CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O etapă a „unificării globale”- Destrămarea sistemului mondial comunist

 

 

 

Imagini pentru caderea comunismului photos

 

 

 

1989-1990: „Căderea comunismului”, ca etapă a „unificării globale”

 Din editorialul „Perestroika and Communism” (Perestroika şi comunismul), publicat pe siteul The Federalist (arhivă, anul XXXI, nr.2/1989), preluat de http://riddickro.blogspot.com, putem afla că:

   „[…] Astăzi, cea mai mare greșeală ar fi aceea de a-l considera pe Gorbaciov ca fiind groparul comunismului și al Revoluției din Octombrie, moartă la naştere.

Opusul este adevărat. Gorbaciov este salvatorul comunismului.

Lucrarea sa arată că comunismul a fost capabil de a-şi crea în interiorul său forțe care pot înțelege limitele sale istorice și care să înceapă un proces de a le depăşi. Și Revoluția din Octombrie trebuie acum să fie acceptată de cultura politică (nu de către sub-cultura politic partizană) ca una dintre pietrele de hotar cele mai importante în procesul emancipării umane.

Dincolo de toate diferențele de itinerarii istorice şi de ritmuri de evoluție diferite, toate statele industrializate din lume devin, practic, Republici în sensul kantian al cuvântului, cu alte cuvinte constituții civice în care societatea umană se bazează pe afirmarea valorilor de libertate, egalitate și dreptate.

Și dacă ele nu-şi neglijează responsabilitățile, procesul se va încheia în mod inevitabil prin a implica toate regiunile de pe Pământ.

 Aceasta este condiția necesară pentru promovarea procesului de unificare federală a omenirii. Mai mult decât atât, relația condițională dintre procesul de afirmare a valorilor libertăţii, egalităţii și dreptăţii și procesul de unificare mondială este reciprocă.

Inițiativa perestroika nu ar fi putut fi concepută sau să fi fost pornită dacă Uniunea Sovietică nu ar fi fost deja integrată în piața mondială și comparată cu modelele de viață occidentale, datorită creșterii interdependenței și circulației din ce în ce mai intense a oamenilor, imaginilor și știrilor.

Nici nu va avea succes decât dacă Occidentul industrializat – și în special Europa de Vest, unde condițiile sunt coapte pentru o uniune federală care poate servi drept exemplu pentru restul lumii – îl ajută pe Gorbaciov printr-o politică de colaborare și integrare, care este, de asemenea, instituționalizată în cadrul ONU și a proiectatei „Case Comune” [Europene]. 

  Lumea occidentală – și Europa de Vest, în special – trebuie să se confrunte cu o alegere distinctă: fie să continue, chiar dacă într-o formă mai relaxată, pe calea politicii tradiţionale de putere, deghizată ca ideologia conflictului între comunism și democrație, riscând ca rezultat întreruperea procesului de democratizare în Est, o înghețare a procesului de dezvoltare a Lumii a Treia, prins din nou în strânsoarea unui echilibru bipolar restabilit, și reapariția amenințării nucleare; fie să recunoască că acum problema fundamentală, de care depinde supraviețuirea umană, este aceea de realizare a unificării globale prin căile paralele, cea a consolidării ONU și a unificării regionale. În această perspectivă, contrastul între comunism și democrație apare ca fiind depășit istoric și devine iminent, strategic, cel dintre federalism și naționalism.

Acesta din urmă rămâne pretutindeni inamicul care trebuie să fie învins, pentru că este răspunsul reacționar la marile procesele de transformare care au loc în Uniunea Sovietică, în Europa și peste tot în lume.”

*   *   * 

Semnale:

1989

– Nicolae Ceaușescu declara într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că„această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor – a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă”

– Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în „Europa unită”, văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov:

9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului.Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.”

– Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României: 

„Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios”, „Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat”.

 

1990

– Proclamaţia de la Timişoara are un punct (11) privitor la descentralizare, cu aluzie la regionalizare:

„11. Timișoara este hotărâtă să ia în serios și să se folosească de principiul descentralizării economice și administrative. S-a și propus experimentarea în județul Timiș a unui model de economie de piață, pornind de la capacitățile sale puternice și de la competența specialiști­lor de care dispune.

Pentru atragerea mai ușoară și mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologie și materii prime speciale, și pentru crearea de societăți mixte, cerem și pe această cale înființarea la Timișoara a unei filiale a Băncii de Comerț Exterior.”

27/09/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bizarerii legate de mitingurile anticomuniste din 1989 în România şi Cehoslovacia

Imagini pentru miting 21 dec 1989 bucureşti photos

 

 

Câteva ciudăţenii privind mitingul din 21 decembrie 1989 organizat în faţa sediului CC al PCR  din Bucureşti.

În primul rând, faptul că s-a decis ca el să se ţină. Să aduni atâta lume la un loc, nu-i acelaşi lucru cu mitingurile regizate de prin întreprinderi, de „adeziune la politica partidului”.

Apoi, contramandarea lui (cel puţin o dată). Că s-a hotărât totuşi ţinerea mitingului, o pun pe seama „ei”.

Au fost şi alţii, dar cred că Elena Ceauşescu a înclinat decisiv balanţa. Demult nu mai era în lumea reală.

Convocarea la miting şi a nemembrilor de partid (lucru rar, de obicei ei participau doar la defilările de 23 august, la alte acţiuni erau convocaţi numai membrii PCR).

Transmisia în direct a mitingului, inclusiv a momentelor când Ceauşescu intră în derută.

Primele grupuri de manifestanţi (câteva sute, apoi câteva mii) din primele ore de după spargerea mitingului nu sunt dispersate de miliţie şi de USLA (când încă nu ar fi fost prea dificil). În schimb, apar cordoane în jurul zonei clădirii CC.

Se pot face filmări din hotelul Intercontinental, nimeni nu intră în camere peste cameramanii de ocazie (erau securişti şi în hotel, şi în Teatrul Naţional). Unii chiar filmau lejer, din balcoane.

Dan Iosif (sau Dumitru Dincă ?) găseşte o scară lungă, cu care se urcă pe reclama de la intrarea în parcarea subterană din faţa hotelului Intercontinental spre a vorbi mulţimii.

Pasivitatea uslaşilor care creaseră un semi-cordon lângă rondul de la Universitate (practic inutil, lumea trecea pe lângă el).

Nu reacţionau, nu au fost altercaţii cu manifestanţii, se ignorau reciproc (în primele ore, după aceea s-au retras).

 

 

 

Şi prin alte părţi (cum at fi R.S. Cehoslovacă) au fost momente mai ciudate:

 

„The Economist a raportat în noiembrie 1989, cu o notă de neîncredere, lipsa ciudată de spontaneitate din partea demonstranţilor oarecum letargici.

Bătrânul episcop de Praga a încercat să salveze situaţia făcând un apel pentru continuarea protestelor, iar următorul val de demonstraţii a arătat un pic mai bine, iar la rândul lor au dat poliţiei un pretext pentru o afişare a brutalităţii.

În acelaşi timp (probabil din anxietate că revoluţia ar putea muri, eventual, de frică) comuniştii au promis să trateze demonstranţii mai blajin de aici înainte.

Momentul cheie s-a întâmplat pe 27 noiembrie, când mulţimea mult mai îndrăzneaţă a ajuns la clădirea Comitetului Central scandând: „Jos cu partidul unic !”, astfel repetând noţiunea invocată câteva zile mai devreme de către prim-ministrul comunist, Adamec.

Ca răspuns la această cerere îndrăzneaţă, demonstranţii au văzut feţe zâmbitoare la ferestrele clădirii partidului şi gesturi de solidaritate fericite din partea aparatcikilor de partid”.

 

 

 

 

Sursa: http://riddickro.blogspot.com/cateva-ciudatenii 

27/09/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Documente CIA declasificate, arată că Adolf Hitler ar fi trăit în Argentina timp de un deceniu după ce s-a presupus că şi-ar fi pus capăt zilelor. VIDEO

 

Hitler a vécu en Argentine, selon un document déclassifié par D. Trump

 

 

 

  CONFORM UNUI DOCUMENT AL CIA DECLASIFICAT DE D. TRUMP, HITLER AR FI TRĂIT ÎN ARGENTINA, TIMP DE PESTE UN DECENIU DUPĂ CE SE PRESUPUSESE CĂ S-AR FI SINUCIS

 

 

Recent, preşedintele american Donald Trump a decis să nu publice toate documentele referitoare la asasinarea lui John F. Kennedy.

Totuşi, aproximativ 2.891 de cazuri considerate „sensibile” au fost făcute publice, printre acestea numărându-se şi cazul unui raport referitor la Adolf Hitler.

Potrivit istoriei oficiale, Hitler s-ar fi sinucis în buncărul său din Berlin, la data de 30 aprilie 1945. Trupul lui neînsufleţit a fost ulterior descoperit şi identificat de trupele sovietice, înainte ca acesta să fie dus pe furiş la Moscova, pentru expertize medico-legale amănunţite.

Să fi fost oare posibil ca ruşii să fi minţit în tot acest timp, rescriind altfel istoria? 

Nimeni nu credea această ipoteză fantezistă până când au fost declasificate documente FBI, conform cărora, se pare că dictatorul nazist  a scăpat din Germania şi a dus un trai liniştit într-o localitate rurală din Argentina.

„Cimelody-3″

Potrivit Daily Star, David Brixnor, un agent al CIA din Caracas, Venezuela, a raportat că Adolf Hitler era „încă în viață în 1955”, la un deceniu după moartea sa. Informația nu a putut fi niciodată confirmată de autoritățile americane.

David Brixnor, care acţiona sub codul „Cimelody-3” în America de Sud, a raportat că a primit această informație de la un agent nord-coreean. Adolf Hitler a fost văzut în Columbia.

„Führerul” şi-ar fi schimbat numele în Adolf Schrittelmayor.

 

 

 

Hitler

 

 

Agentul CIA raporta că a fost contactat direct de un fost soldat din  SS,  Phillip Citroen, care era considerat o sursă sigură și apropiată de dictatorul nazist. Există o imagine cu cei doi bărbați (foto sus).

„La momentul în care lucra pentru o companie feroviară britanică, Phillip Citroen a spus unui fost membru al consiliului că a întâlnit un individ care semăna foarte mult cu Adolf Hitler . Citroën a declarat că-l întâlnise la Residencias Colonial în Tunja, Columbia.

Potrivit sursei, acesta era un oraș aglomerat cu foști naziști care îl idolatrizau pe acest așa-numitul Adolf Hitler, adresându-i-se cu apelativul  Führer şi salutându-l în stil nazist“, se specifica  în raport.

Informațiile nu au fost niciodată confirmate de autoritățile americane.

Teza că Adolf Hitler a reușit să fugă din Berlin și a trăit câțiva ani în Argentina fusese anterior avansată de jurnalistul argentinian Abel Basti, în cartea sa „Pe urmele lui Hitler”.

Un raport CIA redactat la data de 21 septembrie 1945, relatează mărturia unui om care i-a ajutat pe şase înalţi responsabili argentinieni să-l preia pe Hitler de la bordul unui  submarin şi să-l transfere pe pământ argentinian, ascunzându-l undeva în zona munţilor Anzi.

Pe lângă documentele FBI, care detaliază depoziţia unui martor referitoare la ascunzătoarea lui Hitler din Argentina, au apărut noi informaţii care susţin că Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin.

În 1945, ataşatul militar al Marinei americane de la Buenos Aires, a informat Washingtonul că există o mare probabilitate ca Hitler şi Eva Braun să fi sosit recent în Argentina.
Acest mesaj coincide cu prezenţa submarinului U-530 pe coasta argentiniană.

Alte detalii au venit din regiunea Anzilor, de acolo de unde se construia o vilă în stil bavarez.

Dovezi ulterioare au fost date de arhitectul Alejandro Bustillo, cel care a scris despre proiectul său şi despre construcţia noii case a lui Hitler, lucrări finanţate de către „emigranţi germani extrem de bogaţi”.

 

 

 

 

 

 

 

Probabil cea mai puternică dovadă, care susţine că Hitler a supravieţuit după prăbuşirea Germaniei naziste, se află ascunsă în Rusia.

După ocuparea sovietică a Germaniei, rămăşiţele pământeşti ale lui Hitler ar fi fost repede trimise la Moscova, unde au fost ascunse pentru a nu mai fi văzute niciodată, de nimeni.

Asta până în 2009, când unui arheolog din Connecticut, Nicholas Bellatoni, i s-a permis să colecteze mostre ADN din fragmentele umane găsite atunci.

Ce a descoperit el atunci a stârnit reacţii în cercul restrâns al spionajului, dar şi în comunitatea erudiţilor în istorie.
Nu numai că ADN-ul nu se potriveşte cu orice alte date ale lui materialului genetic, care se presupune că ar fi apraţinut lui Hitler, dar nici măcar nu se potriveşte cu ADN-ul familiei Evei Braun.
Întrebarea firească s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă: Ce au găsit sovieticii în buncăr şi unde sunt rămăşiţele lui Hitler?

Noile informaţii aduse la lumină, fac foarte posibilă versiunea conform căreia Hitler ar fi scăpat din Germania. Ba mai mult, el ar fi beneficiat de ajutorul şi conlucrarea unor servicii de spionaj internaţionale.

Documentele FBI scot în evidenţă faptul că americanii ştiau de prezenţa lui Hitler în America de Sud şi au ajutat la muşamalizarea acestui caz.

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

 

https://vault.fbi.gov/adolf-hitler/adolf-hitler-part-01-of-04/view

http://www.7sur7.be/7s7/fr/1505/Monde/article/detail/3296779/2017/10/30/Hitler-est-toujours-en-vie-le-troublant-document-declassifie-de-la-CIA.dhtml

http://www.wikistrike.com/2017/10/hitler-a-vecu-en-argentine-selon-un-document-declassifie-par-d.trump.html

https://www.antena3.ro/externe/fbi-a-declasificat-documentele-care-confirma-fuga-lui-hitler-din-germania-foto-video-283685.html

01/11/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: