CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mircea Eliade despre moda existentă printre unii tineri intelectuali de a-şi renega românitatea

 

 

 

Mircea Eliade (n. Bucureşti, 28 februarie 1907 — Chicago, 22 aprilie 1986), filosof al religiilor, istoric al religiilor, eseist, prozator, profesor universitar.

 În luna octombrie 1925 a început studiul filosofiei la Universitatea Bucureşti, încheindu-şi studiile în 1928 cu o teză despre filosoful italian Tommaso Campanella.

A studiat limba sanscrită şi filosofia indiană la Universitatea Calcutta până în 1931, an în care a petrecut şase luni la Hardwar, la cîţiva kilometri de Rishikesh, pe celălalt mal al Gangelui, la Ashram.

Şi-a susţinut doctoratul în filozofie, la Bucureşti în 1933, cu teza intitulată Yoga, o lucrare asupra gândirii şi practicilor yoga.

Între anii  1933-1940 a ţinut cursuri de filozofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti. În timpul războiului a fost ataşat cultural al ambasadei României la Londra (1940–1941) şi al legaţiei române de la Lisabona (1941–1945). Din 1945 s-a stabilit la Paris, unde a predat istoria religiilor, până în 1948  la École Pratique des Hautes Études, apoi la Sorbona.

A fost invitat în S.U.A. unde după un an de cursuri ţinute ca Visiting Professor pentru „Haskell Lectures” (1956–1957), a acceptat postul de profesor titular şi de coordonator al Catedrei de istoria religiilor, care din 1985 se numeşte Catedra „Mircea Eliade” a Universităţii din Chicago.(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_Eliade)

 

Mircea Eliade despre MODA DE A REGRETA CA ESTI ROMÂN: ”Nu cred ca se afla tara europeana in care sa fie atâţia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor”.

 

A apărut acum, de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali şi scriitori: a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existenţa unui specific naţional şi chiar posibilitatea inteligenţei creatoare a elementului românesc. 

Să ne înţelegem bine: tinerii aceştia nu depăşesc naţionalul pentru a simţi şi gândi valorile universale; ei nu spun: “Nu mai sunt român, pentru că sunt înainte de toate om, şi cuget numai prin acest criteriu universal şi etern”.

Tinerii aceştia nu dispreţuiesc românismul pentru că sunt comunişti sau anarhişti, sau mai ştiu eu ce sectă social-universală. Nu. Ei, pur şi simplu, regretă că sunt români şi ar vrea să fie (o mărturisesc) orice altă naţie de pe lume, chinezi, unguri, nemţi, scandinavi, ruşi, spanioli; orice, numai români – nu. 

S-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi şi a rămâne român. Şi caută prin orice fel de argumentare (istorică, filozofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, de eroism, de probleme filozofice, de creaţie artistică şi aşa mai departe.

Unul dintre ei se îndoieşte demult de realitatea unui neam românesc războinic, încât îşi propune să citească istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii şi i-au învins! Altul crede că orice creier care contează în istoria şi cultura “românească” nu e de origine română. Cantemir, Kogălniceanu, Eminescu, Haşdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc. – toţi, dar absolut toţi sunt străini.

Sunt slavi, ovrei, armeni, nemţi, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deştepţi, sunt şmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.

Dacă le pronunţi vreun nume despre care se ştie sigur că e românesc, au alte argumente. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă e slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. 

Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: “Am sânge grecesc!” sau “Strămoşu-meu a fost rus”. Singura lor şansă de a fi oameni adevăraţi este de a-şi dovedi că originea lor nu este curat românească.

 Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atât  a frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări.

Toţi tinerii aceştia au de făcut obiecţii neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt deştepţi, şi asta îi împiedică să aibă drame interioare, să cunoască profunzimile sufletului omenesc; îi împiedică să aibă probleme.

Cine nu are probleme sufleteşti, cine nu capătă insomnii din cauza meditaţiilor şi agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei şi al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu urlă “Neant! Agonie! Zădărnicie!”, cine nu se dă cu capul de pereţi ca să afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” şi “viaţa interioară” – acela nu poate fi om, nu poate cunoaşte valorile vieţii şi ale culturii, nu poate crea nimic.

Românii sunt deştepţi – ce oroare! Unde poate duce deşteptăciunea? La ce-ţi foloseşte faptul că poţi cunoaşte, superficial, realitatea – când îţi lipseşte facultatea de a imagina probleme, îţi lipseşte boala prin care poţi întrezări moartea şi existenţa, îţi lipsesc înseşi elementele dramei lăuntrice?

Tinerii aceştia sunt supăraţi pe neamul românesc pentru că românii nu au drame, nu au conflicte şi nu se sinucid din desperare metafizică. Tinerii au descoperit o întreagă literatură europeană de metafizică şi etică a desperării. Şi, pentru că desperarea este un sentiment necunoscut românului (care a rămas, în pofida atâtor erezii şi culturalizări, drept-credincios Bisericii Răsăritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabilă a acestui neam. (…)

Alimentaţi de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice preţ o spiritualitate care să semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentală sau rusă – tinerii n-au înţeles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea păcate, având nenumărate lipsuri, dar strălucind totuşi cu o inteligenţă şi o simţire proprie.

 Tinerii au reacţionat împotriva curentului de acum 10-12 ani, pornit de la Gândirea şi Ideea Europeană (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; originale sunt tot în cursurile şi publicaţiile lui N. Iorga), care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic” în artă şi în gândire şi încercase cea dintâi filozofie ortodoxă prin crearea tipologiei româneşti.

Cauzele acestei reacţiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negaţie a istoriei, relativism în cultură, disoluţia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante şi prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. De altfel, nici n-am încercat aici să cercetăm întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai să denunţăm câteva din aberaţiile ultimei mode intelectuale.

Aceia care desperează de destinul de a se fi născut români judecă strâmb meritele şi defectele poporului. Ei vor problematici, îndoieli, eroism – iar poporului român îi e cu totul străină îndoiala şi despre eroi are o concepţie cu totul familiară.

Pentru un tânăr intelectual, credinţa şi îndoiala au valoare filozofică, deschid căile meditaţiei, pun probleme; pentru un ţăran român nu există îndoială, el crede firesc (aşa cum curg apele, cum cresc florile), fără “probleme” (ţăranul român este realist; vezi colecţiile de proverbe, ca să înţelegi cum a reacţionat el contra încercărilor de idealism, de criticism aduse de popoarele cu care a intrat în legătură). (…)

Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiţia noastră umană, acestea sunt posibilităţile noastre de a atinge universalitatea.

Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur şi simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace să ne fie ruşine că ne-am născut români numai pentru simplul motiv că nu găsim în valenţele româneşti ceea ce vrea Şestov sau Dostoievski.

 

Mircea Eliade – Oceanografie (1934) – Editura Humanitas, 1991, prin 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/06/10/mircea-eliade-teroarea-istoriei-si-destinul-romaniei/

 

 

 

Anunțuri

19/04/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Sluga rusească Igor Dodon vorbeşte din nou prostii. VIDEO

 

 

Alba – neagra în varianta Dodon

 

 

Sluga rusească Igor Dodon, s-a referit într-un recent interviu acordat ziarului  Libertatea la statul R. Moldova al cărui preşedinte este, ca la un monolit, în care cetățenii nu sunt nici pro-ruși, nici pro-americani sau pro-europeni. 

„Majoritatea cetățenilor Republicii Moldova, și eu personal, nu sunt pro-ruși sau pro-americani, sau pro-europeni. Noi dorim să ne păstrăm țara noastră”, a declarat Dodonul, neuitând să menţioneze cu ipocrizia care îl caracterizează : 

Nu sunt antiromân. Sunt, categoric, antiunionist.”

 

 

 

 

 

Odată intrat pe terenul geopoliticii, Dodon a uitat complet de unitatea moldovenilor și, dimpotrivă, a scos în evidență divizarea societății R. Moldova, contrazicând flagrant ceea ce tot el afirmase cu foarte puțin timp înainte:

Cu regret, pe parcursul ultimelor două decenii cel puțin, societatea moldovenească a fost împărțită. Jumătate voia să fie prietenă cu Rusia mai mult, jumătate dorea să fie mai aproape de Uniunea Europeană, dintre ei o parte cu România mai aproape.” 

Republica Moldova poate supraviețui ca stat doar dacă nu va fi parte a unui bloc împotriva altuia. Noi putem supraviețui ca stat atunci când societatea este divizată în două, având relații bune cu Uniunea Europeană, care, într-adevăr, investește mult în Republica Moldova, la fel ca și România, și noi trebuie să continuăm această cooperare, aceste programe. Dar, în același timp, avem nevoie, suntem sortiți să avem relații bune, strategice, cu Federația Rusă.”, a afirmat Dodon.

Şi tot în cadrul aceluiași interviu, Igor Dodon a afirmat cu obrăznicia care îi este caracteristică şi că: „prin Declarația adoptată de Parlamentul de la București pe 27 martie, România a comis un act de agresiune asupra R. Moldova.

 

 

 

 

Dodon nu a uitat să bată câmpii nici în ceea ce crede el a fi  „acțiunile organizațiilor care pledează pentru lichidarea statului al cărui preşedinte este el.

” Eu sunt pentru urmărirea penală a acțiunilor organizațiilor, nu cetățenilor, care duc la lichidarea statalității, care pledează pentru unirea cu România, cu Rusia sau Ucraina. Toți sunt, în aceeași măsură, anti-stataliști.

Colegii mei deja au pregătit unele proiecte de modificare a legislației care se bazează inclusiv pe practica României. În legislația dumneavoastră, lucrul acesta este indicat foarte clar. Noi trebuie să introducem aceleași prevederi.

La nivel de Constituție, avem aceleași prevederi. În Constituția României este indicat expres că organizațiile care pledează pentru lichidarea statului român sunt anticonstituționale.

În Constituția Republicii Moldova este indicat expres același lucru. Însă, la dumneavoastră, ceea ce este scris în Constituție și-a găsit reflectarea în legislația penală, la noi, cu regret, nu s-a mers mai departe. Vom avea aceeași abordare în Republica Moldova ca în România.

Ceea ce s-a întâmplat pe data de 27 (martie – n.r) în Parlamentul României eu consider că este un act foarte neprietenos față de Republica Moldova. Pe noi, acest lucru ne pune foarte mult în gardă. Și nu doar pe mine, pe 70-80% din cetățenii Republicii Moldova. Noi nu înțelegem acest lucru.

După care, trece la ameninţări voalate:

Atunci când Parlamentul unui stat vecin, pe care noi îl respectăm ca stat prieten, vine cu o declarație de agresiune împotriva statalității Republicii Moldova… Altfel nu pot să o numesc. Atunci când un Parlament spune clar că politica statului sau a acestor partide este să lichideze Republica Moldova, noi cum trebuie să reacționăm?

Eu am avut un mesaj foarte clar pentru cei din partea dreaptă a Prutului. Noi nu dorim să ajungem la situația în care moldovenii vor considera statul vecin ca stat dușman. Eu nu-mi doresc acest lucru”.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/04/ziua-de-5-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

05/04/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE CATEDRALĂ

Romania ortodoxa are nevoie de Catedrala

 

 

 

 

Biserica Sfântul Petru domină Vaticanul cu măreţia sa

Foto: Catedrala Sf.Petru – Vatican, Roma

 

 

 

 

Catedrala Sfântul Vasile, seara

Foto: Catedrala Sfântul Vasile, Moscova

 

 

 

http://antiromanism.info/index.php/a/romania-ortodoxa-are-nevoie-de-1

31/03/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | 8 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: