CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Va sfârși trădătorul Igor Dodon, președintele R.Moldova, precum Ianukovici în Ucraina?

 

 

 

 

 

Că ceva este necurat în Republica Moldova o resimte fiecare cetățean dintre Prut și Nistru. Că la nivel de vârf însă statul moldovean este condus doar de o marionetă nu cred că cineva mai are dubii.

În mod normal, în timpuri normale și într-un stat normal, ar fi trebui ca Igor Dodon să fie reținut pentru trădare de Țară. Are cineva dubii că el se află în vârful statului Republica Moldova nu pentru cetățeni ci pentru interesele ale Federației Ruse?

Să te duci în vizite neoficiale în Federația Rusă și să te întorci cu avioane de care nimeni nu știe este la fel de ciudat. Dar acest lucru nu se poate realiza fără parteneriatul cu actuala guvernare… pur și simplu nu se poate.

În mod normal serviciile ar trebui să raporteze poporului despre ce se întâmplă acolo. Sigur că este posibil ca informare internă să existe dar factorul decident să nu țină cont de ea.

Dar într-un stat normal există mecanisme precum scăparea accidentală în presă de informații care să scoată adevărul la iveală.

Nu doar că nu sunt oficiale dar vizitele sunt aproape lunare, de parcă Igor Dodon s-ar deplasa la Moscova să își ia salariul.

Ianukovici s-a aflat în exact aceeași situație, adică de trădător de Țară. Știm cum a sfârșit el.De ce atunci nu și la Chișinău?

E simplu: este nevoie ca cetățenii să identifice puterea politică cu el și nu cu așa-zișii democrați.

Cel mai probabil că după alegerile din februarie și re-alegerile ce vor avea loc după puțin timp, degradarea politică a socialiștilor și a lui Dodon va începe.

Este normal, așa este în politică.

 

Marius Dorin Lulea

Reclame

24/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

Proiectul moscovit de federalizare a R.Moldova, impactul său negativ asupra României şi jocurile Germaniei

 

 

Sluga rusească Igor Dodon, a scos în prim plan conceptul de federalizare ţării sale, prezentat la Conferinţa de securitate de la Munchen de la mijlocul lunii trecute, postat pe site-ul Preşedinţiei R.Moldova, într-un scurt rezumat (vezi aici).

 

 

chisinau-tiraspol

 

 

Situaţia  politică de la Chişinău se complică de la o zi la alta.

Dincolo de justificările şi opţiunile prezentate pe scurt pe Igor Dodon, chestiunea federalizării R.Moldova devine din ce în ce mai clar o variantă pe care Kremlinul o doreşte în regiune, cu sprijinul Germaniei şi al politicienilor cu dublă comandă, din solda oligarhului Vladimir Plahotniuc. Nu întâmplător Igor Dodon a ieşit la rampă cu această soluţie impusă de Vladimir Putin, întrucât sunt premise tot mai clare care ne conduc către această opţiune.

În momentul de faţă, România girează toate derapajele regimului oligarhic de la Chişinău, iar diplomaţia de la Bucureşti s-a mărginit numai în a recunoaşte faptul că alegerile parlamentare din 24 februarie au fost democratice, iar reacţiile acesteia în cazul acţiunilor lui Dodon de la Munchen au lipsit cu desăvârşire.

În Ucraina, campania pentru alegerile prezidenţiale de la sfârşitul acestei luni ţine ocupată întreaga agendă publică, în timp ce perspectiva unei posibile invazii din Donbass este şi aceasta tot mai credibilă.

Vulnerabilitatea R.Moldova este tot mai evidentă cu cât parcursul european este îngheţat, iar Germania pare tot mai hotărâtă să facă jocul Rusiei în chestiunea federalizării R.Moldova întrucât pentru Angela Merkel avantajele economice oferite de Putin primează, înaintea oricăror alte necesităţi de ordin strategic.

Implicarea Germaniei în soluţionarea chestiunii transnistrene nu este nouă, însă acum este mai pregnantă ca oricând şi aceasta gravitează în jurul: a gazoductului NordStream 2, scrie http://basarabialiterara.com.md/ 

Dacă în 2003 bătrânul comunist Vladimir Voronin l-a păcălit pe Ţarul de la Kremlin când a mai refuzat să semneze planul de federalizare elaborat de fostul ofiţer GRU, Dmitri Kozak, în 2019 binomul Plahotniuc-Dodon este decis să pună în practică experimentul gândit în laboratoarele Kremlinului: Moldova şi Transnistria.

De asemenea, experimentul acesta se va aplica şi Ucrainei întrucât proiectul Nova Russia nu a murit, ci doar a fost stopat un timp.

Ceea ce s-a întâmplat la Kerci şi-n Peninsula Crimeea reprezintă numai etape din bătălia lui Putin cu NATO, pentru a crea dezordine şi dezbinare în flancul Estic al Alianţei.

Contactat de Jurnaliştii.ro, expertul în securitate al IDIS Viitorul, Rosian Vasiloi a declarat că „Pachetul comprehensiv pentru Moldova” postat de Igor Dodon pe site-ul Preşedinţiei R.Moldova contravine Constituţiei şi prevederilor Legii din iunie 2005 cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului şi reprezintă o încercare de legitimare a structurilor separatiste.

„Trebuie să menţionăm că acest pachet a fost prezentat de către Igor Dodon la Conferinţa de Securitate de la Munchen unui cerc restrâns de experți fără a le preciza numele, suntem de asemenea siguri că asta a fost posibil graţie “suportului” si asistenţei Ministerului rus al Afacerilor Externe, dar şi a unor instituţii din Federaţia Rusă, cum ar fi Institutul Național de Cercetare pentru Economia Mondială și Relațiile Internaționale Primakov al Academiei de Științe din Rusia (IMEMO RAS).

În cadrul conferinţei Igor Dodon s-a întâlnit cu Serghei Lavrov, ministrul afacerilor externe al Federației Ruse, cu care a făcut schimb de opinii cu privire la perspectivele de promovare a principalelor teze, care sunt reflectate în „Pachetul comprehensiv pentru Moldova”.

După cum vedem fără Federaţia Rusă nimic nu se face. Eu cel puţin asta am înţeles. Dar să ne întoarcem la “pachet”.

„Când vorbim despre pachet de fapt noi vorbim despre mai multe documente: proiectul Declarației cu privire la parteneriatul cu Republica Moldova și intensificarea în continuare a eforturilor comune ale mediatorilor și observatorilor în vederea realizării unei reglementări atotcuprinzătoare a problemei transnistrene; – proiect de Rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU sau de Proiect de Rezoluție al Adunării Generale a ONU (nu s-a luat încă nicio decizie, cu privire la opțiunea pe care o vor lua acestea); foaia de parcurs a reglementării transnistrene, planul de acțiuni pentru perioada 2018-2020;  concepția pașilor paraleli în avansarea procesului de consolidare a statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova.

Toate aceste documente duc în realitate spre federalizarea Republicii Moldova, şi care este intens promovată mai pe ascuns în ultima perioadă de către Federaţia Rusă, dar care duce spre recunoașterea regimului separatist”, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, Rosian Vasiloi.

Potrivit acestuia,  în planul lui Dodon nu există nici o formă de control constituţional asupra regimului separatist şi nici garanții pentru unificarea economică, politică şi în domeniul securităţii şi apărării.”

Documentul „eludă” problema ocupației militare ruse, şi neglijează totalmente decizia Curţii Constituţionale din 02.05.2017 NR 14.

„La declaraţiile fostului ambasador al SUA în Moldova James Pettit din 26 august 2016 cu privire la o eventuală unire a Republicii Moldova cu România, Dan Dungaciu a spus: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“.

De ce am adus acum asta în discutie? În documentul prezentat de Dodon se menţionează: 

„În 2016, cu sprijinul Președinției germane a OSCE, experți din Republica Moldova și din regiunea transnistreană au efectuat o analiză cuprinzătoare a procesului de negocieri pe baza experienței dobândite în cei 25 de ani de după încheierea fazei armate a conflictului, care a durat câteva luni în 1992, pe malurile Nistrului”, a adăugat Rosian Vasiloi.

„Documentul conţine conceptele moştenite din perioada sovietică, cum ar fi existenţa mai multor naţiuni, limba moldovenească în grafie chirilică, justificând astfel politica legalizării purificărilor etnice şi discriminării lingvistice.

Acesta prevede divizarea Republicii Moldova în două entităţi juridice, cu armate separate, cu propriile autorităţi de poliţie şi securitate, cu sisteme bancare şi cu politică externă, etc.

Germania, un jucător strategic în chestiunea reglementării conflictului transnistrean.

Acesta a mai spus că Germania nu trebuie să implice în reglementarea chestiunii transnistrene, iar miza lui Dodon este să-l prezinte pe Putin drept pacificator prin prisma planului de federalizare.

„Nu este pentru prima data când Germania ne asistă. Da, trebuie să recunoaştem că Germania ne asistă pe alte dimensiuni, şi eu apreciez asta. Numai că nu e cazul pe reglementarea transnistreană.

Vă aduc aminte că pe timpul preşedinţiei Germaniei, la OSCE, Moldova a semnat protocolul Berlin +, care a fost o cedare fără precedent din partea Moldovei, iar consecinţele acelui Berlin + le vom avea ani de acum înainte.

Dar eu vroiam altceva să va spun. Eu nu pot admite negocieri pe ascuns şi impuse.

Spuneam că aceste 4 documente sunt scrise la Kremlin şi consultate cu Germania şi alti parteneri, dar de ce nu sunt consultate cu opinia publică din Moldova. La toate trebuie să ţinem cont de relaţiile speciale între Rusia si Germania şi interesele comune, inclusiv Nord Stream 2.

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este că se face pe la spatele nostru, iar miza este cu totul alta. Şi nu este vorba despre Moldova, care va rămâne sub protectoratul rus, ca şi cum spune Dodon în română „ţinut” sau în limba rusă „край”.

De fapt miza de baza este că Putin să fie prezentat ca pacificator pentru diferite conflicte, pe care tot Rusia le-a organizat la timpul lor.

Iar aici, eu vreau să vad şi o reacţie din partea României, care este exclusă în totalitate, aşa cum a fost exclusă din formatul patrulater de „reglementare a conflicutlui transnistrean” (denumirea oficială)”, a subliniat Rosian Vasiloi.
Pe de altă parte, expertul în securitate al IDIS Viitorul a mai spus că dacă planul federalizării R.Moldova va fi aprobat, va crea grave probleme de securitate României şi Ucrainei care încă nu au luat nicio poziţie oficială.

„Dacă va fi aprobat definitiv, va avea un impact negativ în primul rând asupra noastră a cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi asupra Ucrainei şi României în plan inclusiv şi de securitate.

Orice politică de reintegrare a teritoriilor aflate sub ocupaţie trebuie să fie făcute numai în baza prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, Legii  cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului cu implementarea principiilor 3 D: decriminalizare, demilitarizare şi democratizare.

Toate aceste trebuie incluse într-o strategie sau viziune care să fie sustinuta de toti cetatenii Republicii Moldova si partenerii nostril.

Asta o sa fie posibil numai in cazul in care din actul guvernarii vor fi excluşi cei care au parazitat pe politicile de reintegrare si au promovat propriile interese”, a conchis Rosian Vasiloi.

Reprezentantul blocului ACUM, Igor Munteanu, fost ambasador în SUA, a declarat, în campania electorală, că preşedintele Igor Dodon a prezentat la Conferinţa de securitate de la Munchen un plan de federalizare a Republicii Moldova, informează Radio Chişinău.

„Acest plan a circulat în cancelariile occidentale din luna septembrie, însă doar la Conferinţa de la Munchen am putut avea o copie a acestui plan.

Intenţia preşedintelui Dodon este  să creeze o coaliţie cu Partidul Democrat şi să ofere un cadou Federaţiei Ruse, sub forma de federalizare a republicii sau a unei confederaţii.

Este un plan anticonstituţional, sunt interese ostile faţă de interesul naţional al R. Moldova şi ignoră totalmente interesele cetăţenilor moldoveni”, a subliniat Igor Munteanu.

 

13/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O analiza a crizei prin care trece românismul în R. Moldova. Ce-i de făcut ?

Imagini pentru unionismul in r moldova photos

Presedintele R.Moldova, sluga ruseasca Igor Dodon, seful socialistilor desprinsi din partidul comunist, a ales ca tema principala de propaganda atacarea ideii de unire cu Romania, scrie deschide.md, care noteaza ca pliante si afise cu mesajul „Jandarmul roman nu va fi la noi stapan!” invadeaza R.Moldova.

PSRM sustine ca va opri „pericolul unionist” care „ii corupe pe multi dintre tineri, ii mancurtizeaza, ii indeparteaza de propria patrie” si cere interzicerea prin lege a „unionismului”.

Scurtă introducere

Principatul Moldovei a existat timp de peste cinci secole, administrativ fiind împărţit în Ţara de Sus şi Ţara de Jos, care – la rândul lor, – erau împărţite în ţinuturi şi ocoluri. În urma unui lung război (1806-1812) cu Imperiul Otoman, Rusia ţaristă a reuşit să anexeze partea de est a Principatului Moldovei, căreia i-a dat un nume impropriu – Basarabia, care, în timp, a devenit notoriu, folosit în structura administrativă a Imperiului ţarist, dar şi ulterior, deja în alt context istorico-politic, în secolul al XX-lea.

În 1859, Principatul Moldovei, fără partea de est (Basarabia anexată de ruşi), s-a unit cu Ţara Românească, formând România modernă, care, în 1878, şi-a dobândit independenţa de stat. Astfel, România este moştenitoarea de drept a Principatului Moldovei şi în nici un caz „Basarabia”, fosta RSSM sau actuala Republica Moldova (RM).În 1917 Imperiul ţarist s-a descompus.

Oamenii politici ai Basarabiei de atunci s-au mobilizat exemplar, au creat un organ legislativ reprezentativ (Sfatul Ţării), au proclamat independenţa Basarabiei (Republicii Democratice Moldoveneşti) faţă de Federaţia Rusă, unde la putere veniseră bolşevicii care au călcat în picioare orice principii democratice. La 27 martie 1918, majoritatea absolută a deputaţilor din Sfatul Ţării, nesiliţi de nimeni, în concordanţă cu conştiinţa lor naţională, au votat unirea Basarabiei cu România.

În legătură cu împlinirea unui secol de la Marea Unire, istoricii, intelectualii în ansamblu, mass-media, societatea civilă, unele partide unioniste din RM, dar şi oficialităţile din România şi RM, au sărbătorit Centenarul Unirii, examinând minuţios toate aspectele legate de Unire şi de viaţa basarabenilor în România întregită.În iunie 1940, în bună înţelegere cu Germania nazistă, URSS a anexat teritorii româneşti – Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, câteva insule la Gurile Dunării.

În teritoriile româneşti cotropite sovieticii şi-au impus cu forţa armelor politica, bazată pe ideologia comunistă, distrugând societatea civilă, naţionalizând pământul, întreprinderile industriale, lovind în biserici, cler şi enoriaşi, lipsindu-i pe basarabeni, bucovineni, românii din Ţinutul Herţa de cetăţenia românească şi impunându-le pe cea sovietică.

Asta pentru ca să „justifice” cumva crimele comise de NKVD faţă de localnici. În alt context politic şi economic, în august 1991, deja atotputernica URSS s-a destrămat, iar RSS Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de fosta URSS. În mod firesc, ar fi trebuit făcut următorul pas – unirea RM cu România. Din varii motive, evenimentul nu s-a produs.

De atunci au trecut 27 de ani. În RM întotdeauna a existat o conştiinţă naţională românească. În anii Puterii sovietice această conştiinţă a fost tratată cu agresivitate, autorităţile au depus eforturi pentru a o anihila; mulţi fruntaşi ai românismului au avut de pătimit. În anii independenţei RM Mişcarea Unionistă a cuprins pături largi ale populaţiei.

Constituţia RM, legislaţia Uniunii Europene (UE) permite cetăţenilor o exprimare liberă a convingerilor, a speranţelor, permite, de asemenea, manifestarea publică a acestor convingeri. Scriu aceste rânduri, arhicunoscute pentru multă lume, dar poate, mai puţin cunoscute ofiţerilor SIS, care pe parcursul acestui an au recurs la intimidarea persoanelor cu viziuni unioniste, transformând şi mai mult firava noastră democraţie în stat poliţienesc. Probabil, ticurile/deprinderile NKVD-iste mai dăinuie încă. Păcat.

În 2018 purtătorii conştiinţe naţionale româneşti au sperat că românii ar putea repeta istoria anului 1918 şi România ar fi devenit din nou întregită. Dar „minunea” nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, Mişcarea Unionistă a intrat într-o criză profundă: în ajunul alegerilor parlamentare din februarie 2019 unioniştii nu au un partid politic care să-i reprezinte şi pe care să-l voteze.

Cauzele crizei

Datorită activităţii intelectualilor basarabeni, promovării adevărului istoric, datorită unor analize cu rezultate convingătoare, referitoare la marile avantaje obţinute de locuitorii RM în cazul Unirii cu România (avantaje bilaterale), datorită mobilităţii oamenilor de pe ambele maluri ale Prutului, datorită apariţiei unui fenomen nou în 2018 – peste 140 de primării şi consilii locale au proclamat Unirea simbolică a localităţilor lor cu România etc., iată că numărul celor ce optează pentru reîntregirea naţională românească a ajuns la 28-30 %. În plus, circa 800 000 de cetăţeni ai RM au şi paşapoarte româneşti. Fără îndoială, această masă de oameni prezentă o forţă ce nu poate fi neglijată.

Prin asta se explică apariţia multor partide cu pretenţii „unioniste” (tocmai 10 la număr – PNL – V. Pavlicenco, PL – Ghimpu/Chirtoacă, PUN – A. Şalaru, PLR – O. Bodrug, PLDM – T. Deliu, PDA – Vasile Costiuc, PAD – M. Godea, PPCD – V. Ciobanu etc.). Există multe asociaţii obşteşti care, de asemenea, promovează activ ideea unionistă (mai cunoscute – Acţiunea 2012 – George Simion; Asociaţia Obştească „Unirea-ODIP” – Vlad Bileţchi etc.).

Există următoarele paradoxuri:

  1. Deşi se autoproclamă „unioniste”, liderii partidelor „unioniste” nu s-au putut aduna ei între ei la o masă rotundă pentru a promova Unirea; dimpotrivă – transpiră public o ciorovăială permanentă între „unionişti”;

  2. Fiecare formaţiune „unionistă” luată în parte poate demonstră că a făcut „ceva” pentru cauza Neamului Românesc: un concert, o carte publicată, un spectacol, un flesh-mob, emisiuni la radio sau TV, diverse întâlniri aici şi dincolo. Nu avem, în schimb, exemple când „unioniştii” s-au unit şi au organizat un eveniment, un miting comun, de pildă, un marş comun etc. Deşi există anumite motive, totuşi, „unioniştii” nu au fost capabili să adune câteva mii de oameni pe data de 1 decembrie 2018, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, sau în altă parte a Chişinăului.

  3. Pe parcursul anilor partidele „unioniste” sunt amorfe, încremenite în timp: ele nu promovează politici de partid (adunări/congrese conform propriilor statute, nu promovează activişti, cadre tinere, nu extind numărul membrilor de partid etc.). Sau, poate fac, dar publicul larg nu este la curent. În schimb partidele sunt foarte active în preajma şi în timpul alegerilor parlamentare sau locale.

Cum explicăm aceste paradoxuri?

  1. În RM puterea reală o deţine Partidul Democrat din Moldova (PDM) în frunte cu V. Plahotniuc. Asemenea partidului de guvernământ din Federaţia Rusă «Единая Россия» [„Rusia unită”], condus cu măiestrie de V. Putin, care permite sau chiar încurajează crearea unor partide „de opoziţie”, dar controlate de «Единая Россия», aşa şi în RM, PDM – se pare -, are interesul vădit de a menţine pe linia de plutire politică a unor partide, la noi numite, „de buzunar”. Există în R.Moldova  Mişcarea Unionistă – există, respectiv, şi partide politice care au ocupat „nişa” respectivă, ele pretind că reprezintă interesele unioniştilor, se ceartă mereu între ele, dezbină electoratul, îl descurajează şi în definitiv – nu ajung în Parlament ca să reprezinte acolo interesele acestor alegători.

  2. În condiţiile mişcării unioniste browniene au apărut ideea, expusă de conf. univ. dr. Andrei Groza de a alcătui o listă de pretendenţi la postul de deputat al Legislativului de la Chişinău din partea Societăţii civile, listă care să includă personalităţi notorii ale românilor basarabeni.

  3. Pentru a înainta lista respectivă, Societatea civilă trebuie să adere la unul (sau mai multe) din partide. Până la urmă, din cauza neînţelegerilor cu partidele „unioniste”, iniţiativa dlui A. Groza a eşuat.

Foarte aproape de propunerea dlui A. Groza a fost cea înaintată de un grup de foşti deputaţi în primul Parlament al RM – d-nii V. Dolganiuc, A. Ţăranu, A. Reniţă, alţi intelectuali, care, de asemenea, au considerat că cele 28-30% din alegători şi cei 800 000 de cetăţeni cu paşapoarte româneşti au dreptul la reprezentarea lor în Parlament.

Problema a fost aceeaşi: unul sau două partide să accepte lista Societăţii civile. Astfel a apărut Convenţia Eurounionistă, formată de blocul politic PNL – Pavlicenco şi Partidul Verde Ecologist – Prohniţchii, plus câteva ONG-uri.  Şi această tentativă a eşuat: PNL a renunţat la promisiunile făcute anterior, a tărăgănat acceptarea formării listei din partea Societăţii civile până la începerea campaniei electorale, s-a retras din Convenţie şi a decis să meargă independent în alegeri.

Puzderia de partide mici, dar gălăgioase, pretins „unioniste”, conduse de oameni îmbătrâniţi în posturile de conducere ale acestor formaţiuni politice sau compromişi în activităţile lor anterioare[1], a pulverizat electoratul unionist.Aşadar, în 2018, anul Centenarului Unirii, unioniştii s-au pregătit să-l celebreze cum au ştiut şi au putut ei mai bine. Dar de acelaşi eveniment s-au pregătit şi „stataliştii” RM.

Nu mă refer la Dodon et K°: aceştia sunt agenţii deschişi ai Moscovei, ei promovează deschis interesele Kremlinului în regiune. Mă refer la „stataliştii” ascunşi, care o fac pe „democraţii”, care vorbesc româneşte, îţi zâmbesc în faţă etc., pe de o parte. Pe de altă parte: nu i-au permis lui George Simion să intre în RM; au ameninţat şi intimidat activişti unionişti, i-au retras nelegitim cetăţenia lui Traian Băsescu (adevărat, Dodon, dar au contribuit şi alţii) şi înşiruirea poate continua.

Stataliştii moldovenişti (anti-români) au repurtat victorie asupra unioniştilor. Şi nu este vorba de „mâna Moscovei”, este trebuşoara „democraţilor” autohtoni.Trădători? Nu, asasini ai speranţelor!Joi, 27 decembrie 2018, în incinta Teatrului Naţional „Satiricus I. L. Caragiale” a avut loc şedinţa în plen a membrilor („deputaţilor”) Sfatului Ţării-2. Un amplu raport de activitate pentru 2018 a membrilor Sfatului Ţării-2 a fost prezentat de dl Nicolae Dabija, preşedintele formaţiunii date.

Activităţi multe, inclusiv ale dlui preşedinte personal (Bravo, dle Nicolae Dabija!), evenimente organizate în comun cu fraţii noştri de peste Prut.La deschidere, în prezidiul şedinţei, un timp oarecare a şezut dl Eugeniu Doga, menţionat în raportul dlui N. Dabija ca autorul unei măreţe opere, consacrate Unirii şi prezentate la Craiova în preajma datei de 1 decembrie 2018.

După care compozitorul s-a ridicat şi a părăsit sala. Între timp mai mulţi vorbitori s-au perindat la microfon, între aceştia şi dna Maria Stoianov. Ceva mai devreme ea anunţase că va candida în circumscripţia electorală nr. 20 Străşeni. La microfon, însă, ea a declarat cum că, mergând la CEC pentru a obţine un formular de integritate, a întâlnit acolo mulţime de lume, „unionistă”, care urca/cobora scările etc. şi că ea, Maria Stoianov „unionista”, se retrage din competiţia electorală.

Atât: se retrage şi gata.Aflăm din presă [2], că tot atunci, vineri, la Străşeni, a avut loc şedinţa Forului Partidului democrat cu ocazia susţinerii candidaturii primului ministru Pavel Filip la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, pe circumscripţia nr. 20 Străşeni. Alături de activiştii de partid PDM, Pavel Filip a fost susţinut de maestrul academician Eugeniu Doga, de maestrul Nicolae Botgros şi de interpreta unionistă Maria Stoianov.

A fi alături de dl Pavel Filip înseamnă a aproba politica promovată de acesta ca reprezentant al PDM. Adică să nu „reuşeşti” în ruptul capului să găseşti miliardul de euro furat din cele trei bănci ale R. Moldova, adică să fii solidar cu el în acţiunea criminală şi dezgustătoare de a expulza din RM şi a da pe mâna regimului autoritar al lui R. Erdoğan profesorii turci de la Liceul „Orizont” din Chişinău, adică să permiţi ofiţerilor SIS să ameninţe activişti unionişti, adică să accepţi „calea a patra” (spre nicăieri) a conducerii PDM etc., etc.

Astfel, intelectuali de vază s-au solidarizat cu puterea coruptă de la noi, promovând-o în continuare. Sunt ei, cei trei, trădători? Nu, ei sunt asasini ai speranţelor noastre; am crezut că ei sunt alături de noi, cei mulţi, de nevoile şi speranţele noastre. Dar n-a fost să fie: ei au ucis orice speranţă.Cele întâmplate la Străşeni prezintă preludiul „operei”.

Ce-i de făcut?

Părerea mea: de întărit sectorul asociativ al Unionismului românesc din RM. De format Autentica Mişcare Unionistă (abreviat – AMU). Mişcare care să aibă un Statut şi un Program de realizat, o Mişcare care să funcţioneze real, formată din membri care se vor aduna în organizaţii locale şi una republicană, conform prevederilor statutare. În situaţia când noi nu suntem disciplinaţi, orice efort în sensul respectării disciplinei trebuie salutat. Membrii AMU vor fi obligaţi să plătească cotizaţii lunare.AMU trebuie să aprobe un Program. Acesta trebuie să prevadă câteva etape, prima fiind formarea structurii republicane a AMU.

După care, următoarea sarcină – promovarea unioniştilor în Parlamentul RM, care să apere şi să promoveze interesele acestor pături de cetăţeni.AMU trebuie să fie conştientă că în perspectivă UNIREA este o problemă românească. În acest sens, AMU va găsi susţinători ai cauzei naţionale în România. Nu la general, ci concret: care partid politic susţine Unirea, care oameni politici susţin această idee etc.?Un aspect important al AMU va fi activitatea şi în UTA Găgăuzia.

Asta pentru că la moment această formaţiune cere protecţia Moscovei, iar Dodon consideră că anume găgăuzii pro-ruşi sunt garantul „statalităţii” RM. Ştim: mulţi concetăţeni de etnie găgăuză au cetăţenie românească şi pledează pentru aderarea RM la UE; noi suntem obligaţi să-i susţinem.

O direcţie importantă va fi direcţia Est: relaţiile cu Ucraina. Se pare că la „înfeudarea” unioniştilor din 2018 o anumită contribuţie au avut-o şi ucrainenii. Asta pentru că aici, în RM, unii cetăţeni, aşa, uşor, fără prea multă responsabilitate, afirmă „Unim Basarabia cu România” sau „Basarabia e România!” şi „uită” că RM nu înseamnă Basarabia. Unele teritorii din sudul şi nordul Basarabiei sunt sub administraţie ucraineană. În condiţiile în care Federaţia Rusă duce un război cu Ucraina, Kievul nu are nevoie de noi complicaţii, venite din partea „unioniştilor” moldoveni.

Noi când spunem „Unire” avem în vedere RM în actualele ei frontiere, cele care oficial ne separă de Ucraina.În timp, AMU trebuie să dobândească ca problema Unirii să intre în agenda de lucru a Bucureștilor. La urma urmei, în 1940, Bucureştiul oficial, fără a opune rezistenţă armată [la ce bun a mai ţinut forţe militare?], regele-dictator Carol al II-lea a cedat teritorii româneşti.

Demult a venit timpul ca elita politică să ia în serios problemele existente şi să le rezolve. Asta înseamnă implicare mai activă în rezolvarea problemelor pan-româneşti, asta înseamnă problema reîntregirii discutată în cancelariile Marilor Puteri, inclusiv – la Moscova etc., etc. Realizarea Unirii poate fi înfăptuită prin fapte concrete, nu prin vorbe.Aşa să ne ajute Dumnezeu!

ANATOL PETRENCU:

Imagini pentru anatol petrencu photos

anatol_petrencu@yahoo.com

[1] Amintiţi-vă de cuvintele lui Vlad Filat, adresate lui M. Ghimpu în şedinţa Parlamentului: „D. Chirtoacă are 600 de dosare penale”; în confruntarea politică este suficient un singur dosar ca să-l dai de-a şuia pe noul lider PL.

[2] https://telegraph.md/eugen-doga-nicolae-botgrosalte-personalitati-au-venit-la-straseni-pentru-a-l-sustine-pe-pavel-filip-pe-circumscriptia-20/

01/01/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: