CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cuţitul rusesc înfipt în inima Moldovei istorice în anul 1812

Harta Moldovei lui Ștefan cel Mare

„Noi trebuie să spunem foarte clar Adio lumii ruse, Adio imperialismului rusesc, Adio celora care vor să refacă Uniunea Sovietică. Trebuie să condamnăm toate formele de agresiune din spațiul post sovietic, și în primul rând de teroare la acre este supus vecinul nostru – Ucraina” – Alecu Reniță

Statul moldovenesc, făurit de la Munte până la Dunăre şi Marea Neagră de Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, de Petru Rareş, Vasile Lupu, Ion Vodă cel Cumplit şi, apărat cu sabia şi crucea de zeci de generaţii de români moldoveni, a fost sfârtecat şi înjumătăţit de Rusia imperială. Statul moldovenesc, jumătatea de Est cu o suprafaţă de 45 mii km pătraţi, cu cele mai mănoase pământuri, cu sute de sate de răzeşi, plăieşi, arcaşi mândri, cu glorioasele cetăţi de pe Nistru şi Dunăre, a fost lichidat de către ţarul Alexandru şi transformat într-o uitată gubernie de la periferia imensului imperiu rusesc. 

Practic, Rusia ţaristă a fost groparul Moldovei istorice şi a statului moldovenesc, fiindcă şi partea de Vest şi-a pierdut în mare măsură moralul şi puterea de a se dezvolta independent până la înfăptuirea Unirii din 1859, scrie ziaristul și omul politic român basarabean Alecu Reniță, în publicația online https://podul.ro.

O graniţă artificială, păzită cu străşnicie de „eliberatori”, a fost trasă prin trupul viu al Ţării. Înstrăinaţi, moldovenii de o parte şi alta a Prutului, au trăit din plin drama sfâşierii moşiei lui Ştefan cel Mare, dându-i de la început dreptate lui Kutuzov, care le-a promis „creştineşte” că „nu vă voi lăsa decât ochii, ca să plângeţi”.

Cu baioneta şi cnutul, administraţia ţaristă din Moldova ocupată, a instalat un regim despotic de rusificare forţată, de strămutare a băştinaşilor în Caucaz şi Extremul Orient, de interzicere a limbii române şi de colonizare masivă cu populaţii străine. 

Planul Rusiei era de a „elibera” definitiv Moldova de moldoveni, apoi, în etapa următoare, de a lichida întreaga insulă de românitate, care separa imperiul ţarist de slavii din Balcani. 

În ansamblu, dacă luăm în calcul că băştinaşii români, la momentul ocupării, constituiau 95 procente, iar la desprinderea de imperiu abia 56 procente, atunci este limpede că perioada 1812-1917 a fost una de genocid fizic şi spiritual, de exterminare, asimilare, rusificare şi de umilire a populaţiei autohtone din Basarabia.

Să mai reţinem că „misiunea civilizatoare” a Rusiei ţariste timp de 105 ani a dat tocmai…3-4 procente de populaţie, care ştia ceva carte. Spre deosebire de turcii otomani, care ne cereau drept bir bunuri materiale, ruşii ne luau totul, şi în primul rând, sufletul, conştiinţa şi fiinţa naţională. 

Anul 1812 a fost şi a rămas cel mai negru an din istoria Basarabiei şi a românimii.

Ca dintr-o „matrioşcă” tipic rusească, din anul 1812 a ieşit oribilul iunie 1940, care a smuls Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța din trupul României moderne, dând startul dezmembrării statului român unitar. 

Trâmbiţata „eliberare a nărodului moldovenesc” a însemnat un an de teroare roşie, de exterminări în masă a populaţiei româneşti, de incendieri a bisericilor ortodoxe, de ucidere a preoţilor şi intelectualilor şi, a finalizat înainte de războiul sovieto-german, în 12 iunie 1941 cu o deportare de coşmar a zeci de mii de fruntaşi români în GULAG-urile sibiriene. Şi august 1944 a ieşit din „matrioşca 1812”.

La împărţirea Europei, după încheierea celui de-al doilea război mondial, Rusia a cerut iarăşi Basarabia, bazându-se pe furturile ei numite „eliberări” din mai 1812 şi iunie 1940. Merită să mai menţionăm că faţă de Rusia ţaristă, care a păstrat nefragmentat teritoriul Basarabiei, Rusia comunistă a dăruit Ucrainei pământurile noastre strămoşeşti din ţinutul Hotin, aproape250 de km de litoral la Marea Neagră şi circa 200 de km de Dunăre de la Reni până la Vâlcov. Plus Bucovina de Nord, Ținutul Herța și câteva insule importante din Deltă. 

Planul lor satanic de a ne şterge de pe harta Europei a prins contururi reale în perioada august 1944 – august 1991.

Tot ce a început Rusia ţaristă a fost continuat şi mai acerb de Rusia comunistă: mobilizarea tinerilor basarabeni în vara lui 1944 şi transformarea lor în carne de tun pe linia întâia a frontului sovietic, soldată cu pierderea a circa o sută de mii de bărbaţi; foametea organizată din 1946-1947 care a ucis peste un sfert de milion de moldoveni; deportările în masă ale gospodarilor, intelectualilor, preoţilor din vara lui 1949 în Siberia şi Kazahstan (circa o sută de mii); neodeportările „voluntare” ale tinerilor basarabeni la pământurile înţelinite din Asia sovietică; stimularea căsătoriilor mixte (peste 250 de mii); transformarea RSS Moldoveneşti (harta alăturată), într-un poligon experimental, economic şi polietnic, care prevedea ca în 20 de ani să dispară omul vechi, cu rădăcini seculare, şi să apară omul nou, fără memorie, fără limbă maternă şi fără conştiinţă naţională – homo sovieticus. 

Tot din „matrioşca 1812”, Stalin a scos teoria limbii moldoveneşti şi a naţiunii moldoveneşti, cultivând prin propagandă, educaţie şi instruire, în românii basarabeni dispreţ şi ură faţă de România şi faţă de tot ce e românesc. Testul de ură faţă de neamul tău îţi garanta cariera profesională şi accesul spre un post din ierarhia comunistă.

În fond, ar trebui să recunoaştem că moldovenii fără conştiinţă românească sunt un produs tipic rusesc, iar Uniunea Sovietică a reuşit să plăzmuiască pe teritoriul RSS Moldoveneşti un mutant jalnic, care astăzi poate fi văzut în partidul comunist-socialist şi în organizaţii de felul „Patrioţii Moldovei” sau „Liga tineretului rus”.

La fel ar trebui să spunem deschis, că URSS s-a prăbuşit, dar Rusia a rămas în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, că otrava ideologică a atacat gândirea normală a zeci de mii de cetăţeni moldoveni, care poartă în ei stigmatul anului 1812.

În luna mai consemnăm 211 de ani de când cuţitul rusesc a fost înfipt în inima Moldovei istorice. De atunci şi până astăzi harta Ţării sângeră, iar marele Voievod Ştefan ne priveşte cu dojană şi nu-şi poate dormi somnul de veci la Putna.

Deşi rezistenţa românească este una de referinţă, mai rămânem singurul popor dezmembrat în două din Europa. E o umilire pentru lumea civilizată. Dar pentru noi? Cine sau ce generaţie va scoate cuţitul străin din inima Moldovei şi va pune capăt celei mai mari nedreptăţi istorice? Întreabă-te, române, şi îndreaptă-ţi coloana vertebrală.

Şi nu te teme: cuţitul moscălesc a ruginit demult. Iar Basarabia, ca şi sora ei Bucovina de Nord, nu şi-a pierdut pentru totdeauna buletinul de identitate şi nu a uitat drumul spre Putna, spre vatra ei milenară, din care a fost zmulsă cu forţa.

Basarabia românescă rezistă și calcă cu demnitate peste „matrioşca 1812”, iar prin Tricolorul românesc, care nu a recunoscut şi nu recunoaşte frontierele artificiale, luminează întunericul şi renaşte speranţele din suflete şi de pe harta inimii noastre.

Publicitate

20/05/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O victorie pentru toți cei care simt românește pretutindeni în lume

Restabilirea drepturilor Limbii Române în R.Moldova

Limba Română este una singură, la fel cum pământul românesc este unul singur și de-a pururea al nostru, de la Marea Neagră și până la Nistrul cel șerpuitor, pe vechea graniță a României Mari, scrie istoricul și deputatul român   Daniel Gheorghe în publicația online https://podul.ro.

Limba Română nu are nevoie de porecle, nu are nevoie de dubluri ori de falsuri grosolane inventate de cotropitorii ruși care au dorit să ne șteargă conștiința națională.

Limba Română este un dat, Limba Română este o stare de fapt și este sufletul unui popor mult prea încercat și dezbinat de istorie. 

Restabilirea deplină a demnității Limbii Române la Chișinău este un act de revenire în fire a românității întregi și de dreaptă înlăturare a ultimelor rămășițe ale ideologiei totalitare prin care Rusia sovietică a dorit să distrugă românitatea Basarabiei noastre.

Votul dat astăzi la Chișinău ne face mândri pe toți, români de pe ambele maluri ale Prutului! Restabilirea în drepturi a Limbii Române este o victorie pentru toți cei care simțim românește pretutindeni în lume!

Voi încheia cu versurile unui erou al Războiului pentru Reîntregirea Neamului, poetul basarabean Alexei Mateevici:

”Limba noastră-i o comoară/

În adâncuri înfundată/

Un şirag de piatră rară/

Pe moşie revărsată”.

18/03/2023 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O LECȚIE A ISTORIEI PENTRU UCRAINENI

MORALĂ PENTRU UCRAINENI: NU SĂPA GROAPA ALTUIA, CĂ VEI CĂDEA TU ÎN EA!

O vorbă românească spune: Nu săpa groapa altuia, că vei cădea tu în ea.

Iar o vorbă rusească spune: Dacă știi că ai casa din sticlă, să nu arunci niciodată cu pietre în nimeni (”Если у тебя дом стеклянный, никогда ни в кого не бросай камнями”).

Timp de 23 de ani, între 1992 și 2015, Ucraina a acționat, din păcate, ca auxiliară a Moscovei. O poziție lipsită complet de discernământ geopolitic și bun simț elementar, constată activistul unionist de la Chișinău Vlad Cubreacov pe blogul personal, https://cubreacovblog.wordpress.com.

Ucraina a decis, abia în data de 21 mai 2015, suspendarea Acordului militar semnat cu Rusia, peste capul Republicii Moldova și împotriva ei, la 25 noiembrie 1995, la Soci, privind dreptul de tranzit al Armatei ruse spre regiunea transnistreană ocupată de armata și serviciile secrete ale Moscovei.

Nu e rău că, la un an după ce Rusia a anexat ilegal Crimeea, Acordul militar ucraineano-rus a fost suspendat. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Noi nu putem uita însă, că din 1992 până astăzi Ucraina a manifestat, în mod complet nejustificat și chiar contrat propriilor ei interese, poziții ostile nouă, fiind solidară cu Moscova, și că în războiul moldo-rus din Transnistria au luptat împotriva noastră, cu știrea și acordul tacit al Kievului, sute de mercenari ucraineni, în special membri ai organizației paramilitare UNA-UNSO (УНА-УНСО – Українська національна ассамблея – Українська народна самооборона), teroriști niciodată condamnați ori sancționați de autoritățile de la Kiev.

Publicăm în continuare, spre dovadă, câteva fotografii cu mercenari ucraineni care au luptat în 1992 de partea ocupanților ruși, considerând Tiraspolul și Transnistria drept teritorii ucrainene.

Sunt fotografii ale unor ucraineni care au mâinile pătate de sânge românesc. Am captat aceste imagini de pe diverse pagini de internet, unde au fost postate chiar de bandiții ucraineni care, alături de bandiții ruși, au ucis români nevinovați la Nistru.

NOTĂ:

Războiul de pe Nistru a fost declanșat pe 2 martie 1992, printr-un atac al mililțiilor transnistrene proruse asupra postului de poliție moldovenească de la Dubăsari.

Oficial, luptele au luat sfârșit pe 21 iulie 1992, când președintele Rusiei, Boris Elțin, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului.

Armata rusă nu s-a retras din stânga Nistrului nici până astăzi, deși potrivit angajamentelor asumate la Summit-ul de la Istanbul, se angajase să o facă până în 1999.

01/11/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: