O fantezie a Kremlinului – Harta lui Medvedev cu Ucraina dezmembrată

Foto: Harta a dezmembrării Ucrainei apărută în mediul online

Încă de la izbucnirea războiului ruso-ucrainean, Federația Rusă vorbește pe față despre dezintegrarea Ucrainei, susținând cu argumente istorice că este un stat artificial și neviabil.

Recent, planurile Moscovei în această privință au inclus România, Ungaria și Polonia, a comentat Eugen Olariu pentru The Conservative, într-un articol tradus și adaptat de
Tribuna.US

În mediul online circulă o hartă în care Ucraina apare împărțită între cele trei state, doar regiunea Kievului rămânând intactă. Poveștile despre „împărțirea“ Ucrainei nu reprezintă însă o noutate.

Astfel de planuri au fost propuse, de exemplu, de vicepreședintele parlamentului rus, Vladimir Jirinovski, în discursul adresat guvernelor ungar, polonez și român în martie 2014, după anexarea Crimeei, sugerând o împărțire similară.

De asemenea, în 2008, când un fost ministru de externe polonez a declarat că Vladimir Putin i-a propus premierului polonez de atunci împărțirea Ucrainei.

Catalogată drept „dezinformare“ și „propagandă“ rusească sau „teorie a conspirației“, această poveste a dezmembrării Ucrainei pare a fi o fantezie a Kremlinului într-un moment în care retrasarea frontierelor în Europa contravine regulamentelor Cartei ONU.

Opinia general acceptată de analiștii europeni este că orice modificare a frontierelor, în special pe criterii etnice – pentru că cele trei state ar înghiți practic regiuni locuite de propriile grupuri etnice – nu constituie o soluție și ar putea declanșa un efect de domino.

Oficialitățile din România și Polonia au respins vehement acest scenariu. Analiștii de la Budapesta, pe de altă parte, susțin că lansarea publică a unui astfel de scenariu ar putea fi interpretată ca un mesaj al șefului de la Kremlin către SUA că ar fi mai bine să accepte negocieri înainte de a recurge la soluții mai drastice.

Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, fostul președinte Dmitri Medvedev, considerat a face parte din cercul intim al lui Vladimir Putin, a postat pe contul său de Telegram o hartă în care estul și sudul Ucrainei sunt atribuite Federației Ruse, iar partea de vest Poloniei.

De asemenea, zona de nord apare împărțită între Rusia și Polonia, regiunea Uzhgorod aparține Ungariei, iar provinciile Cernăuți și Vinnița sunt adăugate României.

Pe harta lui Medvedev, Ucraina se limitează la regiunea Kiev.

După cum au remarcat ironic unii comentatori, Belarus, principalul aliat al Moscovei, nu ar primi nicio regiune ucraineană într-un astfel de scenariu. Potrivit lui Medvedev, această hartă a fost creată de „analiști occidentali“, dar politicianul rus nu a dat mai multe „detalii“ privind identitatea acestora.

Nu este pentru prima dată când oficialii ruși susțin că Occidentul plănuiește să divizeze teritoriul Ucrainei, fără a prezenta vreo dovadă în acest sens. Oficialii de la Kremlin au vorbit în repetate rânduri despre un plan al SUA de a sprijini trecerea unei părți semnificative din teritoriul ucrainean sub controlul Poloniei.

De-a lungul timpului, însă, au apărut și alte versiuni ale acestui scenariu. În 2014, fostul ministru polonez de externe Radoslaw Sikorski a declarat că, în 2008, Vladimir Putin i-a propus premierului polonez de atunci, Donald Tusk, ca Polonia să fie împărțită.

Analiștii de la Ziarul Financiar, citând El Politico, menționează că, în aceeași perioadă, premierul ungar Viktor Orban a anunțat că va face presiuni asupra Ucrainei, rămasă fără Crimeea și o parte din estul țării și aflată încă sub amenințarea Rusiei, ca aceasta să acorde autonomie etnicilor maghiari.

El a cerut ca acestora să li se permită dubla cetățenie, „să beneficieze de toate drepturile comunității și să li se ofere posibilitatea de a obține autonomie“. Discursul, rostit în parlamentul ungar, a fost programat să coincidă cu un referendum în regiunile separatiste din Donbas, controlate de forțele pro-ruse, pentru declararea independenței față de Ucraina.

Un alt politician polonez, Roman Giertych, fost viceprim-ministru și ministru al Educației, susține că dezmembrarea Ucrainei este planul lui Orban. Într-o amplă postare pe Facebook, politicianul polonez caută să explice atitudinea ostilă a guvernelor ungar și polonez față de UE, considerând că ar avea legătură cu războiul ruso-ucrainean izbucnit pe 24 februarie.

Potrivit teoriei sale, toate mișcările politice din ultimii ani ale maghiarilor și polonezilor au făcut de fapt parte dintr-un plan conform căruia, în urma atacului rusesc, Polonia și Ungaria ar urma să atace teritoriile vestice ale Ucrainei: prima ar acapara Ucraina de Vest, iar cea de-a doua Transcarpatia.

De asemenea, Giertych susține că Orban a fost cel care l-a convins pe liderul partidului polonez PiS, Jaroslaw Kaczynski, să se opună UE, și a afirmat că toate demersurile lor anterioare au legătură cu actualul război, începând de la influența guvernului asupra sistemului judiciar și limitarea libertății presei, până la conflictele în lanț cu UE.

Potrivit lui Giertych, Orban și Kaczynski intenționau să treacă o parte a Ucrainei sub tutela lor – vestul, Poloniei, iar Rutenia Carpatică, cu o populație maghiară numeroasă, Ungariei, asigurându-le celor doi și partidelor lor popularitate și putere pentru multe decenii.

Recent, purtătorul de cuvânt al coordonatorului serviciilor de informații poloneze, Stanisław Żaryn, l-a acuzat pe fostul președinte rus, într-o postare pe Twitter, că folosește minciuni și dezinformarea pentru a ataca Polonia și Ucraina.

România: Harta lui Medvede face parte din trusa de instrumente de propagandă a Moscovei

România a reacționat prompt și clar la „harta lui Medvedev“, Ministerul Afacerilor Externe subliniind, într-un comunicat de presă, că astfel de idei fac parte din instrumentarul de propagandă și dezinformare pe care Federația Rusă îl folosește de mult timp și care s-a amplificat de la izbucnirea războiului.

„Astfel de așa-zise ‘propuneri’ și ‘analize’ care vizează redesenarea aleatorie a frontierelor unor state și promovează încălcarea dreptului internațional nu sunt altceva decât încercări complet nereușite de justificare a propriului comportament ce nu respectă ordinea internațională bazată pe reguli“, se precizează în comunicatul MAE român.

La doar câteva zile de la publicarea hărții, Medvedev a revenit cu o postare în care susține că fostele națiuni sovietice Georgia și Kazahstan sunt creații „artificiale“. Postarea a fost ștearsă la doar 10 minute de la publicarea ei. La fel ca în cazul hărții, Medvedev nu și-a asumat responsabilitatea pentru respectiva postare.

Consilierul lui Medvedev, Oleg Osipov, a declarat de îndată că postarea nu îi aparține șefului său, contul său de pe rețeaua de socializare rusă VK fiind piratat, a relatat agenția de presă Interfax, potrivit The Moscow Times.

În postarea distribuită celor 2,3 milioane de urmăritori ai lui Medvedev pe VK se preciza că, după ce va ocupa capitala ucraineană Kiev, Rusia va căuta să își extindă granițele și în alte zone.

În mesaj se vorbea, de asemenea, despre situația Caucazului de Sud:

„‘Georgia nu a existat niciodată înainte de reunificarea sa’ cu Imperiul Rus în secolul al XIX-lea, iar Kazahstanul este ‘un stat artificial’“.

Medvedev a avut un singur mandat prezidențial între 2008 și 2012, permițându-i lui Vladimir Putin să ocolească limitele constituționale privind durata mandatului. După ce a ocupat timp de opt ani funcția de prim-ministru, el a fost numit în Consiliul de Securitate în 2020.

În mod firesc, chiar dacă cei care au lansat respectivele scenarii nu pot furniza dovezi concrete, acestea reprezentând mai degrabă teorii ale conspirației, ele stârnesc îngrijorare, în special în contextul războiului ruso-ucrainean.

Dar, după cum susțin analiștii de la Security Times, istoria arată că nicio încercare a vreunui stat de a ridica pretenții teritoriale de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace nu a avut succes pe termen lung, pentru că nu ar fi fost susținute de una dintre cele două mari puteri – SUA și URSS/Federația Rusă – sau de una dintre celelalte mari puteri cu drept de veto din cadrul ONU – Marea Britanie, Franța și China.

Dar și pentru că nu a existat un consens între membrii ONU cu privire la faptul că problema retrasării frontierelor ar trebui să fie ridicată. Adică să dezbată principiile Cartei ONU, care stipulează că statele membre trebuie să respecte dreptul internațional, subliniind egalitatea suveranității lor, inviolabilitatea frontierelor lor teritoriale și a ordinii lor politice, precum și principiul non-intervenției în chestiunile interne ale altor state.

Aceiași comentatori precizează, de asemenea, că, indiferent de motivele și circumstanțele specifice, cu excepția divizării consensuale și pașnice a Cehoslovaciei și a dizolvării URSS în 15 state independente, toate modificările de frontieră de după 1990 au fost efectuate prin încălcarea tratatelor și legilor internaționale.

În contextul în care UE se bazează pe acceptarea unor principii și valori comune, pe cooperarea între membrii săi și funcționează și astăzi pe baza unor decizii în unanimitate, ideea retrasării frontierelor pare imposibilă.

Mai mult, eșecul unor state de a devenit candidate la aderare poate fi explicat prin situațiile conflictuale pe care acestea le experimentau, la momentul depunerii candidaturii, cu un alt stat în ceea ce privește granițele teritoriale.

Publicitate

Eminescu despre ruși

Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei.

Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare.

În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.

Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.

Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie.

De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.

Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor. 

 În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi.

În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mâinile și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum îi mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.

Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple.

Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.

Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri.

Mihai Eminescu (Articol apărut în TIMPUL, la 7 Aprilie 1878, cu titlul «Tendenţe de cucerire» – fragment).

Vina pentru crimele din Ucraina nu-i aparține doar lui Putin, ci și zecilor de milioane de ruși intoxicați cu vise de măreție imperială și cu resentimente antieuropene, care-l susțin sincer

Adrian Papahagi: Vina pentru crimele din Ucraina nu-i aparține doar lui Putin

Vă rog să urmăriți cu atenție, până la capăt, mesajul acestui cântec extrem de popular în Rusia, ca să înțelegeți cât de odioasă e mentalitatea revizionistă a poporului rus, de ce vina pentru crimele din Ucraina nu-i aparține doar lui Putin, ci și zecilor de milioane de ruși care-l susțin sincer, intoxicați cu vise neo-sovietice de măreție imperială și cu resentimente antieuropene, scrie https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/adrian-papahagi.

“Ucraina, Crimeea, Bielorusia, Moldova, asta-i țara mea”, începe cântecul. În lista eroilor, Rurik și Romanovii sunt urmați de Lenin și Stalin. Delirul continuă glorios, în acest stil, iar publicul uriaș și adesea tânăr, flutură drapele sovietice.

V-ați putea imagina echivalentul german? “Alsacia, Austria și Prusia Orientală, asta e țara mea… Carol cel Mare, Bismarck și Hitler, asta e țara mea…” Nu. Astăzi niciun german nu ar îndrăzni să gândească, darămite să cânte pe stadioane așa ceva.

Asta e diferența între Germania, care a fost obligată de Anglia și SUA la pedagogia antirevizionistă și antitotalitară, și Rusia, care este în plin delir sovietic, revizionist, imperialist, neo-bolșevic.

Ororile neosovietice au fost încurajate și de schizofrenia memoriei europene, care a condamnat irevocabil nazismul (slavă Domnului!), în timp ce comunismul sovietic a beneficiat de cauțiunea morală a unor elite imbecile (30% din francezi votau comuniștii).

Din fericire pentru noi, America și Anglia i-au avut pe Reagan și Thatcher în același timp. Altfel, și nu glumesc, bombele rusești cădeau azi poate la Iași și Constanța, nu la Harkov și Mariupol.