CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Regimul comunist de trădare natională: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989

 Image result for harta romaniei 1940

România – încotro?

 

 Regimul de exploatare comunistă: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989

După arestarea mareşalului Ion Antonescu,  în România a fost initiat prin minciună şi ură faţă de români,  regimul de asuprire şi de exploatare comunistă, cu consecinţe grave pe termen lung pentru ţara noastră.

În cele 16.544 zile de regim comunist au avut loc şi următoarele acţiuni politice:

 

 

V. România – încotro?

 

 

a. Gheorghe Gheorghiu – Dej.

În perioada 24 august 1944 – 19 martie 1965, România a fost condusă de comunistul Ghe. Gheorghiu – Dej adică timp de 7.504 zile, perioada pentru care sunt considerate secrete:

01 – Scriitorul Banu Rădulescu a primit ordin de la conducerea comunistă să scrie cartea despre grevele de la Atelierele Griviţa din 1933. Cercetând, scriitorul a găsit în arhive un angajament de turnător la Siguranţă, a lui Gheorghiu – Dej (27-660, 661), rămânând necunoscute:

 

  • data şi locul întocmirii documentului de informator, confirmat de cel în cauză.

  • conţinutul acestui angajament de informator.

  • informaţiile, prezentate de turnător, organelor Siguranţei

02 – Pentru păstrarea teritoriului din Transilvania, conducerea comunistă din Budapesta, a ordonat trecerea tuturor organizaţiilor hothyste, la partidul comuniştilor din România. (27-671) Din această operaţiune militaro – politică, nu au fost publicate oficial informaţii nici pentru:

  • identitatea căpeteniilor comuniste de la Budapesta şi de la Bucureşti, care au îndeplinit acest program;

  • lista căpeteniilor hortyste, care au devenit comunişti români;

  • efectivul organizaţiei maghiare în cauza, transformat în comunişti;

  • lista nominală a noilor comunişti români care în perioada 1940 – 1944 au persecutat populaţia românească în Transilvania ocupată;

  • principalele acţiuni politice şi de altfel desfăşurate de aceşti „noi comunişti români”.

03 – Ana Pauker a avut însărcinarea conducerii sovietice să formeze  Divizia „Tudor Vladimirescu” – a Armatie Roşii, din prizonieri români, împreună cu Vasile Luca şi cu coloneii prizonieri Captaru şi Cambrea. (66-31).

Image result for ana pauker photos

Foto: Ana Pauker

Această bolşevică, în luna august 1944, a venit în ţară în calitate de comisar şef a Diviziei „Tudor Vladimirescu ” cu gradul de colonel (67- 85), acţiune militar – politică, căreia i-a fost menţinut secretul şi pentru:

  • efectivul de militari din divizia respectivă;

  • lista nominală a ofiţerilor din această unitate militară romano-sovietică;

  • conţinutul jurământului depus de militari pentru U.R.S.S.;

  • servicii aduse României de ofiţerii Captaru şi Cambrea;

  • temeiul legal folosit pentru recăpătarea cetăţeniei române a militarilor din divizia respectivă, inclusiv de către Ana Pauker.

04 – La Moscova exista un registru care a aparţinut Anei Pauker cu 185 de nume de comunişti români care s-au refugiat în U.R.S.S. în timpul războiului (67-30), formaţie comunistă pentru care nu au fost publicate nici informaţii oficiale, privind;

  • nominalizarea comuniştilor în cauza, originea socială şi etnicaă a acestora;

  • funcţiile deţinute de aceştia în aparatul politic sau de stat, sovietic;

  • funcţiile acordate în Statul Român, celor 185 de comunişti;

05 – În timpul războiului civil din Spania, peste 500 de comunişti romani au luptat de partea republicanilor, printre care s-au numărat şi: Petru Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Mihail Florescu Valter Roman, Gheorghe Stoica, etc. (66 -26), rămânând necunoscute până în prezent:

  • lista nominală a celor peste 500 de comunişti români care au luptat de partea republicanilor din Spania şi pregătirea lor profesională;

  • lista comuniştilor care s-au reîntors în România şi funcţiile îndeplinite după 23 august 1944;

  • rezultatele activităţii acestora, confirmate de organismele centrale de partid şi de stat;

06 – La 2 martie 1945, comandantul Armatei 4 Române, generalul Gheorghe Avramescu a fost chemat la Punctul de comandă a frontului şi arestat de sovietici.

Ulterior, generalul Avramescu a fost executat de sovietici, fără ca guvernul român să fie informat asupra faptelor care au dus la o asemenea măsură extremă.

Image result for generalul Gheorghe Avramescu photos

Foto: generalul Gheorghe Avramescu

Au mai fost arestate şi condamnate, executând detenţia în U.R.S.S.: – familia generalului Avramescu – translatorul – căpitanul Sergiu Glavce – medicul personal – slt. dr. Alex. Tutulescu (65 – 308). Această acţiune politică desfăşurată de sovietici a fost considerată ca fiind un secret de stat, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • atitudinea şi intervenţiile făcute de conducerea statului nostru pentru preluarea de la sovietici a cazului respectiv;

  • faptele pentru care a fost condamnat şi executat generalul în cauză;

  • componenţa familiei Alexandru Avramescu, care a fost arestată şi condamnată, în detenţie în U.R.S.S. şi vinovăţia acestora;

  • vinovăţiile căpitanului Sergiu Glavce şi a slt.dr. Alex Tutulescu pentru care au fost arestaţi şi transportaţi în U.R.S.S.;

  • localitatea din U.R.S.S., unde au fost închise persoanele respective şi durata detenţiei acestora;

  • condamnaţii în U.R.S.S., care s-au întors în ţară, data întoarcerii acestora şi poziţia statului nostru faţă de dânşii.

07 – Formaţia comunistă din guvern a impus la 18 decembrie 1944 arestarea tuturor miniştrilor şi subsecretarilor care au fost membrii ai guvernelor din perioada decembrie 1937- 23 august 1944 (68 -106) rămânând necunoscute:

  • lista nominală a înalţilor demnitari din cei opt ani de conducere a ţării, care au fost arestaţi;

  • vinovăţiile pentru care au fost judecaţi şi condamnaţi – şi lista nominală a acestora;

08 – În ziua de 21 ianuarie 1945, a fost emisă Legea Nr. 50, care viza urmărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de război (27- 674), lege pentru care nu exista informaţii oficiale privind:

  • conţinutul notei prezentate de ministrul justiţiei Lucreţiu Pătrăşcanu pentru această lege;

  • lista criminalilor de război, cu faptele comise de aceştia, arestaţi judecaţi şi condamnaţi;

  • lista profitorilor de război, arestaţi şi condamnaţi, care au obţinut avantaje materiale şi volumul acestora;

09 – În aceeaşi zi, a fost emisă şi Legea Nr. 51, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării (27 – 674), acţiune politică, căreia i s-a impus regimul secret şi pentru următoarele părţi componente:

  • conţinutul notei prezentată de ministrul Lucreţiu Pătrăşcanu;

  • faptele care au fost incluse în categoria penală privind dezastrul ţării;

  • lista nominală a condamnaţilor în baza acestei legi, ca vinovaţi pentru producerea dezastrului ţării.

10 – În primăvara anului 1945, guvernul Groza a dispus preluarea fără plată a suprafeţei de 1.468.000 ha pământ de la marii proprietari. Din această suprafaţă, 1.109.000 ha a fost dată la 900.000 familii ţărăneşti, diferenţa de 359.000 ha a fost trecută în rezervă statului (69 – 26). Pentru această operaţiune politică, nu au fost prezentate informaţii oficiale, nici pentru:

  • suprafeţele de pământ expropriate, pe judeţe şi pe proprietari;

  • suprafeţele de pământ împroprietărit, pe judeţe şi efectivele de împroprietăriţi;

  • suprafeţele de pământ rămase în administrarea statului, pe judeţe;

11 – La 17 mai 1945, ministrul de război, generalul C. Vasiliu – Răşcanu, a ordonat în scris Marelui Stat Major, să se predea Comisiei Aliate de Control:

  • – toate documentele pe care le are Marele Stat Major asupra sa primite de la Cabinetul militar al mareşalului Ion Antonescu;

  • – toate jurnalele de operaţii ale Marilor Unităţi, aflate la M.St.M – serviciul istoric;

  • – jurnalul de operaţii privind perioada 22 VI 1941 – 23 VIII 944;

Şi această operaţiune de preluare de către sovietici a documentelor militare unicate şi de bază a Statului nostru, a rămas necunoscută de către romani, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • lista nominală a documentelor militare predate sovieticilor de către ministrul de război;

  • măsurile dispuse de ministrul C. Vasiliu – Răşcanu, pentru refacerea fondului documentar militar, cu documentele pe care le-a predat sovieticilor;

  • intervenţiile oficiale ale conducerii statului nostru pentru readucerea în ţară a documentelor militare în cauză.

12 – La începutul lunii februarie 1945, a fost dispusă de conducerea statului nostru măsura întocmirii „Recensământului general al populaţiei din România” (71), acţiune de fond pentru care nu au fost publicate nici informaţii privind:

  • efectivele de personal care au fost încadrate pentru acest recensământ şi volumul retribuţiei acestora;

  • volumul cheltuielilor suportate de stat pentru desfăşurarea, prelucrarea şi finalizarea operaţiunilor impuse de recensământul în cauză.

  • conţinutul recensământului populaţiei din România, pe localităţi, sex, religie şi naţionalitate;

13 – La începutul lunii iunie 1946, prin Legea Nr. 411, a fost desfăşurată operaţiunea de efectuare a recensământului străinilor din mediul urban şi rural din România.

Necesitatea efectuării recensământului a fost susţinută de ministrul de interne Teohari Georgescu, ca fiind impusă de realitatea că începând din anul 1939, evidenţă şi controlul străinilor în ţara noastră a fost aproape inexistentă;

Acelaşi ministru a precizat şi necesitatea statului român de a revizui numărul foarte mare al străinilor aflaţi pe teritoriul ţării (71) Despre realitatea situaţiei străinilor aflaţi în ţara noastră la mijlocul anului 1946, nu au fost prezentate informaţii oficiale, nici pentru:

  • numărul străinilor aflaţi în România la mijlocul anului 1946, în mediul urban şi în cel rural, pe localităţi.

  • naţionalitatea şi etnia străinilor în cauză;

  • legalitatea şederii acestora în ţara noastră;

  • organele statului nostru care au aprobat străinilor să vină şi să rămână în România;

  • măsurile dispuse sau propuse de ministrul de interne, pentru introducerea legalităţii la cerinţele străinilor de a se instala în ţara noastră.

14 – În anul de învăţământ 1945 / 46, 25 tineri evrei au devenit studenţi în anul V la Facultatea de Medicină din Bucureşti, fără să prezinte dovada că absolvisera anii I – IV.

Din studenţii respectivi a făcut parte şi Nicolae Cajal, care apoi a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Academiei Române (67-32, 33, 34) nefiind cunoscute elemente de bază ale acestei iniţiative de grup:

  • formă de învăţământ superior unde studenţii respectivi au urmat şi au promovat anii I-IV medicină;

  • activitatea desfăşurată de aceştia după terminarea studiilor la facultatea de medicină;

  • perioadă în care dr. Nicolae Cajal a fost membru şi apoi vicepreşedinte al Academiei Române;

  • contribuţia academicianului Nicolae Cajal la dezvoltarea ştiinţei medicale în România;

15 – Un rol important pentru instalarea regimului comunist în România în perioada 1945-1948, revine francmasoneriei, reactivată după cel de al doilea război mondial. Dintre francmasonii cooperanţi, parveniţi la funcţii, au făcut parte şi: – Horia Hulubei – Mihail Sadoveanu – Mihai Ralea – Victor Eftimiu (64 -315). Pentru activitatea francmasonică desfăşurată în cadrul intelectualilor români, nu exista informaţii nici pentru:

  • identitatea organizaţiilor respective şi forurile externe de conducere a acestora;

  • conducătorii formaţiilor francmasonice interne şi efectivele de intelectuali înscrise în ele;

  • conţinutul statutelor de organizare şi de funcţionare;

  • temeiul legal pentru funcţionarea francmasoneriei în România;

  • realizările concrete în perioada comunistă, ale celor patru francmasoni nominalizaţi, pentru păstrarea şi dezvoltarea tradiţiei şi credinţei creştin – ortodoxă a neamului românesc.

16 – La mijlocul anului 1944, mareşalul Antonescu a transferat în Elveţia: – 20 milioane de franci elveţieni – 20 tone de aur fin pentru „Fondul de Rezistenţă Naţională”.

Cu fondurile respective urma să fie finanţata activitatea de rezistenţă a peste 2.000 de persoane din elita ţării, care trebuia să apere în străinătate interesele României (65- 386) Întrucât nu au fost prezentate oficial informaţii privind modul de utilizare a fondurilor respective, sunt necesare următoarele explicaţii privind:

  • componenta formaţiei de rezistenţă care urma să plece din ţară şi pregătirea lor profesională;

  • măsurile dispuse de Banca Naţională a României pentru administrarea legală în Elveţia a fondurilor în cauză;

  • măsurile dispuse de Conducerea Statului Român, după 23 august 1944 pentru normalizarea administrării fondurilor aflate în Elveţia şi rezultatele obţinute.

Image result for petru groza

Foto: Petru Groza

17 – La 23 mai 1945, şeful guvernului român, Petru Groza, a declarat unui ziarist englez, că în perioada sa de două luni de conducere a statului, au fost arestaţi 90.000 de români (66- 54) neexistând informaţii nici pentru:

  • realitatea efectivului de arestaţi din perioada martie – mai 1945

  • categoriile profesionale ale celor arestaţi în perioada respectivă

  • vinovăţiile pentru care au fost lipsiţi de libertate persoanele arestate.

18 – Comuniştii din România au propus lui Stalin, mutarea graniţelor U.R.S.S., pe crestele Carpaţilor, din Obcina Bucovinei până la Orşova, propunere care a fost respinsă de către dictatorul de la Moscova (15- 255). Pentru această acţiune politică duşmănoasă neamului nostru, nu exista oficial nici informaţiile privind:

  • identitatea comuniştilor care au oferit sovieticilor majoritatea teritoriului românesc;

  • modul de organizare preconizat pentru teritoriul românesc cedat;

  • soarta populaţiei româneşti din teritoriile respective.

19 – Pentru clarificarea situaţiei militarilor dispăruţi pe frontul din est, cât şi pentru cei luaţi prizonieri de sovietici după 23 august 1944, nu au fost prezentate oficial informaţii. Pentru această problemă naţională au apărut repere în lucrările unor istorici, care se referă la un efectiv 469.000 militari, adică: – 283.000 militari dispăruţi în perioada 26. VI. 1941 – 23. VIII. 1944 (49 -171 ) – 186.000 militari dispăruţi după 23 august 1944 ( 52 – 477 ) În vederea cunoaşterii în ţara noastră a soartei militarilor români care au căzut prizonieri în războiul din Est, sunt necesare următoarele informaţii oficiale, minime:

  • efectivul militar care a fost capturat de armata sovietică;

  • efectivul de prizonieri români care au format, diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crişan ”.

  • efectivul de prizonieri români care a fost eliberat de sovietici;

  • efectivul care a decedat în timpul prizonieratului;

  • efectivul militarilor dispăruţi în timpul războiului care nu a fost identificat printre prizonieri.

20 – Prin Decretul prezidenţial Nr. 1454/12.VIII.1948, au fost numiţi membrii Academiei R.P.R ., fără nominalizarea a 100 de academicieni. Întrucât lista academicienilor eliminaţi a rămas nepublicată (72-509 ), sunt necesare şi următoarele informaţii oficiale:

  • lista cu cei 100 academicieni îndepărtaţi şi motivul înlăturării acestora;

  • contribuţia academicienilor în cauza, prin operele lor, la întărirea autorităţii instituţiei respective;

  • motivarea oficială de către noua conducere, a înlăturării academicienilor respectivi;

21 – Din cei 100 academicieni excluşi, 23 au fost întemniţaţi – iar din aceştia, 13 au decedat în puşcarii sau imediat după eliberare (72 – 514 – 519). Pentru această acţiune politică întreprinsă de conducerea comunistă, nu au fost prezentate oficial nici informaţiile privind:

  • faptele săvârşite de cei 23 academicieni pentru care au fost arestaţi şi durata întemniţării;

  • cauzele deceselor celor 13 academicieni;

  • condiţiile materiale în care au trăit membrii familiilor academicienilor arestaţi;

22 – În cadrul Academiei R.P.R., au fost făcute noi alegeri în zilele 1- 2 noiembrie 1948, cu care ocazie au devenit academicieni şi: – Mihail Roller, titular activ la secţia de istorie, filozofie şi economico – judiciară. – Simion Oieriu, membru corespondent la secţia de ştiinţe geologice, geografice şi biologice, (72-512) – rămânând necunoscute:

  • pregătirea profesională şi formele de învăţământ superior absolvite;

  • realizările anterioare obţinute de noii academicieni şi recunoscute oficial înainte de noiembrie 1948.

23 – Din anul 1948, director al Securităţii regionale Cluj, a fost Patriciu Mihai, evreu, la ordinul căruia s-a desfăşurat acţiuni de reprimare a populaţiei româneşti din Valea Someşului (67 -76 -79 ). Despre această personalitate comunistă, a fost păstrat secretul şi asupra următoarelor acţiuni ale acestuia;

  • care i-a fost numele şi prenumele, înaintea participării sale ca membru al formaţiei comuniste române deplasată în Spania, pentru susţinerea regimului comunist (republican) în anul 1936 (66 – 26).

  • activitatea desfăşurată în România în perioada 1944 -1947;

  • pregătirea sa militară, pentru gradul de colonel, cu care a început cariera de comandant al securităţii – la Cluj.

  • componenţa etnică a cadrelor de conducere din Securitatea regională Cluj;

  • motivarea înscenării unei organizaţii subversive a locuitorilor români din zona, denumită „Garda Albă”

  • numărul locuitorilor din zona arestaţi, judecaţi şi condamnaţi, şi natura vinovăţiilor acestora;

  • durata cât a condus Securitatea Regională Cluj şi activitatea desfăşurată după pensionare;

  • situaţia materială a familiei sale;

  • identitatea copiilor, pregătirea lor profesională şi starea economică a acestora.

24 – În intervalul 13 mai – 29 august 1948, Ministerul de interne a organizat şi a desfăşurat patru acţiuni de arestări (72-836-839), adică acţiunile din:

  • – 13 mai privind arestarea legionarilor;

  • – 20 mai când sunt arestaţi 3000 ofiţeri ai armatei romane şi apoi 2.000 ţărănişti şi liberali;

  • – 19 august, cu arestarea a aproximativ 1000 ofiţeri ai S.S.I.;

  • – 29 august, când sunt arestaţi peste 1000 de ofiţeri din Siguranţa Statului.

Despre acţiunile de arestare menţionate, nu există informaţii oficiale nici pentru.

  • efectivul de legionari care se aflau în stare de detenţie, la data de 13 mai 1948 şi efectivul celor arestaţi după această zi şi delictele săvârşite.

  • vinovăţiile celor 3000 de ofiţeri şi a celor 2000 de politicieni arestaţi în ziua de 20 mai, pe localităţi.

  • faptele penale pentru care au fost arestaţi în noaptea de 19 august cei aproximativ 1000 ofiţeri ai S.S.I. -ului, pe localităţi.

  • motivarea arestării celor 1000 de ofiţeri din Siguranţa Statului, în ziua de 29 august 1948, pe localităţi.

25 – În perioada 1948 – 1956, numeroşi etnici maghiari au fost aduşi la Bucureşti şi plasaţi în funcţii administrative cheie, mai ales în aparatul represiv (27 – 672) În cazul acestei acţiuni dăunătoare interesului naţional, opinia publică a fost lipsită şi de informaţiile oficiale privind:

  • identitatea conducătorului comunist care a dispus venirea maghiarilor în aparatul de administrare a Capitalei;

  • identitatea împuternicitului şi a formaţiei sale care a fost delegată să asigure venirea maghiarilor în capitală.

  • efectivul de maghiari şi a familiilor acestora care au primit domiciliul în Bucureşti în perioada menţionată şi numărul imobilelor puse la dispoziţia acestora;

  • organismele de stat şi de partid, unde au fost repartizaţi maghiarii în cauză;

  • rezultatele principale obţinute de etnicii maghiari respectivi, de ordin politic, economic şi represiv.

26 – Prin tratatul de Pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 frontiera de la Dunăre cu U.R.S.S., a fost stabilită pe braţul Chilia până la vărsarea ei în Marea Neagră – apoi în larg, la nord de Insula Şerpilor – teritorii care au rămas în componenţa ţării noastre. Ulterior, acest Tratat de Pace, a fost încălcat de conducerea comunistă a ţării noastre prin:

  • – predarea Insulei Şerpilor, către U.R.S.S., printr-un protocol încheiat la Moscova la 4 februarie 1948, şi a procesului verbal de predare, încheiat la 28 mai 1948;

  • – procesul verbal încheiat la 26 noiembrie 1949, prin care s-a stabilit frontiera româno – sovietică pe Canalul Musura aflat la vest de braţul Chilia, în partea până la vărsarea în mare (63 – 340)

În cazul acestor două acţiuni politice de trădare naţională ordonate de conducerea comunistă după încheierea Tratatului de Pace de la Paris, nu au fost prezentate explicaţii nici pentru:

  • legalitatea proceselor verbale de predare către U.R.S.S., a unor părţi din teritoriul României, care a fost recunoscut prin Tratatul de Pace de la Paris.

  • mărimea suprafeţelor din teritoriul românesc, predate ţării vecine;

  • motivarea dată de către Gheorghiu Dej şi Petru Groza, conducătorii statului nostru, pentru cedarea acestor teritorii Uniunii Sovietice.

  • contribuţia ministrului de externe Ana Pauker şi a secretarului său general Eduard Mezincescu la predarea celor două teritorii, către U.R.S.S.

  • conţinutul proceselor verbale respective.

27 – Lupta împotriva armatei de ocupaţie sovietică a început din lună martie 1944, prin: – batalionul fix „Bucovina” – punctul fix „Vulturii” pe muntele Dumitriţa – Fălcău; – şcolile pentru lupta de gherilă de la Fundu Moldovei şi Sadova – unităţile mobile, conduse de Vladimir Macoveiciuc, Constantin Cenuşă şi alţii, (73 – 215), neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • identitatea comandanţilor unităţilor militare „Bucovina” şi „Vulturii ”, efectivele de ostaşi şi acţiunile întreprinse de aceste formaţii de luptă.

  • identitatea comandanţilor celor două şcoli pentru lupta de guerilă şi efectivele de cursanţi;

  • numărul unităţilor mobile de luptă, comandanţii acestora şi principalele acţiuni militare executate.

28 – După 23 august 1944, au apărut forme organizate de luptă armată, împotriva sovietizăriii României. Din aceste forme organizate, au fost aduse la cunoştinţa românilor un număr de şapte, cu 95 organizaţii, din care:

  • – Bucovina 13 organizaţii

  • – Moldova 14 organizaţii

  • – Dobrogea 7 organizaţii

  • – Oltenia 10 organizaţii

  • – Banat 8 organizaţii

  • – Transilvania , 43 organizaţii Această luptă inegală, generalizată la nivelul întregii ţări, s-a întins în timp, din 1944 în Bucovina, până în anul 1962, anul când a fost ucis în ultimele lupte din Munţii Banatului, ţăranul Ion Banda (72-213-278)

Întrucât, până în prezent, oficial nu au fost aduse la cunoştinţa românilor această rezistentă populară, faţă de nedreptăţile săvârşite de regimul comunist, sunt necesare, publicarea oficială măcar a următoarelor componente:

  • numărul total al organizaţiilor de rezistenţă, care au acţionat în perioada 1944 -1962, pe provincii şi identitatea conducătorilor acestora.

  • efectivele de luptători, ale organizaţiilor respective;

  • numărul luptătorilor arestaţi, şi a celor executaţi, pe puşcării;

29 – După alte surse de informaţii, din cele 35 puncte de rezistenţă anticomunistă din 1957, 27 erau conduse de legionari, iar în anul 1957 – din 17 organizaţii, 11 erau conduse de asemeni, de legionari ( 15 – 236) Şi la informaţiile de mai sus, lipsesc următoarele precizări:

  • efectivele de legionari care au acţionat în rândul formaţiilor de luptă anticomunistă;

  • identitatea legionarilor care au condus formaţiile de luptă respective;

  • efectivele de legionari care au fost arestate şi condamnate;

  • lista faptelor săvârşite în dauna poporului român, de legionarii arestaţi;

  • lista legionarilor care au decedat în puşcării;

  • lista legionarilor care au fost eliberaţi din închisori;

30 – Până la 23 august 1944, au acţionat în România 1.000 de comunişti şi 3.000 de masoni, primii în slujba Moscovei, secunzii în slujba Parisului şi Londrei ( 15 -247 ), formaţii clandestine pentru care nu au fost publicate oficial nici informaţiile privind:

  • lista nominală a comuniştilor care au acţionat în clandestinitate, etnia şi funcţiile ocupate de aceştia după 23 august, în ţara noastră;

  • lista nominală a celor 3.000 de masoni, etnia şi funcţia acestora în timpul războiului şi după 23 august 1944.

31 – Nu este cunoscut efectivul românilor de etnie germană, care la începutul anului 1945 au fost duşi din România, la muncă de reconstrucţie intre Don şi Urali, numărul acestora fiind cuprins între 70.000 şi 85.000 de persoane (73 – 434 ), rămânând necunoscute.

  • motivarea conducerii statului nostru, pentru trimiterea la muncă forţată în U.R.S.S., a germanilor respectivi, deşi în armistiţiul din 12 septembrie 1944 nu era cuprinsă o asemenea obligaţie;

  • numărul real al germanilor care a fost oferit Uniunii Sovietice pe sexe;

  • numărul real al germanilor care s-au întors în ţară, în anii 1948/ 49, adică după patru ani de muncă depusă în U.R.S.S.

32 – Pentru suprafeţele de pădure particulară care au fost luate de la proprietari de către statul comunist după anul 1946, nu au fost emise documente de expropriere, secretul fiind păstrat şi pentru:

  • suprafeţele de pădure confiscată de stat pe judeţe şi pe feluri de proprietate;

  • numărul de proprietari, pe feluri de păgubiţi şi pe judeţe;

  • felul documentelor în baza cărora organele silvice au preluat terenurile forestiere respective în administrare.

  • instituţiile statului la care se afla documentele respective.

33 – Lagărele de muncă forţată au fost înfiinţate de Ministerul de interne în anul 1949, acţiune politico – poliţistă pentru care nu exista informaţii oficiale nici pentru:

  • motivarea desfăşurării acţiunii respective de către conducătorul comunist şi şeful guvernului român.

  • localităţile unde au funcţionat aceste lagăre;

  • efectivele celor lipsiţi de libertate, din care ţărani acuzaţi de: – sabotaj economic – absenţă la muncă – opunere la colectivizarea agriculturii:

  • efectivul de militari repartizat pentru paza lagărelor respective

  • principalele lucrări executate în cadrul acestor lagăre de muncă

  • durata de funcţionare a lagărelor în cauză;

  • efectivele decedaţilor din lagărele de muncă;

34 – La 20 mai 1949, Biroul politic al P.M.R., a aprobat proiectul construirii canalului Dunăre – Marea Neagră, investiţie la care, U.R.S.S., a participat cu ajutor financiar (73 – 384) Pentru acest obiectiv însemnat de investiţii, nu au fost publicate oficial informaţii privind:

  • volumul fondurilor româneşti, folosit pentru acest obiectiv;

  • volumul şi felul fondurilor primite de la U.R.S.S., în scopul executării canalului respectiv ;

  • efectivele de: militari, salariaţi, voluntari, de arestaţi, care au fost folosite la această lucrare;

  • motivarea sistării şi apoi a renunţării la obiectivul în cauză;

35 – În C.A.P.- uri, în anii 1956 – 1958, organele de specialitate din Ministerul Agriculturii, au valorificat peste 800.000 de cabaline, prin uciderea şi măcinarea acestora şi administrarea ca proteina nobilă în hrana porcinelor şi păsărilor din crescătorii ( 73-106 ), neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • motivarea prezentată de ministrul agriculturii pentru distrugerea inventarului viu în cauza;

  • motivarea aprobării transmisă de preşedintele Consiliului de miniştrii, privind uciderea cabalinelor existente în patrimoniul G.A.C.

  • efectivele de cabaline omorâte, pe judeţe;

36 – În ziua de 25 iunie 1958, ultimii 35.000 de militari sovietici au plecat din România (66-114) fiind supuse secretului de stat şi următoarele informaţii:

  • efectivul mediu al militarilor sovietici care au rămas în ţara noastră, până la încheierea Tratatului de Pace de la Paris la 10 februarie 1947;

  • efectivul mediu al militarilor sovietici care au rămas în România până la 25 iunie 1958;

  • costurile suportate de statul nostru pentru întreţinerea armatei sovietice în perioada 23 august 1944 – 25 iunie 1958;

  • temeiul legal şi conţinutul acestuia, referitor la întreţinerea unei părţi din armata sovietică, de către ţara noastră după terminarea războiului;

37 – În primăvara anului 1962 a fost terminată acţiunea politică de colectivizare a agriculturii şi a satelor româneşti (69-116) Despre modul de înfăptuire de către regimul comunist a programului său de proletarizare a ţăranilor, nu exista informaţii oficiale nici pentru:

  • numărul de gospodarii ţărăneşti care au fost înscrise în formaţii colective, cu membrii de familie, cu suprafeţe de teren, pe judeţe

  • numărul gospodăriilor din judeţele respective, care nu s-au înscris la C.A.P. – uri cu suprafaţa lor de teren.

38 – Conducătorul statului nostru, Gheorghiu – Dej, l-a convocat în ziua de 21 octombrie 1964 pe ambasadorul U.R.S.S. şi i-a cerut retragerea consilierilor din ţara noastră. Consilierii în cauză, au părăsit România la sfârşitul anului 1964 (66-121 ), rămânând cu caracter secret şi următoarele aspecte:

  • numărul mediu anual înregistrat pentru consilierii sovietici şi a membrilor lor de familie care au venit în perioada 1944 – 1964 ;

  • instituţiile statului nostru, pe lângă care şi-au desfăşurat activitatea;

  • numărul locuinţelor care au fost puse la dispoziţia consilierilor în cauză;

  • costurile suportate de ţara noastră pentru întreţinerea acestor specialişti sovietici;

  • rezultatele deosebite, concrete, obţinute de ţara noastră, ca urmare a activităţii depuse de consilierii respectivi;

39 – Primul anuar statistic al României după al doilea război mondial, a fost publicat abia în anul 1957, cu o componentă incompletă de informaţii, realitate care a fost provocată şi prin:

  • neincluderea recensământului populaţiei efectuat la începutul anului 1945;

  • neincluderea în acest anuar statistic a numărului de întreprinderi industriale de stat şi a celor cooperatiste, care au existat în ţara noastră în timpul războiului şi nici a celor care au existat în perioada 1945 -1947,

  • anularea obligaţiei de publicare oficială a informaţiilor privind comerţul exterior exercitat în perioada 1941-1944 şi în perioada 1945-1956 cu nominalizarea: – produselor exportate, volumul acestora şi ţările cumpărătoare, – cât şi a produselor aduse din exterior, volumul acestora şi ţările furnizoare;

  • păstrarea secretului asupra activităţii şi a realizărilor obţinute de către instituţiile: poliţie, securitate şi justiţie.

40 – În regimul comunist instaurat în România, puterea supremă a fost deţinută de fapt de formaţia politică care a făcut parte din Nomenclatură . Membrii comitetului central, funcţionarii superiori de partid, au ocupat principalele funcţii, constituind marea Nomenclatură (15-263 ), neexistând până în prezent cunoscute informaţii nici pentru:

  • identitatea comuniştilor care au făcut parte din Nomenclatura respectivă în perioada 23 august 1944 – 19 martie 1965;

  • funcţiile deţinute de aceştia în aparatul politic şi în statul comunist;

  • volumul drepturilor băneşti de care a beneficiat formaţia nomenclaturistă în perioada respectivă;

  • rezultatele deosebite obţinute de activiştii respectivi, în direcţia: refacerii gospodăriilor ţărăneşti, a întăririi învăţământului, administrarea corectă a bogăţiilor naţionale şi pentru întoarcerea prizonierilor romani din U.R.S.S.

  • componenta etnică a formaţiilor din Nomenclatură, pe instituţii politice şi administrative.

41 – Membrii Securităţii au fost selecţionaţi în perioada 1948 – 1964 din pleava societăţii româneşti, adică din:

  • – criminali, tâlhari, hoţi;

  • – bolnavi psihic, şi

  • – vagabonzi, coordonaţi de agenţi sovietici. (16-265)

În cazul organizării şi funcţionarii Securităţii în perioada respectivă nu exista informaţii oficiale nici pentru:

  • efectivele cadrelor de conducere şi a celor de execuţie ale Securităţii, pe ani;

  • efectivele de securişti cu antecedente criminale, tâlharii, hoţii, bolnavi psihic şi vagabonzi, pe ani;

  • motivarea oficială a preluării indivizilor respectivi, în instituţia represivă nou creată;

  • efectivul agenţilor sovietici care au coordonat formaţiile securităţii române, obiectivele programate şi cele realizate de aceşti agenţi;

  • volumul fondurilor băneşti şi materiale utilizate de securitate în perioada 1948 – 1964.

42 – În perioada 1953 -1973 au plecat din România, în special în Israel, peste 400.000 de evrei. (15-352) În Monitorul Oficial I Nr. 114/ 13 februarie 2008, a fost publicată Hotărârea de Guvern Nr. 130 prin care au fost declasificate şi 46 Hotărâri ale Consiliului de Miniştri din anii 1961 – 1965 cu următoarele componente, fără identitatea persoanelor respective:

  • – renunţarea la cetăţenia română unui număr de 14779 solicitatori, cuprinşi în 34 H.C.M.-uri

  • – retragerea cetăţeniei române cu două H.C.M.-uri pentru 56 de cazuri;

  • – acordarea cetăţeniei cu şapte H.C.M.-uri, la un număr de 1076 indivizi care au stat în ţara noastră fără cetăţenie română;

  • – acordarea cetăţeniei române pentru 345 solicitanţi, cuprinşi în trei H.C.M.-uri.

Pentru cunoaşterea realităţii demografice din ţara noastră, sunt necesare măcar următoarele informaţii oficiale:

  • efectivele evreilor care au renunţat la cetăţenia română în perioada comunistă 1944 -1964 şi în perioada 1965 -1989, pe localităţi;

  • nominalizarea celor care au stat în România fără cetăţenie şi funcţiile care au fost îndeplinite de aceştia, pe localităţi;

  • nominalizarea celor cărora li s-a retras cetăţenia română şi faptele comise de dânşii;

  • motivarea părăsirii ţării de către evrei, după consolidarea regimului de exploatare comunistă în Români;

43 – La începutul anului 1960, conducerea comunistă a impus ţării noastre modificări de fond în structura administrativă. În urma acestor modificări, au fost desfiinţate unele judeţe, iar altora li s-a schimbat denumirea istorică care au fost recunoscute şi după primul război mondial, cum au fost cazurile din:

  • Moldova, unde la cele 16 judeţe au fost făcute 9 modificări în denumirea acestora, modificări prin care au fost înlăturate şi istoricele nume: Baia, Câmpulung, Covrului, Fălciu, Putna, Tutova, etc.;

  • Muntenia – în cadrul celor 11 judeţe, au fost efectuate 3 înlocuiri de nume, din care: denumirea de Muscel şi cea de Vlaşca;

  • Oltenia, a fost operată cu o singură înlocuire de nume: – judeţul Romanaţi.

  • Transilvania, la cele 23 de judeţe au fost efectuate 10 înlocuiri de nume printre care: Ciuc, Făgăraş, Târnava – Mică, Târnava – Mare, Trei Scaune, etc.;

În cazul înlăturării denumirilor istorice, în cauză, nu exista explicaţii oficiale, nici pentru:

  • înlăturarea denumirii judeţelor respective;

  • atitudinea conducerii Academiei R.P.R. şi a secţiei sale de istorie, faţă de eliminarea denumirii judeţelor în cauză.

 

 

SURSA INFORMAŢIILOR (Bibliografie);

Nr. crt.

Titlu

Pag.

Autor

Editura

Anul

1

Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România

143, 185, 189, 194, 456,

Editura academiei R.S.R. Bucureşti

1983

2

Istoria loviturilor de stat in România, volumul I

232, 239, 336

Alex Mihai Stoenescu

International Publishing Company

2006

3

Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor

25,81,443

Humanitas, Bucureşti

1990

4

O istorie sinceră a poporului român

262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467

Florin Constantin

Univers Enciclopedie Bucureşti

1997

5

Casa Regală – volumul I – 1866-1900

17,18,65,129

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

2003

6

Burghezia română

126, 131, 134, 218

Stefan Zeletin

Humanitas Bucureşti

1991

7

Opere economice

367

P.S. Aurelian

Editura Academiei R.S.R.

1967

8

Istoria loviturilor de stat în România volumul II

124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380

Alex Mihai Stoenescu

International Publishing Company

2006

9

De ce a fost sacrificat Eminescu ?

93, 94, 97

Theodor Codreanu

Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău

2001

10

Studii

489, 530

G. Zane

Editura Eminescu

1980

11

Răscoala ţăranilor de la 1888

10, 152

Constantin Corbu

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1978

12

Istoria Dreptului Românesc volumul I

172

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1980

13

Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai

255, 308

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1984

14

Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua

183, 233

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1987

15

Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe

98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352

Alexander E. Ronnett

Editura Vicovia Bacău

2008

16

Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I

191, 206, 538

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

1997

17

Casa Regală volumul II – 1901-1930

205, 207, 216, 262, 280

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

2004

18

Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România

196, 558, 572, 585

Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R.

Editura Politică

1967

 

19

Reforma agrară din 1921 în România

146, 231, 307, 342, 352

D. Sandu

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1975

20

Sub trei dictaturi

42

Lucretiu Pătrăşcanu

Editura Politică Bucureşti

1970

21

Pentru legionari volumul I

20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364

Corneliu Zelea Codreanu

Editura Scara Bucureşti

1999

22

România, cu şi fără Antonescu

209, 291, 293, 335

Gheorghe Buzatu

Editura Moldova Iaşi

1991

23

Magazinul istoric

24

octombrie 2008

24

Amorurile principelui Carol de Hohenzolern

Gabriel Perrenii

Editura Omnes

1971

25

Armata, mareşalul şi evreii

52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484

Alex Mihai Stoenescuv

Rao International Publishing Company

1998

26

Casa Regală volumul III – 1930-1937

77, 113, 144, 178

Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti

2005

27

Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi

13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674

Alex Mihai Stoenescu

Rao International Publishing Company

2006

28

Viaţa economică şi politică a României 1933-1938

100, 130, 131, 282

Emilia Sonea • Gavrilă Sonea

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1978

29

România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară

44, 81, 102, 103, 112, 118

Michele Rallo

Sempre Bucureşti

1999

30

Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I

129, 130, 262

Cicerone Ioanitoiu

Bucureşti

1997

31

Viaţa politică din România 1918 – 1944

150

Ioan Scurtu

Editura Albatros Bucureşti

1982

32

Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I

102, 113, 116, 121, 201

Horia Sima

Editura Gordian Timişoara

1995

33

Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938)

223, 224, 225, 226

Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu

– Iaşi

1994

34

Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului

10, 11, 261, 283, 292

Francesco Veiga

Humanitas Bucuresti

1993

 

35

Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini

203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210

Editor Lucian Borleanu

Editura Lucman Bucureşti

36

Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’

208

Armin Heinen

Editura Humanitas Bucureşti

1999

37

Destinul Miscarii Legionare

72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84

Stefan Aparaschivei

Editura Gama

1996

38

Casa Regală volumul IV – 1938-1947

VIII, X, 106, 240

Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti

2006

39

Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica

118

Constantin Bogdan – Adrian Platon

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1981

40

Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV

26, 97

Costin Murgescu

Editura Academiei R.S.R. Bucureşti

1970

41

Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist

62, 63, 131

Mihai Fatu – Ion Spalatelu

Editura Politică Bucureşti

1980

42

Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice

58

General Platon Chirnoaga

Editura Fides Iaşi

1997

43

Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II

76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131

Horia Sima

Editura Gordian Timişoara

1995

44

Evreii sub regimul Antonescu

77, 311, 312, 335

Radu Ioanid

Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti

1997

45

Arhivele totalitarismului

32

Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului

Anul I

№ 1/1993

46

Legionarii noştri

178, 179

Ion Coja

Editura Kogaion Bucureşti

1997

47

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II

58, 181, 359, 755

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

1998

48

Noica şi Mişcarea Legionară

256

Sorin Lavric

Humanitas Bucureşti

2007

49

Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României

108, 171

Eduard Mezincescu

Editura Artemis Bucureşti

1993

50

Evreii sub regimul Antonescu

48

Radu Ioanid

Editura Hasefer Bucureşti

1997

51

Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944

271, 279, 280, 285

Andreas Hillegruber

Humanitas Bucureşti

1994

52

Procesul lui Ion Antonescu

178, 196, 477

Editura Eminescu

1995

53

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX

27, 42, 429

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

2006

54

Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944

92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479

A. Simion

Editura Dacia Cluj

1979

55

Monitorul Oficial

№ 299

17-XII-1941

56

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III

381, 433

Arhivele Naţionale ale României Bucureşti

2001

57

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII

250

Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti

2003

58

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII

625

Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti

2004

59

Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X

518

Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti

2007

60

Jurnal

151

Constantin Sanatescu

Editura Humanitas Bucureşti

1993

61

23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III

XXI

Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti

1985

62

23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV

542

Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti

1985

63

Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V

226

Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti

2005

64

România ca o pradă

305, 315

Radu Theodoru

Editura Alma

65

România la cumpăna istoriei

308, 309, 357, 385, 386

Ion Suta

Editura Enciclopedică Bucureşti

1991

66

România sub regimul comunist

26, 31, 54, 114, 121, 179

Dennis Deletant

Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti

1997

 

67

Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României

30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89

Neagu Cosma

Bravo Pres

1995

68

Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947

106

Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop

Iconica Bucureşti

1993

69

Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964

26, 116

Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice

Editura Academiei R.P.R. Bucureşti

1964

70

Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945

1945

71

Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946

1946

72

Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului

509, 512, 514 – 519, 832 – 839

Fundaţia Academia Civică

1998

73

Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune

06, 213 – 278, 384, 434

Fundaţia Academia Civică

1995

74

Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965

1965

75

Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem

152, 831

Analele Sighet – 10

Fundaţia Academia Civică

2003

76

Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989

77

Jurnalul fericirii

34, 82, 107, 151, 286

N. Steinhardt

Editura Dacia Cluj

1991

78

Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989

1989

79

Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989

1989

80

Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989

1989

81

Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989

1989

82

Anuarul statistic al României – 1990

105, 630 – 645

Comisia naţionala pentru statistică

1990

83

H.C.M. № 1557/1973

1973

84

H.C.M. № 73/1975

1975

85

H.C.M. № 76/1975

1975

86

H.C.M. № 189/1976

1976

87

Decretul № 358/1976

1976

88

Decretul № 322/1979

1979

89

Decretul № 220/1976

1976

90

Politice

63

H.R. Patapievici

Humanitas Bucureşti

1997

91

Treptele tranziţiei spre capitalism

36, 37

Silviu Brucan

Nemira

1999

92

Stâlpii noii puteri în România

144

Silviu Brucan

Nemira

1996

93

Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc

30, 153 – 203

Andrei Radulescu

Editura Academia Română Bucureşti

1991

94

Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991

16, 69, 70, 115

Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti

1992

95

România: revoluţia încâlcită

175, 176

Nestor Rates

Editura Litera Bucureşti

1994

96

Revoluţia trăită

58

Ion Iliescu

Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate

1995

97

Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare

Senat

№ 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat

98

Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009

15

Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava

2009

99

Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009

4

Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava

2009

100

Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J

210

Editura Politică Bucureşti

1964

101

Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg

7

Mihail Fotin Enescu

Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu

1996

102

Geneza revoluţiei române de la 1848

39, 43

Gheorghe Platon

Editura Junimea

1980

103

Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria

27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267

Dr. N. C. Paulescu

Bucureşti

1913

104

Scrieri politice

344, 382, 395, 424, 456, 502

C. Rădulesc Motru

Editura Nemira

1998

105

România – la cumpăna istoriei

374, 381, 386, 387

Ion Suta

Editura Ştiinţifică

1991

106

Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească

35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172

Gabriel Andreescu

Polirom Iaşi

1996

107

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140

Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate

„Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998

1998

108

O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997

1997

109

Legea Nr. 271/ 29.V.2001

2001

110

Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a

75, 376, 398

Cornel Dan Nicolae

Carpathia Cartea Secretă

2006

111

Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109

112

Naţionalism – sau Democraţie

150, 179

Aurel C. Popovici

Editura Albatros Bucureşti

1997

113

Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare

33

C. Dobrogeanu- Gherea

Editura Librăriei Socec Bucureşti

1910

114

Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare

4, 28

Colonel (R) Florian Garg

Editura „Obiectiv” Craiova

2002

115

Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României

6, 7

Neagu Cosma

Editura Bravo Press

1996

A

Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui

8, 9

Cornel Coposu

Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti

1990

B

Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938

1937-1938

116

Istoria Bisericii Ortodoxe Române

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu

Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi

1996

Sursa: http://axa.info.ro/politica/v-romania-incotro/

27/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ziua de 27 octombrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

Ziua de 27 octombrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 1439: Moare regele Ungariei, Albert de Habsburg. Iancu de Hunedoara impune în Dietă alegerea (1440) ca rege a lui Vladislav, regele Poloniei, care va domni pînă la 1444.

 

 

 

1682 : Mitropolitul Dosoftei a început tipărirea  la Iaşi, după izvoare bizantine şi slave, a „Vieţii şi petreacerii svinţilor” (4 volume) .

 

 

 

 

 

 

Image result for Viaţa şi petreacerea svinţilor"photosImage result for dosoftei photos

 

 

Sfantul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe  sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.

A  fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.A decedat in data de 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina.

În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.

 

 

 

 

 

 

 

1687: Este semnat Tratatul de la Blaj, prin care Imperiul Habsburgic obligă 12 orașe transilvănene să primească la iernat trupele imperiale.

Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a principelui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690).

Este inceputul penetrației austriece în Transilvania

Vor urma numeroase conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii acestor 12 cetăți.

 

 

 

 

 

 

 

1872: Se încheie  la București, Convenţia pentru joncţiunea liniilor ferate austro-ungare şi române.

 

 

 

 

1902: S-a născut arhitectul Ştefan Balş-Lupu, membru de onoare al Academiei Române din 1993.

La comanda Patriarhiei române şi a Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a unor edificii de cult şi a unor monumente istorice.

A scris singur sau în colaborare mai multe monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ” ş.a.; (m. 1994).

 

 

 

 

 

 

 

1916: Sfârşitul celei de-a doua bătălii de la Oituz. Trupele române rezistă eroic, oprind puternica ofensivă inamică germano-austriacă.

 

 

 

 

 

 

1918: Regele României, Ferdinand I, a trimis mesaje presedintelui Franței, Raymond Poincare, și primului ministru al acestei  țări, George Clemenceau, în care exprima “atașamentul ferm” al poporului român la “cauza comună” și dorința sa de a acționa pentru infăptuirea “idealului național”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: Guvernul român adresează trupelor de ocupaţie inamice germane, austro-ungare și bulgare, un ultimatum de 24 de ore, prin care le cere să părăsească teritoriul României.

 În noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie /11 noiembrie, Armata română reîncepea operaţiunile militare împotriva Puterilor Centrale (27.X./9.XI)

 

 

 

 

 

 

 

 

1924: S-a născut în localitatea Topârcea, județul interbelic Sibiu ,  cantareața  de muzică populară Lucreția Ciobanu.

A fost supranumită Doamna Munților, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat, ducand cântecele din Mărginimea Sibiului până departe în America de Nord, mai exact în Statele Unite ale Americii și Canada.

 

 

 

 

 

Image result for Lucretia Ciobanu. photos

 

 

 

  A fost  laureata a Festivalului Mondial al Tineretului în anul 1953. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucreția Ciobanu a decedat in ziua de  30 septembrie 2015, la București.

 

 

 

 

 

1925: S-a născut Romulus Bărbulescu, critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și actor și scenarist; (m. 2010).

 

 

1927: S-a născut antrenorul de handbal Oprea Vlase, considerat unul dintre creatorii handbalului în 7; cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo Bucureşti a cucerit, printre altele, opt titluri naţionale şi Cupa Campionilor Europeni (1965).

Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naţionale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 şi 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 şi cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (m. 2011).

 

 

 

1934: S-a născut la București, actriţa Sanda Toma.

A absolvit in 1955 Institutul de Teatru I.L. Caragiale din capitală si a fost repartizata la Teatrul Naţional din Craiova, unde a rămas până in 1958, dupa care  s-a întors in capitala, la Teatrul Naţional.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for actriţa Sanda Toma.photos

 

 

In perioada 1961-1994 a jucat si la Teatrul de Comedie din Bucuresti.

A debutat pe marele ecran in 1960, cu rolul Lucietta din filmul Bădăranii regizat de Sica Alexandrescu si Gheorghe Naghi, după piesa lui Carlo Goldoni. A mai jucat in Celebrul 702 (1962), Lupul mărilor (serial Tv din 1971), Zestrea (1973), Bunicul si doi delincventi minori (1976), Un OM in loden (1981), Promisiuni (1985), Figuranţii (1987), Harababura (1990), Crucea de piatră (1993), Trenul Vieţii (1998), Ţăcăniţii (2002)- coproducţie Franţa, Belgia, România, Tandreţea Lăcustelor (2002).

A prezentat alături de Stefan Tapalaga emisiuni de televiziune ca Magazin 111, Post Meridian, Zigzag, apoi Album Duminical, a jucat in spectacole de teatru pentru televiziune ca „Maliţioasa mea fericire”, „Cazul Pinedus”, „Copacii mor în picioare”, „Aici nu mai locuieşte nimeni”.

 

 

 

 

 

 

1936: S-a născut soprana Niculina Cârstea.

 

 

 

 

Image result for soprana Niculina Cârstea. photos

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: S-a născut actorul român Dumitru Furdui; (d. 1998).

 

 

 

 

 

 

Dumitru Furdui

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938: La Târgu-Jiu a fost inaugurat ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuși, în cinstea ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Jiu, cuprinzând capodoperele artei moderne: “Masa Tăcerii”, “Poarta Sărutului”, “Coloana fără sfârşit”.

„Coloana fără sfârşit”, celebră sculptură a lui Constantin Brâncuşi,  are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Denumirea ei originală a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului

Propunerea de a ridica acest ansamblu i-a fost adresata marelui sculptor in 1935, cand Liga nationala a femeilor din judetul Gorj, prezidata de Aretia G.Tatarascu, i-a solicitat sa inalte la Targu Jiu o “Coloana” in memoria eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial.

 Brancusi a acceptat propunerea si spre sfarsitul anului s-a intors de la Paris, ocazie cu care a deschis prima sa expozitie personala in tara natala.

Un an mai tarziu i-a prezentat Aretiei Tatarascu planurile pentru monumentul cerut. In 1937, aflat la Tirgu Jiu, a inceput sa lucreze la definitivarea “Coloanei fara sfarsit” si a mers in carierele de la Pietroasa, Banpotoc, Baciu si Ruschita ca sa aleaga piatra pentru “Poarta Sarutului”.

După ce materialul a fost ales, în septembrie s-a apucat de finalizarea ansamblului, iar in noiembrie arhitectul peisagist Frederic Rebhuhn a reamenajat gradina publica a orasului pentru amplasarea monumentelor.

Astfel, a fost trasată aleea care leaga “Masa Tacerii” de “Poarta Sarutului” in prelungirea “Căii eroilor” si a fostului “Târg al fânului”, unde a fost ridicata “Coloana fără sfârsit”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat în 1999) , spunea că l-a cunoscut pe Brâncuși, tatăl său Matei Stoicoiu fiind coleg cu Brâncuși în clasele primare. El spunea că adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși sunt de fapt:

„Masa Apostolilor Neamului”, ” Monumentul  Intregirii Neamului” și „Coloana Sacrificiului Infinit”.

Masa apostolilor are 12 scaune, semnificând apostolii și o masă semnificând Isus care i-a adus împreună, Monumentul  Întregirii neamului (Poarta Reîntregirii) are două coloane segmentate fiecare în patru părți egale, adica cele 8 regiuni unite in partea de sus cu o grinda transversala, Regatul României care le-a unit la 1918.

 Coloana Sacrificiului infinit dat de eroii români pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcătuită coloana reprezintă anul când România a intrat în Primul Război Mondial și se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv.

Ea  avut ca model un monument funerar gorjean și are 16 module și jumătate semnificând vara lui 1916, când Regatul României a intrat în Marele Război pentru reîntregirea neamului.

Ceremonia de inaugurare a ansamblului sculptural din Targu Jiu a avut loc in prezenta lui Brancusi, slujba solemna fiind oficiata de 16 preoti.

 Brâncuși a fost un sculptor simbolist, iar comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși  operelor lui, afirma doctorul Traian Stoicoiu.

 

 

 

http://youtu.be/_N1swEuFVnU

 

 

 

 

 

1940: Sunt reinhumate creștinește, în cimitirul Mănăstirii Predeal, ramășițele pământesti ale unor legionari ucişi în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, în cadrul unei mari solemnităţi la care au participat Wilhelm Fabricius, Ministrul Germaniei în România, şi Ghigi, Ministrul Italiei la Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1945: S-a născut compozitorul şi instrumentistul Romeo Vanica, membru fondator al trupei “Mondial” şi fost redactor al postului Radio România Actualităţi; (m. 23 aprilie 2014).

 

 

 

 

 

 

Trupa “Mondial”  a atins succesul la puţin timp după înfiinţare, lansând discuri în străinătate în primii patru ani, timp în care se bucurau de un succes răsunător şi în ţară. În memoria publicului au rămas : „Romanţă fără ecou” (cunoscută şi prin primul ei vers, „Iubire, bibelou de porţelan”), „Primăvara” şi „Atît de fragedă”.

 

 

 

 

 

Image result for romeo vanica photos

 

Trupa „Mondial”

 

 

 

 

Grupul s-a desfiinţat în 1979, când Filip Merca (unicul membru fidel formaţiei de-a lungul întregii sale istorii) a  renunţat la orice activitate muzicală şi a  plecat în Statele Unite.

Alţi membri ai formaţiei au rămas activi în domeniu, fie în cadrul altor formaţii (Mihai Cernea la Sfinx, iar Iuliu Merca va înfiinţa Semnal M în 1977), fie în calitate de compozitori (Romeo Vanica).

 

 

 

Imagini pentru Romeo Vanica photos"

Romeo Vanica (1945 – 2014)

 

 

 

 

 

 

 

 1946: S-a născut interpreta de muzică uşoară Mihaela Mihai.

 

 

 

 

Image result for Mihaela Mihai.

 

 

 

 

 

 

 

1947: Începe la București, mascarada procesului înscenat de comuniști liderului Partidului National Taranesc,  Iuliu Maniu.

Sentinţa va fi pronunţată la 11 noiembrie 1947.

 

 

 

Image result for proces iuliu maniu photos

Foto: Iuliu Maniu la proces.

 

 

 

 

1948: Se înaintează guvernului Petru Groza „statutul de organizare, conducere şi administrare al Cultului catolic de toate riturile din România”.

Prin decretul lege nr. 177/1948, Guvernul comunist a stabilit că toate cultele religioase din ţară vor putea funcţiona legal numai în baza unui statut de organizare aprobat.

Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. In urma celor întâmplate cu Biserica Română Unită s-a făcut încă o încercare şi, în baza numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin, bizantin, armean şi rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie 1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor (înregistrat la 28 octombrie), cu următoarea adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii Dr. Iuliu Hossu, greco-catolic şi Márton Áron, romano-catolic:

„Domnule Ministru, Avem onoarea a Vă înainta, în numele episcopatului catolic de toate riturile, în conformitate cu art. 14 al Decretului nr.177/1948, STATUTUL DE ORGANIZARE, CONDUCERE ŞI ADMINISTRARE AL CULTULUI CATOLIC DIN R.P.R., însoţit de MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ cu respectuoasa rugăminte să binevoiţi a da aprobarea cerută de Lege. Primiţi, domnule Ministru, expresiunea sentimentelor noastre de deosebită consideraţiune. Bucureşti, la 27 octombrie 1948, ss. dr. I. Hossu, ss. A. Márton„.

 

 

 

 

 

Imagini pentru episcopul Iuliu Hossu"

 

 

 

Foto: episcopul Marii Uniri, Iuliu Hossu

 

 

 

 

În noaptea de 27/28 octombrie, episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securităţii de la locuinţa din Bucureşti a fratelui său, medicul dr. Traian Hossu, şi dus în lagărul organizat la Dragoslavele, în reşedinţa de vară a Patriarhului B.O. R., împreună cu ceilalţi episcopi ai Bisericii Române Unite.

Statutul nu a fost aprobat, Ministerul cultelor, cu adresa nr. 41.428/1948, comunică Bisericii Romano-Catolice că, în vederea aprobării, vor trebui modificate mai multe articole din statutul prezentat.

 

 

 

1962: S-a născut la Buzău, actriţa Teodora Mareş.

După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima si absolvă Facultatea de Actorie în 1987.

În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.

 

 

 

 

 

 

Image result for actriţa Teodora Mareş.

 

 

 

 

 

 

1985: A murit prozatoarea Alice (la naștere Alisa) Botez.

 

 

  

Prozatoarea Alice Botez s-a născut la 22 septembrie 1914 în orașul Silatina. A făcut studii de logică și psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933-1938).

Dupa absolvirea studiilor, Alice Botez desfasoara o activitate didactica in cadrul Catedrei de logica a Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, iar dupa razboi functioneaza timp de doisprezece ani ca profesoara de matematica si de fizica.

De asemenea, la inceputul anilor ’50 se angajeaza bibliograf la Biblioteca Centrala de Stat, activitate pe care o desfasoara pana la pensie.

Și-a făcut debutul publicistic la 23 de ani. Între 1940 și 1942 susține cronica literară a cotidianului „Vremea”. In aceasta revista publica in 1944 nuvela fantastica “Asasinatul din Padurea Strambei Disperari”. Editorial a debutat tarziu, in 1968, cu romanul “Iarna Fimbul”.

A urmat romanul poetic “Padurea si trei zile” (1970), poemul dramatic “Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian” (1975), romanul isroric “Emisfera de dor” (1979), parabola “Eclipsa” (1979), povestirea “Insula alba” (1984).  

În 2001 i s-a publicat jurnalul sub numele Cartea realizărilor fantastice. A fost o bună prietenă cu Jani Acterian, autoarea Jurnalului unei fete greu de mulțumit, jurnal apărut postum.     

  Liviu Petrescu, în „Dicționarul Scriitorilor Români”, scrie despre Alice Botez:  „[ea] prezintă în proza sa, asemenea lui Ianus, o față dublă arătând o vie receptivitate pentru experimentele și căutarile prozei moderne.” 

Pentru două lucrari scrise în 1979, “Emisfera de dor” și “Eclipsa”, Alice Botez a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Scriitoarea s-a stins din viață pe 27 octombrie 1985 și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București.

 

 

 

 

 

 

 

1997: Prim-ministrul Romaniei, Victor Ciorbea a solicitat, in cadrul reuniunii Partidului Popular European (PPE) si a Uniunii Europene Democrat Crestine (UECD), sprijin pentru inceperea simultana a negocierilor de aderare la UE.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1999: A murit compozitorul de muzică uşoară Dinu Giurgiu; (n. 1943).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004 : In Judetul Vrancea se produce un cutremur , de 6 grade pe scara Richter şi o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli.

Din fericire nu sunt semnalate victime sau pagube materiale majore.

 

 

 

 

 

2005: A decedat Ion Mociorniţă, simbol al luptei împotriva comunismului, în puşcăriile căruia şi-a petrecut ca deţinut politic şapte ani din viaţă.

De profesie avocat, a  fost fiul marelui industriaş interbelic, Dumitru Mociorniţă, un mare întreprinzător român din perioada interbelică, în domeniul încălțămintei și pielăriei.; (n.1917).

A fost și pasionat de fotbal, jucînd o perioadă la echipa Carmen București, pe care a și patronat-o.

A fost arestat de autoritățile comuniste și încarcerat la Jilava, iar averea, inclusiv ceea pe care o moștenise de la tatăl său, i-a fost  confiscată. Refuză să coopereze cu autoritățile la „demascarea burgheziei”.

In 1973 a emigrat în Canada și a locuit într-o suburbie din Montreal impreuna cu soția sa  Rosetta, pictorita de icoane, până la moartea lui in urma unui infarct cardiac.

 

 

 

 

 

 

 

Foto:  Ion Mociorniţă impreuna cu fiica sa, Marie-Rose

 

După revoluția din 1989, fiica sa Marie-Rose Mociorniță,a dus o luptă constantă pentru restituirea averilor confiscate abuziv de către comuniști.

 

 

 

 

 

 

2007: Un sobor de înalţi ierarhi în frunte cu P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba de sfinţire a studiourilor TV şi Radio Trinitas din Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cele două studiouri, alături de studioul Radio Trinitas din Iaşi (inaugurat în aprilie 1998) fac parte din noul Centru de Presă „Bazilica” al Patriarhiei Române (care mai include ziarul „Lumina” şi o agenţie de ştiri).

NOTĂ: Deschiderea oficială a Trinitas TV, primul post de televiziune al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou.

 

 

 

 

 

2015: A decedat actriţa de teatru şi film Mitzura Arghezi (numele real: Domnica Teodorescu), fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu).

A fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (2005-2010), deputat PRM (1996-2004); (n. 1924).

 

 

 2016: A încetat din viață compozitorul, profesorul, poetul, traducătorul şi muzicologul Nicolae Coman.

 

 

 

Imagini pentru muzicologul Nicolae Coman  photos"

 

 

 

 

 

Născut la Bucureşti în 23 februarie 1936, Nicolae Coman a studiat la Conservatorul din Bucureşti (între 1953-1959) cu Mihail Jora, Victor Iuşceanu, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea şi George Breazul.

A activat  ca cercetător ştiinţific la Institutul de folclor din Bucureşti (în perioada 1960-1963), apoi asistent, lector, conferenţiar şi profesor (din 1992) la catedra de compoziţie a Conservatorului bucureştean, Nicolae Coman a publicat studii şi articole în Revista „Muzica”, Revista de Folclor, România Literară şi altele, a scris versuri pentru lucrări vocale, corale şi vocal-simfonice, a tradus librete de operă, poeme şi poezii din lirica universală, a susţinut conferinţe, prelegeri, concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice, a realizat emisiuni radiofonice şi de televiziune, şi-a lansat un volum de poezii cu ocazia aniversării a 70 de ani, în cadrul festivităţii organizate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor.

 

 

 

 

 

 

 

Aniversări – Comemorări

 

27 octombrie 1997. S-a revenit la timpul legal român (GMT+2); prin Ordonanţa de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României orarul de vară, corelat cu orarul practicat în statele Uniunii Europene, se aplică din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, când ora 4:00 devine ora 3:00; în anul 2019 s-a trecut la ora de vară (GMT+3) la 31 martie.

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940 ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie. Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Din 1979 până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

 

 

 

 

 

 Image result for Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului photos

 

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului, este sărbătorit pe 27 octombrie.

S-a născut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria) și a trait in secolul al XIII-lea, in timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan.

Iubind viata de ascet, se va retrage intr-o pestera.

Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pesteră si nici cand a trecut la cele vesnice.

Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, până când o copilă care patimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a aratat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus:

“Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.Moastele  Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi.

Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaste s-a raspandit curand atat in localitatile din sudul Dunarii, cat si in cele din nordul ei. Numerosi credinciosi de pe ambele sale maluri se indreptau spre satul Basarabi pentru a se inchina cinstitelor moaste si a cere marelui sfant ajutor si mijlocire in fata Parintelui ceresc.

Se implineau astfel cuvintele Sfantului Apostol Pavel care scria corintenilor ca “Dumnezeu a ales pe cei nebagati in seama ai lumii acesteia ca sa biruiasca pe cei tari, a ales pe cei de jos ca sa rusineze pe cei trufasi” (I Corinteni 1, 27-28).

Dumnezeu l-a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit pastor si apoi pusnic, neluat in seama de nimeni, ca el sa fie cunoscut apoi de toti si sa-i ceara ajutor si ocrotire in nevoi. S-a invrednicit si el de aceeasi cinstire ca si pastorul Amos care a ajuns prooroc, ca si David care din pastor a ajuns rege in Israel, ca si pastorii din jurul Betleemului care au aflat de nasterea dumnezeiescului Prunc si au venit sa I se inchine.

Traditia spune ca unul din domnii Tarii Romanesti a ridicat in satul Basarab o biserica noua, in care au fost asezate moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, spre a fi cinstite de credinciosii care se indreptau mereu spre satul in care vazuse lumina zilei.

Moastele noului sfant al lui Hristos au ramas acolo aproape cinci secole. Intre anii 1768-1774 a avut loc un razboi nimicitor intre rusi si turci, purtat si pe pamantul romanesc, dar si in sudul Dunarii, pe teritoriul fostului stat bulgar, desfiintat de turci inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea.

Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu ostile sale in satul Basarab. Pentru ca cinstitele moaste sa nu fie profanate de ostasii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele sa fie duse in Rusia.

Ajungand cortegiul cu racla in Bucuresti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoroman, precum si mitropolitul Grigorie II al Tarii Romanesti, au rugat pe generalul rus sa lase cinstitele moaste ale Sfantului Dimitrie cel nou poporului roman si Mitropoliei tarii, ca o mangaiere pentru multele pagube materiale si suferinte indurate de romani in cursul acelui razboi, mai ales ca era “valah” de neam.

Ascultandu-le dorinta, moastele au fost asezate cu mare cinste in catedrala mitropolitana din Bucuresti in iulie 1774.

Mana dreapta a Sfantului a fost trimisa, totusi, la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi.

In felul acesta, Sfantul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucurestiului si al intregii Tari Romanesti.

Racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori.

Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare in fata cinstitelor moaste ale Sfantului Dimitrie. In vreme de seceta s-au facut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credinciosi din Capitala tarii noastre sunt prezenti la slujba pomenirii sale, care se face in ziua de 27 octombrie.

Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana.

Aceasta hotarare s-a transpus in fapta in cadrul unor impresionante manifestari bisericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

De atunci, evlavia credinciosilor romani fata de acest Sfant odraslit din neamul nostru a sporit si mai mult.

Chipul sau este zugravit in icoane, dar si in biserici, iar slujba si Acatistul lui au fost tiparite in mai multe randuri.

Minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

 

Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala  din anul 1989, spune ca:

“In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina.

Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? – pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata.

 

S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu – si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.

Parintele Dimitrie Irimia povesteste: “Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig.

 

De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie.Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa:

“Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara – imi curge sange din buricele degetelor.

I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedeasca, sa tina post, si atunci mi-a spus:

“Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile. Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit.”

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/27/o-istorie-a-zilei-de-27-octombrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro

  10. http://www.sfdimitrie.org/ro/biserica_noastra/sfantul_dimitrie_cel_nou

 

27/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: