„Sindromul Italia”şi drama îngrijitoarelor românce care lucrează departe de ţară şi de familie
Potrivit unui raport al ONU, între 2007 și 2017, aproximativ 3,4 milioane de români și-au părăsit țara, reprezentând 17% din populație.
Peste 800.000 de persoane lucrează ca îngrijitoare în Italia cu un contract regulat și multe dintre ele suferă din cauza muncii excesive, a distanţei faţă de casă și a singurătăţii, scrie o publicaţie italiană, care prezintă cazurile triste ale unor românce aflate în această situaţie.
Cererea pentru acestea este foarte ridicată, într-o țară cu 13,4 milioane de persoane vârstnice, ţară clasificată de Națiunile Unite ca fiind a treia din lume în ceea ce privește speranța de viață.
Într-o cameră mică de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași, cea mai mare instituție psihiatrică din România, Ana (nume fictiv) este diagnosticată cu depresie, scrie publicaţia italiană online ebada.it.
Medicii spun că femeia suferă de „sindromul Italia”, o definiție utilizată în România pentru problemele de sănătate mintală pe care multe femei ajung să le aibă după ce lucrează ca îngrijitoare în Italia.
„Sindromul Italia este un fenomen social. De cele mai multe ori, este o formă de depresie caracterizată prin anxietate, apatie, astenie mentală și fizică, însoţită de insomnie și o dispoziție profund tristă, de un sentiment de înstrăinare.
Este fragilitatea genetică a oricărei persoane care emigrează, a cărei situaţie se înrăutățește trăind într-o țară străină, cu o altă cultură, cu alte tradiții, fără a cunoaște limba”, a explicat Andreea Nester, psihiatru al Spitalului Socola.
Colegul acesteia Cozmin Mihai spune că, din cei 3.000 de pacienți depresivi pe an, aproximativ 150 (5%) suferă de sindromul Italia.
„Sindromul Italia nu este un diagnostic recunoscut științific. Definiția a fost inventată de doi psihiatri ucraineni în 2005. Constă în stres fizic și psihologic”, a declarat Donatella Cozzi, cercetător la Universitatea din Udine, care a vizitat orașul Iași pentru a cerceta fenomenul.
„Îmi era frică să urc scările. Când trebuia să trec strada, îmi era teamă și întrebam pe cineva: «Te rog, poți să mă ajuți?» Îmi era frică să ies singură”, spune Ana, acum în vârstă de 63 de ani, care a plecat din România în 2003 pentru a merge la muncă în Italia.
A fost o decizie dificilă să-şi lase copiii, dintre care unul avea doar 2 ani când a plecat, dar era singura modalitate de a câștiga niște bani. Copiii au fost crescuți de tatăl lor cu banii pe care Ana îi trimitea acasă.
„Aveam 58 kg. După două luni, ajunsesem la 48. Nu puteam dormi noaptea, munca era grea, dar nu spuneam nimic”, a adăugat ea. Fiindcă era singură în Italia, Ana nu ieşea niciodată în timpul liber.
Între timp, în România, soțul ei a cheltuit banii pe care aceasta îi trimitea, așa că, în cele din urmă, Ana a decis să îi încredințeze surorii sale responsabilitatea financiară și a divorţat.
După 15 ani, Ana s-a întors în România, din cauză că nu am mai putut să se întreţină în Italia.
De asemenea, Tania Carnuta lucrează în Italia din 2006 și, după 30 de ani de căsnicie, soțul ei a decis să divorțeze.
„Sindromul Italia începe acasă. Încep să te privească ca pe un ATM. Eşti stresată de la muncă şi suni acasă ca să te calmezi, să vorbeşti despre suferinţa ta. Dar cei de acasă nu te înţeleg”, spune femeia.
„Există o lipsă de flexibilitate în acest tip de muncă, nu există forme precum part-time. Este o interpretare greșită a conceptului de «masă şi cazare».
Teoretic, lucrătorul poate pleca pe timpul nopţii, orele de lucru trebuie respectate”, a spus Maddalena D’Aprile, recrutor la Roma.
În Roma, Biserica San Pantaleo este locul unde femeile se adună în zilele libere pentru a socializa, a cere sfaturi și a vorbi în limba lor maternă.
„Ne întrebăm pe scurt: îngrijitoarele [românce] se îngrijesc de vârstnicii noștri, dar cine se îngrijeşte de îngrijitoare?”, încheie portalul italian.
Read more: https://ro.sputnik.md/diaspora/ Sindromul-Italia-tulburarea-de-care-sufera-ingrijitoarele-romance.html
Ortodocşii au devenit a doua comunitate religioasă din Austria. VIDEO
În timp ce în Austria sunt dezbateri intense pe tema populației musulmane, ortodoxia s-a dezvoltat discret, până ce a devenit a doua comunitate religioasă din țară, scrie Der Standard, citat de Orthodoxie.
În contextul valurilor de migranți din ultimii ani, islamul a deținut mult timp primul loc în ceea ce privește afilierea religioasă a imigranților, informeaza basilica.ro
Potrivit unor statistici din 2017, în Austria trăiesc 700.000 de musulmani, însă numărul membrilor Bisericii Ortodoxe este mai mare.
Ultimele cifre oficiale datează din 2014, când se vorbea despre 500.000 de creștini ortodocși în Austria.
Deși datele exacte nu au fost colectate de către un recensământ recent, potrivit secretariatului Mitropoliei Ortodoxe grecești din Austria, se poate vorbi despre o comunitate de 750.000 – 800.000 de creștini ortodocși în această republică federală.
Florian Wegscheider, reprezentant al fundației Pro Oriente, a declarat pentru cotidianul Der Standard că „în ultimii ani, cel mai mare grup de imigranți reprezentând 50% dintre aceștia au fost românii.
Cu toate acestea, ei nu sunt percepuți ca migranți clasici, deoarece se deplasează în spațiul intern al Uniunii Europene”.
În prezent, există 17 parohii și filii ortodoxe românești în Austria, care depind în mod direct de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului.
CITIŢI ŞI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/18/ziua-de-18-septembrie-in-istoria-romanilor/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/18/o-istorie-a-zilei-de-18-septembrie-video/
ROMÂNIA ARE NEVOIE DE CATEDRALĂ
Foto: Catedrala Sf.Petru – Vatican, Roma
Foto: Catedrala Sfântul Vasile, Moscova
http://antiromanism.info/index.php/a/romania-ortodoxa-are-nevoie-de-1
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 