CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 1 august – 15 octombrie 2017

 

 

 

 Imagini pentru  ziare maghiare  photos

Porcsalmi Balint despre pregătirile pentru 2018 / La ce sărbătoare ne putem aştepta?

 

In decembrie 2018, România, care se autodefineşte drept stat naţional ortodox de facto, va aniversa 100 de ani de la cea mai mare realizare a istoriei române – după cum susţine. In acelaşi timp, comunitatea maghiară consideră această dată zi de doliu a dictatului. UDMR-ului îi revine, în această perioadă, un rol aparte, deoarece presa de limbă română şi românii consideră că vorbele rostite de uniune sunt mesajul maghiarilor.

Ce poate face UDMR în lunile care au mai rămas, care este sarcina sa – despre aceste aspecte am discutat cu preşedintele executiv al UDMR, Porcsalmi Balint.

– In ogradă, în special în rândul celor care nu politizează în ape mai adânci, s-a spus şi se spune că acum este momentul prezentării strădaniilor autonomiste. Este acum momentul?

– Pentru noi, jubileul de 100 de ani nu este o sărbătoare, însă nici doliu nu i-aş spune. Eu cred că în loc să ne plângem de milă, ar fi mai bine să încercăm să profităm la maxim de împrejurările date. 2018 ar putea fi un potenţial pericol pentru comunitatea noastră: este posibil să se dezlănţuie patimile naţionaliste, antimaghiare. Insă dacă suntem isteţi şi ne pregătim din timp, am putea profita de anul ce vine ca de o posibilitate. Nu trebuie să privim anul 2018 ca pe o apocalipsă a maghiarimii transilvane, ci ca pe o perioadă în care trebuie să vorbim mai mult şi mai fără teamă despre obiectivele, aşteptările şi valorile noastre. Vântul se va înteţi, iar noi va trebui să decidem cum vom poziţiona vela: să putem naviga sau să ne rupă catargul.

Anul viitor trebuie să vorbim şi despre autonomie. Numai că altfel decât până acum. Anii trecuţi am scris legi şi am ieşit şi în stradă pentru autonomie. De mai multe ori. Insă, din păcate, nu am avansat. Este limpede că atâta timp cânt societatea majoritară priveşte minoritatea ca pe o sursă de pericol, nu vom avea autonomie. Statul român nu se va teme de noi, nu ne va îndeplini, de teamă, cererile legitime.

Iar dacă atmosfera generală se va tensiona, şansele la autonomie vor fi zero. Din acest motiv, spun că trebuie să facem un pas înapoi şi să începem de la bază comunicarea cu românii: să spunem mai întâi cine suntem, şi abia apoi ce vrem. Si toate acestea în limba română. Asta nu înseamnă renunţare, dimpotrivă: cel care ştie să pună bazele unor noi discuţii, acela îi conferă şanse reale autonomiei. Acum trebuie să ne adresăm în primul rând societăţii majoritare. Nu unii pe alţii trebuie să ne convingem că autonomia este importantă – şi asta cred că este o mare greşeală în contextul strădaniilor autonomiste de anii trecuţi.

– De la Barbu Catargiu şi A.I. Cuza încoace, toate strădaniile de regionalizare din România – în special cele referitoare la regiunile istorice – s-au ciocnit de opoziţia adepţilor centralizării. In ce direcţie ar trebui să mergem pentru a reuşi?

– Nici regionalizarea, la fel cum nici autonomia, nu poate fi înfăptuită fără sprijinul societăţii majoritare. Mai clar, dacă majoritatea politicii române nu are voinţă politică, nu va exista regionalizare. Mi-e foarte greu să cred că anul viitor, reorganizarea regională va ajunge pe ordinea de zi. 2018 se va referi la altceva: la România puternică şi unitară. Cu asta va trebui să facem ceva. După cum i-am spus şi preşedintelui Klaus Johannis atunci când a fost în Ţinutul Secuiesc, centenarul este şi posibilitatea unui nou început – iar o bază bună în acest sens o reprezintă cele asumate în proclamaţia din 1918. Trebuie să soluţionăm relaţia dintre majoritate şi minoritate, este nevoie de un parteneriat strategic între statul român şi comunitatea maghiară.

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 145 din 02.08.2017

Centenar

 

Declaraţia lui Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu dorim să sărbătorim 1918 a făcut să sară siguranţele, respectiv a provocat revoltă în rândul opiniei publice româneşti.

Preşedintele UDMR a declarat în cadrul unui interviu acordat vinerea trecută, cotidianului Szabadsag din Cluj+Napoca faptul că: temerile au reapărut: românii se tem de faptul că dorim să rupem Transilvania, iar maghiarii, de faptul că românii doresc să îi priveze de identitate. Preşedintele UDMR a considerat important să precizeze şi faptul că trebuie să spunem ce gândim şi ce aşteptări avem din partea statului român după 100 de ani, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne punem şi în pielea celuilalt.

După această afirmaţie, Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR) nu doreşte nici mai mult, nici mai puţin decât retragerea cetăţeniei române a lui Kelemen Hunor. Se pare că discursul, care, de obicei, apărea în jurul sărbătorii naţionale din decembrie, a apărut mai devreme în contextul jubileului, ieşirile fiind pe măsura acestuia.

Să ne aducem aminte de prima aniversare a zilei de 1 decembrie, de la Alba Iulia din 1990, când discursul lui Szocs Geza, secretar general al UDMR, a fost tulburat de un concert de fluierături al extremiştilor români, acestora alăturându-se şi Petre Roman, pe atunci premier.

Deseori, politicienii maghiari au afirmat şi faptul că, din partea maghiară transilvană, sărbătorirea zilei de 1 decembrie este de faţadă, deoarece această zi reprezintă pentru români extinderea ţării, iar pentru maghiari, ajungerea în soarta de minoritari, iar aceasta nu poate reprezenta, sub nicio formă, o sărbătoare pentru maghiari. Si din partea românească s-au auzit voci, conform cărora, sărbătoarea naţională ar trebui să aibă un rol de integrare, nu de excludere, ar trebui ales un eveniment, care să fie sărbătorit cu plăcere de întreaga populaţie a ţării. Dar aceste voci au fost acoperite imediat de cei îngrijoraţi de soarta naţiunii.

Mă tem că disputa actuală reprezintă, de fapt, doar preambulul a tot ce se va întâmpla anul viitor cu comunitatea maghiară din ţară. De la alegerea în calitate de preşedinte al sasului Iohannis, purtătorii de cuvânt ai românilor vorbesc despre soluţionarea finală şi reuşită a problemei minorităţilor, înlăturând orice iniţiativă referitoare la extinderea drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare, demontând orice plângere, nemulţumire referitoare la lezările drepturilor minorităţilor.

Toate acestea vor amplifica impunerea de Linişte!, orice revendicare privind drepturile minorităţilor fiind considerată ca fiind anticonstituţională, antinaţională, printre altele, afirmându-se – la fel cum se regăseşte şi printre argumentele CNMR -, că în anii precedenţi, măsurile adoptate în direcţia evidenţierii drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare s-au extins până la graniţele discriminării pozitive, ducând la emigrarea populaţiei româneşti sau izolarea acesteia în zonele majoritar maghiare.

Nu cred că acest discurs se va schimba până când majoritatea populaţiei ţării nici nu ştie cum au ajuns maghiarii aici şi de când trăiesc aici maghiari, saşi, iar unitatea politică este formulată întotdeauna împotriva a ceva: cel mai des împotriva minorităţii maghiare şi, în general, împotriva maghiarimii. Până când această abordare nu se va schimba, deseori va trebui schimbată siguranţa…

 

Sursa: Hargita Nepe nr. 147 din 09.08.2017, autor Sarany Istvan

 

 

Kulcsar este solidar cu Kelemen / Un nou denunţător de carieră

 

Consider îngrijorător faptul că numărul denunţătorilor de carieră pare să fie în creştere în România -a declarat preşedintele filialei judeţene Covasna a PCM, Kulcsar Terza Jozsef. Deputatul enumeră printre denunţătorii de carieră inclusiv organizaţia pseudocivilă intitulată Coaliţia Naţională pentru Modernizarea României (CNMR).

Kulcsar Terza a reamintit că în cursul lunii iunie, a fost ameninţat de către organizaţie pe motiv că declarase că anul 2018 va fi anul doliului pentru maghiarimea transilvană, iar de curând, organizaţia a propus ca preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, să-i fie retrasă cetăţenia română deoarece a afirmat că românii trebuie să accepte faptul că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918.

– Resping noua manifestare a antimaghiarismului şi îmi exprim solidaritatea cu Kelemen Hunor. Cetăţenia nu-i poate fi retrasă unei persoane care a dobândit-o prin naştere, însă dacă cineva ar urma să fie pedepsit cu retragerea cetăţeniei pentru opiniile formulate în urma lezărilor de drepturi ale maghiarilor transilvani, mă ofer şi eu să renunţ la cetăţenia română -a precizat el.

 

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 150 din 09.08.2017, autor Erdely Andras

 

 

Noi nu putem sărbători

 

Afirmaţia făcută de preşedintele UDMR Kelemen Hunor, conform căreia românii trebuie să accepte că noi nu vom putea şi nici nu vrem să sărbătorim anul 1918, a generat o nouă isterie antimaghiară în presa de limbă română. Conform Coaliţiei Naţionale pentru Modernizarea României (CNMR), autodefinite drept organizaţie civilă, politicianul nostru a pus la îndoială existenţa statului român, legile, istoria, cultura şi identitatea naţională.

Sunt acuzaţii grave, despre care trebuie să se ştie că au fost lansate de o organizaţie aflată în strânsă legătură cu ministerul român de interne şi care se întreţine din sprijinul financiar al acestuia. Este limpede că nu întâmplător. Ca atare, poziţia adoptată reflectă şi modul de gândire, referitor la noi, care domneşte în ministerul de interne, respectiv felul în care se raportează el la noi.

In acelaşi timp, este clar şi mesajul din subtext: să ascultăm şi să suportăm, că dacă nu. Referitor la afirmaţia făcută de Kelemen Hunor, salutăm faptul că s-a exprimat, în sfârşit, într-un mod demn de liderul organizaţiei de apărare a intereselor maghiare, precis, conform situaţiei reale şi în numele nostru, al tuturor.

Pentru că la comemorarea morţii mamei, toată lumea este în doliu, nu sărbătoreşte! Iar odată cu dezlipirea Transilvaniei de Ungaria, noi ne-am pierdut mama spirituală, patria! Iar de atunci încolo, România care îndeplineşte de aproape 100 de ani rolul de părinte vitreg, ne-a tratat şi ne tratează ca pe nişte duşmani şi atentează la existenţa noastră! Ca atare, acest jubileu este, pentru noi, maghiarii, o zi de doliu!

Tocmai din acest motiv trebuie să ne asumăm poziţia exprimată pe această temă de către preşedintele uniunii şi să înfruntăm unitar forţele obscure care atentează la existenţa noastră. In felul acesta, ne apărăm dreptatea şi demnitatea şi îi aducem la cunoştinţă puterii de la Bucureşti că noi nu putem fi intimidaţi.

 

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 151 din 10.08.2017, autor Bedo Zoltan

 

 

 

Ce a primit Transilvania de la România?

 

Nu doar sezonul mort a făcut ca vorbele rostite acum o săptămână de către preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, despre sărbătorirea, respectiv nesărbătorirea unirii, să descătuşeze atât de vehement pornirile.

Articolele, comentariile apărute în spaţiul public reflectă bine starea actuală a societăţii, felul în care se raportează ea la noi, maghiarii, şi semnalează în acelaşi timp şi la ce ne putem aştepta în anul marelui centenar.

Foarte puţini şi-au dat osteneala să se gândească la esenţa vorbelor preşedintelui UDMR: ce i-a dat România Transilvaniei în ultimii 100 de ani? A avut de pierdut sau de câştigat regiunea de pe urma marii unirii? I-a fost mamă bună sau mamă vitregă statul român acestei regiuni pe care a folosit-o, a exploatat-o, căreia i-a împiedicat dezvoltarea?

In ultimii 100 de ani, elita bucureşteană s-a străduit în continuu să distrugă economia, cultura şi spiritul Transilvaniei. Iar toate acestea s-au îndreptat, sunt îndreptate nu numai împotriva maghiarilor, ci şi a transilvanismului.

Anexarea Transilvaniei la Ungaria nu mai este de mult ceva real, până şi transformarea ei într-o regiune independentă este lipsită de şanse, atât de românească a devenit în ultimii 100 de ani. Kelemen Hunor a ridicat o problemă extrem de sensibilă, de aceea răspunsul a fost atât de vehement.

Aparent, pornirile au fost dezlănţuite de afirmaţia că maghiarii nu au ce sărbători anul viitor, deşi, de fapt, se vrea evitarea confruntării cu ideea că Transilvania a fost sacrificată pe altarul temerilor naţionaliste.

Se ştie exact ce i-a dat România Transilvaniei, iar acest lucru este dezolant atât pentru maghiari, cât şi pentru români.

 

Sursa: Haromszek nr. 8173 din 14.08.2017, autor Farkas Reka

 

Naţiunea trebuie edificată!

 

Ediţia din acest an, a XIII-a, a Taberei EMI a fost organizată mai repede ca de obicei. După cum a reieşit, a trebuit să se procedeze astfel pentru a putea fi prezentă în tabără şi echipa Kulturtaj, care în perioada 11-13 august a organizat cea mai mare manifestare de păstrare a tradiţiilor, la nivel european: a IV-a ediţie a Zilei Strămoşilor. Astfel a putut fi prezent în tabără şi renumitul antropolog Biro Andras Zsolt, cercetător al Muzeului de Ştiinţe Naturale şi preşedinte al Fundaţiei Magyar-Turan.

Expunerile pe care le-a susţinut au avut tematici diferite: istoria străveche maghiară în oglinda ştiinţelor naturale, epoca de glorie a hunilor şi rolul lor în istoria străveche a maghiarilor, caracterul uman al maghiarilor descălecători. In ultima zi de tabără a participat, alături de preşedintele Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), Sorban Attila Ors, la forumul intitulat Viitorul maghiarimii din Bazinul Carpatic. Spicuim câteva idei din expunerea pe care a susţinut-o sub titlul Forţa tradiţiilor şi edificarea viitorului, sau identitatea naţională este baza autonomiei.

Limba, cultura sunt pietrele de construcţie, iar tradiţiile, familia şi comunitatea, respectiv învăţământul public joacă un rol în menţinerea vie a conştiinţei naţionale.

În lumea de azi, care se schimbă rapid, trebuie să selectăm legăturile care îi ţin uniţi pe maghiari – cunoaşterea la un anumit nivel a tradiţiilor, culturii şi istoriei naţionale este indispensabilă. Trebuie să ştim de unde ne tragem, cine ne sunt înaintaşii, cum a unificat şi înflorit maghiarimea Bazinul Carpatic.

Naţiunea este o construcţie care trebuie consolidată în continuu. Problema este complicată de diferenţele dintre părţile de ţară rupte, iar cei care dirijează de la Budapesta politica naţională trebuie să ţină cont de faptul că ceea ce este, eventual, bun în Transilvania, nu este bun în Slovacia.

Sursa: Szekely Hirmondo nr. 154 din 16.08.2017

 

 

Cine îi alungă pe români?

 

Dacă este august, este Izvorul Mureşului, şi dacă este Izvorul Mureşului, sunt universitatea liberă de vară şi şirul nemulţumirilor exprimate de liderii românilor din Ţinutul Secuiesc. Reţea rămâne aceeaşi de la un an la altul: defilează cei care se consideră reprezentanţi ai românilor din această regiune, vin de la Bucureşti invitaţii de rang înalt sau şi mai înalt, apoi dă-i înainte, pentru că vor apărea în ştirile zilnice doar cei care reuşesc să vorbească despre lucruri cât mai periculoase.

Despre Universitatea Liberă de Vară de la Izvorul Mureşului nu se ştiu prea multe, nu are site, ultimele postări de pe pagina de Facebook sunt de anul trecut.

Doar câteva articole de ziar îi semnalează existenţa, programul şi obiectivele manifestării pot fi regăsite exclusiv pe pagina denunţătorului de serviciu, Dan Tanasă. O parte din programul ediţiei din acest an se ocupă de situaţia românilor de dincolo de graniţe, însă în ziua de miercuri, s-a axat în mod explicit pe situaţia românilor din Ţinutul Secuiesc.

Evident, nu numai pe păstrarea identităţii lor, pe greutăţile cu care se confruntă, tonul fundamental fiind determinat de expunerea despre identitatea română a catolicilor moldoveni, respectiv de tema privind sustragerea Transilvaniei şi modul în care străvechiul pământ românesc a ajuns – în urma retrocedărilor – pe mâini străine, ostile.

In aceste circumstanţe au fost exprimate îngrijorările lui Eugen Popescu, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, potrivit cărora românii din Ţinutul Secuiesc sunt ameninţaţi de pericolul maghiarizării, emigrării în masă, iar acest lucru se va transforma într-un risc la adresa securităţii naţionale. In opinia sa, sunt nevoiţi să-şi croiască altundeva drum în viaţă, pentru că nu-şi găsesc loc de muncă dacă nu vorbesc limba maghiară. Majoritatea românilor din Ţinutul Secuiesc au fost colonizaţi în oraşele din regiune de pe la finele anilor 60.

Retragerea lor a început în anii 90, iar copiii celor rămaşi aici încearcă să-şi facă un rost în viaţă în străinătate, la fel cum procedează şi cei din alte regiuni ale ţării. Nu pe motiv că nu cunosc limba maghiară, ci pentru că sunt mai bine plătiţi în Occident.

Dacă de 27 ani încoace, statul român ar lucra nu la subminarea economică a Ţinutului Secuiesc, românii din regiune, la fel ca maghiarii, ar avea şanse mai mari, mai mult chef să rămână aici. Dacă singurul scop pe care-l urmăresc cei care organizează universitatea liberă de la Izvorul Mureşului, şi se declară drept reprezentanţii românilor, nu ar fi acela să-i asimileze pe maghiari, adică să-i facă să dispară, mai mulţi lauri ne-ar creşte pentru noi toţi. E adevărat, declaraţiile lor, universităţile libere cum este şi cea de la Izvorul Mureşului, ar deveni inutile. Ei ar avea de pierdut, însă restul, noi toţi – maghiari şi români – am avea de câştigat.

 

Sursa: Haromszek nr. 8176 din 18.08.2017, autor Farkas Reka

Război informaţional pentru Transilvania / Interviu cu istoricul Zahoran Csaba, despre Trianon şi pregătirile jubiliare

Sunt sau nu legitime suspiciunile româneşti din jurul atitudinilor maghiare legate de Trianon? Am discutat cu istoricul Zahoran Csaba, membru al echipei de lucru Trianon 100, şi pe tema miturilor central-europene.

– Recent, o afirmaţie făcută de istoricul Ioan Aurel Pop, care susţinea că echipa de lucru Trianon 100 este o unealtă a războiului informaţional ungar, a generat o dispută româno-ungară care a avut ecouri. Nu avem nici o şansă ca maghiari să ieşim din mitul eternilor iredentişti?

– De fapt, a fost un fel de neînţelegere, pe care Ioan Aurel Pop a şi clarificat-o ulterior. Se pare că nu ştia că Trianon 100 este o echipă academică de cercetare şi nu un organism guvernamental precum Departamentul Centenar, înfiinţat în România. Problema a fost generată mai de grabă de faptul că vorbele lui Pop au fost rostite într-un context aparte, într-o conferinţă pe teme de geopolitică şi securitate naţională. Vorbele sale au fost interpretate aparte şi de către presă, iar mai apoi, rupte de expunerea iniţială a lui Pop, au devenit independente.

Trianon 100 nu este o organizaţie de propagandă sau activitate revizionistă, nu intenţionează să submineze programele centenare din România. Este un grup de lucru alcătuit din istorici, istorici de artă şi sociologi, care funcţionează în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Ungare de Ştiinţe şi studiază problematica trianoniană.

– Putem vorbi despre un război informaţional între cele două părţi?

– Într-un anume sens, afirmaţia lui Pop este corectă, şi anume că între maghiari şi români se duce un fel de război informaţional pentru Transilvania. El nu a început însă după Trianon, ci undeva prin secolul al XIX-lea, şi îşi are rădăcinile prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Si nu iredentiştii maghiari l-au declanşat. Odată cu răspândirea naţionalismului, cu formarea naţiunilor moderne, a apărut, în mai multe planuri, un fel de rivalitate pentru Transilvania între elitele politice şi intelectuale maghiare şi româneşti.

In plan politic, preoţii greco-catolici români, savanţii Scolii Ardelene, s-au străduit să obţină emanciparea politică a românilor transilvani. In plan istoric, s-au străduit să-şi argumenteze legitimitatea cererii prin originea romană a românilor – adică prin caracterul lor indigen -, iar în plan social, prin faptul că românii alcătuiesc majoritatea locuitorilor din regiune. Nu exista nici o îndoială cu privire la fondarea argumentelor demografice, pentru că din secolul al XVIII-lea poate fi demonstrat caracterul majoritar al românilor în Transilvania. Continuitatea romano-română însă a fost edificată pe o teorie incertă, contestată şi dezminţită ulterior de mulţi – şi nu numai maghiari. Cu toate acestea, pe ea şi-a clădit treptat elita politică şi intelectuală română pretenţiile transilvane, aceasta a ajuns unul din pilonii identităţii româneşti moderne.

După Trianon, maghiarii au depus strădanii în vederea revizuirii noului status quo, fapt respins la toate nivelurile de către românii care edificau statul naţional unitar român, modern, România Mare. Si aşa au mers lucrurile în perioada interbelică, iar mai apoi şi între anii 1940-1944, până la tratatul de pace de la Paris, de după cel de-al doilea război mondial, care i-a pus punct şi revizionismului maghiar. De atunci, subiectul disputelor nu îl mai reprezintă apartenenţa Transilvaniei sau hotarele, ci drepturile maghiarilor transilvani, problemele de ordin istoric.

– Suspiciunea română care învăluie atitudinile maghiare legate de Transilvania sau Trianon mai funcţionează?

– Fie că vorbim de proteste faţă de distrugerea satelor, de istoria în trei volume a Transilvaniei, cauza autonomiei Tinutului Secuiesc sau un film maghiar despre Trianon, toate sunt capabile să genereze reacţii exagerate, isterice ale părţii române, iar privite cu ochi maghiari, uneori par aproape comice. Dacă privim la atitudinea maghiară din perioada dualismului, întâlnim, surprinzător, reacţii similare. Pe atunci, intelectualii maghiari vedeau peste tot iredentism românesc.

Sursa: Haromszek nr. 8177 din 19.08.2017, autor Csinta Samu

 

Alba Iulia sau Trianon? / Interviu cu istoricul Zahoran Csaba, despre Trianon şi pregătirile pentru centenar (2)

 

Cum funcţionează tehnicile de rememorare legate de Trianon şi care sunt aspectele care alimentează şi în prezent discuţiile pe această temă? Am discutat cu Zahoran Csaba, membru al echipei ungare de lucru Trianon 100, şi despre posibilitatea realizării unui acord între mesaje şi interpretări.

– Ce vrea să descopere echipa de lucru Trianon 100?

– Noi ne ocupăm de Trianon ca de o tematică mai extinsă, ne axăm pe patru piloni mai mari: contextul internaţional al Trianonului, prăbuşirea şi raporturile sociale ungare de pe vremea respectivă, consolidarea sistemului de pace, respectiv posteritatea şi memoriile. Prima tematică include cercetarea rolului îndeplinit de marile puteri – cum sunt Japonia şi Statele Unite -, cărora nu li s-a acordat prea mare atenţie până acum. Cercetarea circumstanţelor prăbuşirii şi a societăţii ungare abordează tema, pe de o parte, din considerentul istoriei militare, pe de altă parte, din punctul de vedere al istoriei sociale. Cât de reală era, de exemplu, apărarea cu armele a patriei în mijlocul prăbuşirii militare a Monarhiei şi al haosului general din toamna anului 1918, fiind abordate inclusiv problemele de ordin social şi economic.

– Ce teme oferă consolidarea sistemului de pace?

– Până la încheierea războiului, pe ruinele imperiilor central şi est-europene s-au înfiinţat numeroase formaţiuni statale provizorii, care funcţionau câteva zile, săptămâni, unele, chiar mai mulţi ani. Pe teritoriul istoric al Ungariei, cea mai cunoscută era poate formaţiunea Leitha-Banat, constituită pe actualul teritoriu al Burgenland-ului. In acest context trebuie amintit de Republica Secuiască, proclamarea acesteia la finele anului 1918 a fost însă zădărnicită.

Ne axăm şi pe aspectele sociale ale schimbului de imperii din 1918-19: modul în care dominaţia ungară a fost schimbată de cea cehoslovacă, română, slavă de sud sau austriacă; cum s-a stabilit noua putere pe teritoriile rupte. Ultimul domeniu de cercetare vizând posteritatea şi memoriile, studiază locul tematicii Trianonului în istoriografia, beletristica maghiară, în politica externă şi politica memoriilor.

– Cum funcţionează tehnicile de rememorare?

– Acestea reprezintă pentru mine aspectul cel mai palpitant al muncii. Eu cercetez memoriile maghiare şi memoriile din vecinătate ale Trianonului, în special memoriile române. Este vorba concret de memoriile privind dezmembrarea Ungariei istorice şi întemeierea României Mari, acestea fiind întruchipate, de exemplu, în Ungaria, de Muzeul Trianon, iar în România, de Muzeul Marii Uniri de la Alba Iulia. Semnalează funcţionarea tehnicilor de rememorare şi disputele generate, în mod regulat, pe marginea zilei de 1 decembrie sau pe tema proclamaţiei de la Alba Iulia, respectiv disputele lansate în această primăvară care vizează tocmai echipa noastră de lucru.

– Care sunt cele mai importante aspecte care alimentează şi în prezent tema privind Trianonul?

– În primul rând, problema minorităţilor maghiare, diversele insulte şi probleme cu care se confruntă maghiarii de peste hotare, situaţia nesoluţionată a acestora. Dacă, la Trianon, ar fi fost trasate hotare mai corecte din punct de vedere etnic – de exemplu, în Transilvania -, protecţia minorităţilor ar fi fost asigurată într-un mod cu adevărat eficient, adică prin autonomii teritoriale şi individuale, tema respectivă ar fi mai puţin sensibilă, traumatizantă.

Conştiinţa naţională maghiară ar fi acceptat mai uşor faptul că Maramureşul, Munţii Tatra şi Fatra nu mai aparţin statului ungar, însă s-a dovedit să fie prea mult să fie dezlipite localităţile cum sunt, de exemplu, Oradea, Subotica şi Kosice, oraşul Komarom a fost rupt în două, iar de autonomia Ţinutului Secuiesc elita română nici nu vrea să audă.

De asemenea, maghiarii ajunşi în situaţie minoritară sunt nevoiţi să poarte o luptă crâncenă, permanentă pentru menţinerea propriei identităţi, pentru dăinuirea lor sub formă de comunitate, pentru drepturi fundamentale, cum sunt utilizarea limbii sau învăţământul în limba maternă. In opinia mea, această stare de frustrare ţine în viaţă şi în prezent Trianonul, şi nu iredentismul maghiar iremediabil şi conştiinţa de superioritate, cum susţin naţionaliştii din vecinătate.

 

– Cum s-a modificat, în urma schimbărilor produse în trecutul apropiat, imaginea asupra Trianonului, creată de ţările vecine?

– După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei şi a Cehoslovaciei, li s-a părut probabil multora că aspiraţiile Ungariei şi ale minorităţilor maghiare ar putea reprezenta noi ameninţări în privinţa hotarelor stabilite la Trianon. S-a confirmat însă în scurt timp că era vorba de un pericol imaginar, după integrarea euroatlantică doar naţionaliştii din Slovacia şi România generează temeri pe marginea revizionismului ungar.

Trianonul – din păcate, parţial şi tema autonomiei maghiare – s-a transformat treptat într-un oarecare tabloid politic. Tema poate fi ridicată practic oricând în discursul public când e sezon mort sau criză politică, având în vedere că s-a dovedit să fie potrivită pentru atragerea atenţiei opiniei publice sau pentru mobilizarea maselor de oameni pro sau contra cuiva. Pe lângă elementele reale şi jumătăţile de adevăr, aceasta e plină de denaturări, stereotipi şi prejudecăţi, alimentate şi în prezent de miturile istorice.

– Din considerente maghiare, care este principalul moment care a schimbat destinul: 1918 şi Alba Iulia sau 1920 şi Trianon?– Cele două evenimente nu pot fi separate, ele reprezentând începutul şi sfârşitul aceluiaşi şir de evenimente. Fără Alba Iulia, s-ar fi realizat mai greu Trianonul, iar fără Trianon, nu ar fi avut prea mult sens nici Alba Iulia. Dacă Monarhia Austro-Ungară nu ar fi pierdut războiul – sau îl pierdea în alte circumstanţe -, cu sau fără marea adunare, hotarele s-ar întinde altundeva acum. Cele două evenimente merită rememorate şi interpretate doar împreună, şi, pe cât posibil, cu o cât mai mare empatie faţă de celălalt, din ambele privinţe, chiar şi în condiţiile în care, în momentul de faţă, anumite mesaje şi interpretări par să fie ireconciliabile.
Sursa: Haromszek nr. 8183 din 26.08.2017, autor Csinta Samu 

Speră la un acord fără să se angreneze în proces

Liderii Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) speră să reuşească să ajungă la un acord cu Comisia Europeană (CE) – fără să se angreneze în proces – în privinţa înregistrării iniţiativei cetăţeneşti europene vizând regiunile naţionale, lansată de formaţiune – a precizat ieri serviciul de presă al CNS. Izsak Balazs, preşedintele CNS, respectiv Dabis Attila, reprezentant cu probleme externe al CNS, şi specialiştii în domeniul juridic din cadrul formaţiunii au purtat discuţii vinerea trecută cu specialiştii CE despre condiţiile încheierii fără proces a unui posibil acord privind cazul înregistrării iniţiativei cetăţeneşti.

După cum au menţionat liderii CNS, au iniţiat negocieri personale, deoarece, renunţând la practica sa anterioară, restrictivă, comisia a înregistrat parţial iniţiative cum sunt, de exemplu, Minority SafePack sau Stop TTIP, şi se pare să fie posibilă încheierea fără proces a unui acord şi în cazul iniţiativei cetăţeneşti vizând reforma politicii de coeziune.

Potrivit CNS, cu ocazia întâlnirii de vineri, părţile vizate au purtat discuţii constructive şi au reuşit să şi le apropie punctele de vedere, însă nu a fost adoptată deocamdată o decizie despre înregistrarea iniţiativei.

Dat fiind faptul că ambele părţi au manifestat deschidere pentru apropierea punctelor de vedere divergente, iniţiatorii speră în continuare că se va putea ajunge la un acord şi fără proces, înainte de încheierea procedurilor judiciare – se precizează în comunicatul de ieri al CNS.

Sursa: Haromszek din 13.09.2017

 

 

Statutul autonomiei urmează să fie înaintat

Conform deciziei adoptate de comitetul Partidului Civic Maghiar (PCM), statutul autonomiei Ţinutului Secuiesc va fi înaintat, încă în acest an, parlamentului român – a anunţat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef. Demnitarul din Trei Scaune, care şi-a obţinut mandatul sub culorile UDMR, a precizat: vor purta negocieri cu UDMR (a fost desemnată deja delegaţia de negociere formată din trei membri), şi speră că vor beneficia de susţinere din partea mai multora, dar dacă nu, vor înainta oricum împreună cu celălalt deputat PCM, Biro Zsolt, proiectul elaborat prin colaborare cu UDMR, finalizat în vara anului 2014.

Kulcsar-Terza opinează că acest demers trebuia adoptat mai demult, însă înaintarea documentului în cursul toamnei este actuală, pentru că în pragul zilei naţionale din 1 decembrie trebuie amintit românilor de promisiunile făcute acum 99 de ani, la Alba Iulia, iar amânarea pe anul viitor ar putea fi considerată drept o provocare – a spus Kulcsar. Deputatul din Trei Scaune a menţionat: comitetul PCM a mai decis ca în ultimele zile din noiembrie să-şi organizeze din nou marea adunare pentru rememorarea promisiunilor de la Alba Iulia.

Manifestări de acest gen au avut loc, acum trei ani, la Sfântu Gheorghe, iar acum doi ani, la Miercurea Ciuc, anul trecut, acţiunea fiind amânată din cauza campaniei electorale. Acum tradiţia va fi reînviorată, deşi deocamdată nu sunt cunoscute nici data exactă şi nici locaţia manifestării.

Sursa: Haromszek din 15.09.2017

 

 

 

Interzicerea unui referendum?

Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) îi sprijină pe primarii catalani, care în pofida ameninţărilor autorităţilor spaniole au anunţat referendumul pentru independenţa Cataloniei. Conform declaraţiilor lui Balint Bela, preşedintele PPMT, într-o ţară democratică nu poate fi interzisă organizarea unui referendum. Conform lui Balint, conducerea PPMT a fost contactată de Alianţa Liberă Europeană (EFA) – a cărei singur membru din România este PPMT- care i-a solicitat sprijinul pentru primari.

Dacă Catalonia va deveni sau nu independentă este treaba catalinor şi a spaniolilor, dar anunţarea sau nenaunţarea unui referendum este problema fiecărei persoane iubitoare de libertate. Ne doare şi pe noi că puterea română nu ne permite să ne folosim de mijloacele de bază ale democraţiei, referendumul, aşadar considerăm că este datoria noastră să sprijinim această cauză – a declarat Balint Jozsef.

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017

 

 

 

Pentru dăinuirea noastră

De mai multe decenii suntem participanţi activi şi ca urmare suntem complici, într-un proces fatal pentru noi, înstrăinarea imobilelor noastre. În loc să împiedicăm ca pământurile, pădurile şi casele noastre să ajungă pe mâini străine, noi vindem patrimoniul strămoşilor noştri.

În plus, după cum reiese din limba în care s-au scris anunţurile, îi excludem din rândul cumpărătorilor pe consangvinii noştri. Am constatat că ei nu pot oferi, cu mici excepţii, aceeaşi sumă oferită de majoritate, care dispune de sprijine secrete. Pământul este însă al celui care îl are în posesie.

Conform istoriei, românii au ştiut acest lucru încă din secolul XIX, cumpărând treptat domeniile maghiare. Pentru ca acest lucru să devină posibil, în 1872 a fost înfiinţată la Sibiu, Banca Albina, urmată de alte noi bănci în întreaga ţară. Ca rezultat, înainte de izbucnirea primului război mondial, în Transilvania existau peste 150 de bănci finanţate în parte de la Bucureşti.

Potrivit datelor deţinute de Grof Bethlen Istvan, în perioada dintre anii 1902-1912 în Transilvania, au trecut în proprietate română 96.000 pogoane de teren agricol, 70.000 de pogoane de pădure, în total 166.000 pogoane (95.533 hectare).

Totodată e bine de ştiut că dorinţa de cumpărare nu a scăzut nici de atunci, ba mai mult decât atât, după căderea comunismului şi după realizarea în parte a retrocedărilor făcute în silă achiziţionările au demarat în trombă. Sute de agenţi se perindau în Ţinutul Secuiesc şi nu numai, ca să-i convingă pe bătrânii fără putere să-şi vândă pământurile, pădurile, casele. În majoritatea cazurilor, bătrânii au refuzat, însă rudele acestora au acceptat ofertele fără să se gândească că în acest mod vor pune în pericol viitorul maghiar.

Tocmai din acest motiv este inexplicabil de ce statul ungar nu face posibil să ne putem păstra pământurile avute în proprietate! Asigurând de exemplu sprijine financiare parţiale sau totale condiţionate de diferite garanţii pentru cei care doresc să-şi muncească pământurile. Având în vedere creşterea lipsei globale de alimente, această strategie ar avea roade nu numai din punct de vedere naţional ci şi din punct de vedere comercial.

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017, autor Bedo Zoltan

 

 

Repulsie româno-maghiară

Prima afirmaţie: Copiii maghiari nu cunosc limba română. Adevărat. A doua afirmaţie: Sunt răi, nu vor să vorbească limba statului. Fals. Realitatea: Oră de limba română la clasa a II-a. Doamna învăţătoare îi anunţă – în limba maghiară – pe elevi că vor învăţa despre fructe. Scoate cretele colorate şi desenează un măr splendid pe tablă. În limba română i se spune măăăr! – Spune doamna învăţătoare.

Trece o oră şi copiii abia dacă au spus 5-6 cuvinte în limba română, dar nicio propoziţie. Un coşmar didactic, pierdere de timp. Ceea ce este mai grav este că într-adevăr elevilor li se induce o anumită silă faţă de limba română, cu efecte imprevizibile. Lipseşte din programă modul în care trebuie să-şi cumpere un corn la magazin sau să-i spună doctorului că-l doare stomacul.

Copiii celor care s-au mutat în străinătate, vorbesc cursiv limba ţării adoptive după un an de stat acolo. Cum se desfăşoară pe acolo un curs de învăţare a limbii?

Exclusiv în limba oficială, iar participanţii: arabi, chinezi, etc., în scurt dialoghează între ei. În şcolile maghiare, manualul şi caietul de limba română sunt inutile înainte de clasa a III-a. Jocuri tematice doar în limba română.

Astăzi o plimbare la piaţă, mâine la farmacie, la un tâmplar, peste tot se vorbeşte limba română uzuală. Iar când vor cunoaşte toate astea îl vor învăţa pe Blaga sau pe Arghezi la fel cum îl învaţă pe Ady sau Petofi, pentru că ceea ce este frumos este frumos în toate limbile. Trebuie invitaţi la ore copii români.

Există organizaţii civile serioase, care nu se preocupă cu organizarea de proteste antiguvernamentale, conducătorii acestora trebuie invitaţi la un joc comun. Sunt sigur că ar veni cu plăcere.

Cei care nu se cunosc sau nu cunosc limba unui altuia au tendinţa să fie suspicioşi, să se urască reciproc. Mare păcat!

Sursa: Szekely Hirmondo din 21.09.2017, autor Zubreczky Antal

 

 

Focuri de strajă pentru autonomie

 

Comisia Permanentă a Consiliului Naţional Secueisc (CNS) a lansat un apel la adresa comuniunilor creştine din Ţinutul Secuiesc, în care le solicită din nou comunităţilor ca în ultima duminică din octombrie să se roage pentru autodeterminarea Ţinutului Secuiesc, iar după lăsarea serii să aprindă focuri de strajă în fiecare localitate, mesajul transmis fiind acela că secuimea este consecventă, nu bate în retragere, rămâne angajată în lupta fermă şi raţională.

În comunicatul de ieri, Izsak Balazs, preşedintele CNS, ne îndeamnă să rememorăm, concomitent, şi împlinirea a 500 de ani de la reforma protestantă, faptul că istoria de 500 de ani a protestantismului a slujit, în întreg Bazinul-Carpatic, dăinuirea şi prosperarea naţiunii maghiare, iar cauza autodeterminării secuieşti reprezintă o cauză naţională maghiară.

CNS le solicită liderilor autoguvernamentali din Ţinutul Secuiesc să susţină şi să participe activ la duminica rugăciunilor, respectiv la acţiunea de aprindere a focurilor de strajă, iar împreună că consiliile secuieşti locale să mobilizeze comunităţile locale să se pregătească de ziua de 29 octombrie în care se vor ridica din nou flăcările pretenţiei la autonomia teritorială.

Apelul nostru li se adresează comuniunilor creştine maghiare din lumea largă, să-şi conştientizeze copii, tinerii asupra următorului aspect: cauza autodeterminării secuieşti reprezintă o cauză naţională maghiară – se precizează la finalul comunicatului.

Sursa: Haromszek din 29.09.2017

 

Edificarea unei colaborări găgăuzo – secuieşti

 

Parlamentarul de Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef (PCM), a efectuat o vizită în Republica Moldova, în vederea edificării unei colaborări culturale şi economice între Ţinutul Secuiesc şi teritoriul găgăuz autonom. In clădirea guvernului de la Chişinău, parlamentarul s-a întâlnit miercuri (27.09) cu Irina Vlah, guvernator al Găgăuziei şi ministru al cabinetului moldovean. Nu este obligatoriu să fie luate drept punct de pornire doar modele de autonomie vest-europene. Forme funcţionale de autodeterminare există şi în alte părţi şi se poate învăţa ceva din ele.

Chiar şi într-o ţară cum este Republica Moldova, în cazul căreia vorbim de condiţii de departe mai complicate şi mai grele decât în cazul României, există autonomie teritorială, zonele locuite de comunitatea găgăuză dispunând de un astfel de statut din 1994. Acest lucru nu prezintă nici o problemă din punctul de vedere al statului.

Vorbim despre o comunitate mult mai mică numeric decât cea secuiască – a afirmat deputatul. Kulcsar Terza Jozsef a declarat că întrevederea cu guvernatorul a fost posibilă la cererea sa. S-au întâlnit pentru prima oară şi, cu această ocazie, i-a invitat în Ţinutul Secuiesc pe reprezentanţii regiunii. După cum a declarat deputatul, se gândesc la o colaborare cultural-economică.

Acesta este de altfel principalul motiv pentru care l-a contactat pe guvernator, însă ar fi dorit şi să se informeze cu privire la felul în care funcţionează autoguvernarea în Găgăuzia, la drepturile pe care le asigură acest statut. În opinia sa, este nevoie de un astfel de schimb de experienţă, de cunoaşterea situaţiei celor două comunităţi, iar guvernatorul a confirmat acest lucru.

Irina Vlah a semnalat că în opinia sa, exemplul secuilor poate fi util pentru găgăuzi, de exemplu, în privinţa păstrării limbii materne şi a identităţii.

Ca o formă de colaborare, Kulcsar Terza Jozsef a propus ca legătura dintre cele două regiuni să fie consolidată prin protocoale de localităţi înfrăţite. Au convenit, de asemenea, să se sprijine reciproc şi la nivel internaţional, în principal în domeniul popularizării pretenţiilor din Ţinutul Secuiesc la autonomie teritorială.

Deputatul s-a referit pe scurt şi la situaţia din România, afirmând că în România suntem în continuare martori la provocările tot mai dese la adresa comunităţii maghiare, încercându-se în felul acesta ca odată cu apropierea centenarului întemeierii ţării să se ajungă acolo unde s-a ajuns în momentul începerii, acum doi ani, a cazului tinerilor din Târgu Secuiesc, şi anume ca despre oricine care îşi ridică glasul pentru autonomia teritorială să se poată spune că poate fi şi terorist. Nu a dorit să se pronunţe cu privire la deznodământ.

Autonomiile teritoriale funcţionează bine în multe state din Europa, nouă de ce ne este interzis – a întrebat deputatul. În opinia sa, întreaga sferă politică din România se comportă ca şi când nu ar vrea să ştie de drepturile de utilizare a limbii materne sau a simbolurilor, iar un bun exemplu în acest sens este faptul că propunerea de modificare a legii administraţiei publice a fost retrasă din nou zilele acestea de pe ordinea de zi. Înaintarea statului autonomiei teritoriale din Ţinutul Secuiesc este foarte de actualitate, mai exact, urgentă – a adăugat el.

 

Sursa: Haromszek din 30.09.2017

 

 

 

Mesajul Cataluniei

Nicio relaţie nu poate fi menţinută cu forţa, degeaba o consideră una din părţi drept favorabilă şi eficientă, dacă cealaltă vede un tiran în propriul partener. Spaniolii au eşuat în soluţionarea situaţiei catalanilor nu acum, ci acum câţiva ani, iar zielel trecute au agravat problemele. Cea mai bogată regiune a ţării – care constituie doar 6% din populaţia țării, însă asigură 5% din PIB – s-ar fi mulţumit acum câţiva ani doar cu extinderea propriei autonomii.

În 2006, catalanii au reuşit să ajungă la un acord cu guvernul socialist din perioada respectivă, ambele parlamente au adoptat noul statut de autonomie care oferea mai multe drepturi, însă partidul popular al actualului premier, Mariano Rajoy, a atacat şi a invalidat decizia la curtea constituţională.

Din momentul respectiv, relaţiile dintre spanioli şi catalani au intrat din nou în declin. Dacă până atunci doar 14 parlamentari catalani din cei 135 au susţinut câştigarea independenţei, numărul lor a crescut la 72 până în prezent, aspect ce poate fi remarcat la nivelul întregii societăţi catalane.

Guvernul spaniol a comis greşelile una după alta. Acum câţiva ani, în urma anunţării intenţiei de obţinere a independenţei, nu i-a chemat pe catalani la negocieri, ci le-a bagatelizat voinţa, iar când nu au vrut să cedeze, a invadat oraşele cu poliţiştii săi, a încercat să împiedice cu forţa milioane de oameni în exprimarea opiniilor proprii.

Mariano Rajoy s-a străduit, şi în această duminică, să prezinte cele întâmplate ca fiind nişte evenimente neînsemnate, în schimb, preşedintele catalan a calificat votul drept unul reuşit. Spania a intrat în impas, iar liderii lumii, ai UE s-au învăluit în tăcere.

Niciunul din marii protectori ai drepturilor omului nu a condamnat brutalitatea forţelor de ordine spaniole, majoritatea îşi fac griji pentru viitorul paşnic al Europei şi susţin puterea spaniolă.

Nu sunt dispuşi să ia cunoştinţă de pretenţia justă a catalanilor, le este frică de crearea unui precedent, nu remarcă principala învăţătură a cazului catalan: dacă majoritatea nu-şi respectă minorităţile, dacă le consideră ca fiind răul necesar şi nu este dispusă să le asigure drepturi, nu se poate aştepta la devotament, loialitate din partea lor.

Naţiunile ajunse în situaţie minoritară nu prea tolerează asuprirea, se revoltă mai devreme sau mai târziu, revendică autodeterminare, sub formă de autonomie ori de stat independent.

Drepturi, care pot fi asigurate şi prin căi paşnice, dar pentru care se şi poate lupta. Posibilitatea de a alege, responsabilitatea privind decizia adoptată îi revin mereu majorităţii.

Sursa: Haromszek din 03.10.2017

 

 

 

Este timpul acţiunii

În opinia ministrului român de externe, Teodor Meleşcanu, este ilegal să se decidă cu privire la fragmentarea unei ţări fără negocieri cu guvernul şi cu statul, singura organizare care reprezintă structurarea unei ţări. Este o poziţie de principiu, de principii pe care o respectăm dacă vrem să respectăm dreptul internaţional – a a mai adăugat în declaraţia făcută la cea de-a 63-a sesiune anuală a Adunării Parlamentare a NATO, desfăşurată la Bucureşti. România recunoaşte astfel injusteţea dictatului de pace trianonian, pentru că Transilvania i-a fost anexată României fără ca guvernul ungar să fi fost consultat. Un alt lucru important este că Meleşcanu şi-a exprimat opinia cu privire la referendumul privind independenţa catalană. Dacă România nu va recunoaşte legitimitatea referendumului sau va ignora rezultatul acestuia, va contesta şi hotărârea marii adunări româneşti, desfăşurate la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia.

Pentru că prin invocarea acestei hotărâri şi a dreptului popoarelor la autodeterminare a revendicat – şi a şi primit – Bucureştiul Transilvania. În oglinda celor de mai sus, să nu se gândească cineva că România se străduieşte să valideze adevărul istoric şi prevederile dreptului internaţional. În cazul nostru, în ultimii 99 de ani a fost vorba mai de grabă despre intenţia aplicării dublului etalon. Aşa cum o demonstrează şi faptele, în ziua de azi nu mai poate fi decisă soarta popoarelor fără consultarea acestora.

Tocmai din acest motiv, este timpul ca şi noi, maghiarii, să îi prezentăm lumii întregi prejudiciile noastre şi să propunem soluţii pentru remedierea lor. Acest lucru este însă posibil doar prin solidarizare, prin forţă comună şi cu curaj, aşa cum procedează catalanii.Sursa: Szekely Hirmondo din 10.10.2017, autor Bedo ZoltanNu suntem terorişti
Nu este terorist cel care luptă pentru autonomia Ţinutului Secuiesc – este răspunsul formulat de reprezentantul Serviciului Român de Informaţii (SRI) la întrebarea lansată de Kulcsar-Terza Jozsef cu ocazia unei audieri în cadrul Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor.

Deputatul de Trei Scaune a formulat întrebarea la şedinţa în cadrul căreia subiectul dezbaterii l-a reprezentat extinderea competenţelor serviciului de informaţii. Kulcsar a insistat să clarifice acest aspect, deoarece în rechizitoriul formulat în cazul acuzaţiilor nefondate de terorism de la Târgu Secuiesc (rechizitoriul a fost întocmit de procurori cu ajutorul SRI), mişcările proautonomiste figurează ca pericol de terorism, şi, în mai multe documente oficiale, pretenţia la autonomie a maghiarimii e calificată drept un risc la adresa siguranţei naţionale.Sursa: Haromszek din 13.10.2017

Dezbatere pe tema autonomiei, fără lacrimi şi romantismCe fel de alegeri îşi doreşte CNS? – O mişcare poate fi edificată doar pe o lege în care se poate încrede oricine, iar statutul autonomist al CNS este aşa ceva. Încă de la începuturile sale, CNS este o reprezentanţă publică independentă, nu a depins de nici o putere, de nici un partid sau persoană cu aspiraţii carieristice politice.

Cred şi sper că nici pe viitor nu va fi sub influenţa vreunei puteri.În funcţie de distanţa de moment faţă de CNS, diferitele organizaţii politice au abordări diferite faţă de noi, însă noi nu am deviat niciodată de la obiectivul propus.

A trebuit în schimb să observăm că mulţi nu citesc documentele CNS, iar din acest motiv, trec peste nişte constatări foarte simple. Cum ar fi aceea că obiectivul CNS este apărarea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi a identităţii naţionale maghiare a poporului secuiesc.– Am ajuns la unul din elementele discursului public din ziua de azi: este maghiar secuiul sau nu?– Secole de-a rândul, secuimea a fost apărătorul graniţelor maghiarimii, ale Ungariei, iar hotarele geografice ale Ţinutului Secuiesc autonom coincid cu hotarele lingvistice până la care se întinde utilizarea limbii şi a culturii maghiare. Cei care azi văd altfel acest lucru, formulează deseori acuzaţia că liderii CNS s-au îndepărtat de obiectivul formulat iniţial. În felul acesta însă, demonstrează că nu cunosc obiectivul pe care l-am votat în unanimitate în 17 ianuarie 2004, la Sfântu Gheorghe. Chiar dacă acceptăm, în linii mari, ambele puncte de vedere, merită să reamintim un moment important.

Cu ocazia referendumului din 1976, alături de opţiunea identitate maghiară a figurat, pe formulare, şi opţiunea identitate secuiască. Intenţia divizării a fost clară, însă secuii au evitat pericolul, numărul celor care se declaraseră secui fiind nesemnificativ. Interesul românesc este însă neschimbat: secuii trebuie separaţi în primul rând de Ungaria, nu de maghiari. În calitate de entitate a dreptului internaţional, Ungaria are drepturi egale cu România, în schimb politicii româneşti nu prea îi este pe plac ca o entitate de acelaşi rang cu ea să apară pe scenă ca protector al secuilor.

– Cum se străduieşte CNS să gestioneze această situaţie?

– Afirmând adevărul şi conştientizând. Comunitatea trebuie să accepte tradiţiile secuieşti din interiorul maghiarimii, iar pericolului ameninţător trebuie să i se spună pe nume. Cel mai bun purtător al conştiinţei şi identităţii comunitare este cultura spirituală. Odată cu apropierea împlinirii a 100 de ani de la formularea strădaniilor autodeterminării secuieşti, merită să reamintim că înaintaşii noştri au invocat principiile wilsoniene, neştiind că acestea nu pentru soluţionarea problemelor maghiarilor au fost enunţate. CNS este de neevitat pentru partidele maghiare transilvane, am convingerea că fără noi, UDMR-ul nu ar fi adoptat statutul referitor la autonomia Ţinutului Secuiesc.

Azi, organizaţiile UDMR din Ţinutul Secuiesc susţin şi ele simbolurile secuieşti.

– Pentru cineva din afară, iniţiativa cetăţenească europeană a CNS şi Minority SafePack-ul UDMR-ului se zbat independent una de cealaltă în labirintul sistemului juridic european. Mulţi se întreabă de ce nu împreună?

– Noi, cei care am elaborat în 2013 concepţia iniţiativei, şi autorii programului UDMR am afirmat într-un glas că cele două proiecte se completează reciproc. Respingerea Minority SafePack, iar mai apoi acceptarea ei, reprezintă un precedent al faptului că iniţiativa a fost parţial înregistrată. Înainte nu au fost astfel de exemple. Am propus şi noi posibilitatea încheierii unei înţelegeri în afara procesului, iar propunerea noastră spune şi ea să includem împreună părţile lipsă sau faţă de care au fost formulate obiecţii.

– La ce fel de sprijin vă aşteptaţi, din partea ţării-mamă, în atingerea obiectivelor d-voastră?

– Sprijinul există şi este liniştitor, mai ales acum, când văd lumina zilei inclusiv opinii conform cărora ar trebui să se renunţe la politica de vitrină, iar maghiarii nu se pot aştepta ca românii să le dea orice, de la sine. Această atitudine uită că suntem cu toţii cetăţeni români, iar ca atare, nu aşteptăm ceva de la români, ci de la guvernul român. Problema autonomiei nu este una româno-maghiară. Această dispută se poartă între cetăţenii Ţinutului Secuiesc şi guvernul român.

Sursa: Haromszek din 14.10.2017

 

Declaraţia de la Cluj a reprezentat o piatră de hotar în viaţa politică maghiară din Transilvania.

Declaraţia de la Cluj – care împlinise deja 25 de ani – a reprezentat o piatră de hotar în viaţa politică maghiară din Transilvania. A venit timpul ca aceasta să fie actualizată, pretenţiile comunităţii maghiare să fie din nou prezentate în faţa opiniei publice din România – a declarat ieri, la Sfântu Gheorghe, Biro Zsolt, preşedintele Partidul Civic Maghiar (PCM). În aprecierea politicianului, o astfel de măsură ar fi actuală, deoarece atmosfera ce domină astăzi, în România, seamănă mult cu cea existentă acum un sfert de secol.

Preşedintele PCM a făcut referire în primul rând la atmosfera ce persistă în parlament. Fiecare solicitare venită din partea reprezentanţei maghiare este măturată de pe masă, este respinsă, însă instigările antimaghiare devin din ce în ce mai frecvente pe terenurile de sport şi în cadrul emisiunilor difuzate de posturile tv de ştiri.

După părerea lui Biro, ar fi important să fie formulate pretenţiile, obiectivele maghiare, deoarece, în momentul de faţă, românii nu au cunoştinţă de acestea, nu ştiu să poziţioneze revendicările, şi în felul acesta vom ajunge în situaţia cu care ne-am confruntat şi cu ocazia respingerii modificări legii administraţiei publice, atunci când argumentul adus a fost acela că maghiarii nu se mulţumesc cu nimic, le întinzi un deget şi vor toată mâna.

Obiectivele ar trebui stabilite, apoi să ne îndreptăm către ele, dacă e posibil doar în paşi mici, e bine şi aşa, dar lucrurile importante nu trebuie trecute cu vederea – a formulat Biro Zsolt. În pragul anului centenar, reprezentanţa maghiară a fost împinsă în totalitate în defensivă, tocmai pentru acest motiv trebuie revenit la rădăcini, şi să fie stabilite cu exactitate anumite obiective fundamentale. Biro a amintit în primul rând de importanţa revizuirii constituţiei.

In opinia politicianului, la 100 de ani de la întemeierea statului român modern, cele mai importante promisiuni din proclamaţia de la Alba Iulia ar trebui să-şi găsească loc în legea fundamentală a ţării, însă trebuie formulată într-un mod foarte ferm şi pretenţia la autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, precum şi necesitatea unui plan economic pentru edificarea Ţinutului Secuiesc.

Declaraţia de la Cluj, adoptată în 25 octombrie 1992, accentuează: garanţia sigură a dăinuirii şi dezvoltării maghiarimii din Transilvania o reprezintă înfăptuirea autonomiei bazate pe principiul autodeterminării interne.

Acum 25 de ani, în biserica Sfântul Mihail din Cluj, deputaţii şi senatorii din cadrul UDMR au promis solemn că vor reprezenta aspiraţiile autonomiste din Transilvania.

Sursa: Haromszek din 13.10.2017

 

 

Sf. Gheorghe

23.10.2017

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Nr. 15 / 01-15.08.2017

Nr. 16 / 15-31.08.2017

Nr. 17 / 01-15.09.2017

Nr. 18 / 15-30.09.2017

Nr. 19 / 01-15.10.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

Anunțuri

24/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

10 august 1919 – Marea adunare populară a bănățenilor pentru consfinţirea unirii Banatului cu România

 

 

 

 

 Intrarea Trupelor Romane in Timisoara

Foto:  Intrarea trupelor române in Piata Unirii din Timisoara

 

 

 

Unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, dar preluarea de facto și de jure a administrație sale de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorită prezenței în regiune a trupelor sârbe.

La 10 august 1919 s-a desfăşurat la Timişoara o mare adunare populară a bănăţenilor, veniţi din toate colţurile provinciei să consfinţească unirea Banatului cu România.

Adunarea a adoptat o rezoluţie prin care declara:

  1. Declarăm unirea pe vecie a întregului Bănat cu Statul român sub sceptrul dinastiei române.

  2. Jurăm credinţă şi supunere M.S. Regelui Ferdinand I, domnitorul tuturor românilor.

  3. Aducem omagiile noastre glorioasei armate române pentru măreaţa operă şi jertfă depusă pe altarul dezrobirii noastre de sub jugul de o mie de ani, pentru învingerea bolşevismului maghiar şi pentru intrarea triumfală în capitala Ungariei.

  4. Luăm cu mulţumirea la cunoştinţă hotărârile Suveranului nostru şi a sfetnicilor săi de a impune tuturor respectarea drepturilor istorice, teritoriale şi suverane ale statului şi neamului românesc.

  5. Pretindem respectarea tratatului din 4 august 1916, încheiat de către Regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie „Banatul” cu hotarele sale naturale Dunărea, Tisa şi Mureşul, din punct de vedere istoric, etnografic şi economic, protestăm prin urmare contra oricărei încercări de schimbare arbitrară a hotarelor României Mari.

  6. Protestăm contra oricărei încercări de a ştirbi, sub orice pretext, suveranitatea neamului şi statului românesc, contra oricărui amestec în chestiunile interne ale statului român. […]

Evenimentul s-a constituit într-o veritabilă sărbătoare populară, la care au participat peste 40.000 de români veniţi de pe tot cuprinsul plaiurilor bănățene, cu trenul, cu căruțele sau călare, pentru a fi prezenţi la acest moment istoric.

În ovațiile  mulțimii entuziaste, dorobanții Armatei Române și-au făcut apariția pe fosta Cale a Recașului (Calea Dorobanților de astăzi), avându-l în frunte pe colonelul Virgil Economu.

 

 

 

Trupe Romane Timisoara

 

 

 

În piaţa care de atunci se va numi „Piaţa Unirii” din centrul oraşului, armata română a fost primită de oficialităţile locale şi de reprezentanţi ai minorităţilor.

Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, au sosit la Timişoara dinspre Arad prim-ministrul României, Brătianu şi ministrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, deţinător al portofoliului apărării, Ştefan Cicio-Pop.

Casele Timișoarei erau împodobite cu flamuri tricolore, iar inimile pline de bucurie. Cuvântul de de bună venire l-a rostit prefectul Aurel Cosma, iar în fața bisericii ortodoxe din Fabric a fost oficiat un serviciu divin.

De aici coloana militară română s-a întreptat spre Piața Domului (devenită de atunci Piața Unirii) unde s-a desfășurat o festivitate la care au luat cuvântul personalitățile vremii. Sărbătoarea din Capitala Banatului a pus capăt unor evenimente dintre cele mai tensionate și volatile, într-un context internațional în mișcare, specific perioadei de după Primul Război Mondial.

În ziua următoare, reprezentanţii Regatului român au semnat  cu puterile aliate tratatul în urma căruia Banatul intra în graniţele României Mari.

 

 

 

Fișier:Impartirea Banatului.png

 

 

 Promis României de marile puteri în graniţele sale naturale, până la Tisa şi până la Dunăre,  înaintea izbucnirii Războiului Mondial, Banatul a sfârşit prin a fi împărţit între ţara noastră şi Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, în proporţie de circa 2/3 României şi 1/3 Regatului sârb.

Astfel, între 1 decembrie 1918, când a fost proclamată unirea Banatului cu România, și până în anul 1924, când s-a făcut ultima rectificare a frontierei româno-sârbe, au încăput o serie de evenimente potrivnice, precum proclamarea Republicii Autonome Bănățene, în scopul împedicării unirii cu România, versiunea șvăbească asupra destinului Banatului, ocupația sârbă și cea franceză, partajarea Banatului și marea adunare populară românească din 10 august 1919 de la Timișoara, care a consfințit Unirea cea Mare.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/16/ce-stiti-despre-republica-banat-din-1918/

 

 

 

Surse:

enciclopediaromaniei.ro care citeaza: Dudaş, Vasile, Aspecte privind situaţia Banatului în anii primei mari conflagraţii mondiale, în Analele Banatului, XV 2007, p.255

https://renasterea.ro/la-multi-ani-timisoara/

10/08/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O revistă a presei maghiare din Ungaria şi România în prima parte a lunii iunie 2017

 

 

 

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

 

O revistă a presei din Ungaria din ziua de 19.06.2017

 

Organizaţiile civice au demonstrat – Orbán a păcălit din nou Bruxelles-ul – sub acest titlu ne  informează cotidianul Népszava despre faptul că Parlamentul Ungariei a adoptat legea care înăspreşte condiţiile de funcţionare ale organizaţiilor civice, mai ales ale acelora care sunt finanţate din străinătate, neluând în considerare majoritatea observaţiilor şi recomandărilor făcute de Consiliul Europei.

Astfel, organismul de specialitate juridică a CE, Comisia de la Veneţia consideră îngrijorător faptul că guvernul maghiar, înaintea depunerii legii la parlament, nu s-a consultat cu societatea civilă şi consideră ca fiind stigmatizantă prevederea potrivit căreia organizaţiile civice care beneficiează de finanţare din străinătate trebuie să menţioneze acest lucru pe toate publicaţiile.
Duminică seara, mai multe sute de persoane au demonstrat împotriva adoptării legii, fără ca autorităţile să accepte un dialog cu reprezentanţii lor.
Luna aceasta, reprezentanţii Comisiei de la Veneţia vor sosi la Budapesta pentru a discuta cu conducerea Universităţii Central Europene (CEU) şi cu organizaţiile civice, urmând ca după aceea să formuleze o poziţie oficială în legătură cu aşa numita Lex CEU, care practic ar face imposibilă funcţionarea în Ungaria a acestei instituţii de învăţământ superior.

Este însă pus sub semnul întrebării ce poate obţine Comisia de la Veneţia, în condiţiile în care CEU are foarte puţin timp la dispoziţie pentru a obţine un acord interstatal privind funcţionarea universităţii – scrie în ediţia de azi a cotidianul Népszava.

România a ajuns din urmă Ungaria în ceea ce priveşte nivelul de trai – informează cotidianul Magyar Nemzet.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, chiar dacă în ceea ce priveşte GDP-ul raportat la cap de locuitor, Ungaria încă este un pic înaintea României, din punctul de vedere al nivelului de trai România a ajuns Ungaria.

În ultimii zece ani Ungaria a fost depășită la acest capitol de către Slovacia, Estonia, Lituania şi Polonia.

La Budapesta a fost dezvelită statuia fostului conducător al Ungariei, Horthy Miklós – scrie portalul de ştiri 24.hu. Statuia a fost dezvelită în sectorul trei din capitala ungară, iar acest demers a fost iniţiat de către Uniunea Mondială a Maghiarilor.

Împotriva cultului politicianului controversat au protestat mai multe organizaţii civice, precum şi partidul de opoziţie Demokratikus Koalíció (Coaliţia Democrată).

Horthy Miklós a condus Ungaria din 1920 până în martie 1944. În această perioadă Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania fascistă şi Italia.

Armata maghiară a suferit pierderi importante (aproximativ 100.000-120.000 de mii de soldaţi au căzut în luptele de lângă Voronej, sau au fost luaţi prizonieri de război la Cotul Donului în 1943).

Totodată, în timpul lui Horthy, au fost votate legile care au discriminat populaţia evreiească din Ungaria (nota redactorului).

Portalul index.hu scrie în ediţia de astazi despre afacerile primarului din localitatea ungară Felcsút, (locul de naştere al premierului Orbán Viktor n.r) Mészáros Lőrinc.

Prietenul prim-ministrului maghiar are o carieră economică fulminantă.

În decurs de numai 8 ani, din instalator de gaze a devenit al cincilea cel mai bogat om al Ungariei, averea lui ajungând la 100 miliarde de forinţi (aproximativ 315BUdapesta

milioane de euro n.r.). Printre afacerile lui se numără construcţii, activitate  hotelieră, media, agricultură şi altele. El este totodată cel mai important sponsor al clubului de fotbal Academia Puskás.

Mulţi consideră ca primarul este un simplu portofel al elitei Fidesz şi în primul rând a premierului Orbán Viktor.

Însă, potrivit informaţiilor portalului, edilul chiar duce tratative de afaceri atât la sediul firmei sale din Felcsút (decorat cu piei de urşi şi tricouri cu numele lui Orbán Viktor), cât şi prin hoteluri luxoase din Budapesta.

Un partener de afaceri al primarului a declarat pentru portal că a rămas surprins de uriaşul contrast dintre averea şi afacerile fabuloase ale lui Mészáros şi stilul provincial, câteodată trivial al acestuia care semănă mai degrabă cu un vânător vorbăreţ, decât cu un om de afaceri milionar.
Despre activitatea sa managerială, portalul menţionează că acesta nu se ocupă de conducerea efectivă a firmelor sale, ci achiziţionează noi şi noi firme.

Însă nu trebuie să ne imaginăm că acesta, în mod agresiv le confiscă altora afacerile. De obicei, el este curtat de diverși afacerişti care ştiu că Mészáros beneficiează de sprijinul politic al lui Orbán Viktor.

El îi alege dintre aceştia pe aceia pe care-i consideră loiali şi cu perspective.

În acest cerc Mészáros Lőrinc este numit „şef”, iar Orbán Viktor „marele şef”. Premierul nu-i cunoaşte personal pe toţi colaboratorii lui Mészáros Lőrinc, dar ştie despre fiecare cele mai importante informaţii.
„Trenul fuge duduind, dar nu putem şti ce se va întâmpla cu acest imperiu uriaş dacă va avea loc o schimbare politică sau se va strica prietenia, iar steaua lui Mészáros Lőrinc va apune.

Dar să lăsăm ca aceasta să fie problema compartimentelor de analiză de risc ale băncilor care au acordat credit firmelor lui Mészáros Lőrinc.” – concluzionează index.hu.

 

Sursa: 

Ervin Székely, RADOR – http://www.rador.ro/2017/06/19/revista-presei-maghiare/

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita, în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita (perioada 1-15.06.2017).

Comemorarea Trianonului, sub semnul speranţei

La ora 17:32, în momentul semnării, acum 97 de ani, a deciziei de la Trianon, au răsunat şi clopotele bisericilor istorice maghiare din Sfântu Gheorghe, mobilizând oamenii să participe la festivitatea memorială organizată în Parcul Elisabeta, pe locul fostului drapel al ţării. Sute de persoane s-au adunat să evoce evenimentul istoric cu consecinţe tragice în privinţa maghiarimii.

Anul acesta, tradiţionala festivitate din Sfântu Gheorghe dedicată Trianonului s-a derulat în organizarea Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi. Manifestarea a fost deschisă de Bedo Zoltan, care a dat citire rugii corpului episcopal maghiar vizând decizia de la Trianon, după care Gazda Zoltan a evocat cele întâmplate acum 97 de ani.

Nu putem uita de Trianon, deoarece campania inumană împotriva maghiarimii şi a Ungariei este în curs de derulare şi în prezent, naţiunea noastră este în permanenţă supusă umilinţei, sunt şi acum aceiaşi cei care se aliază şi poartă război împotriva noastră.

Le este frică de noi, pentru că maghiarii au reuşit mereu să fie puternici – a formulat Gazda. Nu putem fi determinaţi, prin limitele impuse, să renunţăm pentru că trăim, credem în viitorul naţiunii noastre, şi tocmai pentru acest motiv luptăm cu perseverenţă. Dăm naştere copiilor maghiari, le creăm un spaţiu vital viabil, procedând la fel şi ei la rândul lor în interesul succesorilor.

Doar în felul acesta vom reuşi să dăinuim – a subliniat Gazda Zoltan. Sandor Krisztina, preşedintele Consilului Naţional Maghiar din Transilvania, a amintit de greutăţile, prejudiciile suferite de noi, însă – după cum a evidenţiat ea – suntem totuşi aici, şi în pofida aspiraţiilor de asimilare manifestate în trecut, dar şi în prezent, de puterea română.

De 97 de ani încoace, maghiarimea luptă, în şapte state succesoare, pentru propria dăinuire, pentru drepturile sale comunitare şi autonomie – a subliniat Petho Istvan, vicepreşedintele judeţean al PCM. Benko Erika, deputat sub culorile UDMR, a menţionat: aproape am pierit din cauza Trianonului, însă este valabilă şi cazul naţiunii maghiare zicala potrivit căreia ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.

Trecutul nu-l mai putem schimba, a venit timpul să renunţăm la lamentaţii, şi să ne luăm soarta în mână. Sarcina noastră este să clădim aici, pe propriul pământ natal, o lume mai bună şi mai justă, pe care o putem lăsa ca moştenire pentru copiii noştri. Secuimea trebuie să dispună de propria casă, care ne protejează pe noi toţi, şi n-o va clădi nimeni altcineva în locul nostru, sarcina respectivă ne revine nouă – a explicat Benko Erika.

Oratorul invitat al festivităţii, Bayer Zsolt, publicist din Ungaria, i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra sufletului maghiar. Bayer a amintit de forţele puse în mişcare pe parcursul istoriei în interesul nimicirii maghiarimii, şi noi totuşi suntem aici. S-a îndeplinit una din marile minuni ale lumii, naţiunea asta a rămas în viaţă.

După părerea publicistului, cu ocazia aniversării împlinirii a 100 de ani de la semnarea deciziei de la Trianon, noi, maghiarii, ar trebui să-i invităm la locul faptei pe reprezentanţii statelor succesoare ca să-i confruntăm cu faptul că nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să ne nimicească, şi să cerem socoteală pentru angajamentele asumate în tratat, printre care şi dreptul la autodeterminare naţională în Transilvania.

La finalul manifestării, Czego Zoltan a recitat poezia pe care a scris-o cu această ocazie, după care Kovacs Istvan, preot unitarian, a rostit ruga pentru dăinuirea, edificarea naţiunii noastre.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Farkas Reka

Cu reţinere, la Târgu Secuiesc

În ziua solidarităţii naţionale, cu ocazia împlinirii a 97 de ani de la semnarea dictatului de pace de la Trianon, în oraşul breslelor comemorarea a avut loc nu la ora 17:30, momentul semnării, ci la ora 20:00.

Acum doi ani s-au adunat sute de oameni în faţa monumentului dedicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, HVIM-iştii au defilat pe cele mai importante străzi din oraş, însă localnicii au putut fi intimidaţi prin cazul terorismului născocit de serviciile secrete.

Cei aproximativ zece participanţi – care au aflat pe reţelele de socializare de manifestarea spontană – au aprins lumânări şi au depus jerbe de flori la soclul statuii lui Kratochwill Karoly, amplasată în faţa fostei clădiri a Scolii de Aprozi Secui.

Nu au fost rostite cuvântări, nu au fost recitate poezii, participanţii adunaţi în număr nesemnificativ – majoritatea fiind membri ai Ordinului Istoric al Vitejilor şi ai organizaţiei din Târgu Secuiesc a Consiliului Secuiesc, respectiv apropiaţi ai acestora -, au ţinut câteva minute de reculegere în faţa statuii fostului comandat al Diviziei Secuieşti, după care au plecat acasă.

În Trei Scaune au avut loc comemorări pe dealul Avasdin Mereni, respectiv la graniţa dintre judeţele Covasna şi Vrancea, colţul cel mai estic al Ungariei istorice.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Iochom Istvan

Publicist sancţionat

Consiliul pentru combaterea discriminării discriminează -astfel a comentat Bedo Zoltan faptul că CNCD l-a sancţionat – şi ne-a sancţionat şi cotidianul- din cauza unui articol referitor la principalul protector al consumatorilor din judeţ. Mircea Diacon, conducătorul OPC Covasna, s-a adresat Consiliului pentru Combaterea Discriminării din cauza articolului semnat de Bedo Zoltan sub titlul Inspectorul şef trebuie să plece!.

În cadrul unei conferinţe de presă, Bedo Zoltan a subliniat că însă nu a primit oficial hotărârea incriminată, ci a descărcat-o de pe blogul lui Dan Tanasă. Menţin tot ceea ce am scris în articol, deoarece ăsta este adevărul, în schimb aş spune că CNCD discriminează.

Citind articolul şi acuzaţiile formulate la adresa mea, este limpede că singura problemă este că sunt maghiar – a spus publicistul. Respinge faptul că ar avea sentimente antiromâneşti şi că ar ataca pe oricine doar pe motiv că este român. Am convingerea că ura nu duce nicăieri, iar împotriva unor oameni precum Micrea Diacon şi Dan Tanasă trebuie dusă o luptă pentru că generează ură, iar aceasta este dăunătoare atât pentru maghiari, cât şi pentru români – a subliniat Bedo.

A declarat că va trimite articolul în cauză ambasadelor Ungariei, SUA, Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Rusiei, pentru ca acestea să se pronunţe în caz, însă se va adresa şi organizaţiilor jurnalistice din ţară şi din străinătate, deoarece consideră că prin decizia CNCD au fost lezate libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare. Nu s-a decis însă dacă se va adresa justiţiei, deoarece nu este convins că o instanţă română i-ar da dreptate în caz.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Kiss Edit

Scenariul a fost scris de către serviciul secret / Beke Istvan în căutarea dreptăţii

La finele lui noiembrie 2015, autorităţile l-au reţinut, sub acuzaţia de terorism, pe Beke Istvan, liderul HVIM Târgu Secuiesc. A stat în detenţie 7 luni şi 9 zile, însă de curând a fost achitat, în primă instanţă, de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional. Am discutat cu el despre stadiul cazului, perioada petrecută în detenţie, supravegherea sa şi HVIM.

– În ce stadiu este acum cazul?

– În primă instanţă a fost pronunţată o decizie surprinzătoare, deoarece am fost brusc achitat de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional, deşi procuratura a cerut până în ultimul moment pedeapsa maximă, până şi la ultima înfăţişare a încercat să incapaciteze decizia judecătorului, acuzându-l pe Szocs Zoltan că a influenţat martorii.

Am fost achitat de acuzaţia principală, însă trebuia ceva prin care să motiveze cele 11 luni pe care le-am executat, împreună cu arestul la domiciliu, motiv pentru care, din cauza petardelor şi a celor două artificii găsite la mine, m-au acuzat utilizare ilegală de mijloace pirotehnice (într-o cutie de pantofi erau, în ambalajul original, 195 de petarde, 2 artificii şi artificii pentru tort).

Vom contesta, bineînţeles, decizia, pentru că nu ştiu dacă există ţară, în afară de România, în care să se dea închisoare cu executare pentru atâtea petarde, plus să te acuze, timp de un an şi jumătate, de terorism. Nu le-am folosit şi am demonstrat că în decembrie 2014, firma în cauză a trimis comanda plătită. Nu am primit nici azi motivaţia scrisă, şi ea este imperios necesară pentru contestare.

– Am înţeles bine? Nu aţi primit încă textul motivaţiei?

– Aţi înţeles bine. În principiu, motivaţia ar trebui comunicată în termen de 30 de zile, însă asta nu s-a întâmplat. Urmează înfăţişarea în a doua instanţă, la ICCJ, despre care nu se ştie când va fi.

Ca atare, aşteptăm, însă vom întreprinde în timp util demersurile juridice necesare împotriva celor care mi-au călcat în picioare toate drepturile omului, au ignorat prezumţia de nevinovăţie, m-au declarat vinovat în lipsa unor dovezi, mi-au expus familia, copiii, datele noastre personale – fapt care a dus la ameninţarea familiei mele la telefon şi pe internet.

Și vom acţiona şi împotriva celui care a depus mărturie mincinoasă în cazul meu. În baza sentinţei în primă instanţă am o oarecare încredere în justiţia română, însă dacă lucrurile vor sta altfel, vom apela la Strasbourg pentru remediu juridic.

– Aţi vrea să relataţi despre perioada petrecută în detenţie?

– S-au întâmplat atâtea acolo, încât s-ar putea scrie un roman. Aşa putea spune că în primele luni am avut parte de cea mai mare presiune psihică. Mai întâi m-au torturat cu familia, adică ce face în lipsa mea, apoi am auzit relatări despre arme, despre cum şi din ce pot fi confecţionate mijloace explozive.

Întâmplător au ajuns lângă mine arestaţi care ştiau prea multe despre cazul meu sau care doreau să ştie şi ceea ce eu nu ştiam. În prima lună, la Bucureşti am fost închis printre infractori de drept comun, 10 într-o celulă, în condiţii care ar atinge pe bună dreptate pragul de iritabilitate al tribunalului pentru drepturile omului. Mizerie peste tot, saltelele din paturi erau de pe vremea lui Ceauşescu, pline cu insecte, în colţul celulei erau un WC şi un duş, fără uşă, bineînţeles; deţinuţii au montat o perdea de duş, pentru a exista o urmă de civilizaţie. Mâncarea nu putea fi mâncată, am consumat doar ceea ce primeam de acasă.

– În închisoare v-au făcut să simţiţi că sunteţi maghiar?

– Nu. Când am fost dus prima oară în celulă m-au trimis în direcţia WC-ului. Am refuzat. Când însă au aflat că sunt acolo pentru că aş fi teroristul secui, au început să râdă şi mi-au spus că sunt fratele lor. Și mascaţii îmi dădeau crezare, mă încurajau să rezist, spunându-mi că am familie, voi pleca acasă. Chiar şi ei mi-au propus să mă adresez tribunalului pentru drepturile omului din cauza hărţuirii mele. Nu mi-a spus nimeni niciodată bozgor, nu am simţit că m-ar detesta pentru că sunt maghiar, dimpotrivă, aş putea spune că mă priveau crezând că sunt un fel de lider al maghiarilor, deoarece vedeau la ştiri câţi oameni ne-au susţinut.

– Au avut şi o altă utilitate protestele de simpatie?

– Una incomensurabilă! Am avut sentimentul că multele lucruri rele care mi s-au întâmplat într-un timp scurt, se estompează dacă mă gândesc ce am simţit atunci când am aflat de la soţia mea despre solidaritatea şi perseverenţa de care au dat dovadă locuitorii faţă de mine. Sunt nevinovat şi am crezut în mine, în familia mea, în bunul Dumnezeu, însă încrederea pe care am primit-o mi-a dat putere să rezist! Aşa putea spune că mişcările care au avut loc au contribuit la clarificarea cazului meu.

Atitudinea politică însă este o altă poveste. După cum am observat, politicienii români au abordat cu antipatie cele întâmplate, în timp ce reprezenţa – în ghilimele – a intereselor noastre, s-a delimitat oficial încă din primul moment şi a acceptat tacit acuzaţiile care mi-au fost aduse de DIICOT, serviciul secret, procuratură. Tot respectul politicienilor care au avut curajul să ne susţină.

– Dacă tot aţi pomenit de serviciul secret: credeţi că sunteţi în continuare supravegheat?

– Nu am cum să observ dacă telefonul îmi este interceptat sau nu, însă cred că este foarte posibil. Nu am fost atent însă niciodată dacă sunt urmărit de diferite persoane.

După ce am fost lăsat să plec acasă, acest lucru s-a schimbat, în contextul celor întâmplate, observi şi fără să vrei, şi asta nu se referă la vinovăţie sau la faptul că ar trebui să mă ascund din vreun motiv sau altul.

Soţia i-a fotografiat din interiorul coaforului, a văzut în repetate rânduri necunoscuţi stând la capătul străzii sau cu o stradă mai încolo, care au întors brusc faţa. A observat cum dimineaţa la ora 3:00 era urmărită de o maşină în timp ce mergea spre Bucureşti.

După ce am revenit acasă, mi-au atras atenţia mai multe persoane: nu am observat că de fiecare dată staţiona o maşină în apropierea străzii noastre, cu aceiaşi ocupanţi însă cu alte numere de înmatriculare?

Când am schimbat pentru 15 martie drapelul secuiesc deteriorat din centrul oraşului Târgu Secuiesc, şi-a făcut apariţia un Audi A6, cu trei ocupanţi, care puteau fi recunoscuţi după geanta de umăr, ochelarii de soare şi şepcile de baseball. Au tot făcut fotografii, ca nişte turişti, însă nu fotografiau piaţa centrală, ci pe noi.

Persoane de aceeaşi teapă s-au prefăcut zilele acestea şi la Ghimeş-Făget că sunt civili (deşi în cazul lor, unul purta pălărie de paie) şi că se fotografiază reciproc, însă nul dintre ei era atât de absorbit să mă supravegheze încât a continuat să mă fotografieze chiar şi când colegii săi au plecat. I-am făcut semn că ai săi colegi au plecat, ce mai aşteaptă! A zâmbit şi a plecat.

– Organizaţia HVIM Târgu Secuiesc mai activează?

– Da, atât cât se poate spune că asta este activitate, pentru că vor să o scoată în afara legii. Pe undeva, acea tragicomedie fantastică a urmărit şi interzicerea ei ca organizaţie, cu simboluri cu tot.

În rechizitoriu au fost enumerate şi crucea dublă sau drapelul în dungi arpadiene şi dacă nu ar fi trist, am putea chiar să râdem de neştiinţa lor. Sau să fie vorba de o neînţelegere intenţionată? Deocamdată nu există o sentinţă definitivă care să spună că nu ar mai putea activa.

– Dacă v-aţi putea întoarce în timp, ce aţi formula altfel în acea discuţie din octombrie despre care a fost realizat un material audio ca dovadă?

– Am discutat de mai multe ori în octombrie şi nu ştiu ce aşa schimba. Nici acum nu am îndoieli că cineva ar putea fi prezent într-un grup de prieteni pentru înregistra discuţiile, a le tăia (am demonstrat asta în instanţă cu ajutorul curbelor sonore), a le reda iar mai apoi, a le traduce incorect, după bunul plac al autorităţilor, aşa cum cere acuzarea.

Dacă nu aşa ar sta lucrurile, până acum ar fi fost acuzat şi martorul sub protecţie de faptul că a indus în eroare autorităţile. Discuţia în cauză nu s-a referit la planificare, cuvântul bombă nu a fost rostit nici măcar o dată. Și ziua aceea a fost pentru noi o zi ca oricare alta, nu am pus la cale nimic, am discutat doar.

Am putea filozofa mult despre ce aş fi făcut altfel decât a fost, însă cred că scenariul fusese deja scris de către serviciul secret, aşa de bine încât tot ar fi găsit ceva.

Pornind de la cele întâmplate, oricine poate fi acuzat de orice. Nu înţeleg însă ceva: dacă tot m-au crezut atât de prost încât să fiu capabil să comit grozăviile scornite de ei (pentru ce ar fi fost suficiente câteva petarde şi o sirenă? – Însă asta este deja altă întrebare), de ce nu m-au supus unui test psihologic sau de ce nu au organizat un flagrant?

– Cum este în momentul de faţă relaţia d-voastră cu B.Sz., cel care în depoziţia sa nu a confirmat că de fapt doar aţi glumit cu ocazia acelei discuţii?

– Este foarte interesantă relaţia noastră actuală, deoarece el a fost singurul care mi-a întors spatele. Când a avut loc audierea, a avut unele remarci cu care parcă ar fi vrut intenţionat să mă scoată pe mine în evidenţă. De exemplu, când a fost întrebat dacă petardele pot fi acţionate sau nu prin telecomandă, a declarat: toată lumea a spus da, până şi Beke Istvan, care este electrotehnician.

Interesant este şi faptul că la câteva zile de la discuţie, a venit la mine şi m-a întrebat dacă se face sau nu ceva cu pizza. Când nu am înţeles ce a vrut să spună, mi-a şoptit la ureche, iar eu i-am spus că este nebun şi i-am răspuns ferm că NU.

Ulterior, a uitat acest lucru, după care şi-a adus totuşi aminte şi i-a făcut declaraţii presei. În schimb discuţia de 3 ore şi jumătate a confirmat-o, îşi aducea aminte de ea! Pe parcursul audierii sale de o oră şi jumătate, a confirmat o discuţie de 3 ore şi jumătate, ne-a identificat pe noi şi a scris o mărturie de 10 pagini.

Ciudat a fost şi faptul că deşi şi-a scris mărturia în limba română, într-o română perfectă, la înfăţişare a solicitat translator. Eu nu i-am greşit l ui şi nu noi l-am făcut denunţător, ci aşa a scris presa. Eu am conştiinţa curată, nu înţelege de ce mă evită. Cred că cinstit ar fi să stăm şi să discutăm ce s-a întâmplat, eu îmi asum publicitatea chiar şi la televizor. O puteţi lua chiar şi ca pe o invitaţie.

– În HVIM sunt denunţători?

– Am putea adăuga doar atât că fiecare doarme cum îşi aşterne. Ceea ce am făcut în cadrul HVIM am făcut benevol şi din suflet, iar în ceea ce îi priveşte pe denunţători, să le fie de bine. Bunul Dumnezeu este singurul judecător adevărat, care îi dă fiecăruia ceea ce merită.

– În oglinda tuturor acestora, ce concluzie trageţi despre relaţia româno-maghiară?

– Printre civili nu aş putea spune că există contradicţii, politica şi presa sunt cele care încearcă să le genereze în permanenţă – din păcate, sub îndrumarea urmaşilor fostei securităţi. Sfera civilă nu poate exercita nici măcar un minim control în această direcţie, în schimb suferă în permanenţă de pe urma conflictelor etnice provocate conştient.

– După ceea ce aţi păţit, ce le transmiteţi secuilor cu suflet patriot?

– Ce nu ne omoară, ne întăreşte! Să rămână ceea ce au fost întotdeauna.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Nagy Sz. Attila

Intrarea la guvernare are un preţ / Ce se întâmplă cu promisiunile?

Conform preşedintelui PCM Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef, o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei.

Declaraţia a fost făcută în contextul în care liderul PSD Liviu Dragnea a adus din nou în discuţie problema invitării UDMR la guvernare.

Răspunzând solicitării noastre, deputatul Kulcsar Terza Jozsef, care îşi desfăşoară activitatea în fracţiunea UDMR din camera deputaţilor, a subliniat că o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei, deoarece sunt lucruri peste care nu se poate trece.

A notat că în 2018 va fi sărbătorit în România centenarul marii uniri, însă promisiunile formulate la 1918 nu sunt respectate nici în ziua de azi, ba mai mult, politicienii români nu vor nici măcar să discute pe această temă.

Acesta ar putea fi un punct de pornire în negocieri – a precizat Kulcsar Terza, care a mai menţionat că nu ştie deocamdată să se fi purtat discuţii cu privire la asumarea de către UDMR a unui rol la guvernare.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 109 din 13.06.2017, autor Kiss Edit

Sf. Gheorghe

16.06.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

 

 

20/06/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: