, pedagogul, folcloristul, compozitorul și scriitorul Isidor Vorobchievici ; (n. 18 mai 1836, Cernăuți). A trăit și activat în timpul stăpânirii austriece si a scris în limbile ucraineană, română și germană, aducând  contribuții însemnate la cultura muzicală românească.

Poetul și omul politic patriot  ucrainean din Galiția, Ivan Franko, il caracteriza  drept „cea dintâi ciocârlie a Renașterii ucrainene”.

Imagini pentru Isidor Vorobchievici photos

Vorobchievici a fost primul autor al unui manual de armonie muzicală în limba română.

A avut contribuții substanțiale în afirmarea cântării corale polifonice din Bucovina.

Tot el este acela care i-a îndrumat pe Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuțeanu, Tudor Flondor, George V. Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai Ursuleac, Constantin Buchental s.a.

Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate.

1904: A apărut  la Bucureşti, săptămânalul umoristic “Furnica” (va fi editat până în 1930).

Imagini pentru săptămânalul umoristic “Furnica”photos

Autorii articolelor au fost, în mare parte, cei doi fondatori ai revistei : George Ranetti şi N.D. Ţăranu, care îşi semnau adesea scrierile sub pseudonim, iar alteori chiar cu numele real.

1909: A încetat din viaţă savantul român Grigore Tocilescu, eminent  istoric, arheolog, folclorist, acadamician, profesor de istorie antică şi de epigrafie la Universitatea din Bucureşti.

Tocilescu a fost  unul dintre primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizaţiilor de pe teritoriul fostei Dacii si a fost membru titular al Academiei Române din 1890, vicepreşedinte al acestui for (1896-1898; 1907-1909); (n. 1850).

1911: Are loc premiera filmului „Amor fatal” (dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf), un film românesc în regia lui Grigore Brezeanu, în care acesta a fost totodată și scenarist și actor.

Presa vremii a catalogat producția drept „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Național”, însă  cu toate acestea, nu a putut fi identificată nici până astăzi.

Neamțu-Ottonel, unul dintre actorii filmului, susține că filmul ar fi fost pur și simplu filmarea unui spectacol, într-o grădină de vară, care adunase mult public.

  Istoricul de film Bujor T. Rîpeanu consideră că ar putea fi vorba despre „Un amor fatal”, scrisă de Marc Fournier.

Protagoniști  au fost Tony Bulandra și Lucia Sturdza.

Presa vremii consemna:

„Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și un film în care ei figurează și se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noștri, nu și prin felul în care ei joacă. Dacă acești artiști — am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem — au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică.” ( Ziarul L’Independence Roumaine – 7/20 octombrie 1911).

1914: S-a semnat  Convenţia ruso-română, prin care Rusia se angaja să garanteze şi să apere integritatea teritorială a României şi recunoaştea drepturile acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare a României („Acordul Sazonov-Diamandi”).

Specialiştii consideră această convenţie ca un prim  pas serios al României spre viitoarea alianţa a tarii noastre cu Antanta.

1923: S-a născut, la Paris, Principesa Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, devenită Regina Ana a României prin căsătoria cu Regele Mihai, la 10 iunie 1948.

A decedat la  1 august 2016, la Morges, in  Elveția si a fost inmormantata in ziua de 13 august 2016 in România, la Manastirea Curtea de Argeș.

Foto: Principesa Ana de Bourbon-Parma si regele Mihai I.

1931: S-a născut în localitatea Bujoreni, jud.Vâlcea,  poetul şi dramaturgul Valeriu Sârbu,  autor de scenarii radiofonice, unele preluate de radiodifuziuni din Roma, Munchen, Koln, Helsinki, Sarajevo, Belgrad, Bratislava; distins (în anii 1971, 1973 şi 1978) cu Premiul Radiodifuziunii Române; (m. 4 decembrie 2009, Bucuresti).

A  urmat şcoala primară şi cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad şi Facultatea de Filologie din Bucureşti, secţia Limba şi literatura română.

Din motive de dosar şi datorită unui denunţ privind participarea sa la întâlniri cu grupul unor poeţi care erau autori de versuri nonconformiste (Dimitrie Stelaru, Tudor George, Ludovic Antal), a fost exmatriculat, fiind nevoit să întrerupă pentru un an facultatea.

A fost reporter la revista „La Roumanie nouvelle” şi, în acelaşi timp, profesor. A debutat cu versuri în 1966, în „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” din Craiova, editat de Miron Radu Paraschivescu. 

Sirbu Valeriu

Fiul ofiţerului Sîrbu şi al Tomiţei (n. Budeanu), Valeriu a absolvit  Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba si literatura română (1950-l955).

DA debutat cu versuri în suplimentul revistei Ramuri, „Povestea vorbei”, initiat si editat de M. R. Paraschivescu (nr. 3, iun. 1966).

Editorial, debuteaza cu volumul Poeme banale (1969). A mai publicat: volumul de poezie Ora translucidă (1974), Pregatirea pentru echinox (1977), Amfora de rezerva (1979), Destainuirile vulcanilor stinsi (1985) si Antinomii (1986).

Colaboreaza cu revistele Flacăra,Ramuri, Tribuna, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Steaua, Astra, Albina s. a.

Valeriu Sîrbu face o figură aparte în literatura contemporană. Autorul unui Tratat de fantezie (1997), artă poetică scrisă cu amărăciune şi autoironie de un literat care crede încă în valorile spiritului 

Prima sa piesă de teatru, Balerina portocalie, a fost difuzată în 10 august 1968 pe fostul program III al Radiodifuziunii Romane. Din distribuţie făceau parte Olga Turdorache, Valeria Seciu, Valentin Plătăreanu, regia artistică îi aparţinea Elenei Negreanu, muzica lui Adrian Ciceu.

Piesa reprezenta la data aceea o noutate prin problematică dar mai ales prin modernitatea limbajului, putând trece drept o creaţie de avangardă (motiv pentru care premiera fusese difuzată pe programul III, ca experiment şi reprogramată pe programul I abia în anul următor, după ce a fost premiată la Concursul Internaţional „Prix Italia” de la Roma).

1935: S-a născut sculptorul de origine aromână Dumitru Pasima.

1938: A fost inaugurat Mausoleul de la Mărăşeşti.

Mausoleul-Marasesti-eroi-Primul-Razboi-Mondial

Aici  se află osemintele a 5.073 de eroi din Primul Razboi Mondial (3.000 de ostaşi neidentificaţi, 1974 de ostaşi identificaţi, 97 de ofiţeri şi 2 preoţi).

1947: Se inaugureaza  Teatrul  “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti cu piesa “Insula” de Mihail Sebastian (regia lui Mihai Şeptilici, distribuţia: Jules Cazaban, Beate Fredanov, Ion Lucian şi Nicolae Sireteanu

1948:  S-a născut  la Bucureşti, Andrei Oişteanu, scriitor, publicist, istoric al religiilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este images

A studiat la  Universitatea din București si  Universitatea Central-Europeană.
Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara:  Narcotice in cultura romana: Istorie, religie si literatura (editia a II-a) (Romanian Edition), “Imaginea evreului în cultura română.

Studiu de imagologie în context est-central european” – Marele premiu al asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, 2001)

Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane și membru în Consiliul științific al Institutului.

Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea Bucuresti , fiind membru în Consiliul științific al Centrului si  președintele Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor.

1952: S-a născut la Bogâltin–Cornereva, regiunea Severin/Caraș-Severin, cântăreața de muzică populară și culegătoarea de folclor, Mariana Drăghicescu; d.3 aprilie 1997, la Toronto, în Canada.

Mariana Drăghicescu - De la valea Cernii-n sus şi Bine-i stă jocului mare -  YouTube

A debutat alături de Orchestra de muzică populară „Lazăr Cernescu” din Caransebeș,cu piesa Duce-m-aș și m-aș tot duce (La măicuța mea, la cruce), imprimată la Radio Timișoara în 1972.

În ciuda succesului radiofonic, cântecul a fost cenzurat de către autoritățile comuniste. A studiat canto popular la Școala Populară de Artă, s-a specializat în repertoriul bănățean. A continuat să colaboreze cu orchestra „Lazăr Cernescu”, apoi s-a alăturat orchestrei Banatul din Timișoara.

A fost în numeroase turnee naționale, a imprimat numeroase piese muzicale la Radio Timișoara și București și la casa de discuri Electrecord, a participat în festivaluri și concursuri de muzică populară, fiind recompensată cu mai multe premii.

Cunoscutul cântăreț Tiberiu Ceia o numea„Privighetoarea Banatului”.

Numele ei îl poartă o asociație culturală care organizează un festival – concurs național de interpretare vocală omonim. Concursul se adresează soliștilor cu vârste între 16 și 30 de ani. Preselecția și concursul propriu-zis au loc în județul Timiș, iar laureații susțin un spectacol omagial la Bogâltin – Cornereva. Prima ediție a festivalului a avut loc în 1998.

1954: A fost înfiinţată Compania TAROM, după  încetarea activităţii TARS (Transporturi Aeriene Româno-Sovietice).

În decurs de 6 ani compania a reușit să se conecteze la principalele capitale europene.

tarom-logo- – Uniunea Camerelor de Comert Bilaterale din Romania

Încă 6 ani au trebuit până la primul zbor transatlantic, iar din 1974 TAROM a organizat zboruri către New York si Australia, iar în 1969 îşi adaugă o premieră mondială în palmares: avionul românesc IL 18 cu însemnele TAROM a parcurs distanţa de peste 50.000 de kilometri în jurul lumii, în mai puţin de 80 de ore de zbor.

1959: A murit istoricul şi medievistul Barbu Câmpina.

Si-a axat preocupările pe câteva din problemele importante ale istoriei medievale a României: feudalismul timpuriu, economia feudală în ţările române, lupta pentru independenţă, acordand atenţie marilor figuri ale istoriei: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare; (n. 1923).

1962: A decedat Krikor H. Zambaccian, critic şi colecţionar de arta de etnie armeana, membru al Academiei Române ; (n.6 februarie 1889).

Imagini pentru muzeul zambaccian

Foto: Muzeul Zambaccian

Colecţionar, critic de artă şi un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit de-a lungul întregii sale vieţi una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România – cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier – pe care a dăruit-o statului român în trei etape succesive: în 1947, în 1957 şi ultima parte în 1962.

Actul sau de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C.D. Galin pentru a servi atât ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă.

Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână încă din 1942, an în care casa a fost terminată.

1974: A fost inaugurat, la Sf. Gheorghe, in Jud.Covasna, Monumentul Ostaşului Român, creaţie a sculptorului Balogh Péter.

Când încep lucrările de restaurare a monumentului Ostașului Român din Sfântu  Gheorghe

1990: Este înfiinţat de profesorul Jean Lupu, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, Corul  de copii şi tineret „Symbol“ al Patriarhiei Române.

Imagini pentru Corul „Symbol”photos

Corul „Symbol” a cântat pe scenele Sălii Palatului, Radiodifuziunii Române, Ateneului Român, a Operei Naţionale, Universităţii Naţionale de Muzică, Palatului Parlamentului, Palatului Cotroceni, Uniunii Compozitorilor, diferitelor universităţi, precum şi în numeroase catedrale şi biserici din capitală şi din ţară.

De remarcat şi faptul ca Filarmonica „George Enescu” include în fiecare stagiune a sa, cel puţin un concert al corului „Symbol”.

 2003: A murit compozitorul Sergiu Sarchizov; între anii 1953 şi 1956 a fostul şef al Serviciului de creaţie muzicală din cadrul  Radiodifuziunii Române; (n. 1924).

2010: A murit muzicologul Rodica Sava, realizator de emisiuni la Redacţia Muzicală a Radiodifuziunii Române; activitatea de jurnalist s-a concretizat în mii de emisiuni de analiză muzicologică, de critică muzicală la Radio, numeroase emisiuni la Televiziunea Naţională, articole în presa scrisă. În anul 1993 a lansat la Radio România o emisiune – concert cu public, unică în peisajul muzical naţional, desfăşurată sub genericul „Muzicieni de azi…muzicieni de mâine” (n. 1949)

2011: A murit B. Elvin (Bernstein Elvin), critic literar şi prozator, fost director al revistei „Lettre Internationale” (ediţia română); (n. 1927).

 2011: A murit pianista de origine română Lorry Wallfish, stabilită în SUA; (n. 1922).

2012: A decedat la Bucuresti poetul, prozatorul si traducatorul român, Romulus Vulpescu; (n.5 aprilie 1933, la Oradea).

A fost soţul scriitoarei Ileana Vulpescu

Imagini pentru romulus vulpescu photos

Foto: Romulus Vulpescu şi soţia sa, Ileana 

Excelent cunoscator al limbii franceze, a  tradus din Villon, Rabelais, Shakespeare, Dante Alighieri, Alfred Jarry ş. a. si a tradus în limba franceză din Urmuz, George Bacovia, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale); a publicat „Antologia poeziei latino-americane”(1961) şi „Antologia poeziei chineze” (1963).

A  lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).

A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; „Ateneu ” „ Tomis”, „ Transilvania”, „Gazeta literara”, „Luceafarul”, „Cinema”, „Săptămâna”.

În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici” (Les Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânată abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sirbu, I. Barbu, G. Bacovia.

A publicat „Antologia poeziei latino- americane” (1961) și „Antologia poeziei chineze” (1963).

A fost senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu statul Israel, Franța și Ungaria , apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.

A fost membru al Partidului România Mare.

2012: A murit la București, interpretul român de muzică ușoară și romanțe,Nicolae Niţescu , primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (Polonia, 1963); (n. 19 noiembrie 1930, Galați).

Şlagărul său „Of, inimioară!”,  a stărnit o furtună de aplauze pe scena prestigiosului Friedrichstadtpalast din Berlin.

2019: A decedat la București,regizorul și actorul Ducu darie (Alexandru Darie-Maximciuc); n.15 iunie 1959, București.

Ducu Darie, fiul lui Iurie Darie, a murit la 60 de ani. Creațiile sale  legendare - Stirileprotv.ro

A fost director al prestigiosului Teatru „Bulandra” din București și președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, cu sediul la Paris.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/18/o-istorie-a-zilei-de-18-septembrie-video-3/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

Sfântul Eumenie a viețuit în secolul al VI lea.  

Atât de mult s-a umplut de harul Duhului Sfânt, incât, a strălucit cu o lumină care nu putea fi ascunsă. Era asemeni versetului “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei V, 14).

Si-a impărțit averea săracilor si s-a călugărit.

Datorită vieții pe care a dus-o a fost ales episcopul Gortinei și a propovaduit Evanghelia la Roma și în Tebaida Egiptului.

Sfântul Eumenie a fost tatăl sărmanilor, bogăția nevoiașilor, mângâierea intristațlor, vindecătorul bolnavilor și făcător de minuni. A îmbânzit un șarpe veninos, a scos afară demoni din oameni,  a vindecat mulțime de bolnavi.

A trecut la cele veșnice în Tebaida.

Moaștele sale au ajuns in Grecia, la Raxos, locul sau de naștere.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

18/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 13 DEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 13 septembrie în istoria noastră

1724: Este sfinţită  Mănăstirea Văcărești din Bucuresti, ctitorie a domnitorului Mavrocordat – cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc şi  cea mai mare mânăstire din Balcani.

Situată în partea sudică a Bucureştilor, importantul ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc a fost unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc.

In timpul regimului comunist, ca urmare a “sistematizării teritoriale urbană și rurale” inițiate în 1974, întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat în luna decembrie 1984.

1739: Fiul lui Antioh Cantemir, Constantin, care lupta împreună cu fratele său, Dumitraşco, în armata rusă, intră în Iaşi.

În Moldova, sub domnia lui Grigore Ghica (1726-1733), fiii lui Antioh Cantemir, Constantin şi Dimitrie sau Dumitraşcu, ajunsesera cel dintâi ban, iar cel de-al doilea mare comis.

În jurul lor se grupase un partid puternic, care considera ca uzurpatori pe domnii trimişi direct de la Constantinopol.

În 1736, Constantin şi Dimitrie, descendenti ai fostelor familii domnitoare Cantacuzino din Ţara Românească si Cantemir din Moldova, au fost chemaţi în Rusia, Constantin a fost numit general de brigadă, indiciu că guvernul rus avea de gând să-i facă domni, pe cel dintâi în Moldova şi pe cel de-al doilea în Ţara Românească.

Amândoi au luat o parte activă în război, în fruntea corpurilor de voluntari români care se constituiseră pentru a lupta împotriva turcilor.

La mijlocul lunii iulie 1739, armata rusă se îndreaptă spre Nistru şi, la 17 august, nimiceşte oastea turco-tătară la Stăuceni. Hotinul capitulează la simpla somaţie a comandantului rus; o parte din trupele turceşti se retrag spre Bender, iar alta trece Dunărea.

Detaşamentul lui Constantin Antioh Cantemir, format din trei mii de oameni, intră în Iaşi, de unde Grigore Ghica se retrăsese în Ţara de Jos.

Comandantii rusi sunt primiti cu toate onorurile în capitala Moldovei,si se încheie cu „deputaţii stărilor” o „convenţie” prin care Moldova era declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta boierilor şi clerului menţinerea privilegiilor lor.

Ţara trebuia să întreţină o armată permanentă de 20.000 de oameni, să înfiinţeze un corp de salahori pentru a lucra la fortificaţii şi să plătească o contribuţie de război.

După bătălia de la Stăuceni şi capitularea Hotinului, generalul rus Constantin Cantemir, rânduit să formeze cu „cazacii, ruşii şi valahii săi” aripa dreaptă a armatei ruse, l-a trimis pe fratele său Dumitraşcu să urmărească pe domnul Grigore Ghica până la graniţa Ţării Româneşti, iar el a intrat în Iaşi, unde a fost primit cu onoruri domneşti.

„I-au ieşiţii înainte mitropolitul şi cu caimacami şi cu alţ boieri care să mai tâmplase şi călugări şi neguţitori den latura târgului despre muntenime, şi i-au închinat cheile ţărâi şi steagurile slujitorilor. Şi s-au împreunat cu mare bucurie ş-au purces pen Ieşu”.

Curentul antiotoman era atât de puternic, încât pana şi icioglanii lui Ghica, călăraşii şi servitorii boierilor, au trecut de partea fraţilor Cantemir.

1838: S-a nascut Otto Friedrich August Benndorf, arheolog austriac, membru de onoare străin al Academie Române.

Friedrich Otto August Benndorf (1838 - 1907) - Genealogy

A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (d. 2 ianuarie 1907).

1848: Trupele otomane comandate de Fuad-efendi, intră în Bucureşti, capitala Tarii Romanesti .

La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.

În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele române aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.

Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Limie Infanterie  și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.

Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului  Pavel Zaganescu . Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.

Ostașii români erau animati  de un puternic spirit antiotoman, reliefat si de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.

Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat  retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.

Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zaganescu .

La apropierea acestora  de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri.

La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).

În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice și reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii condusi de locotenentul Pavel Zăgănescu.

După confruntari  crâncene care au adurat aproximativ 2  ore si jumatate  (până la ora 7 ore seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.

Lupta de la Dealu Spirii. A fost ultima confruntare dintre români și turci pe pământul țării noastre.

O Proclamaţie a lui Fuad-efendi, a restaurat vechiul regim instituit de Regulamentul Organic. Este sfârşitul Revolutiei în Muntenia.

 Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită mai târziu  ca Zi a Pompierilor din România, fiind  legal oficializată începând din 1953.

1860: S-a nascut  Thoma Ionescu, medic, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru al Academiei Române (d. 1926).

A fondat în 189, Societatea de chirurgie şi “Revista de Chirurgie” ;(d.28 martie 1926).

1871: Din initiativa unui grup de studenti ai Universitatii din Cernauti, s-a constituit Societatea “Arboroasa”, care a dezvoltat o activitate cultural-artistica menita a intari sentimentul unitatii nationale a românilor.

1872: Inaugurarea oficială a Gării de Nord din Bucureşti (cladire construi tă între anii 1868 şi 1870.Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe locul ales de domnitor pe moşia boierului Dinicu Golescu. Constructia a durat 4 ani.

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania

Stația a fost denumită inițial Gara Târgoviștei (pentru că artera numită astăzi Calea Griviței se numea pe vremea aceea Calea Târgoviștei) iar în 1888 a luat denumirea actuală. Din 13 septembrie 1872, când s-a inaugurat această gară, s-a dat în exploatare circulația feroviară pe linia Roman–Galați–București–Pitești. 

Tot acum îşi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti, amplasate în faţa Gării de Nord (desfiinţate în 1931, pe locul lor fiind construită actuala clădire a Palatului CFR, azi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei).

1874: S-a născut Eugen Herovanu, prozator, eseist şi memorialist, avocat şi profesor de procedură civilă la Iaşi (1920-1929) şi Bucureşti (1929-1950),  autorul unor apreciate lucrări juridice (m. 1956)

1875: Mihai Eminescu îl duce, pentru prima dată, pe Ion Creangă la “Junimea”, unde acesta citeşte povestea “Soacra cu trei nurori”.

Imagini pentru eminescu si ion creanga photos

Mihai Eminescu                 Ion Creanga

Ion Creangă era institutor la Iaşi când Eminescu a preluat postul de revizor şcolar, proaspăt întors de la Viena. Poetul îi era şef învăţătorului Creangă şi a fost plăcut surprins să descopere în acesta un model de educator. Eminescu i-a făcut lui Creangă o inspecţie la clasă în 1874. După inspecţie, cei doi s-au întâlnit întâmplător sau au mers împreună la crâşma ”Bolta Rece”.

”Creangă, îndrăzneţ, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori amândoi se găsiră în vestita crâşmă şi-şi aduse aminte că se cunoşteau. La băutură poetul era expansiv şi-şi va fi desfăşurat toată filosofia lui politică. Creangă, încântat de a fi luat seamă de un tânăr aşa de învăţat, vru să dovedească cum că nici el nu era de lepădat”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Între cei doi s-a legat o prietenie care avea să dureze până la finalul vieţii. Eminescu era deja un nume în rândul junimiştilor, în vreme ce Creangă era doar un institutor care avea un har de povestitor nemaipomenit.

Într-una din discuţii, Eminescu i l-a laudat lui Creangă pe Ioan Slavici pentru scrierile publicate în ”Convorbiri literare”. ”Şi eu ştiu poveşti şi pot să te asigur că le pot scrie într-o limbă moldovenească întocmai aşa cum o vorbesc ţăranii din judeţul Neamţ, din satul meu Humuleşti” , a fost replica lui Creangă. Eminescu l-a îndemnat să pună pe hârtie o astfel de poveste şi aşa a apărut ”Soacra cu trei nurori”.

Poetul l-a dus pe Creangă la Junimea pentru a-şi citi prima scriere. Speriat, Creangă i-a cerut poetului să îi corecteze textul însă Eminescu a refuzat, spunându-i: ”Creangă, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”.

1877: Marele istoric si lingvist  Bogdan Petriceicu Haşdeu este ales membru activ al Academiei Române.

Bogdan Petriceicu HASDEU – 180 de ani de la naștere – BIBLIOTECA TÂRGU-MUREȘ

1899: S-a născut Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul şi conducătorul Mişcării legionare din Romania;  (d. 30 noiembrie 1938).

.

VIDEO:DOSARE DE ARHIVA.BASARABIA ÎN NOTIŢELE LUI CORNELIU ZELEA CODREANU |  CER SI PAMANT ROMANESC

1901: S-a născut la Buzău, medicul Nicolae Nestorescu; (d. 15 decembrie 1969, Bucureşti).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-19.jpeg

In 1942 a înfiinţat primul centru de transfuzie şi sânge conservat din România şi  „Centrul de sânge al armatei” (1948), al cărui şef a devenit.

A făcut cercetări asupra bolilor cu mare periculozitate (holeră, melioidoză), asupra problemelor legate de sângele conservat şi de transfuzii, aducând contribuţii originale cu imediată aplicabilitate în practică, referitoare la imunitatea naturală şi dobândită; a iniţiat cercetări privind aspectele imunologice ale transplantelor.

A fost director adjunct ştiinţific al Institutului „Cantacuzino”, Membru corespondent al „Academiei Române” din 1963, preşedinte al „Uniunii Societăţii de Ştiinţe Medicale”şi autor  a aproape 300 de lucrări, studii, comunicări, rapoarte : Elemente de bacteriologie medicală aplicată (2 vol., 1957 ); Toxiinfecţiile alimentare (1959 ); Bacteriologia medicală (1961); Biologia arsurilor (1967) ş.a.

Si-a orientat activitatea spre producţia de seruri, vaccinuri şi alte preparate biologice.De asemenea a lucrat ca expert european al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru bolile cu poartă de intrare digestivă.

1901: Pe Calea 13 Septembrie din Bucureşti a fost inaugurat Monumentul Pompierilor, în prezenţa prim-ministrului Dimitrie Sturdza, în memoria celor căzuţi la 13 septembrie 1848, în lupta cu  trupele turceşti.

Grupul statuar realizat de sculptorul E. Hegel, o reprezintă pe zeiţa antică Nike, personificarea Victoriei, care anunţă biruinţa, iar cu celălalt braţ sprijină un ostaş rănit.

1902: Intră în vigoare “Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de Legea Missir, adoptată la 5 martie 1902.

1908: S-a născut Edgar Papu, specialist în literatură comparată și filosof al culturii, membru post-mortem al Academiei Române (2006); (m. 1993).

Imagine similară

1913: Aurel Vlaicu, pionier al aviaţiei, inginer si constructor de avioane, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, a încetat din viata, prabusindu-se cu avionul sau  in timpul unei încercari de trecere peste Muntii Carpaţi, în apropiere de localitatea Câmpina din jud.Prahova.

Primul avion construit şi pilotat de Aurel Vlaicu a zburat pe data de 17 iunie 1910.
Evenimentul a avut loc pe câmpul Cotrocenilor, avionul ridicându-se la o inăltime de 3-4 m si zburând pe o distanţă de circa 40 m.

La 23 iulie acelasi an, Vlaicu mai face o încercare, iar de această dată parcurge o distanţă de 400 m, la o înalţime de 4 m.

Imagini pentru aurel vlaicu photos

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara, in Transilvania – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina, in Romania).

Al treilea zbor, care a avut loc pe 10 august, a fost un adevarat succes, pentru ca aeroplanul a parcurs 4 km. In 27 septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a dus, in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt.

Din acel moment, Romania a devenit a doua tara, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare.

In 1910, a obtinut brevetul RO 2258 pentru “Masina de zburat ca un corp in forma de sageata”.

1916:  Incepe Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie  cu participarea României în timpul Primului Război Mondial.

Sub puternica presiune a ofensivei inamice, germano-austro-ungare, armata română este nevoită să se retragă. Bătălia a durat pînă pe 15 septembrie.

La data de 4/17 august 1916 se semna, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială), iar la 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiului de eliberare şi întregire naţională (1916-1919).

1916: S-a născut la Braila, Eugen Schileru, critic de artă, eseist, traducător şi profesor.

A urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universităţii  din Bucureşti (1934-l938), sustinându-şi licenţa în estetică (Arta şi manifestările patologice).

Publica in revista de orientare marxista Era noua (sub pseudonimul Adrian Schileru, 1936). Bursa de vacanta data de Institutul Francez de inalte Studii din Romania (1938). Urmeaza si absolvă Seminarul Pedagogic (1938).

Eugen Schileru

În 1945-1946 colaborează la revista „Lumea” (unde şi traduce din Benjamin Fondane) şi la „Revista Fundaţiilor Regale” cu cronici cinematografice, plastice şi literare. Mai e prezent în „Cuvântul liber”, „Adevărul literar şi artistic”, „Adevărul”, „Viaţa românească”, „Tinereţea”, „Democraţia”, „România liberă”, iar după război scrie în „Ga­zeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20″ etc.

A fost Director al Bibliotecii Acad. RPR (1948-1951). Din 1949,lucreaza ca  profesor de estetica la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti unde, din 1968, devine seful Catedrei de Istoria Artei.

Colaboreaza la revista literare si de specialitate; scrie lucrari de mica intindere in domeniul artelor plastice (cataloage de expozitie, cronici plastice, comentarii estetice, note nesistematizate despre impresionism, texte despre clasici si contemporani), comentarii de film, scrieri teoretice despre arta, comentarii literare.

A prefaţat traduceri  din Antoine de Saint-Exupery, Thomas Mann, Herman Melville, Alberto Moravia, Cesare Pavese si a tradus, singur sau în colaborare din Sinclair Lewis, James Hilton, Horace Mac Coy, Giovanni Germanetto, Andre Ribard, Claude Levi-Strauss, Albert Maltz, Richard Sasuly precum şi din Tirso de Molina.

1918: Se oficiază la Biserica ortodoxă din Odesa căsătoria dintre prinţul moştenitor al României Carol cu Zizi Lambrino, înregistrată în aceeaşi zi la Consulatul român din oraş.

 Ioana Maria Valentina Lambrino (foto, impreuna cu printul Carol), cunoscută ca Zizi Lambrino (n.3 octombrie 1898, Roman – d. 27 martie 1953, Neuilly, Franta  a fost prima soție a principelui  Carol al II-lea, viitorul rege  al României.

 Zizi era fiica  generalului român Constantin Lambrino  și a Euphrosinei Alcaz.

În timpul primului razboi mondial, Carol al II-lea, în uniformă de ofițer rus , a părăsit la 27 august/9 septembrie 1918  unitatea militară (aflată la Târgu Neamț), al cărei comandant era, și, patru zile mai târziu, a plecat la Odessa   împreună cu Zizi Lambrino, incalcând astfel Statutul Casei regale a Romaniei,  care prevedea căsătoria membrilor Casei Regale a României numai cu persoane din alte case regale.

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino. Povestea unei iubirii care a schimbat definitiv istoria României

Printr-o sentință  data in  8 ianuarie 1919, Tribunalulk Ilfov a anulat căsătoria. Relația lor a continuat însă, iar la 8 august anul următor li s-a născut fiul  Mircea Grigore Lambrino (nelegitim, fiind născut după anularea căsătoriei și nerecunoscut de Carol).

Regele Ferdinand a dispus la 9/22 septembrie ținerea lui Carol timp de 75 de zile în stare de arest la manastirea Horaita, jud. Neamt, după care a fost trimis de tatăl său într-o călătorie în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Zizi.

 Zizi Lambrino  fost creditată de Familia Regală română cu o rentă anuală de 110.000 franci francezi.

 Dupa abolirea monarhiei  în România, fără susținerea financiară din partea Casei Regale, situația lui Zizi Lambrino s-a înrăutățit.

S-a stins din viață la 11 martie 1953  la Neuilly,în Franța, cu o săptămană înainte de moartea lui Carol al II-lea.

1922: S-a născut Sergiu Al-George, orientalist, eseist şi traducător; membru fondator (1956) al Asociaţiei de Studii Orientale din România; de profesie medic, a făcut cercetări în domeniul imunologiei.

Biografie Sergiu Al-George

Autoritățile comuniste l-au acuzat de „uneltire împotriva ordinii sociale” pentru lectura şi difuzarea unor texte de Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran, este închis între anii 1958 şi 1964, împreună cu un grup de remarcabili intelectuali (C. Noica, Al. Paleologu, N. Steinhardt, Al. Zub ş.a.); (m. 1981).

1925: A aparut prima publicaţie radiofonică de la noi – revista  „Radio-Român”.

Isi propunea „raspândirea telegrafiei si telefoniei fara fir în România”.

În martie 1925 prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Emil Giurgea, ing. Emil Petraşcu şi alţii au înfiinţat asociaţia „Prietenii radiofoniei”, care avea drept scop grăbirea înfiinţării unei societăţi de radiodifuziune romane, prin susţinerea de conferinţe, iniţierea de publicaţii specializate etc.

Aceste activităţi promovau diminuarea restricţiilor impuse persoanelor particulare care doreau să-şi cumpere radioreceptoare, încurajau dezvoltarea activităţii radioamatorilor şi popularizau beneficiile aduse de radio în ţările vestice.

Având ca redactori pe Ion Dragu şi Aurel Clococeanu, revista isi avea sediul era în Str. Sarindar nr. 4. Începând cu nr. 10 (15 noiembrie 1925) redactor al acestei publicaţii va fi numit ing. Nicolae Lupaş.

Revista apărea „pentru a oferi tuturor pe care îi interesează îndeaproape într-un chip sau altul, aplicarea utilă şi plăcută a celei mai mari descoperiri a veacului, o tribună liberă destinată dezbaterii şi clarificării cu obiectivitate şi cu cumpănire a chestiunilor pe care le ridică zilnic acţiunea de continuă perfecţionare şi răspândire a radiofoniei, pentru a informa cât mai complet, mai lămurit şi mai sigur asupra tot ce se leagă de T.F.F. (telegrafie fără fir) …”.

În cele 47 de numere apărute (până în aprilie 1928), s-au publicat numeroase articole tehnice şi de propagandă pentru sprijinirea amatorilor de emisie.

"Radio Român", 13 septembrie 1925, anul I, nr. 1

Sub îndrumarea asociaţiei au apărut revistele „Radio Român” (din 13 septembrie 1925) şi „Radiofonia” (din 15 octombrie 1925). „Radio Român” conţinea diverse rubrici de specialitate: interviuri, cursuri T.F.F., extrase din regulamente, detalierea principiilor transmisiunii radio etc.Şi-a încetat apariţia după 47 de numere, în aprilie 1928, din motive financiare.

„Radiofonia” a beneficiat de colaborarea unor personalităţi ştiinţifice precum prof. dr. Dragomir Hurmuzescu, gen. G. Negrei, ing. Sergiu Condrea, Emil Petraşcu, Ion C. Constantinescu şi Mihai Konteschweller etc.

Revista şi-a întrerupt apariţia în iulie 1926, fiind reînfiinţată la 9 noiembrie 1928, ca „Organ de publicitate al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică”.

1929: La Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, a avut loc prima transmisie în direct de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa „Rodia de aur”, de Adrian Maniu şi Al. O. Teodoreanu.

1933: S-a născut Eginald (Norbert) Schlattner, pastor luteran şi scriitor de naţionalitate germană din România; închis în timpul regimului comunist; a început să scrie abia în anul 1990.

Schlattner, Eginald Norbert - Gyűjtemények - Courage – Gyűjtemények hálózata

A debutat editorial (în 1998)cu romanul „Cocoşul decapitat”, ecranizat de regizorul Radu Gabrea şi Marjan Vajda.

1940 (13/14): Trupele de ocupaţie maghiare au masacrat în comuna Ip, din judeţul Sălaj, 157 de români (inclusiv copii, femei şi bătrâni) și un copil înaintea nașterii sale., după ce la 9 septembrie asasinaseră  93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei în  timpul Masacrului de la Treznea.

Militarii unguri făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei și au comis crimele  împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii („Nemzetőrség”).

77 de ani de la masacrul suferit de românii din Ip | Poza 2

După 1983 în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

 1943: S-a născut Mircea Ciumara, fost ministru al finanţelor, industriei şi comerţului în guvernarea Convenţiei Democrate Române (CDR).

Imagini pentru mircea ciumara

A fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000 si  de asemenea, între decembrie 1999 şi decembrie 2000, ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară şi ministru pentru relaţiile cu Parlamentul; (m. 2012).

1956: S-a născut fotbalistul român Ilie Balaci.

10 momente memorabile din cariera lui Ilie Balaci: de la meciul cu  Argentina la golurile legendare în Europa

1976: A murit George Buznea, poet şi traducător, considerat tălmăcitorul major al operei lui Dante Alighieri în limba română; (n. 1903).

1992: La Festivalul internaţional Mostra Internaţionala de la Veneţia, filmului “Hotel de Lux” al regizorului roman Dan Piţa, i-a fost decernat “Leul de argint”.

Poster Hotel de lux
Imagini pentru dan pita photos

       Foto: Dan Piţa

Filmul a avut în rolurile principale pe actorii  Irina Petrescu, Ștefan Iordache şi Valentin Popescu.

1996: Partidul România Mare a fuzionat cu Partidul Tânăra Democraţie, condus de Florea Preda.

1998: Regizorului român Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul “Terminus Paradis”.

Lucian Pintilie, cinci gânduri despre artă și viață - Ziarul Metropolis |  Ziarul Metropolis

                   

  Foto: Lucian Pintilie

1998: Participanţii la Forumul Secuiesc pentru Reînnoirea UDMR desfăşurat la Cernat, judeţul Covasna , au cerut acordarea cetăţeniei ungare pentru maghiarii din România, autonomia Ţinutului Secuiesc, înfiinţarea universităţii maghiare la Cluj şi retrocedarea integrală a bunurilor comunităţii şi bisericilor maghiare.

1999: Partidele de opoziţie au protestat faţă de decizia Guvernului de a nu acorda Bisericii Ortodoxe Române (BOR) statutul de biserică naţională şi se pronunţă în favoarea modificării proiectului legii cultelor pentru acordarea acestui statut.

2010: A murit compozitorul român Anton Șuteu; (n.17 ianuarie 1947).

A studiat la Conservatorul din București (1966-1972) si  s-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție).

În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România.

Imagini pentru Anton Șuteu

A fost asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București.

Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

2011: S-a semnat Acordul dintre guvernul Statelor Unite ale Americii şi guvernul României, cu privire la Desfăşurarea Sistemului de Apărare Antirachetă în România, de către ministrul afacerilor externe Teodor Baconschi şi secretarul american de stat Hillary Clinton, în cadrul vizitei preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

România a acceptat la 4 februarie 2010 propunerea preşedintelui SUA, Barack Obama, de a participa la etapa a doua a dezvoltării de către Washington a abordării adaptive a apărării antirachetă în Europa. Implicarea României în proiect presupune găzduirea la baza militară de la Deveselu, jud. Olt, de interceptori tereştri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B, care vor deveni operaţionali la orizontul lui 2015.

Textul acordului a fost convenit la a VII-a rundă de negocieri de la Bucureşti, la data de 4 mai 2011, a fost parafat de şefii delegaţiilor de negociere la Washington, la 6 iunie 2011.

2016: A decedat, la vârsta de 81 de ani, actriţa de teatru şi  film Rodica Sanda Ţuţuianu.

Născută la 11 mai 1935, Rodica Sanda Țuțuianu a absolvit I.A.T.C. I.L. Caragiale în 1956, la clasa profesorului Gheorghe Timică, unde a fost colegă cu actorul Florin Piersic.

A debutat la Constanța, în 1957, unde a jucat, timp de doi ani, după care s-a transferat la Teatrul din Arad.

Din 1959, până după 1990, a fost actriță a Teatrului Nottara din Bucureşti, unde a interpretat roluri în zeci de spectacole.

A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic şi teatru TV, şi timp de peste 20 de ani a prezentat emisiunea matinală de duminică „Radio Magazinul Femeilor”.

Printre regizorii cu care a colaborat actrița de-a lungul timpului se numără Olimpia Arghir, Mihai Berechet, Sorana Coroamă Stanca, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Sanda Manu, Dan Micu, Letiția Popa.

A jucat în filmele „Egmont”, „Siciliana”, „Capul de rățoi”, „Cine mă strigă?”, „Liliacul înflorește a doua oară”, „Avântul liftulețului”.

Ultima ei imagine ca actriță este legată de o peliculă de film, cu rolul Golda, din „Trenul vieții”, comedia lui Radu Mihăileanu.

Actrița Rodica Sanda Țuțuianu, care a activat timp de mai mult de 20 de ani pe scena Teatrului Nottara din București, a decedat la data de 13 septembrie 2016, la vârsta de 81 de ani.

În România, 13 septembrie este  Ziua Pompierilor

La 13 septembrie 1848, a avut loc bătălia din Dealul Spirii între pompierii conduşi de capitanul Pavel Zăgănescu şi trupele otomane mult superioare numeric şi în armament, comandate de Kerim Paşa.

Felicitari de Ziua Pompierilor - 13 Septembrie Ziua Pompierilor din Romania  La multi ani, bravi pompieri! - mesajeurarifelicitari.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfântul Ioan de la Prislop

Imagini pentru Sfantul Ioan de la Prislop photos

 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local și ca Sfântul Ioan de la Silvaș) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părțile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvașul).

Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop.

Aceasta mica peştera cunoscuta cu numele de “chilia” sau “casa sfântului”a fost săpata de catre sfânt, în malul stâncos şi adânc al pârâului Silvuţ .

Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce isi săpa cu dalta o fereastra în peretele chiliei, cand un vânator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaşte s-au păstrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale.

Parintele Ioanichie Balan in “Patericul românesc”, spune ca este probabil ca moastele sfântului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana în anul 1992.

Prăznuirea lui se face în Biserica Ortodoxă pe 13 septembrie. 

Târnosirea bisericii din Ierusalim

In ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfintirea bisericii ridicată de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, in prezenta mai multor episcopi participanti la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. Mentionam ca in anul in 326 au fost daramate templul inchinat lui Venus si statuia lui Jupiter, ridicate de imparatul Hadrian deasupra Sfantului Mormant.

Alegerea zilei sfintirii pe 13 septembrie este legata de faptul ca in aceasta zi a fost inaugurat templul lui Jupiter. Prin acest act era scoasa in evidenta biruinta creștinismului asupra păgânismului. Insa, a fost aleasa ziua de 13 septembrie si pentru ca in 335 se sarbatorea Tricenalia sau 30 de ani de domnie a imparatului, iar imparatul Constantin dorea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru victoria din 324 impotriva lui Liciniu si pentru ca l-a randuit sa conduca intregul imperiu.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/13/o-istorie-a-zilei-de-13-septembrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

13/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 12 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 12 septembrie în istoria noastră

1591: Aron Tiranul a devenit  pentru întâia dată domn al Moldovei.

Aron Vodă (Aron Tiranul, Aron Emanoil), domn al Moldovei (gravură de epocă)

La 12 septembrie 1591, Aron Tiranul a fost numit pentru întîia oară de către sultan, domn al Moldovei.
Faptul este menționat într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției de către ambasadorul său la Poarta Otomană.
În scrisoare se menționează că a fost ales pe scaunul Moldovei după o mare concurență fiind favoritul regelui Angliei.

A  fost domnitor al Moldovei: 12 septembrie 1591 – iunie 1592 și 18 septembrie 1592 – 24 aprilie 1595. Boierii l-au numit “cel Cumplit”.

Aron Tiranul a fost fiul nelegitim al lui Alexandru Lăpuşneanu, deci, descendent al ilustrei dinastii princiare a Muşatinilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Aron_Tiranul_2p.jpg

A ajuns la domnie din rândaș, cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni.

Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Tiranul “prăda” țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții. De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește cu cruzime.

În acel moment Poarta îl mazilește (1592),dar, datorită rugăminților creditorilor săi, este numit din nou domn.

Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de Papă ca să rupă relațiile cu aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594.
La această Ligă Sfântă în centrul căreia se afla împăratul german Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Bathory.

Mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, pe 13 noiembrie 1594.

A curățat țara de otomani și a atacat cetățile de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595.

Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția anti-otomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Bathory neîncrezător, pune la cale un complot împotriva lui.
Pentru aceasta s-a  folosit și de Răzvan, fostul hatman al lui Aron Vodă, care acum era șeful gărzii ungurești.

Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde a și murit  în iunie 1597.

Este îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia. Locul pe tron a fost luat de Răzvan, care ca domnitor și-a luat și numele de Ștefan.

Supranumele de „Tiranul”, cu care apare în istoriografia noastră actuală, i-a fost fixat definitiv de către principele-cărturar al neamului românesc, Dimitrie Cantemir.

Desfranarea sa, la care se adăuga fiscalitatea excesivă promovată de el, au făcut ca imaginea acestui domn  în epocă şi peste timp să aibă mult de suferit.

Astfel că, deşi are şi merite incontestabile (legate îndeosebi de lupta antiotomană), Aron Vodă a ramas in istorie drept un voievod cu o personalitate şi o domnie negativă.

1611: Începe a treia domnie în Muntenia a voievodului Radu Mihnea.

Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

1611 Radu Mihnea

Radu Mihnea a fost fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, fiind domn al Țării Românești de patru ori și al Moldovei de două ori. După două domnii de câteva luni, a treia domnie în Țara Românească s-a derulat în perioada 12 septembrie 1611–august 1616, începând în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

A început a treia sa domnie, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.

Tabăra antiotomană reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a reacționat încă din toamna anului, prin complotul stolnicului Bărcan.

Circa 8-9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, însă Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1611 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu.

În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă. Tabăra antiotomană, reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a pus la cale complotul stolnicului Bărcan – circa 8–9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăreau readucerea pe scaun a lui Radu Șerban.

Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați, iar la 7/17 decembrie 1611 i-a executat pe stolnicul Bărcan și postelnicul Radu Băleanu.

1616: Tratatul de la Braha

La 12 septembrie 1616, în târgușorul Braha, lângă Nistru, reprezenții noului domn al Moldovei, Radu Mihnea – mitropolitul Anastasie Crimca, marele vornic al Țării de Sus, Nicoară Prăjescu, marele vameș, Condre și al doilea logofăt, au semnat un tratat cu reprezentanții regelui Poloniei. Textul tratatului, deosebit de interesant, prevedea: Radu Mihnea „conform vechilor tratate, obiceiuri și datoriei păstrate de antecesorii lui […] va fi dator să depună jurământ de credință și supunere regelui, după cum au făcut odinioară Petru, Alexandru, Ieremia și Simion […] După despărțirea acestei comisiuni, peste douăzeci de săptămâni, voievodul va fi dator să trimită regelui solii lui cu asigurare de credință, supunere și dorința sa de a îndeplini acest jurământ”.

Domnul va depune eforturile necesare pentru menținerea păcii între regele Poloniei, de o parte, și sultan și han, de altă parte; nu va permite tătarilor să treacă prin Moldova; domnul va înceta tulburările de la hotarul cu Polonia „și aceasta prin colonizare de oameni de ordine pe maluri, pe lîngă hotare, de amîndouă părțile”; domnul va asigura trecerea liberă a solilor și agenților poloni în Imperiul Otoman; libertatea comerțului; libertatea religiei catolice în Moldova, episcopul catolic din Bacău își va păstra veniturile și jurisdicția lui; eliberarea prizonierilor; domnul să depună eforturile necesare pentru eliberarea prizonierilor de la turci și de la tătari. În urma tratativelor purtate în vara anului 1616 s-a ajuns la următorul compromis: polonezii au renunțat la pretenția de a-i susține pe Movilești la tronul Moldovei, turcii au renunțat la susținerea lui Ștefan Tomșa, iar domn al Moldovei a devenit o persoană care trebuia să dea dovadă de prietenie față de coroana polonă și, în plus, se obliga să depună „jurământ de credință și supunere regelui”, așa cum au procedat și domnii de dinainte

1659 : Mihnea al III-lea a declanșat răscoala antiotomană. Domnitorul Radu Mihnea (n. 1586, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 13 ianuarie 1626, Moldova) a fost domn al Țării Românești: noiembrie 1601 – martie 1602, aprilie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 – august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 – 9 februarie 1619 și 4 august 1623 – 20 ianuarie 1626.

A fost singurul domn al Munteniei și Moldovei care a îndrăznit în secolul al XVII-lea să poarte război cu turcii.

Era un erudit al epocii sale care, trăind o vreme bună la turci, la curtea lui Kenan Paşa, a deprins de la aceştia cultura vremii. Se spune că vorbea şase limbi: turca, araba, persana, greaca, latina şi româna. Chiar dacă până la vârsta de 40 de ani era foarte credincios otomanilor, odată urcat pe tron s-a ridicat împotriva lor şi le-a declarat război.

În acest context pe 4 octombrie 1659 încheie un tratat de prietenie şi bună înţelegere cu principele Gheorghe Rákóczi al Transilvaniei din regatul Ungariei şi comite al secuilor.

Radu Vodă

Pregătind răscoala antiotomană, Voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea și-a întărit armata, i-a atras de partea sa pe slujitorii nemulțumiți, a înființat noi steaguri de slujitori, îndeosebi dorobanți, a comandat tunuri la Sibiu. În iulie, la un ospăț la curte, a ucis peste 30 de boieri, în frunte cu spătarul Udriște Năsturel. Acțiunea antiotomană a fost declanșată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turcești de la curte, apoi a turcilor din Târgoviște, și în cele din urmă din țară, numărul acestora ajungând la câteva mii. În următoarele două săptămâni, coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanșat acțiunile militare împotriva turcilor. A atacat raialele Giurgiu, Brăila și Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole și Măcin.

După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit.

 1659: Oastea Ţării Românesti (Muntenia),condusa de domnitorul Mihnea al III-lea (1658-1659), îi alunga pe turci din cetăţile Giurgiu si Braila.

Mihnea al III-lea domnitor al Tarii Romanesti | Romania Mama | Stiri |  Administratie Publica | Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle |  Divertisment

Incepe răscoala antiotomană.

Acţiunea antiotomană a fost declanşată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turceşti de la curte, apoi a turcilor din Târgovişte şi în cele din urmă din ţară, numărul acestora ajungând la câteva mii.

In următoarele  săptămâni au fost atacate raialele Giurgiu, Brăila şi Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole şi Măcin.

La 12 octombrie 1659 prin tratatul încheiat de principele Rákóczi la Bran, cu Constantin Şerban, acesta din urmă îi ceda lui Mihnea drepturile de stăpânire asupra ţării Româneşti, în schimbul unui ajutor pentru redobândirea scaunului Moldovei.

la 15 octombrie 1659, Gheorghe Rakoczi al II-lea a trecut în Țara Românească lângă Rucăr unde s-a întâlnit cu Mihnea la III-lea, stabilind planul viitoarei acţiuni antiotomane. Rákóczi trebuia să atace Lugojul şi Caransebeşul, Consantin Şerban după ce va fi ocupat tronul Moldovei urma să oprească intervenţiile tătarilor, iar Mihnea al III-lea să-i atace pe turci la sud de Dunăre.

Doar că acţionând separat, cei trei au fost învinşi pe rând, mai întâi Constantin Şerban, în Moldova cam în acelaşi timp când era înfrânt Rakoczi în Ardeal.

Mihnea deşi i-a biruit pe turci la Frăteşti, la 23 noiembrie 1659, a fost nevoit să părăsească asediul Giurgiului şi atacat de turci şi tătari a fost înfrânt la începutul lui decembrie 1659 în apropiere de Călugăreni și a fugit în Transilvania ajungând la Râşnov la 3 decembrie 1659.

Imagini pentru Gheorghe Rakoczi al II-lea photos

Întâlnirea cu Gheorghe Rákóczi al II-lea la începutul lui decembrie 1659 nu a avut niciun rezultat şi Mihnea a trecut prin secuime îndreptându-se spre Satu Mare.

Aici, la 5 aprilie 1660, după o masă îmbelşugată oferită de celălalt pribeag, Constantin Serban, Mihnea a murit.

Se presupune că voievodul ar fi fost otrăvit si a decedat in data de 6 aprilie, S.V. 26 martie 1660).

Foto: Gheorghe Rákóczi al II-lea ; n. 30 ianuarie 1621 – d. 6 iunie 1660

1802: Poarta Otomană a emis hatişeriful (ordinul) de la Gülhane, prin care au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanurile din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilităţii frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilităţii domniilor pământene, fixate la şapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului).

 1856: S-a născut la Buzau,  juristul Victor Râmniceanu (Romniceanu); rol important în modernizarea justiţiei române.

A contribuit la dezvoltarea  jurisprudenţei românesti si a fost membru de onoare al Academiei Române din 1923; (m. 1933).

1869: S-a născut chimistul Gheorghe Gh. Longinescu autorul unor contribuţii importante în domeniul chimiei analitice şi fizice,fost  membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1939).

Impreună cu matematicianul Gh. Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”.

 1869: A murit Constantin (Costache) Stamati, poet şi traducător ( Lamartine, Hugo, Vigny, Jukovski, Puşkin), membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866 si  colaborator la revista „Albina Românească” şi „Dacia Literară”; (n. 1786).

1882: S-a născut la Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei/Alba, preotul și scriitorul român Ion Agârbiceanu, membru al Academiei Române; (d. 28 mai 1963, la Cluj).

A fost un adept al sămănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900–1904). Din 1901 a început să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Familia (Oradea), Drapelul (Lugoj), Cultura creștină (Blaj). În 1903 a început colaborarea la Sămănătorul, cu Legendă în versuri. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; a activat la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”.

Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul i-a tipărit primul volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. A devenit preot paroh în Bucium-Șasa, renunțând la studiile de limbi clasice la Budapesta, apoi în Orlat (Sibiu). A fost director al ziarului Patria, apoi al ziarului Tribuna, ambele din Cluj. Scrieri: În clasa cultăÎn întunericLuncușoara în PăresemiCeasuri de searăSpaimaStanaRăbojul lui Sfântu PetruDomnișoara AnaFile din cartea naturii, etc.

1883: Se naşte in Bucuresti, medicul CONSTANTIN IONESCU-MIHĂIEŞTI, membru al Academiei Române, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti; (m. 14 aprilie 1962, Mihăiești).

Constantin Ionescu-Mihaesti

A studiat medicina in tara si a primit o bursa de un an in S.U.A. Aici a lucrat la la Universitatea John Hopkins din Baltimore si la Universitatea Columbia din New York, a facut un stagiu la Harvard Medical School din Boston, in 1923.

In timpul stagiului din Statele Unite a publicat o lucrare asupra fenomenului Twort d’Herelle. Impreuna cu D. Combiescu a publicat o lucare asupra imunitatii in infectia carbunoasa, in care emitea ipoteza fenomenului de recombinare a virusurilor.

A studiat limfogranulomatoza veneriena (boala Nicholas-Favre).

In 1925 a plecat la Londra, pentru un stagiu la Institutul Lister. La intoarcere a fost repartizat la Institutul Ion Cantacuzino din Bucuresti.

A fost membru fondator al Asociaţiei Romane pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ALRUS).

A lucrat cu renumitul profesor până la decesul acestuia, in 1936, si i-a urmat la conducerea institutului. Sub conducerea sa au fost ridicate inca doua corpuri de cladire si s-a preparat vaccinul polio inactivat, s-au luat masurile de preparare in masa a vaccinului polio viu atenuat.

Studiile sale indomeniul microbiologiei au dus la observatii importante. Impreuna cu A. Tupa a sesizat fenomenul recombinarii virusurilor.

Cei doi cercetatori au izolat în timpul cunoscutei epidemii de poliomielită din 1927–1929 tulpini „blande” de virus polio. Suşele de virus neagresive s-au potenţat prin amestecarea lor.

Din 1930 a predat la catedra de bacteriologie a Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti, ramasa vacanta dupa moartea lui Victor Babes.

A fost membru titular al Academiei Romane din 1945, vicepresedinte al Societatii Romane de hematologie, infiintata in 1932 de I. Cantacuzino.

1887: S-a născut la Sulina, jud.Tulcea, George Georgescu,  supranumit “seniorul baghetei românesti”, fost director al Operei Române din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române si  director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti  ; (d. 1 septembrie 1964, București).

A studiat vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, cu eminentul profesor de violoncel, Hugo Becker. Din 1910, a făcut parte, ca violoncelist din cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau. A fost nevoit să abandoneze cariera de violoncelist, în urma unui accident. 

La sugestia dirijorului Arthur Nikisch, care i-a recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a început să studieze arta dirijorală și în 1918, a înregistrat un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin.

Întors în țară, a preluat direcția tinerei Orchestre Filarmonice din București, a fost director al Operei Române din București, dirijor la Filarmonica din New York. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier.

O dată războiul sfârșit, George Georgescu a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui  George Enescu și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei Radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București. A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1960) și a primit titlul de Artist al Poporului.

1888: S-a nascut la Baia Mare, Józsi Jenõ Tersánszky, scriitor, dramaturg maghiar, o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul 20; (d. Budapesta, 12 iunie 1969).

1895: S-a născut Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20, debutează ca operator de actualităţi; în 1923 înfiinţează laboratorul cinematografic şi firma „Româniafilm”; (m. 1986).

1897: A apărut primul număr al „Revistei Sanitare Militare”, buletin oficial al Societăţii ştiinţifice a ofiţerilor corpului sanitar militar român,  organ al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale şi al Societăţii de medicină şi farmacie militară cu apariţie lunară.

REDUCERE 15 LEI!!! REVISTA SANITARA MILITARA DIN MAI 1934 foto

 

 1910: S-a născut (la Bacău) Alexandru Şafran, teolog, filosof, istoric.

Imagini pentru photos Alexandru Şafran

Din 1930 a urmat in paralel Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic) și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie în 1934, primind, la terminarea studiilor, autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles.

În 1940, Congresul Comunităților Evreiești l-a ales șef-rabin al Cultului Mozaic din România; era atunci cel mai tânăr rabin din lume, fiind, totodată și singurul reprezentant al populației evreiești în Parlamentul României. În 1947 a fost expulzat din țară și s-a stabilit la Geneva; a devenit șef-rabin al Comunității Evreiești din Geneva (1948–1997). A scris numeroase lucrări în toate domeniile spiritualității evreiești: CabalaIsraelul în timp și spațiuUn tăciune smuls flăcărilorComunitatea Evreiască din RomâniaÎnțelepciunea CabaleiMemorii, etc.

In 1947 regimul comunist l-a expulzat din ţară şi s-a stabilit Elvetia, unde a fost  şef-rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva din 1948 pana in 1997).

A fost  autor a numeroase lucrări în toate domeniile spiritualităţii evreieşti si membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997; (m. 2006, Geneva).

1919 : Guvernului Ion I.C. Brătianu (5) demisionează.

1919a Ion I.c. Brătianu

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ionel Brătianu, a guvernat în perioada 29 noiembrie 1918/12 decembrie 1918–12 septembrie 1919. În această perioadă, au avut loc loc o serie de evenimente istorice: a început reforma agrară, prin exproprierea marii proprietăți rurale, a fost Conferința de Pace de la Paris, s-a semnat Tratatul de la Versailles, s-a adoptat Calendarul gregorian, Armata Română a ocupat Budapesta alungând guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Primul ministru a demisionat, refuzând să semneze Tratatul de Pace cu Austria, care cuprindea clauze menite să faciliteze amestecul Marilor Puteri în treburile interne ale României.

1919: Este emis Decretul – lege privind infiintarea Universitatii Regele Ferdinand din Cluj. Primul rector a fost Sextil Puscariu.

Astazi despre Înființarea Universităţii Regele Ferdinand I

Universitatea maghiara din Cluj se refugiase la Szeged, in Ungaria.

  Vasile Pârvan a inaugurat în 3 noiembrie 1919 cursurile universității, iar la 1 februarie 1920 regele Ferdinand al României a proclamat în mod solemn crearea acestei universități, cu patru facultăţi: Ştiinţe, Medicină, Litere şi Filosofie, Drept, iar savantul Vasile Pârvan a ţinut prelegerea „Datoria vieţii noastre”.

Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filosofie. Proaspăta comunitate academică a ales și profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. Vasile Pârvan, membru al Academiei Române, a inaugurat universitatea în data 3 noiembrie 1919. În semestrul întâi universitatea românească a avut 1871 de studenți, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți.

In aceiasi zi,  Consiliul Dirigent al Transilvaniei a emis un Decret-lege  privind  reforma agrara si introducerea votului universal.

1940: S-a născut actriţa american Linda Gray, cunoscuta publicului larg  datorita rolului jucat in popularul serial de televiziune “Dallas”.

Linda Gray, interpreta lui Sue Ellen din serialul american de succes „Dallas”, are origini româneşti, mama ei, pe numele sau real Maria Kujnir-Herescu, fiind născută la Bucureşti în data de 23 noiembrie 1923.

S-a căsătorit la doar 16 ani cu un englez, Gray, de la care a şi păstrat numele, dar a divorţat de acesta şapte ani mai târziu, măritându-se ulterior (în 1946), cu prinţul Constantin Cantacuzino, pilot celebru în epocă.

Din relaţia cu englezul Gray, Maria a avut şi singurul ei copil, pe Linda (născută în 1941), actriţa celebră de mai târziu, din “Dallas”.

Românca Nadia Gray – o frumusețe rară a cărei viată bate filmul | NauticPro

Pe marile ecrane si-a luat numele de Nadia Gray si a făcut senzaţie după ce s-a mutat în Franţa şi a fost distribuită de marele regizor Federico Fellini în capodopera “La Dolce Vita” (1960), în care apare într-o scenă memorabilă: face striptease, dar unul cu clasă şi de neuitat.

1942: S-a înființat Direcția Electrificării CFR, condusă de ing. Dimitrie Leonida.

În baza legii 612/1942 s-a încheiat un contract, cu firma germana Siemens-Schuckert, pentru construcția hidrocentralei Izvoru Muntelui–Bicaz, a fabricii de ciment Bicaz și a termocentralei de rezervă Filipeștii de Pădure, în vederea creării premiselor electrificării liniei ferate București–Ploiești–Brașov. Din păcate, proiectul a fost abandonat din cauza războiului.

1943: S-a născut la Sibiu, marele clasicist și filolog român Dan Slușanschi, indoeuropenist, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor; d.22 iulie 2008, București.

TITUS-Galeria: Slusanschi

A absolvit în 1965, Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București. A obținut titlul de Doctor în filologie clasică și indo-europeană în 1972. A fost profesor la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de Sintaxa limbii latine, Lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), Istoria literaturii sanscrite, Vechea persă (istorie, civilizație, limbă), Istoria limbii latine, Sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, Critică de text și Metrică antică. 

A fost profesor invitat la universitățile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chișinău, Cluj, Timișoara, Constanța și Doctor honoris causa al Universității din Caen. A publicat studii de specialitate și cursuri universitare: Le vocabulaire latin des gradus aetatumSintaxa propoziției latineIntroducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), Du latin aux langues romanes (în colaborare cu Maria Iliescu), Sintaxa frazei latine, precum și mai bine de 150 de articole științifice, eseuri și recenzii în reviste de prestigiu din țară și din străinătate.

A tradus din operele lui Emile Benveniste, Giuliano Bonfante, Pierre Grimal, Georges Dumézil. A editat opera lui Dimitrie Cantemir scrisă în limba latină și a tradus în română, pentru prima oară, Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othmanice.

A tradus, de asemenea, din dialogurile platoniciene, fiind autorul singurei traduceri integrale în limba română, în metrul originar, a epopeilor homerice, căreia i se adaugă traducerea, tot în hexametri, a Eneidei lui Virgiliu. Pentru opera sa, a primit Premiul „Perpessicius” al revistei Manuscriptum, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române și Premiul Național al Cărții (împreună cu Francisca Băltăceanu).

1944: La Moscova, a fost semnată Convenţia de armistiţiu dintre guvernul român şi guvernele Naţiunilor Unite, in conditiile dictate de URSS, prin care se consfinţea starea de fapt a ieşirii României din războiul cu Aliatii occidentali si URSS şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Reprezentantii Guvernului si Inaltului Comandament Roman la Moscova au fost :   Ministrul de Stat si Ministru de Justitie L. Patrascanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutantul Majestatii Sale Regelui Romaniei, General D. Damaceanu, Principele B. Stirbey si d-l G. Popp, avand depline puteri.r

Reprezentantul Inaltului Comandament Aliat (Sovietic) a fost Maresal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin imputernicit pentru aceasta de catre Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit si Statelor Unite ale Americii.

Dupa lovitura de stat de la 23 august si pana la 12 septembrie 1944, in  absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici, un număr de 114.000- 160.000 de soldați români fiind luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege.

Acestia au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum.

VIZIONAȚI ȘI:

Prin armistiţiul s-a admis că nordul Ardealului trebuie redat României, dar lăsa decizia definitivă Tratatului de Pace de la sfârșitul războiului. Până atunci, România se obliga să susțină frontul contra Ungariei şi Germaniei cu 12 divizii româneşti, să acorde Aliaţilor, în speţă sovieticilor, libertate de mişcare pe teritoriul ei,şi să plătească URSS despăgubiri de 300 de milioane de dolari.

O conversie simplă a celor 300 de milioane de dolari la cursul din 1938, cum a cerut URSS, înseamnă la cursul actual 4,7 miliarde de dolari. 

La articolul 16, Convenţia prevedea scoaterea din circulaţie a tuturor publicaţiilor fasciste şi legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradiţiile româneşti, ori la românii din alte ţări.

Pe lista autorilor interzişi figurau mari nume ale culturii noastre nationale cum ar fi : Gheorghe Şincai, Nicoale Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade si chiar marele dramaturg  de origine evreiasca, Mihail Sebastian.

1961: S-a născut la București, compozitoarea și dirijoarea română Ana-Maria Avram ; d. 1 august 2017.

Spectral Composer Ana-Maria Avram Has Passed Away at 55 — Tone Glow

A absolvit Universitatea de Muzică din București, secția Compoziție în 1985 și a urmat studii de Estetică muzicală la Sorbona (1992), obținând doctoratul în Muzică în 1996. S-a căsătorit cu compozitorul, dirijorul și muzicologul Iancu Dumitrescu. A debutat în 1975, în calitate de pianistă, ca solistă a Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii. În 1986 a debutat în compoziție cu Threnia I pentru vioară și orchestră, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio.

Creația sa cuprinde peste 160 de opusuri simfonice, camerale și muzică asistată de calculator. Ana-Maria Avram a reprezentat, alături de Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală. A fost, împreună cu Iancu Dumitrescu, inițiatoarea și realizatoarea unor importante festivaluri internaționale dedicate muzicii electronice și muzicii spectrale, în România și în Europa: Acousmania – București, Radiodifuziune, 6 ediții, Musica Nova – Ploiești, 4 ediții, Spectrum XXI – Paris, Geneva, Londra, Bruxelles, Berlin, Harvard-Boston, Farmington.

În 1994 a obținut Marele Premiu al Academiei Române. A fost membră a SACEM Paris, UCMR Bucuresti, membră a Ansamblului Hyperion și a Hyperion International, pe care le-a dirijat împreună cu Iancu Dumitrescu.

1980: S-a născut vedeta de  televiziune română, Nicoleta Luciu.

A jucat în telenovele precum: „Iubire şi onoare”, „Aniela”, „Inima de ţigan”, „Iubire ca în filme” sau „Lacrimi de iubire”.

Nicoleta Luciu a cochetat şi cu rolul de asistenta tv pentru diverse emisiuni precum „Te uiţi şi câştigi”, „Procesul etapei”, „Neaţa în epoca de piatră” şi „Teo”. Nicoleta a fost de patru ori coperta revistei cu „iepuraşi”.

Pe lângă cariera de actriţă şi ce de fotomodel, Nicoleta este şi cântăreaţă, printre piesele sale de referinţă se numără „Când noaptea vine”, „Prinde-mă”, „Bun sau rău”, „Iubire are nume”, „Povesti”, „Sofisticat”, „Cum îmi place” şi „Merg mai departe”.

În aprilie 2012 Nicoleta a lansat, în cadrul emisiunii Agentul VIP de la Antena 2, un nou single intitulat „Ready for love”.

Vedeta are patru copii cu omul de afaceri Zsolt Csergo, cu care s-a căsătorit pe 21 aprilie 2012.

1994: Trupe din țările membre ale Aliantei Nord-Atlantice si din statele est-europene, inclusiv Romania, au efectuat manevre militare comune in Polonia, in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace.

1990: Premiera spectacolului „O trilogie antică”, montat la Teatrul Național din București de către regizorul Andrei Șerban.

2007: IPS Daniel (numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, n.22 iulie 1951, satul Dobresti, comuna Bara, jud. Timis),Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost întronizat la 30 septembrie, fiind al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe ROMÂNE (BOR).

2017 : A decedat scrimerul olimpic Tudor Andrei Petruș; (n.2 octombrie 1949, la Cluj).

Antrenorul emerit Tudor Petrus a incetat din viata - Comitetul Olimpic si  Sportiv Roman

A avut o cariera sportivă încununată cu participarea la probele de floreta la doua editii ale Jocurilor Olimpice, la Montreal, in 1976, unde s-a clasat pe locul 9 pe echipe, si la Moscova, in 1980, unde a ocupat locul 5 pe echipe.

A fost Maestru Emerit al Sportului si Antrenor Emerit.

Sub indrumarea sa, echipa feminina de floretă a României si-a adjudecat de doua ori aurul la Campionatele Mondiale, in 1994 si in 1995, iar Laura Badea a devenit campioana olimpica la individual la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta, în Statele Unite.

In ultimii ani din viată, Tudor Petrus a fost antrenor federal în cadrul Federatiei Române de Scrimă si tehnician la CSU Poli Timisoara.

Pe 2 octombrie, Tudor Petrus ar fi implinit 68 de ani.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Autonom

Sfantul Mucenic Autonom

Sfantul Autonom a fost episcop in Italia. In timpul prigoanelor lui Diocletian, Sfantul Autonom a părăsit Italia stabilindu-se in Bitinia (Asia Mica), in localitatea Soreus, aducand aici multi pagani la credinta crestina.

Sfantul Mucenic Autonom a ridicat pentru comunitate o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfantul hirotoneste pe Cornelius, un crestin plin de ravna pentru Hristos, mai intai diacon, iar mai apoi preot. Sfantul Mucenic Autonom a predicat cuvantul lui si in tinuturile Lykaonia si Isauria.

Imparatul Diocletian a ordonat arestarea sfantului, drept pentru care acesta se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagra. Intorcandu-se mai apoi la Soreus l-a inaltat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat dupa acestea sa predice in Asia, iar la intoarcerea din Asia a predicat in imprejurimile Soreusului, la Limna. Si aici, sfantul a luminat pe multi cu Lumina Sfintei Evanghelii.

Unii dintre pagâni, cuprinsi fiind de invidie si ura, au venit la Soreus, au navalit in Bierica Sfintului Arhanghel Mihail in timpul slujirii Sfintei Liturghii si l-au ucis pe Sfantul Autonom in altar, si alaturi el multi alti crestini care se aflau in biserica. Diaconita Maria a scos mai apoi trupul sfantului de sub o gramada de daramaturi ingropandu-le.

In timpul domniei Sfantului Constantin cel Mare, Severian, un demnitar de la curtea imperiala, a inaltat o biserica deasupra moastelor Sfantului Mucenic Autonom.

In 430 un anume preot a daramat biserica, fara sa cunoasca ca aceasta fusese construita deasupra mormantului, si a reconstruit-o intr-un alt loc.

La doua sute de ani dupa mucenicia lui, Sfantul Autonom s-a aratat unui pe nume loan. Acesta a sapat si a aflat moastele Sfantului Mucenic Autonom cu totul intregi si neputrezite.

Pe acel loc a fost reconstruită apoi biserica inchinată Sfantului Ierarh Mucenic Autonom. 

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

12/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: