CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

5 februarie 1867 – Crearea statului dualist Austro-Ungaria, anularea autonomiei Transilvaniei şi încorporarea acesteia alături de Banat, la Ungaria  

 

                           

                                               Steagul Austro-Ungariei, 1869-1918

 

La 5 februarie 1867 a fost semnat pactul dualist austro-ungar, în urma căruia lua naştere Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască, un stat condus de monarhii Habsburgi între 1867 și 1918.

Ziua de 8 iunie 1867, când împăratul Franz Josef I a fost încoronat şi rege al Ungariei, constituie de fapt data încetării absolutismului austriac şi începutul dualismului austro-ungar, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867 şi rămas în vigoare  până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune).

Statul monarhic dualist austro-ungar creat în 1867 era condus de împăratul Austriei, care avea în acelaşi timp şi statutul de rege al Ungariei.

Perioada 1859-1866 a fost una deosebit de dificilă pentru Austria. Înfrânt în mai multe bătălii, în fața armatelor piemonteze, franceze și prusace  acest stat stăpânea cu greu numeroasele popoare și teritorii străine, aflându-se în pragul dispariției sale.

În aceste condiții, împăratul austriac Franz Joseph I a găsit soluția menținerii imperiului său prin acordarea unor importante concesii maghiarilor care dețineau cele mai importante poziții politice și economice, în cadrul statului, după cele ale austriecilor.

Astfel s-a încheiat Acordul austro-ungar privind constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria. 

Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena cele două state constituindu-se în două state distincte, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții, care aveau în comun un suveran în aceeași persoană, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau acoperite inițial în proporție de 70% de către Austria.

Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne și pentru a aduce la tăcere agitațiile interne ale diverselor naționalități ale imperiului.

 

 

 

Austria_Hungary_ethnic

 

 

 

Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană (în germ. Donaumonarchie) nu s-a numit niciodată oficial Imperiul Austro-Ungar, ci – Imperiul austriac și regatul maghiar.

Imperiul Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor supuse coroanei familiei de Habsburg-Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroana Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a devenit Coroana imperială a Austriei.

Imperiul austriac a fost creat în contextul crizei profunde în care intrase Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană,  lichidat în anul 1806 sub loviturile Franței conduse de Napoleon. 

Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit, pe de o parte, din Cisleithania, adică statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de rîul Leitha, din partea vestică și nordică a statului austro-ungar, și pe de altă parte, din Transleithania.

A fost una dintre marile puteri ale lumii la vremea respectivă, fiind  cea mai mare a doua țară din Europa după Imperiul Rus, cu o suprafaţă de  621.538 km2 şi a treia cea mai populată (52,8 milioane de locuitori în 1914), după Rusia și Imperiul German.

A fost de asemenea cea de-a patra cea mai  industrializată ţară din lume după Statele Unite, Germania și Regatul Unit.  

Din punct de vedere constituțional, monarhia Austro-Ungară reprezenta uniunea a două state: Austria și Ungaria, care aveau același suveran, aceeași armată (deși Ungaria avea dreptul de a avea o forță teritorială de apărare) și aceeași monedă. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu.

De asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului: Apărarea, Afacerile Externe și Finanțele. La fel, cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar), primii miniștri ai Austriei și Ungariei, cei trei miniștri care conduceau ministerele comune, anumiți membri ai familiei imperiale.

Fiecare parlament, cel de la Viena și cel de la Budapesta, avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun. Exista, de asemenea, o delegație parlamentară comună a celor două parlamente.

Cisleitania, avea capitala la Viena și cuprindea inclusiv teritorii locuite de sloveni, cehi, polonezi, ruteni și de românii din Bucovina (fosta parte a principatului Moldovei). Teritoriile formațiuni feudale (ex: Regatul Boemiei, ducatele Carniola și Carinthia, Galiția) beneficiau de o anumită indulgență culturală, ceea ce a permis, într-o mică măsură, afirmarea identității naționale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din Bucovina și croaților din Dalmația.

Partea ungară a Imperiului, denumită Transleitania, avea capitala la Budapesta și cuprindea teritoriul est de râul Leitha, care a constituit partea ungară a Austro-Ungariei (1867-1918). Transleitania a inclus Ungaria propriu-zisă, precum și Slovacia, Transilvania, Banatul, Croația şi Slavonia și oraşul liber Fiume. 

 Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era administrată în mod centralizat, iar politica față de minorități a fost dominată de intenția autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea procentuală în cadrul Regatului.

În interiorul Transleithaniei s-au constituit autorităţi exclusiv maghiare, sub conducerea guvernului de la Budapesta. La 12 iunie 1867, sub presiunea maghiară, împăratul a abrogat legile votate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române şi la limba română.

Pasul următor l-a constituit încorporarea Transilvaniei în statul ungar, pierzîndu-şi astfel  individualitatea politico-teritorială, adică statutul de voievodat şi apoi de principat autonom pe care l-a avut timp de mai multe secole.

În toate aceste trei epoci – epoca voievodatelor din timpurile străvechi pînă în 1526, epoca principatului independent din 1526 pînă în 1691, epoca Marelui Principat autonom (1691-1867), cînd împăratul Austriei deţinea şi funcţia de mare principe al Ardealului – această provincie românească şi-a păstrat autonomia faţă de puterea centrală cu sediul la Viena.

Cele prezentat mai sus dovedesc că Transilvania nu a aparţinut Ungariei decît în perioada 1867-1918, deci 51 de ani.

Īn anul 1867, data inaugurării  politicii ultranaṭionaliste în partea ungară a imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia erau maghiari numai 5.665.000 faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari.

Austriecii și ungurii aveau aceleași drepturi. La data de 8 iunie 1867, împăratul Franz Joseph I (1848-1916) a fost încoronat inclusiv rege al Ungariei.   Prin acest compromis făcut nobilimii maghiare, Imperiul austriac a fost salvat, pentru încă o perioadă de 51 de ani.

Numeroase popoare rămâneau însă în continuare sub dominație străină, de această dată dualistă, și erau supuse unui amplu proces de deznaționalizare.

Deosebit de dificilă a fost situația popoarelor din teritoriile dominate de unguri, așa cum a fost și cazul românilor din Transilvania și Banat, care erau lipsiți de numeroase drepturi și supuşi, după anul 1867, unui amplu proces de maghiarizare forțată. 

Legea constituţională din 1867 a prevăzut desfiinţarea Dietei de la Cluj şi a guberniului, urmînd ca Transilvania să-şi trimită reprezentanţi în Parlamentul de la Budapesta conform unui sistem electoral bazat pe inegalitatea de avere şi naţională.

Nobilii şi secuii erau scutiţi de obligaţia cenzitară, în schimb, ţăranii, în marea majoritate români, aveau dreptul de participare la vot numai dacă posedau o suprafaţă de pămînt de cel puţin 70 de pogoane, în timp ce în Ungaria censul era de numai 9 pogoane. În regiunile locuite de secui, un deputat reprezenta 6.000 de locuitori, în timp de în regiunile locuite de români reprezenta 60.000.

În parlamentul de la Budapesta, cei 7 milioane de unguri au trimis 400 de deputaţi, în vreme ce 13 milioane de români şi slavi au putut trimite numai 7 deputaţi.

În anul 1874 a fost adoptată Legea electorală, prin care românii transilvăneni aproape că erau excluşi din viaţa politică. În Transilvania au avut drept de vot numai 3% dintre români.

În anul 1868 a fost adoptată Legea naţionalităţilor. Pornind de la faptul că, din cele 63 de comitate ale Ungariei, doar 28 aveau o populaţie majoritar maghiară, iar în Transilvania populaţia majoritară era de naţionalitate română, legea a impus în viaţa de stat principii care să asigure maghiarizarea tuturor celorlalte naţionalităţi.

Ignorînd realităţile, legea prevedea că în Ungaria există o singură naţiune, cea maghiară, unică şi indivizibilă, şi a decretat limba maghiară ca singura limbă oficială. Limba maghiară era predată în toate şcolile, pe cînd limbile naţionalităţilor nemaghaire putea fi folosită numai în învăţămîntul confesional.

Şcoala a fost un puternic factor de maghiarizare aşa explicându-se şi faptul că, printr-o serie de legi şcolare, guvernele de la Budapesta au dispus introducerea de ore în limba maghiară în şcolile confesionale ale naţionalităţilor, sute dintre ele fiind închise pe motiv că învăţătorii sau elevii nu cunoşteau bine limba maghiară.

În 1868 s-a introdus învăţămîntul de stat în Transilvania, cu plan unitar şi programe şcolare elaborate de către stat. Dar, deşi Legea naţionalităţilor prevedea „libera alegere a limbii de predare”, potrivit cu profilul demografic al regiunilor, nu a fost înfiinţată nicio şcoală de stat primară în limba română sau slovacă.

Sub guvernarea lui Tisza Kálmán, legile şcolare Trefort din 1879 şi 1883 au prevăzut limba de predare maghiară în şcolile primare. În temeiul legii, limba maghiară trebuia să se predea în şcolile primare cu un învăţător în 21/2 ore pe săptămînă, iar în şcolile cu 6 învăţători 14 ore săptămînal. În decurs de patru ani, învăţătorii nemaghiari trebuiau să se pregătească pentru a putea preda în limba maghiară.

În 1891, legea Csaky a introdus limba maghiară şi în grădiniţe. Tendinţa de maghiarizare forţată a românilor reiese şi din proiectul de lege Bánffy Dezsö de a înfiinţa circa 1000 de şcoli de stat în termen de 5 ani.

Apogeul politicii de maghiarizare a fost marcat de „legile Appony”, adoptate în 1907, pentru sistemul de învăţămînt. Legea prevedea dreptul statului de a suprima orice şcoală românească pentru simplul motiv că acest lucru era reclamat de interese superioare de stat. Deci existenţa şcolilor româneşti depindea de arbitrariul măsurilor guvernamentale.

Prin votarea legii în parlamentul maghiar, în ciuda opoziţiei îndîrjite a deputaţilor români, Al. Vaida Voievod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, şi a mitropoliţilor şi episcopilor români – I. Meţianu, V. Mihali, V. Hosu –, şcolile româneşti confesionale, unicul refugiu al vieţii şi a limbii române (în afară de biserică), ajung la discreţia administraţiei statului, deşi ele erau finanţate numai de populaţia românească şi nu de statul maghiar.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru transformarea completă a şcolii într-un instrument exclusiv şi intens de maghiarizare, contele Appony Albert elaborează, în anul 1908, faimoasa ordonanţă ce prevede că la elevii români din şcolile statului pînă şi religia trebuie să se predea în limba maghiară.

Aplicarea legilor lui Appony a dat o grea lovitură dezvoltării spirituale a românilor din Transilvania. După cinci ani de la intrarea ei în vigoare (adică în 1912) au fost închise 320 de şcoli româneşti din cele 2.795 existente, iar în anul 1915 – 600 de şcoli româneşti sînt închise.

Întreaga legislaţie votată de Parlamentul ungar după 1867 a urmărit realizarea unui stat naţional maghiar omogen din punct de vedere etnic. Aceasta nu putea fi pusă în aplicare, avînd în vedere numărul mai mic al maghiarilor, decît cel aparţinînd altor naţionalităţi, fără maghiarizarea forţată a celor din urmă.

În anul 1869, din 13.219.350 de locuitori ai Ungariei, numai 6.207.508 erau maghiari, 2.321.906 români, 1.816.087 germani, 1.825.723 slovaci, 286.834 sîrbi, 448.040 ruteni, 208.529 croaţi şi 104.651 alte neamuri. Prin urmare, 6.207.508 maghiari (plus evrei) trebuia să maghiarizeze 7.011.770 nemaghiari. Prin asimilarea naţionalităţilor s-a reuşit creşterea ponderii maghiarilor în stat de la 44,6%, în anul 1880, la 54,5%, în anul 1910.

Au existat și o serie de propuneri de reformare a Monarhiei Duale, prin federalizarea Austro-Ungariei (cum  a fost cea a lui Aurel Popovici). Acestea au fost însă refuzate, pentru că a existat temerea că ele ar fi putut duce la pierderea influnței maghiare.

Nu este de mirare aşadar că la sfârşitul Primului Război Mondial, Imperiul se dezintegrează sub loviturile popoarelor dornice de libertate.

În octombrie 1918 se declară independente Cehoslovacia, Statul slovenilor, croaților și sârbilor și   Austria Germană.

Ungaria iese şi ea din uniunea cu Austria. La 1 decembrie 1918 reprezentanţii românilor majoritari in Transilvania proclamă Unirea cu România, care avea să fie recunoscută pe plan internaţional în urma Tratatului de la Trianon, semnat la data de 4 iunie 1920, care stabilea şi noile graniţe ale Ungariei, devenită şi ea stat independent, după ce  Tratatul de la St. Germain din 1919  pecetluise sfârșitul  Imperiului Austro-Ungar.

Republica succesoare a Imperiului Austro- Ungar a păstrat numele de „Austria”, a abolit clasa nobiliară și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Totuşi, în deceniile care au urmat administrației habsburgice i s-a păstrat în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă.

Fostul prim-ministru britanic  Winston Churchill considera distrugerea Austro-Ungariei drept o mare tragedie pentru un mare număr de mici popoare care, după dispariția monarhiei habsburgice, nu au mai putut face față singure presiunii Germaniei sau Rusiei. 

  Tratatul de la Trianon a reprezentat actul care a consfințit sfârșitul regatului Sfântului Ștefan, regat care, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea  Ungariei la Mohács  și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari.

Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi.  

Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial. Deși slovacii și croații au urmărit să obțină independența aproape imediat după 1920, scopul lor era crearea propriilor state naționale, ideal realizat abia după 1990.

Regatul Ungariei, statul rezultat în urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea, fie și parțială, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, în acest scop, cu statele revizioniste, Germania și Italia. Deși în perioada 1938-1941 s-a reușit anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii (1938 – sudul Slovaciei, 1939 – Ucraina Subcarpatică, 1940 – nordul Transilvaniei, 1941 – teritorii aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfințite din nou în anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), încheiat între Puterile Aliate și Ungaria.

Tratatul  a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) și a consfințit realitatea existentă pe teren. Cu toate acestea, slovacii și croații, care  au urmărit să obțină independența aproape imediat după 1920 şi crearea propriilor state naționale, au putut să-şi vadă împlinit acest ideal abia după 1990.

Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial.  

Regatul Ungariei rezultat în urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea, fie și parțială, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se în acest scop cu statele revizioniste, Germania și Italia şi  reușind anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii (1938- sudul Slovaciei, 1939- Ucraina Subcarpatică, 1940- nordul Transilvaniei, 1941- teritorii aflate azi în Serbia, Croaţia şi Slovenia).

Frontierele Ungariei stabilite în 1920 prin Tratatul de la Trianon, au fost consfințite din nou în urma Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, încheiat între Puterile Aliate învingătoare în Al Doilea Război Mondial  și Ungaria.

 

 

Surse:

http://istoria.md/articol/720/5_februarie,_istoricul_zilei

http://ziarulfaclia.ro/lupta-romanilor-impotriva-dualismului-austro-ungar-1867-1918-memorandumul-partidului-national-roman-din-transilvania-1892-i/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-Ungaria

Anunțuri

05/02/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

CINE INTERZICE IMNUL NAŢIONAL ?

 

 

 

 

Pe 7 ianuarie 2016 la Sfântul Gheorghe s-a disputat o partidă de handbal dintre echipe din Sfântul Gheorghe și Universitatea Cluj. Datorită faptului că sportivele clujence au continuat să se antreneze în timpul intonării aşa zisului imn secuiesc, un imn care nu are ce să caute într-o competiție sportivă din România, publicul maghiar din sală le-a înjurat și huiduit pe clujence, în cele mai execrabile moduri, pe întrega perioadă a partidei, ieșind un mare tărăboi pe teren, în afara lui și în presă.

Ca urmare a acestui incident, în loc să se ia măsuri împotriva organizatorilor, atât pentru cântarea unui imn secuiesc provocator, cât și pentru comportamentul execrabil al publicului, iar terenul din Sfântul Gheoghe să fie suspendat jumătate de an, spre exemplu, iar clubul să fie amendat consistent, decizia a fost aceea de a se trimite o circulară instituțiilor sportive din țară prin care se invocă o hotărâre de guvern mai veche, și li se precizează astfel faptul că intonarea Imnului Național este interzisă în cadrul competițiilor interne.

 

 

 

 

 

Vă puteți imagina aberație mai mare decât asta? Practic, ungurii și secuii din Sfântul Gheorghe sfidează România, se comportă mizerabil cu echipa oaspete și tu, ca for de conducere al sportului românesc, în loc să iei măsuri împotriva lor, tu îi pedepsești exact pe cei pe care ar trebui să îi aperi: pe românii din toată țara!

Extras din explicația dată de Elisabeta Lipă pe pagina sa de Facebook, după ce subliniază că iubește foarte mult Imnul Național:

 „Nu știu dacă e relevant, dar nu mi s-a cântat niciodată imnul la vreo competiție națională și am câștigat 25 de titluri de campioană națională în carieră. Nici în deschiderea meciurilor din campionatul intern, la fotbal, handbal, volei, rugby, polo și alte discipline NU se intonează imnul național, deoarece nu este permis de legislația în vigoare în România. Nu am făcut altceva decât să respect și să aplic Legea în România în spiritul Constituției pe care am jurat la învestire, în onoranta funcție de ministru. Atât!

Citiţi aici întreaga declarație: http://www.dcnews.ro/elisabeta-lipa-rupe-tacerea-in-scandalul-imnului-na-ional_494826.html

Epilogul acestei poveşti urâte s-a petrecut în luna aprilie 2017 când preşedintele Klaus Iohannis a promulgat „legea privind intonarea imnului pe stadioane şi alte baze sportive, cu prilejul desfăşurării competiţiilor sportive oficiale de nivel naţional, la finala unei competiţii sau, după caz, la turneul final”, după ce deputaţii adoptaseră în data de 4 aprilie, în unanimitate, proiectul de lege care prevedea intonarea imnului pe stadioane.

„Imnul naţional al României se intonează şi pe stadioane şi la alte baze sportive, cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive oficiale de nivel naţional doar la finala unei competiţii sau, după caz, la turneul final, pentru toate categoriile de vârstă”, potrivit iniţiativei legislative care completează articolul 10 din legea nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

 

 

 

 

 

Batjocorirea Imnului de stat  de către separatiştii transnistreni este o practică obişnuită în R.Moldova.

În videopclipul de mai jos vedem cum la liceul românesc din Tighina autorităţile separatiste au tăiat în timpul unei festivităţi, alimentarea cu curent electric, tocmai pentru a împiedica intonarea Imnului de Stat. 

  Pe tot parcursul festivităţii, circa zece miliţieni transnistreni îmbrăcaţi în civil au monitorizat manifestarea, iar pentru că a fost arborat drapelul şi s-a intonat imnul de stat, directoarea şcolii nu excludea că i s-ar putea deschide de către separatişti un dosar penal, pentru că ar fi fost încălcată aşa-zisa „constituţie” a regiunii separatiste transnistrene inventate de Moscova.

 

 

 

 

 

 

Dacă astfel de nemernicii au o explicaţie pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie străină, atunci când factori de răspundere din conducerea României independente emit ordonanţe aberante care interzic cântarea imnului de stat al ţării noastre, nu poate fi găsită nici o justificare cât de cât inteligentă…

 

 

Surse:

http://www.cunoastelumea.ro/scandal-de-proportii-ministrul-elisabeta-lipa-a-interzis-imnul-national-pentru-a-nu-i-supara-pe-unguri/

http://www.prosport.ro/sport-life/klaus-iohannis-a-promulgat-legea-privind-intonarea-imnului-la-finalul-competitiilor-sportive-nationale-16250449

 

 

04/01/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 16 noiembrie – 15 decembrie 2017

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

Au împiedicat arborarea drapelului ţării

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la ridicarea în Sfântu Gheorghe a drapelului ţării, reprezentanţii organizaţiei din Trei Scaune a Partidului Civic Maghiar (PCM) au preconizat să rearboreze ieri (n.t. – 15.11) drapelul. La marginea Parcului Elisabeta, au pregătit catargul – amplasat pe macheta monumentului dedicat drapelului ţării – pe care să ridice o copie fidelă a drapelului de odinioară a ţării, însă autorităţile române au împiedicat această iniţiativă.

Sute de persoane s-au adunat în piaţa centrală, în faţa machetei dedicate drapelului ţării şi a panourilor care prezintă evenimentul – acestea fiind autorizate ca o expoziţie istorică. În parc erau prezenţi zeci de jandarmi, peste tot în împrejurime puteau fi zărite cadre ale ministerului de interne, majoritatea, în haine civile.

În jurul parcului au staţionat mai multe furgoane ale jandarmeriei, iar în faţa clădirii teatrului, veghea un autoturism al serviciului de informaţii, dotat cu cameră de supraveghere video. În momentul începerii manifestării – anunţat anterior -, conducătorii jandarmeriei şi organizatorii stăteau încă la discuţii în spatele machetei. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef, preşedintele judeţean al PCM, a precizat: atât el, cât şi primarul Antal Arpad au fost somaţi de autorităţi să nu arboreze drapelul ungar.

În cuvântarea sa de salut, Miklos Andras, iniţiator şi organizator al rememorării, şef de birou al deputatului Kulcsar-Terza Jozsef, a amintit:

” Acum 75 de ani, deşi cel de-al doilea război mondial se afla în curs de derulare, la Sfântu Gheorghe a fost trăită o reală sărbătoare, dat fiind faptul că maghiarimea transilvăneană, eliberată de sub puterea asupritoare de 22 de ani, a putut auzi din nou cum vibrează inima ţării-mamă, a putut trăi liber sentimentul apartenenţei la naţiunea maghiară. Pământul nostru natal nu este de vânzare, nu renunţăm la propriul viitor” – şi-a închis cuvântarea Miklos. Jozsef Almos, profesor pensionar, istoric local, şi-a susţinut discursul despre mişcarea de odinioară derulată în interesul drapelului ţării, respectiv despre festivitatea de inaugurare a drapelului.

Ar fi urmat ridicarea drapelului. Kulcsar-Terza Jozsef le-a spus participanţilor să se uite la ceea ce se întâmplă în culise: nu se permite arborarea drapelului. Au fost somaţi atât el, cât şi primarul cu privire la faptul că, în cazul arborării drapelului, vor fi consideraţi drept iredentişti, şovinişti şi terorişti. Drapelul va fi păstrat – a menţionat Kulcsar -, nu îi vom oferi nimănui plăcerea să se atingă de drapelul nostru, adăugând: au vorbit cu directorul Muzeului Naţional Secuiesc, şi drapelul va fi amplasat în incinta instituţiei, împreună cu expoziţia. Bedo Zoltan, conducătorul Mişcării pentru Dăinuirea Maghiară, a semnalat că nu a dorit să ia cuvântul, însă situaţia îi pretinde acest lucru.

România propagă peste tot că este un stat de drept, a soluţionat situaţia minorităţilor, mai mult de atât, a soluţionat-o într-un mod exemplar. Faptul că nu ni s-a permis să arborăm drapelul demonstrează că România nu este un stat de drept şi persecută tot ceea ce este maghiar. Dragostea faţă de pământul natal nu poate fi smulsă din inima noastră nici cu ajutorul bastoanelor de cauciuc şi nici cu mitraliere – a accentuat Bedo.

Nu mai arborează drapelul, dar nu pentru că le-ar fi teamă. Dacă ar proceda ca atare, pe de o parte, le-ar provoca probleme celor de al căror nume se leagă manifestarea, pe de altă parte, ar profana drapelul când li s-ar smulge din mână în momentul ridicării acestuia.

A sărutat drapelul şi a exclamat: Trăiască Ţinutul Secuiesc! Mai mulţi din masa de oameni au strigat: Piară Trianonul! Bancea Gabor, preot de la biserica reformată din strada Lăcrămioarei, a menţionat: este o ocazie deosebită cea de astăzi, rememorarea este un moment minunat, nu doar din motivul acela că evocăm gloria obţinută odinioară de un popor, ci pentru că ne redefinim identitatea, cine suntem noi. Maghiarii sunt un popor creştin, popor şi mesager al lui Dumnezeu, marea întrebare este dacă acesta îşi va îndeplini menirea.

Preotul a accentuat: vom putea triumfa doar ca adevăraţi maghiari creştini, poporul fără credinţă e sortit pieirii.

Naţiunea îşi câştigă ţara dacă are adepţi care nu vor să se schimbe. Dacă vrem să câştigăm, va fi posibil doar dacă vom avea copii maghiari credincioşi, care vor menţine ţara prin rugăciuni, şi dacă vor exista mame maghiare credincioase, care vor naşte cât mai mulţi copii care să umple ţara.

Singurul drapel adevărat stă arborat în inimă, de aici înfloreşte sub forma unei cocarde şi de acolo aduce promisiunea viitorului. Acolo trebuie arborat drapelul şi să afirmăm: suntem maghiari transilvăneni creştini, şi dacă vrea şi Dumnezeu, vom rămâne aşa. Participanţii au intonat imnurile ungar şi secuiesc.

Sursa: Haromszek din 16.11.2017

Autonomie şi revizuire

Stimate PCM, stimată filială PCM din Trei Scaune. Vă informez cu respect că v-aţi pierdut minţile. În urmă cu câteva zile, aţi organizat în centrul oraşului Sfântu Gheorghe o întrunire politică revizionistă. Mai mult decât atât, aţi pus senul egalităţii între situaţia politică din cel de-al doilea război mondial şi strădania maghiarilor de revendicare modernă, paşnică, a drepturilor. Acţiunea d-voastră diletantă nu are nici o explicaţie logică şi moral acceptabilă. Această manifestare nefericită a d-voastră nu a fost altceva decât o otrăvire politică a fântânilor.

Pentru că revizuirea nu este un sinonim, ci un antonim al autonomiei. Vreţi să provocaţi atenţia presei? Vă construiţi o imagine mai radicală? V-aţi lansat pe aripile populismului european? Faceţi marketing prin dreptul la întrunire? N-aveţi decât. Însă dacă între timp vă gândiţi serios şi la autodeterminarea maghiarilor transilvani, merită să căutaţi alte elemente de strategie şi conţinut.

Simbolistica revizuirii şi a celui de-al doilea război mondial generează în rândul opiniei publice româneşti şi mondiale simpatie faţă de cauza autodeterminării maghiare? Previzionând revizuirea în Ţinutul Secuiesc, nu aţi făcut decât să le daţi apă la moară adversarilor d-voastră. Provocatorilor români, care se străduiesc zi şi noapte să facă în aşa fel încât opinia publică românească să creadă că prin trâmbiţarea autonomiei visaţi, de fapt, doar la Transilvania.

Sursa: Szekely Hirmondo din 17.11.2017, autor Pozsony Janos Csaba

Noua Dreaptă vine din nou

Conform apelului apărut pe reţelele de socializare şi pe site-ul partidului, se pare că alegerea Partidului Noua Dreaptă a căzut şi anul acesta pe Sfântu Gheorghe ca locaţie pentru sărbătorirea zilei naţionale din 1 decembrie de către membrii şi simpatizanţii formaţiunii. Organizaţia – transformată, acum doi ani, în partid – vine pentru a patra oară în reşedinţa de judeţ, aderând la festivitatea organizată de prefectură. Apelul a fost lansat – contrar practicii din anii precedenţi – nu de către formaţiunea naţionalist-extremistă, ci evenimentul este promovat prin afişele publicate de grupul de pe Facebook cunoscut sub numele Ploieştenii vor Respect.

Interesant este că noul apel diferă faţă de cele formulate anterior de partid doar în privinţa datei afişate, restul elementelor sunt aceleaşi, inclusiv inscripţia potrivit căreia toţi sunt aşteptaţi să sărbătorească în inima ţării, la Sfântu Gheorghe. Conform datelor ce pot fi regăsite pe pagina de Facebook a grupului, şi-au semnalat până acum intenţia de participare cel puţin 1.900 de persoane. Din 2009 încoace, formaţiunea condusă de avocatul Tudor Ionescu şi-a organizat marşul în fiecare an, în câte un oraş din Ţinutul Secuiesc.

Marşul lor însoţit de scandaluri a început la Sfântu Gheorghe.

Sursa: Haromszek din 21.11.2017, autor Nagy D. Istvan

Ridicarea drapelului ţării / România tot mai are temeri?

În calitate de organizatori, reprezentanţii Partidului Civic Maghiar nu şi-au putut asuma – ţinând cont de asigurarea integrităţii fizice a participanţilor – ca forţele de ordine publică să împiedice, aplicând inclusiv violenţa, ridicarea drapelului ţării în cadrul expoziţiei istorice organizată pe 15 noiembrie, în Parcul Elisabeta.

Nagy Gabor Levente, preşedintele organizaţiei din Sfântu Gheorghe a PCM, consideră că este batjocorirea statului de drept modul în care atât prefectura, cât şi forţele de ordine publică – inclusiv serviciul secret român – au făcut tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului, fără să se fi sfiit să recurgă la minciuni şi intimidare.

Adresele transmise, în ziua manifestării, de inspectoratul judeţean de jandarmi, respectiv de prefectură, către administraţia locală din Sfântu Gheorghe, conţin afirmaţii care nu corespund realităţii – a constatat Nagy Gabor Levente.

Acesta susţine că la întâlnirea vizând solicitarea autorizaţiei au fost prezenţi şi reprezentanţii jandarmeriei şi ai poliţiei, aceştia au dat acordul pentru organizarea expoziţiei, care includea şi ridicarea drapelului ungar de odinioară (folosit până în 1944). Potrivit preşedintelui, Bedo Zoltan – din partea PCM – a prezentat amănunţit informaţiile legate de drapel, precizând că nu este vorba de actualul drapel al statului ungar, iar reprezentanţii autorităţilor publice nu au avut obiecţii faţă de emiterea autorizaţiei.

În schimb, în adresa jandarmeriei transmisă, pe 15 noiembrie, către primărie, se precizează că, cu ocazia solicitării autorizaţiei, nu s-a pomenit nici de catarg şi nici de drapel. Nagy Gabor a recunoscut că nu au fost incluse în procesul verbal toate detaliile prezentate pe parcursul consfătuirii, însă reprezentanţii autorităţilor au fost informaţi cu exactitate de colegul lor de partid.

Preşedintele a amintit: deşi şi-au dat acordul pentru emiterea autorizaţiei, la faţa locului reprezentanţii jandarmeriei au spus că organizatorii vor fi trataţi ca nişte terorişti dacă vor ridica drapelul. În adresa autorităţii de stat, argumentul adus îl reprezenta paragraful din legea vizând adunările publice care se referă la interzicerea manifestărilor legate de simboluri extremiste sau totalitare.

Acest lucru în sine nu ne-ar fi deranjat în mod deosebit, însă faptul că au fost pregătiţi să împiedice, prin orice mijloace – inclusiv prin violenţă – ridicarea drapelului, pune lucrurile deja într-o altă lumină. Cu o jumătate de oră înainte de începerea manifestării, încă consideram că – deşi fusesem bombardaţi, începând de dimineaţă, cu adrese şi intimidări – vom ridica cu orice preţ drapelul ţării, însă situaţia s-a schimbat la faţa locului – a formulat Nagy Gabor.

Au ţinut cont de prezenţa mai multor copii, vârstnici şi femei printre cei aproximativ 600-700 de participanţi, respectiv de prezenţa şi a cei aproape 250 de poliţişti şi jandarmi înarmaţi până-n gât, trimişi la faţa locului. În astfel de condiţii nu şi-au putut asuma ca din cauza ridicării drapelului să se ajungă la adoptarea unei atitudini agresive, şi oamenii prezenţi să aibă de suferit. Dacă era vorba de o masă de oameni care număra 7.000 sau 70.000 de participanţi, situaţia era cu totul alta – a explicat liderul PCM. Nagy Gabor spune că decizia luată a reprezentat pentru unii un act de laşitate, şi în calitate de secui de rând nu ar fi renunţat la arborare, însă luând în considerare integritatea fizică a participanţilor, nu şi-au putut asuma gestul nici din cauza premiselor acestui eveniment.

În acest context, Nagy Gabor a menţionat: serviciul secret român are cunoştinţă de mai demult de planul expoziţiei şi a decis s-o împiedice cu orice preţ. S-a ajuns până acolo, încât să-l contacteze pe Kulcsar-Terza Jozsef (n.r. – Preşedinte din Trei Scaune al PCM, care şi-a obţinut mandatul de deputat sub culorile UDMR) cu propunerea: să renunţe la expoziţie, respectiv la statutul autonomiei, şi ei promit că se va construi aeroportul de la Ghimbav – a formulat Nagy. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef a nuanţat această informaţie.

Potrivit acesteia, a fost contactat de un deputat român, promiţându-i că, în cazul în care, până la finele anului 2018, se va abţine, în calitate de demnitar, de orice fel de iniţiativă, respectivul va ajuta în demararea cazului privind aeroportul. În replică la adresa prefecturii, Nagy Gabor Levente a precizat: argumentul adus de Sebastian Cucu – potrivit căruia memoria arborării acum 75 de ani a drapelului ţării se leagă şi de momentele executării a miilor de civili români în urma celui de-al doilea dictat de la Viena – ridică următoarea întrebare: nu ar trebui să protesteze şi cei din Sfântu Gheorghe faţă de rememorarea intrării, în 1944, a armatei române, ţinând cont de crimele comise în rândul maghiarilor nevinovaţi de către gardiştii lui Maniu? Nagy Gabor Levente a amintit de faptul că, dincolo de adrese, prefectul le-a comunicat personal organizatorilor: să nu uite că forţele de ordine publică sunt în subordinea lui şi, prin acestea, va face tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului.

In opinia lui Nagy, atitudinea respectivă se explică şi prin faptul că prefectul nu era sigur că ar avea câştig de cauză dacă ar sesiza instanţa în ceea ce priveşte legitimitatea acţiunii. A optat pentru intimidare, având în vedere că nu exista judecătoria care să sancţioneze organizatorii pentru arborarea unui drapel istoric – a opinat preşedintele. Întrebat fiind de jurnalişti, Nagy Gabor Levente a precizat: fiind conştient de faptul că probabil nu ar avea nicio consecinţă asupra persoanei sale sau asupra autorităţilor, prefectul şi-ar fi asumat mai degrabă eventuala dispersare a mulţimii, în loc să atace ulterior prin căi judiciare acţiunea ce fusese de fapt autorizată.

In concluzie, liderul PCM a afirmat: împiedicarea arborării unui drapel istoric arată că României îi este teamă şi acum că va pierde Transilvania. Pe de altă parte, pe 15 noiembrie a căzut convingerea eronată că ţara ar aplica o politică exemplară vizând minorităţile. Baza statului de drept în România este aceea că unii au drepturi, iar alţii nu dispun de ele – a formulat liderul PCM.

Sursa: Haromszek din 22.11.2017

Noua Dreaptă la Sfântu Gheorghe / Antal Arpad pretinde adoptarea unei atitudini ferme

În aprecierea lui Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, este importantă şi salutabilă poziţia adoptată de prefectură în care se promite o atitudine profesională şi consecventă faţă de manifestările extremiste în cadrul zilei naţionale a României. Antal Arpad a precizat: a avut o întâlnire miercuri (n.t. – 22.11) cu prefectul Sebastian Cucu în contextul intenţiei manifestate de Partidul Noua Dreaptă ca pe 1 decembrie să mărşăluiască din nou în Sfântu Gheorghe.

Primarul şi-a formulat pretenţia faţă de reprezentantul în teritoriu al guvernului ca acesta să adopte o atitudine fermă faţă de cei care vin în oraş să genereze agitaţie. Edilul a adăugat: apreciază poziţia adoptată de prefect în cazul respectiv, şi speră că atitudinea profesională şi consecventă promisă din partea organizatorilor se şi va îndeplini.

În anii precedenţi nu au putut constata că s-ar fi acordat o atenţie deosebită acestui aspect, s-au amestecat, fără nicio problemă, printre participanţii festivităţi, cei care au venit să provoace necazuri. Administraţia locală pretinde ca organizatorii să separe cele două grupuri, să se poate face o diferenţă clară cine sunt cei care au venit ca să agite spiritele, şi să fie adoptate măsuri ferme împotriva acestora. In opinia lui Antal Arpad, nu există niciun dubiu – oricât de mult s-ar simţi deranjat de acest lucru prefectul – că membrii Noii Drepte optează pentru oraşul Sfântu Gheorghe pentru că, în anii precedenţi, organizatorii nu au dat dovadă de o atitudine fermă şi autentică.

Localnicii s-au obişnuit deja: vin aici, lansează provocări, apoi pleacă, însă prin manifestările lor dăunează atmosferei din oraş, şi toate acestea nu-i fac niciun bine nimănui – a formulat primarul. În contextul poziţiei adoptate de prefect, Antal Arpad a menţionat: este defectuoasă argumentaţia potrivit căreia a adoptat această poziţie şi din cauza faptului că, în urma manifestărilor constatate în ziua naţională, mass-media prezintă judeţul ca fiind locaţia unor (false) conflicte interetnice. În cazul câtor campanii de instigare la ură a ridicat vocea prefectul atunci când mass-media româneşti centrale au generat tensiuni interetnice pe marginea unor evenimente din Trei Scaune, respectiv din Ţinutul Secuiesc? – A întrebat Antal Arpad.

Primarul a mai precizat: prefectul nu-şi poate declina responsabilitatea nici în ceea ce priveşte sloganurile scandate pe străzile din Sfântu Gheorghe, în ziua de 1 decembrie, şi nici în ceea ce priveşte afirmaţiile făcute de oratorii din cadrul festivităţii. Răspunzând solicitării noastre, edilul a menţionat: potrivit practicii anterioare, consiliul local al oraşului va adopta probabil şi anul acesta o poziţie în care semnalează: organizaţiile cu viziuni extremiste nu sunt bine venite în Sfântu Gheorghe.

În ceea ce priveşte interzicerea marşului Noii Drepte, Antal Arpad a precizat: organizaţia, adică partidul nu a solicitat niciodată autorizaţie din partea oraşului, prefectura e singura care cere autorizarea festivităţii. Acestuia din urmă nu i se poate interzice să sărbătorească. Tocmai pentru acest motiv este important ca organizatorii să facă o diferenţă marcantă între agitatori şi cei dornici să sărbătorească.

Sursa: Haromszek din 24.11.2017

Drepturile noastre privind utilizarea limbii materne nu pot fi ştirbite!

Pe teritoriile unde procentul numeric al unei anumite minorităţi depăşeşte 50%, în cazul desemnării judecătorilor şi a procurorilor, se bucură de prioritate din doi concurenţi cu acelaşi punctaj obţinut cel care cunoaşte limba minorităţii date. UDMR a elaborat o propunere de modificare, care ar extinde această prevedere, în cadrul legii privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, şi asupra judecătorilor şi a procurorilor stagiari, şi în ambele situaţii ar reduce pragul de 50% la 20% – a declarat Marton Arpad, deputat UDMR din judeţul Covasna, după dezbaterea pe marginea modificării legii aferente în comisia de specialitate a camerei deputaţilor.

Politicianul UDMR a precizat: membrii comisiei – cu excepţia celor doi legislatori sub culorile UDMR şi a reprezentantului minorităţilor – s-au opus propunerilor amintite mai sus. Totodată, fracţiunea USR a propus abrogarea articolului legii pomenit mai înainte, conform căruia, în cazul concurenţilor pentru posturi de procurori şi judecători, cunoaşterea limbii minoritare reprezintă un avantaj, dacă pe teritoriul unde se află tribunalul sau judecătoria respectivă, minoritatea dată trăieşte în procent de minim 50%. Folosindu-se de orice posibilitate, reprezentanţii statul român tot repetă că, în privinţa protecţiei minorităţilor, România este un stat model.

Cu toate acestea, în zilele noastre, extinderea drepturilor minoritare nu reprezintă deloc o sarcină uşoară, însă se fac deseori tentative şi pentru abrogarea drepturilor deja existente. Tocmai pentru acest motiv este deosebit de important ca comunitatea maghiară din Transilvania să dispună de reprezentanţi în legislaţie, la orice nivel al adoptării deciziilor, şi din această cauză este nevoie de un lege cadru, care să reprezinte o garanţie la nivel european din punctul de vedere al protecţiei minorităţilor – a subliniat Marton Arpad, referindu-se la iniţiativa intitulată Protecţie europeană pentru drepturile noastre!

Deputatul a adăugat: Una din priorităţile UDMR o reprezintă extinderea drepturilor lingvistice în sfera justiţiei, în acest spirit a elaborat şi a înaintat cele două propuneri de modificare mai sus amintite. Este de neacceptat ca aspiraţiile juste ale comunităţii maghiare să fie respinse din rărunchi, iar prin modificările legislative să se urmărească ştirbirea drepturilor deja existente.

Sursa: Haromszek din 25.11.2017

Antimaghiarism complice

A sărbători este o necesitate umană firească. Fiecare are acest drept, după cum şi dreptul de a alege evenimentul care urmează a fi sărbătorit. Numai că pe parcursul alegerii acestui eveniment, ar trebui să se ţină cont şi de sensibilitatea altora. Posesorii puterii române au ignorat însă acest aspect atunci când au desemnat ziua de 1 decembrie drept sărbătoare de stat, deoarece ea este începutul dezmembrării Ungariei, respectiv al deposedării şi împingerii maghiarimii transilvane în soarta de minoritar. Indivizii şi comunităţile au deopotrivă dreptul de a sărbători, în schimb nu au dreptul de a instiga împotriva altora şi de a genera ură.

Asta fac, în mod deja tradiţional, membrii organizaţiei neofasciste Noua Dreaptă – transformate mai nou în partid -, la Sfântu Gheorghe, de ziua naţională. Sub aripa protectoare a jandarmeriei, a poliţiei şi a serviciilor secrete, şi cu ştirea şi acordul tacit al prefectului alteori atât de vigilent. Şi căruia nu îi este ruşine să susţină că nu poate fi învinuit, în calitate de organizator, pentru cele rostite la festivităţi şi pentru eventualele evenimente nedorite care s-ar ivi.

Face toate acestea deşi punctul „h” din articolul 12 al legii 60/1991 privind adunările publice prevede că organizatorul este obligat să ia măsuri pentru îndepărtarea participanţilor care, prin modul de manifestare, tulbură ordinea publică. Iar punctul a din articolul 9 precizează, între altele, că sunt interzise propagarea ideilor de natură fascistă şi şovină, respectiv instigarea la ură naţională.

Se pare însă că în opinia organizatorilor, sloganurile pe care le urlă membrii Noii Drepte – Afară cu maghiarii din ţară!, România este a românilor!, Ţinutul Secuiesc nu există! Şi altele asemănătoare – nu intră în această categorie. Ţinând cont de cele de mai sus, locuitorii maghiari din Sfântu Gheorghe ar proceda corect dacă de 1 decembrie ar rămâne acasă.

În felul acesta, s-ar putea pune de-a curmezişul planurilor hoardelor fasciste care se pregătesc să provoace în oraşul nostru. Reprezentanţii presei, în schimb, ar trebui să fie prezenţi şi să documenteze ce se va întâmpla. În felul acesta, s-ar putea cere socoteală pentru ieşirile antimaghiare.

Sursa: Szekely Hirmondo din 29.11.2017, autor Bedo Zoltan

Forum public cu Tokes Laszlo / Succese şi eşecuri în ultimii zece ani

Oaspeţii forumului public, derulat sâmbătă (n.t. – 02.12), în organizarea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), au evocat evenimentele petrecute acum zece ani şi calea care a condus la acestea. Gazda evenimentului, Balint Jozsef a vorbit despre perioada anterioară anului 2007, când au sesizat mulţi că democraţia maghiară din Transilvania nu se poate îndeplini din cauza sistemului unipartid, UDMR-ul reprezintă doar interesele unora, s-a îndepărtat de obiectivele pe care şi le-a propus în momentul înfiinţării.

Acum zece ani, din ce în ce mai mulţi au considerat că a sosit vremea să se lanseze în acţiune şi şase organizaţii (CNMT, CNS, Uniunea Civică Maghiară, Asociaţia Civică Maghiară, Consiliul Tinerilor Maghiari şi Tinerii Maghiari din Transilvania) au ajuns la concluzia că printr-un candidat comun şi competent există posibilitate pentru eliminarea sistemului unipartid şi printr-o campanie serioasă au realizat ca Tokes Laszlo, în calitate de candidat independent, să obţină mandat de europarlamentar. Sandor Krisztina, care îndeplinise, în 2007, funcţia de preşedinte al Consiliului Tinerilor Maghiari (MIT), a amintit de cronologia evenimentelor, a analizat aspectele pozitive şi negative ale procesului demarat la vremea respectivă.

În aprecierea lui Sandor Krisztina, pot fi considerate drept rezultate reale funcţionarea sistemului lor de instituţii, unul bine organizat (Centrele Democraţia), influenţarea politicii naţionale ungare, multe din propunerile lor sunt cuprinse de aceasta. Printre aspectele negative a pomenit de pierderea, pe parcursul celor zece ani, a mai multor personalităţi distinse ale vieţii publice, amintind aici şi de disputele interne care au fărâmiţat latura naţională. Toke Ervin s-a angrenat, în 2007, în calitate de student, în mişcarea de susţinere a lui Tokes Laszlo.

Atunci a fost repurtat un real succes, trebuie continuată edificarea în baza acestuia – a formulat el. Gazda Zoltan, participant activ al campaniei din Trei Scaune, a luat cuvântul şi în numele CNS. Acesta a amintit: în 2009, Tokes s-a angajat să candideze pe lista UDMR la următoarele alegeri europarlamentare. În opinia lui Gazda, era o greşeală mare, care a pornit avalanşa şi a slăbit în mod serios viaţa politică axată pe naţiune.

Să fim înţelepţi, să tragem învăţămintele din evenimentele din trecut şi poate va exista o nouă şansă – a evidenţiat Gazda. Szilagyi Zsolt -şeful campaniei din 2007 pentru susţinerea lui Tokes, în prezent, preşedintele PPMT – a subliniat: există şi în prezent un contrast între viaţa politică reprezentată de ei şi cea care se adaptează situaţiei date. Nimeni nu vrea contradicţii cu populaţia majoritară, vrem să convieţuim în mod paşnic, însă dacă e nevoie de luptă pentru drepturile noastre şi autonomie, această luptă trebuie purtată – a spus Szilagyi. Toro T. Tibor a precizat: în 2007, au adoptat o decizie bună, în 2008, au repurtat un succes istoric, iar pentru greşelile comise ulterior fiecare în parte trebuie să-şi asume responsabilitatea.

În cuvântarea sa, Tokes Laszlo a evidenţiat rolul regiunii Trei Scaune în evenimentele petrecute acum zece ani: aici era citadela şi cel mai puternic bastion al vieţii politice de opoziţie – a apreciat el. Tokes a pomenit de candidatura sa pe lista UDMR, considerată drept o greşeală. După cum a menţionat el, nu a fost subordonatul uniunii, nu a renunţat la propriile principii, a reprezentat valorile anterioare şi în situaţia respectivă.

În ceea ce priveşte prezentul, Tokes a accentuat: din păcate, sistemul unipartid îşi lasă şi acum amprenta peste tot, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul distribuirii fondurilor, cele 5 milioane de euro acordate de statul român pentru comunitatea maghiarilor sunt folosite de UDMR în scopul edificării partidului şi sprijinirea susţinătorilor partidului.

Un aspect pozitiv este acela că, în prezent, uniunea se îndreaptă nu numai către Bucureşti, ci manifestă deschidere şi faţă de Budapesta. Kovacs Istvan, preot unitarian, a menţionat: există motiv să sărbătorească, însă trebuie învăţat din greşelile trecutului. Este convins că, deşi cu o oarecare întârziere, trenul nostru poate să ajungă la destinaţie, e nevoie doar de perseverenţă.

Sursa: Haromszek din 04.12.2017

Feţele unei sărbători

Evenimentele centrale, din Sfântu Gheorghe, derulate cu ocazia zilei naţionale a României erau dominate de o atmosferă apăsată şi stingheră. Cu siguranţă, nu comunitatea românilor de aici răspunde de situaţia creată. Aşteptând începerea festivităţilor şi asistând la ele, mă gândeam cum este sentimentul acela când trebuie să sărbătoreşti – indiferent din ce motiv şi care e naţiunea de care aparţii – în condiţiile în care eşti înconjurat de un cordon de jandarmi, poliţişti, cadre în uniformă sau civile ale ministerului de interne, care te supraveghează, te urmăresc cu înverşunare.

Cum este sărbătoarea care a controlată cu atâta rigurozitate, în cadrul căreia doar bine şi liber nu te poţi simţi? În schimb, membrii Noii Drepte, care scandau şi de data aceasta pe străzile oraşului, s-au simţit, în mod vizibil, în largul lor. Au desfăşurat cu mândrie drapelele partidului şi tricolorul lor de mari dimensiuni.

Nu s-a remarcat, pe parcurs, că nu au putut deveni părţi ale comunităţii adunate la sărbătoarea oficială, că de data aceasta nu aveau deloc nici spectatori – cu siguranţă, nu doar în mod întâmplător -, la orele dimineţii răcoroase şi înnorate, în ploaia persistentă umblau doar puţini prin centrul oraşului. Oratorului principal al Noii Drepte nu i-a trecut prin cap să-i întrebe pe participanţii din jurul lor dacă au de fapt nevoie de întăriri extremiste.

Pentru ei era mult mai importantă propria paradă. Atmosfera de sărbătoare a ajuns pe plan secund, pe parcursul manifestării mulţi îşi făceau griji că s-ar putea întâmpla din nou ceva, care nu le este pe plac nici românilor şi nici maghiarilor. În timp ce aşteptam să-şi împacheteze echipamentele, să se urce în maşinile lor şi să plece în sfârşit, sub escorta jandarmeriei, din oraş, m-am întâlnit cu un coleg de naţionalitate română. Ne-am salutat zâmbind, i-am urat sărbători fericite, la care el răspunde, arătând spre membrii Noii Drepte: ei nu ştiu cum sunt de fapt sărbătorile noastre.

Sursa: Haromszek din 05.12.2017

1 Decembrie la Târgu Secuiesc / Se delimitează de cei străini

Reprezentanţii comunităţii românilor din Târgu Secuiesc – liderii Asociaţiei de Dezvoltare Locală şi Culturală Suflet românesc – s-au delimitat de marşul organizat în piaţa centrală, cu ocazia zilei naţionale a României, de medicul braşovean Mihai Tîrnoveanu – s-a precizat în cadrul conferinţei de presă susţinută ieri, în incinta Incubatorului de Afaceri, la care au participat organizatorii festivităţii oficiale: Constantin Pătru, Ioana Nela Felea, Nelu Norocea, Mihaela Cristea şi Monica Rusu. Aceştia au subliniat: au considerat drept important să informeze opinia publică maghiară despre manifestarea organizată de ei, respectiv cea derulată de Asociaţia Calea Neamului din Braşov. Constantin Pătru a menţionat: ei nu au fost de acord cu marşul derulat de asociaţia braşoveană, traversând şi Piaţa Gabor Aron, şi vor să convieţuiască şi pe viitor în mod paşnic şi în cea mai mare înţelegere cu maghiarii din Târgu Secuiesc. Constantin Pătru a accentuat: nu ei i-au chemat pe românii veniţi din alte regiuni, care au mărşăluit în piaţa centrală.

Sursa: Haromszek din 06.12.2017

Subcomisie maghiară / Raport oficial

Raportul, întocmit după vizita din mai a subcomisiei care se ocupă de maghiari, a fost postat pe site-ul camerei deputaţilor şi devenit unul oficial – a precizat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef, fondatorul subcomisiei. Acesta a menţionat şi faptul că se urmăreşte aducerea într-o situaţie imposibilă a activităţii subcomisiei, membrii de naţionalitate română renunţă unul după altul la calitatea de membru, însă el încearcă să recruteze noi membri şi să continue activitatea de cartografiere a problemelor cu care se confruntă comunitatea maghiară. Kulcsar-Terza Jozsef, deputat din cadrul PCM, care şi-a obţinut mandatul sub culorile UDMR, a iniţiat înfiinţarea de către comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a unei subcomisii care să se ocupe de cauzele maghiarimii.

Pe lângă deputatul Benko Erika, a aderat la ea şi un deputat de etnie romă, subcomisia cuprinzând şi doi parlamentari social-democraţi. Prima acţiune mai semnificativă a subcomisiei a reprezentat-o vizita în Ţinutul Secuiesc, în perioada 24-25 mai, membrii formaţiunii s-au întâlnit, la Sfântu Gheorghe, cu reprezentanţii organizaţiilor civile maghiare, cu liderii celor trei administraţii judeţene, şi au purtat discuţii şi cu prefectul Sebastian Cucu.

Pe lângă înşiruirea problemelor, au informat deputaţii şi despre lupta proautonomistă, despre referendumul intern derulat acum zece ani, în cadrul căruia au fost acordate 210.000 de voturi cu Da. Toate acestea au fost incluse în procesul verbal ce constituie un document parlamentar oficial – a informat Kulcsar-Terza. Acesta intenţionează să transmite un extras după documentul de 11 pagini şi către ambasadele din statele europene.

Kulcsar a menţionat: a preconizat să efectueze, la începutul verii, la Cluj, o vizită similară cu cea din Ţinutul Secuiesc, însă aceasta a fost împiedicată, colegii români s-au retras. În momentul de faţă, poartă discuţii cu deputaţii liberali şi cei sub culorile USR, şi speră că va reuşi să recruteze noi membri. Acest lucru ar fi important, pentru că – după cum a formulat el – vor să deruleze nu monolog, ci dialog cu parlamentarii români, vor să le prezinte situaţia reală a maghiarimii.

Sursa: Haromszek din 11.12.2017

 

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Revista Presei Maghiare

Nr. 22 / 16-30.11.2017

Nr. 23 / 01-15.12.2017

 

Sf. Gheorghe 20.12.2017

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

22/12/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: