ZIUA DE 21 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 ianuarie în istoria noastră

 1648:  La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Simion Ștefan.

Sfântul Ierarh Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan), a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656 și un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „Noului Testament de la Bălgrad”(azi Alba Iulia).

Iată ce scria Simion Ștefan în Predoslovie (prefață), adresandu-se cititorilor romani:

„Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți”.

A fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea.

Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face pe data de 24 aprilie.

1725 (sau cca.1750): S-a născut la Spătărești, Suceava, Matei Milu (uneori Mile), unul dintre primii poeti din Moldova, precursor în literatura română al poeziei satirice, bunicul marelui dramaturg Matei Milo.

Era fiul lui Enăcache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuţi şi al Saftei, din familia Roset si s-a născut la 21 ianuarie 1725,  la Spătăreşti, judeţul Suceava. A invatat acasă franceza şi greaca modernă – în care şi compune o poezie si limba rus, dupa ce a studiat la St. Petersburg in Rusia.

S-a reîntoars în ţară la începutul anului 1775.
A scris poezii de dragoste, portrete satirice, care il anticipeaza pe Costache Conachi. Scrie de asemenea primul pamflet si prima oda din literatura romana.

A fost autorul primului pamflet și al primei ode din literatura română. Opera sa s-a păstrat, fragmentar, într-un caiet manuscris. A compus versuri satirice, de obicei sub formă de cimilituri, publicate întâia oară de I. Tanoviceanu în Analele Academiei Române în 1897, sub numele Un poet moldovean din veacul XVIII. Preocuparea sa pentru poezie a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. A decedat la 3 octombrie 1801 sau 1802.

1805: S-a născut în localitatea Rod, învățatul român Aaron Florian.  

A fost un istoric, profesor și publicist, propagator al ideilor Școlii Ardelene în Muntenia.

Studiile gimnaziale le-a făcut la Blaj și cele universitare la Budapesta.

Solicitat de Dinicu Golescu, începe să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București.

Precursor al lui Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, s-a numărat printre cărturarii care au făcut în istoriografia română trecerea de la iluminism la romantism.

A fost un propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească, membru al Societății Filantropice și participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania. A ocupat funcții înalte în administrația școlilor din România.

A cola­bo­rat la publicațiile Foaie pentru minte, inimă și literatură și Telegraful român și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc- România.

A fost printre pri­mii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale, în lucrarea sa Idee re­pede de istoria Prințipatului Țării Românești, 3 volume.

A conceput prima periodizare a istoriei şi a tras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor); (d.12 iulie 1887, București, România).

1821: S-a născut Vicenţiu Babeş, publicist, jurist, om politic, deputat al românilor din Banat în Parlamentul din Budapesta şi membru fondator al Academiei Române din 1866; (d.22.01.1907). A fost tatăl savantului Victor Babeş, autorul primului tratat de bacteriologie din lume.

Luptător pentru drepturile naţionale ale românilor transilvăneni a fost fondator (în 1869) al Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria (unificat în 1881 cu PNR din Transilvania) şi parlamentar la Budapesta timp de treizeci de ani.

1844 : A apărut la Iași, în perioada 9/21 ianuarie–29 octombrie/8 noiembrie 1844, revista săptămânală de cultură, Propășirea.Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale. 

Propășirea continua ideile revistei Dacia literară pe plan literar și cultural, venind în sprijinul militantismului revoluționar al epocii, fiind prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova.

Revista a fost editată sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș și a avut de luptat cu cenzura chiar de la apariția ei.

Însăși titlul Propășirea a fost socotit de cenzură prea revoluționar și li s-a cerut să aleagă alt titlu.

Primul număr, în care se publica articolul-program, a fost interzis de cenzură, de aceea revista a continuat să apară sub titlul „Foaie științifică și literară”.

În articolul – program se specifica faptul că în revistă vor fi promovate numai „compuneri originale românești”, știintifice și îndeosebi literare, „tot felul de articole originale, proză și poezie, viața celor mai cunoscuți autori, traduceri și extrase din cărțile publicate în țări străine, dar al căror subiect se atinge de noi priviri asupra limbii, bucăți umoristice și, în sfârșit, critica și înștiintarea tuturor scrierilor noi românești”. „Tendința de căpetenie” a revistei este „îndemnul și răspândirea cunoștinților și literaturii naționale”. Propășirea a fost prima revistă cu caracter enciclopedic, care a tratat aproape în egală măsură probleme de artă, lingvistică, învățământ, drept, viață socială, istorie, economie, administrație, industrie, comerț, știinte fundamentale, medicină, agronomie, geografie și arta.Aici a publicat Nicolae Bălcescu   studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei pînă acum.

După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza.

1852: S-a născut în localitatea Apa, în comitatul Sătmar din Transilvania,preotul Vasile Lucaciu, membru marcant al Partidului Naţional Român din Transilvania, luptător de seamă pentru Marea Unire de la 1918 .

A avut de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților de la Budapesta. În perioadele în care a fost deținut politic, românii ardeleni i-au dedicat în semn de prețuire și solidaritate un cântec: Doina lui Lucaciu.

A fost una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania.

După liceu și studii teologice, făcute la Roma între 1868–1870, a urmat cursurile Institutului Sf. Atanasie din Roma, în 1870 obținând titlul de Doctor în Filosofie, cu distincția Magna cum laude. 

Din anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală, sfințită la 15 august 1890, dedicată Unirii tuturor românilor.

Scriitor politic, printre altele în Gazeta de Transilvania și Observatorul, inițiator și semnatar al Memorandumului din 1892, lider al Partidului Național Român, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei.

1865 : A decedat la Piatra Neamț, poetul fabulist român basarabean Alecu (Alexandru) Donici (n. Piatra – Bezin, Orhei, azi Donici).

În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru și a fost un apreciat traducător.

Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”.

În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), mai traduce „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte creații ale clasicilor literaturii universale.

În anii 1840 și 1842 editează două cărți de „Fabule” cu opere proprii și traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană.

În creația sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi cîini ș.a. La Iași, deține o funcție în Epitropia școlilor, apoi – cea de asesor al curții de apel, activează și ca membru al divanului obștesc. Se alătură inițiativelor culturale legate de dezvoltarea învățământului public, a presei periodice, a teatrului național. A colaborat la „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și la alte publicații periodice. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru.

Creația lui Donici a fost înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani. Însuși Eminescu îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit talentul individual cu geniul poporului…”, numindu-l, în poezia „Epigonii” – „Donici, cuib de-nțelepciune”.

1871 (21.I / 2.II ) : S-a născut Constantin Isopescu-Grecul, jurist şi profesor universitar, personalitate politică ce s-a implicat activ în acţiunile de întemeiere a statului naţional unitar român (1918), (m. 1938, la Cernăuţi, azi în Ucraina).

1885: S-a născut la București, geograful român George Vâlsan.

George Vâlsan ( d. 6 august 1935, Carmen Sylva -Eforie sud, Constanța),  a fost un geograf și etnograf român, membru titular (1920) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, Berlin și Paris.

A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească.

S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915) de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”, 1927), de toponimie, de biogeografie etc.

1892 : S-a născut la Ploiești, Județul Prahova, Ioan Banciu, fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”,care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

A decedat 20 martie 1969 la Anina, Județul Caraș-Severin.

De meserie tâmplar, Banciu Ioan a fost secretarul Consiliului Național Român din Iernuțeni.

Ales deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918, el a fost delegat titular al cercului electoral Germesig (azi Gornești).

După 1918 a fost secretar general în Valea Mureșlului în cadrul Uniunii Muncitorilor din industria lemnului din Cluj.

Între 1926 și 1930 a fost primar în Anina.

După 23 august 1944 a devenit membru al Partidului Social Democrat din România.

1898: S-a născut la Ruginoasa, în județul Iași, Gheorghe I. Bratianu istoric, om politic, membru al Academiei Române, fiul lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva fiului lui Cuza, Alexandru.

A fost profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi si la Universitatea Bucuresti, membru titular al Academiei Romane , director al Institutului de Istorie Universală din Iași  și apoi al Institutului de Istorie Universală “Nicolae Iorga” din Bucuresti.

In 1924, devine profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940, a Universității din București.

În 1942, este ales membru titular al Academiei Române. Între 1935 și 1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935 – 1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București (1941 – 1947).

În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase.

La 9 iunie 1948  odată cu reorganizarea Academiei Romane de catre comunisti, – care ia acum numele de Academia R.P.R. – i se retrage calitatea de academician  impreuna cu alte 97 de personalități științifice și culturale românești.

În noaptea de 7/8 mai 1950, este arestat de organele securitatii comuniste  și întemnițat la inchisoarea Sighet , fără să fi fost judecat și condamnat.

A decedat in urma relelor tratamente la care a fost supus in inchisorile comuniste, in anul 1953.

1900: S-a născut Victor Papacostea, istoric, specialist în istoria comparată a ţărilor balcanice, fondator si director al Institutului de Studii si Cercetari Balcanice si al revistei “Balcanica”; (d.20.06.1962).

Era de origine aromână, fratele scriitorului Cezar Papacostea, al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea.

Victor Papacostea (n. 1900 – d. 1962) a fost fondatorul Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș P.N.L. și  subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale, în guvernele Sănătescu și Rădescu.

  În perioada 1950 – 1955 și 1957 – 1958, a fost arestat si internat ca deținut politic la penitenciarul Sighet.

1900: S-a născut la Vărzărești- Orhei, în Basarabia țaristă,compozitorul și profesorul universitar român Vasile Popovici (d. 3 iulie 1973, Iași).

A studiat la Școala de dirijori de cor din Odesa, absolvită în 1917, cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918–1921) cu Antonin Ciolan și la Schola Cantorum din Paris (1927–1930) cu Vincent d’Indy, Amédée Gastoué, Paul Le Flem. 

A fost profesor de Teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române Cântarea Moldovei din Paris, profesor de Cânt gregorian și Orgă la Academia de Muzică Religioasă din București, profesor de Teorie și Istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău.

În 1936, a organizat și a condus Societatea muzicală Cântarea Moldovei din Iași. A fost apoi consilier muzical la Radio București și profesor suplinitor la catedra de Istorie a muzicii și Orgă a Conservatorului din București.

A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

A primit Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl.II (1970).

A fost membru al Societății Compozitorilor Români (din 1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960–1964).

1906: A avut loc prima audiţie, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, a Simfoniei I op. 13 de George Enescu; dirijor, Edouard Colonne.

1918: A decedat  la Blaj mitropolitul greco-catolic Victor Mihaly de Apşa, membru de onoare al Academiei Române; (n. 19.05.1841).

  Cunoscut și ca Victor Mihali (n. 19 mai 1841, Ieud, Comitatul Maramureș ), a fost episcop al Eparhiei de Lugoj între 1875-1895 și arhiepiscop Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma din 1895, până la moarte. Din anul 1894 a fost membru de onoare al Academiei Române.

A fost fratele mai mare al istoricului Ioan Mihaly de Apșa, de asemenea membru al Academiei Române. După moartea mitropolitului Vancea, scaunul mitropolitan a rămas vacant vreme de 9 luni.

Autoritățile maghiare au fost foarte atente la desemnarea persoanei noului ales, căutând în acest fel să nu întărească spiritul de luptă al românilor transilvăneni.

Mitropolitul Victor Mihali de Apșa a pășit însă pe drumul marilor săi înaintași, punându-se cu același spirit de sacrificiu în serviciul neamului. Păstorirea sa a cuprins perioada frământată a mișcării memorandiste, a ieșirii din pasivitate a Partidului Național și a înființării episcopiei de Hajdúdorog (1912)

  1920: S-au încheiat lucrările Conferinţei de pace de la Paris (începute la 18 ianuarie 1919), la care a participat inclusiv delegaţi din partea României (Ionel I.C.Brătianu, Alexandru Vaida-Voievod, Constantin Angelescu, Victor Antonescu, etc.) şi ai guberniei Basarabia (Ion Pelivan-preşedinte, Ion Codreanu, Sergiu V.Cujbă, Gheorghe Năstase).

La această Conferință u fost elaborate textele tratatelor de pace dintre ţările învingătoare în Primul Război Mondial (27 de state, printre care şi România) şi ţările învinse (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia). 

Conferinţa de Pace de la Paris avea drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace.

Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie), pe care România, din cauză că se impuneau anumite clauze referitoare la minorităţi, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I. C. Brătianu şi general Artur Văitoianu, nu l-a semnat decît la 9 decembrie, prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă.

Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly pe 27 noiembrie. Prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia iar Serbia unele rectificări de frontieră, cu România fiind menţinut hotarul din 1916.

Din perspectivă românească, Conferinţa are o semnificaţie deosebită pentru că, prin sistemul tratatelor semnate (în anii 1919 şi 1920) cu ţările învinse, se recunoştea şi se consacra pe plan internaţional procesul de unire a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

1927: S-a născut  Petru Creţia,  profesor de limba greacă, traducator al lui Platon,  eminescolog, filosof și eseist român; (“Norii”, “Pasărea Phoenix”, “Epos şi logos”); (d.14 aprilie 1997).

Din 1975 a editat, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu.

Din 1971 a coordonat în colaborare cu filosoful Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.

  1936: A murit Roman Ciorogariu, episcop de Oradea (din 1920), primul episcop ortodox din acest oraş; s-a implicat în lupta pentru realizarea statului naţional unitar român şi a depus eforturi pentru întemeierea unor instituţii şi publicaţii religioase în vestul ţării (Institutul Teologic din Arad, Academia teologică din Oradea, revista „Biserica şi şcoala” ş.a.); membru de onoare al Academiei Române din 1921; (n. 1852).

 1941: După ce generalul Antonescu, şeful statului, a îndepărtat de la putere  Mişcarea Legionară cu care intrase în conflict, Mișcarea Legionară a organizat o ripostă armată, prin care a încercat  înlăturarea generalului Ion Antonescu şi preluarea întregii puteri în stat.

Foto: Ion Antonescu si Horia Sima

Între 21 şi 23 ianuarie au avut loc masacre, jafuri şi distrugeri. După înăbuşirea rebeliunii de către armată, mişcarea legionară a fost înlăturată de la putere şi interzisă (Horia Sima şi un grup de apropiaţi ai săi au fost salvaţi de germani şi duşi în Germania).

Imagine din timpul rebeliunii legionare (foto: CNSAS)

Circa 8000 de legionari au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la diverse pedepse, iar conducerea statului s-a concentrat numai în mâinile generalului Ion Antonescu.

1945: Au intrat în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, Legea nr. 50/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război și Legea nr. 51/20 ianuarie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării, abrogate prin Legea nr. 312/24 aprilie 1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război.

1951: A murit în urma torturilor barbare pe care le-a suferit în închisoarea comunistă de la Sighet, omul politic Sever Bocu, economist, ziarist, deputat, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu; ( n.19 noiembrie 1874, Șiștarovăț, Banat).

A fost unul dintre fruntașii Partidului Național Țărănesc arestat în Noaptea demnitarilor (5/6 Mai 1950) și aruncat în temniță de guvernul maionetă instalat de sovietici în fruntea României.

1957:  În România comunistă este emis un decret prin care erau  desființate cotele obligatorii la produsele agricole vegetale si la lapte, stabilite pentru gospodăriile țărănesti, prin decretele din 1953 si 1955.

 1964: Dramaturgul francez de origine româna Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), protagonist al teatrului absurdului, este ales membru al Academiei Franceze (fotoliul nr.6); (Este autorul capodoperelor“Nu”, “Scaunele”, “Neințelegerea”).

1970: A fost ales membru al Academiei Franceze scriitorul român  Eugène Ionesco.A fost primul scriitor român membru al Academiei Franceze.

Academia francază a fost înființată în anul 1635 de cardinalul Richelieu. În prezent numără 40 de fotolii, la decesul unui titular, fiind primit un nou membru. Dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu (Eugene Ionesco) a primit fotoliul 6 (pe care l-a ocupat până la decesul său în 1994), predecesorul său fiind Jean Paulhan.

1976: A murit la București, actorul român de teatru și film Ion Bog (născut 16 septembrie 1942, la Oravița, Caraș-Severin).

A interpretat roluri în filme realizate în România și Ungaria: Toate pânzele sus! (1977); Evadarea (1975) – prizonierul danez Larsen; Când trăiești mai adevărat (1974) ;Ultimul cartuș (1973) ;Razbunarea (1972) ;Vin cicliștii (1968).

1976: A murit compozitorul român Romeo Alexandrescu, muzicolog şi critic muzical; (n. 1902).

1990: Studioul teritorial Radio Constanţa al Radiodifuziunii Române a fost cel dintâi post de radio care a început să emită după Revoluţia din 1989.

Din septembrie 2002, Radio Constanţa, alături de Radio Bucureşti, au început să emită program propriu 24 de ore din 24.

În perioada mai – septembrie, pe frecvenţele de 100,1 FM şi 90,8 FM, Radio Constanţa transmite programul estival Radio Vacanţa, având ca arie de acoperire întreg litoralul românesc.

1991: A decedat prințesa  Ileana a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria; (n. 05.01.1909).

Se înrudea prin mama sa cu familiile domnitoare din Marea Britanie și Rusia.

S-a căsătorit la 26 iulie 1931 la Sinaia,  cu Arhiducele Anton  von Habsburg-Lorena, Prinț Imperial de Austria, Prinț Regal al Ungariei, Boemiei și Toscanei; (20 martie 1901 – 22 octombrie 1987).

 Foto: Nunta Arhiducelui prințesei  Ileana a României cu prințul Anton  von Habsburg-Lorena.

În urma căsătoriei, au rezultat șase copii:

Ștefan, Arhiduce de Austria (1932-1998)
Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959)
Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935)
Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937)
Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939)
Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942)

Căsătoria lor s-a terminat printr-un divorț la 29 mai 1954.Prințul Anton a rămas în Austria, unde a murit la 22 octombrie 1987, la vârsta de 86 de ani.

În 1956 prinţesa Ileana s-a recăsătorit cu doctorul Ştefan Isărescu, dar a divorţat de acesta în anul 1965.

În 1961 a  ales calea monahismului, și-a luat numele monastic „Maica Alexandra” și a fondat Mănăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte.

După căderea comunismului a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990.

1999 : Marșul minerilor din Valea Jiului către  Bucuresti.

Are loc o conferinta de presa comuna a GDS, Alianta Civica, AFDPR, LADO, Asociatia victimelor mineriadelor 1990-1991, în urma careia se face publica hotărârea de a se organiza un marș de protest fața de manifestările minerilor la 22.01.1999.

La ora 15, minerii forțau barajul de la Costești, pe care după o oră îl sparg.

La Timișoara, peste o mie de reprezentanti ai societatii civile au organizat un miting de protest, condamnând actiunile minerilor.

2007: A decedat, într-un accident de automobil, atleta Maria Cioncan, medaliată cu bronz la proba de 1500 m la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004; (n. 1977).

2013: A murit Janos (Jancy) Körössy, pianist, orchestrator şi compozitor de jazz de naţionalitate maghiară din România, primul muzician român care a combinat folclorul românesc cu ritmurile de jazz (n. 1926, Cluj). S-a stabilit după 1969 în SUA.

A fost considerat „cel mai autentic pianist de jazz european” de cunoscutul critic american de jazz Willis Connover.

2020: A murit Grigore Constantinescu, distins muzicolog, critic muzical și profesor, o personalitate a vieții muzicale românești; a fost redactor la Editura Muzicală şi la revista „Muzica”, realizator de emisiuni radiofonice (colaborator al postului Radio România Muzical) şi de televiziune.

A fost preşedintele Uniunii Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România „Mihail Jora”, director general al Corului Național de Cameră „Madrigal”; (n. 1938).

2020: A decedat Alexandru Nichici, inginer electromecanic și profesor universitar al cărui principal domeniu de cercetare a fost prelucrarea materialelor cu tehnologii neconvenționale, în particular prin eroziune electrică și cu laser.

A fost rector al Universității Politehnica Timișoara în perioada 1992–1996 și membru fondator al Uniunii Democratice a Sârbilor din România (1989) și unul dintre primii săi conducători, formație politică precursoare Uniunii Sârbilor din România (1992); (n. 1935).

2022 : A încetat din viață la București, cercetătoarea, specialistă în muzicile de tradiție orală (folclor muzical) și muzicile de metisaj Speranța Rădulescu, antropolog și etnomuzicolog de renume; (n.13 februarie 1949, Buzău).

Și-a început studiile muzicale în Târgoviște, apoi s-a mutat în capitala României, București, unde a studiat compoziția muzicală la Conservator (acum Universitatea Națională de Muzică).

Între 1973-1990 a lucrat ca cercetător etnomuzicologic la Institutul de Etnografie și Folclor din București. În acest timp a obținut titlul de Doctor, la Academia de Muzică din Cluj (1984). După 1990 a continuat ca cercetător la Muzeul Țăranului Român, timp în care și-a intensificat cercetările pe teren, în aproape toate regiunile României.

Între 1988 și 2019 a organizat zeci de turnee cu concerte de muzică tradițională în Elveția, Franța, Regatul Unit (Scoția), Italia, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Grecia, Spania, Luxemburg. Participanții erau în masură covârșitoare țărani-muzicieni din variate regiuni ale României. Concerte memorabile au avut loc la Teatro La Fenice, Veneția (Italia, 1997 și 1998), Teatre de la Ville, Paris, Franța, Teatrul Villette, și Maison des Cultures du Monde din Paris (1988-2019), Universitatea de Muzică și Teatru din Viena, Teatrul Montreux (1993), Palatul Muzicii din Atena. În 2005 a început colaborarea cu Universitatea Națională de Muzică din București, ca profesor asociat.

Speranța Rădulescu a fost membră a Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România (UCMR), a Societății Franceze de Etnomuzicologie(SFE), și a Consiliului Internațional al Muzicii Tradiționale(ICTM).

Cât de mult a avansat R.Moldova în direcția unui viitor mai bun în condițiile amenințărilor care îi vin de la Răsărit

Pe teritoriul Republicii Moldova, lângă Ocnița a mai căzut o rachetă. Cu 80 de kg de încărcătură explozibilă. Nu este primul caz, iar faptul că nu au fost victime e doar o chestie de noroc. Polonezilor le-a mers mai puțin… Dar dacă aceste „incidente” vor continua, mai devreme sau mai tărziu se va întâmpla o nenorocire. E o chestie de probabilitate matematică, în care hazardul e doar o variabilă…

În acest context vom menționa că Maia Sandu a cerut în cadrul Forumului Economic de la Davos de la parteneri sisteme de apărare aeriană... „Sperăm să primim și noi ceva”… Cu tot regretul, dar sunt practic convins că R.Mîoldova nu va primi nimic. În situația în care tot efortul este îndreptat pentru a proteja Ucraina, această cerere nu are nicio șansă să fie considerată acum. În cel mai bun caz Republica Moldova poate spera să negocieze ceva cu România astfel ca Armata Română să apere și spațiul ei aerian. Dar cât de eficient se poate de făcut acest lucru de pe teritoriul României e o întrebare la care doar experți militari pot răspunde, scrie Vitalie Vovc în ziarul https://timpul.md care apare la Chișinău.

La acest capitol putem spune doar un singur lucru: dacă autoritățile Republicii Moldova intenționează cu adevărat să protejeze populația de bombe și rachete ea trebuie să se unească cu România – țară NATO – și astfel să se pună sub umbrela unui scut incomensurabil mai sigur și mai eficient

Același lucru am putea să i-l spunem și lui Nicu Popescu, Ministrul afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldovacare a afirmat că „singura modalitate de a păstra pacea și democrația este aderarea la Uniunea Europeană”. De fapt, ministrul a spus mai multe lucruri și, în mare, are perfectă dreptate.

Dar are dreptate doar dacă am considera că opțiunea Unirii nu există… De îndată ce accepți soluția respectivă înțelegi că fraza „Avem în față mulți ani dificili, cu riscuri sporite de securitate pentru toate țările din regiune” nu-i departe de naivitate.

Faptul că și România se va confrunta cu „riscuri sporite de securitate” e o evidență, dar… Una e când ai blocul NATO în spate și alta e când ești doar cu „ne sprijină zeci de țări și organizații.” Și Ucraina a fost sprijinită de-a lungul anilor… Iar nivelul de îngrijorare permanentă a zecilor de țări și organizații referitor la securitatea și integritatea teritorială a Ucrainei atingea cote maxime!

Acum dacă vorbim despre Republica Moldova putem vedea, pentru fiecare din axele trasate, cât de mult și în ce direcții s-a avansat.

1. Interzicerea tuturor mass-media finanțate de Kremlin:

Săptămâna trecută încă două portaluri care difuzau fake-uri și propagandă kremlinistă au fost interzise. Nu le voi numi inutil aici. Reacția Kremlinului prin intermediul Mariei Zaharova nu s-a lăsat așteptată, ceea ce demonstrează cât de sensibil este subiectul respectiv pentru putiniști și primordial pentru noi.

2. Limba română și doar limba română:

E de săptămâna trecută, dar o trecem la catastif: cică au fost alocate sume importante pentru organizarea cursurilor de limbă română pentru alolingvi. Cozile pentru inscrierea la cursuri sunt imense!

Serghei Rebrov, un fost fotbalist care în prezent antrenează clubul de fotbal Dinamo Kiev declara că:
„Am crescut în regiunea Donețk, apoi am jucat pentru Șahtior Donețk. Aproape totul era în rusă. Și nicio problemă. Poate că, apropo, acea loialitate a fost o greșeală – a meritat să trecem mai activ la ucraineană.” (Я же рос в Донецкой области, потом играл за донецкий «Шахтер». Почти все было на русском языке. И никаких проблем. Возможно, кстати, в той лояльности и заключалась ошибка — стоило активнее переходить на украинский.)”

Se zice că inteligenţa nu este neapărat punctul forte al fotbaliştilor. Niciodată nu am fost de acord cu acest clişeu!

3. Interzicerea Mitropoliei Moldovei subordonate Patriarhiri Moscovei:

Pe 19 ianuarie Președintele Parlamentului, Igor Grosu, l-a vizitat pe Patriarhul Daniel al României. Patriarhul României a reiterat solicitarea ca autoritățile de stat ale Republicii Moldova să retrocedeze clădirile fostei Facultăți de Teologie Ortodoxă și ale fostului Seminar Teologic din Chișinău.

Cred că inventarul averilor poate fi muuult mai mare! Iată deci o pistă legală de exploatat. Cred că biserica moscovită din R.Moldova ar pierde mult din lustru dacă toate (!) lăcașele furate de către sovietici ar reveni proprietarilor de drept… Oficialii de la Chișinău tac… Dau dovadă de „deschidere”.

În Ucraina celebrului Pașa Mercedes (echivalentul lui Cantarean de la noi) i s-au adus învinuiri oficiale, iar Lavra de la Kiev va deveni din nou ucraineană.

4. Ieșirea din toate structurile CSI

O veste bună ne-a venit din India. Cică primele containere cu mere din Moldova au fost livrate indienilor și e posibil ca volumul să se mărească continuu. Cu vreo două săptămâni în urmă, ministrul agriculturii din R.M, Vladimir Bolea, (absolventul Școlii Superioare Militar-Politice de Apărare Antiaeriană din Leningrad, vom insista asupra faptului) afirma că nu putem ieși din CSI fiindcă 49% din merele moldovenești merg într-acolo. India este cea mai populată țară din lume! Peste 1 miliard populație. Cred că piața CSI ar putea să mai aștepte. Dar R.M.e în continuare membră CSI.

Apropo, la o recepție recentă Igor Grosu a lansat un apel către investitori: „Aveți în Republica Moldova aceeași încredere pe care ați avut-o în România!” Păi uite, Dom’ Grosu, dacă aș fi eu investitor, m-aș gândi de o sută de ori înainte de a investi într-o țară care are ceva de a face cu CSI. Mai ales în contextul de astăzi.

Și încă ceva: 75% din remitențe sunt făcute astăzi în euro, potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei (BNM). Celelalte transferuri sunt făcute în dolari americani. Doar 0.1% din remitențe sunt făcute în ruble rusești. În 2015 rubla constituia 25% din remitențe. Să mai spună careva acum că stăm în CSI de dragul cetățenilor!…

5. Desovietizarea Republicii Moldova

Săptămâna trecută Republica Moldova a primit una din cele mai răsunătoare palme instituționale din scurta sa istorie. (Până și mie, care greu mă identific cu tot ce e „oficial” în R.M., mi-a fost rușine…).

Partidul Social Democrat European (PSDE) a făcut un apel către autoritățile Republicii Moldova, cerându-le să recunoască oficial Foametea din Basarabia din anii 1946-1947 drept genocid împotriva poporului. Nu știu dacă mai are rost să comentăm ceva… Pe 24 noiembrie 2022 Chișinăul a recunoscut Holodomorul. Cu ai noștri morți e mai greu, se vede… Totuși, ce rușine! Să-ți spună un străin că poate ar fi bine să-ți comemorezi morții…

6. Interconecterea energetică cu spațiul european

După o perioadă îndelungată de stagnare, gazoductul Iași-Ungheni a fost repus în funcțiune. S-a întâmplat pe 17 ianuarie, curent. În luna decembrie Energocom a vândut către Moldovagaz aproximativ 96 de milioane metri cubi de gaze. Moldovagaz a vândut gaze cetățenilor. Cetățenii au primit compensații din partea guvernului. Guvernul a primit (și mai cere) bani de la occidentali pentru a ieși din iarnă. Moldovagaz aparține Gazpromului… Așa o ecuație.

Despre interconectarea reteleleor de electricitate nu am auzit nimic.

7. Aderarea la sancțiunile UE

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână o voi trimite familiei Dodon. Judecătorii l-au autorizat pe Igor Dodon să plece în România.

Oficial, pentru a-l însoți pe fiul său mai mic la tratament. Toate bune până aici. Dar țin să precizez că Dodonii au plecat anume în România când au avut nevoie și nu la moscova. Simptomatic și de învățătură pentru toți, inclusiv pentru admiratorii săi. Până la urmă, și Dodon știe unde e mai bine!

RĂZBOIUL GEOFIZIC: ADEVĂRURI MAI PUȚIN CUNOSCUTE PUBLICULUI LARG

Am ajuns orbi in fața evenimentelor ? Suntem pregătiți să facem față evenimentelor cu care suntem confruntați ?

NOTĂ:

Ştefania Mărăcineanu (1882 – 1944)

A urmat cursurile liceale la Şcoala Normală „Elena Doamna” şi Şcoala Centrală din Bucureşti, absolvită în 1903, şi pe cele universitare la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a susţinut examenul de licenţă în 1910. A predat o vreme fizica la Şcoala Centrală, apoi urmează cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.

În capitala Franţei, la Sorbona, îşi susţine, în 1924, doctoratul, cu teza Cercetări asupra constanţei poloniului şi asupra penetrării în metale, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulţi studenţi, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta îşi ţinea dizertaţia. Printre aceştia se afla şi Marie Curie care a cooptat-o în echipa sa, „Domnişoara Mărăcineanu a lucrat mai mulţi ani în laboratorul meu şi recent a obţinut titlul de doctor în ştiinţe fizice. Apreciez în mod deosebit munca ei ştiinţifică.”

După obţinerea doctoratului lucrează şi la observatoarele din Mendou şi Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiaţiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la experiment bucăţi din acoperişul Observatorului Astronomic parizian, vechi de 300 de ani. Rezultatele au fost publicate în revista „Comptes Rendus des Séances de l’Académie des Sciences de Paris”.

Descoperirile epocale ale Ștefaniei Mărăcineanu

Își susține în 1924 lucrarea de doctorat, „Recherche sur la Constant du Polonium et sur la penetration dans les metaux” („Cercetări asupra constanței poloniului și asupra penetrării în metale”), și primește calificativul „Tres Honorable”.

Sala în care și-a susținut teza a fost arhiplină, iar printre toți cei prezenți s-a numărat și Marie Curie, dubla laureată a Premiului Nobel pentru fizică și chimie, de altfel prima femeie ce a primit această distincție.

Prin lucrarea sa, Ștefania Mărăcineanu a scos la lumină fenomene senzaționale, ce au scris istorie la acea vreme. Printre ele a fost și efectul radiațiilor solare asupra substanțelor radioactive.

După prezentarea lucrării, Marie Curie i-a oferit domnișoarei Mărăcineanu postul de cercetător în laboratorul ei. Totodată, Henri Alexandre Deslandres – astronom francez și director al Observatorului din Paris, i-a făcut cadou câteva plăci de plumb, vechi de 300 de ani, de pe acoperișul observatorului astronomic din capitala Franței. Cu ajutorul lor, a demonstrat radioactivi.

Numită, în 1925 , asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, în laboratorul profesorului Christache Musceleanu, creează aici primul Laborator de Radioactivitate din ţară, folosind aparatura cumpărată cu banii proprii. Lucrând la teza ei de doctorat, Ştefania Mărăcineanu a identificat fenomenul radioactivităţii artificiale. Cercetările au fost publicate în mai multe reviste de specialitate.

Procedeul a fost explicat fizic şi matematic de Irène Joliot-Curie şi soţul acesteia, descoperirea fiind încununată cu acordarea premiului Nobel celor două personalităţi. Meritele fizicienei române au fost recunoscute de către fiica Mariei Curie într-un articol publicat în „Neues Wiener Journal”, în 1934: „Ne amintim că savanta română domnişoara Mărăcineanu a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”.

S-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind, cu sprijinul profesorilor Bungeţianu şi Vasile Karpen şi al aviatorului Bâzu Cantacuzino, să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. În 1931 la provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, continuând cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.

Principalele sale lucrări au fost: Actions spéciales du soleil sur la radioactivité du polonium et du plomb (Paris, 1926), Radioactivitatea şi constituţia materiei (Bucureşti, 1929), Radioactivité, soleil, pluie artificielle (Bucureşti, 1934) şi La radioactivité du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre.

Ştefania Mărăcineanu, savanta ce susţinea că „răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului”, s-a îmbolnăvit de cancer, provocat de iradierile radioactive, şi a murit cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice împotriva omenirii.