CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cinci scenarii de evoluție a unui posibil conflict militar între Rusia și Ucraina în viitorul apropiat

Scenariul Bugeac [sudul Basarabiei] ar putea fi pe masa lui Putin. Poate să îl joace?

Într-o analiză publicată pe 9 decembrie de Breaking Defense, expertul în relații transatlantice, Luke Coffey, de la influentul think thank american Heritage Foundation, a prezentat cinci scenarii de evoluție a unui posibil conflict militar între Rusia și Ucraina în viitorul apropiat, scrie https://www.defenseromania.ro, preluat de Romanian Global News.

Surprinzător sau poate pentru avizați nu atât de surprinzător, printre variantele luate în calcul de Coffey, este și scenariul Bugeac [sudul Basarabiei], în care Rusia provoacă probleme politice în zona Bugeac din regiunea ucraineană Odesa.
Potrivit lui Coffey, scopul principal ar fi producerea unei crize politice locale care să cauzeze probleme guvernului de la Kiev. Moscova a încercat acest lucru în urmă cu câțiva ani, prin așa-numitul Consiliu Național al Basarabiei, dar reacția rapidă a autorităților ucrainene nu a permis o dezvoltare a situației în faza de secesiune.
Importanța controlului Bugeacului pentru Moscova nu este una mică, deoarece la granița sa se află regiunea autonomă Găgăuzia a Republicii Moldova cu vederi pro-ruse și la mai puțin de 20 de km se află Transnistria, unde Moscova are dislocat un contingent militar de mărimea unei brigăzi. Din această poziție, Rusia amenință mult mai bine Odesa, al treilea oraș ca mărime al Ucrainei, precum și Republica Moldova aflată și ea în afara ariei de protecție a NATO.
Controlarea Bugeacului de către Rusia, corelat cu ocuparea Insulei Șerpilor, ar permite Rusiei să închidă accesul Ucrainei la căile maritime internaționale, ceea ce ar însemna o lovitură economică gravă dată Kievului.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 29_scenariu_bugeac.jpg

Regiunea Bugeacului a aparținut în ultima mie de ani tătarilor, țărilor române/României, Imperiului Otoman, Imperiului Țarist/URSS și în ultimii 30 de ani – Ucrainei, fiind una dintre zonele în care s-au stabilit populații diverse.

Conform recensământului din 2001, structura etnică a celor aproximativ 600.000 de locuitori ai regiunii este formată din 40% ucraineni, 21% bulgari, 20% ruși, 13% români, 4% găgăuzi, restul alte naționalități.
Deși există diversitate etnică, regiunea Bugeacului este mai degrabă pro-rusă datorită legăturilor istorice cu Moscova, acest fapt putând cântări destul de mult în ipoteza unei crize politice.
Din punct de vedere militar, Bugeacul odată intrat sub controlul Rusiei, ar fi relativ ușor de apărat, deoarece este despărțit de restul țării de estuarul larg al Nistrului.

Există doar două căi comunicație terestră care leagă Bugeacul de Ucraina, din care una primită din partea Republicii Moldova, la schimb pentru portul Giurgiulești, iar cealaltă aflată pe un istm destul de îngust la vărsarea Nistrului în Marea Neagră.
Privită din aceste perspective, regiunea Bugeacului pare destul de tentantă pentru războiul hibrid de durată al Rusiei împotriva Ucrainei, în care Moscova mută economic din punct de vedere al costurilor umane și obține beneficii mari.
Cu toate acestea, Bugeacul nu este deloc la îndemâna sprijinului direct al armatei ruse, cum este regiunea Donbas, cu care Rusia se învecinează. În plus, elementul surpriză pentru o operație de tip ”omuleți verzi” nu mai există, serviciile speciale ucrainene fiind în stare de alertă permanentă. De asemenea, pe teritoriul Bugeacului au fost înființate mai multe unități militare, care au o capacitate ridicată de luptă și care pot răspunde eficient în cazul unei operații militare clasice.
Desigur, Kievul are capacitatea să controleze situația într-o regiune cum ar fi Bugeacul, însă problema se pune dacă poate gestiona simultan mai multe regiuni în care apar tulburări, concomitent cu preocuparea permanentă de a face față unei invazii, pentru care Moscova se pare că va aduce într-un final 175.000 de militari.
Scenariul Bugeac este pus de Luke Coffey pe poziția a cincea, fiind cotat, probabil, cu cele mai mici șanse de pus în aplicare de către Rusia.
Însă pentru România, numele de Bugeac, faptul că acolo trăiește o importantă comunitate de etnici români și posibila vecinătate cu un conflict deschis, au o rezonanță aparte.

Scenariul non-cinetic

Cu cea mai mare probabilitate este luat în calcul scenariul non-cinetic: Rusia folosește acumularea militară pentru a încerca să obțină concesii din partea Occidentului cu privire la extinderea NATO. Scopul strategic al Rusiei este să țină Ucraina la distanță de organizații precum NATO și Uniunea Europeană.
Într-o analiză publicată pe 9 decembrie de Breaking Defense, expertul în relații transatlantice, Luke Coffey, de la influentul think thank american Heritage Foundation, a prezentat cinci scenarii de evoluție a unui posibil conflict militar între Rusia și Ucraina în viitorul apropiat.

Cea mai eficientă modalitate prin care Rusia poate atinge acest obiectiv este menținerea „înghețată” a conflictului din estul Ucrainei – ceea ce înseamnă că luptele majore se opresc, dar luptele localizate rămân și nu se întrevede un sfârșit definitiv al conflictului. Asta înseamnă folosirea trupelor de la graniță ca pârghie politică, nu ca invadatori reali.

Scenariul de ofensivă limitată

Cel de-al doilea scenariu enunțat de Coffey are în vedere o ofensivă limitată, pentru a consolida separatiștii. Aceasta ar implica capturarea nodurilor majore de comunicație și tranzit (cum ar fi orașul Mariupol) și centrala electrică de la Lugansk. Deși acest lucru s-ar putea face fragmentar, o astfel de mișcare ar necesita, de asemenea, abandonarea completă a oricărei noțiuni de încetare a focului.

Scenariul coridor terestru până în Crimeea

Pe locul trei este realizarea unui coridor terestru către Crimeea. Conectarea Rusiei de Crimeea de-a lungul coastei ar atenua unele dintre provocările logistice ale Moscovei, mai ales în ceea ce privește apa dulce, transformând în același timp Marea Azov într-un lac rusesc. Dar o asemenea operație ar necesita o forță militară considerabilă care să străpungă pozițiile puternic fortificate de-a lungul liniei de front a Donbasului, capturarea Mariupolului și a întregii coaste până în Crimeea.

Scenariul de ocupare a întreg sudului Ucrainei

Al patrulea scenariu implică o ofensivă de proporții pentru capturarea orașelor mari, fiind cel mai agresiv dintre toate, prin faptul că Moscova va încerca să ocupe tot sudul Ucrainei, inclusiv orașul Odesa. Acest lucru ar necesita o mobilizare pe scară largă a forțelor ruse.

Dacă va avea succes, acest lucru ar schimba fundamental peisajul geopolitic și de securitate din Europa de Est într-un mod nemaivăzut de la al Doilea Război Mondial, concluzionează Coffey.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Novorussiya.gif

„ Noua Rusie” (sau rusă  Novorossia > Новороссия ) este un teritoriu anexat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei în secolul  al XVIII- lea (1764). Teritoriul cuprindea stepele din sudul Imperiului Rus, situate între Marea Azov și de-a lungul Mării Negre, care corespunde în prezent sudului Ucrainei, inclusiv regiunea Kuban situată la estul Crimeei, dar fără celelalte teritorii care vor fi anexate ulterior. Toate aceste regiuni au fost locuite timp de câteva secole de tătari, care au devenit vasali ai Imperiului Otoman.

Celelalte teritorii au fost cedate de otomani Rusiei imperiale: Taurida (Crimeea) în 1774 și Meotida în 1783, Edisan în 1792, Basarabia și Bugeacul în 1812. Anexiunile au devenit imediat oficiale, rușii s-au stabilit acolo și au fondat colonii și au dezvoltat mai multe orașe: Odesa, Tiraspol, Nikopol, Herson, Theodosia, Eupatoria, Sevastopol, Simferopol, Melitopol, Stavropol etc.

Pe lângă slavi, Imperiul Rus a încurajat aici colonizarea de germani, armeni, bulgari, sârbi și greci, care au înlocuit populația musulmană, în special tătari, care se refugiase masiv în Imperiul Otoman. 

16/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SE CERE CÂT MAI URGENT STOPAREA FINANȚĂRII CELOR CARE DENIGREAZĂ ROMÂNIA ÎN R.MOLDOVA

 

Alecu Reniță, ziarist și om politic din Republica Moldova, fost deputat, relatează că de Ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă — România, în centrul Chișinăului, la monumentul lui Ștefan cel Mare, a fost autorizată o expoziție antiromânească, în care o grupare extremistă emanată din incubatoarele serviciilor străine, a promovat tezele istoriografiei rusești că în 1918 Basarabia, chipurile, ar fi fost anexată de România.

Mulți dintre românofobii din R.Moldova dețin cetățenia română, au depus jurământ de credință României dar sunt organizați la Chișinău și în republică de a promova românofobia și ura față de tot ce este românesc.

A ascunde această realitate descurajează procesului de integrare a R.Moldova în spațiul românesc și european.

Dl. Reniță atenționează că acest fenomen crează probleme grave în societate și face apel către autoritățile românești:


1. Să regândească finanțarea R.Moldova de către statul român. Zeci, sute și mii de demnitari moldoveni, împreună cu instituțiile lor, sunt în esență antiromânești. Fariseismul și fățărnicia lor nu au margini. După ce ei scot bani din bugetul României și își fac nume în comunitatea lor, promovează din umbră românofobia.

Am văzut cu ochii mei microbuzele românești pentru elevii basarabeni cu drapelul Rusiei pe ele, nu mai zic că jumătate din ele în luna mai țin agățate simbolul agresiunii rusești — panglica colorado sau „Sf. Gheorghe”. În discuții particulare mulți dintre ei hulesc România și îi vorbesc de rău pe români;


Revin asupra propunerii mele ca moldovenii profitori, care beneficiază de cetățenia română, de studii gratuite pentru odraslele lor, de îndemnizații pentru copiii lor și continuă să defăimeze România, să promoveze indirect sau direct românofobia prin oamenii lor — să le fie retrasă cetățenia română;


2.Să fie organizată o cercetare sociologică în comunitățile în care primăriile din R.Moldova au primit ajutoare de milioane de lei din partea poporului român, iar comunitatea, nu vrea să audă de români și România. Ei îl privesc pe Putin ca pe un salvator și îl așteaptă să refacă „Soiuzul”.

În genere, până nu se face reforma teritorial-administrativă în RM, nu înțeleg de ce contribuabilul din România trebuie să întrețină cele 900 de primării din RM și să vină în satele lor să le repare acoperișul și să le vopsească gardurile. Pe moldovenii fățarnici, pe demnitarii farisei , care tratează Țara noastră — România, ca pe o sursă de stors bani și doar bani, iar ca recunoștință să promovezi ura sau disprețul față de români, chiar nu pot înțelege de ce li se dau zeci de mii de euro.
Fără o regândire de ansamblu a relațiilor dintre România și RM, a ajutorului oferit cu generozitate de poporul român cetățenilor din RM, rezultate în modernizarea, europenizarea și românizarea firească a societății din stânga Prutului, nu sunt posibile.

Ana Guțu

Alo, domnule pretor de Buiucani Vadim Brânzaniuc, cum e posibil să fi autorizat o astfel de „expoziție” în scuarul monumentului lui Ștefan cel Mare în plin centru al Chișinăului, expoziție ce denigrează memoria istorică a românilor din Basarabia?

Exact în ziua celebrării a 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România, ONG-ul „Urmașii lui Ștefan” (o făcătură extremistă a stângii socialiste din Republica Moldova) a afișat panouri pe care scrie că România a ocupat Basarabia la 27 martie 1918.

Asta se întâpla exact în ziua în care veneau în Republica Moldova circa 51 000 doze de vaccin anti-Covid din România.
Domnule pretor, cum rămâne cu cei 800 000 Euro oferiți de primăria sectorului 1 București pentru reabilitarea parcului Alunelu din Chișinău? Interesant, sunteți cetățean al României?

Dar subalternii și colegii dumneavoastră care au autorizat „expoziția”?
Rușine celor lipsiți de memoriei și de coloană vertebrală!

Câți mai sunteți din această categorie, oploșiți prin instituțiile statului Republica Moldova?

Notă

Mișcarea de tineret „Urmașii lui Ștefan” este cunoscută pentru acțiuni anti-Unire și anti-România. Membrii acestei mișcări sunt susținători aprigi ai socialiștilor și ai fostului președinte Igor Dodon. Amintim că, anul acesta, pe 27 martie, s-au împlinit 103 ani de când Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România.

 Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Propaganda antiromânească are o indelungată tradiție în Basarabia.

Încă din tinerețe, Alecu Reniță a cunoscut nemijlocit barbariile la care s-au dedat si se dedau ocupanții ruși ai acestei chinuite părți de pământ românesc.

Iată ce declaraacest patriot român basarabean într-un interviu acordat unei reviste bucureștene:

 ”S-a întâmplat în 1975. Eu aveam 20 de ani şi absolvisem patru ani de universitate. În acel an, la Chi­şi­nău, dar şi în toată republica, s-a pornit o febră pro­pa­gandistică de mari proporţii. Statul sovietic cele­bra, cum ziceau ei, „35 de ani de la eliberarea popo­rului mol­dovenesc de sub jugul ocupaţiei României regale”.

România era tratată ca ocupant în propriul ei teritoriu. Era o campanie murdară şi mincinoasă, de elogiere a zilei de 28 iunie 1940. Chişinăul era inundat de eve­ni­mente şi discursuri antiromâneşti. Ideologii roşii se între­ceau în a descrie cruzimea şi atrocităţile adminis­traţiei româneşti împotriva moldovenilor, iar istoricii şi savanţii îşi pierduseră orice respect pentru profesia lor şi inventau, şi ei, neadevăruri pe bandă rulantă.

În acea atmosferă otrăvită, mă aşteptam ca măcar Aca­demia de Ştiinţe să rostească adevărul. În loc de asta, ei şi-au pus pe clădirea lor o placă masivă în memoria lui Pavel Tkacenko, pe care scria că el ar fi fost marele luptător pentru eliberarea Basarabiei de sub jugul ocu­paţiei române şi unirea cu patria-mamă, Uni­unea So­vietică.

De fapt, între războaie, el făcuse export de re­voluţie bolşevică în România Mare. A fost şi în Trans­nistria, a organizat şi tulburările antiro­mâ­neşti din Ba­sa­rabia, dintre 1918 şi 1940. Dar nu acest Tkacenko m-a deranjat pe mine.

Pe mine m-a revoltat marea min­ciună a ocupaţiei româneşti a Basarabiei. Or, Ro­mânia nu putea să-şi ocupe propriul ei teritoriu. Şi atunci, la 20 de ani, m-am hotărât să înlătur, în semn de protest, plăcile cu inscripţii false din Chişinău.

Şi în noaptea de 15 aprilie 1975, am dat jos placa aceea ma­re de pe clădirea Academiei. A doua zi, am fost arestat şi exmatriculat din Universitate, pentru activitate anti­so­vietică şi naţionalistă. În acei ani ’70, dacă erai duşman al statului sovietic, aveai doar două destinaţii: fie la casa de nebuni, fie într-un gulag de muncă grea. KGB-ul a dezlănţuit asupra mea o anchetă lungă. Doi ofiţeri mă interogau sever şi strâns. Două zile le-am spus întruna: „Basarabia n-a fost ocupată de Ro­mânia, e românească”.

Şi ei îmi urlau: „Cum?! Ăsta-i teritoriu sovietic. Tu eşti nebun. Următorul intero­ga­toriu ţi-l vom lua după ce te va verifica un psihiatru”. De fapt, KGB-ul dorea ca fapta şi dosarul să nu fie cunoscute în mediul studenţimii şi intelectualităţii din Chişinău şi nici de cerberii de la Moscova.

Dar ceva îi împiedica să mă ducă, fără anchetă formală, direct la spitalul de psihiatrie. Eu, în gulag, ştiam că voi rezista. Eram foarte puternic, făcusem mult sport până atunci. Eram pregătit pentru orice situaţie. Singurul loc care m-ar fi distrus era casa de nebuni sovietică. Nimeni nu ieşise teafăr de acolo.

Aşa că, într-un sfârşit, pentru a mă salva fizic, am renunţat la declaraţiile politice. Fap­ta mea a fost trecută la accidente „întâmplătoare”. Şi mi s-a înscenat un proces-farsă. O mascaradă ase­mă­nătoare tribunalelor din 1937-1939, ale lui Stalin.

Am fost condamnat la trei ani de zile pentru încălcarea ordinii publice. Dar nu m-am simţit niciodată vinovat, singurul lucru pe care l-am spus a fost că doar Statul Român are dreptul să mă judece pe mine. Tribunalele ruseşti nu sunt valabile pe teritoriul Basarabiei, pentru că a fost luată prin rapt”.(http://arhiva.formula-as.ro/2013/1098/lumea-romaneasca-24/alecu-renita-jurnalist-foarte-curand-prutul-va-deveni-un-rau-interior-al-romaniei)

04/04/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sociologul Dan Dungaciu : ”Minoritatea românească din Ucraina este abandonată tragic de către autoritățile de la București”.VIDEO

 

 

 

Dan Dungaciu: Românii din Ucraina sunt lăsați de izbeliște și mă tem că printr-un consens politic

 

 

 

Sociologul Dan Dungaciu a declarat în cadrul unei emisiuni că minoritatea românească din Ucraina este abandonată tragic de către autoritățile de la București și, în acest ritm, ar putea să dispară, scrie https://infoprut.ro.

 

Dan Dungaciu spune că principala problemă a fost în momentul în care a avut loc Revoluția Portocalie din Ucraina, din 2004-2005, unde România a fost pusă între paranteze.

„S-a mers pe ideea susținută de SUA că întărirea identității naționale ucrainene este un baraj împotriva Federației Ruse și atunci i s-a acceptat Kievului, mult, un exces naționalist în numele unei atitudini de respingere a Federației Ruse. Una dintre victimele colaterale a acestei viziuni geopolitice a fost minoritatea românească din Ucraina, care s-a aflat în situația românilor ardeleni, care mergeau cu împăratul de la Viena împotriva ungurilor. De multe ori, minoritatea românească din Ucraina a făcut comparație cu statutul ei în vremea regimurilor proeuropene, pro NATO din Ucraina, cu situația lor din timpul RSS-ului sau din timpul unor regimuri din Ucraina care nu erau antiruse. Naționalismul ucrainean evident că a afectat și minoritatea românească”, a menționat acesta.

Totodată, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române subliniază că nu se observă pași concreți în relația cu românii din Ucraina.

„Din păcate, această minoritate românească din Ucraina este lăsată de izbeliște și, mă tem, că are aerul unui consens politic. Anul acesta nu s-au mai dat nici măcar amărâtele de burse pentru copiii români care mergeau în clasa I sau începeau școala în limba română, nu se mai vorbește nimic despre acest subiect, iar comunitatea românească de acolo, prin reprezentanții săi, trimit disperate memorandumuri, scrisori, interpelări, fără foarte mult succes. Riscul major este ca această minoritate, într-o generație sau două, ar putea să dispară, pentru că condițiile pe care le are în acest moment, ca urmare a legii învățământului adoptată de Ucraina, sunt aproape draconice”, a mai adăugat Dungaciu.

Specialistul amintește exemplul Ungariei, care a investit peste 100 de milioane de euro în construirea unor instituții care să promoveze și să susțină identitatea maghiară din Transcarpatia.

„Nu înțeleg care este abordarea, în acest moment a Bucureștiulu, apropo de minoritatea românească de acolo, pentru că am sentimentul că este un abandon tragic, pentru că acelor oameni nu le poți cere ca, în numele unei geopolitici mari, să-și abandoneze ceea ce au de preț, adică identitatea. Nu le poți spune să uite că sunt români și să lase ceea ce se va întâmpla cu copiilor lor, care nu vor fi în școli de limba română, pentru că un scop geopolitic este mai important deatât. Oamenii aceia nu pot gândi așa și este neomenesc să-i obligi să gândească așa”, a concluzionat Dan Dungaciu.

20/09/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: