PROSTITUȚIA – O PAGINĂ PUȚIN CUNOSCUTĂ A ISTORIEI NOASTRE

 O lege a prostituției nu ar fi o noutate la noi…

Iată câteva date despre evoluția “celei mai vechi meserii” pe teritoriul actual al țării noastre.

Moldova,1472: Prima mențiune despre prostituție pe teritoriul actualei Românii, apărea în vremea lui Stefan cel Mare al Moldovei și se referea la încercarea domnitorului de a stopa traficul de carne vie.

Rețele de proxeneți racolau în acea vreme fete din Moldova și le duceau să se prostitueze la turci, la Constantinopole (actualul Istanbul).

Timișoara, 1751: Împărăteasa Maria Tereza a Austriei a ordonat sa fie adunate prostituatele din imperiu și să fie duse în Banat, pentru “a-l popula”.

De frica bolilor venerice, apar aici atât primele norme de igiena sexuală cât și vizite periodice, obligatorii, la medici.

Cu toate acestea, izbucnesc in Caras-Severin, Arad si Timisoara,epidemii de sifilis.

Pe la 1800 se „acorda o mare importanţă locului şi rolului fiecăruia în ierarhia ordinelor.
Toleranţa nu însemna nici acceptare, nici promovare, nici afişare.
Curva [în spațiul românesc] primea un loc în comunitate, loc care îi era respectat atîta timp cît şi ea ştia unde trebuie să rămînă şi mai ales să-şi vadă „nimicnicia“.

Evadarea din uliţă şi semeţirea spre zări înalte, dar nepermise, atrăgea inevitabil nemulţumirea tuturor, năştea rumoare, stîrnea criticile şi bîrfele suratelor, dispreţul bărbaţilor însuraţi, mînia familiştilor, sancţiunea puterii” .

Prostituția nu încăpea în situațiile publice, pregnante.

Însă, cu toată această punere la respect a prostituatelor, prostituţia era la Bucureşti un fenomen public, vizibil pentru orice călător care trecea prin cetate.
Cârciumăresele erau acuzate de prostituție…sau treceau (mirajul banului rapid) de la a vinde băutură…la a-și vinde trupul.
Prostituatele erau renumite în mahala.
Iată doar câteva nume de prostituate românce celebre în epocă: Arghira (rămasă văduvă…și după ce s-a prostituat un timp s-a remăritat) , Stanca (din cârciumăreasă devine prostituată; și ea s-a căsătorit), Rada din Ploiești (fugită de la soț), Chița țiganca (matroană, cârciumăreasă și prostituată), Lucsandra (care era soția logofătului Ștefan, care locuia în mahalaua Brezoianu si se culca cu bărbați de orice etnie).

Bucuresti, 1898. Apare prima lege a prostituției. Printre altele, ea prevedea obligativitatea primarului de a tine evidenta tuturor femeilor usoare din oraș, intr-un registru special.

Un alt punct spunea ca bordelurile nu pot fi conduse decât de femei.

Prostituatele erau obligate sa aiba o condicuță proprie,  un fel de carte de munca.

Taxa consiliului comunal pentru aceasta meserie era de 16 lei pe lună pentru prostituatele pe cont propriu si 8 lei pe lună pentru prostituatele din bordeluri.

„Prostituţia se asocia adeseori cu pervertirea sexuală, aşa cum este cazul descoperit de Poliţia Capitalei abia în 1921, al lui George Antonescu, travestit în femeie, sub numele deAntonia Georgescu, având etatea de 21 de ani.

Dacă în zilele de acum nu ai succes la fete de n-ai belciug în nas, şi nu eşti şmecher de cartier dacă n-ai tatuaj, pe atunci, la femei, tatuajul era practicat, ,,de preferinţă, de către prostituate”, iar la bărbaţi, de către pederaşti şi puşcăriaşi (Revista Paza, nr.1/1935).

De asemenea, ca şi acum, existau şi atunci dezaxaţi care abuzau de copii.

În 1923, o patrulă a poliţiei surprinde într-o dimineaţă în Parcul Cişmigiu pe gălăţeanul Constantin Popescu, în etate de 50 de ani, absolvent a două clase liceale, ,,de profesiune agent sanitar”, pe când ,,atenta la pudoarea unui băiat de 15 ani, anume Vasile Nedelcu, de fel din Fălticeni, ucenic la fabrica de bere Bragadiru”.

„Dacă în 1875 existau 243 prostituate înregistrate, în 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut de zece ori.

La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliţia Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuţă iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracţiuni.

Dintre toate, 41 au fost duse la Secţia specială de la Colentina pentru ,,boli lumeşti”.

Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena, desfăşurat în septembrie 1923, la care au participat şi delegaţi români, îşi propunea pe agenda de lucru, printre altele, combaterea fenomenului prostituţiei şi a criminalităţii internaţionale.

Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliţiei Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare.

Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puţin de 944 dintre cele înregistrate şi 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate şi 1.670 clandestine”

 

În anul 1927, România avea 12.431 dame de consumație.

Damele de lux aveau nume care mai de care mai ciudate și comice:  „Cur de Fier”,” Mița Biciclista”, „Foamea Neagră”.

În cartea sa,intitulata “Memorii”, Constantin Beldie descria câteva dintre aceste dame dulci:

“Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi tîrîndu-şi picioarele adipoase ca de elefant, Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr, Miţa Biciclista, fostă mai tîrziu nevastă a bunului meu coleg, premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general şi avînd 83 de ani, dar părînd de numai 50 şi locuind în casele ei din faţa bisericii Amzei, cadou de 120.000 lei aur al unui adorator, iar la începutul începuturilor dusă la Paris, decortată, stilată şi culcată cu berbantul rege Leopold I al Belgiei, apoi Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei Pokliewski-Koziel, Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie, Angela Marioţeanu, fostă amantă atitrată a prinţului Turun, fratele regelui Faruk al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 briliante mari.”

Mița Biciclista (foto), „era o demimondenă, hai să-i spunem în mod vulgar o curvă de mare lux care, lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta.

Făcuse avere şi una din casele ei era cea în care am locuit noi”, povesteşte istoricul Neagu Djuvara, în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”.

Mai era una celebră, pe nume Zaraza, o damă de companie de care se amorezase cântărețul Cristian Vasile, care i-a facut și un cantec:

Interpretul Cristian Vasile, popular in epocă, a fost foarte indrăgostit de Zaraza cu care a și trăit vreo 2 ani, până ce aceasta a fost ucisă.

Istoricul Dan Falcan spune că : „A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, el  ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa” .

 În 1921, legea contributiilor directe spunea ca femeile ușoare trebuie sa plateasca 10% din venit.

Într-un document din 1927 se arăta că în România practicau prostituția 12.431 femei: 9.610 românce, 8 italience, 17 franțuzoaice, 18 grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze, 171 de cehoaice și 947 de alte nationalități.

În 1936, prostitușia e scoasa in afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continua sa funcționeze sub protecția tacită a autoritatilor.

Dupa anul 1921,afacerea era atat de rentabilă , incât se intra cu greutate în bordeluri duminica și de sarbatori.

Totul era organizat…

Au apărut și abonamente pentru clienții fideli…

Ideea de a le oferi abonamente clienților fideli nu e o una modernă, cum am putea crede, ci una veche de zeci de ani.

Stă mărturie un abonament facut la o casă de toleranță înainte de cel de-al doilea razboi mondial.

Pe acesta (foto) era trecută suma plătită de client, numele prostituatei la care acesta avea intrare, și doua mentiuni: una referitoate la faptul ca “noaptea intreaga se socoteste doua numere”, clientul neplătind în plus pentru restul de partide amoroase, și una referitoare la orele între care bordelul e deschis pentru abonați duminica si in zilele de sarbatoare.

Crucea de Piatra a fost un cartier bucurestean de bordeluri, nu prea selecte, situat intre Vitan si Dudești.

Se mai numea si “cartierul felinarelor rosii”, pentru ca felinarul rosu indica tipul de serviciu care se presta in imobilul respectiv.

Numele strazii venea de la o cruce de piatra amplasata in fata unei biserici medievale de pe acea strada, ambele distruse in timpul Primului Razboi Mondial.

La Crucea de Piatra veneau fel de fel de barbati, de la adolescenti la oameni maturi, de la scriitori la servitori sau hamali.

Legendele urbane ale momentului pomeneau despre Carol al II-lea, care ar fi fost  un client fidel.

Presa de atunci scria despre o asa zisa aventura a lui cu o prostituată cunoscuta sub numele de ” Foamea Neagră”.

Fetițele dulci de Bucuresti care erau de nivel mai ridicat, de lux, se invarteau prin localuri ca Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge sau restaurantele unor hoteluri scumpe precum Bulevard, Lido, Continental sau Ambasador.

Clientii si prostituatele “socializau”,inainte de a trece la fapte .

In cartea sa , intitulata “Memorii”, Constantin Beldie descrie cateva dintre aceste doamne dulci:

“Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi tîrîndu-şi picioarele adipoase ca de elefant, Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr, Miţa Biciclista, fostă mai tîrziu nevastă a bunului meu coleg, premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general şi avînd 83 de ani, dar părînd de numai 50 şi locuind în casele ei din faţa bisericii Amzei, cadou de 120.000 lei aur al unui adorator, iar la începutul începuturilor dusă la Paris, decortată, stilată şi culcată cu berbantul rege Leopold I al Belgiei, apoi Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei Pokliewski- Koziel, Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie, Angela Marioţeanu, fostă amantă atitrată a prinţului Turun, fratele regelui Faruk al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 briliante mari.”

O prostituată de lux îşi declara în august 1944 tarifele: „500 de lei fiecare client, cu două, trei rapoarte sexuale şi dormit cu el”. Asta, în condiţiile în care salariul vremii oscila între 200 şi 800 de lei.

Spre exemplu, un mecanic de locomotivă, una dintre cele mai bine plătite meserii, avea în jur de 850 de lei şi o pâine de 2,5 kg raţie pe zi.

La 21 decembrie 1949, de ziua lui I.V. Stalin, comuniștii ajunși la putere au decis desființarea caselor de toleranță.

Atunci “au murit” ultimele bordeluri de la Crucea de Piatră din București.

Mai multe informații despre istoria prostituției pot fi gasite în lucrările “Prostituția intre cuceritori și plătitori”, de Adrian Majuru si ”Problematica prostitutiei in Romania interbelica”, de Dragoș Carciga.

Poziția Patriarhiei Române față de propunerea de legalizare a prostituției, a fost exprimată  în momentul când deputatul PDL Silviu Prigoană a dorit să adopte în Parlament o nouă lege a prostituției.

”Prostituția e imorală și motivațiile ei sunt false. Produce degradare morală și o astfel de lege e iresponsabilă din punct de vedere politic.

Proliferează boli cu transmitere sexuală, profesionalizarea ei contaminează tot mai mult cetățenii, bordelurile devin locuri unde se petrec fapte ilegale, dezvoltă violența conjugală, traficul de persoane se va mări, prostituția nu poate fi „o meserie”.

„Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică și somatică, le desocializează și, prin stigmatul societății, le fac incapabile de a intra într-o viață normală, o viață de familie pe care și-o dorește orice om.

Prin legiferarea prostituției ca profesiune se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalități masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numaiprin prisma sexului.

Legalizarea prostituției nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unității acesteia, fapt confirmat de situația din țările occidentale în carerata divorțurilor a ajuns la 70 %”

Sursa 1

Sursa 2 

Sursa 3

Sursa 4 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/31/retro-amor-pe-bani-in-bucurestiul-interbelic/

Partajează asta:

VIDEO:Nicolas Sarcozy ar fi fost deranjat la hotelul sau din Lisabona, de o orgie sanatoasa organizata de delegatia Georgiei impreuna cu 80 de prostituate locale.Nicolas Sarkozy dérangé par des prostituées à Lisbonne ?

Potrivit relatărilor unui ziar rus,Nicolas Sarkozy,sosit la sommeul NATO de la Lisabona, s-a plâns ca peste 80 de prostituate au petrecut in hotelul in care era cazat, impreuna cu delegatia georgiana,nelasandu-l sa doarma. Hmm…

După cum ştim, între Rusia şi Georgia, chiar nu este o dragoste adevărată. Patria lui  Stalin a suferit mânia Rusiei, într-un război care s-a petrecut  în august 2008.

Cotidianul rus Pravda spune ca la Lisabona delegaţia georgiană s-a plictisit  cu siguranţă, asa ca  a decis să invite 80 de  prostituate la o orgie sanatoasa, într-un hotel luxos din capitala portugheză.

Problema a fost ca un oaspete de prestigiu a decis să stea in acelasi hotel si acesta a fost …Nicolas Sarkozy.Potrivit sursei, şeful  de stat francez nu ar fi apreciat sunetele provenite de la  petrecerea  georgienilor şi s-ar fi plâns oficialilor hotelului,cerându-le să solicite chefliilor sa opreasca  galagia.

Nu este clar modul în care delegaţia georgiana a primit doleantele preşedintelui francez,dar putem presupune,  în cazul în care informaţiile noastre sunt corecte, că trotuarele Lisabonei au fost destul de liniştite în acea noapte.

Oficialii georgieni implicaţi în scandal neagă informaţiile apărute în presă şi spun că la mijloc este maşinăria de dezinformare a Rusiei, care vrea să pună într-un con de umbră reuşitele diplomaţiei de la Tbilisi. Cu toate acestea, evenimentul a provocat un scandal monstru pe scena politică de la Tbilisi.

Opoziţia georgiană cere anchetă

Opoziţia creştin-democrată a criticat violent  „Mişcarea Naţională”, partid aflat la guvernare pentru modul în care îi selectează pe cei care reprezintă ţara peste hotare şi a cerut o anchetă pentru a afla adevărul. „Georgia nu a obţinut niciun succes pe scena internaţională care să merite o petrecere cu şampanie şi orgii”, a declarat Nika Laliashvili, parlamentară din partea opoziţiei.

Pe de alta parte,aflam ca ministrul armean de Externe a apărat şi el delegaţia georgiana prezentă la reuniunea NATO din Portugalia, spunând că informaţiile „sunt absurde” şi că „au fost fabricate”.

Dérangé par l’orgie de la Géorgie ?

Selon un quotidien russe,Nicolas Sarkozy se serait plaint de nuisances nocturnes de 80 prostituées couchant avec la délégation géorgienne. Mouais.

On le sait, entre la Russie et la Géorgie, ce n’est pas le grand amour. La patrie de Staline a subi les foudres russes dans une guerre qui a remis tout le monde à sa place en août 2008.

Ainsi, peut-être doit-on assortir notre propos du conditionnel, face à cette information qui vient de sortir dans le quotidien russe La Pravda. Ce dernier assure que durant le récent Sommet de Lisbonne, la délégation géorgienne, qui s’ennuyait certainement de ses monts caucasiens a décidé d’inviter quatre-vingt prostituées pour une grande partouze dans un hôtel cossu de la capitale portugaise (on ne sait pas s’ils ont fait passer ces dépenses en notes de frais ou pas).

Problème, un hôte prestigieux aurait décidé de séjourner dans ce même établissement : Nicolas Sarkozy. D’après le site, notre Chef de l’Etat aurait peu apprécié les bruits lascifs émanant de la suite géorgienne, et s’en serait plaint auprès des responsables du palace, les enjoignant à demander aux Géorgiens d’arrêter leur petite sauterie.

On ne sait pas comment la délégation a reçu cette demande insistante du Président français, notre réputation de french lovers a dû en prendre un coup… Néanmoins, si l’information est avérée, on peut supposer que les trottoirs lisboètes étaient plutôt calmes, dans les quartiers chauds de la capitale portugaise cette nuit-là.

P.L.N

Source: http://www.voici.fr

 

 

 

PRESA BRITANICA:PRINCIPALA EXPORTATOARE DE PROSTITUATE DIN EUROPA ESTE MOLDOVA

The Telegraph: Moldova este principalul exportator de prostituate pentru Europa

Ziarul britanic The Telegraph, în numărul său recent, a abordat tema traficului de ființe umane cu referință la Republica Moldova ca țară furnizor de prostituate pentru mai multe țări ale lumii.

Vândute pentru prostituţie, de multe ori de prieteni sau de familie, victimele traficului de fiinţe umane, mii de femei din Europa de Est în fiecare an se trezesc într-o viața plină de mizerie greu de neimaginat.

Traficul de sex este una dintre cele mai profitabile afaceri ilegale, atât în Europa de Est cât şi de Vest. Se estimează că în Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, unde şomajul în rândul femeilor ajunge la 68 la sută, iar a treia parte din forţa de muncă trăieşte şi munceşte în străinătate, din 1989, între 200.000 şi 400.000 de femei au fost vândute pentru prostituţie în alte țări.

Această cifră constituie circa 10 la suta a populaţiei feminine din Republica Moldova. Ţara este principalul exportator de prostituate pentru Europa.

Realitatea oribilă constă în faptul că însăși cunoștințele fetei, prietenii apropiați, sau rude o pot vinde pentru echivalentul a 100, 300, sau 1.000 de lire sterline, în funcție de atractivitatea fetei.

O călătorie în satele moldoveneşti relevă pustietatea locuințelor în care cândva femeile au fost gospodine: sunt multe familii care trăiesc în speranţa că într-o zi vor revedea mama, fiica, soție, sau sora; există muți copii care nu-și mai amintesc cum arată mama lor.

Rețele de traficanți de ființe umane operează nestingherit în Republica Moldova, unde acestea sunt în cea mai mare parte sunt sub protecţia guvernului şi unde mai mulți oficiali sunt implicați în aceste rețele. Nici un oficial guvernamental nu au fost vreodată acuzat de trafic de fiinţe umane sau infracţiunea legată de prostituţie în Republica Moldova.

Victimele repatriate ale traficului sunt, în continuare, vulnerabile să repete experiența lor nefericită. Ele se întorc acasă în aceeaşi sărăcie şi probleme de familie. Ei se întâlnesc cu aceleași persoane, de multe ori cu care le-au traficat.

The women sold into sex-slavery

Sold into prostitution – often by friends or family – then trafficked across the continent, thousands of Eastern European women every year find themselves trapped in lives of unimaginable misery. Dana Popa investigates

Elena, holding a wig to hide her identity

 

Valeria holds up her mother’s dress

 

Maria became pregnant while she was a sex slave

 

Tania has not heard from her daughter who has been trafficked

 

Former sex slaves Polina, right, and Clarissa

 

Nadia recovers after being rescued

Photo: DANA POPA

A room in Soho, used by prostitutes who have been trafficked

The women in these photographs are among many I interviewed for a report on sex trafficking in Eastern Europe. Some of them were fragile; some were very strong; all were trying to leave behind a hated past while still coming to terms with profound emotional distress.

Polina, a girl from Ukraine, shouted at me, ‘My story, do you want to hear my story? You have heard it – over and over again.’ Clearly distraught, she told me how, a year after she came back from the Czech Republic, where she had been sold into prostitution, the police came to the door and started to question her. 

Her new husband and mother-in-law then chased her away from home. She had not told them that she had been sold as a sex slave by a good friend. Her life was destroyed, she said.

In London I met Svetlana, a young Moldovan who was sex trafficked into Britain. She took me round Soho and pointed to the windows of various flats: the one with a cracked window was a ‘stinky’ place; the one with a red light was a bit less grim.

I entered five rooms where the working girls operated. I met two Romanians. One was wearing tiny white socks and a pink robe thrown over a black Spandex costume. She was from a city two hours from my native town.

Source: The Telegraph

By Dana Popa

22 Nov 2010

Preluat de  UNIMEDIA