Acuzele Moscovei privind renunțarea la „limba moldovenească”condamnate de R.Moldova

---

„În Republica Moldova se vorbeşte limba română!” Reacția ministrului moldovean de externe la acuzele Moscovei privind renunțarea la „limba moldovenească”

În Republica Moldova se vorbeşte limba română şi absolut nicio ţară nu are dreptul moral, legal şi politic de a comenta acest lucru, a declarat vineri ministrul de externe moldovean Nicu Popescu, citat de https://bucpress.eu.

Declarația ministrului este o reacţie la criticile Moscovei privind votul în prima lectură al parlamentului de la Chişinău vizând înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toate legile din Republica Moldova.

„Noi suntem indignaţi de indignarea Federaţiei Ruse. Limba pe care o vorbim ne aparţine, decizia cum numim această limbă ne aparţine şi absolut nicio ţară din lume nu are dreptul moral, legal sau politic să comenteze aceste lucruri”, a declarat într-o conferinţă Nicu Popescu, vicepremier în guvernul de la Chişinău, referindu-se la comentariile făcute anterior de Ministerul rus de Externe.

„Republica Moldova are o comunitate de istorie, de limbă cu România. Inclusiv, în virtutea acestei comunităţi Republica Moldova face parte din familia europeană, vom adera la Uniunea Europeană, indiferent de comentarii sau lipsa acestora a unor state terţe”, a adăugat Nicu Popescu.

Reacția sa vine după ce purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat într-un comentariu anterior că ar fi vorba de „mâna americanilor”. „Sprijin real american pentru democraţie. Sub Maia Sandu, Republica Moldova îşi abandonează limba maternă”, a spus purtătoarea de cuvânt a MAE rus.

Parlamentul de la Chişinău a adoptat o decizie de racordare a legislaţiei sale la hotărârile Curţii Constituţionale. Astfel, limba română devine oficial limba de stat a Republicii Moldova, aşa cum era menţionat în textul Declaraţiei de Independenţă.

Publicitate

De ce guvernul de la Chișinău evită o soluție tranșantă pentru introducerea limbii române în Constituția Republicii Moldova ? De ce se ezită? De ce se tace? De ce nu se acționează?

Foto: Presedintele R.Moldova, Maia Sandu și primul ministru al guvernului, Natalia Gavriliță

De ce guvernul de la Chișinău nu vrea limba română în Constituția Republicii Moldova?

Continuăm campania LARICS de introducere a „limbii române” în Constituția Republicii Moldova.

Din materialele anterioare (aici și aici), a devenit limpede că limba română poate intra în Constituție fără vot al unei majorități constituționale, prin simpla repetare a procedurii de modificare a Articolului 78 din Constituție care viza schimbarea modului de alegere a președintelui RM, de la alegere de către Parlament la alegere în mod direct, se arată într-o analiză a LARICS semnată de Radu Cupcea și preluată de Romanian Global News.

Astfel, Președinții Dodon și Maia Sandu au fost aleși pe baza unui articol modificat de Curtea Constituționă, după care a intrat în Constituție fără vot constituțional în Parlament. Așa cum a demonstrat domnul judecător Pânzâru, în acest fel trebuie procedat și în cazul oficializării limbii române în R.Moldova. Decizia Curții există. De ce nu se redactează Constituția în consecință? De ce se ezită? De ce se tace? De ce nu se acționează?

Domnul Igor Grosu, speakerul Parlamentului, a început să răspundă în ultimele zile unui șir de întrebări primite de la Moldova 1, apoi de la TVR Moldova, ultima fiind o emisiunea la Radio Moldova.

În toate intervențile el a încercat să evite problema, să ocolească un răspuns tranșant, promițând „soluții” în perspectiva unor evenimente importante care stau să vină. Vom reveni pe larg asupra declarațiilor speakerului Parlamentului.

Deocamdată, ridicăm problema tăcerii vinovate a executivului de la Chișinău, în această primă parte a materialului dedicat guvernului.

De ce acesta consideră că Articolul 13 privind limba română trebuie tratat altfel decât Articolul 78? De ce nu acționează? De ce tace? De ce nu fac politicienii de la Chișinău, când sunt la putere, ceea ce declarau când erau în opoziție?
Campania noastră pentru limba română în Consituția RM continuă (LARICS).
Republica Moldova a obținut independența și suveranitatea în anul 1991. De atunci s-a tot balansat între aspirația utopică de a deveni „Mica Elveție” și realitatea crudă de a preveni o implozie socială. Sărăcia fizică și confuzia morală față de propria identitate au fost prezente de la început.

Astfel, foștii nomenclaturiști din URSS, făcând abstracție de Declarația de independență, votată în august 1991, unde limba oficială era numită „limba română”, au continuat gogorița sovietică și au inclus „limba moldovenească” drept limbă oficială în Constituția din 1994. Situația, de atunci, dar și după 1994, s-a manifestat printr-o luptă chioară între rusofonii care insistă să creadă că „limba moldovenească” nu ar fi limba română și moldovenii apropiați de România care consideră că așa-zisul experiment al limbii moldovenești este un spectacol de prost gust menținut în mod intenționat de cei care dețin puterea pentru a preveni etnicizarea majorității populației române.
Așa s-a ajuns ca impostura să făcă parte din atitudinea de zi cu zi a majorității oamenilor politici care au trecut prin Parlamentul și Guvernul republicii în ultimii treizeci de ani, iar „limba moldovenească”, contestată de nenumărate ori prin proteste de stradă și inexistentă din punct de vedere științific, să rămână până astăzi în Constituție.
Anul 2013 a fost diferit de toți ceilalți ani.

În urma unei sesizări depuse de câțiva deputați din Partidul Liberal de la Chișinău, Curtea Constituțională a decis că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, nu cea moldovenească. Motivarea Curții a fost că „Declarația de independență (din 1991), în care se vorbește de limba română, prevalează față de Constituție”.
Dar culmea imposturii rămâne, desigur, existența unei indiferențe față de problemă și utilizarea sa în scopuri politice.

Abia în anul 2017, un grup din 35 de deputați PLDM, PL și PDM, au sesizat, din nou, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, care a dat aviz pozitiv unui proiect de amendare a Legii Supreme în vederea schimbării denumirii limbii oficiale – din „moldovenească”, în română.
Nu s-a întâmplat asta nici atunci. Conform explicațiilor jurnalistului Vitalie Călugăreanu, „având în vedere că majoritatea parlamentară este una pestriță, încropită tenebros inclusiv din foști comuniști care, în cariera lor politică, au blamat brutal limba română.

Foto: Art.13 din Constituția R.Moldova

Socialiștii și președintele pro-rus Igor Dodon, care își construiesc strategiile electorale pe pilonii moldovenismului, deja au condamnat avizul Curții Constituționale” (Sursa aici). Toată speranța cădea pe actuala majoritatea pro-europeană realizată datorită prestigiului, dar și prestanței Maiei Sandu.
De atunci, aproape toți trăiam cu ideea că pentru a numi corect limba în Legea Supremă este nevoie ca 67 de deputați să susțină inițiativa în Parlament și să se organizeze un referendum. Am trait cu asta până a apărut explicația fostului judecător al Curții Constituționale din Republica Moldova, Tudor Panțîru.
În data de 12 decembrie anul curent, Judecătorul Tudor Panțîru, în continuarea articolului intitulat „Votați limba română în Parlamentul de la Chișinău”, scris de Profesorul Dan Dungaciu, a venit cu argumente juridice ce dovedesc faptul că Guvernul de la Chișinău poate introduce limba română în Constituția R. Moldova fără vot în Parlament! (vedeți aici). LARICS a publicat argumentele domnului Panțîru, iar în spațiul public din Republica Moldova, cu mici excepții, s-a așternut tăcerea.

Cum nu prea înțelegem această atitudine, am hotărât să redăm ce au mai spus membrii Guvernului din R. Moldova despre limba română în ultimii ani.

CITIȚI mai mult accesând : https://larics.ro/de-ce-guvernul-de-la-chisinau-nu-vrea-limba-romana-in-constitutie/

România cere Ucrainei să nu mai recunoască existența „limbii moldoveneşti”, o diversiune lansată de propaganda fostei URSS, continuată acum de Rusia, cu scopul de a nega românitatea basarabenilor

România a cerut Ucrainei să nu mai recunoască existența limbii ”moldovenești”.

Astăzi,Ucraina și Rusia sunt singurele state care susțin că există această limbă, inventată în regiunea din stânga Nistrului în 1924 în așa zisa ”Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească”, înființată de autoritățile sovietice în componeța RSS Ucrainiene.

Aici își are obârșia teoria unei limbi moldovenești diferită de română, teorie prin care URSS încerca să-și justifice pretențiile asupra Basarabiei.

Nu este prima dată când oficialii români fac o astfel de solicitare către Ucraina.

Marți, 29 noiembrie,ministrul afacerilor externe al României, Bogdan Aurescu a avut o întrevedere cu omologul său ucrainean Dmitri Kuleba.

În cadrul discuțiilor, oficialul român i-a cerut lui Kuleba ca Ucraina să recunoască inexistenţa „limbii moldoveneşti”, scrie digi24.ro., preluat de https://newsmaker.md/ro.

În cadrul întâlnirii, care a avut loc în marja Reuniunii miniştrilor afacerilor externe din ţările aliate NATO, cei doi miniştri au discutat despre situaţia infrastructurii critice din Ucraina, în special a celei energetice.

Aurescu a asigurat că România va continua pe linia numeroaselor măsuri adoptate în plan naţional pentru a veni în sprijinul Ucrainei şi al refugiaţilor ucraineni. De asemenea, şeful diplomaţiei române a reconfirmat angajamentul pentru implicarea României, alături de partenerii occidentali, în susţinerea efortului de reconstrucţie a Ucrainei.

Şeful diplomaţiei române a evocat şi lansarea Trilateralei România – Republica Moldova – Ucraina, la nivel de miniştri de externe, cu participarea miniştrilor energiei şi a reprezentanţilor companiilor energetice, în septembrie la Odessa. Cei doi oficiali au agreat organizarea unei noi astfel de întâlniri trilaterale în viitorul apropiat.

Presa din România menționează că Aurescu a reamintit solicitarea repetată a părţii române ca partea ucraineană să recunoască inexistenţa „limbii moldoveneşti”.

Amintim că și în iunie 2021, Bogdan Aurescu a cerut Ucrainei să recunoască oficial inexistența „limbii moldovenești”. Solicitarea a fost făcută în marja Forumului de Diplomație de la Antalya, în timpul unei discuții a miniștrilor de Externe ai României și Ucrainei, Bogdan Aurescu și Dmitri Kuleba.

Context. Pe 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională de la Chișinău a decis că textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, care prevede că limba de stat este cea română, prevalează asupra prevederilor Constituţiei, potrivit căreia limba de stat este cea ”moldovenească”.

Declaraţia de Independenţă, adoptată în 1991, prevede că limba de stat în Republica Moldova este limba română, iar Constituţia, votată de către Parlament în 1994, când majoritatea o reprezentau agrarienii şi socialiştii, stabileşte că limba de stat se numeşte moldovenească.

Marele lingvist român, originar din Basarabia, Eugen Coșeriu, implicat și el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înșiși susținătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei limbi ca limbă de sine stătătoare și în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur și simplu sinonime.

 Mai mult, savantul Eugen Coșeriu, unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX,  a insistat întotdeauna că:

„a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică.

Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”.