CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Domnul moldovean Dimitrie Cantemir spunea ca MOLDOVENII SUNT ROMÂNI

 Dimitrie Cantemir

 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723),  a fost domn al  Moldovei  (martie – aprilie  1693 și 1710 – 1711) și un mare carturar umanist al spațiului cultural românesc.

CINE A FOST DIMITRIE CANTEMIR ?

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o familie de răzeși  din satul Silișteni pe malul râului Elan în ținutul Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși.

După alte date s-ar fi născut la Iași. Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în secolul al XVI-lea cătunul Silișteni din Moldova și că familia era de „origine pur românească”

  A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantăș, care a fost a treia soție a lui Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții ale tatălui său:

1. Anastasia, nepoată de văr după tată a domnului Țării Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte „din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă”.

Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino. În românește, principele semna „Dimitrie”. În latină: Demetrius, formă preluată de majoritatea autorilor din Europa secolului al XVIII-lea.

La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zălog al credinței tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Tatăl său, Constantin vodă, dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea a ales ca educator al lui Dimitrie pe dascălul Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena. Ieremia Cacavelas a fost traducătorul din l. latină în l.greacă (în 1687) a lucrării Vitae Pontificum [Viețile Papilor], scrisă de episcopul Platina. Cacavelas a avut o mare influență asupra formației spirituale a lui Dimitrie Cantemir. 

 

La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.

În 1710 dupa ce a fost numit la tronul Moldovei,a încheiat un tratat si o alianta militara  cu Imperiul Rus condus de Petru cel Mare. Fortele armate ruso- moldovene au suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești, pe Prut (7/18 – 11/22 iulie 1711). Confruntarea a avut  urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească unde au fost instaurate de turci domniile fanariote. Aceasta batalie a fost ultima angajare antiotomană a Moldovei.

Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.

 Dimitrie Cantemir a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale. 

Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, în 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

În creația științifică a lui Dimitrie Cantemir ,”Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”,ocupă un loc deosebit. În această operă sunt abordate probleme vitale ale istoriei poporului român de la origine, până la întemeierea principatelor Moldovei și Munteniei. 

Lucrarea a fost concepută în două volume, Cantemir reușind să scrie doar primul volum la Moscova în limba latină, cu denumirea Historia Moldo-Vlahiea, pe care mai apoi l-a tradus în limba română și l-a extins cam de patru ori în comparație cu manuscrisul latin, terminandu-l la Sankt-Petersburg în 1723, ultimul an al vietii sale.

 

 

 

 

„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, scrisă între anii 1719 și 1722 în care autorul explică de ce moldovenii sunt români…

Hronicul este o lucrare de sinteza și înfățișează concepția savantului asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare extrem de bogată, de peste 150 de izvoare, originile poporului român și evoluția sa până la al doilea descalecat, momentul întemeierii celor două țări române, Muntenia și Moldova.

 



 

”Hronikon a toată Țara Românească (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru Romanii care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”

 „Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori imi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpanire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Româneasca, adică în latinește: Terra Romana.”

 

  MOLDOVEANUL Dimitrie Cantemir spunea ca e ROMÂN 

  

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

„Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca, ci româneasca, astfel ca, daca vrem sa-l intrebam pe un strain de stie limba noastra, nu-l intrebam: «Scis moldavice?», ci «Stii româneste?», adica (in latineste): «Scis Romanice»? Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obarsia lor romani, cum, ma rog, ar fi putut sa-si ia, prin minciuna, si numele, si limba romanilor?…”

„Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani […]”

 

 

 

 

 

 CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/08/14/cum-incearca-propaganda-imperiala-rusa-si-slugile-lor-comuniste-de-la-chisinau-sa-l-acapareze-pe-dimitrie-cantemir/

 

 

 

Surse: 

 

https://www.google.com/search?q=cantemir&oq=cantemir+&aqs=chrome..69i57j69i60l3.10993j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF-8

 

Timpul.md

05/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Când englezii ne lasă moşteniri

 

 

Image result for union jack photos

Moştenirea englezeasca

 

 

Data viitoare cand te speli pe maini si nu-ti place temperatura apei, gandeste-te la urmatoarele lucruri, petrecute in Anglia, prin anii 1500:

– majoritatea oamenilor se casatoreau in iunie deoarece isi faceau baia anuala in mai si inca mai miroseau cat de cat bine in iunie.
Totusi, miresele aveau cu ele un buchet de flori pentru a acoperi eventualul miros.

De aici vine obiceiul de a avea un buchet la nunta.

– baia consta intr-o singura cada mare plina cu apa fierbinte.
Barbatul casei avea privilegiul de a se spala in apa curata, apoi fiii si restul barbatilor din casa, urmati de femei si in final copiii – ultimii fiind bebelusii.
intre timp, apa devenea atat de murdara incat era posibil sa pierzi pe cineva in ea.
De unde si zicala: „Don’t throw the baby out with the bath water” („Nu arunca si copilul odata cu apa de baie”).

 

– casele aveau acoperisuri inalte si pufoase de stuf (paie groase), fara lemn dedesubt. Era singurul loc unde animalele se puteau incalzi, asa ca toti cainii, pisicile si alte fiinte mici (sobolani, ganganii) stateau acolo.
Cand ploua devenea murdar si alunecos si uneori animalele alunecau si cadeau de pe acoperis.
De unde zicala: „It’s raining cats and dogs” („Ploua cu caini si pisici”).

– nimic nu impiedica ceva sa cada in casa.
Asta era o mare problema in dormitor, unde gandaci si alte lucruri puteau murdari patul. Deci, un pat cu stalpi si un cearsaf pus deasupra oferea ceva protectie.

Asa au aparut paturile cu baldachin.

 

– cei bogati aveau podele de ardezie care deveneau alunecoase cand se udau pe timpul iernii, asa ca imprastiau paie („thresh” – resturi de la treierat) pe jos ca sa poata merge.

Cu timpul, pana in primavara, paiele se tot adunau pana cand alunecau afara cand se deschidea usa.
Astfel s-a proptit o bucata de lemn la intrare.
Asa a aparut pragul (in engleza se numeste „threshold”, care vine de la „thresh” si hold” – a tine, a opri).

– pe atunci uneori faceau rost de carne de porc, ceea ce ii facea sa se simta destul de speciali. Cand aveau musafiri, atarnau sunca de tavan ca sa se dea mari.
Era semn de bogatie ca un barbat „could bring home the bacon” („era in stare sa aduca sunca acasa”).
Taiau putina ca sa imparta oaspetilor si apoi stateau toti in jurul mesei si „chewed the fat” („mestecau grasimea”).

 

– painea era impartita conform statutului social.
Muncitorii luau partea arsa de pe fundul painii, familia lua mijlocul si musafirii partea de sus („upper crust”).

– cani de plumb erau folosite pentru a bea bere si whisky.
Combinatia asta de obicei dobora un om pentru cateva zile.
Cineva care trecea pe drum ii putea lua drept morti si ii pregatea de inmormantare.
Erau intinsi pe masa din bucatarie vreo doua zile, in timp ce familia adunata in jur manca, bea si astepta sa vada daca se trezesc.
Asa a aparut obiceiul de „priveghi”, care in engleza se traduce „wake” („to wake up” – „a se trezi”).

 

 

– Anglia este o tara veche si mica, asa ca oamenii incepusera sa ramana fara locuri de ingropat.

Asadar dezgropau cosciuge si duceau oasele la o „casa-de-oase” („bone-house”) si refoloseau mormintele.
Deschizand acele sicrie, au observat ca unul din 25 aveau urme de zgarieturi pe dinauntru si au realizat ca unii din acei oameni fusesera ingropati de vii.
Asa ca s-au gandit ca de atunci incolo sa prinda o sfoara de incheietura mainii mortului care sa treaca prin acoperisul sicriului si prin pamant pana la suprafata si sa lege de ea un clopotel.
Cineva a stat de atunci noaptea in cimitir (asa a fost inventata „graveyard shift” – „tura de noapte”) sa asculte clopoteii.
Astfel, oamenii vii erau „salvati de clopotel” („saved by the bell”), acesta mai fiind numit si „soneria mortului” („dead ringer”).

 

http://anatolbasarab.blogspot.ro/ obiceiuri-din-trecut- pana-in-prezent  prin http://www.vavivov.com

05/08/2016 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , | Un comentariu

Cărţi pierdute de-a lungul istoriei, care ar fi putut schimba lumea

carti pierdute hyperliteratura

 

Cinci cărţi pierdute care ar fi putut schimba lumea

Umanitatea a pierdut de-a lungul secolelor suficient de multe cunoştinţe și informații și i-a trebuit, în multe cazuri, la fel de mult timp să realizeze asta.

Geniile lumii, în aceste cazuri, fie au păstrat revelaţiile lor pentru ei înşişi şi apoi au murit, fie le-au pus pe hârtie, care a putrezit sau a ars sau a fost folosită în scopuri profane.

Evident, nu vom afla niciodată despre toate cărţile mari ce s-au pierdut în timp, dar avem indicii cu privire la unele dintre ele, şi ceea ce ne spun aceste indicii este uluitor şi întristător, în aceeași măsură.

#5. Evanghelia după Eva, scrisă de persoane necunoscute

Ce este?
Se pare că este vorba despre o carte cu conţinut sexual explicit, care făcea parte din Biblie. A fost interzisă de Biserica Catolică deoarece, se spune, conţinea pasaje ce inspirau o viaţă plină de depravare şi păcate.

De ce nu o vom citi niciodată?

Oficialii catolici au dat foc tuturor exemplarelor din această carte.

#4. Despre realizarea sferelor, de Arhimede

Ce este?
Se presupune că este un ghid despre multe dintre minunile Greciei Antice, cum ar fi planetariul, ceasurile astronomice şi alte dispozitive considerate acum moderne.

Acesta a fost scris de una dintre cele mai mari minţi din istorie: legendarul Arhimede, şi ar putea fi manualul cu instrucţiuni pentru mecanismul Antikythera, descoperit lângă Grecia, care datează din 100 î.Hr., dar care conţine trepte de viteză şi structuri care nu au fost regăsite în dispozitive timp de 1000 de ani.

De ce nu o vom citi niciodată?

Se pare că volumul original se afla în Biblioteca din Alexandria şi a ars odată cu incendierea acesteia, iar alte copii nu au fost descoperite.

#3. Secţiunea „Cărţi rare” din Casa Înţelepciunii

Ce este?
Cele mai rare cărţi din lume erau adăpostite în Marea Bibliotecă din Bagdad, Biblioteca Congresului din acea perioadă. A fost cea mai mare bibliotecă din lume şi conţinea unele dintre cele mai vechi cărţi scrise vreodată de pe trei continente.

Era, de asemenea, locul în care perşii îşi păstrau cele mai mari cuceriri din istoria lor, inclusiv descoperirile în știinţă, medicină, astronomie şi tehnologie, care i-au transformat în cea mai mare putere de pe planetă pentru mai multe secole.

Catalogul de carte, singur, ar fi considerat de nepreţuit. Biblioteca, se spune, ar fi putut conţine volume importante despre animale pe cale de dispariţie, despre planta vieţii (se pare că romanii avea cunoștință despre o plantă care era anticoncepționalul ideal, pe care au cultivat-o până la extincție) și chiar despre clonare.

De ce nu o vom citi niciodată?
Mongolii au aruncat fiecare carte din bibliotecă în Tigru, atunci când au capturat orașul.

Conform istoricilor, pe râu a curs apă neagră de la cerneală timp de şase luni.

 

#2. Continuarea Ciclului Epic, scris de diverși autori

Ce este?
Este vorba despre continuarea saga-urilor epice ale Troiei, care cuprind Iliada și Odiseea. Se pare că întreaga poveste a căderii Troiei şi călătoria spre casă a lui Ulise cuprindeau un total de opt cărţi, iar numai două dintre ele sunt astăzi accesibile.

Restul de şase cuprindeau detaliile lipsă din intriga poveştii, cum ar fi moartea lui Ahile, comportamentul haotic al lui Paris, calul troian, şi concluzia fascinantă a vastei saga.
Iliada şi Odiseea au avut un impact major în literatură, cinematografie şi muzică, iar Bătălia de la Troia este probabil una dintre cele mai faimoase povești non-religioase din istorie.

De ce nu o vom citi niciodată?

Tot ce avem despre această saga sunt bucăți de informaţii şi suntem norocoşi să le avem și pe acestea.

Singurul motiv pentru care ştim că există sunt alte cărţi din timpul lor care fac referire la ele (inclusiv unele rezumate extrem de schematic), dar asta este tot.

#1. Ab urbe condita libri, de Livius

Ce este?
Detalierea întregii istorii a Romei de la strămoşii săi troiani până la domnia lui Cezar Augustus, 800 de ani mai târziu – ceea ce înseamnă că include multe informaţii cu privire la subiecte despre care nu s-a scris.

Se pare că este vorba despre 142 de volume şi oricine a pus mâna pe vreunul dintre volume poate să confirme că e absolut uluitor.
După ce Occidentul a fost ruinat, volumele lui Livius au devenit cele mai căutate cărți din antichitate.

De ce nu o vom citi niciodată?
I-au trebuit 1000 de ani Europei să realizeze cât de importante sunt cărţile vechi după căderea Romei, așa că atunci când s-a încercat refacerea colecției, au fost descoperite doar 35 de cărţi din întreaga serie.

Nici acum nu se știe unde ar putea fi celelalte volume, poate în colecții particulare, poate pur și simplu au dispărut.

Surse : Cracked.com prin   hyperliteratura.ro/cinci-carti-pierdute/

28/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: