CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

19-20-21 martie 1990 – Au trecut 28 de ani de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…VIDEO

 

 

19-21 martie 1990

Au trecut 28 de ani, de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…

A fost o încercare de destrămare a României, drama ciocnirii interetnice între români și maghiari  fiind gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, având ca finalitate provocarea unor crize asemănătoare cu cele din Iugoslavia sau din Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Inaintea incidentelor: acuzatii si tensiune

  În martie 1990 la Targu-Mures, Uniunea Democratica Maghiara, condusa de Domokos Geza şi Uniunea Vatra Romaneasca, condusa de Radu Ciontea, incep sa-şi arunce acuzatii.

Românii acuză profanarea statuilor lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, ambele din Târgu-Mures, răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de catre români, hărţi ale Ungariei mari incluzand Transilvania sau atacarea caselor românilor din mai multe localitati mureşene.

De cealalta parte a baricadei, sunt acuzate organizaţia Vatra Româneasca si populatia româneasca de intoleranţă faţă de dorinţa lor de a avea şcoli si universităţi în limba maghiară.

Liderii maghiari ai vremii receptau suspiciunea romanilor ca o continuare a persecutiei de tip comunist, lucru normal în opinia lor, cat timp in fruntea noilor structuri „democratice” se afla de fapt personaje celebre ale fostei Securitati.

 Pe 15 martie 1990, etnicii maghiari depun coroane la sarbatorirea Revolutiei de la 1848. Scanteia fusese aprinsa.

A doua zi, pe 16 martie,apare prima mostra din ceea ce avea sa se întâmple.

„Incidentul Farmacia nr. 28”, cum a ramas cunoscut, era relatat pe opt rânduri in ziarul „Adevarul” (pe atunci publicatie a puterii), preluând o stire emisa de Rompres.

Textul era intitulat „Ce si-a permis doamna farmacistă”: „Iată ce s-a intâmplat în noaptea de vineri în municipiul Târgu-Mureş.

Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat placuţa cu numele farmaciei, traducand-o în maghiară şi anunţând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisa decât pentru maghiari”.

Deşi ştirea a fost preluată şi de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat ca a fost o făcătură menită să inflameze spiritele. Tensiunea atinsese deja cote maxime.

Pe 19 martie au loc doua manifestaţii. Românii s-au adunat sa ceară demiterea lui Kincses Elod, vicepreşedintele Consiliului Judeţean de Uniune Naţionala Mureş. Dupa ora 16.00, când manifestanţii au inceput să plece, apar persoane violente care atacă sediile PNT, PNL, UDMR.

Potrivit rapoartelor Politiei Mureş, aceştia erau în marea majoritate ţărani din satele Hodac, Ibănesti, Ruşii Munti si Deda Bistra, înarmaţi cu topoare, bâte si lanţuri.

Prin oraş se anunţa că sătenii fusesera alertaţi  că în Târgu-Mureş ungurii îi omoară pe români.

Strazile s-au umplut imediat de oameni. Unii s-au suit pe acoperişuri, în balcoane sau în copaci. Pe o tribună incropita din platforma unui camion încep cuvântările.

De undeva de la un balcon este aruncat un cuţit. Incep sa fie atacate sediile partidelor. Apar primele zvonuri: în sediul PNŢ s-au gasit valută, steaguri, broşuri şi manifeste maghiare.

Secretarul organizaţiei este batut cu sălbăticie, până când îi este rupta coloana vertebrală.

A doua manifestaţie. Scriitorul Suto Andras vine sa vorbeasca mulţimii şi, in bătaia care urmează, îşi pierde ochiul stâng. In total, pe 19 martie sunt rănite 20 de persoane.

Populaţia maghiară începe să se adune masiv în zonă, iar pe seară, pompierii pun in funcţiune sirenele şi incep să înconjoare întregul oraş, răspândind teama.

Oamenii se risipesc, încercând sa alerge dupa maşinile de pompieri  pentru a vedea unde s-a intâmplat nenorocirea.

Pe 20 martie 1990, dimineaţa, incep două manifestatii de amploare. Una a maghiarilor, lângă catedrala din oraş, alta a românilor, lângă statuia Soldatului Necunoscut.

În grupul maghiarilor se auzeau strigătele: „Dreptate, vrem dreptate!” şi „Să vina Iliescu, să vină preşedintele!” In partea română se aud  scandările: „Iliescu nu uita şi Ardealu-i ţara ta!”, „Români, veniţi cu noi!”.

Punctul comun al celor doua demonstraţii este afişarea tricolorului revoluţiei, cu gaura în mijloc. Apar zvonuri, cum ca ar veni ţăranii secui sau romani cu arme albe. Romanii si ungurii se suspectează, aşteptând intervenţia salvatoare a guvernului.

Dupa căderea intunericului,  se declanşeaza bătaia generala între cele doua tabere. Grupuri de barbaţi înarmaţi au atacat cu sălbăticie şi au lovit la întâmplare în cealaltă mulţime.

Printre cele mai cunoscute victime între români, se numara Mihaila Cofariu, un ţăran  din satul Hodac,pe care agresori, un grup de şapte-opt oameni în rândul cărora s-a manifestat deosebit de violent un maghiar – Barabas Erno, l-au bătut cu sălbăticie, chiar daca era de mult căzut la pământ şi nu mai mişca.

Exemplară pentru intreaga manipulare şi dezinformare din acea perioada este ştirea despre acest caz care va face ocolul pamântului fiind prezentată de o televizune irlandeză care relata despre un maghiar, victimă a barbariei românilor.

 
Scena filmata de un cameraman irlandez, a fost transmisa pretutindeni în lume, cu specificaţia că cel masacrat ar fi fost un etnic maghiar. Ştirea nu a fost dezminţită niciodată.

Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” („Vecini răi”) difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene, în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români,  a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria.

Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.

În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta.

Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…

Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”.  Mai mult, Peter Swain recunoaşte că falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale.

În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit  informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.

Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. 

Pe 25 martie 1990, ziarul german „Bild” publica sub titlul „O lume intreaga l-a vazut murind – dar Ioan traieşte” o ipoteza-şoc: „Cel bătut în imaginile filmate nu este Mihăila Cofariu, ci un localnic mureşean, pe numele de Ioan Sacărea!

Ipoteza nu a fost niciodata verificata deoarece, la scurt timp de la incidente, Sacărea s-a sinucis.

 

21 martie.

 

Încă de dimineaţa, cele doua tabere se strâng din nou, inarmate, in centrul orasului. Se scandează încă odată: „Iliescu nu uita, asta e opera ta!”, „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedam!”, dar nu mai au loc altercatii violente.

Declaraţii:

„Vrem sa afirmăm foarte categoric că Ardealul, apartenenţa sa la patria română, nu pot fi subiect de negociere cu nimeni”.
Ion Iliescu, intr-o alocutiune aparuta in „Adevarul” din 27 martie 1990

„La slujba de duminica, de cu o saptamana inainte, am fost anuntati ca, atunci cand vom auzi tragandu-se clopotele in sat, trebuie sa mergem la Targu-Mures sa facem ordine, sa le dam o lectie ungurilor”.
Mihaila Cofariu, intr-un interviu pentru programul in limba maghiara al TVR

„In acel Martie Negru, la Targu-Mures au fost adusi cu autocarele români prostiţi si alcoolizaţi. In acel Martie a fost un pogrom antimaghiar”.
spunea Maria Schmidt, director al „Muzeului Teroarei” din Budapesta.

Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, evenimentele din martie 1990 au lăsat in urma 278 de victime, dintre care 190 de români si 88 de maghiari.

In conflictul interetnic din martie 1990 şi-au pierdut viaţa cinci persoane, trei maghiari si doi români, au fost distruse 46 de autovehicule şi au fost devastate sediile a patru partide politice.

O biserică ortodoxă a fost incendiată.

 30 de persoane au fost trimise in judecata, iar alte 21 au fost arestate preventiv, în cursul urmaririi penale.

Printre cei închişi au fost 12 ţigani, opt maghiari si un român.

Condamnarile cele mai grave, câte 10 ani de inchisoare, le-au primit Barabas Erno, fugit în Ungaria imediat dupa evenimente şi Csereznyes Pal, implicat şi el in cazul Cofariu, care a  a fost însă graţiat în 1996.

Pe 20 martie 2005, toate faptele s-au prescris.

Nu s-ar fi ajuns la victime, dacă în România de atunci nu ar fi acţionat forţe care au pregătit meticulos totul şi care au manipulat abil populaţia oraşului şi a satelor din preajmă, cu ajutorul serviciilor secrete şi al unor ziarişti români şi străini …

Ce s-a întâmplat atunci, acolo, nu are nici o legătură cu spontaneitatea…

La scurtă vreme după aceste tragice evenimente, s-a înființat Serviciul Român de Informații.

 

 

 

 

E greu până urnești mulțimile, apoi nu le mai poți opri…

Locuitorii orașului Tg. Mureș sunt și astăzi marcați de acel moment de cumpănă. Faliile create atunci între comunităţile maghiară şi română din zonă nu vor dispărea cu totul multă vreme de acum încolo…

 

 

 

 

 

 

 

Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.

A fost o nouă etapă a ceea ce am putea denumi drept un război compozit dus împotriva României cu mijloace neconvenționale non-militare: psihologice, mediatice, de imagine dar și economico-financiare sau logistice.

 

 

 

 

 

 

Surse: 

 

http://www.ziare.com/politica/maghiari/20-martie-1990-apogeul-confictului-interetnic-de-la-targu-mures-1003782

https://xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/istorie-transilvania/20-martie-1990/

https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1216521-adevarul-despre-evenimentele-targu-mures.htm

http://www.ziaristionline.ro/2012/03/20/nu-uita-adevarul-despre-targu-mures-20-martie-1990-o-ancheta-care-dovedeste-premeditarea-loviturii-maghiare/

Reclame

21/03/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din Harghita şi Covasna apărute în perioada 1 ianuarie 2018 – 28 februarie 2018

 

 

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

Autodeterminare interzisă

Un întreg colectiv al politicienilor români s-a înfuriat în urma declaraţiei proautonomiste semnată de liderii UDMR, PCM şi ai PPMT. Deşi documentul este unul oarecum anemic – arată clar că noţiunea de autonomie nu este definită cu exactitate, ca urmare, membrii comunităţii maghiare înţeleg prin ea ceea ce-şi doreşte fiecare -, demnitarii şi analiştii, cărora le face plăcere să cocheteze cu naţionalismul, nu-şi pot permite să nu se folosească de o astfel de situaţie.

Tonul a fost dat de Liviu Dragnea, care a afirmat că autonomia este neconstituţională, inacceptabilă şi nu poate reprezenta obiectul negocierilor. A aderat, printre primii, la grupul vociferatorilor şi Ludovic Orban, conducătorul liberalilor naţionali, care a respins, invocând tot legea fundamentală, declaraţia autonomistă, repetând teoria eternă: România este un stat unitar şi indivizibil.

Deputatul Eugen Tomac, vasal devotat al lui Traian Băsescu, a calificat declaraţia comună a liderilor partidelor maghiare ca fiind o provocare grosolană, cu toate că – în opinia lui Tomac – statul român a manifestat mereu înţelegere faţă de minorităţi.

Printre analişti, iese în evidenţă Cosmin Guşă, proprietarul postului Realitatea Tv, prin ideile pe care le-a exprimat în felul următor: partidele maghiare generează în mod conştient tensiuni sociale în anul centenarului, acţiunile lor fiind armonizate de guvernul ungar. Cea mai grăitoare este însă opinia exprimată de un deputat social-democrat prea puţin cunoscut.

Deputatul de Botoşani, Răzvan Rotaru ar încheia – pentru totdeauna – tematica autonomiei printr-un referendum. Acesta propune ca şeful statului să anunţe un referendum, în cadrul căruia cetăţenii ar putea răspunde la următoarea întrebare: „Sunteţi de acord cu autonomia teritorială, locală sau culturală a cetăţenilor de naţionalitate maghiară din România?” Demnitarul populist s-ar baza pe faptul că, în anul centenarului, tabăra celor înverşunaţi ar mătura cu plăcere de pe masă problema autodeterminării, însă ducerea acesteia până la referendum este deja o idee patologică.

Respingerea în acest mod a declaraţiei proautonomiste nu este de fapt surprinzătoare, semnalează poziţia consecventă, recalcitrantă a reprezentanţei politice a naţiunii majoritare, şi reflectă excepţional lipsa toleranţei faţă de minorităţi. Lipseşte inclusiv capacitatea de a înţelege, prea puţin poate fi regăsită intenţia de a cunoaşte şi punctele de vedere susţinute de latura cealaltă. Majoritatea se identifică nu cu principiile istoricului român Lucian Boia, care a spulberat miturile, ci cu teoria de stat naţional a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, potrivit căreia, în România, problema minorităţilor a fost soluţionată o dată şi pentru totdeauna. Mai mult de atât, astăzi ni se mai transmite şi mesajul acela că este inoportun să se discute despre autodeterminare, fiind chiar interzis să se pomenească de aceasta ca fiind un scop politic.

Sursa: Haromszek din 10.01.2018

 

Tudose i-ar spânzura lângă drapele pe secui

Premierul Mihai Tudose consideră că nu trebuie acordată o importanţă prea mare faptului că UDMR, Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania au semnat o poziţie comună în privinţa armonizării ideilor autonomiste maghiare din Transilvania. În cadrul unei emisiuni tv, premierul a spus că, în cazul în care drapele secuieşti vor fi arborate pe faţada instituţiilor locale, vor flutura lângă acestea şi responsabilii la nivel local.

Din cauza afirmaţiilor insultătoare la adresa comunităţii maghiare din Ţinutul Secuiesc, preşedintele executiv al UDMR îl somează pe premier să-şi prezinte scuzele. Premierul a făcut declaraţii prin telefon, miercuri seară pentru postul tv de ştiri Realitatea care a dedicat o seară întreagă problemei maghiare din România. Premierul a precizat: ideea lansată de partidele maghiare nu trebuie ignorată, subestimată, dar nici nu-i trebuie acordată o importanţă prea mare. „După părerea mea, aceasta se referă doar la anul acesta.

Este o tentativă de arborare a drapelelor, ca noi să sărim la ei, ca ulterior să aibă şi ei motiv să sară înapoi la noi. În felul acesta anul centenarului să devină anul lăturilor cu vecinii” – a formulat premierul. Mihai Tudose a pomenit şi de faptul că partidele maghiare, care corelează proiectele privind autonomia, nu reprezintă o forţă politică însemnată în România.

La întrebarea moderatorului dacă răspunsul premierului este că „aceasta (adică autonomia) este exclusă?”, Mihai Tudose a spus că „nu poate intra în discuţie”. Participanţii la emisiune au considerat că este deosebit de grav că partidele maghiare din România au ajuns la un acord comun în problema autonomiei datorită intermedierii lui Szili Katalin, însărcinat al premierului ungar, şi au contestat faptul că guvernul român nu a protestat faţă de acest lucru.

Portalul dcnews.ro a publicat integral declaraţiile făcute de premier. Aici apar şi părţile care în cadrul emisiunii tv de miercuri seară au fost greu de înţeles din cauza legăturii telefonice de slabă calitate. Conform postării, premierul ar fi spus şi următoarele: „Dacă acel drapel va flutura în vânt, vor atârna acolo şi responsabilii la nivel local”. Porcsalmi Balint, preşedintele executiv la UDMR, i-a solicitat ieri premierului Mihai Tudose să-şi revoce afirmaţia referitoare la aspiraţiile autonomiste maghiare şi să-şi prezinte scuzele.

Într-un comentariu în limba română, postat pe reţelele de socializare, Porcsalmi Balint a calificat declaraţia făcută de premier, miercuri seară, ca fiind una iresponsabilă şi nedemnă de funcţia de premier. În aprecierea lui Porcsalmi, prin afirmaţia sa ce evocă vremurile primitive şi medievale, premierul a ameninţat în mod clar comunitatea maghiară din Ţinutul Secuiesc. Mihai Tudose poate semnala cu nu este de acord cu o declaraţie sau cu un proiect politic, „dar nu-i poate trimite la spânzurătoare pe cei care nu sunt de acord cu el”.

Sursa: Haromszek din 12.01.2018

Dreptul lui Tudose

Nemeth Zsolt consideră că premierul român a comis o sinucidere politică. Preşedintele comisiei de politică externă a Parlamentului s-a referit la această chestiune în discursul rostit sâmbătă (13.01), la Cluj, în prezenţa liderilor partidelor maghiare din Transilvania. După cum a declarat politicianul ungar, colaborarea regională central-europeană bate la uşă, iar Românai trebuie să decidă dacă doreşte sau nu să participe şi ea.

În opinia sa, dacă România doreşte să participe la această colaborare, colaborarea sa cu maghiarii şi cu Ungaria este inevitabilă. Preşedintele comisiei a comentat afirmaţia premierului român Mihai Tudose astfel: a avut dreptul să aleagă această formă a sinuciderii politice. Politicienii nu prea supravieţuiesc în Europa unor astfel de afirmaţii – a opinat el.

Sursa: Szekely Hirmondo din 15.01.2018

Cineva spune cu totul altceva în problema autonomiei / Lipsa unităţii

Opiniile sunt foarte împărţite cu privire la faptul că deputatul Kulcsar Terza Jozsef a depus de unul singur în parlament statutul de autonomie al CNS. În conferinţele de presă de anul trecut, deputatul Kulcsar Terza Jozsef, preşedintele filialei judeţene Covasna a PCM, a declarat în repetate rânduri că el a mers în parlament pentru a înainta statutul, şi, indiferent ce se va întâmpla, va face acest lucru. Kulcsar a afirmat că s-a zbătut mult pentru a-şi convinge colegii de fracţiune să semneze iniţiativa, însă fără succes, ba mai mult, au încercat să-l facă să renunţe.

Într-un final, s-a decis să înainteze statutul sub forma unei iniţiative individuale. Ceilalţi deputaţi de Trei Scaune spun însă că acest lucru nu este adevărat. Pe de-o parte, Kulcsar nu le-a spus niciodată în şedinţele fracţiunii să susţină statutul, iar pe de altă parte nu este clar de ce a depus varianta CNS, după ce PCM şi UDMR elaboraseră împreună o variantă proprie. Răspunzând solicitării noastre, Benko Erika a afirmat că i-a adus în repetate rânduri şi limpede la cunoştinţa lui Kulcsar că ea va semna proiectul statutului, însă preşedintele PCM a evitat-o cu bună ştiinţă.

„Poziţia mea în această chestiune este similară cu poziţia UDMR: pentru a nu fi respins din prima, statutul ar fi trebuit să fie înaintat în concordanţă cu revizuirea constituţiei şi cu cel puţin 200.000 de semnături. În felul acesta, am fi putut arăta voinţa şi forţa comunitară – susţine ea. – Cred că este o idee proastă faptul că statutul a fost înaintat ca o iniţiativă individuală, deoarece în felul acesta, mesajul este că autonomia nu este susţinută de o voinţă populară, nu există forţă, iar din acest motiv, nici nu trebuie luat în serios”.

„Aş dori să precizez că deputatul Kulcsar nu mi-a spus că va înainta statutul şi nu mi-a cerut să-l susţin cu semnătura mea, deşi i-am semnalat clar că în cazul în care se va ajunge la înaintarea statutului, aş dori să-mi dau şi eu semnătura de susţinere, chiar dacă eu cred că acest proiect ar trebui depus într-un pachet de revizuire a constituţiei” – a precizat deputata. Marton Arpad declară că a avut reţineri cu privire la data înaintării, iar anul 2018 ar fi fost un an bun în care să li se reamintească românilor de promisiunile de acum 100 de ani. El nu este de acord cu înaintarea statutului CNS.

„Acest proiect sângerează din o mie de răni, nu s-a pus niciodată problema să îl înaintăm, deoarece nu este bun. Şi PCM a fost de acord cu acest lucru, astfel că am elaborat împreună o variantă. În şedinţele fracţiunii nu a adus nimeni în discuţie acest subiect şi nici nu a spus nimeni iată iniţiativa, semneaz-o” – a afirmat Marton Arpad, adăugând că după părerea sa, această acţiune nu avansează cu nimic cauza autonomiei. Şi senatorul Fejer Laszlo se consideră proautonomist şi consideră şi el că ar fi trebuit să se înceapă cu revizuirea constituţiei şi ar fi trebuit înaintat statutul UDMR-PCM.

Sursa: Szekely Hirmondo din 22.01.2018, autor Erdély András

 

 

Plângere către instanţă împotriva lui Tamas Sandor

Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a fost chemat ca martor vineri, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. După cum a reieşit, preşedintele administraţiei judeţene a fost acţionat în instanţă de Mircea Diacon, şeful Comisariatului pentru Protecţia Consumatorului Covasna, fiind acuzat, între altele, de susţinerea cultului public al persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, crime împotriva umanităţii şi de crime de război, respectiv de promovarea, în public, a unor idei şi ideologii rasiste, legionare sau xenofobe. Preşedintele consiliului judeţean ne-a precizat: Mircea Diacon s-a simţit foarte deranjat de afirmaţia sa în care a comparat comportamentul acestuia şi al unor colegi de-ai săi cu activitatea derulată odinioară, în America, de gruparea rasistă Ku-Klux-Klan. Acesta este motivul pentru care Mircea Diacon a depus plângere împotriva sa, iar parchetul a fost nevoit să demareze procedurile.

Conform plângerii înaintate de denunţător, afirmaţia lui Tamas contravine prevederilor din ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea promovării cultului organizaţiilor sau simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, şi a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor împotriva păcii sau a umanităţii. Infracţiuni de acest gen sunt pedepsite cu închisoare de la trei luni la trei ani. Tamas Sandor a informat procurorii: deşi fusese citat ca martor, el este de fapt făptaş, având în vedere că el însuşi a declarat că comisariatul pentru protecţia consumatorului din judeţul Covasna funcţionează la fel ca acum o sută de ani Ku-Klux-Klan-ul din America, aplică, cu sprijin din partea statului, dublul etalon şi vrea să stigmatizeze un grup etnic.

Tamas a mai menţionat că este vorba de o eroare în interpretare, având în vedere că el nu a salutat gruparea Ku-Klux-Klan, dimpotrivă: activitatea şefului de la protecţia consumatorului a comparat-o cu manifestările organizaţiei rasiste de odinioară. Tamas Sandor a scris o declaraţie, după care procurorii l-au informat că va fi înştiinţat ulterior despre rezultatele anchetei: dacă procedurile vor fi suspendate sau va fi pus sub acuzare.

Sursa: Haromszek din 27.01.2018

Alegerile din Ungaria / Accelerarea procesului de înregistrare

În scaunul Sepsi, aproximativ 10.000 de persoane s-au înregistrat până acum în listele electorale, fiind vorba de o creştere cu 3.000 a numărului total înregistrat acum patru ani. Reprezentanţii PPMT şi ai CNMT vor face tot posibilul şi în cele ce urmează ca să le acorde ajutor tuturor celor care vor să participe la alegerile parlamentare din Ungaria – a precizat, în cadrul unei conferinţe de presă, Kolcza Istvan, preşedintele din scaunul Sepsi al Partidului Popular Maghiar din Transilvania. Kolcza Istvan a menţionat: există două modalităţi de înregistrare.

Formularul venit de la biroul electoral poate fi retrimis prin poştă, în cazul acesta fiind recomandat ca acesta să fie expediat cu câteva zile înainte de termenul de 25 martie, ca să fie sigur că va ajunge la timp. Se poate înregistra şi online în listele electorale, Partidul Popular Maghiar din Transilvania şi Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania au creat un site – valasztas.info – pentru cei care doresc să se înregistreze. Le acordă ajutor celor interesaţi şi colaboratorii, voluntarii, reprezentanţii autoguvernamentali din cadrul formaţiunilor, birourile acestora fiind contactate de mii de persoane. Este în curs de derulare şi munca pe teren.

La Sfântu Gheorghe şi în satele învecinate, voluntarii umblă din casă în casă ca să-i ajute pe cei care nu au posibilitatea să se deplaseze la birourile celor două formaţiuni. PPMT şi CNMT vor acorda ajutor şi în transmiterea voturilor prin corespondenţă – a promis Kolcza Istvan -, modalităţile urmând să fie prezentate ulterior.

Sursa: Haromszek din 30.01.2018

 

Aducerea Transilvaniei într-o situaţie imposibilă

Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) consideră că guvernul român aduce Transilvania într-o situaţie imposibilă din punct de vedere economic şi infrastructural – a afirmat Szilagyi Zsolt. În cadrul conferinţei de presă de ieri, preşedintele PPMT a precizat: noul guvern, investit în funcţie, nu-şi va putea exercita mandatul mai mult timp decât cele două anterioare. În noul cabinet apar figuri vechi, premierul este unul altul, însă guvernul este condus efectiv tot de Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social-Democrat.

În opinia lui Szilagy Zsolt, prin susţinerea necondiţionată a investirii în funcţie a noului guvern, UDMR i-a dat din nou acestuia un cec în alb. Zatyko Gyula, vicepreşedintele naţional al PPMT, susţine că cel mai mare păgubaş al programului guvernamental este Transilvania, în condiţiile în care tocmai această regiune este motorul economic al ţării. Autostrada Transilvania pe porţiunea Borş-Braşov nu există nicăieri, iar acest lucru periclitează în mod serios succesul investiţiilor transilvănene. Se vede clar că se urmăreşte excluderea din reţeaua autostrăzilor a oraşelor transilvănene – a spus Zatyko, în aprecierea căruia Transilvania a fost abandonată şi de noul guvern.

Sursa: Haromszek (Covasna) din 01.02.2018, autor Demeter J. Ildiko

Ce vrea UDMR?

Extinderea drepturilor lingvistice şi comunitare, dezvoltarea regională, soluţionarea problemelor legate de administraţie şi economie – acestea sunt priorităţile UDMR în noua sesiune parlamentară, iar propunerile sale legislative vizează aceleaşi domenii – a declarat ieri (02.02) deputatul Benko Erika. A subliniat că obiectivele lor sunt consolidarea sistemului de învăţământ, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a situaţiei celor care trăiesc în sărăcie. Deputatul de Sfântu Gheorghe a declarat că fracţiunea UDMR a decis să continue, „într-o anumită măsură”, colaborarea cu coaliţia de guvernământ, va discuta punctual în cazul problemelor importante şi va vota doar proiectele care slujesc interesele comunităţii maghiare.

Şi-a exprimat convingerea că în perioada următoare, vor putea obţine votarea unor legi care să facă posibilă utilizarea limbii maghiare într-o sferă mai largă. În acest sens, le poate fi de ajutor adoptarea, în cadrul Consiliului Europei – pe tema utilizării limbii minorităţilor – a raportului Hoffman Rozsa, care formulează recomandări ferme către parlamente.

O iniţiativă care vizează îmbunătăţirea calităţii învăţământului este cea care ar dori să impună obligativitatea frecventării grădiniţei din grupa mijlocie, însă se doreşte şi creşterea sprijinului normativ acordat creşelor.

Un alt obiectiv este acela ca în şcolile minorităţilor naţionale, clasele să poată funcţiona cu efective mai mici. pe lista de priorităţi a UDMR figurează şi câteva măsuri de politică a familiei: introducerea impozitului la nivel de familie şi edificarea sistemului de sprijinire a familiilor numeroase.

Dintre propunerile de ordin economic, deputatul a evidenţiat integrarea judeţelor cu realizări mai mici. În opinia UDMR, ar fi nevoie de investiţii de stat care să-i ajute pe marii investitori industriali să-şi facă apariţia în câte un judeţ. Ar fi nevoie şi de modificarea legii privind sprijinirea instituţiilor culturale. Benko Erika s-a referit şi la propunerea lui Kulcsar Terza Jozsef de semnare chiar şi ulterior a proiectului pe care l-a depus acesta. După cum a afirmat, nu a găsit, în regulamentul camerei deputaţilor nici o referire la aşa ceva şi nici specialiştii parlamentari nu au auzit de un caz similar. Aşteaptă lămuriri din partea colegului deputat cu privire la modalitatea prin care poate adera ulterior la iniţiativă.

Sursa: Haromszek din 03.02.2018

 

S-a românizat Prefectura

Au apus vremurile frumoase când puteam obţine informaţii de pe site-ul prefecturii şi în limba maghiară. După revenirea la putere a prefecţilor români, informaţiile în limba maghiară s-au rărit cu timpul, iar acum când instituţia s-a prezentat cu o nouă imagine realizată de la centru, în afară de un mesaj de salut (al treilea după textul în limba engleză), locuitorii majoritar maghiari din Trei Scaune nu pot citi niciun cuvânt în limba maternă.

Informaţiile de interes general, comunicatele serviciilor de eliberare a paşapoartelor sau permiselor, pot fi accesate exclusiv în limba română. Nici cei care vor să reclame ceva nu au posibilitatea să comunice (scrie) în limba maghiară deoarece nu ar înţelege nimeni.

Cu toate că ultima frază, traducere nereuşită în limba maghiară, a mesajului de salut scrie: Însăşi sensul existenţei administraţiei este acela de a gestiona în numele cetăţenilor şi pentru cetăţeni interesul general, de aceea voi exercita această funcţie având în vedere satisfacerea, în condiţiile legii, a interesului public general, spre binele tuturor cetăţenilor judeţului.

Sursa: Haromszek din 09.02.2018

Şedinţa KMKF

Din perspectiva relaţiilor maghiare – a politicii naţionale – din Bazinul Carpatic, ultimii patru ani au fost cei mai buni pentru maghiarime – a declarat Kover Laszlo, preşedintele Paramentului Ungar, în cadrul şedinţei plenare a Forumului Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic (KMKF), care a avut loc ieri (09.02) la Budapesta. În şedinţă, KMKF a fost adoptată o declaraţie finală, în care se asigură sprijinul acordat pentru iniţiativa cetăţenească europena Minority SafePack. Convingerea KMKF este că iniţiativa cetăţenească este o cauză naţională. Forumul consideră că este important să se strângă cele 1 milion de semnături, prin intermediul cărora şi Europa trebuie să se preocupe de problema minorităţilor băştinaşe. KMKF salută adoptarea, în luna ianuarie, de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a raportului delegaţiei ungare privind protejarea şi sprijinirea limbilor europene regionale şi minoritare.

Faptul că hotărârea şi recomandarea adoptată cimentează funcţionarea cartei limbilor este un lucru pozitiv, şi favorizează folosirea limbilor minoritare şi recunoaşterea lor ca limbi oficiale în regiunile în care sunt folosite.

Propune aplicarea flexibilă a pragului lingvistic în administraţia publică, respectiv învăţământul în limba maternă pe tot parcursul şcolii. Forumul atrage atenţia asupra faptului că autonomia este o pretenţie legitimă a comunităţilor noastre băştinaşe din Bazinul Carpatic, iar stabilitatea regiunii noastre poate fi consolidată prin materializarea diferitelor forme ale autonomiei. KMKF urmăreşte cu atenţie legea care asigură reînfiinţarea Liceului Catolic Rakoczi Ferenc din Târgu Mureş, adoptată de parlamentul român. Forumul consideră că stoparea retrocedărilor imobilelor bisericeşti transilvane este îngrijorătoare.

Consideră că este importantă redemararea procesului, iar în cazul în care acest lucru nu se va întâmpla consideră că va fi necesară luarea unei atitudini la nivel internaţional în vederea redemarării procesului de retrocedare. KMKF face apel guvernului României să respecte angajamentele internaţionale asumate, să nu limiteze comunitatea maghiară în folosirea limbii materne şi a simbolurilor. KMKF îşi exprimă îngrijorarea din cauza generării în România, din ce în ce mai des, a unei atmosfere antiminoritare şi condamnă faptul că atmosfera antimaghiară poate fi generată cu orice motiv. Rezultatul colaborării Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a declarat în cadrul şedinţei că înfiinţarea legală a liceului romano-catolic din Târgu Mureş este un rezultat palpabil al colaborării parlamentare.

Conform declaraţiilor preşedintelui UDMR, cu toate că în cursul anului trecut, după semnarea acordului de colaborare parlamentară, UDMR a fost invitată la guvernare, uniunea însă a considerat că nu au fost date condiţiile necesare.

Sursa: Haromszek din 10.02.2018

CNS cere restabilirea autonomiei

Invocând Regiunea Autonomă Maghiară desfiinţată în urmă cu o jumătate de secol, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) atrage atenţia asupra faptului că prin revendicarea autonomiei teritoriale, secuimea cere restabilirea unui drept recunoscut anterior de statul român. În comunicatul semnat de Izsak Balazs, preşedintele CNS, se menţionează că în 16 februarie 1968, Nicolae Ceauşescu desfiinţa Regiunea Mureş – Autonomă Maghiară, care cuprindea mare parte a teritoriului Ţinutului Secuiesc, decizia fiind luată sub privirile indiferente ale organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului din Ungaria şi internaţionale.

În această zi, Marea Adunare Naţională a adoptat legea privind împărţirea României în judeţe, care este în vigoare şi în prezent. Izsak Balazs a atras atenţia asupra faptului că această lege prevede că judeţele sunt înfiinţate având în vedere condiţiile geografice, economice, sociale şi etnice, respectiv relaţiile culturale şi tradiţiile locuitorilor. Izsak a considerat că trebuie să evidenţieze acest lucru deoarece în prezent când se vorbeşte despre reorganizarea administrativă, „liderii politici refuză, întrecându-se unii pe alţii, trasarea graniţelor administrative prin luarea în calcul a criteriilor culturale, lingvistice şi etnice”.

Preşedintele CNS a amintit că tratatul de pace care a încheiat primul război mondial a rupt Ţinutul Secuiesc de Ungaria şi a dispus trecerea acestuia sub tutela României, totodată i-a recunoscut pe secuii şi saşii transilvăneni ca fiind subiecţi ai dreptului internaţional. Articolul 11 din Tratatul privind minorităţile semnat la Paris în 09.12.1919, de România cu Principalele Puteri Aliate şi Asociate, prevede: România consimte să acorde, sub controlul statului român, comunităţilor secuilor şi saşilor, în Transilvania, autonomia locală, în ce priveşte chestiunile religioase şi şcolare.

Izsak Balazs a amintit şi de faptul că România, prin intermediul constituţiei adoptate în 1952, a reconfirmat statutul de subiect al dreptului internaţional al poporului secui, prin înfiinţarea pe teritoriul Ţinutului Secuiesc a Regiunii Autonome Maghiare: „locuitorilor maghiari, care trăiau în bloc, li se asigură autonomia administrativ-teritorială în Republica Populară Română”. În comunicat se mai menţionează: „Cunoscând faptul că secuii sunt subiect al dreptului internaţional, cunoscând practicile europene în autonomia teritorială şi asumările internaţionale ale României, bazându-se pe voinţa secuilor exprimată în cadrul unui referendum şi pe hotărârile adoptate de 63 de autoguvernări, secuimea nu renunţă la autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, cerând restabilirea unui drept recunoscut anterior de statul român”.

Sursa: Haromszek din 13.02.2018

Retrocedarea imobilelor / O nouă sentinţă împotriva lui Marko Attila

Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat ieri (14.02), într-un nou dosar de corupţie, pe foştii membri ai comisiei pentru restituirea imobilelor confiscate, printre care şi pe fostul secretar de stat pentru minorităţi şi fost deputat UDMR, Marko Attila. Acesta a fost condamnat în primă instanţă la 5 ani de închisoare cu executare. Conform parchetului anticorupţie, cei 12 acuzaţi din dosar – printre care 8 membri ai comisiei amintite – au prejudiciat statul român cu aproape 85 de milioane de euro prin faptul că au stabilit despăgubiri peste valoarea pieţei pentru imobile confiscate în timpul comunismului.

Sursa: Haromszek din 15.02.2018

Îl rememorează pe Wass Albert

Cu ocazia comemorării morţii sale, Wass Albert va fi omagiat şi la Sfântu Gheorghe, sâmbătă, 17 februarie, de la orele 17:00, la placheta memorială amplasată lângă zidul bisericii-cetate din Sfântu Gheorghe.

Sursa: Szekely Hirmondo din 16.02.2018

Comemorare interzisă

Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea sa, Wass Albert a fost comemorat sâmbătă (17.02), la placheta memorială din curtea bisericii cetate din Sfântu Gheorghe. Comemorarea din acest an a fost umbrită de o adresă a poliţiei, care s-ar putea încadra în categoria ameninţărilor. În această adresă, cei vizaţi au fost atenţionaţi asupra consecinţelor grave pe care le are organizarea acţiunii. Oratorul comemorării, Bedo Zoltan, a declarat: Ziua de astăzi este una tristă, deoarece în cursul dimineţii s-a adeverit încă o dată că autorităţile române continuă să îi ameninţe şi sunt gata să-i hărţuiască pe cei care ocrotesc memoria lui Wass Albert. Vor astfel să îl şteargă din conştiinţa publică, însă nu vor reuşi, deoarece prin operele sale, prin atitudinea, faptele şi operele sale, el a intrat în inimile oamenilor. Iar de acolo nu poate fi scos prin ameninţări – a spus el.

Sursa: Szekely Hirmondo din 19.02.2018

La Sfântu Gheorghe, l-au comemorat pe Wass Albert

Aproximativ 15 persoane l-au comemorat pe Wass Albert sâmbătă după-amiază, în curtea bisericii cetate din Sfântu Gheorghe. Participanţii au depus jerbe de flori şi au aprins lumânări la placheta memorială amplasată lângă zidul cetăţii în cinstea scriitorului. Acum 20 de ani şi-a pus scapăt zilelor, în Statele Unite ale Americii, Wass Albert, scriitor, poet, soldat, politician şi personalitate a vieţii publice, care şi-a reprezentat naţiunea cu perseverenţă şi devotament chiar şi după emigrare – a amintit ziaristul Bedo Zoltan.

Puterea de la Bucureşti, care i-a asuprit pe maghiarii din România, s-a simţit deranjat de activitatea sa, şi în 1946 Wass Albert a fost condamnat la moarte în baza unor acuzaţii născocite. „Acest lucru este valabil şi în prezent, cu toate că scriitorul era un binefăcător al românilor din Transilvania, şi obiceiurile lor morale nu mai fost prezentate nici de atunci atât de frumos şi în mod atât complex cum a reuşit s-o facă el, în 1959, în romanul său intitulat Vrăjitoarea din Funtinel” – a opinat Bedo Zoltan.

Sursa: Haromszek din 19.02.2018, autor Matekovics Janos Zoltan

Comemorarea lui Wass Albert / Ameninţă sau atenţionează poliţia?

Sâmbătă după-amiază, în căsuţa poştală electronică a redacţiei noastre a sosit o scrisoare remisă de poliţie sub titlul „Informare”. În documentul, semnat de Eugen Palade, comandant al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna, respectiv de Miloş Mircea, şef al Serviciului Cercetări Penale, se precizează: după ce ziarul nostru a anunţat în ediţiile de vineri şi de sâmbătă evenimentul preconizat să fie derulat sâmbătă după-amiază, la Sfântu Gheorghe, în vederea comemorării lui Wass Albert, s-a considerat drept important să ni se recomande în atenţie prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 în scopul prevenirii săvârşirii anumitor infracţiuni.

Ordonanţa amintită se referă la interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, acţiunilor cu caracter fascist, legionar, rasist şi xenofob, respectiv la interzicerea promovării cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război. În scrisoare se evidenţiază că, potrivit articolului nr. 12 al normei juridice, este interzis să fie amplasate în spaţii publice, cu excepţia muzeelor, statui sau plachete memoriale în memoria persoanelor condamnate pentru astfel de infracţiuni.

Din documentul remis redacţiei noastre nu reiese clar cui este adresată atenţionarea, se presupune că sunt vizaţi organizatorii comemorării, potenţialii participanţi ai evenimentului, sau poate fi destinată şi redacţiei „Haromszek”. În ceea ce priveşte ziarul nostru, prin ştirea publicată preliminar comemorării, respectiv prin informarea ulterioară despre eveniment, ne-am îndeplinit obligaţia pe care ne-am asumat-o faţă de cititorii noştri, la fel cum am procedat şi până acum, şi vom proceda şi pe viitor în baza dreptului fundamental la opinie şi exprimare liberă, a dreptului la informaţie.

Conform informaţiilor pe care le-am obţinut, o scrisoare cu conţinut similar i-a fost remisă şi celuilalt cotidian al judeţului, „Szekely Hirmondo”. În cazul acestuia, poliţia s-a interesat şi despre identitatea organizatorilor evenimentului.

Răspunzând solicitării noastre, Bedo Zoltan, iniţiatorul comemorării de sâmbătă, ne-a precizat: scopul îl constituie cu siguranţă intimidarea comunităţii, însă, în cadrul evenimentului, a anunţat în mod public că el este organizatorul. Ţinând cont de adresele remise redacţiilor, mizează pe faptul că i se va cere socoteală, la fel cum s-a procedat şi anterior, în alte locuri, în cazul organizatorilor festivităţilor memoriale dedicate lui Wass Albert. Bedo a subliniat: este de acord şi el însuşi cu interzicerea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanităţii, însă Wass Albert nu intră în această categorie.

Sursa: Haromszek din 19.02.2018, autor Farcadi Botond

Statutul autonomiei supus dezbaterii publice

Statutul autonomiei Ţinutului Secuiesc a fost supus dezbaterii publice, observaţii sau propuneri de modificare pot fi transmise – conform planului etapizat postat pe site-ul parlamentului – până în data de 6 martie. Consiliul Legislativ şi Guvernul trebuie să evalueze proiectul până în data de 26 februarie, urmând ca documentul să fie înaintat comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor – a informat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef. Acesta consideră că, în Camera Deputaţilor, problema ar putea fi fixată pe ordinea de zi pe parcursul sesiunii de primăvară. Deputatul de Covasna a înaintat Parlamentului statutul autonomiei Ţinutului Secuiesc, în decembrie anul trecut, ca fiind o iniţiativă legislativă individuală.

Sursa: Haromszek din 21.02.2018, autor Farcadi Botond

Drepturile minorităţilor din România / I-au făcut morală României

România trebuie să-şi intensifice eforturile depuse în vederea eliminării discriminării faţă de romi şi a îmbunătăţirii protecţiei drepturilor tuturor comunităţilor minoritare care trăiesc pe teritoriul său – a precizat, ieri Comitetul consultativ privind Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale din cadrul Consiliului Europei. În raportul comitetului de specialitate a Consiliului Europei cu sediul la Strasbourg – numărând 47 de ţări membre – se subliniază: România trebuie să creeze cadrul juridic unitar şi coerent pentru protecţia drepturilor minoritare, având în vedere că dispoziţiile în vigoare asigură o reglementare după criterii care creează posibilitatea unor interpretări contradictorii.

Comitetul a atras atenţia asupra faptului că România nu a adoptat încă propunerea legislativă privind statutul minorităţilor naţionale, lansată cu peste 10 ani în urmă de parlament. Specialiştii au evidenţiat: prejudecăţile generale manifestate faţă de romi reprezintă un motiv serios de îngrijorare, lucru reflectat şi de sentinţele judecătoreşti sau de declaraţiile făcute de autorităţi.

În timp ce limbajul intolerant faţă de romi era caracteristic doar partidelor politice de extremă dreaptă, în prezent, acesta prezintă parte şi din discursul politic – s-a precizat. Specialiştii au amintit şi de faptul că, în pofida eforturilor depuse de autorităţi, segregarea poate fi constatată şi în prezent în domeniul educaţiei. Totodată, procentul copiilor de etnie romă care nu frecventează şcoala este de 22%, abandonul şcolar fiind de 70%.

Cu privire la celelalte comunităţi minoritare din România, comitetul de specialitate a menţionat: legea electorală din 2015, care le asigură minorităţilor naţionale posibilitatea alegerii propriilor reprezentanţi, nu creează condiţii favorabile pentru o competiţie liberă şi corectă între organizaţiile minorităţilor naţionale. Specialiştii au mai adăugat: posturile naţionale de radio şi televiziune se prezintă şi acum cu o ofertă largă de programe legate de minorităţile naţionale.

Sursa: Haromszek din 22.02.2018

Zilele Sfântu Gheorghe / Programe mai puţine, români nemulţumiţi

Ediţia din acest an a Zilelor Sfântu Gheorghe va avea loc în perioada 21-29 aprilie. Din cauza bugetului redus, anul acesta oferta de programe este mai modestă, însă nu se va renunţa la calitate – a anunţat primarul Antal Arpad. Scena Comunităţii urmează să fie mutată din Piaţa Sfântu Gheorghe (spaţiul din faţa magazinului Şugaş), în faţa Liceului de Artă Plugor Sandor, în parcul memorial 56. O altă scenă va fi amplasată în curtea Muzeului Naţional Secuiesc. Scena tinerilor îi va aştepta pe cei interesaţi în parcarea din spatele sediului primăriei.

Muzica de stradă se va instala în Piaţa Sfântu Gheorghe. Tocmai acest lucru a generat nemulţumirea reprezentanţilor Asociaţiunii Astra – Desparțământul Covasna-Harghita. Maria Graur, ziarist al cotidianului Mesagerul de Covasna, care a luat cuvântul în numele organizaţiei, a contestat faptul că pentru muzica de stradă se găseşte loc, însă cântăreţei de muzică populară invitată de ei nu i se asigură un loc potrivit pentru a-şi susţine spectacolul, având în vedere că parcul memorial 56 este – după părerea lor – un spaţiu mai izolat, nu-i suficient de mare pentru Matilda Pascal Cojocăriţa. Maria Graur a amintit de faptul că a solicitat cu diverse ocazii ca invitaţilor lor să li se acorde posibilitatea să evolueze pe scena din piaţa centrală.

Primarul Antal Arpad a atras atenţia că, de mai mulţi ani, pe scena centrală nu mai există muzică populară, nici românească, nici maghiară, fiind vorba de o hotărâre adoptată mai de mult. Românii nu vor fi dezavantajaţi, având în vedere că, cu excepţia formaţiei germane, vor fi susţinute două concerte de muzică românească şi patru, de muzică maghiară.

 

Sf. Gheorghe

05.03.2018

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

  01-15.01.2018 – 16-28.02.2018

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

 

13/03/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

5 februarie 1867 – Crearea statului dualist Austro-Ungaria, anularea autonomiei Transilvaniei şi încorporarea acesteia alături de Banat, la Ungaria  

 

                           

                                               Steagul Austro-Ungariei, 1869-1918

 

La 5 februarie 1867 a fost semnat pactul dualist austro-ungar, în urma căruia lua naştere Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască, un stat condus de monarhii Habsburgi între 1867 și 1918.

Ziua de 8 iunie 1867, când împăratul Franz Josef I a fost încoronat şi rege al Ungariei, constituie de fapt data încetării absolutismului austriac şi începutul dualismului austro-ungar, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867 şi rămas în vigoare  până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune).

Statul monarhic dualist austro-ungar creat în 1867 era condus de împăratul Austriei, care avea în acelaşi timp şi statutul de rege al Ungariei.

Perioada 1859-1866 a fost una deosebit de dificilă pentru Austria. Înfrânt în mai multe bătălii, în fața armatelor piemonteze, franceze și prusace  acest stat stăpânea cu greu numeroasele popoare și teritorii străine, aflându-se în pragul dispariției sale.

În aceste condiții, împăratul austriac Franz Joseph I a găsit soluția menținerii imperiului său prin acordarea unor importante concesii maghiarilor care dețineau cele mai importante poziții politice și economice, în cadrul statului, după cele ale austriecilor.

Astfel s-a încheiat Acordul austro-ungar privind constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria. 

Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena cele două state constituindu-se în două state distincte, cu propriile constituții, parlamente, administrații și miliții, care aveau în comun un suveran în aceeași persoană, ministerele pentru politică externă, economică și militară. Cheltuielile comune erau acoperite inițial în proporție de 70% de către Austria.

Compromisul s-a făcut în încercarea de a elimina disensiunile interne și pentru a aduce la tăcere agitațiile interne ale diverselor naționalități ale imperiului.

 

 

 

Austria_Hungary_ethnic

 

 

 

Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană (în germ. Donaumonarchie) nu s-a numit niciodată oficial Imperiul Austro-Ungar, ci – Imperiul austriac și regatul maghiar.

Imperiul Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor supuse coroanei familiei de Habsburg-Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroana Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a devenit Coroana imperială a Austriei.

Imperiul austriac a fost creat în contextul crizei profunde în care intrase Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană,  lichidat în anul 1806 sub loviturile Franței conduse de Napoleon. 

Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit, pe de o parte, din Cisleithania, adică statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de rîul Leitha, din partea vestică și nordică a statului austro-ungar, și pe de altă parte, din Transleithania.

A fost una dintre marile puteri ale lumii la vremea respectivă, fiind  cea mai mare a doua țară din Europa după Imperiul Rus, cu o suprafaţă de  621.538 km2 şi a treia cea mai populată (52,8 milioane de locuitori în 1914), după Rusia și Imperiul German.

A fost de asemenea cea de-a patra cea mai  industrializată ţară din lume după Statele Unite, Germania și Regatul Unit.  

Din punct de vedere constituțional, monarhia Austro-Ungară reprezenta uniunea a două state: Austria și Ungaria, care aveau același suveran, aceeași armată (deși Ungaria avea dreptul de a avea o forță teritorială de apărare) și aceeași monedă. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu.

De asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului: Apărarea, Afacerile Externe și Finanțele. La fel, cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar), primii miniștri ai Austriei și Ungariei, cei trei miniștri care conduceau ministerele comune, anumiți membri ai familiei imperiale.

Fiecare parlament, cel de la Viena și cel de la Budapesta, avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun. Exista, de asemenea, o delegație parlamentară comună a celor două parlamente.

Cisleitania, avea capitala la Viena și cuprindea inclusiv teritorii locuite de sloveni, cehi, polonezi, ruteni și de românii din Bucovina (fosta parte a principatului Moldovei). Teritoriile formațiuni feudale (ex: Regatul Boemiei, ducatele Carniola și Carinthia, Galiția) beneficiau de o anumită indulgență culturală, ceea ce a permis, într-o mică măsură, afirmarea identității naționale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din Bucovina și croaților din Dalmația.

Partea ungară a Imperiului, denumită Transleitania, avea capitala la Budapesta și cuprindea teritoriul est de râul Leitha, care a constituit partea ungară a Austro-Ungariei (1867-1918). Transleitania a inclus Ungaria propriu-zisă, precum și Slovacia, Transilvania, Banatul, Croația şi Slavonia și oraşul liber Fiume. 

 Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era administrată în mod centralizat, iar politica față de minorități a fost dominată de intenția autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea procentuală în cadrul Regatului.

În interiorul Transleithaniei s-au constituit autorităţi exclusiv maghiare, sub conducerea guvernului de la Budapesta. La 12 iunie 1867, sub presiunea maghiară, împăratul a abrogat legile votate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române şi la limba română.

Pasul următor l-a constituit încorporarea Transilvaniei în statul ungar, pierzîndu-şi astfel  individualitatea politico-teritorială, adică statutul de voievodat şi apoi de principat autonom pe care l-a avut timp de mai multe secole.

În toate aceste trei epoci – epoca voievodatelor din timpurile străvechi pînă în 1526, epoca principatului independent din 1526 pînă în 1691, epoca Marelui Principat autonom (1691-1867), cînd împăratul Austriei deţinea şi funcţia de mare principe al Ardealului – această provincie românească şi-a păstrat autonomia faţă de puterea centrală cu sediul la Viena.

Cele prezentat mai sus dovedesc că Transilvania nu a aparţinut Ungariei decît în perioada 1867-1918, deci 51 de ani.

Īn anul 1867, data inaugurării  politicii ultranaṭionaliste în partea ungară a imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia erau maghiari numai 5.665.000 faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari.

Austriecii și ungurii aveau aceleași drepturi. La data de 8 iunie 1867, împăratul Franz Joseph I (1848-1916) a fost încoronat inclusiv rege al Ungariei.   Prin acest compromis făcut nobilimii maghiare, Imperiul austriac a fost salvat, pentru încă o perioadă de 51 de ani.

Numeroase popoare rămâneau însă în continuare sub dominație străină, de această dată dualistă, și erau supuse unui amplu proces de deznaționalizare.

Deosebit de dificilă a fost situația popoarelor din teritoriile dominate de unguri, așa cum a fost și cazul românilor din Transilvania și Banat, care erau lipsiți de numeroase drepturi și supuşi, după anul 1867, unui amplu proces de maghiarizare forțată. 

Legea constituţională din 1867 a prevăzut desfiinţarea Dietei de la Cluj şi a guberniului, urmînd ca Transilvania să-şi trimită reprezentanţi în Parlamentul de la Budapesta conform unui sistem electoral bazat pe inegalitatea de avere şi naţională.

Nobilii şi secuii erau scutiţi de obligaţia cenzitară, în schimb, ţăranii, în marea majoritate români, aveau dreptul de participare la vot numai dacă posedau o suprafaţă de pămînt de cel puţin 70 de pogoane, în timp ce în Ungaria censul era de numai 9 pogoane. În regiunile locuite de secui, un deputat reprezenta 6.000 de locuitori, în timp de în regiunile locuite de români reprezenta 60.000.

În parlamentul de la Budapesta, cei 7 milioane de unguri au trimis 400 de deputaţi, în vreme ce 13 milioane de români şi slavi au putut trimite numai 7 deputaţi.

În anul 1874 a fost adoptată Legea electorală, prin care românii transilvăneni aproape că erau excluşi din viaţa politică. În Transilvania au avut drept de vot numai 3% dintre români.

În anul 1868 a fost adoptată Legea naţionalităţilor. Pornind de la faptul că, din cele 63 de comitate ale Ungariei, doar 28 aveau o populaţie majoritar maghiară, iar în Transilvania populaţia majoritară era de naţionalitate română, legea a impus în viaţa de stat principii care să asigure maghiarizarea tuturor celorlalte naţionalităţi.

Ignorînd realităţile, legea prevedea că în Ungaria există o singură naţiune, cea maghiară, unică şi indivizibilă, şi a decretat limba maghiară ca singura limbă oficială. Limba maghiară era predată în toate şcolile, pe cînd limbile naţionalităţilor nemaghaire putea fi folosită numai în învăţămîntul confesional.

Şcoala a fost un puternic factor de maghiarizare aşa explicându-se şi faptul că, printr-o serie de legi şcolare, guvernele de la Budapesta au dispus introducerea de ore în limba maghiară în şcolile confesionale ale naţionalităţilor, sute dintre ele fiind închise pe motiv că învăţătorii sau elevii nu cunoşteau bine limba maghiară.

În 1868 s-a introdus învăţămîntul de stat în Transilvania, cu plan unitar şi programe şcolare elaborate de către stat. Dar, deşi Legea naţionalităţilor prevedea „libera alegere a limbii de predare”, potrivit cu profilul demografic al regiunilor, nu a fost înfiinţată nicio şcoală de stat primară în limba română sau slovacă.

Sub guvernarea lui Tisza Kálmán, legile şcolare Trefort din 1879 şi 1883 au prevăzut limba de predare maghiară în şcolile primare. În temeiul legii, limba maghiară trebuia să se predea în şcolile primare cu un învăţător în 21/2 ore pe săptămînă, iar în şcolile cu 6 învăţători 14 ore săptămînal. În decurs de patru ani, învăţătorii nemaghiari trebuiau să se pregătească pentru a putea preda în limba maghiară.

În 1891, legea Csaky a introdus limba maghiară şi în grădiniţe. Tendinţa de maghiarizare forţată a românilor reiese şi din proiectul de lege Bánffy Dezsö de a înfiinţa circa 1000 de şcoli de stat în termen de 5 ani.

Apogeul politicii de maghiarizare a fost marcat de „legile Appony”, adoptate în 1907, pentru sistemul de învăţămînt. Legea prevedea dreptul statului de a suprima orice şcoală românească pentru simplul motiv că acest lucru era reclamat de interese superioare de stat. Deci existenţa şcolilor româneşti depindea de arbitrariul măsurilor guvernamentale.

Prin votarea legii în parlamentul maghiar, în ciuda opoziţiei îndîrjite a deputaţilor români, Al. Vaida Voievod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, şi a mitropoliţilor şi episcopilor români – I. Meţianu, V. Mihali, V. Hosu –, şcolile româneşti confesionale, unicul refugiu al vieţii şi a limbii române (în afară de biserică), ajung la discreţia administraţiei statului, deşi ele erau finanţate numai de populaţia românească şi nu de statul maghiar.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru transformarea completă a şcolii într-un instrument exclusiv şi intens de maghiarizare, contele Appony Albert elaborează, în anul 1908, faimoasa ordonanţă ce prevede că la elevii români din şcolile statului pînă şi religia trebuie să se predea în limba maghiară.

Aplicarea legilor lui Appony a dat o grea lovitură dezvoltării spirituale a românilor din Transilvania. După cinci ani de la intrarea ei în vigoare (adică în 1912) au fost închise 320 de şcoli româneşti din cele 2.795 existente, iar în anul 1915 – 600 de şcoli româneşti sînt închise.

Întreaga legislaţie votată de Parlamentul ungar după 1867 a urmărit realizarea unui stat naţional maghiar omogen din punct de vedere etnic. Aceasta nu putea fi pusă în aplicare, avînd în vedere numărul mai mic al maghiarilor, decît cel aparţinînd altor naţionalităţi, fără maghiarizarea forţată a celor din urmă.

În anul 1869, din 13.219.350 de locuitori ai Ungariei, numai 6.207.508 erau maghiari, 2.321.906 români, 1.816.087 germani, 1.825.723 slovaci, 286.834 sîrbi, 448.040 ruteni, 208.529 croaţi şi 104.651 alte neamuri. Prin urmare, 6.207.508 maghiari (plus evrei) trebuia să maghiarizeze 7.011.770 nemaghiari. Prin asimilarea naţionalităţilor s-a reuşit creşterea ponderii maghiarilor în stat de la 44,6%, în anul 1880, la 54,5%, în anul 1910.

Au existat și o serie de propuneri de reformare a Monarhiei Duale, prin federalizarea Austro-Ungariei (cum  a fost cea a lui Aurel Popovici). Acestea au fost însă refuzate, pentru că a existat temerea că ele ar fi putut duce la pierderea influnței maghiare.

Nu este de mirare aşadar că la sfârşitul Primului Război Mondial, Imperiul se dezintegrează sub loviturile popoarelor dornice de libertate.

În octombrie 1918 se declară independente Cehoslovacia, Statul slovenilor, croaților și sârbilor și   Austria Germană.

Ungaria iese şi ea din uniunea cu Austria. La 1 decembrie 1918 reprezentanţii românilor majoritari in Transilvania proclamă Unirea cu România, care avea să fie recunoscută pe plan internaţional în urma Tratatului de la Trianon, semnat la data de 4 iunie 1920, care stabilea şi noile graniţe ale Ungariei, devenită şi ea stat independent, după ce  Tratatul de la St. Germain din 1919  pecetluise sfârșitul  Imperiului Austro-Ungar.

Republica succesoare a Imperiului Austro- Ungar a păstrat numele de „Austria”, a abolit clasa nobiliară și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Totuşi, în deceniile care au urmat administrației habsburgice i s-a păstrat în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă.

Fostul prim-ministru britanic  Winston Churchill considera distrugerea Austro-Ungariei drept o mare tragedie pentru un mare număr de mici popoare care, după dispariția monarhiei habsburgice, nu au mai putut face față singure presiunii Germaniei sau Rusiei. 

  Tratatul de la Trianon a reprezentat actul care a consfințit sfârșitul regatului Sfântului Ștefan, regat care, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea  Ungariei la Mohács  și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari.

Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi.  

Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial. Deși slovacii și croații au urmărit să obțină independența aproape imediat după 1920, scopul lor era crearea propriilor state naționale, ideal realizat abia după 1990.

Regatul Ungariei, statul rezultat în urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea, fie și parțială, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, în acest scop, cu statele revizioniste, Germania și Italia. Deși în perioada 1938-1941 s-a reușit anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii (1938 – sudul Slovaciei, 1939 – Ucraina Subcarpatică, 1940 – nordul Transilvaniei, 1941 – teritorii aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfințite din nou în anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), încheiat între Puterile Aliate și Ungaria.

Tratatul  a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) și a consfințit realitatea existentă pe teren. Cu toate acestea, slovacii și croații, care  au urmărit să obțină independența aproape imediat după 1920 şi crearea propriilor state naționale, au putut să-şi vadă împlinit acest ideal abia după 1990.

Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial.  

Regatul Ungariei rezultat în urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea, fie și parțială, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se în acest scop cu statele revizioniste, Germania și Italia şi  reușind anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii (1938- sudul Slovaciei, 1939- Ucraina Subcarpatică, 1940- nordul Transilvaniei, 1941- teritorii aflate azi în Serbia, Croaţia şi Slovenia).

Frontierele Ungariei stabilite în 1920 prin Tratatul de la Trianon, au fost consfințite din nou în urma Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, încheiat între Puterile Aliate învingătoare în Al Doilea Război Mondial  și Ungaria.

 

 

Surse:

http://istoria.md/articol/720/5_februarie,_istoricul_zilei

http://ziarulfaclia.ro/lupta-romanilor-impotriva-dualismului-austro-ungar-1867-1918-memorandumul-partidului-national-roman-din-transilvania-1892-i/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-Ungaria

05/02/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

%d blogeri au apreciat asta: