CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Planurile Ungariei de maghiarizare totală a românilor din Transilvania

 

Imagini pentru harta raspandirii românilor photos

 

Harta răspândirii poporului român 

 

 

Maghiarizarea este termenul care reunește toate politicile de asimilare etnică implementate de autoritățile din Ungaria în diverse momente ale istoriei. Aceste politici au fost folosite pentru a ajuta menținerea dominației limbii și culturii maghiare în regiunile conduse de Ungaria prin încurajarea şi adeseori prin forțarea persoanelor din alte grupuri etnice să adopte limba și cultura maghiară și să își dezvolte o identitate maghiară.

De-a lungul timpului, Ungaria a pus în practică o sumedenie de metode menite să deznaţionalizeze popoarele pe care le anexase. Printre cele mai opresive măsuri luate de conducătorii acestei ţări s-au evidenţiat : 

 

  • 1898 – Simon Telkes a publicat cartea „Cum se maghiarizează numele de familie„.

  • 1897 – Este promulgată Legea Banffy a satelor, conform căreia, toate denumirile oficiale de sate din Regatul Ungariei trebuie să fie în limba maghiară.

  • 1907 – Legea educaţiei Apponyi făcea limba maghiară subiect obligatoriu de studiu în şcoli. Se extindea şi asupra şcolilor confesionale şi comunale, care aveau dreptul de a oferi instruire şi într-o limbă minoritară.

  • Toţi copii, indiferent de limba lor nativă, trebuie să se poată exprima în maghiară în scris şi vorbit până la sfârşitul clasei a patra (~ la vârsta de 10-11 ani)„.

Sub guvernarea lui Tisza Kálmán, legile şcolare Trefort din 1879 şi 1883 au prevăzut limba de predare maghiară în şcolile primare. În temeiul legii, limba maghiară trebuia să se predea în şcolile primare cu un învăţător în 21/2 ore pe săptămînă, iar în şcolile cu 6 învăţători 14 ore săptămînal.

În decurs de patru ani, învăţătorii nemaghiari trebuiau să se pregătească pentru a putea preda în limba maghiară.

În 1891, legea Csaky a introdus limba maghiară şi în grădiniţe. Tendinţa de maghiarizare forţată a românilor reiese şi din proiectul de lege Bánffy Dezsö de a înfiinţa circa 1000 de şcoli de stat în termen de 5 ani.

Apogeul politicii de maghiarizare a fost marcat de „legile Appony”, adoptate în 1907, pentru sistemul de învăţămînt. Legea prevedea dreptul statului de a suprima orice şcoală românească pentru simplul motiv că acest lucru era reclamat de interese superioare de stat. Deci existenţa şcolilor româneşti depindea de arbitrariul măsurilor guvernamentale.

Prin votarea legii în parlamentul maghiar, în ciuda opoziţiei îndârjite a deputaţilor români, Al. Vaida Voievod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, şi a mitropoliţilor şi episcopilor români – I. Meţianu, V. Mihali, V. Hosu –, şcolile româneşti confesionale, unicul refugiu al vieţii şi a limbii române (în afară de biserică), ajung la discreţia administraţiei statului, deşi ele erau finanţate numai de populaţia românească şi nu de statul maghiar.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru transformarea completă a şcolii într-un instrument exclusiv şi intens de maghiarizare, contele Appony Albert elaborează, în anul 1908, faimoasa ordonanţă ce prevede că la elevii români din şcolile statului pînă şi religia trebuie să se predea în limba maghiară.

Aplicarea legilor lui Appony a dat o grea lovitură dezvoltării spirituale a românilor din Transilvania.

După cinci ani de la intrarea ei în vigoare (adică în 1912) fuseseră închise 320 de şcoli româneşti din cele 2.795 existente, iar în anul 1915 – 600 de şcoli româneşti au fost închise.

Planurile Ungariei de maghiarizare a cetăţenilor săi de alte etnii au fost cel mai bine ilustrate în lucrarea secretă intitulată „Românii din Ungaria. Pentru întrebuinţare confidenţială. Scris, cu concursul mai multor colaboratori, de Huszár Antal, translator în Ministerul de Interne, Budapesta, 1907. Tiparul tipografiei regale maghiare de stat”. (A Magyarországi Románok – Bizalmas Használatara – Munkatársak közreműködésével, írta Huszár Antal, M. Kir. Belügyminiszteri Fordító, Budapest, 1907. 963+XXIV p).

Această lucrare  confidenţială, pregătită în Secţia Politică a Ministerului de Interne al Ungariei, s-a tipărit în numai 25 de exemplare, la scurt timp după ce Partidul Naţional Român a decis reluarea activismului politic în Transilvania, moment care a coincis şi cu deschiderea Muzeului Etnografic al Asociaţiei Transilvane, care – împreună cu Marea expoziţie jubiliară de la Bucureşti din 1906, prilejuită de aniversarea a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani – s-au constituit într-o manifestare de mare succes a unităţii româneşti.

„Manualul de maghiarizare” a românilor, care „conţine planurile strategice pentru desfiinţarea neamului românesc”[1], a fost destinat exclusiv unor înalţi funcţionari ai Guvernului de la Budapesta.

Cea mai completă evaluare a acestui plan strategic, bazat pe forţa brutală a terorii şi pe toate mijloacele corupţiei, a fost realizată de profesorul Onisifor Ghibu[2]. 

Secţia Politică a Ministerului de Interne al Ungariei, constatând afirmarea tot mai puternică a conştiinţei naţionale a românilor şi împotrivirea tot mai deschisă a acestora faţă de politica naţională a statului ungar, preconiza:

– distrugerea unităţii demografice a românilor transilvăneni printr-o nouă arondare a judeţelor şi circumscripţiilor electorale;
– încadrarea Bisericii Române Unite în Biserica Romano-Catolică, pentru a i se impiedica orice manifestări cu caracter românesc;
– intervenţia guvernului ungar la Bucureşti pentru eliminarea numelui de „Ungrovlahia” din titulatura mitropolitului primat al României, deoarece Biserica Ortodoxă Română este exponentul principal al aspiraţiilor românilor transilvă¬neni, iar preoţii, profesorii şi învăţătorii confesionali sunt cei mai periculoşi agenţi ai românismului;
– desfiinţarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania şi abrogarea Statului Organic, pentru ca „să dispară această cangrenă politică, una care roade trupul naţiunii şi al ţării”[3];
– sistarea plăţii de către statul ungar a întregirii de salariu pentru preoţii români „nepatrioţi”;
– pregătirea preoţilor români exclusiv în seminarii şi facultăţi teologice ungureşti, concomitent cu desfiinţarea seminariilor existente la Arad, Caransebeş şi Sibiu;
– în toate şcolile pedagogice româneşti se va utiliza numai limba maghiară, iar „Reuniunile învăţătorilor otodocşi” să fie desfiinţate;
– controlul de către stat a activităţilor fundaţiilor Bisericii şi cenzurarea listei bursierilor;
– şcolile secundare româneşti, „aceste cuiburi calde ale politicii ultranaţionale române, care pun în primejdie integritatea naţională ungară, să poată fi controlate de stat”;
– adunările „Astrei Române” să se desfăşoare numai la Sibiu, în prezenţa unui comisar guvernamental;
– pretinsele societăţi culturale româneşti, în realitate focare de agitaţie antimaghiară, să fie puse sub strict control de stat;
– îngreunarea apariţiei ziarelor politice româneşti, eliminarea gratuităţilor de transport pe căile ferate pentru ziariştii români şi condamnarea acestora pentru delictele de presă la temniţă ordinară, în locul celei de stat;
– împiedicarea dezvoltării institutelor de credit româneşti şi reducerea influenţei acestora asupra societăţii;
– interzicerea Partidului Naţional Român, „factorul cel mai primejdios pentru ideea de stat ungar”;
– dezinformarea opiniei publice europene în legatură cu situaţia românilor transilvăneni prin publicarea, în sinteză, a datelor statistice cuprinse în lucrarea confidenţială, astfel prelucrate, încât „să se afle de câtă libertate se bucurau românii din regatul maghiar”.

În sensul ultimei recomandări, din cele peste 900 de pagini ale „manualului de maghiarizare” s-au publicat 492, sub pseudonimul „Veritas”, într-un tiraj considerabil, fiind scoasă şi o a două ediţie, cu 90 de pagini mai puţin.

Duşmani înverşunaţi ai românilor – precum Tisza István (1861-1918), fost prim ministru şi lider al Partidului Naţional al Muncii, contele Apponyi Albert (1846-1933), fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii, ministrul de interne Andrássy Gyula, contele Bethlen István – au inspirat ori susţinut măsurile politice, eonomice şi culturale de o severitate excepţională împotriva românilor din Transilvania.
Ca prim minstru, Tisza István i-a cerut contelui Bethlen István să-i prezinte planul de acţiune a statului ungar în chestiuea românilor transilvăneni, având în vedere că „guvernele de după 1867 au neglijat o politică energică şi sitematică”.

Planul contelui Bethlen István prevedea:

– noi colonizări de unguri în Transilvania;
– stimularea natalităţii ungurilor;
– sporirea agresivităţii măsurilor de asimilare a românilor;
– stimularea emigrării românilor;
– strămutarea, în Transilvania, a ungurilor invalizi de război, a emigranţilor din America şi România, a ceangăilor din Bucovina şi Moldova, împropietărirea acestora şi acordarea unui credit financiar, printr-o bancă economică şi culturală pentru Transilvania, care să paralizeze Banca „Albina” din Sibiu şi alte 117 bănci româneşti;
– intensificarea exploatării resurselor naturale, a investiţiilor în infrastructura edilitară a oraşelor, cea feroviară şi de navigaţie pe râul Mureş, astfel încât să nu fie posibilă afirmarea capitalului economic, industrial ori agrar, cu caracter naţional românesc;
– promovarea românilor în funcţii publice numai în zone compact maghiare, din dreapta Dunării;
– unificarea dreptului transilvan cu cel al Ungariei;
– înăsprirea pedepselor pentru delicte de opinie sau presă împotriva statului;
– azilele de copii şi orfanii de război să fie exclusiv sub tutelă ungurească;
– preluarea de către stat a tuturor şcolilor şi grădiniţelor şi obligativitatea frecvenţei şi educaţiei în limba maghiară;
– înfiintarea Episcopiei Ortodoxe Maghiare;
– introducerea calendarului gregorian în ambele biserici româneşti;
– înfiinţarea „Ministerului Reconstrucţiei Transilvaniei”.
Numai Primul Război Mondial şi consecintele sale au împiedicat ca planul maghiarizării totale a Transilvaniei să fie aplicat.

 

Odată cu intrarea României în primul război mondial de partea Antantei (1916), guvernul maghiar a luat măsuri de deznaţionalizare totală şi imediată a românilor, prin înfiinţarea aşa-zisei „zone culturale” de la graniţa Transilvaniei cu România.

Sprijinul şi entuziasmul cu care a fost primită armata română la pătrunderea în Transilvania (sfîrşitul lunii august – începutul lunii septembrie 1916) au determinat autorităţile maghiare să ia hotărîri dintre cele mai grave pentru viitorul naţional al populaţiei româneşti. În primul rînd, s-a luat măsura ca statul să preia în regiunile de graniţă şcolile româneşti confesionale cu învăţătorii aprobaţi de stat. În al doilea rînd, trecîndu-se peste autonomia bisericilor româneşti, a fost introdus împuternicitul ministerului cu puteri nelimitate.

Teritoriul „zonei culturale”, instituit la 30 decembrie 1917, cuprindea comitatele Bistriţa-Năsăud, Trei Scaune, Braşov, Făgăraş, Tîrnava Mare şi Sibiu, precum şi cercurile şcolare Haţeg, Hunedoara şi Orăştie. În acest spaţiu geografic au fost desfiinţate 311 şcoli confesionale româneşti, cu 477 învăţători. În locul şcolilor închise, guvernul a hotărît să înfiinţeze, în comunele româneşti din această arie geografică, 1.600 de şcoli şi 800 de grădiniţe de stat maghiare.

E interesant de cunoscut ce intenţii încălzeau inimile politicienilor maghiari cu numai câteva luni înainte de  firescul deznodământ al Primului Război Mondial, pe care nu se arătau capabili să-l întrezărească nici măcar în ceasul al doisprezecelea.

Ziarul maghiar “Ujság” scria:

“Trebuie să luăm de la români şi Delta Dunării, căci, lipsită de mare, îngrădită între ruşi, bulgari şi maghiari, România va fi silită să apeleze la mila noastră. Nu numai politiceşte, şi ci şi economiceşte.

Iar, după ce se va încheia pacea, Franţa şi Anglia îi vor da naibii pe valahi. Nu e destul să încheiem pacea cu duşmanul nostru, ci trebuie să ne şi răfuim” (dr. Antal Kalmár, la 13 martie 1918).

“Vrem graniţă comună cu Bulgaria. Domnii care pregătesc pacea, să aibă grijă. Nu avem de-a face cu un duşman învins, ci cu un pungaş prins în flagrant delict. Cerem judecarea lui. Nu poate fi vorba de tratative de pace, ci doar de aplicarea unei sentinţe judecătoreşti, unui răufăcător” (Nandor Urmánczy, la 32 martie 1918).

“Nu ne gândim să oprim pe cel mai murdar dintre duşmanii noştri din Carpaţi, ci voim să ştergem pentru totdeauna România de pe harta lumii.” (Eugen Cholnoky, la 5 septembrie 1916).

Remarcabil reuşeşte să fi în acest context prelatul Iosef Meisel din Cluj, cu textul publicat la 29 ianuarie 1918, în acelaşi ziar:

“Valahul, orice haină ar îmbrăca, tot valah rămâne. (Vorba lui Ghica: si jeune et déja valach?  n. n. …) La primul prilej, devine trădător de patrie şi când se simte la larg, aruncă masca ipocriziei şi calcă în picioare tot ce i-a dat ţara aceasta maghiară.

În curs de 50 de ani, valahii au deznaţionalizat 70.000 de unguri. Fără zgomot, fără reclamă. Însă cu atât mai mare reuşită.

Pentru a pune stavilă acestor stări de lucruri, eu propun următoarele legi:

  1. Cu ziua de azi, să se suprime orice şcoală valahă; şcoli primare, licee, şcoli de aplicaţie etc.

  2. Cel care vrea să se instruiască, să poftească să înveţe ungureşte. Numai astfel să poată avea drepturi cetăţeneşti.

  3. Să se închidă toate facultăţile de teologie valahe. Valahii greco-catolici să înveţe la teologiile romano-catolice ungureşti, iar greco-ortodocşi să accepte unirea cu Roma. Să nu poată fi nimeni preot, decât în regiunile locuite de unguri. La fel, profesorii şi institutorii.

  4. Pentru regiunile locuite de valahi, să se înfiinţeze grădini de copii, cu învăţătoare maghiare, care să nu vorbească decât ungureşte.

  5. Cui nu-i place să se supună acestor măsuri, să fie obligat să plece în curs de trei ani, în Valahia.

  6. Măsurile acestea să fie aplicat consecvent, până se va face ordine în ţară, n-avem nevoie de comisari ministeriali: supravegherea valahilor e treaba jandarmilor.

      Aşa să procedăm, dacă vrem rezultate.” [77]

Repetăm: acest Iosef Meisel, care făcea asemenea planuri pentru viitorul Ardealului, era prelat, slujitor al Evangheliei, al iubirii între oameni…

Mai precizăm că din rândurile unor gânditori politici de felul celor de mai sus aveau să se recruteze, imediat după Tratatul de la Trianon, propagandişrii revizionismului maghiar interbelic, cei ce aveau să se jeluiască în presa internaţională pentru soarta maghiarilor rămaşi în Ardeal.

Într-adevăr: ce s-a întâmplat cu minoritatea etnică maghiară după 1919, ajunsă aşadar ea sub administraţia românească?

Foarte pe scurt, se poate spune că românii şi-au respectat întru totul jurământul făcut la Marea adunare populară naţională, de pe Câmpul Libertăţii de la Blaj, 1848:

“Jurăm că nu vom asupri pe nimeni, dar nici noi nu ne vom lăsa asupriţi!”

Acestui jurământ i se dăduse o recunoaştere oficială prin Rezoluţia adunării de la Alba Iulia, care, între cele cinci “principii fundamentale la alcătuirea noului stat român”, punea pe primul loc „Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.

Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba proprie, prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce‑l alcătuiesc.”

Un text sublim, de o generozitate maximă, a cărui punere în fapt nu se putea produce însă numai pe teritoriul României!

Acest text se adresa întregii comunități internaționale ca model de urmat în toate țările Europei măcar! În subsidiar, ca subînțeles, acest mesaj de corectitudine deplină  se adresa în primul rând vecinilor din Vest, ungurilor! Era un mesaj care să le dea liniște sufletească românilor de pe malurile Tisei, care rămâneau mai departe să trăiască în Ungaria, ca minoritari!

Era un mesaj care exprima convingerea că s-a pus capăt politicii criminale de maghiarizare cu forța, practicată de Budapesta cu sprijinul Vienei după 1867!

Ce a urmat se cunoaște! Din cei aproape o jumătate de milion de români din Ungaria, azi mai au curajul să-și zică români numai câteva mii!  

 

După înfrângerea Puterilor Centrale şi justa reaşezare a graniţelor Ungariei în urma Tratatului de la Trianon în 1920, oficialităţile şi publicaţiile maghiare au manifestat o ostilitate crescută faţă de popoarele vecine.

“Cu cehii, valahii şi sârbii, nu putem avea nicio relaţie de prietenie!…Sunt duşmanii noştri!

 Să se ştie că nu poate fi apropiere româno-maghiară, până când în gara Kolozsvár-ului maghiar figurează scârbosul nume Cluj. Nu poate fi vorba de prietenie, până când nu se va ridica lângă Braşov statuia marelui Arpad!”(“Pesti Hirlap”, din 28 octombrie 1932)

Prin contrast, românii au reuşit să acorde un tratament civilizat minorităţilor, aşa cum o dovedeşte şi mărturia părţii celei mai interesate: Parlamentul ungar, de la Budapesta.

Aici, în iunie 1933, Fischer Kerestes, ministrul de interne, a rostit un expozeu asupra situaţiei interne din Ungaria. Printre cei care au avut de obiectat la situaţia internă din Ungaria, două intervenţii ni se par cu totul memorabile: a deputatului Tibor Eckhardt, şeful Partidului Proprietarilor din Ungaria, care a cerut “Daţi-ne drepturile pe care ungurii le au în Cehoslovacia!” şi a deputatului Francisc Ullein: “Daţi-ne drepturile pe care românii la acordă ungurilor din Ardeal”!…

Numai că luciditatea şi sinceritatea celor doi deputaţi nu-și găsea pereche în presa şi publicistica, fireşte, “liberă”, a perioadei interbelice. În ciuda afirmaţiilor oficiale privind dorinţa Budapestei “de a trăi în bune relaţii cu toţi vecinii”, presa maghiară producea la nesfârşit texte pe leit-motivul – şi cităm:

 

      “Cu cehii, valahii şi sârbii, nu putem avea nicio relaţie de prietenie!…Sunt duşmanii noştri!

      Să se ştie că nu poate fi apropiere româno-maghiară, până când în gara Kolozsvár-ului maghiar figurează scârbosul nume Cluj. Nu poate fi vorba de prietenie, până când nu se va ridica lângă Braşov statuia marelui Arpad!”(“Pesti Hirlap”, din 28 octombrie 1932)

 

În aceşti ani paralel cu propaganda revizionistă făcută în străinătate, în Ungaria “înfloreşte” o subliteratură a urii, a răfuielii sângeroase.

Iată o mostră, semnată de dr. Iosif Farago, profesor de liceu:

      “De la Nagybecikerek până la Szabadka, toate hambarele sunt goale, corbi plutesc deasupra plaiurilor, pretutindeni numai înmormîntare. Fântânile au secat. Auzim numai blăsteme şi bocete: Urăşte pe sârbi! Şi aruncă în faţa lumei strigătul: Dreptate Ungariei!

      În Hunedoara e furtună, în Ocna Sibiului e prăpăd, în Sângeorz numai amărăciune. Pe străzi, mişună călăii. Ni-e amară pâine. Şcolile sunt închise. Urăşte pe români! Şi aruncă în faţa lumei strigătul: Dreptate Ungariei!

       Se aud ţipete la Nagyszombat. La Kesmark şi Ujvar se rostesc chemări la luptă. La Eperjes casele sunt incendiate, populaţia rabdă foame şi mizerie. Averea străbună este a bandiţilor. Fiul meu îţi las ţie moştenire: răzbunarea!

Căci momentul răzbunării nu poate fi departe: Urăşte pe cehi! Şi aruncă în faţa lumei strigătul: Dreptate Ungariei!

      Dar răbdare: se apropie maghiarul cu târnăcopul şi va fi vaiet şi scrâşnirea dinţilor pentru tâlhari!… [78]

Autorul acestui text, repetăm: profesor de liceu şi, probabil eminent… pedagog, nu e nici pe departe un caz unic. Îi ţin companie o mulţime de condeieri ai îndemnului la crimă şi genocid:

“Să se ştie că pe plaiurile noastre n-are nimeni ce căuta! De o mie de ani, maghiarul e aici stăpân! Să piară deci sârbul, cehul şi valahul!

Al nostru e pământul acesta, numai al nostru. Tâlharii să nu se mai tulbure visurile Carpaţilor!” (Eddödy Elek)

Inutil să precizăm că nu vom găsi în publicistica românească replici cu „aceeași monedă” la asemenea mizerii.

Fireşte, această publicistică penibilă nu accepta decât propriul revizionism, vizând revenirea integrală la situaţia dinainte de Trianon, când mai puţin de 8 milioane de maghiari oprimau peste 12 milioane de români, slavi şi germani, la adăpostul autorităţii militare austriece.

“Bineînţeles, noi pretindem vechile hotare milenare. Naţiunea maghiară nu-şi poate găsi fericirea decât redobândindu-şi vechiul teritoriu. Noi pretindem revizuirea sută la sută!”

Dar oare decât acest Nandor Urmánczy, publicist la “Pesti Hirlap”, nu era mai nimerit să vorbească în numele “naţiunii maghiare” primul ministru al statului ungar? Probabil că da. Căci iată şi o părere, deci mai autorizată, cea a primului ministru Ştefan Bethlen, asupra chestiunii în discuţie:

“Românii din Ungaria sunt mai numeroşi decât maghiarii şi alte naţionalităţi, în următoarele regiuni: în întreaga Transilvanie istorică (s. n.); în trei circumscripţii din Maramureş; în toate circumscripţiile Sălajului; în marea majoritate a celor din Satu-Mare, Bihor, Arad; în întregul district Caraş-Severin; în numeroase circumscripţii ale comitatelor Timiş şi Torontal, Astfel, masele româneşte reprezintă în Transilvania faţă de celelalte naţionalităţi, un ocean, o mare, un puhoi” (s. n.)

Asta în 1912!…

Un an mai târziu, acelaşi fost prim-ministru ungar, ocupându-se de populaţia rurală din Transilvania şi Banat, precizează: “În cele 11 comitate occidentale ale Transilvaniei populaţia rurală este astfel repartizată pe ramuri: românii 75,1 la sută; maghiarii 15,0 la sută; germanii 9,9 la sută. Românii sunt pretutindeni, în majoritate absolută afară de comitatele Braşov şi Târnava Mare, unde domină germanii (saşii)”.

Acelaşi Ştefan Bethlen, spunându-şi părerea (în volumul I de Discursuri, p. 58) despre linia despărţitoare între unguri şi români, afirmă că, în ţinutul Bihorului, aceasta “merge pe Criş până la comuna Berek-Böszörneny”.

Căutând astăzi pe hartă această linie, constatăm că ea e mult mai la vest decât graniţa fixată în 1920… [79]

În fine, trecând peste alte mărturii şi hărţi demografice, întocmite fie de unguri, precum Geresy Kalman, Varga Gyula (academician), fie de străini neutri, printre care îl aflăm şi pe romanistul Gustav Gröber, mărturii luate sau nu în consideraţie de comisia internaţională care a fixat la Trianon graniţele dintre Ungaria şi România, mărturii toate în consens asupra caracterului românesc al teritoriului stabilit la Trianon pentru România, să mai pomenim, din arhivele Conferinţei, memoriul pe care îl depune la 14 ianuarie contele maghiar Aponny, spre cunoştinţa acestei conferinţe:

“În Transilvania, rasa română se găseşte în adevăr în majoritate absolută. În partea de vest şi sud-vest a platoului mărginind Câmpia Ungară, elementul român predomină” (vezi nota VIII, p. 140). [80]

Şi atunci, dacă acestea sunt declaraţiile celor mai responsabili factori politici, ale celor mai îndreptăţiţi să-şi spună părerea, chiar şi în numele naţiunii maghiare, cum a putut să prolifereze, în perioada interbelică, o literatură atât de josnică, de degradată?!… Ce climat moral şi intelectual a făcut posibilă o publicistică ce pare azi halucinantă oricărui om normal?!…

Printre momentele de culminaţie ale acestei publicistici se numără şi cartea lui Dücsö Csaba, intitulată „Nici o îndurare”, publicată în 1939, din care cităm leit-motivul:

“Voi ucide pe orice valah care se va găsi în calea mea. Voi ucide pe oricare dintre ei! Nu va exista milă! Noaptea voi incendia satele valahe… Voi otrăvi fântânile şi atunci nu va mai fi în Transilvania decât o singură naţionalitate, aceea maghiară…

Represiunea împotriva românilor petrecută  în Ardeal în cei patru ani (1940-1944) de stăpânire horthistă, depăşeşte în barbarie orice imaginaţie.

Civili particulari şi autorităţi dimpreună, din proprie iniţiativă ori conformându-se unor dispoziţii de stat, s-au dedat la acte sălbatice, de neimaginat în Europa secolului nostru .

Între confiscarea averii şi ucideri în masă a populaţiei, întregul evantai de abuzuri şi crime a fost epuizat de ocupaţia ungară, horthystă: arestări, bătăi, schingiuiri, siluiri, deportări în lagăre de muncă, expulzări, demolarea bisericilor, închiderea şcolilor, interzicerea ziarelor şi revistelor, a asociaţiilor culturale ori politice, dislocări de populaţie ş.a.m.d.

Datele statistice ale vremii, arată cu precizie ce isprăvi au săvârşit în primele  luni ale ocupaţiei ungare, cavalerii maghiari ai răfuielii, dornici de a vărsa sânge omenesc doar din plăcerea ce le-o poate stârni unora spectacolul suferinţei şi al degradării fizice, care au ucis şi schingiuit de-a valma, bătrâni şi copii abia născuţi, bărbaţi şi femei, deopotrivă, pentru singurul motiv că aceştia erau români: 919 omoruri (în comuna Ip au fost ucise 157 de persoane, în comuna Trăznea 68), 1.126 persoane schingiuite, 4.126 bătute, 15.893 arestate, s-au săvârşit 124 cazuri de profanări (biserici, sinagogi, morminte), 78 devastări colective şi 446 devastări individuale.

Aceasta deci numai în primele două luni după anexarea nordului Transilvaniei !

Unul dintre conducătorii acestor represalii criminale, baronul Aczél Ede, se adresa astfel oamenilor din subordinea sa, într-o cuvântare ţinută la Şimleu Silvaniei:

“Pe aceşti valahi opincari trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe duşmanii noştri. Preoţii predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeală fiindcă Dumnezeu nu ajută decât forţa brută şi această forţă brută noi cu toţii trebuie s-o întrebuinţăm pentru a ucide şi extermina pe aceşti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune: nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia pentru că acestea sunt păcate. Aceasta este oare păcat? Nu este păcat! Păcat va fi cu adevărat numai dacă nu vom extermina această bandă de valahi opincari. Vom organiza şi o noapte a Sfântului Bartolomeu şi vom ucide şi copiii în pântecele mamelor lor”…

La manifestarea de comemorare a eroilor Revolutiei de la 1848, organizată de Partidul Civic Maghiar şi de Consiliul National Secuiesc, la Târgu Mureş a fost citită scrisoarea premierului Ungariei, Victor Orban care spunea:

“Să fie Ardealul şi naţiunea ungară aşa cum au fost înaintea Tratatului de la Trianon.”

La recensamântul care a avut loc in 2011, UDMR le-a recomandat secuilor si ceangăilor să se declare maghiari. Preşedintele filialei Covasna, Tamas Sandor, a afirmat:

“vom informa comunitatea maghiară cu privire la recensamânt si vom recomanda membrilor acesteia să-şi declare identitatea natională şi nu pe cea regională”.

Trianonul a fost şi continuă să fie conceput, în mentalul colectiv maghiar, drept o mare catastrofă, o adevărată tragedie şi a devenit o psihoză naţională, un adevărat sindrom specific acestui popor – Sindromul Trianon.

Revizionismul ungar, apărut imediat după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, aşa-numita „naţiune ungară” nu s-a împăcat niciodată cu pierderea provinciilor care aparţineau Ungariei multinaţionale.

De aceea, mişcarea revizionistă şi neorevizionistă ungară, indiferent de regimul de la Bucureşti, are un singur ţel: destrămarea României şi unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Revizioniştii unguri, de ieri şi de astăzi, nu s-au împăcat cu   gândul că „Ungaria Mare” a celor 30 milioane de locuitori este un vis spulberat.

Nu au înţeles că  monarhia austro-ungară era un conglomerat de naţionalităţi asuprite care depăşeau cu mult populaţia maghiară. Prăbuşirea Ungariei s-a făcut din interior, aceasta fiind o alcătuire statală artificială, în care o minoritate  maghiară domnea asupra altor naţionalităţi.

Elocventă în acest sens este declaraţia făcută în Camera Comunelor în anul 1920 de către Harmworth, secretar de stat la Ministerul de Externe al Marii Britanii, care a ţinut să sublinieze că „Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părţile sale componente, înainte de începerea Conferinţei de pace, căci această ţară nu a fost decât un conglomerat artificial şi forţat de rase, neasemănătoare şi, în unele cazuri, ostile”.

Este interesantă şi relatarea cotidianului The New York Times din 1918, care, într-un articol intitulat „Ungaria reală” sublinia:

„Orice copil de şcoală trebuie să cunoască adevărul cu privire la componenţa Ungariei. Ar trebui să ştie că din 22 de milioane de locuitori, numai aproximativ 9 milioane sunt unguri.Celelalte 13 milioane de nemaghiari sunt trataţi de clasa stăpânitoare cu opresiune şi cruzime”.

La rândul său, dr. Emil Nagy, fost ministru al Justiţiei, declara:

„Ungurii trebuie să abandoneze ideea integrităţii dinainte de război şi trebuie să se resemneze cu pierderea unor teritorii locuite de mase compacte de naţionalităţi străine”.

Lamentărilor ungureşti pe tema „pierderilor” înregistrate prin Tratatul de la Trianon li se poate răspunde cel mai simplu prin aprecierea academicianului David Prodan:

„La Trianon, Ungaria nu a pierdut 2/3 din teritoriile sale, ci exact atât cât a călcat în cursul istoriei din teritoriile altora”.

Guvernanţii maghiari nu au înţeles realitatea şi chiar de la data semnării Tratatului de la Trianon şi-au manifestat intenţiile revizioniste.

Cunoscutul publicist american Milton Lehrer, analizând politica revizionistă promovată de Ungaria horthystă, făcea următoarele aprecieri:

„Chiar în ziua în care Ungaria a ratificat Tratatul de la Trianon, ea şi-a manifestat intenţiile revizioniste. Deputaţii după ce au votat ratificarea, au jurat în mod solemn să înfăptuiască reînvierea Ungariei milenare, care a durat exact cinci decenii, de la 1867 până la 1918″.

Politica de revizuire a graniţelor stabilite prin Tratatul de la Trianon a fost prezentă în toate programele cercurilor politice maghiare între anii 1920- 1940 şi promovată cu fervoare de cabinetele care au condus Ungaria în perioada ascensiunii hitlerismului în Germania.

Tot ceea ce se întâmplă astăzi în România ne face să ne amintim de perioada interbelică. Cu toate că structurile statului român cunoşteau uneltirile întreprinse împotriva ţării noastre de către Ungaria horthystă, nu au luat măsurile necesare împotriva lor.

Regimul horthyst a organizat o intensă propagandă revizionistă pentru cotropirea teritoriilor locuite de români, slovaci, sârbi şi ucraineni, concomitent cu organizarea unei vaste reţele de societăţi şi formaţiuni cu caracter paramilitar, terorist şi revanşard.

Sub scutul indiferenţei politicienilor români, revizionismul ungar şi-a continuat activitatea antiromânească şi, profitând de alianţa cu Germania hitleristă şi Italia fascistă, în august 1940 a reuşit să dea României lovitura fatală. Partea de Nord-Est a Transilvaniei va ajunge sub ocupaţia Ungariei, însoţită de teroarea şi masacrele comise împotriva românilor de trupele şi administraţia maghiară.

Iredentiştii maghiari dau dovadă şi astăzi de multă inventivitate şi se manifestă nestingheriţi de nimeni, aici, în România, în afara Ungariei şi în anumite organisme internaţionale, încercând să obţină bunăvoinţa unor cercuri politice revanşarde.

Falsificând istoria, sfidând dreptul istoric şi dreptul internaţional, revizioniştii acţionează metodic, folosind tactica paşilor mărunţi.

Suita de autonomii de tot felul pentru care militează, diferitele referendumuri pentru autonomia teritorială, aşa-zisul „Ţinut Secuiesc”, sau sloganul „noii descălecări” vizează redobândirea teritoriilor pierdute prin Tratatul de la Trianon.

Nicoale Iorga spunea că România este o ţară înconjurată de români şi avea perfectă dreptate:  la nord sunt bucovinenii anexaţi astăzi în Ucraina, la est sunt moldovenii, arbitrar şi abuziv transformaţi într-o colonie de către sovietici, la sud est sunt românii din Cadrilaterul anexat de Bulgaria, la sud-vest avem Banatul şi Timocul aflate în interiorul graniţelor Serbiei, iar la vest sunt românii care astăzi trăiesc în Ungaria…

Cu toate acestea, politica României a respins şi respinge expansionismul teritorial şi acţiunile de subminare a statelor vecine în care trăiesc români.

Ungaria a avut şi are de învăţat de la România în această privinţă, dar mai ales din lecţiile aspre ale istoriei.

 

 

Surse:

General Br. (r) Aurel I. Rogojan

http://www.art-emis.ro/istorie/ -centenarul-unitatii-nationale 

https://m.caplimpede.ro/pericolul-extremismului-politicienilor-maghiari-pentru-viitorul-romaniei/

http://ziarulfaclia.ro/lupta-romanilor-impotriva-dualismului-austro-ungar-1867-1918 

http://ioncoja.ro/ne-rusinarea-ungureasca-maghiara

 

 

Note: 

 

1] Roman Ciorogariu, Zile trăite, Oradea, 1926, p. 92-93.
[2] Onisifor Ghibu, Un livre secret de gouvernement hongrois: les Roumains de Hongrie et la necessite de les magyariser, in Revue de Transylvanie, tome I, nr.1, 1934, p. 61-72;
Un plan secret al guvernului unguresc din 1907, privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania, Cluj, 1940.
[3] Huszár Antal, op.cit. p 221

 

14/07/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 1 comentariu

O revistă a presei maghiare din Ungaria şi România în prima parte a lunii iunie 2017

 

 

 

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

 

O revistă a presei din Ungaria din ziua de 19.06.2017

 

Organizaţiile civice au demonstrat – Orbán a păcălit din nou Bruxelles-ul – sub acest titlu ne  informează cotidianul Népszava despre faptul că Parlamentul Ungariei a adoptat legea care înăspreşte condiţiile de funcţionare ale organizaţiilor civice, mai ales ale acelora care sunt finanţate din străinătate, neluând în considerare majoritatea observaţiilor şi recomandărilor făcute de Consiliul Europei.

Astfel, organismul de specialitate juridică a CE, Comisia de la Veneţia consideră îngrijorător faptul că guvernul maghiar, înaintea depunerii legii la parlament, nu s-a consultat cu societatea civilă şi consideră ca fiind stigmatizantă prevederea potrivit căreia organizaţiile civice care beneficiează de finanţare din străinătate trebuie să menţioneze acest lucru pe toate publicaţiile.
Duminică seara, mai multe sute de persoane au demonstrat împotriva adoptării legii, fără ca autorităţile să accepte un dialog cu reprezentanţii lor.
Luna aceasta, reprezentanţii Comisiei de la Veneţia vor sosi la Budapesta pentru a discuta cu conducerea Universităţii Central Europene (CEU) şi cu organizaţiile civice, urmând ca după aceea să formuleze o poziţie oficială în legătură cu aşa numita Lex CEU, care practic ar face imposibilă funcţionarea în Ungaria a acestei instituţii de învăţământ superior.

Este însă pus sub semnul întrebării ce poate obţine Comisia de la Veneţia, în condiţiile în care CEU are foarte puţin timp la dispoziţie pentru a obţine un acord interstatal privind funcţionarea universităţii – scrie în ediţia de azi a cotidianul Népszava.

România a ajuns din urmă Ungaria în ceea ce priveşte nivelul de trai – informează cotidianul Magyar Nemzet.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, chiar dacă în ceea ce priveşte GDP-ul raportat la cap de locuitor, Ungaria încă este un pic înaintea României, din punctul de vedere al nivelului de trai România a ajuns Ungaria.

În ultimii zece ani Ungaria a fost depășită la acest capitol de către Slovacia, Estonia, Lituania şi Polonia.

La Budapesta a fost dezvelită statuia fostului conducător al Ungariei, Horthy Miklós – scrie portalul de ştiri 24.hu. Statuia a fost dezvelită în sectorul trei din capitala ungară, iar acest demers a fost iniţiat de către Uniunea Mondială a Maghiarilor.

Împotriva cultului politicianului controversat au protestat mai multe organizaţii civice, precum şi partidul de opoziţie Demokratikus Koalíció (Coaliţia Democrată).

Horthy Miklós a condus Ungaria din 1920 până în martie 1944. În această perioadă Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania fascistă şi Italia.

Armata maghiară a suferit pierderi importante (aproximativ 100.000-120.000 de mii de soldaţi au căzut în luptele de lângă Voronej, sau au fost luaţi prizonieri de război la Cotul Donului în 1943).

Totodată, în timpul lui Horthy, au fost votate legile care au discriminat populaţia evreiească din Ungaria (nota redactorului).

Portalul index.hu scrie în ediţia de astazi despre afacerile primarului din localitatea ungară Felcsút, (locul de naştere al premierului Orbán Viktor n.r) Mészáros Lőrinc.

Prietenul prim-ministrului maghiar are o carieră economică fulminantă.

În decurs de numai 8 ani, din instalator de gaze a devenit al cincilea cel mai bogat om al Ungariei, averea lui ajungând la 100 miliarde de forinţi (aproximativ 315BUdapesta

milioane de euro n.r.). Printre afacerile lui se numără construcţii, activitate  hotelieră, media, agricultură şi altele. El este totodată cel mai important sponsor al clubului de fotbal Academia Puskás.

Mulţi consideră ca primarul este un simplu portofel al elitei Fidesz şi în primul rând a premierului Orbán Viktor.

Însă, potrivit informaţiilor portalului, edilul chiar duce tratative de afaceri atât la sediul firmei sale din Felcsút (decorat cu piei de urşi şi tricouri cu numele lui Orbán Viktor), cât şi prin hoteluri luxoase din Budapesta.

Un partener de afaceri al primarului a declarat pentru portal că a rămas surprins de uriaşul contrast dintre averea şi afacerile fabuloase ale lui Mészáros şi stilul provincial, câteodată trivial al acestuia care semănă mai degrabă cu un vânător vorbăreţ, decât cu un om de afaceri milionar.
Despre activitatea sa managerială, portalul menţionează că acesta nu se ocupă de conducerea efectivă a firmelor sale, ci achiziţionează noi şi noi firme.

Însă nu trebuie să ne imaginăm că acesta, în mod agresiv le confiscă altora afacerile. De obicei, el este curtat de diverși afacerişti care ştiu că Mészáros beneficiează de sprijinul politic al lui Orbán Viktor.

El îi alege dintre aceştia pe aceia pe care-i consideră loiali şi cu perspective.

În acest cerc Mészáros Lőrinc este numit „şef”, iar Orbán Viktor „marele şef”. Premierul nu-i cunoaşte personal pe toţi colaboratorii lui Mészáros Lőrinc, dar ştie despre fiecare cele mai importante informaţii.
„Trenul fuge duduind, dar nu putem şti ce se va întâmpla cu acest imperiu uriaş dacă va avea loc o schimbare politică sau se va strica prietenia, iar steaua lui Mészáros Lőrinc va apune.

Dar să lăsăm ca aceasta să fie problema compartimentelor de analiză de risc ale băncilor care au acordat credit firmelor lui Mészáros Lőrinc.” – concluzionează index.hu.

 

Sursa: 

Ervin Székely, RADOR – http://www.rador.ro/2017/06/19/revista-presei-maghiare/

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita, în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita (perioada 1-15.06.2017).

Comemorarea Trianonului, sub semnul speranţei

La ora 17:32, în momentul semnării, acum 97 de ani, a deciziei de la Trianon, au răsunat şi clopotele bisericilor istorice maghiare din Sfântu Gheorghe, mobilizând oamenii să participe la festivitatea memorială organizată în Parcul Elisabeta, pe locul fostului drapel al ţării. Sute de persoane s-au adunat să evoce evenimentul istoric cu consecinţe tragice în privinţa maghiarimii.

Anul acesta, tradiţionala festivitate din Sfântu Gheorghe dedicată Trianonului s-a derulat în organizarea Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi. Manifestarea a fost deschisă de Bedo Zoltan, care a dat citire rugii corpului episcopal maghiar vizând decizia de la Trianon, după care Gazda Zoltan a evocat cele întâmplate acum 97 de ani.

Nu putem uita de Trianon, deoarece campania inumană împotriva maghiarimii şi a Ungariei este în curs de derulare şi în prezent, naţiunea noastră este în permanenţă supusă umilinţei, sunt şi acum aceiaşi cei care se aliază şi poartă război împotriva noastră.

Le este frică de noi, pentru că maghiarii au reuşit mereu să fie puternici – a formulat Gazda. Nu putem fi determinaţi, prin limitele impuse, să renunţăm pentru că trăim, credem în viitorul naţiunii noastre, şi tocmai pentru acest motiv luptăm cu perseverenţă. Dăm naştere copiilor maghiari, le creăm un spaţiu vital viabil, procedând la fel şi ei la rândul lor în interesul succesorilor.

Doar în felul acesta vom reuşi să dăinuim – a subliniat Gazda Zoltan. Sandor Krisztina, preşedintele Consilului Naţional Maghiar din Transilvania, a amintit de greutăţile, prejudiciile suferite de noi, însă – după cum a evidenţiat ea – suntem totuşi aici, şi în pofida aspiraţiilor de asimilare manifestate în trecut, dar şi în prezent, de puterea română.

De 97 de ani încoace, maghiarimea luptă, în şapte state succesoare, pentru propria dăinuire, pentru drepturile sale comunitare şi autonomie – a subliniat Petho Istvan, vicepreşedintele judeţean al PCM. Benko Erika, deputat sub culorile UDMR, a menţionat: aproape am pierit din cauza Trianonului, însă este valabilă şi cazul naţiunii maghiare zicala potrivit căreia ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.

Trecutul nu-l mai putem schimba, a venit timpul să renunţăm la lamentaţii, şi să ne luăm soarta în mână. Sarcina noastră este să clădim aici, pe propriul pământ natal, o lume mai bună şi mai justă, pe care o putem lăsa ca moştenire pentru copiii noştri. Secuimea trebuie să dispună de propria casă, care ne protejează pe noi toţi, şi n-o va clădi nimeni altcineva în locul nostru, sarcina respectivă ne revine nouă – a explicat Benko Erika.

Oratorul invitat al festivităţii, Bayer Zsolt, publicist din Ungaria, i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra sufletului maghiar. Bayer a amintit de forţele puse în mişcare pe parcursul istoriei în interesul nimicirii maghiarimii, şi noi totuşi suntem aici. S-a îndeplinit una din marile minuni ale lumii, naţiunea asta a rămas în viaţă.

După părerea publicistului, cu ocazia aniversării împlinirii a 100 de ani de la semnarea deciziei de la Trianon, noi, maghiarii, ar trebui să-i invităm la locul faptei pe reprezentanţii statelor succesoare ca să-i confruntăm cu faptul că nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să ne nimicească, şi să cerem socoteală pentru angajamentele asumate în tratat, printre care şi dreptul la autodeterminare naţională în Transilvania.

La finalul manifestării, Czego Zoltan a recitat poezia pe care a scris-o cu această ocazie, după care Kovacs Istvan, preot unitarian, a rostit ruga pentru dăinuirea, edificarea naţiunii noastre.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Farkas Reka

Cu reţinere, la Târgu Secuiesc

În ziua solidarităţii naţionale, cu ocazia împlinirii a 97 de ani de la semnarea dictatului de pace de la Trianon, în oraşul breslelor comemorarea a avut loc nu la ora 17:30, momentul semnării, ci la ora 20:00.

Acum doi ani s-au adunat sute de oameni în faţa monumentului dedicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, HVIM-iştii au defilat pe cele mai importante străzi din oraş, însă localnicii au putut fi intimidaţi prin cazul terorismului născocit de serviciile secrete.

Cei aproximativ zece participanţi – care au aflat pe reţelele de socializare de manifestarea spontană – au aprins lumânări şi au depus jerbe de flori la soclul statuii lui Kratochwill Karoly, amplasată în faţa fostei clădiri a Scolii de Aprozi Secui.

Nu au fost rostite cuvântări, nu au fost recitate poezii, participanţii adunaţi în număr nesemnificativ – majoritatea fiind membri ai Ordinului Istoric al Vitejilor şi ai organizaţiei din Târgu Secuiesc a Consiliului Secuiesc, respectiv apropiaţi ai acestora -, au ţinut câteva minute de reculegere în faţa statuii fostului comandat al Diviziei Secuieşti, după care au plecat acasă.

În Trei Scaune au avut loc comemorări pe dealul Avasdin Mereni, respectiv la graniţa dintre judeţele Covasna şi Vrancea, colţul cel mai estic al Ungariei istorice.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Iochom Istvan

Publicist sancţionat

Consiliul pentru combaterea discriminării discriminează -astfel a comentat Bedo Zoltan faptul că CNCD l-a sancţionat – şi ne-a sancţionat şi cotidianul- din cauza unui articol referitor la principalul protector al consumatorilor din judeţ. Mircea Diacon, conducătorul OPC Covasna, s-a adresat Consiliului pentru Combaterea Discriminării din cauza articolului semnat de Bedo Zoltan sub titlul Inspectorul şef trebuie să plece!.

În cadrul unei conferinţe de presă, Bedo Zoltan a subliniat că însă nu a primit oficial hotărârea incriminată, ci a descărcat-o de pe blogul lui Dan Tanasă. Menţin tot ceea ce am scris în articol, deoarece ăsta este adevărul, în schimb aş spune că CNCD discriminează.

Citind articolul şi acuzaţiile formulate la adresa mea, este limpede că singura problemă este că sunt maghiar – a spus publicistul. Respinge faptul că ar avea sentimente antiromâneşti şi că ar ataca pe oricine doar pe motiv că este român. Am convingerea că ura nu duce nicăieri, iar împotriva unor oameni precum Micrea Diacon şi Dan Tanasă trebuie dusă o luptă pentru că generează ură, iar aceasta este dăunătoare atât pentru maghiari, cât şi pentru români – a subliniat Bedo.

A declarat că va trimite articolul în cauză ambasadelor Ungariei, SUA, Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Rusiei, pentru ca acestea să se pronunţe în caz, însă se va adresa şi organizaţiilor jurnalistice din ţară şi din străinătate, deoarece consideră că prin decizia CNCD au fost lezate libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare. Nu s-a decis însă dacă se va adresa justiţiei, deoarece nu este convins că o instanţă română i-ar da dreptate în caz.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Kiss Edit

Scenariul a fost scris de către serviciul secret / Beke Istvan în căutarea dreptăţii

La finele lui noiembrie 2015, autorităţile l-au reţinut, sub acuzaţia de terorism, pe Beke Istvan, liderul HVIM Târgu Secuiesc. A stat în detenţie 7 luni şi 9 zile, însă de curând a fost achitat, în primă instanţă, de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional. Am discutat cu el despre stadiul cazului, perioada petrecută în detenţie, supravegherea sa şi HVIM.

– În ce stadiu este acum cazul?

– În primă instanţă a fost pronunţată o decizie surprinzătoare, deoarece am fost brusc achitat de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional, deşi procuratura a cerut până în ultimul moment pedeapsa maximă, până şi la ultima înfăţişare a încercat să incapaciteze decizia judecătorului, acuzându-l pe Szocs Zoltan că a influenţat martorii.

Am fost achitat de acuzaţia principală, însă trebuia ceva prin care să motiveze cele 11 luni pe care le-am executat, împreună cu arestul la domiciliu, motiv pentru care, din cauza petardelor şi a celor două artificii găsite la mine, m-au acuzat utilizare ilegală de mijloace pirotehnice (într-o cutie de pantofi erau, în ambalajul original, 195 de petarde, 2 artificii şi artificii pentru tort).

Vom contesta, bineînţeles, decizia, pentru că nu ştiu dacă există ţară, în afară de România, în care să se dea închisoare cu executare pentru atâtea petarde, plus să te acuze, timp de un an şi jumătate, de terorism. Nu le-am folosit şi am demonstrat că în decembrie 2014, firma în cauză a trimis comanda plătită. Nu am primit nici azi motivaţia scrisă, şi ea este imperios necesară pentru contestare.

– Am înţeles bine? Nu aţi primit încă textul motivaţiei?

– Aţi înţeles bine. În principiu, motivaţia ar trebui comunicată în termen de 30 de zile, însă asta nu s-a întâmplat. Urmează înfăţişarea în a doua instanţă, la ICCJ, despre care nu se ştie când va fi.

Ca atare, aşteptăm, însă vom întreprinde în timp util demersurile juridice necesare împotriva celor care mi-au călcat în picioare toate drepturile omului, au ignorat prezumţia de nevinovăţie, m-au declarat vinovat în lipsa unor dovezi, mi-au expus familia, copiii, datele noastre personale – fapt care a dus la ameninţarea familiei mele la telefon şi pe internet.

Și vom acţiona şi împotriva celui care a depus mărturie mincinoasă în cazul meu. În baza sentinţei în primă instanţă am o oarecare încredere în justiţia română, însă dacă lucrurile vor sta altfel, vom apela la Strasbourg pentru remediu juridic.

– Aţi vrea să relataţi despre perioada petrecută în detenţie?

– S-au întâmplat atâtea acolo, încât s-ar putea scrie un roman. Aşa putea spune că în primele luni am avut parte de cea mai mare presiune psihică. Mai întâi m-au torturat cu familia, adică ce face în lipsa mea, apoi am auzit relatări despre arme, despre cum şi din ce pot fi confecţionate mijloace explozive.

Întâmplător au ajuns lângă mine arestaţi care ştiau prea multe despre cazul meu sau care doreau să ştie şi ceea ce eu nu ştiam. În prima lună, la Bucureşti am fost închis printre infractori de drept comun, 10 într-o celulă, în condiţii care ar atinge pe bună dreptate pragul de iritabilitate al tribunalului pentru drepturile omului. Mizerie peste tot, saltelele din paturi erau de pe vremea lui Ceauşescu, pline cu insecte, în colţul celulei erau un WC şi un duş, fără uşă, bineînţeles; deţinuţii au montat o perdea de duş, pentru a exista o urmă de civilizaţie. Mâncarea nu putea fi mâncată, am consumat doar ceea ce primeam de acasă.

– În închisoare v-au făcut să simţiţi că sunteţi maghiar?

– Nu. Când am fost dus prima oară în celulă m-au trimis în direcţia WC-ului. Am refuzat. Când însă au aflat că sunt acolo pentru că aş fi teroristul secui, au început să râdă şi mi-au spus că sunt fratele lor. Și mascaţii îmi dădeau crezare, mă încurajau să rezist, spunându-mi că am familie, voi pleca acasă. Chiar şi ei mi-au propus să mă adresez tribunalului pentru drepturile omului din cauza hărţuirii mele. Nu mi-a spus nimeni niciodată bozgor, nu am simţit că m-ar detesta pentru că sunt maghiar, dimpotrivă, aş putea spune că mă priveau crezând că sunt un fel de lider al maghiarilor, deoarece vedeau la ştiri câţi oameni ne-au susţinut.

– Au avut şi o altă utilitate protestele de simpatie?

– Una incomensurabilă! Am avut sentimentul că multele lucruri rele care mi s-au întâmplat într-un timp scurt, se estompează dacă mă gândesc ce am simţit atunci când am aflat de la soţia mea despre solidaritatea şi perseverenţa de care au dat dovadă locuitorii faţă de mine. Sunt nevinovat şi am crezut în mine, în familia mea, în bunul Dumnezeu, însă încrederea pe care am primit-o mi-a dat putere să rezist! Aşa putea spune că mişcările care au avut loc au contribuit la clarificarea cazului meu.

Atitudinea politică însă este o altă poveste. După cum am observat, politicienii români au abordat cu antipatie cele întâmplate, în timp ce reprezenţa – în ghilimele – a intereselor noastre, s-a delimitat oficial încă din primul moment şi a acceptat tacit acuzaţiile care mi-au fost aduse de DIICOT, serviciul secret, procuratură. Tot respectul politicienilor care au avut curajul să ne susţină.

– Dacă tot aţi pomenit de serviciul secret: credeţi că sunteţi în continuare supravegheat?

– Nu am cum să observ dacă telefonul îmi este interceptat sau nu, însă cred că este foarte posibil. Nu am fost atent însă niciodată dacă sunt urmărit de diferite persoane.

După ce am fost lăsat să plec acasă, acest lucru s-a schimbat, în contextul celor întâmplate, observi şi fără să vrei, şi asta nu se referă la vinovăţie sau la faptul că ar trebui să mă ascund din vreun motiv sau altul.

Soţia i-a fotografiat din interiorul coaforului, a văzut în repetate rânduri necunoscuţi stând la capătul străzii sau cu o stradă mai încolo, care au întors brusc faţa. A observat cum dimineaţa la ora 3:00 era urmărită de o maşină în timp ce mergea spre Bucureşti.

După ce am revenit acasă, mi-au atras atenţia mai multe persoane: nu am observat că de fiecare dată staţiona o maşină în apropierea străzii noastre, cu aceiaşi ocupanţi însă cu alte numere de înmatriculare?

Când am schimbat pentru 15 martie drapelul secuiesc deteriorat din centrul oraşului Târgu Secuiesc, şi-a făcut apariţia un Audi A6, cu trei ocupanţi, care puteau fi recunoscuţi după geanta de umăr, ochelarii de soare şi şepcile de baseball. Au tot făcut fotografii, ca nişte turişti, însă nu fotografiau piaţa centrală, ci pe noi.

Persoane de aceeaşi teapă s-au prefăcut zilele acestea şi la Ghimeş-Făget că sunt civili (deşi în cazul lor, unul purta pălărie de paie) şi că se fotografiază reciproc, însă nul dintre ei era atât de absorbit să mă supravegheze încât a continuat să mă fotografieze chiar şi când colegii săi au plecat. I-am făcut semn că ai săi colegi au plecat, ce mai aşteaptă! A zâmbit şi a plecat.

– Organizaţia HVIM Târgu Secuiesc mai activează?

– Da, atât cât se poate spune că asta este activitate, pentru că vor să o scoată în afara legii. Pe undeva, acea tragicomedie fantastică a urmărit şi interzicerea ei ca organizaţie, cu simboluri cu tot.

În rechizitoriu au fost enumerate şi crucea dublă sau drapelul în dungi arpadiene şi dacă nu ar fi trist, am putea chiar să râdem de neştiinţa lor. Sau să fie vorba de o neînţelegere intenţionată? Deocamdată nu există o sentinţă definitivă care să spună că nu ar mai putea activa.

– Dacă v-aţi putea întoarce în timp, ce aţi formula altfel în acea discuţie din octombrie despre care a fost realizat un material audio ca dovadă?

– Am discutat de mai multe ori în octombrie şi nu ştiu ce aşa schimba. Nici acum nu am îndoieli că cineva ar putea fi prezent într-un grup de prieteni pentru înregistra discuţiile, a le tăia (am demonstrat asta în instanţă cu ajutorul curbelor sonore), a le reda iar mai apoi, a le traduce incorect, după bunul plac al autorităţilor, aşa cum cere acuzarea.

Dacă nu aşa ar sta lucrurile, până acum ar fi fost acuzat şi martorul sub protecţie de faptul că a indus în eroare autorităţile. Discuţia în cauză nu s-a referit la planificare, cuvântul bombă nu a fost rostit nici măcar o dată. Și ziua aceea a fost pentru noi o zi ca oricare alta, nu am pus la cale nimic, am discutat doar.

Am putea filozofa mult despre ce aş fi făcut altfel decât a fost, însă cred că scenariul fusese deja scris de către serviciul secret, aşa de bine încât tot ar fi găsit ceva.

Pornind de la cele întâmplate, oricine poate fi acuzat de orice. Nu înţeleg însă ceva: dacă tot m-au crezut atât de prost încât să fiu capabil să comit grozăviile scornite de ei (pentru ce ar fi fost suficiente câteva petarde şi o sirenă? – Însă asta este deja altă întrebare), de ce nu m-au supus unui test psihologic sau de ce nu au organizat un flagrant?

– Cum este în momentul de faţă relaţia d-voastră cu B.Sz., cel care în depoziţia sa nu a confirmat că de fapt doar aţi glumit cu ocazia acelei discuţii?

– Este foarte interesantă relaţia noastră actuală, deoarece el a fost singurul care mi-a întors spatele. Când a avut loc audierea, a avut unele remarci cu care parcă ar fi vrut intenţionat să mă scoată pe mine în evidenţă. De exemplu, când a fost întrebat dacă petardele pot fi acţionate sau nu prin telecomandă, a declarat: toată lumea a spus da, până şi Beke Istvan, care este electrotehnician.

Interesant este şi faptul că la câteva zile de la discuţie, a venit la mine şi m-a întrebat dacă se face sau nu ceva cu pizza. Când nu am înţeles ce a vrut să spună, mi-a şoptit la ureche, iar eu i-am spus că este nebun şi i-am răspuns ferm că NU.

Ulterior, a uitat acest lucru, după care şi-a adus totuşi aminte şi i-a făcut declaraţii presei. În schimb discuţia de 3 ore şi jumătate a confirmat-o, îşi aducea aminte de ea! Pe parcursul audierii sale de o oră şi jumătate, a confirmat o discuţie de 3 ore şi jumătate, ne-a identificat pe noi şi a scris o mărturie de 10 pagini.

Ciudat a fost şi faptul că deşi şi-a scris mărturia în limba română, într-o română perfectă, la înfăţişare a solicitat translator. Eu nu i-am greşit l ui şi nu noi l-am făcut denunţător, ci aşa a scris presa. Eu am conştiinţa curată, nu înţelege de ce mă evită. Cred că cinstit ar fi să stăm şi să discutăm ce s-a întâmplat, eu îmi asum publicitatea chiar şi la televizor. O puteţi lua chiar şi ca pe o invitaţie.

– În HVIM sunt denunţători?

– Am putea adăuga doar atât că fiecare doarme cum îşi aşterne. Ceea ce am făcut în cadrul HVIM am făcut benevol şi din suflet, iar în ceea ce îi priveşte pe denunţători, să le fie de bine. Bunul Dumnezeu este singurul judecător adevărat, care îi dă fiecăruia ceea ce merită.

– În oglinda tuturor acestora, ce concluzie trageţi despre relaţia româno-maghiară?

– Printre civili nu aş putea spune că există contradicţii, politica şi presa sunt cele care încearcă să le genereze în permanenţă – din păcate, sub îndrumarea urmaşilor fostei securităţi. Sfera civilă nu poate exercita nici măcar un minim control în această direcţie, în schimb suferă în permanenţă de pe urma conflictelor etnice provocate conştient.

– După ceea ce aţi păţit, ce le transmiteţi secuilor cu suflet patriot?

– Ce nu ne omoară, ne întăreşte! Să rămână ceea ce au fost întotdeauna.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Nagy Sz. Attila

Intrarea la guvernare are un preţ / Ce se întâmplă cu promisiunile?

Conform preşedintelui PCM Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef, o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei.

Declaraţia a fost făcută în contextul în care liderul PSD Liviu Dragnea a adus din nou în discuţie problema invitării UDMR la guvernare.

Răspunzând solicitării noastre, deputatul Kulcsar Terza Jozsef, care îşi desfăşoară activitatea în fracţiunea UDMR din camera deputaţilor, a subliniat că o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei, deoarece sunt lucruri peste care nu se poate trece.

A notat că în 2018 va fi sărbătorit în România centenarul marii uniri, însă promisiunile formulate la 1918 nu sunt respectate nici în ziua de azi, ba mai mult, politicienii români nu vor nici măcar să discute pe această temă.

Acesta ar putea fi un punct de pornire în negocieri – a precizat Kulcsar Terza, care a mai menţionat că nu ştie deocamdată să se fi purtat discuţii cu privire la asumarea de către UDMR a unui rol la guvernare.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 109 din 13.06.2017, autor Kiss Edit

Sf. Gheorghe

16.06.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

 

 

20/06/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spun ziarele ungurilor din România ? O revistă a presei de limbă maghiară din România pe perioada 1 – 31 mai 2017

 Imagini pentru  ziare maghiare  photos

Europa şi minorităţile

Joi în Parlamentul European s-a discutat pe două fronturi despre drepturile minorităţilor băştinaşe, mai exact despre privarea lor de drepturi.

S-a discutat în contextul iniţiativei cetăţeneşti Minority Safepack, demarată în urmă cu cinci an şi în cel al audierii publice în care s-a vorbit despre discriminarea comunităţilor naţionale.

Nu este o situaţie des întâlnită ca reprezentaţii politici şi civili ai maghiarilor din Transilvania să vorbească în aceeaşi zi despre privarea noastră de drepturile minoritare, de interzicerea utilizării simbolurilor comunitare, despre Colegiul Szekely Miko şi Gimnaziul Romano-catolic din Târgu Mureş.

Deşi sistemul instituţional european este foarte birocratic, merită specificat, ca şi principiu de bază, ideea potrivit căreia în pofida tuturor greutăţilor şi piedicilor, maghiarimea din Transilvania, din Ținutul Secuiesc, aparţinând de Europa, doreşte să obţină soluţii cu ajutorul acesteia, pentru vechile probleme bine cunoscute.

Dacă cineva urmăreşte semnalele sosite din partea comunităţilor naţionale băştinaşe care trăiesc în minoritate şi le şi percepe, poate fi în clar cu disfuncţiile etnice, să spunem cu umilinţele comunitare, care sunt aproape neschimbate de ani şi de decenii.

Deşi nu promite nici un fel de aspecte concrete, merită atenţie mesajul lui Antonio Tajani, preşedinte PE, transmis prin intermediul consilierului său la Conferinţa FUEN şi anume faptul că sprijină instituţia iniţiativei cetăţeneşti.

Europa se referă în primul rând la cetăţenii europeni şi nu la statele membre – a subliniat politicianul membru al partidului popular.

În Europa nu pot exista cetăţeni de rangul I şi II. Unei bune părţi a politicienilor UE le este caracteristică insensibilitatea iar pentru ca acest lucru să se schimbe oarecum, problemele noastre trebuie repetate la infinit.

Situaţia este mai uşor de schimbat în cercurile partidului popular şi poate că într-o zi se va conştientiza: comunitatea băştinașă şi cea colonizată sunt două lucruri distincte.

Din prisma maghiarilor din Transilvania, primii sunt mai importanţi decât ultimii.

Ar fi suficient ca ei să conştientizeze faptul că maghiarii din Transilvania sunt încă în propria lor ţară cetăţeni de rangul al doilea iar dacă această viziune ar putea fi acceptată, poate şi cei care stau în fotoliile de catifea din Bruxelles s-ar manifesta mai omeneşte şi mai înţelegător faţă de problemele precum drepturile lingvistice din România, retrocedarea bunurilor confesionale.

Dacă tot există interes faţă de destinul universităţilor – aşa cum a amintit recent în interpelarea sa şi Sogor Csaba, europarlamentar – ar putea exista revoltă şi din cauza distrugerii intenţionate a secţiei maghiare din cadrul universităţii de medicină din Târgu Mureş.

Sursa: Haromszek nr. 8090 din 06.05.2017, autor Mozes Laszlo

Forumul generatorilor de ură

În condiţii normale nu ar trebui să ne pierdem vremea cu ei. Cu acei câţiva zeci de români de supravieţuire, foşti sau actuali securişti activi, persoane generatoare de ură, pe care le cunoaştem atât de bine încât ştim care este reacţia lor în cazul în care în pofida condiţiilor politice nefavorabile reuşim să facem un pas în direcţia normalităţii.

Putem considera legea care asigură utilizarea limbii materne în spitale drept un pas spre normalitate.

Nu este vorba despre vreo favoare asigurată de naţiunea majoritară celor cu limba maternă maghiară, ci despre o situaţie firească, în care pacientul poate vorbi despre afecţiunile sale în limba sa maternă.

Indiferent cât de bine cunoaştem Forumul Civic al Românilor din judeţele Covasna, Mureş şi Harghita, indiferent cât de bine ştim: naţionalismul înseamnă pentru ei singura şansă de supravieţuire, agitaţia împotriva acestei norme juridice depăşind cunoscuta retorică prin care se manifestă ură faţă de naţiune.

Este vorba despre limitarea dreptului la viaţă, limitarea celui mai fundamental drept al omului.

Adunarea şoviniştilor care se autointitulează drept organizaţie civilă a depăşit limita prin protestul împotriva legii amintite, iar acest lucru nu îl putem ignora.

Trebuie să spunem în faţa tuturor forumurilor din ţară şi în faţa celor internaţionale că iată că în mult lăudata democraţie românească, acolo unde problema minoritară a fost soluţionată exemplar, antimaghiarismul a ajuns în situaţia în care nu se manifestă temere nici de ideea dacă acesta periclitează vieţi.

Fiecare organizaţie civilă adevărată sau organizaţie politică românească responsabilă trebuie să ia atitudine împotriva manifestărilor revoltătoare şi de prost gust ale forumului.

Sursa: Haromszek nr. 8091 din 08.05.2017, autor Farcadi Botond

 

 

Se realizează un raport al CE/ Și limba maghiară să devină limbă oficială

 

Magyar Anna, reprezentantul Congresului Autoguvernărilor Locale şi Regionale din cadrul CE, care realizează un raport privind respectarea prevederile incluse în Charta Europeană a Limbilor Minoritare şi Regionale, raport destinat congresului, a fost prezentă în Trei Scaune într-o vizită de informare.

Raportorul, membrul al congresului în calitate de vicepreşedinte al Adunării generale judeţene Csongrad, a sosit în Sfântu Gheorghe la invitaţia lui Gruman Robert, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna şi a lui Tamas Sandor, preşedintele consiliului judeţean.

Magyar Anna a efectuat ieri dimineaţă o vizită la Ghidfalău, unde, aşa cum a declarat, inscripţia maghiară a cauzat probleme, dat fiind faptul că în urma sentinţei judecătoreşti a fost înlăturată inscripţia Kozseghaza. Ea a ascultat şi cealaltă parte.

A vorbit cu însărcinatul guvernului Sebastian Cucu, iar translaţia a fost asigurată de Tamas Sandor.

În urma acestui fapt, în organizarea conducătorilor consiliului judeţean, Magyar Anna s-a întâlnit cu reprezentanţii organizaţiilor civile maghiare, după care a avut loc o conferinţă de presă.

Tamas Sandor a declarat că săptămânal se confruntă în mai multe rânduri cu probleme legate de utilizarea limbii, din partea organismelor guvernamentale sau din partea instituţiilor centrale subordonate, din partea prefectului.

Acest lucru nu este în ordine deoarece nu este vorba despre disputa a două părţi egale, ci despre o dispută între stat şi cetăţeni.

Ar trebui ţinut cont în primul rând de interesele cetăţenilor, dar nu se întâmplă acest lucru. Constatăm faptul că foarte mulţi încearcă să menţină principiul statului totalitar.

El a dat ca exemplu poziţia de vineri a Forumului civic al românilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, potrivit căreia legea care facilitează utilizarea limbii materne din domeniul sănătăţii a fost o greşeală legislativă, legea fiind considerată anticonstituţională, discriminatorie şi un lux inutil, împovărând sănătatea cu birocraţie inutilă şi cheltuieli nejustificate.

Organizaţiile şi politicienii care manifestă temere pentru naţiune declară că este inutilă norma juridică care influenţează fundamental principiul statului român, a subliniat preşedintele consiliului.

Nu este totul în ordine Magyar Anna, care a început strângerea de materiale pentru raport alături de un reprezentant englez şi care mai nou colaborează cu reprezentantul elveţian Lelia Hunziker, a declarat că înainte de toate se folosesc de raporturile întocmite de specialişti. Raportul va fi realizat cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la Charta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare şi va fi prezentat Congresului în luna octombrie.

Raportul va ajunge în faţa Consiliului Miniştrilor, unde va fi discutat şi pe urmă vor fi formulate recomandări pentru diferite ţări. Vor fi prezentate practicile bune, dar şi lipsurile, problemele care pot fi soluţionate.

Un astfel de exemplu este cazul localităţii Ghidfalău.

Ea a subliniat că au avut loc discuţii serioase cu reprezentanţii organizaţiilor civile. Oltean Csongor a înaintat o petiţie intitulată Către Congres, semnată de 149 de conducători ai organizaţiilor civile din Trei Scaune.

Raportorul a subliniat faptul că ani de zile formularele pentru proiectele de concurs au fost bilingve iar în momentul de faţă a reieşit în mod neaşteptat faptul că bilingvismul nu este corespunzător.

În cadrul întrevederii lor, prefectul a declarat că formularele trebuie să apară în mod clar în limba oficială, dar dacă autoguvernarea doreşte, le poate traduce.

Magyar Anna a declarat că atunci când unele state au inclus în sistemul lor juridic Charta – aşa cum a procedat România în urmă cu zece ani – au făcut un prim pas către asigurarea drepturilor.

Aceste drepturi ar trebui să se oglindească şi în alte legi, iar dacă acest lucru se întâmplă, atunci există probleme cu interpretarea, aşa cum se întâmplă în situaţia de faţă.

Este nevoie nu numai de legi, ci şi de fonduri În opinia lui Magyar Anna, pe lângă asigurarea drepturilor ar fi nevoie şi de fonduri.

Legile trebuie să capete valabilitate la nivel local, dar întrebarea este în ce măsură autoguvernările beneficiază de drepturi şi de cadrul financiar pentru asigurarea acestora.

O altă întrebare este dacă este garantată respectarea acestora. Raportorul a declarat că trebuie susţinută menţinerea limbilor minoritare.

Ea a mai spus că prestatorii de servicii ar trebui şi ei să se conformeze, să trateze problemele cu empatie şi să se adreseze într-o scrisoare bilingvă consumatorilor.

Corespondentul unei agenţii de presă a întrebat raportorul dacă un copil de cinci ani nu ar trebui să cunoască limba oficială a statului. În legătură cu acest lucru, Tamas Sandor şi-a exprimat speranţa că jurnalistul nu se gândeşte serios la problemă.

Preşedintele de consiliu a declarat că s-ar rezolva foarte multe probleme dacă limba maghiară ar fi recunoscută ca şi limbă regională pe lângă limba română, acolo unde procentul maghiarilor depăşeşte 20%. Ei nu cer altceva decât ceea ce este firesc în alte ţări ale UE.

Nu au putut prezenta mai multe detalii în legătură cu discuţiile purtate cu prefectul, dar aşa cum a semnalat Magyar Anna şi Tamas Sandor, şi-a apărat cum trebuie propriul său punct de vedere.

Tamas Sandor a comentat declaraţia de presă a prefectului. În privinţa formularelor redactate într-o singură limbă, Sebastian Cucu a declarat că acestea nu au fost înţelese anul trecut de multe organizaţii civile româneşti, deoarece au fost prost traduse din limba maghiară în limba română.

S-a ajuns la concluzia că cea mai bună variantă ar fi ca pe lângă limba română şi limba maghiară să fie introdusă ca şi limbă oficială. Însărcinatul guvernului a atras atenţia raportorului asupra faptului că în spiritul Chartei trebuie acordată atenţie nu numai validării limbilor minoritare, ci şi ideii potrivit căreia acest lucru să nu se întâmple în detrimentul limbii oficiale a statului.

Tocmai din această cauză au fost adoptate măsurile sale, dat fiind faptul că aplicarea exagerată a limbii minoritare a avut loc în detrimentul limbii române.

Petiţia civililor

În petiţia înaintată raportorului, cele 150 de organizaţii civile au dat glas revoltei lor în legătură cu atitudinea prefectului, potrivit căreia ignoră dreptul minorităţilor naţionale de a-şi folosi limba lor maternă în menţinerea relaţiilor cu autorităţile publice locale.

Se aminteşte de faptul că România a aprobat în urmă cu zece ani Charta, s-a obligat să verifice dacă în sfera administraţiei publice se utilizează limbile minorităţilor şi cele regionale, dacă cererile verbale şi cele în scris pot fi înaintate în aceste limbi şi dacă răspunsurile sunt formulate în aceste limbi.

În continuare monitorizează dacă vorbitorii de limbi minoritare şi regionale îşi pot înainta documentele întocmite în limba maternă ca şi documente valabile. Organizaţiile solicită CE să trimită raportori în zonă şi să se verifice respectarea celor asumate de către România.

Sursa: Haromszek nr. 8092 din 09.05.2017

Kulcsar Terza Jozsef/ Despre persecutarea simbolurilor secuieşti în parlament

Kulcsar Terza Jozsef, preşedintele filialei PCM Covasna, a vorbit în interpelarea sa de ieri din Camera deputaţilor despre persecutarea simbolurilor din Ținutul Secuiesc.

Politicianul din Trei Scaune a declarat că România nu poate fi numită stat de drept, stat democratic sau stat european, căci în democraţie sunt asigurate egalitatea în şanse a cetăţenilor, libertatea de exprimare şi utilizarea liberă a simbolurilor şi limbii materne.

Comunitatea maghiară din România nu cere mai multe drepturi decât câte li se cuvin tuturor naţiunilor europene – a subliniat Kulcsar Terza Jozsef. El a reclamat faptul că în timp ce în alte regiuni istorice ale ţării – Banat, Maramureş, Moldova, Oltenia şi Muntenia – simbolurile proprii sunt utilizate în mod liber, tot acest lucru este sancţionat în Ținutul Secuiesc.

El a mai adăugat faptul că maghiarii din România nu doresc altceva decât cele incluse în declaraţia de la Alba Iulia din anul 1918, îndeplinirea promisiunilor nerespectate până acum.

El a spus ultima sa frază în limba română şi maghiară, frază adresată colegilor deputaţi români care interpretează patriotismul drept antimaghiarism şi celor care neagă existenţa Ținutului Secuiesc: Ținutul Secuiesc a existat, există şi va exista şi nu vom fi niciodată slugi pe pământul nostru natal.

Kulcsar Terza Jozsef şi-a rostit ieri dimineaţă discursul în faţa unui public restrâns, însă Corneliu Bichineţ, cel care urma după el, a reacţionat imediat la cuvintele sale şi a susţinut faptul că România este un stat de drept democratic european.

Reprezentantul din judeţul Vaslui al PMM a făcut apel la politicianul PCM să respecte legile ţării, să îi iubească pe români, aşa cum şi ei îi iubesc pe maghiari şi în calitate de reprezentant al secuilor să susţină eforturile preşedintelui de stat Klaus Johannis şi ale tuturor celor care lucrează la crearea modernizării României.

Sursa: Haromszek nr. 8093 din 10.05.2017

De ce ne deranjează multilingvismul?

 

Este greu de perceput de ce multilingvismul deranjează. Ce anume prejudiciază imaginea statului român dacă în acea regiune unde este semnificativ numărul aparţinătorilor comunităţii minoritare, pe lângă limba română, numele instituţiilor sunt inscripţionate şi în limba maghiară, formularele-tip pot fi completate şi în limba maghiară, contribuabilul se poate adresa şi în limba sa maternă angajaţilor din cadrul oficiilor de stat.

Statul ar trebui să prevadă nu numai aceleaşi obligaţii şi să asigure şi drepturi în privinţa membrilor naţiunii majoritare.

În ceea ce priveşte retrocedarea, aceasta este obstrucţionată din prisma intereselor materiale, statul român nu doreşte să renunţe la patrimoniul uzurpat, iar fobia faţă de autonomie poate fi motivată şi de ideea că nu se înţelege exact despre ce este vorba.

Atitudinea statului împotriva multilingvismului este pur şi simplu de neînţeles, dacă încercăm să interpretăm cele întâmplate din prisma argumentelor raţionale.

Se pare că nu vom ajunge nicăieri dacă vom încerca să convingem opozanţii de faptul că nu vor fi ştirbite drepturile lor, imaginea statului nu va fi nici ea afectată în cazul în care pe lângă denumirea în limba română, denumirea instituţiei este afişată şi în limba maghiară sau dacă pacienţii pot vorbi şi în limba maghiară despre afecţiunile lor.

Opoziţia manifestată pare mai degrabă o atitudine antimaghiară instinctuală şi tocmai din această cauză generează o situaţie absurdă în care se cer explicaţii de ce un copil de cinci ani nu vorbeşte destul de bine limba statului.

Din cauza faptului că pare să nu existe şanse în privinţa unui dialog de fond în această problemă, pentru noi poate avea o importanţă deosebită un alt instrument semnificativ în privinţa validării intereselor minorităţilor şi anume exercitarea de presiuni din partea sferei internaţionale.

Magyar Anna, reprezentantul Congresului Autoguvernărilor Regionale şi Locale a CE, a efectuat zilele trecute o vizită în Trei Scaune ca să includă cele constatate la faţa locului în acel raport pe care îl realizează în legătură cu respectarea Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.

Acesta este cel mai nou episod al seriei de încercări, care are ca scop orientarea atenţiei opiniei publice internaţionale asupra problemelor şi necazurilor noastre.

Săptămâna trecută, problemele comunităţi maghiare au fost discutate în cadrul a două forumuri ale PE. Se pare că după o lungă perioadă de timp începem să recunoaştem din nou şi să luăm în serios posibilităţile oferite de politica externă maghiară transilvăneană independentă. Și deşi nu va fi uşor să obţinem rezultate pe plan internaţional şi să dărâmăm zidurile indiferenţei şi ale lipsei de informare, trebuie să încercăm tot ce este posibil.

Mai ales dacă aici acasă nu găsim aliaţi şi treptat nici măcar parteneri de discuţii.

Sursa: Haromszek nr. 8093 din 10.05.2017, autor Farcadi Botond

Distrugem limba română?

Prefectul şi-a dat seama că una din obligaţiile sale de serviciu o reprezintă supravegherea modului de utilizare a limbii şi apărarea dreptului la limba maternă.

Evident, el apără nu limba maghiară, ci cea română, deoarece aceasta are cel mai mult nevoie de protecţie. În aprecierea prefectului, folosirea în exces a limbii maghiare periclitează limba oficială română.

S-a şi plâns raportorului Consiliului Europei că, aici, el trebuie să se zbate să apere limba statului. Mai mult de atât, i-a şi dat instrucţiuni raportorului ca acesta să acorde atenţie problemei respective, având în vedere că Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale apără şi limba statului.

Din păcate, nu a reieşit în ce privinţă este periclitată limba română de inscripţia Kozseghaza din Ghidfalău (şi nu numai)?

Ce pericol reprezintă oare la adresa limbii statului faptul că pe un oarecare formular, pe lângă limba română (şi nu în locul acesteia), se precizează şi în limba maghiară ce conţine de fapt acesta?

În ce privinţă este lezată limba română dacă un pacient maghiar îi explică în limba maghiară propriului medic care sunt problemele de sănătate cu care se confruntă?

Aşteptăm cu nerăbdare ca prefectul – care insistă să evidenţieze că, în calitate de funcţionar public, este reprezentantul fiecărui cetăţean, al interesului public – să adopte poziţie împotriva campaniei iraţionale de generare de ură lansată de organizaţiile române locale, acestea calificând drept un lux inutil dreptul concetăţenilor la serviciile medicale, adică, într-un anumit caz, dreptul lor la viaţă. Dacă n-o va face, să nu se mire că va fi considerat unul care provine din rândul reprezentanţilor acestor organizaţii.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 87 din 10.05.2017, autor Erdely Andras

Anchetă din cauza străzii cu numele lui Wass Albert / Consilierii sunt audiaţi

Ancheta este în curs de derulate în cazul consilierilor locali din Târgu Secuiesc, care şi-au exercitat mandatul în perioada 2012-2016.

Foştii consilieri sunt citaţi la poliţia din Sfântu Gheorghe, dat fiind faptul că autorităţile cercetează circumstanţele denumirii unei străzi după Wass Albert, o iniţiativă zădărnicită.

Toată povestea a început în noiembrie 2015 când în urma proiectului prezentat de Ilyes Botond, consilier local, administraţia locală a adoptat denumirea după Wass Albert a unei străzi de lângă drumul ce conduce spre Turia.

Consilierii au fost nevoiţi ca în februarie 2016 să retragă hotărârea, având în vedere că autorităţile au impus derularea unei anchete.

La propunerea poliţiei, instanţa a încetat atunci procedurile legate de preconizata denumire a unei străzi după Wass Albert, şi nicio persoană nu a fost supusă anchetei penale.

Prefectul Sebastian Cucu a cerut însă revenirea asupra acestui caz, şi judecătoria a şi aprobat reluarea procedurilor împotriva membrilor fostului consiliu, aceştia fiind citaţi unul câte unul la audieri, la Sfântu Gheorghe, în vecinătatea cazarmei de jandarmi din Sfântu Gheorghe.

Fiind contactat telefonic, Ilyes Botond, consilierul care a lansat proiectul vizând acordarea denumirii, ne-a precizat: el nu a primit deocamdată nicio citaţie, din cadrul PPMT, doar Balazs Attila a fost citat la poliţie. Ilyes Botond consideră că organele oficiale (n.r. – Poliţia) îşi îndeplinesc pur şi simplu sarcinile, în schimb, măsura adoptată de prefect reflectă o atitudine antimaghiară.

În aprecierea primarului Bokor Tibor, este vorba de un alt demers antimaghiar. În situaţia în care ancheta este în curs de derulare din cauza unei hotărâri revocate, ce nu fusese pusă în aplicare, este vorba deja de o intenţie de intimidare – a conchis edilul, în opinia căruia prefectul exagerează în permanenţă în sens negativ atunci când este vorba de drepturi minoritare.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 88 din 11.05.2017, autor Bartos Lorant

Kelemen Hunor: Trebuie consolidată diversitatea Europei

 

Printre valorile fundamentale ale Europei se numără diversitatea etnică, religioasă şi lingvistică, iar aceste valori trebuie păstrate şi trebuie consolidate – a declarat Kelemen Hunor, ieri, în Parlament.

Preşedintele UDMR a luat cuvântul în cadrul şedinţei festive organizate cu ocazia zilei Europei, şedinţă la care a participat şi Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Kelemen Hunor a felicitat ideea că membrii Comisiei Europene au dat undă verde iniţiativei cetăţeneşti europene în domeniul protecţiei minorităţilor, Minority SafePack.

El a spus că în Europa trăiesc 60 de milioane de cetăţeni care nu doresc asimilarea, doresc să trăiască şi să izbutească pe pământul lor natal.

În opinia lui Kelemen Hunor, reforma UE trebuie să fie curajoasă şi deschisă şi este nevoie de respect pentru ca legislaţia UE să fie fructuoasă. Convingerea noastră de atunci nu s-a schimbat. Viitorul ţării poate fi imaginat numai într-o Uniune puternică, căci istoria ne-a confirmat ideea că libertatea, securitatea şi bunăstarea nu sosesc niciodată de la Răsărit. Preşedintele UDMR consideră că mai devreme sau mai târziu trebuie abordată problema suveranităţii şi cea a divizării relaţiilor de putere, trebuie creat un nou echilibru între statele membre şi Bruxelles, instituţii europene şi naţiuni.

Sursa: Cotidian: Haromszek nr. 8095 din 12.05.2017

 

Maghiarii, românii şi încrederea

 

Politica externă aplicată de UDMR – care devenise din ce în ce mai intensă în ultimii ani- pare să aducă roade.

A reuşit nu doar să atragă atenţia persoanelor abilitate din Europa sau America asupra lezării drepturilor maghiarimii din Transilvania, ci l-a determinat şi pe ministerul afacerilor externe din România să se lanseze în acţiune.

Acesta nu urmăreşte identificarea soluţiei pentru problemele ivite, ci se străduieşte să decredibilizeze UDMR-ul, revendicările maghiarimii, încearcă să aducă într-o situaţie imposibilă congresul FUEN, organizat în a doua parte a acestei săptămâni, la Cluj.

Despre toate acestea a vorbit Kelemen Hunor, preşedintele uniunii, în cadrul congresului de la Zalău.

După cum a menţionat acesta, scopul clar, neascuns al ministerului român de externe este acela să ne zădărnicească aspiraţiile, să ne prezinte într-o lumină proastă în lumea largă. Procedează ca atare instituţia care este de altfel foarte tăcută, activitatea sa se reduce la slugărnicia manifestată faţă de marile puteri, dar, iacă-tă, trece imediat la un mod de funcţionare rapidă atunci când este vorba de noi, maghiarii.

Acum, cu ocazia congresului FUEN, urmăreşte să-i convingă pe invitaţi să renunţe la prezenţă, la discursuri, pare să facă tot posibilul în interesul faptului ca Clujul să nu devină pentru trei zile capitala comunităţilor etnice din Europa.

În acest timp, reprezentanţii de rang înalt ai puterii române nu au obosit să se gudurească pe lângă UDMR. Seful statului, Iohannis, mizează pe ajutorul UDMR în elaborarea proiectului de ţară, premierul l-a numit drept unul din factorii stabilităţii, Liviu Dragnea, preşedintele partidului majoritar de la guvernare, ar vrea relaţii de colaborare mai strânse.

E greu de imaginat că aceştia nu ar avea cunoştinţă de acţiunile ministerului de externe, în astfel de condiţii devine chiar cinică atenţionarea venită din partea lui Dragnea, potrivit căreia, în cazul în care strategiile de divizare vor continua, ar putea avea de suferit încrederea între români şi maghiari.

În raportul său politic, Kelemen Hunor a vorbit şi despre modul în care ar proceda dacă ar fi un lider al politicii de externe.

În primul rând, nu aş umple cu minciuni jumătate de lume şi nu aş susţine neadevăruri în ceea ce priveşte situaţia minorităţii maghiare. Nu aş încerca să zădărnicesc aspiraţiile care îi propun României practica europeană consacrată şi recunoscută.

Dimpotrivă, aş deveni partener în iniţiativele lor. De aici ar putea începe clădirea încrederii amintite.

Conducătorii României nu obosesc să accentueze modul exemplar în care au soluţionat situaţia minorităţilor. Reiese şi din actuala lor acţiune că ceva nu este în ordine. Insistă prea mult să împiedice ca prejudiciile aduse nouă să ajungă şi în străinătate.

Strategia de divizare este aplicată mereu de putere, de majoritate, iar minoritatea nu poate să facă altceva decât să se apere. Atâta timp cât nu sunt dispuşi să recunoască acest lucru, încrederea între români şi maghiari nu poate avea de suferit, pentru că aceasta nici nu există.

Sursa: Haromszek nr. 8098 din 16.05.2017, autor Farkas Reka

 

Au fost modificate legi

 

Ieri, 18.05.2017, înainte de masă a avut loc obişnuita conferinţă de presă susţinută de parlamentarii UDMR, Tanczos Barna, senator şi Korodi Attila, deputat, cu privire la activitatea parlamentară.

Deputatul Korodi Attila a vorbit, printre altele, şi despre noile tarife ale poliţelor RCA.. Referindu-se la congresul de la Cluj Napoca al Federal Union of European Nationalities (FUEN), acesta a declarat că în aceste zile, la Cluj Napoca sunt reprezentate 60 de milioane de minorităţi din 36 de state membre de către membrii a diferite organizaţii.

În acelaşi timp, astăzi, a început la Bonţida adunarea a un milion de semnături din, cel puţin, şapte state membre, prin care s-ar soluţiona situaţie juridică a minorităţilor din Uniunea Europeană, fiind vorba de iniţiativa cetăţenească Minority SafePack.

UDMR şi-a asumat adunarea a 250.000 de semnături în Transilvania. Senatorul Tanczos Barna, conform celor declarate şi în cadrul Congresului-FUEN, a criticat atitudinea reţinută a diplomaţiei române vizavi de congres. În opinia politicianului UDMR, aceasta creează în cadrul UE impresia că prevederile privind drepturile minorităţilor naţionale sunt aplicate corespunzător şi excepţional, iar Congresul-FUEN reprezintă o mişcare separatistă, îndreptată împotriva statului român. – Preşedinţia FUEN este dată de UDMR şi sperăm ca prin acest congres şi cu semnăturile adunate să reuşim să contribuim la schimbarea concepţiei – a adăugat senatorul.

Printre altele, senatorul a adus în discuţie şi modificarea Legii nr. 215 cu privire la Administraţia Publică Locală, care prevede ca tragerea la răspundere să poată fi împărţită, respectiv nu numai cel care semnează un document să fie tras la răspundere, ci şi echipa care a participat la redactarea documentului.

În opinia senatorului, aceasta este o măsură importantă, având în vedere că procedurile din ultima perioadă i-au îndepărtat pe foarte mulţi de la asumarea unui rol în viaţa publică, asumarea unei candidaturi pentru funcţia de primar, respectiv de consilier local.

Sursa: Hargita Nepe nr. 93 din 19.05.2017, autor Mark Boglarka

 

Absenţii

Nu avem, cu cine. Nu există nimeni care să se intereseze de problemele, necazurile cu care ne confruntăm, sau tocmai despre opiniile, ideile noastre, eventual, chiar în privinţa planurilor, viselor pe care le avem.

Nu există nimeni care să manifeste deschidere faţă de noi, cu care ar putea fi iniţiat dialogul, întreaga clasă politică românească, fiecare ramură a puterii de stat din România se izolează, fiecare autoritate locală sau centrală, fiecare instituţie de stat vede în noi, maghiarii, un risc la adresa securităţii naţionale. Reprezentanţii fiecărei instituţii importante din România, au absentat, în mod vădit, de la deschiderea de ieri a Congresului Uniunii Federale a Naţionalităţilor Europene (FUEN), derulat la Cluj.

Primarul Emil Boc nu şi-a dat osteneala nici să-i salute, în calitate de gazdă, pe oaspeţii veniţi din toate colţurile Europei, dar nu au trimis mesaj sau reprezentanţi nici administraţia prezidenţială, guvernul de la Bucureşti sau MAE.

Mai mult de atât, diplomaţia de la Bucureşti a recurs, în culise, la toate mijloacele pentru obstrucţionarea întrunirii în repurtarea succesului, în vederea slăbirii semnificaţiei evenimentului, nu s-a sfiit nici să exercite presiuni, în felul acesta urmărind evitarea situaţiei în care cineva să formuleze o opinie cu totul alta decât poziţia oficială privind politica minoritară din România.

Evident, atitudinea Bucureştiului nu ne poate surprinde în totalitate: ştim deja că, în privinţa modului de abordare adoptat faţă de maghiari, nu există absolut nicio diferenţă între stânga şi dreapta politică, între reformatorii care se autointitulează drept simpatizanţi ai Europei sau cei care îşi asumă în mod deschis atitudinea naţionalistă.

În ceea ce priveşte teoria fundamentală a politicii naţionale române care aspiră la asimilare, diferitele tabere politice, adversarii politici consacraţi împărtăşesc aceeaşi părere, mai mult de atât, se concurează, ocazional, în naţionalism şi antimaghiarism.

Tocmai pentru acest motiv, unul din principalele mesaje ale deschiderii de ieri a congresului FUEN este lista cu cei absenţi: politica minoritară română este atât de exemplară pe cât a fost România reprezentată oficial la acest forum. Se va adeveri ulterior dacă sabotarea, prin astfel de mijloace josnice, a manifestării, a fost mişcare bună sau proastă din partea Bucureştiului.

Una din principalele teme ale congresului o reprezintă de fapt acţiunea de strângere a semnăturilor necesare iniţiativei cetăţeneşti europene, care vrea să convingă Uniunea Europeană să se ocupe în sfârşit şi de apărarea drepturilor comunităţilor naţionale indigene care trăiesc în minoritate. Dacă acest lucru se va realiza, iar la nivelul organismelor de conducere ale Uniunii Europene, problema amintită va fi măcar fixată pe ordinea de zi, îi va fi mult mai greu Bucureştiului să răspândească în lume, să umple lumea de minciuni despre politica sa minoritară cu valoare de model.

După toate acestea, puterea română în exerciţiu poate va fi nevoită să-şi schimbe strategia. Văzând lista celor absenţi, devine clar că, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor noastre, putem conta mai degrabă pe exercitarea presiunii la nivel internaţional, şi nu pe o atitudine de partener din partea majorităţii române.

Chiar şi în condiţiile în care şi Uniunea Europeană pare să manifeste deocamdată indiferenţă faţă de problemele minorităţilor europene indigene.

Sursa: Haromszek nr. 8101 din 19.05.2017, autor Farcadi Botond

A început Congresul FUEN, la Cluj Napoca / Reprezentarea internaţională este importantă

În deschiderea celei de-a 62-a ediţii a Congresului FUEN organizat la Cluj Napoca, gazdele ardelene au criticat aspru politica minoritară a guvernului român.

În cuvântarea sa de salut, Vincze Lorand, preşedintele FUEN a criticat lipsa reprezentanţilor statului român Vincze Lorand a afirmat că este regretabil că trebuie să vorbească despre România ca despre un stat care, atunci când vine vorba despre drepturi colective, folosirea drapelului unei comunităţi sau despre egalitatea de şanse în privinţa folosirii limbii materne, refuză dialogul.

Am dori recunoaşterea comunităţii maghiare din România ca un factor de consolidare de stat, iar limba maghiară ca limbă regională – a afirmat preşedintele FUEN.

Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, ne-a declarat pe marginea evenimentului că poziţia Ministerului Afacerilor Externe din România faţă de congresul FUEN confirmă că este vorba despre o organizaţie importantă.

Totodată, Tamas Sandor a subliniat şi importanţa reprezentării intereselor minorităţilor pe plan internaţional, apreciind că în timp ce în mod sistemic partea română susţine că România a rezolvat în mod exemplar protejarea drepturilor minorităţilor naţionale, nici pe departe nu este aşa.

În opinia lui Tamas, în anii precedenţi politica externă a UDMR a devenit mai solidă, a întocmit rapoarte din umbră şi a înaintat şi iniţiativa civică intitulată Minority Safepack.

A subliniat: este adevărat că în primul rând cu partea română trebuie să construiască un dialog despre scopurile comunităţii maghiare, însă experienţa arată că, pentru acest dialog este necesară şi o recomandare internaţională pe care şi partea română o ia în considerare.

UDMR şi-a asumat strângerea a 250.000 de semnături din Transilvania în scopul susţinerii iniţiativei Minority Safepack, iar în cadrul campaniei, filiala din Trei Scaune cu siguranţă va realiza peste procentajul prevăzut.

Transilvania a fost prezentată participanţilor sosiţi din toate colţurile Europei de cei cinci preşedinţi de Consilii Judeţene ai UDMR.

În cadrul discursului susţinut de Tamas Sandor, Ținutul Secuiesc a fost prezentat ca locul în care urşii se simt acasă, unde izvorăsc mai multe ape minerale, unde se regăseşte aerul cel mai curat şi locul în care omul se simte liber.

În cadrul discursului său, a subliniat aspiraţia secuilor, şi anume autonomia teritorială, funcţională la nivel european. Secuii doresc să decidă ei în problemele lor, să ocrotească, să păstreze identitatea lor fără ca cineva să-i împiedice.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 94 din 19.05.2017, autor Kiss Edit

Congresul FUEN / Nu există o reţetă universală a autonomiei

David Smith, cercetător în domeniul autonomiei, specialist de la Universitatea din Glasgow, consideră că nu există o reţetă a autonomiei valabilă pentru fiecare comunitate, ci fiecare minoritate naţională are nevoie de o soluţie care i se potriveşte de minune.

Cu ocazia secţiunii de dezbateri desfăşurate ieri, pe tema practicii şi a provocărilor autonomiilor cultural-naţionale din Europa Centrală şi de Est, în cadrul congresului FUEN de la Cluj, specialistul a susţinut o expunere despre cercetările efectuate în domeniul autonomiei de Universitatea din Glasgow.

Acesta a precizat: în spaţiul european central-estic, Ungaria este fruntaşă în asigurarea autonomiei culturale pentru minorităţile naţionale, exemplul ei însă nu a fost urmat de ţările din Bazinul Carpatic. Daniel Alfreider, vicepreşedintele din Tirolul de Sud al FUEN, a arătat: Tirolul de Sud are patru deputaţi şi trei senatori în parlamentul din Italia. Nu putem obţine nimic cu forţa într-un parlament care numără 600 de membri – a menţionat politicianul, adăugând: singura şansă a minorităţilor este să înfăptuiască prin negocieri cadrul juridic care le asigură dăinuirea.

Conferenţiarul maghiar din Transilvania a fost Korodi Attila, liderul fracţiuni UDMR din Camera Deputaţilor, care susţine că o caracteristică a ţărilor din Europa Central – Estică este aceea că acestea se ocupă de propriile minorităţi doar în interesul obţinerii unor avantaje într-un caz dat, ori pentru că au nevoie de minorităţi pentru formarea majorităţii politice.

În aprecierea politicianului, este o mare problemă că Consiliul Europei nu dispune de mijloacele prin care să le ia la rost şi să le impună ţărilor membre să respecte normele adoptate în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor.

Sursa: Haromszek nr. 8102 din 20.05.2017

Congresul FUEN / Încălcarea drepturilor, luată în vizor

Adunarea generală a congresului FUEN de la Cluj, încheiată sâmbătă, s-a axat pe încălcarea drepturilor minorităţilor din Europa de Est. Adunarea generală – organul decizional al FUEN – a adoptat o serie de hotărâri, care vizează câte o ţară sau câte o minoritate.

Una din acestea abordează utilizarea limbii materne de către maghiarii din România şi Slovacia.

Documentul înaintat de UDMR, PCM şi Partidul Comunităţii Maghiare (MKP) din Slovacia constată că, deşi majoritatea statelor europene a ratificat cartea europeană a limbilor regionale şi minoritare, nu au elaborat şi normele necesare punerii ei în aplicare.

Documentul insistă asupra asigurării garanţiilor juridice pentru utilizarea limbii materne de către minorităţi.

În ceea ce priveşte România, adunarea generală a FUEN cere scăderea de la 20% la 10% a pragului pentru utilizarea limbii materne în cazul minorităţilor naţionale.

FUEN a somat ţările din Europa, inclusiv România, să asigure condiţii de trai viabile pentru familiile de romi, să le respecte drepturile fundamentale.

Adunarea generală a somat, printr-o hotărâre, guvernul României să recunoască aromânii ca minorităţi naţionale şi să asigure mijloacele necesare menţinerii religiei şi a moştenirii lor lingvistice, spirituale şi culturale.

Adunarea generală a FUEN a salutat, printr-o proclamaţie, decizia Comisiei Europene referitoare la adoptarea iniţiativei cetăţeneşti europene Minority SafePack.

Proclamaţia precizează: situaţia minorităţilor nu poate fi considerată problema internă a ţărilor membre, în problema respectivă este nevoie de reglementarea UE.

În aprecierea lui Vincze Lorant, preşedintele FUEN, congresul a repurtat succes, şi a calificat drept regretabil faptul că guvernul român a refuzat să răspundă la invitaţia la dialog lansată de minorităţi.

Preşedintele a avut obiecţii cu privire la faptul că reprezentanţii statului român nu au dorit să participe la congres.

Acest lucru înseamnă că, în cazul României, nu se poate vorbi de un stat suficient de grijuliu, care îşi respectă minorităţile naţionale, aspect ce devenise clar pentru fiecare participant al congresului -a formulat preşedintele FUEN.

Sursa: Haromszek nr. 8103 din 22.05.2017

FUEN sprijină organizaţiile civile / Maghiara să fie oficială!

Și Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene (FUEN) a fost informată cu privire la abuzurile prefectului de Covasna şi lupta pentru utilizarea limbii materne. Preşedintele consiliului judeţean, Tamas Sandor, este de părere că trebuie să se profite de toate ocaziile pentru a fi adoptată poziţie în favoarea utilizării limbii maghiare.

Peste 150 de reprezentanţi ai organizaţiilor civile şi bisericilor istorice din Trei Scaune au semnat o petiţie după ce prefectul a împiedicat consiliul judeţean să utilizeze şi limba maghiară în formularele de concurs.

Preşedintele de consiliu, Tamas Sandor, cel care i-a înmânat conducerii FUEN memorandumul, a subliniat că trebuie să se profite de orice ocazie pentru a se afirma – atât în ţară cât şi la nivel internaţional – că singura soluţie în cazul acestor abuzuri în serie este ca pe lângă limba română, şi limba maghiară să fie declarată limbă oficială în Ținutul Secuiesc.

FUEN sprijină pe deplin organizaţiile civile din Trei Scaune în această cauză – a subliniat Vincze Lorant, preşedintele organizaţiei.

La toate forumurile la care vom fi prezenţi, vom aduce în discuţie această problemă, deoarece utilizarea liberă, de către minorităţi, a limbii lor materne în toate domeniile vieţii, ca atare şi în administraţie, reprezintă un obiectiv european comun – a declarat preşedintele FUEN la congresul organizaţiei.

Adunarea generală a congresului FUEN de la Cluj s-a încheiat sâmbătă. Adunarea generală a adoptat o serie de hotărâri referitoare la o ţară sau alta sau la o minoritate sau alta.

Una dintre ele se referă la utilizarea limbii materne a maghiarilor din România şi Slovacia. Documentul înaintat de UDMR, PCM şi Partidul Comunităţii Maghiare (MKP) din Slovacia, constată că deşi marea majoritate a statelor europene au ratificat carta europeană a limbilor regionale şi minoritare, nu au elaborat normele necesare punerii ei în aplicare.

Documentul insistă asupra unor garanţii juridice în vederea asigurării utilizării limbii materne a minorităţilor. În cazul României, FUEN insistă ca pragul procentului local al minorităţilor – peste care comunităţilor minoritare li se cuvin drepturi lingvistice – să fie redus de la 20% la 10%.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 95 din 22.05.2017, autor Kiss Edit

Legea administraţiei publice / Intenţii privind extinderea drepturilor lingvistice

UDMR şi-a înaintat ieri, în parlament, propunerea pentru modificarea legii administraţiei publice, urmărind extinderea drepturilor privind utilizarea limbii materne. Modificările incluse în proiect vizează două domenii: drepturile lingvistice şi utilizarea simbolurilor.

Deputatul Benko Erika, membru al echipei de lucru pentru elaborarea proiectul, ne declarase anterior: drepturile lingvistice reprezintă un domeniu inviolabil, de care nu ne putem lega.

La oricare din forurile internaţionale la care ne ducem, se confirmă că acest lucru nu poate fi interpelat, motiv pentru care propun să-l ducem la maxim, deoarece, e posibil să mai existe intenţia de a tăia din drepturi, dar şi pentru faptul că dacă s-ar realiza tot ceea ce este cuprins în lege, limba maghiară ar deveni de facto limbă oficială în regiune.

Deputatul a menţionat: vor să-i asigure bilingvismului un cadru real, actuala lege a dispus că tot ceea ce este formulat în limba maghiară, trebuie tradus în română.

Conform propunerii uniunii, va trebui tradus doar ceea ce este important şi prezintă interes public. Esenţa este ca cetăţenii să-şi poate exercita drepturile lingvistice la orice nivel – a precizat Benko Erika.

Sursa: Haromszek nr. 8105 din 24.05.2017

Subcomisia parlamentară, la Sfântu Gheorghe / Prefect cu exces de zel, ori nemulţumiri exagerate?

La iniţiativa deputatului Kulcsar-Terza Jozsef, sub semnul dialogului şi în speranţa demarării unui proces, subcomisia pentru minoritatea maghiară, din parlamentul român, a sosit ieri, la Sfântu Gheorghe.

Cei trei deputaţi prezenţi – doi au absentat pe motive medicale – s-au întâlnit cu preşedinţii consiliilor judeţene, reprezentanţii organizaţiilor civile din Ținutul Secuiesc, apoi au participat la o cină comună cu primarii români din Trei Scaune, iar astăzi, la orele dimineţii, vor avea o întâlnire cu prefectul Sebastian Cucu.

Au venit cu intenţia de a cunoaşte mai bine problemele cu care se confruntă maghiarii din regiune – au formulat oaspeţii, deşi, în cadrul conferinţei de presă a reieşit că unul din ei consideră exagerate unele din nemulţumirile exprimate, iar în aprecierea celuilalt, anumite măsuri adoptate de reprezentantul în teritoriu al guvernului sunt generatoare de conflict.

Va fi întocmit un document despre experienţele vizitei, se urmăreşte ca remedierea problemelor maghiarimii să fie fixată pe ordinea de zi a parlamentului – s-a precizat.

Subcomisia pentru minoritatea maghiară din România, care funcţionează în cadrul comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din parlamentul român, a luat fiinţă la iniţiativa lui Kulcsar-Terza Jozsef, şi tot ideea lui a fost şi realizarea unui sondaj pe teren – cu durata de două zile – în Ținutul Secuiesc.

După cum a formulat Kulcsar, acesta este doar primul pas, în viitorul apropiat vor efectua vizite şi în alte regiuni din Transilvania, îşi doresc ca inventarul problemelor maghiare să fie întocmit preliminar începerii vacanţei de vară. Kulcsar a considerat drept important ca colegii săi să se informeze la faţa locului, aceştia au avut cunoştinţă de anumite aspecte, însă nu auzise încă de multe până acum.

La consfătuirea derulată cu organizaţiile civile – au fost prezenţi Serviciul de Asistenţă Juridică Miko Imre, Civilii pentru Școala Catolică, Fundaţia LAM, Mişcarea pentru Dăinuirea Ținutului Secuiesc, Asociaţia Sepsi Reform, MERT şi preotul Santha Imre, reprezentant al bisericilor reformate – a prezentat fiecare problemele cu care se confruntă.

Cu această ocazie a reieşit că, în momentul de faţă, cea mai mare problemă o reprezintă soluţionarea cauzei şcolii catolice de la Târgu Mureş, însă s-a pomenit şi de agasarea legată de drapelul secuiesc, respectiv de problema privind autonomia. Vîrză Mihăiţă, deputat sub culorile PSD, a vorbit cu prudenţă. Mai vrea să analizeze cele afirmate – a spus el.

A manifestat mai multă empatie Vasile Daniel, reprezentantul romilor.

Acesta a precizat: scopul lor este ca problemele specifice ale comunităţilor minoritare, cum este şi maghiarimea, să ajungă pe ordinea de zi a parlamentului.

În cadrul conferinţei de presă, Borboly Csaba, preşedintele consiliului judeţean Harghita, a cerut sprijin din partea subcomisiei.

Edilul judeţean a menţionat: prefectul le-a atacat o iniţiativă vizând elaborarea unui codex de convieţuire româno – maghiară, au şi câştigat procesul în prima instanţă, însă ar fi bine dacă şi deputaţii ar formula o opinie despre această iniţiativă, care – după părerea lui Borboly – ar putea ajuta în soluţionarea a cel puţin două treimi din problemele controversate.

Consilierul judeţean Kocsis Robert, reprezentant al judeţului Mureş, a calificat iniţiativa drept una exemplară. În aprecierea sa, ar fi în beneficiul regiunii ca disputele dintre instituţii – care apar zilnic sau săptămânal – să fie eliminate.

Regiunea ar deveni mai atractivă pentru investitori, s-ar dezvolta economia şi turismul acesteia. Tamas Sandor, preşedintele administraţiei judeţene din Trei Scaune, a prezentat modelul din Serbia, unde bilingvismul şi autonomia locală au devenit o realitate, nu se prăbuşeşte lumea doar pentru că documentele oficiale sunt emise în două limbi.

Tamas Sandor a evidenţiat: este foarte important că deputaţii au venit şi s-au documentat la faţa locului, având în vedere că a reieşit nu o dată până acum că, de la Bucureşti, Ţinutul Secuiesc se vede cu totul altfel.

După declaraţia sa succintă, răspunzând întrebărilor ziariştilor, Vîrză Mihăiţă a devenit puţin mai comunicativ. Pomenind de propriile experienţe, a precizat: anumite nemulţumiri a considerat ca fiind unele exagerate, menţionând că se referă aici la acuzaţiile lansate la adresa prefectului, având în vedere că reprezentantul în teritoriu al guvernului nu face altceva decât să respecte legile, iar acestea sunt aceleaşi în întreaga ţară.

Colegul său, Vasile Daniel, a ţinut să precizeze că el consideră că tocmai acţiunile întreprinse de prefect sunt abuzive, este absurd ca din cauza caracterului bilingv să fie contestate formularele pentru proiectele de concurs, punând astfel într-o situaţie imposibilă întreg procesul.

În opinia lui Vasile Daniel, măsurile de acest gen sunt bune doar pentru amplificarea conflictelor. Vîrză Mihăiţă a mai avut un comentariu la explicaţii, a făcut referire, mai delicat, la sensibilitatea exagerată a maghiarilor, la frustrarea copilărească de care dau dovadă aceştia. În opinia deputatului PSD, este nevoie de dialog, negocieri, tocmai pentru suprimarea tuturor acestora.

Sursa: Haromszek nr. 8106 din 25.05.2017, autor Farkas Reka

Au informat cu privire la problemele maghiarimii / Dublu etalon în Ținutul Secuiesc

 

Prefectul Sebastian Cucu i-a primit şi el, miercuri, pe membrii subcomisiei din camera deputaţilor, care se ocupă de problemele maghiarilor.

Atmosfera a fost una tensionată, prefectul a ţinut-o pe a lui, însă concluzia mea ar fi că mişcă la ordine de sus. M-am simţit incomod să vorbesc despre problemele maghiarimii – a spus Kulcsar Terza Jozsef.

Preşedintele subcomisiei a apreciat drept pozitiv faptul că membrii subcomisiei au fost primiţi de către Sebastian Cucu şi şi-a exprimat speranţa că pe viitor, acest dialog va continua. Multe opinii, idei fixe – a fost concluzia preşedintelui autoguvernării judeţene Covasna, Tamas Sandor, în opinia căruia vizita subcomisiei la faţa locului este importantă, deoarece situaţia din Ținutul Secuiesc se vede întotdeauna altfel de aici decât de la Bucureşti.

A notat că în Ținutul Secuiesc se simte zi de zi că în cazul comunităţii maghiare este aplicat un dublu etalon. În opinia sa, singura soluţie în problema utilizării limbii materne este ca limba maghiară să devină şi ea, pe lângă cea română, limbă oficială în Ținutul Secuiesc.

A pomenit şi un exemplu: în Serbia, în Voivodina, cetăţenii sârbi de naţionalitate română şi maghiară primesc extrase bilingve de stare civilă, în timp ce prefectul de aici împiedică până şi utilizarea limbii maghiare pe formularele de concurs.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 99 din 26.05.2017, autor Kiss Edit

Potapi despre Trianon

În opinia secretarului de stat pentru politică naţională din Guvernul Ungariei, Potapi Arpad, acum 97 de ani, nu doar pierderea pământului, a compatrioţilor care trăiau pe teritoriile rupte a fost dureroasă, ci însuşi Trianonul, ruperea brutală a tot ce reprezintă un întreg.

Secretarul de stat a afirmat în cadrul evenimentului comemorativ organizat ieri, 26 mai, la Csatalja, judeţul Bacs Kiskun, că este dificil să formulezi întâmplările din 4 iunie 1920. Poate că nu există cuvinte care să exprime durerea şi nedreptatea pe care le-au provocat acest eveniment naţiunii maghiare.

Sursa: Haromszek nr. 8108 din 27.05.2017

Kulcsar-Terza Jozsef: Statutul autonomiei trebuie înaintat

Pachetul de propuneri vizând modificarea legii administraţiei publice este unul adecvat şi important, însă nu este suficient – susţine deputatul Kulcsar-Terza Jozsef.

Acesta ar oferi soluţii pentru diverse probleme – utilizarea limbii materne şi a simbolurilor -, însă nu îndeplineşte aspiraţiile autonomiste, iar din acest motiv ar fi nevoie de înaintarea cât mai urgentă în parlament a statutului autonomiei – opinează politicianul PCM.

Dacă trăim într-o ţară normală – evidenţierea acestui lucru fiind pe plac premierului -, parlamentul va adopta pachetul de propuneri înaintat de către UDMR la începutul săptămânii. Nu va fi bine dacă se va vota împotriva pachetului sau dacă supunerea spre dezbatere va fi amânată, nu vom putea trece pur şi simplu cu vederea acest lucru – a explicat Kulcsar-Terza.

Conform informaţiilor pe care le-a obţinut, au existat consultări cu partidele guvernamentale, însă timpul va arăta cât de serios este tratată problema.

Dacă nu va fi întreprins niciun demers în decurs de o lună, trebuie să adoptăm poziţie, în special că liderii UDMR au calificat, cu diverse ocazii, adoptarea propriilor propuneri ca fiind proba de rezistenţă a acordului încheiat cu reprezentanţii PSD.

Deputatul îşi susţine poziţia potrivit căreia statutul de autonomie trebuie înaintat cât mai repede, încă în acest an, dacă măsura respectivă va fi amânată pe anul viitor când România sărbătoreşte centenarul unirii, românii ar putea-o interpreta ca fiind o provocare.

În opinia deputatului, înaintarea în parlament a statutului ar trebui să se bucure de prioritate, ar trebui adoptată o poziţie comună în interesul susţinerii statutului autonomiei, singurul acceptat de toţi.

Sursa: Haromszek nr. 8109 din 29.05.2017, autor Farkas Reka

Sursa: Haromszek nr. 8111 din 31.05.2017

 

Sf. Gheorghe16.06.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

16/06/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: