CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 17 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 17 noiembrie în  istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1538: Prima atestare documentară a aşezării Caracal din Oltenia, conţinută în actul emis de cancelaria lui Radu Vodă Paisie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for caracal map

 

 

 

 

 

Localitatea se află situata între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia).

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu.

 

 

 

 

 

 

 

1561: Are loc lupta de la Verbia în care Despot-Vodă Iacob Heraclide, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova.

 

 

 

 

 

 Alexandru Lăpuşneanu, domn al Ţării Moldovei 1552-1561, 1564-1568

Iacob Heraclide Despot,      Alexandru Lapusneanu, 

domn al Ţării Moldovei        domn al Tarii Moldovei 

   1561 – 1563                                 1552-1561, 1564-1568

                                                 

La 17-18 noiembrie 1561 are loc lupta de la Verbia. Iacob Heraclide Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, domn al Principatului Moldova.

După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii (martie 1562).

 

 

 

 

 

 

1844: S-a născut la Curtea de Argeş, astronomul şi geodezul Constantin Căpităneanu; a determinat coordonatele geografice a numeroase localităţi şi a contribuit la realizarea triangulaţiei generale a României (m. 1893). NOTĂ: Unele surse (enciclopediaromaniei.ro) dau moartea sa la 13/25 iunie 1893

A absolvit Şcoala de ofiţeri din Bucureşti, la 20 iulie 1864, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent. Este avansat la gradul de locotenent şi figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcţionează mai departe ca profesor la Şcoala militară de ofiţeri de geniu din Bucureşti, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredinţează conducerea catedrei de cosmografie. Tot în anul 1868, la recomandarea Ministerului de război, pleacă în Franţa pentru specializare, unde lucrează, sub îndrumarea savantului francez Maurice Loewy.

Revine în ţară în 1871 şi este avansat căpitan şi numit şef al Serviciului geodezic din cadrul Depozitului de război. Reluarea, la Paris, în 1872, a lucrărilor Comisiei internaţionale de metrologie, a determinat autorităţile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei şi cartografiei şi deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franţa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De numele argeşeanului Constantin Căpităneanu sunt legate principalele realizări ale ştiinţei româneşti în domeniile astronomiei, geodeziei şi catografiei.

A adus o contribuţie importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României şi tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iaşi amenajată în 1875 şi considerată a fi primul observator astronomic de la noi şi cea de la Bucureşti construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferenţa de longitudine dintre Bucureşti şi Braşov.

A participat la luptele purtate de armatele române în timpul războiului de independenţă din 1817-1878 în calitate de ofiţer în cadrul Secţiei topografice a Marelui Stat Major şi director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei.

După terminarea războiului îşi continuă cercetările pe teren, împreună cu C. Brătianu, Moise Groza şi alţi ofiţeri sub conducerea lui C. Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporţii, care a fost Harta României. 

Publică numeroase studii şi articole incă de la apariţia acestuia în 1875 in Buletinul Societăţii Geografice Române, al cărei membru fondator a fost.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Constantin Căpităneanu rămâne contribuţia pe care acesta a avut-o la întocmirea hărţii României, denumită de academicianul Ştefan Hepites „Harta celor trei Constantini: Constantin Barozzi, întemeietorul, Constantin Căpităneanu, astronomul şi geodezul şi Constantin Brătianu, cartograful“.

Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale ale Moldovei,

Pentru meritele sale, argeşeanul Căpităneanu a primit ordine şi medalii, între care „Virtutea Militară“, „Coroana României“ şi „Crucea trecerii Dunării“

Meritele ştiinţifice ale locotenent-colonelului Constantin Căpităneanu, pionier al astronomiei şi geodeziei româneşti, au fost recunoscute nu numai în ţara noastră, ci şi peste hotare.

 

 

 

 

 

 

 

1864: A fost înfiinţată prin Decretul nr. 1617 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Episcopia Dunării de Jos,  prin care i s-a recunoscut acestei eparhii jurisdicţia asupra judeţelor Ismail, Bolgrad, Covurlui şi Brăila. Primul chiriarh al Episcopiei Dunării de Jos a fost episcopul Melchisedec Ştefănescu (1823-1892), ctitor al acestei eparhii, pe care a condus-o vreme de 15 ani.

După încheierea Războiului de Independenţă, la 1878, judeţele din sudul Basarabiei vor intra în componenţa Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galaţi. Eparhia primea, în schimb, judeţele Tulcea şi Constanţa (1879).

Pentru o scurtă perioadă de timp, Episcopia va administra şi judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Constanţei, în 1923, teritoriul canonic se reducea la zonele Galaţi şi Tulcea. După 1950, jurisdicţia eparhiei se va întinde din nou asupra judeţelor Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Din 1990, episcopia cuprinde judeţele Galaţi şi Brăila.

În anul 2009, eparhia a fost ridicată la rang de arhiepiscopie

 

 

1870: S-a născut Enrico Mezzetti, pianist, compozitor, dirijor şi pedagog român de origine italiană, unicul fiu al lui Pietro Mezzetti unul dintre primii profesori ai conservatorului din Iaşi, pe atunci proaspăt înfiinţata „Școala de muzică şi artă dramatică” ; se numără printre marii animatori ai vieţii muzicale ieşene de la începutul secolului al XX-lea; (m. 1930).

In calitate de profesor şi director (1903 – 1905, 1912 – 1914, 1921 – 1923) al Conservatorului din Iaşi, a contribuit la dezvoltarea şcolii româneşti de canto, la înfiinţarea unei orchestre permanente studenţeşti care se destrămase  odată cu moartea lui Muzicescu si care a constituit nucleul Societăţii Simfonice „George Enescu”.

 

 

 

 

 

1872: A fost infiintata la Galati, prima scoala de instruire a ofițerilor de marină din România cu numele de „Școala Flotilei”, predecesoarea actualei Academii Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Pe parcusul a doi ani de studiu, în această instituție s-au pregătit ofițeri și subofițeri, care au îndeplinit diferite funcții la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române.

„Școala Flotilei” a luat nastere prin Decizia Ministerului de Război nr.15/17 noiembrie 1872 cu sediul la Galați. Cursurile aveau o durată de doi ani, iar ofițeri și subofițeri pregătiți aici au îndeplinit diferite funcții  la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ideea apariției unei școli superioare de profil a fost susținută multă vreme, iar materializarea a venit în anul 1909, prin înființarea Școlii Navale Superioare, la Constanța. Începând cu anul 1910 denumirea școlii s-a schimbat în „Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină”, iar planul de învățământ a cuprins explicit disciplina „Navigație”.Ulterior, învăţământul superior de marină a evoluat sub diferite denumiri conform organizărilor şi reorganizărilor învăţământului militar.

În 1938 a fost înființată Secția Marină de Comerț, în cadrul aceleiași instituții. Începând cu anul 1948, Școala Navală primește numele de Școlile Marinei Militare, având în compunere atât școala de ofițeri, cât și pe cea de maiștri militari.

Din 1950 instituția devine Școala de Ofițeri de Marină, apoi din 1954 Școala Superioară de Ofițeri de Marină, moment în care a fost inclusă în sistemul învățământului politehnic românesc.

În anul 1969, școala a primit numele voievodului „Mircea cel Bătrân”. Flota comercială proiectată la începutul anilor ’70 avea nevoie de un număr sporit de ofițeri. De aceea, la sfârșitul anului 1971, s-a luat decizia înființării, la Constanța, a Institutului de Marină Civilă.

 La 29 august 1973, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marină Civilă, noii instituţii de învăţământ superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”.

Prin Hotărârile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie şi 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marină a fost reorganizat ca urmare a consecinţelor Revoluţiei din decembrie 1989, înfiinţându-se Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituţie militară de învăţământ superior de specialitate

 

 

 

 

 

 

 

1885: S-a născut la Miercurea Sibiului, asistenta medicală Virgilia Braniște. A văzut lumina zilei într-o familie animată de idealuri patriotice, în care cei doi frați mai mari, Valeriu Braniște și Victor Braniște, cărturari și ziariști, s-au remarcat în lupta ardelenilor pentru Marea Unire și au sprijinit numeroase acțiuni în folosul armatei române.

La începutul primului război mondial, Virgilia Braniște se afla la Brașov, unde numeroși răniți erau dirijați spre spitalele militare din acest oraș. Animată de dorința de a-și ajuta compatrioții,  s-a angajat ca soră de caritate  la Crucea Roșie din Brașov.  

Pentru activitatea desfășurată în acea perioadă la Crucea Roșie austro-ungară în spitalele militare din Brașov, Virgilia Braniște a fost decorată cu „Crucea de argint pentru merite” (Silberne Medaille mit Kriegsdekoration).

După intrarea trupelor române in Brașov (16/29 august 1916), Virgilia Braniște a intrat în serviciul armatei române, îngrijind răniții din rândul armatei române în aceleași spitale brașovene, ca mai apoi să o urmeze în retragerea spre Moldova, până la Bacău. 

 

 

 

 

 

 

 

Virgilia Braniste 1915.jpg

Virgilia Braniște

 

 

 

Pentru meritele deosebite din anii războiului de eliberare și întregire națională, Virgilia Braniște a  fost decorată, pe lângă medalia austriacă menționată, cu următoarele decorații românești: Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa 1, la 22 martie 1917, prin decretul 242, brevetul nr. 2, al regelui Ferdinand “dat manu proprie de M.S. Regele Ferdinand pe când era bolnavă de (tifos) exantematic”; Crucea „Meritul Sanitar” clasa 1, la 11 mai 1933 prin decretul regal 1417 și Medalia Ferdinand I, la 28 octombrie 1933, prin decretul nr. 2675 al regelui Carol al II-lea.

Mai târziu, în anii participării României la cel de-al doilea război mondial, Virgilia Braniște, acum Virgilia (Virginia) Nistor în calitatea ei de vicepreședintă a filialei Brașov a Crucii Roșii, a fost mobilizată pe loc în serviciul Crucii Roșii. Ea a condus, ca delegată a Crucii Roșii, cursuri de infirmiere la spitalul Mârzescu din Brașov în cursul anului 1941, a funcționat până în februarie 1942 ca soră-șefă la spitalul nou creat în zona interioară nr. 162 din Brașov , a condus un curs de alfabetizare cu răniți în cadrul spitalului și a continuat să fie activă și să ajute până la sfârșitul războiului.

În anul 1943 a fost din nou decorată cu “Meritul sanitar clasa 1″ și “Medalia Crucii Roșii”.

 Virgilia Braniște a rămas un exemplu de abnegație prin noblețea sufletească și spiritul de sacrificiu pentru servirea idealurilor de libertate și unitate națională.

 

 

 

 

 

1888: A murit la Florența, în Italia, scriitoarea Dora d’Istria (pseudonimul literar al prinţesei Elena Ghica), nepoată a lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), primul domn pământean al Ţării Româneşti, după un secol de domnii fanariote.

Ultimii 20 de ani din viaţă şi i-a petrecut în Italia; (n. 1828).

 

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

 

S-a născut în Bucureşti pe 3 februarie 1828, fiind prima dintre cei cinci copii ai banului Mihalache Ghica şi nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei, Caterina Ghica, fostă Faca, a fost  prima femeie de origine română care a publicat o carte, “Pentru educaţia copiilor”.  Familia a trimis-o în străinătate: la Dresda, Viena, Veneţia şi Berlin. Intoarsă la Iaşi la vârsta de 21 de ani, îl cunoaşte pe ofiţerul rus, Alexandr Kolţov Masalski, în cadrul unui bal. Rusul rămâne vrăjit de frumuseţea şi inteligenţa prinţesei românce.Nunta celor doi are loc în 1849, la Iaşi, şi se stabilesc ulterior în Sankt Petersburg, capitala Rusiei.

Ideile liberale ale prinţesei şi susţinerea principiilor revoluţionare ale anului 1848 nu au ajutat-o prea mult în a se acomoda într-o ţarã al cãrei vis imperialist nu s-a stins niciodatã. Ironia, glumele înţepãtoare şi intervenţia în discuţiile politice au deranjat societatea ruseascã.

Urmarea acestui fapt a fost chiar biciuirea ei la Prefecturã, când i s-a spus clar „politica, dacã se poate, sã nu vã mai intereseze”, fapt care a determinat-o pe Elena Ghica Masalski sã pãrãseascã definitiv Rusia, împreunã cu pruncul ce va muri mai târziu, la Bruxelles. Ea nu a divorţat, a rãmas în continuare principesa Kolţov-Masalski, dar în lumea culturalã s-a prezentat cu numele literar, Dora D`Istria, sub acest nume devenind şi celebrã.

A  legat prietenii cu marile personaje ale timpului sãu: regele Frederic Wilhelm IV, Don Pedro II D`Alcantara, împãtarul Braziliei, Edgar Quinet, dar şi cu patrioţi albanezi cunoscuţi: Dimitrie Camarada, Zef Serembe, Leonardo de Martino.

Prinţesa a avut o personalitate complexă, a fost scriitoare, pictoriţă, feministă, vorbea mai multe limbi străine, cânta şi compunea muzică, un om de o inteligenţă remarcabilă. Cea mai mare pare a vieţii şi-a petrecut-o în străinătate, dar nu a încetat niciodată să aparţinã ţării natale.

Celebra sa lucrare apărută în 1869, “Despre femei de o femeie” tratează statutul femeii şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. Scriitoarea analizează situaţia materială şi socială a femeilor din ţările romanice şi germanice. O altă lucrare ce are în centrul său femeia este tratatul “Les femmes en Orient”, apărut în 1859. Cititorul occidental intră în contact cu lumea femeilor din Orient, o zonă foarte puţin cunoscută la acea vreme.

Paginile de etnografie, istorie si folclor balcanic le-a scris şi publicat în nu mai puţin de şase limbi, din cele pe care le cunoştea la perfecţie: franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza.

Dora D`Istria, personaj emblematic pentru secolul sãu, a fost descrisã de cãtre Nicolae Iorga: ”e de uimit câte cunoştinţe se adunaserã în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtã uşurinţã le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bãtãlie de dat”.

 

 

 

 

 

1899: S-a născut fizicianul şi profesorul Ştefan Vencov, autorul  unor contribuţiiimportante  la dezvoltarea cercetărilor de optică şi spectroscopie.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1948; (m. 1955).

 

 

 

 

 

1902 : S-a nascut sculptorul român Constantin Baraschi,  membru corespondent al Academiei Române; (d. 22 martie 1966).

 

 

 

Image result for Constantin Baraschi,photos

 

 

 

 

1907: S-a născut istoricul de naţionalitate maghiară Ladislau Banyai; şi-a orientat cercetarea îndeosebi asupra unor momente ale istoriei moderne şi contemporane, precum şi asupra istoriei minorităţilor din România; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1981).

 

 

 

 

 

 

1909: S-a născut baritonul român de renume european, Şerban Tassian; (m. 8 august 1983).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la conservatorul din Bucuresti cu Gheorghe Folescu. Debuteaza in 1932,pe scena operei bucurestene in Trubadurul de Verdi. In acelasi an,obtine Premiul I,la primul concurs international de la Viena. Apoi urmeaza turnee atît in tara cît si in strainatate (Polonia,Viena,Frankfurt…).

Din 1941 pina in 1944, are un angajament la Opera din Viena, unde, împreuna cu Valentina Cretoiu si Dinu Bădescu, constitue un trio celebru in Boema de Puccini, opera care s-a numit atunci „Boema de aur”. Directiunea Operei din Viena a trimis o telegrama Operei române in revista „Timpul” din 27 mai 1941 in care spunea:

„Cei trei artisti ai dumneavoastra-Valentina Cretoiu,Dinu Badescu si Serban Tassian, au avut aci, gratie calitatilor proeminente, succese senzationale. Va felicit pentru asemenea cîntareti”.

 

 

 

 

 

 

 1918: A avut loc Consfătuirea fruntaşilor politici, membri ai Partidului Naţional şi ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, sub preşedinţia lui Ştefan Cicio-Pop, la care s-a discutat proiectul în opt puncte întocmit de Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Suciu, proiect care conţinea hotărârea de unire cu România.

 

 

 

 

 

 

1918: Apare la Bucureşti, săptămânal sau bisăptămânal “Socialismul”, organul de presa al Partidului Socialist şi al Uniunii sindicale .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut actriţa Corina Constantinescu, mama actriţei Ioana Pavelescu; (m. 2008).

 

 

 

 

 

1920: România a semnat la Madrid, Convenția Poștală Universală.

 

 

 

Image result for Conventia Postala Universala.logoImage result for Conventia Postala Universala.logo

 

 

 

 

 

 

1926: S-a născut Î.P.S. Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, membru de onoare al Academiei Române din 1992.

 

 

 

 

 

 

Image result for photos Antonie Plămădeală

 

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor.

A fost închis în temniţele comuniste la începutul anilor ‘50 ai secolului XX; (m. 2005)

 

 

 

 

 

1926: S-a născut soprana Teodora Lucaciu (m. 1986). NOTĂ: Unele surse dau naşterea în 1928

 

 

 

1931: A decedat la Chișinău, avocatul și omul politic român Nicolae Alexandri (n. 17 mai 1859, Chișinău, Imperiul Rus), care a făcut parte din Sfatul Țării din Basarabia.  Studiile liceale le-a făcut la Chișinău, iar  cele superioare (dreptul), la Sankt Petersburg.  Era cel mai în vârstă membru a Sfatului Țării când, la data de 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România.

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut George Muntean, istoric şi critic literar, editor, jurnalist şi om politic; (m. 2004).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: A murit la Bucuresti,  poeta română Magda Isanoş, soția scriitorului Eusebiu Camilar; (n.17 aprilie 1916, Iasi).

 

 

 

 

 

 

S-a născut la Iași si a  urmat școala primară la Costiujeni, unde lucrau ca medici părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău.

A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia si a fost licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.

 

 

1947: A murit biologul Emil Racoviţă, membru al Academiei Române, fondator al științei biospeologiei, explorator al Antarticii; (n. 15 noiembrie 1868).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost de asemenea fondatorul  primului institut de speologie din lume (la Cluj,in  1920).

A explorat numeroase peşteri din Franţa, Spania, Algeria, Italia şi Slovenia si a participat la expediţia antarctică a navei „Belgica” (1897-1899); membru titular al Academiei Române din 1920, preşedinte al acestui for (1926-1929).

 

 

 

 

 

 

 

1957: A decedat George Murnu, scriitor şi istoric român, membru al Academiei Române; (“Românii din Bulgaria medievală”,”Studiu asupra elementului grec ante-fanariot în limba română”; (n.1 ianuarie 1868).

 

 

 

 

 

 

 

 

 Îi revine meritul de a fi transpus în limba română epopeile homerice „Iliada” şi „Odiseea”).

 

 

 

 

 

1962: A murit ieroschimonahul Daniil Teodorescu („Sandu Tudor”), gazetar, poet, teolog, iniţiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, martir în temniţele comuniste; (n. 1896).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părintele a fost arestat în noaptea de 13 spre 14 iulie 1958, şi acuzat de „activitate «mistică» duşmănoasă împotriva clasei muncitoreşti” şi condamnat la douăzeci şi cinci de ani de temniţă grea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: A încetat din viaţă actorul român Constantin Rauţchi, (filmele “Bădăranii”, “Ciprian Porumbescu”);  (n. 22 mai 1934).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985:  Este ucis prin tortură în arestul securităţii disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. A fost denunţat la Securitate de către două tinere îndoctrinate, colege de serviciu, că ţine un jurnal in care critica regimul comunist și pe sotii Ceaușescu.

I se face o percheziţie la domiciliu şi i se ridică 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise.

 

 

 

 1987: A murit Paul Erdös, artist plastic de naţionalitate maghiară care a supravieţuit după ce a trecut prin opt lagăre naziste; (n. 1916).

 

 

 

 

 

 

1992:  Este parafat la Bruxelles Acordul european de asociere între  C.E.E. si România, acord prin care țara noastră devenea a 4–a țară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, care obținea statutul de asociat al C.E.E.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 1 februarie 1993 acordul a fost semnat, din partea româna, de catre premierul Nicolae Vacaroiu si de ministrul de Externe, Teodor Melescanu.

 

 

 

 

 

 

  1996: A murit Roman Moldovan, economist şi sociolog; lucrări privind istoria economiei, statistica economică, sociologia şi economia concretă; membru titular al Academiei Române din 1990; (n. 1911).

 

 

 

 

 

 

1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din România. Emil Constantinescu, preşedintele Convenţiei Democrate Române, obţine 54,41% din voturi, devenind noul preşedinte al României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A fost adoptată Legea 199/1997 privind ratificarea de către Parlamentul României a Cartei europene a autonomiei locale (Carta a fost adoptată la 15 octombrie 1985, la Strasbourg).

 

 

 

 

 

 

2016: A decedat în urma unui infart miocardic, la numai 44 de ani, fotbalistul român Daniel Prodan.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for daniel prodan

 

 

 

S-a născut în martie 1972 și a fost unul dintre cei mai importanți jucători români. Și-a început cariera la Olimpia Satu Mare, iar în 1993 a fost cumpărat de Steaua, unde a jucat 3 ani.

Atletico Madrid l-a transferat în 1996 și a jucat doi ani în capitala Spaniei. A mai evoluat la Rocar și la FC Național. Pentru națională a strâns 54 de meciuri și a participat la Campionatul Mondial de din 1994 și la Campionatul European din 1996.

Palmares:


Steaua: 5 titluri de campion, 2 Cupe ale României, 2 Supercupe ale României

Rangers: 2 titluri de campion, 2 Cupe ale Scoției, 1 Cupă a Ligii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/17/o-istorie-a-zilei-de-17-noiembrie-video-2/

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

  10. http://www.universulargesean.ro/constantin-capitaneanu.

  11.  www.historia.ro

 

17/11/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 17/11/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: