CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PRĂPASTIA DE NETRECUT ȘI CELE MAI IMPORTANTE diferențe dintre ucraineni și ruși (-II-)

Continuarea articolului https://timpul.md/uriasele-si-esentialele-diferente-dintre-ucraineni-si-rusi-identitatea-etnica-si-nationala-a-ucrainenilor (I)

Satele sunt sufletul Ucrainei

Toponimia sau toponomastica. Este o subramură a onomasticii, o ramură a lingvisticii care studiază toponimele, originea acestor denumiri, sensul semantic, dezvoltarea, structura, ortografia și pronunția lor. De notat că toponimia e o disciplină științifică aflată la confluența a trei științe: geografie, istorie și lingvistică. 

Stabilite de populațiile autohtone, denumirile diverselor locuri sau localități comportă o anumită semnificație semantică. Ele încastrează informații aduse din cele mai vechi timpuri, analiza lor ajutând istoricii să studieze caracterul și dominantele vechilor civilizații. E motivul pentru care unii cercetători spun că toponimia este un fel de ”limbă”, o ”arhivă” sau o ”cronică a pământului”

Aceste denumiri ne vorbesc, peste ani și ani, despre particularitățile grupului etnic, despre spiritualitatea și nivelul de civilizație ale băștinașilor, toate raportându-se, în mod direct, la o identitate de sine.

Tocmai de aceea, atunci când o altă populație acaparează anumite teritorii, începe imediat să redenumească așezările, străzile și diversele regiuni, înlocuindu-le cu denumirile dorite de noii stăpânitori, care înalță monumente pentru personalitățile lor.

Câteva exemple ilustrative: așa au făcut rușii cu satele Ilyicha, Oktyabrskoye, Kalinin, Kirov, Voroshilov și Lenin, cu toate străzile redenumite ”Karl Marx” sau cu orașele Dnepropetrovsk și Kirovohrad. Asta a fost situația până de curând, dar și acum au mai rămas câteva rămășițe.  

Odată modificate de puterea cotropitoare, aceste toponime devin instrumente de propagandă și deznaționalizare. Un exemplu sugestiv: 80% dintre toponimele de origine tătărească din Crimeea au fost redenumite, procesul brutal de rusificare începând încă din 1944, după deportarea tătarilor. 

În general, oiconimele (numele așezărilor) ucrainene au fost afectate semnificativ și în diverse forme de rusificarea din secolul al XVIII-lea. Multe localitățile au fost redenumite cu numele unor personalități rusești – de exemplu ”Dnepropetrovsk”, în cinstea lui Grigory Petrovsky, sau ”Ekaterinoslav”, pentru a o onora pe Ecaterina a II-a, vechiului nume – Polovitsa – fiind prohibit). Totodată au fost impuse structurile morfemice rusești, de exemplu prefixul ”-sk”.

Firește, orașele ucrainene poartă nume frumoase, însă trăsăturile esențiale ale grupului etnic s-au păstrat cel mai bine în denumirile satelor noastre, deoarece orașul ca atare presupune un eclectism al diferitelor culturi, o imagine a noastră parcă destinată celorlalți, în timp ce satul e sufletul nostru, e lăuntrul identității ucrainene. 

Ucraina are 27.163 de sate. Dacă le veți citi numele, veți afla că, de multe ori, acestea conțin motive animale și vegetale. Denumirile se află într-o strânsă legătură cu natura înconjurătoare. Multe dintre acestea indică, în mod cert, un stil de viață sedentar și ocupațiile de factură agricolă (bunăoară, îngrijirea unei grădini de legume sau fructe). Nu este neobișnuit ca numele să trimită și la culori (ceea ce denotă un anumit tip de tandrețe, de afecțiune pentru loc).

Alte denumiri presupun o variație de adjective pozitive al căror caracter este descriptiv, de exemplu: ”vesel”, ”liber”, ”amabil”, ”însorit”, ”liniștit”, ”pașnic”, ”iubit”, ”curat”. Iată câteva exemple: Abrikosivka (adjectiv al cuvântului „caisă”), Borș (mâncare națională ucraineană), Velyka Yablunya (”Măr mare”), Vesela Dolyna (”Valea veselă”), Vilna Ucraina (”Ucraina liberă”), Vilne Zhytta (”Viață liberă”), Galyshky (”Găluște”), Didova Gora (”Muntele bunicul”), Dobra Krinitsa (”Fântână bună”), Dubovy Gay (”Livadă de stejari”), Zhyvopysne (”Pitoresc”), Zhutni Gory (”Munții de secară”), Zhaychiki (”Iepurașul”), Zolota Lypa (”Teiul auriu”), Medove (”Mierea”), Myluvannya (”Admirând”), Mriya (”Vis”), Mudre (”Înțeleptul”), Nove Zhyttya (”Viața nouă), Oselya (”Acasă”), Pryvitne (”Prietenos”), Pshenychne (”Grâu”), Radisne (”Vesel”), Ray (”Raiul”), Rubky (”Peștele”), Ridne (”Nativ”), Svoboda (”Libertate”), Syrnyky (”Plăcinte cu brânză”), Troyandove (”Trandafirul”), Hlibne (”Pâinea”), Charivne (”Vraja”), Chereshenka (”Cireș”), Chystenke (”Curat”), Chernozemne (”Pământul negru”), Schaslyve (”Fericit”) etc.

În Rusia există aproximativ 150.000 de sate. În locul altor comentarii, vă prezint o serie de nume ale unor sate rusești, chiar dacă unele sunt greu traductibile:

Musorka (cu sensul de loc murdar, de gunoi), Drochevo (face trimitere la masturbare), Galimiy (rău) Nedomerki (ceva umil, insignifiant), Zhadiny (lacom), Svinogorye (purcel), Svinosovkhoz (face trimitere la starea de a fi porc/porcos), Tupitsa (prost), Durakovo (prost), Durkino (prostălău), Durnoye (prost), Bukhalovka (beat), Boduni (mahmureală), Hrenovo (sensul e că te simți rău fizic), Shiryaevka (în slang-ul rușilor, „shirka” are sensul de injecție cu heroină), Lokhovo (prostie), Bolshoe Lokhovo (prostie mare), Maloe Lokhovo (prostie mică), Tatarskaya Bezdna (pustiiciune tătărească), Mutniy Materik (ținuturi noroioase), Deshovka (lipsit de valoare), Matyukovo (cuvinte rele/urâte), 

Mă opresc aici, deși lista ar putea fi uriașă. Adaug câteva nume rusești de râuri: Tukhlyanka (putred), Musorka (gunoi), Pyana (beat) sau Shavka (”cățea” cu sensul de ”curvă”, ”om de cea mai joasă speță”).

Toate aceste denumiri sunt derivate din cuvinte ce denotă oameni leneși, învinși, inculți, oameni lipsiți de valori morale. Pe lângă un stil de viață depravat și agresiv, remarcăm trimiterea la murdăria de toate tipurile, trimiterea la organe genitale și înjurături. 

Evident, nu spun că toate satele rusești au astfel de nume, însă există un procent semnificativ al denumirilor ce comportă o evidentă conotație negativă.

Așadar, odinioară au existat și numeroși ruși care și-au numit locul de reședință cu denumiri ce corespundeau viziunii lor asupra lumii și asupra semenilor. Pe o parte dintre acestea le-am prezentat mai sus. Omenirea se schimbă, populațiile se schimbă, însă toponimele rămân.

Denumiri cum sunt cele analizate de noi conțin adevărate relicve, perfect conservate ce rămân mărturie privind obiceiurile și apucăturile locale din cele mai vechi timpuri. 

Surse: podul.ro și https://timpul.md.

Autor: Anna Neplii

Publicitate

25/10/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

PRĂPASTIA DE NETRECUT ȘI CELE MAI IMPORTANTE diferențe dintre ucraineni și ruși (-I-)

EXCLUSIV Uriașele și esențialele diferențe dintre ucraineni și ruși. Identitatea etnică și națională a ucrainenilor. Partea 1: prăpastia de netrecut dintre două tradiții populare / Anna Neplii

Jurnalista și analista politică Anna Neplii de la publicația KYIVPOST, scrie in https://www.podul.ro despre identitatea etnică și națională a ucrainenilor, uriașele și esențialele diferențe dintre ucraineni și ruși și prăpastia de netrecut dintre două tradiții populare.

Astăzi vom vorbi despre diferențele esențiale dintre ucraineni și ruși.  Vom folosi date istorice și cercetări științifice cu scopul de a analiza cele două paradigme. 

Cea mai mare parte a Rusiei moderne a fost ocupată, de-a lungul timpului, de popoare precum Murmuri, Chud, Meshcheri, Mari, Merya, Vede și Mordovieni – adică ugro-finlandezi. Sufocate de puhoiul ungro-finlandez, elementele identitare slave din partea de Sud a Rusiei fie au dispărut, fie s-au păstrat într-o proporție minimală. 

Psihologia etno studiază caracteristicile naționale ale proceselor cognitive, emoționale și volitive. Precum și trăsăturile de stat și de personalitate ale reprezentanților unor națiuni specifice. Și varietatea proceselor și a fenomenelor socio-psihologice care apar în interiorul unor națiuni, a unor popoare specifice.

Printre altele, această disciplină științifică examinează conștiința etnică și conștiința de sine, valorile și orientările naționale, imaginarul societății respective, obiectivele, personajele și, nu în ultimul rând, factorii socio-psihologici ai etnogenezei.

Cele patru criterii principale pe care cercetătorii le folosesc atunci când studiază mentalitatea diferitelor popoare sunt:

a) viziunea asupra vieții sociale,

b) religia,

c) atitudinile în raport cu natura înconjurătoare și d) atitudinile față de femei. Analizând folclorul pe baza acestor criterii generale, putem observa cu ușurință cât de diferiți sunt ucrainenii de ruși. 

Timp de secole, rușii le-au impus ucrainenilor mitul „leagănului comun al celor trei popoare fraterne”, conform căruia Rusia era „Fratele cel Mare” (apropo, această narațiune a fost amplificată de ideologia șovină specifică perioadei lui Petru I, ideologie a cărei justificare pseudoștiințifică se bazează pe ipotezele nedovedite ale lui M. Pogodin, O. Sobolevsky și mai târziu O. Shakhmatov). 

Produsul propagandistic și mincinos al ”leagănului” așa-zis ”comun” este fantezia numită ”Russkiy Mir”, obiectivul fiind preluarea ilegitimă a moștenirii culturale și politice a Rusiei Kieviene din vremea Bizanțului (chiar și numele statului e furat – cuvântul ”rusia” provine din limba greacă).

Cu toate acestea, istoria reală și argumentele cercetătorilor demonstrează că dintotdeauna au fost diferențe esențiale și majore între ucraineni și ruși – e vorba despre două națiuni diferite.  

Nomazii ruși 

Din cele mai vechi timpuri, ucrainenii au dus un stil de viață sedentar, în timp ce rușii erau nomazi. Nu este un secret că multe dintre mentalitățile prezentului sunt înrădăcinate în modul de viață al strămoșilor noștri. 

Fiind obișnuit să rătăcească de acolo-acolo, un nomad nu se raportează la niște valori permanente și nu are nici cea mai vagă idee despre practicile democratice (în consecință, orânduirea lor a fost una autoritară).

Transformarea haosului și a dezordinii în ordine a fost o capacitate a societăților care se ocupau cu agricultura. Nomazii nu erau capabili de așa ceva, pentru ei nu exista opțiunea staționării în aceeași zonă bine determinată, ei nu prindeau rădăcini. La urma urmei, de ce să lucrezi pentru a-ți subordona spațiul, dacă este temporar? Așa gândeau nomazii. 

Cultul tâlharilor 

Imaginile și mentalitățile vieții de odinioară se reflectă în arta populară orală (cântece, basme, tradiții, activități domestice cotidiene). În Rusia remarcăm un ciclu aproape interminabil de cântece și balade ale tâlharilor, cruzimea reprezentând o dominantă a acestora. Tematica amintită e încă la mare căutare în Rusia zilelor noastre. 

Colindele rusești

În condițiile în care ucrainenii s-au ocupat cu agricultura, fiind sedentari, pământul deținut și locuințele familiei au ocupat un loc central în toate tradițiile păstrate. De exemplu, colindele ucrainene îl laudă pe proprietar și îi urează o recoltă îmbelșugată, astfel conturându-se imaginea unui gospodar priceput și al unei gospodării căreia nu-i lipsește nimic.

În schimb, în unele colinde rusești se pune accentul pe solicitarea unor daruri bogate, uneori proferându-se amenințări brutale în vederea obținerii acestora. În Ucraina sărbătorim dintotdeauna unitatea diferitelor generații, Sărbătorile de Iarnă au avut mereu și o astfel de componentă. Avem cântecele și datinile noastre despre recoltă, despre începutul unui nou an agricol, despre înființarea propriei gospodării. „Shchedrivki”  e unic doar la ucraineni.

Apoi, în primăvară, ucrainenii au cântat „gaivki”„vesnyanki” și „obzhinki”. Repet, toate acestea sunt despre recoltă, casă și despre gospodărie ca atare. Spre deosebire de paradigma ucraineană, stilul de viață nomad al rușilor nu a avut nimic al său, totul a fost la comun și totul putea fi savurat.

original-800x520

”O bate pentru că o iubește” – percepția tradițională rusească asupra relației dintre un bărbat și o femeie

În Ucraina, atitudinea față de o femeie a presupus întotdeauna și o idealizare a feminității. Tradițional, un bărbat și o femeie au drepturi egale (exemplu: traducere din ucraineană – ”căsătorește-te cu ea”  (adică un bărbat și o femeie consimt reciproc să facă acest pas); din rusă – ”căsătorește-te pe ea” (”ea”  cu sensul de obiect, de lucru). În general, atitudinea față de o femeie în Rusia este o atitudine față de un obiect de uz intern care își îndeplinește îndatoririle.

Atitudinea rușilor este întotdeauna pragmatică, în timp ce atitudinea a ucrainenilor este etică și estetică.

 „O bate pentru că o iubește”  – în general aceasta este percepția tradițională rusească asupra relației dintre un bărbat și o femeie. 

Nunțile 

Un exemplu ilustrativ – dacă în Ucraina o nuntă începea cu un cântec de binecuvântare al părinților, o nuntă rusească debuta cu ritualurile arcurilor pentru țari și familiile acestora, în timp ce nunta ca atare – motivul pentru care comunitatea se aduna – dispărea în fundal. 

Din cele mai vechi timpuri, nunțile ucrainene au fost pline de cântec și amuzament de calitate, dar și de momente solemne cu diverse încărcături ritualice pentru tinerii căsătoriți. După nuntă, noua familie căuta să își construiască o casă și să fie pe picioarele ei. 

Asta în timp ce în Rusia locuiau și câte 3-4 generații sub același acoperiș. Tot în Rusia, o lungă perioadă a existat (larg răspândit) și obiceiul „snohatstvo”  – când un tată locuiește cu soția fiului său în timp ce acesta din urmă lucrează). „Snohatstvo”  indică fără dubii puternicele influențe de proveniență asiatică. 

Basmele. De la eroii ucraineni la putorile rusești 

Haideți să analizăm puțin și basmele populare. În cele ucrainene, personajul principal trebuie să muncească, să fie inteligent și să facă o fapte bune pentru a fi ajutat sau pentru a primi un anumit premiu. 

În Rusia însă, Emelya zace pe aragaz și așteaptă cu pasivitate un miracol, recompensa fiind primită fără pic de efort și fără alte motivații. În basmele ucrainene, eroul învinge creaturi demonice numai datorită înțelepciunii, curajului, ingeniozității și a altor calități de invidiat. Astfel de eroi modelează comportamentul unei națiuni. În basmele rusești nu există un comportament activ și bine articulat al personajelor principale, însă există o permanentă încredere în puterea țarului. 

Dizolvarea în ”lume”. Negarea individului 

Viața socială în Ucraina este emanată de comunități funcționale – suma indivizilor. La ucraineni se pune accentul pe individualitatea fiecăruia, însă știm și ce ne unește, ce ne face să fim o societate. În schimb, rușii au o vorbă – „Toți suntem unși cu o singură lume” , or expresia asta denotă tocmai dizolvarea în ”lume”, astfel încât nu mai există individualitate, ci doar o masă abstractă.

Cu alte cuvinte, în Rusia nu înseamnă mai nimic persoana și realizările ei. Până la o limită, nici statutul în societate nu înseamnă mare lucru.  

Țarul, tiparul asiatic și natura despotică a Rusiei 

În Ucraina, hatmanul (conducător de oști – n. red.) nu putea fi venerat și umilit în același timp. Asta spre deosebire de Rusia, unde cel mai de preț premiu pentru un hatman victorios a fost ”o haină de blană de pe umărul Țarului/Domnului”  – adică i s-a dăruit îmbrăcăminte uzată, ceea ce la ucraineni ar fi trecut drept o insultă, o umilință.  

Paradigma europenismului înseamnă onorarea persoanei și a libertății sale, în timp ce tiparul asiatic al Rusiei presupune natura despotică a guvernării. 

Până la mijlocul secolului al XX-lea au fost culese și atestate aproximativ 20.000 de cântece și melodii populare ucrainene. „Cântecele populare ucrainene vorbesc despre starea reală a lucrurilor, istoria reală, oricât de neplăcută ar fi aceasta. În schimb, cântecele rusești vorbesc despre stări de fapt exagerate și distorsionate”, punctează Mykola Kostomarov, istoric ucrainean. Rușii au rescris complet toate evenimentele istorice care îi interesează într-un fel sau altul. Spre deosebire de ucraineni, rușii nu participă în mod activ la existența istorică a grupului lor etnic și, în consecință, nu e nevoie să o reproducă cu adevărat. Rușii s-au format ca Ulus al Hoardei de Aur și din când în când „observatorii” veneau la ei pentru a colecta tribut, așa că trebuiau să le facă pe plac.

Ilja_Jefimowitsch_Repin_-_Reply_of_the_Zaporozhian_Cossacks_-_Yorck

În final, de dragul comparației, voi face o trimitere la celebrul tablou al lui Ilya Repin – „Cazacii scriu o scrisoare sultanului turc” –, devenit un fel de simbol al spiritului cazac. Pictorul, care a călătorit în Ucraina și a comunicat personal cu descendenții cazacilor, a fost într-atât de impresionat de iubirea de libertate a băștinașilor, încât a exclamat: 

„La naiba, oameni buni! Nimeni în lume nu a simțit vreodată atât de profund libertatea, egalitatea și fraternitatea. Zaporojia a rămas liberă toată viața, nu s-a supus la nimic!”

CONTINUAȚI LECTURA ARTICOLULUI ACCESÂND:

25/10/2022 Posted by | CULTURA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rusia a încălcat aproximativ 400 de tratate internaționale diferite, între care se numără și Memorandumul de la Budapesta din 1994, care ar fi trebuit să garanteze suveranitatea Ucrainei

 

Rusia a încălcat „aproximativ 400 de tratate internaționale diferite”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski, citat de BBC și preluat de https://www.g4media.ro.

Vorbind la Summitul pentru democrație de la Copenhaga din 2022 prin legătură video, liderul ucrainean a declarat: „Numai în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, și vreau să vă reamintesc că a început în 2014, nu pe 24 februarie [2022], Rusia a încălcat aproximativ 400 de tratate internaționale diferite la care țările noastre sunt părți”.

Președintele a dat numeroase exemple de tratate despre care a afirmat că Rusia le-a încălcat, inclusiv Carta ONU.

Zelenski a spus că oamenii ar trebui să își amintească memorandumul de la Budapesta, susținând că Rusia a „adăugat cinism maxim la întreaga imagine” prin încălcarea acestuia. „Prin această încălcare, Rusia a pus capăt întregii lupte pentru dezarmarea nucleară în lume”.

Memorandumul de la Budapesta a fost un acord încheiat în 1994 prin care Ucraina renunța la armele nucleare pe care le moștenise din epoca sovietică, în schimbul unor „asigurări” privind securitatea sa viitoare, convenite de Rusia, SUA și Marea Britanie.

 

După dizolvarea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună.

Pe teritoriul ucrainean au rămas 130 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) UR-100N cu șase focoase fiecare, 46 de ICBM RT-23 Molodets cu zece focoase fiecare, precum și 33 de bombardiere grele, însumând aproximativ 1.700 de focoase.

Perspectiva apariției  după dispariția URSS a trei noi state nucleare i-a neliniștit la vremea respectivă pe liderii marilor puteri și drept urmare au hotărât să încheie un acord de neproliferare nucleară cu aceste țări care își dobândiseră recent independența.

Reprezentanții  Rusia, Statele Unite și Regatul Unit s-au întâlnit  în decembrie 1994 la Budapesta pentru a discuta despre arsenalul nuclear moștenit de la fosta Uniune Sovietică de noile state independente Belarus, Kazahstan, Ucraina.

 

În timpul acelui summit SUA, Regatul Unit și Rusia au declarat că vor garanta suveranitatea și integritatea teritorială a Belarus, Kazahstan și Ucraina ca părți ale Tratatului de neproliferare a armelor nucleare.

De asemenea ele au dat asigurări că se vor abține de la folosirea forței împotriva acestor state proaspăt independente.

În schimb, Belarus, Kazahstan și Ucraina trebuiau să treacă printr-un proces de dezarmare nucleară și să renunțe la armele lor nucleare.

Aceste țări au fost de acord și a fost semnat Memorandumul de la Budapesta care aconstat în trei acorduri politice identice semnate  la 5 decembrie 1994, de trei puteri nucleare: Federația Rusă , Regatul Unit și Statele Unite.

China și Franța au dat la rândul lor propriile garanții de securitate acestor state foste sovietice.

1900 de focoase nucleare au fost transferate din Ucraina  pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996. 

Russian President Boris Yeltsin, left, American President Bill Clinton, Ukrainian President Leonid Kuchma, and British Prime Minister John Major sign the Budapest Memorandum on Dec. 5, 1994 (Marcy Nighswander/Associated Press).

Foto: Semnatarii Memorandumului de la Budapesta din 5 decembrie 1994 – președinții  Rusiei (Boris Ielțîn), SUA (Bill Clinton), Ucrainei (Leonid Kucima) și primul ministru britanic John Major.

Punctele-cheie ale Memorandumului de la Budapesta privitoare la Ucraina:

– Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite se angajează să respecte independenţa, suveranitatea şi frontierele actuale ale Ucrainei.

– Cele trei ţări semnatare se angajează să se abţină de la ameninţări cu recurgerea la forţă sau utilizarea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independenţei Ucrainei şi să nu mai utilizeze niciodată forţe armate împotriva Ucrainei, cu excepţia cazurilor de legitimă apărare sau în alte cazuri prevăzute de către Carta ONU.

Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite se angajează să se abţină să recurgă la constrângeri economice în detrimentul Ucrainei, pentru propriul interes.

– Țările semnatare se angajează să sesizeze cât mai rapid Consiliul de Securitate al ONU pentru a ajuta Ucraina, în cazul în care aceasta este victima unui act de agresiune sau dacă este subiectul unei agresiuni prin utilizarea armei nucleare.

– Rusia, Marea Britanie, Statele Unite şi Ucraina vor începe consultări în orice situaţie care ţine de o problemă cu privire la aceste angajamente, conchide acordul.

Dintre cei 193 de membri, 141 au votat în favoarea rezoluției, 35 s-au abținut, iar 5 au votat împotrivă. Țările care au susținut Rusia au fost Coreea de Nord, Siria, Eritreea, și Belarus.

Așadar, prin acest Memorandum, Statele Unite, Federația Rusă și Regatul Unit s-au angajat să respecte independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei.

De asemenea, printre obligațiile asumate de marile puteri garante, era și prevederea de a se abține de la amenințarea și utilizarea forței împotriva integrității teritoriale și a independenței politice a Ucrainei. Totodată, țările semnatare s-au angajat să organizeze consultări în cazul unei situații care afectează problema acestor obligații.

Atunci, în 1994, Ucraina a fost de acord să renunțe la armele sale nucleare și să se alăture Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP)ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea Statelor Unite, toate ICBM-urile, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său.

Memorandumul de la Budapesta pare acum a fi o amintire îndepărtată. La treizeci de ani de la semnarea documentului, Rusia a lansat o agresiune militară pe scară largă împotriva Ucrainei, invazia având ca rezultat până acum uciderea a zeci de mii de oameni, distrugerea a numeroase localități și strămutarea a  milioane de ucraineni, asta după ce în 2014 Rusia a anexat de asemenea ilegal, peninsula Crimeea și a acordat un puternic sprijin militar și logistic regiunilor separatiste Lugansk și Donețk din estul Ucrainei.

 

Invazia Rusiei a fost o încălcare directă a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Când s-au produs evenimentele din 2014 în urma cărora Rusia a anexat Crimeea și a provocat și sprijinit războiul de secesiune din regiunile ucrainene Donețk și Lugansk, SUA, Marea Britanie și Franța au declarat rapid că Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta și au implementat  sancțiuni împotriva Rusiei.

La 4 martie 2014, președintele rus Vladimir Putin a răspuns la o întrebare privind încălcarea Memorandumului de la Budapesta, descriind situația actuală din Ucraina ca pe o revoluție în care „apare un nou stat, dar cu acest stat și în privința acestui stat, nu am semnat niciun document obligatoriu”.

Sancțiunile occidentale nu au reușit să descurajeze comportamentul agresiv al Rusiei. Federația Rusă a pierdut enorm , dar a continuat să încalce suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și Belarusului.

Fostul negociator nuclear de la Kiev, Kostenko, a declarat pentru publicația pentru publicația POLITICO: 

În urmă cu aproximativ 30 de ani, Ucraina și-a predat Rusiei toate armele sale nucleare în schimbul promisiunilor de pace de la Moscova. Puterile occidentale au intermediat înțelegerea. Promisiunile s-au dovedit vorbe goale.

Kostenko, un politician ucrainean în vârstă de 70 de ani, s-a aflat în fruntea tratativelor pentru  dezarmarea nucleară a Ucrainei în anii 1990, în calitate de ministru al mediului și ministru al siguranței nucleare. Timp de șase luni, el a fost și principalul negociator al Kievului asupra acordului nuclear.

Privind retrospectiv, a spus el, Ucraina ar fi trebuit să-și gestioneze propria dezarmare nucleară și să reziste până când primea mai multe garanții ferme din partea aliaților occidentali, cum ar fi aderarea la NATO, în loc să facă schimb de concesii pe termen scurt pentru angajamente de pace și securitate.

Privind în urmă, dezarmarea nucleară a Ucrainei, așa cum s-a întâmplat, a fost o greșeală teribilă”, a spus el.

În prezent poporul ucrainean plăteşte pacea Europei prin vărsarea propriului sânge. De fapt, războiul de astăzi nu are loc în estul Ucrainei, ci în estul Europei. Exprimând indignarea produsă la nivel global de agresiunea Rusiei, Organizația Națiunilor Unite a acordat un vot copleșitor pentru rezoluția prin care este condamnată invazia acestei țări în Ucraina și a cerut retragerea imediată a armatei ruse din țara vecină.

Dintre cei 193 de membri ai ONU, 141 au votat în favoarea rezoluției, 35 s-au abținut, iar 5 au votat împotrivă.

Țările care au susținut Rusia au fost Coreea de Nord, Siria, Eritreea, și Belarus.

 

12/06/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: