ZIUA DE 11 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

Ziua de 11 octombrie în istoria noastră

1593: După o ascensiune fulminantă în ierarhia țării, Mihai Viteazul ocupă tronul Munteniei.

Între 1592 şi 1593 a fost ban al Olteniei, dar s-a retras în Ardeal în urma unui complot al boierilor împotriva domnitorului Alexandru cel Rău, la care se presupune că ar fi participat.

După două săptămâni, Mihai a plecat în Turcia, unde, ajutat de patriarhul Constantinopolului, de Andronic Cantacuzino, un aristocrat grec, fiul al lui Mihail Cantacuzino (Şeitanoglu) şi de agentul diplomatic englez Barton, a reuşit să primească de la turci domnia Munteniei, în schimbul unor mari sume de bani şi cadouri bogate (400.000 de florini), bani pe care i-a împrumutat în mare parte de la creditori.

A devenit domn la 2/12 septembrie 1593, înscăunarea sa având loc la București pe 11/21 octombrie, în același an.

Imediat, domnul muntean a aderat la Liga Sfântă creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana.

 La 13 noiembrie 1594, la doar un an dupa inscăunarea sa, Mihai i-a chemat pe toti creditorii la vistieria domnească pentru a „încheia socotelile”.
Dar socotelile sale erau mai mult decât sângeroase. Tunurile muntene au lovit in plin in multimea turcilor creditori veniți să-și primeasca banii.
Supravietuitorii au fost masacrati fără milă de oastea domnească. Au fost măcelăriți și circa 2000 de ieniceri, intreaga garnizoana turceasca din Bucuresti, in frunte cu emirul.

 Giurgiul a fost asediat, dar a rezistat în fata armatei lui Mihai. In schimb, La Hârșova, Silistra și Targul de Floci, turcii au suferit pierderi zdrobitoare.

In Moldova, domnitorul Aron Voda, în înțelegere cu Mihai, i-a măcelărit pe toți otomanii din Iași, dând semnalul unei răscoale generale.

1648: A murit, fiind înmormântat în Catedrala din Alba Iulia , principele Gheorghe Rákóczi I, cunoscut și ca Gheorghe Rákóczi cel Bătrân ; (n. 8 iunie 1593, Szerencs, Zemplén, Ungaria Regală).

A fost principe al Transilvaniei între 1 decembrie 1630–11 octombrie 1648.

În timpul domniei sale, la fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana.

În 1644 a participat la Războiul de Treizeci de Ani de partea Alianței Protestante. După o serie de succese militare a ales să se retragă în Transilvania la îndemnul sultanului, care nu a vrut ca un stat vasal al Porții Otomane să se amestece în luptele catolico-protestante. Ca urmare, Rákóczi a încheiat Pacea de la Linz cu Ferdinand al III-lea, conform căruia a primit ca răsplată comitatele Abaúj, Bereg, Borsod, Ung și Zemplén în feuda Principatului pe durata domniei sale.

Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber cultul, indiferent de religia stăpânului feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană. Tot în cadrul Păcii de la Linz, Rákóczi a obținut dreptul de a domni pe teritoriile comitatelor Sătmar și Sălaj, acest drept fiind moștenit și de urmașii săi pe tronul Transilvaniei.

Ca urmare a condițiilor Păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene toponimul Partium, pentru a denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei în teritoriile aflate sub domnia lui, Rákóczi a sprijinit cu toate puterea răspândirea ideilor calviniste, inclusiv prin tipărirea Catihismului calvinic în limba română (1542).

1754: În Transilvania, Episcopul greco-catolic Inochentie Micu şi profesorul Petru Pavel Aron întemeiază ,„Şcolile Blajului”, primele şcoli în limba română – „Şcoala de obşte” (primară), „Şcoala de latinie” (gimnaziul) şi „Şcoala de preoţie” (nucleul viitoarei Facultăţi de Teologie).

Din acel moment Blajul a devenit centrul învăţământului românesc din Transilvania.

„Noi, Petru Pavel Aron de Bistra, din mila lui Dumnezeu şi a Scaunului Apostolicesc, celor din legea grecească prin toată ţara Ardealului şi părţilor eiadaose, Vlădicul Făgăraşului … cuprinzând din milostiva dăruire averilevlădiceşti şi mănăstireşti, şi aşezându-ne, îndată cât va fi cu putinţă mai curând să ne apucăm de deschiderea învăţăturilor şi chivernisirea într’ânsele a celor lipsiţi … să vă înceapă în mănăstire acum întâiul a să citi, a să proceti şi a să tâlcui după lipsa şi după vreame celor lipsiţi … lângă toate acesteaneîncurmatăşcoala de obşte va fi tuturor de toată vârsta, decetanie, de cântare şi de scrisoare, nici o plată de la ucenici aşteptându-să … Dat în Blaj, anul Domnului O mie şapte sute cincizeci şi patru, unsprăzece zile a lunii Octombrie.”

Datorită acestor şcoli,Blajul va fi supranumit „Mica Romă”. Iniţiativele de fondare a unor şcoli româneşti, încep de la marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, Episcopul martir Inocenţiu Micu-Klein (1692-22 septembrie 1768) care adresează Împăratului Carol al VI-lea, o serie de memorii cerând înlăturarea discriminărilor şi nedreptăţilor ce se făceau românilor. Într-un memoriu din 1732, episcopul arăta necesitatea imperioasă a înfiinţării de şcoli pentru “fiii neamului nostru”.

După surghiunirea episcopului Inocenţiu, urmaşul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), episcopul Petru Pavel Aron (1709-9 martie 1764) înfiinţează, printr-un document din 11 octombrie 1754, şcolile din Blaj pe care le numeşte metaforic “fântâni ale darurilor”.

Este vorba, pentru început, de trei şcoli: Şcoala de obşte (elementară) – pentru învăţarea citirii, scrierii, socotirii şi “cântării” în limba română, “nici o plată de la ucenici aşteptându-se”, Şcoala latinească (de grad mediu) care va deveni gimnaziu şi liceu şi Şcoala de preoţie, mai târziu seminar, apoi Academie Teologică. Şcolile erau frecventate de fiii ţăranilor iobagi români şi ai oamenilor săraci de la oraşe.

De pe bancile scolilor blajene au iesit mulți dintre fruntasii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania (Simion Barnutiu, Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Alexandru Papiu-Ilarian), istorici, publicisti, scriitori (Ioan Micu Moldovan, Ioan Bianu, Ion Agârbiceanu, Aron Cotrut).Tot de pe băncile Şcolilor din Blaj, au absolvit, următorii membrii ai Academiei Române: Nicolae Densuşianu, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclişanu, Gheorghe Suciu, Octavian Fodor, Emil Negruţiu.

1818: Domnitorul fanariot al Ţării Româneşti, Ioan Gheorghe Caragea, părăseşte domnia, fugind din țară.

Principele Ioan Gheorghe Caradja, (n. 1754 la Constantinopol –  d. 1844 la Atena), cunoscut în bibliografia în limba română și drept Ioan Gheorghe Caragea, a domnit in Tara Româneasca  intre anii 1812-1818.

A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele (Legiuirea Caragea), pentru  politicile sale fiscale excesive dar și pentru măsurile efective luate împotriva unei mari epidemii de ciuma bubonica, izbucnita  în  anul 1813, la  un an de la urcarea sa pe tron (Ciuma lui Caragea).

Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Caradja a reușit să strângă o avere uriașă, prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești, vânzarea a 4.762 de titluri boieresti , (pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri) si din concesionarea minelor și vămilor.

 Astfel, veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5 milioane, la peste 3,7 milioane lei-aur.

Temându-se de o intervenție a turcilor, Caradja a fugit din țară.

A declarat că pleacă cu familia în afara orașului pentru o plimbare si după patru ore de la disparitia sa, un mesager trimis de el a anunțat boierii că a părăsit țara și că numea pentru conducerea treburilor tarii, o caimacamie  formată din banul Grigore Brancoveanu, vornicul Barbu Vacarescu, vistiernicul Grigore Ghica și logofătul Samurcas.

Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari  albanezi (arnăuți) care l-au condus la Brașov. Toate podurile pe drumul de la Bucuresti la Brasov  au fost distruse, pentru  ca nici o forță urmăritoare să nu-l poata ajunge. Caradja își pregătise cu grijă fuga, trimițând din timp mari sume de bani în Elvetia si Marea Britanie .

După câteva săptămâni de la intrarea în Brașov, Caradja și apropiații săi au plecat către  Pisa, in Italia.

A donat mari sume de bani mișcării naționale grecești Filiki Eteria, cât și terenuri orașului Atena , unde și-a petrecut restul vieții, trăind din averea acumulată în Valahia.

1863: Guvernul  condus de Nicolae Kretzulescu demisionează.

Foto: Mihail Kogălniceanu

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl însărcinează pe Mihail Kogălniceanu cu formarea noului guvern.

1866: Poarta Otomană a emis firmanul de învestitură a lui Carol (de Hohenzollern-Sigmaringen) ca principe al Principatelor Unite, cu titlu ereditar, prin care  recunoştea, implicit, perpetuitatea unirii celor două Ţări Române (11/23)

1911: S-a născut  in  comuna Saschiz, județul Mureș, tenorul român Ion Dacian (nume real Ion Pulcă). A  urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj.

Își începe cariera în 1934 la Opera Română din Cluj iar in 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă „Alhambra” din București, debutând în operetă și în regie.

În perioada 1942–1947 este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.

Cand in 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian a fost angajat ca prim-solist.În cariera sa, Ion Dacian a jucat în peste 5000 de spectacole. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public.

i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

S-a stins  din viață la 8 decembrie 1981 la București.

In 1990 Teatrul de Operetă din Bucuresti a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, iar în anul 2000, prin hotărâre a Guvernului, numele i-a fost schimbat în Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

1913: S-a născut in localitatea  Defiance, Ohio, Statele Unite, poeta, traducatoarea şi prozatoarea Eugenia Adams-Mureşanu.Născută din părinţi români, emigraţi în America, al şaptelea copil din cei zece ai Paraschivei şi ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ţinuturile de obârşie de la Ocna Sibiului, profesând ca învăţătoare.

A făcut studii de teologie la Sibiu (1947) şi a urmat la Cluj cursurile Facultăţii de Filologie (1949).

Debutează cu proză pentru copii şi cu traduceri în 1993 la publicatia Satul şi şcoala, ulterior semnând sporadic în mai multe periodice.

Căsătorită mai întâi, în 1932, cu Florea Mureşanu, viitor protopop al Clujului, va fi, din 1956, soţia lui D.D. Roşca. 

Arestată în anul 1950 este eliberată în 1952 si din nou arestată între 1958 şi 1960. Părăseşte ţara după 1970 şi se stabileşte în SUA. În exil colaborează la Revista scriitorilor români.

 Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia (În loc de prefaţă) şi o introducere de Aureliu Răuţă. Este, aşa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual şi într-o versificaţie de sorginte folclorică.

Intre lucrarile sale se remarca  de asemenea “Învierea fariseului Eleazar”, si “Assault on Eden”.

1913: A intrat în vigoare primul regulament care stabilea circulaţia autovehiculelor în România, dar şi cine şi în ce condiţii putea obţine carnetul de conducator auto.

La vremea respectivă legea prevedea sancțiuni pentru întrecerile birjarilor, pentru depășirea vitezei calculată cu trapul calului sau chiar închisoare pentru alcool.

Prefectura de Poliţie Bucureşti a venit cu ideea de a reglementa circulaţia din cauza creşterii numărului de maşini. In 1907 cand în Capitală erau 138 de autoturisme, au fost gândite şi primele probe ale examenului, iar cei admişi erau întregistraţi într-un catastif. 

Primul permis a fost emis după ce „Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor” a fost publicat în Monitorul Oficial din 1913. Era o hârtie lipită pe o pânză subţire, colorată în roşu, galben şi albastru. Ca să obţii un permis de conducere trebuia să fi împlinit 18 ani.

1914: S-a născut la Bărăitaru–Drăgănești, Prahova, poetul, epigramist și jurnalist Leonida Secrețeanu; d. aprilie 1978.

Poetul a făcut parte din generaţia irosită, sacrificată după instaurarea comunismului prin forţa baionetelor ruseşti.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și în paralel și Facultatea de Științe juridice a Universității București pe care le-a absolvit în anul 1946. Încă din 1932 poetul a colaborat la numeroase reviste și ziare locale și din țară ca Flacăra, Aurora, Prahova literară, Vremea, Santinela, Viața literară, Basarabia literară, Tribuna, Păcală, etc. A fost redactor al ziarului Dreptatea României, organ de luptă națională al generației mișcării studențești prahovene. În 1934 a debutat editorial cu volumul de versuri Fântâni arteziene.

A luptat în Al Doilea Război Mondial ca sublocotenent al Regimentului 32 Mircea, fiind grav rănit în zona Dalnicului. A fost membru al PNL, gruparea Gh. Tătărescu. A fost întemnițat pe motive politice (1954–1957 și 1960–1963) „pentru activitate legionară desfășurată în presă”. A publicat volumele: Boema (1938, Premiul Societății Scriitorilor Români), Epigrame, Pasențe bachice, Cneaz peste furtună, Iureș, Fete este destule.

1929: S-a nascut in localitatea Oituz, jud.Bacau, Olga Tudorache, o celebritate in lumea teatrului si filmului românesc.

A terminat, în 1951, Institutul de Teatru si a activat  neintrerupt pe scenele teatrului bucurestean, radiofonic si in film.

Angajata, din septembrie 1951, la Teatrul Tineretului din Bucuresti, unde a activat  neîntrerupt, pâna în 1966, când acesta a teatrul fuzionat cu Teatrul “Nottara”. Transferata la  Teatrul Mic, ramâne angajata pâna în 1978.

Din 1976 este Conferentiar universitar la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. Din 1990 este profesor.

Aformat sase promotii de actori, pana la pensionare, în 1997. In anul 2000 s-a retras din învatamânt.

In film a detinut roluri in : „Tudor”, „Razbunarea haiducilor”, „Profetul, aurul si ardelenii”, „Prea cald pentru luna mai”, „Tusea si junghiul”, „Doi haiduci si o crasmarita”, „O vara de neuitat” pana la „Femeia visurilor”/ 2004 sau „Cendres et sang”/2008.

De un talent imens si inconfundabil a obtinut pentru interpretarile sale numeroase premii si distinctii.

A fost casatorita cu actorul Cristea Avram. Fiul lor, Alexandru, inginer de profesie este stabilit in SUA.

1932: S-a născut istoricul Hadrian Daicoviciu, autorul unor monumentale studii şi cercetări privind istoria Daciei înainte şi după cucerirea romană. S-a impus ca unul din cei mai de seamă specialişti in istorie dacică şi romană care s-au format în ţara noastră în perioada de dinainte de 1989. 

Era fiul  reputatului şi regretatului academician, istoric şi arheolog Constantin Daicoviciu.

A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii Babes Bolyai, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca.

În toamna anului 1983  cand a avut loc la Academia „Ştefan Gheorghiu” a PCR de la Bucureşti o consfătuire cu toţi profesorii universitari de istorie din cele trei centre universitare: Cluj, Iaşi şi Bucureşti, pentru a se prelucra ideologic istoricii români.

La prezidiul consfătuirii stăteau generalul Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului, şi Cornel Burtică, membru în BP al CE al PCR. Aceştia încurajau politica partidului privind originea traco-dacică a poporului nostru în istoriografia română.

Hadrian Daicoviciu a ţinut o cuvântare în care a apărat componenta romană în alcătuirea etnică a poporului român, dar lucrurile în această „chestiune nu au fost pe deplin lămurite” spunea el, fapt ce i-a atras imediat replica dură a lui Ilie Ceauşescu, care l-a acuzat că nu e un adevărat comunist pentru că programul PCR a rezolvat această chestiune, în care primează caracterul primordial dacic al poporului român.

Istoricul clujean Hadrian Daicoviciu nu s-a lăsat intimidat şi a revenit la tribună şi i-a răspuns tăios lui Ilie Ceauşescu, care era şi directorul Institutului de Istorie Militară de la Bucureşti, susţinând dualitatea etnică daco-romană în formarea poporului român.

De aici au început marile probleme ale lui Hadrian Daicoviciu. Generalul Ilie Ceauşescu a dorit să se răzbune pentru umilinţa din faţa a tuturor istoricilor din cele trei centre universitare.

A trimis controale un an de zile la Direcţia de Patrimoniu Cluj, pe care o coordona Hadrian Daicovicu.

S-a creat o presiune psihică puternică asupra marelui istoric. De inimă rea, Hadrian Daicoviciu a făcut infarct în propria casă, în octombrie 1984 şi a decedat.

1938: S-a nascut la Dorohoi, jud. Botosani, regizorul și scenograful român Dan Pița.

În 1992, la Festivalul de Film de la Veneţia, a obţinut Leul de Argint cu filmul Hotel de lux.

1938: Este promulgată de regele Carol al II- lea, LEGEA nr. 3499 din 11 octombrie 1938, pentru recunoaşterea şi funcţionarea breslelor de lucrători, funcţionari particulari şi meseriasi,publicată în Monitorul Oficial a doua zi, 12 octombrie.

Acestea vor înlocui sindicatele, care au fost desfiinţate.

1944: Trupele ungare și germane au fost alungate din Cluj.

Eliberarea orașului Cluj (și a părții de nord-vest a României) a fost rezultatul acțiunilor combinate ale Diviziilor 18 Infanterie și 2 munte române și a Corpului 104 sovietic în cadrul operației Debrețin.Trupele germane și ungare s-au retras pe direcțiile Chinteni–Deuș și Baciu–Nădășel, pentru a evita încercuirea în oraș. În retragere, trupele inamice au distrus podurile de peste Someș și unele obiective industriale din Cluj. Luptele au continuat apoi spre orașul Carei, care va fi eliberat de diviziile Corpului 6 armată român și spre Satu Mare, eliberat de Divizia 133 infanterie sovietică, la 25 octombrie 1944.

1945: A murit Scarlat Demetrescu, profesor de ştiinţe naturale, geografie, scriitor şi unul din cei mai mari spiritualişti români ; (n. 1872).

1947: România a devenit membru al Organizatiei Meteorologice Mondiale (World Meteorological Organization). OMM este institutie specializata a ONU (din 1951) si are sediul La Geneva (Elvetia).

1953: In România ocupata de trupele sovietice, un tribunal da sentinta in procesul luptatorilor anticomunisti parasutati in munti.

Între 1951 şi 1953, aviaţia militară americană a paraşutat în România ocupată de sovietici mai mulţi voluntari, în scopul desfăşurării unor acţiuni de transmitere de informaţii strategice, precum şi pentru organizarea unor structuri de rezistenţă armată în perspectiva unui eventual război între Occident şi Uniunea Sovietică, pentru eliberarea de comunism a Europei de Est.

Tinerii voluntari făceau parte toţi din Mişcarea Legionară, iar operaţiunile erau integrate unui proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american – Harry Truman şi celui francez – Vincent Auriol. Şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după  cele din Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.

După ce au ţinut timp de doi ani în tensiune organele Securităţii, paraşutiştii au fost prinşi prin trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi, alături de gazdele şi susţinătorii lor, la 31 octombrie 1953, la penitenciarul Jilava. În total, un  număr de 13 persoane.

Presa comunistă din România, dar şi toată mass-media din Europa de Vest şi America de Nord au alocat spaţii largi acestui proces şi execuţiei celor 13 tineri  care au luptat pentru libertatea şi demnitatea patriei lor.

Cei 13  luptatori anticomuniști au fost condamnați la moarte si executati.

Condamnați în procesul parașutiștilor judecat in octombrie 1953, la Bucuresti au fost:

Buda Ion, nascut in 1923 la Bontesti – Arad.
Corlan Aurel, nascut in 1920 la Vladuleni – Valcea.
Coman Ion, invatator, nascut in 1922 la Apa – Satu Mare.
Dinca Gheorghe, inginer, nascut in 1918 la Hunia-Cetate, Dolj.
Golea Ion, student, nascut in 1922 la Bahnea – Tirnava.
luhasz Ion, student, nascut in 1933 la Pir – Satu Mare.
Pop Gavrila, nascut in 1928 la Pir – Satu Mare.
Popovici Mircea, student, nascut in 1920 la Ohaba de Jiu – Gorj.
Samoila Ion, nascut in 1919 la Ighisul Vechi – Sibiu.
Tanase Alexandru, nascut in 1915 la Babeni – Valcea.
Tartler Erich, agricultor, nascut in 1920 la Brasov.
Tolan Ion, ajustor, nascut in 1925 la Magra – Arad.
Vlad Minai, student (neparasutat), nascut in 1925 la Dragomiresti -Maramures.

Sentinta a fost executata pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor la Jilava.
In timpul procesului s-au pronunțat și foarte multe condamnari la munca silnica, pentru localnicii care îi ajutasera pe cei treisprezece.

1956: S-a născut la Brăila, actrița română de teatru și film, Catrinel Dumitrescu.

Încă eleva fiind, i-a oferit rolul de debut in ”Svanevit”, de Strindberg, la Teatrul din Braila.

Acel spectacol a determinat-o sa dea examen la Institut, si in anul III joaca alaturi de profesorul ei, Octavian Cotescu, la Bulandra, in „Anecdote provinciale”.

 În prezent este actrita la Teatrul Nottara din Bucuresti.

A fost  căsătorita cu actorul Emil Hossu, naș fiindu-le un alt mare actor: Horatiu Mălăele.

Din 1992 este profesoară la Universitatea Hyperion din București, Facultatea de Arte, secția Actorie.
A jucat in aproape 12 filme.

Actrița Catrinel Dumitrescu a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

1968 : S-a nascut (Focsani, Vrancea) Claudiu Saftoiu, jurnalist, fost sef al Serviciului de Informatii Externe timp de 5 luni, în perioada octombrie 2006 – martie 2007, numit ulterior director general al Televiziunii Romane.

A  fost consilier prezidențial pe probleme de politică internă al președintelui României, Traian Băsescu, iar soția acestuia, Ana Adriana Săftoiu, a fost de asemenea consilier prezidențial, în cadrul Departamentul de Comunicare Publică.

1970 (11-25 octombrie): S-a desfăşurat prima ediţie a Târgului Internaţional Bucureşti (TIB).

Pe o suprafaţă totala de 70.000 metri patrati, la TIB 1970 au participat peste 1.000 de expozanti din 30 de tari, din care 18 au  participat oficial. Până în 1981, TIB a fost organizat bienal.

2002:  Au fost aduse în tara noastra  moastele Sfântului Ion Casian, care sunt depuse în prezent la catedrala Romano-Catolica „Sfântul Iosif” din Bucuresti.

Sfântul Ioan Casian era originar din Dobrogea (pe acea vreme cunoscuta ca « Scythia minor ») si  a trait în Marsilia, în secolul al IV-lea d.H.

A fost întemeietorul monahismului dupa modelul rasaritean, prin înfiintarea a doua manastiri, una de maici si una de calugari.

Este  cinstit ca sfânt părinte al Bisericii Creștine, atât in Biserica Ortodoxă cât și in cea catolică.

2009: A fost  resfinţită Biserica Palatului Cotroceni,  dupa ce a fost refăcută între 2003 şi 2004

Biserica fostei manastiri Cotroceni, demolata de Nicolae Ceausescu, in anul 1984, si refacuta la initiativa urmasilor cantacuzini in anul 2004, a fost resfintita de Patriarhul Daniel in ziua de 11 octombrie.

Ctitoria lui Serban Cantacuzino din anul 1679 a fost ridicata pe acelasi loc si a primit acum si altar, cateva din frescele originale si obiectele necesare cultului, plus un preot slujitor, in persoana arhimandritului Irineu Dogaru.

In anul 1984 au fost salvate cateva fresce, coloane de piatra, pisania, placile mormintelor ctitorilor, inclusiv osemintele acestora, si duse la Biserica din Fundenii Doamnei, tot o biserica ridicata de familia Cantacuzino.

La biserica noua au fost aduse fragmente din moastele Sfintilor Serghie si Vah, praznuiti la 7 octombrie, care sunt ocrotitorii initiali ai locasului de cult. IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a daruit bisericii de la Palatul Cotroceni o particica din moastele Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah, moaste care se afla depuse spre cinstire si inchinare la Catedrala Mitropolitana Sfantul Dumitru, din Craiova. Biserica are ca al doilea hram Adormirea Maicii Domnului (15 august).

2011: A decedat la Bucureşti, omul politic Ion Diaconescu (n.25 august, Botesti, jud. Arges), activist anticomunist  român, fost membru al Partidul National Ţărănesc  din anul 1936,  până la desființarea sa abuzivă de către autoritățile comuniste, în 1947.

Condamnat de „justiţia” comunistă la 15 ani de închisoare, a fost încarcerat   în mai multe închisori şi lagăre , iar după ispășirea pedepsei, a fost deportat în Bărăgan.

Revenit în București, a activat la întrunirile clandestine ale țărăniștilor.

După anul 1989 a participat la reinfiinţarea Partidului Nţtional Ţăranesc – Creştin Democrat, în conducerea caruia a fost ales. A fost de asemenea ales deputat în Parlament din partea PNT-CD,  în trei legislaturi consecutive .

După moartea lui Corneliu Coposu, preşedintele partidului,  Ion Diaconescu a devenit preşedinte interimar al PNŢCD (noiembrie 1995 – ianuarie 1996) şi ulterior, preşedinte al al acestui partid (ianuarie 1996 – ianuarie 2001)

A îndeplinit şi funcția de președinte al Camerei Deputaților (decembrie 1996 – decembrie 2000).

Ca parlamentar, a acționat pentru  înlăturarea consecințelor regimului comunist.

11 octombrie este ZIUA ȘCOLII ARDELENE

Sărbătoarea este marcată în țara noastră din 2014, fiind dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovate de intelectualitatea română din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, mișcare cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi

Sfântul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi, nu trebuie confundat cu Apostolul Filip, cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfantul Apostol Filip s-a nascut in Cezareea Palestinei. Impreuna cu Sfantul Arhidiacon Stefan s-au numarat intre cei sapte diaconi alesi de catre Sfintii Apostoli. Sfantul Apostol Filip a fost casatorit avand patru fiice. Ca diacon, el a slujit cu ravna saracilor si vaduvelor. In vremea prigoanei asupra crestinilor pornite la Ierusalim, Sfantul Filip s-a stabilit in Samaria, unde a predicat cuvantul lui Hristos. Tot aici, Dumnezeu a lucrat prin Sfantul Apostol Filip numeroase minuni.

Din Faptele Apostolilor aflam ca Sfantul Filip l-a botezat pe Simon Magul. Tot el a fost cel care l-a botezat si pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei. Sfantul Apostol Filip a predicat invatatura lui Hristos si in Azotus unde a adus pe multi la dreapta credinta. Sfantul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetatii Tralles. Tot in aceasta cetate s-a mutat la Domnul.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/11/o-istorie-a-zilei-de-11-octombrie-video-4/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro;
10. http://www.pentrupatrie.ro;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. Cinemagia.ro.

Preşedintele Academiei Române,prof.universitar dr. Ioan Aurel Pop – „Ne amăgim dacă credem că cineva poate să conducă o ţară fără Dumnezeu şi fără Carte”

Prezent în municipiul Beiuş cu prilejul unui dublu eveniment – primirea titlului de cetăţean de onoare al capitalei Ţării Beiuşului şi participarea la lansarea, sub egida Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, de către Ioan Degău şi coautorii a celui de al VI-lea volum din seria enciclopedică „Beiuşul şi lumea lui”, intitulat „Oameni de seamă ai Ţării Beiuşului”, preşedintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop a electrizat realmente asistenţa cu o magistrală lecţie de istorie despre cum au reuşit înaintaşii să ridice o ţară, care până nu demult, cu multă trudă şi nenumărate sacrificii, a reuşit a avea de toate şi din care azi ne-a mai rămas ceea ce se vede şi, mai ales, ceea ce simt românii, ca al doilea cel mai sărac popor din Uniunea Europeană, consemnează Aurel I. Rogojan în publicația art-emis.ro.

Am redevenit imediat un student sârguincios pasionat de istorie şi am început să iau notiţe. Prin ceea ce voi spune nu fac politică, a ţinut să menţioneze de la bun început, distinsa personalitate academică, pe care bună parte a românimii o consideră omul trimis de providenţă pentru a ne reda demnitatea naţională şi recunoaşterea internaţională a ceea ce însemna cândva România, cotată drept cea de-a patra putere diplomatică a lumii.

Pentru ca afirmaţia din titlu, concluzie a alocuţiunii rostite cu prilejul amintit, în esenţă cu profunde semnificaţii politice naţionale şi cu evidentă adresabilitate în actualitatea politică românească, să fie liberă de orice conotaţii politice partizane, reputatul istoric a invitat auditoriul la un excurs prin secolele al XVI-XVIII-lea ale afirmării mişcării naţionale româneşti, când poporul era condus de preoţi, iar preoţimea transilvăneană era iobagă. Şi, pentru a clarifica nişte lucruri privind mişcarea memorandiştilor şi unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, au fost prezentate argumentele faptice: unitatea clerului cu poporul s-a concretizat în solicitarea emancipării nu doar a preoţilor, ci şi a poporului.

Soluţia elitei la problemele naţionale, sociale şi economice ale românilor era memoriile.

Soluţia ţărănească a fost răscoala lui Horea, Rex Daciae. Unirea cu Roma a facilitat formarea unei elite din români şcoliţi la Roma şi Viena, care reveneau în mijlocul poporului şi se afirmau ca lideri, astfel că la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul revoluţionar 1848 , intelectualiatea s-a unit şi ea cu poporul, pentru a construi o ţară, urmând ca prin cultură să se ajungă la autodeterminarea naţională şi independenţa statală. Ceea ce poetul George Coşbuc a sintetiztat în aforismul „Cultura este cel dintâi teritoriu al patriei”.

Unirea cu Roma, argumentetază reputatul istoric, nu s-a făcut din raţiuni spirituale (nimic din rânduielile noastre să nu se schimbe), ci exclusiv etnico-naţionale (egalitate pentru toţi românii).

Înainte de Unirea cu Roma, principele Transilvaniei Bethlen Gabor îi solicitase Patriarhului Ecumenic de Constantinopol Chiril I (Lukaris) acordul pentru calvinizarea tuturor românilor. Răspunsul lui Lukaris, „Sine Dominico non possumus” (Fără Dumnezeu noi nu putem) a fost argumentat cu:
– împotrivirea poporului român;
– puternicile şi fireştile legături dintre românii din cele trei principate;
– principii români se vor opune, dacă nu manu militari, cu îndemnuri tainice.
Principele Transilvaniei Bethlen Gabor ar fi trebuit să ştie cele spuse de Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, din învăţăturile momentului Mihai Viteazul, când valahii din Transilvania s-au revoltat , ştiindu-l pe domn de partea lor. Mihai Viteazul a restaurat Mitropolia Transilvaniei, a adus preoţi şi ierarhi din Ţara Românească, a ctitorit biserici şi s-a îngrijit de starea preoţilor, oficializând Biserica Ortodoxă Românească în Transilvania. După moartea sa, a fost lege ca popă român să nu mai intre în Ardeal, dar tainica lucrare a preoţimii ortodoxe nu a încetat, iar cele două biserici româneşti, orftodoxîâă şi greco catolică, ambele de rit bizantin au fost arma de luptă pentru apărarea identităţii naţionale.

La 1848 mirenii au preluat conducerea mişcării naţionale, dar erau conştienţi că fără Biserică nu vor fi sorţi de izbândă, drept pentru care la momentul Marii Uniri din 1918 proiectul de rezoluție votat de Adunarea Națională a fost citit de episcopul unit de Gherla Iuliu Hossu, care în încheiere a scandat Trăiască România Mare, una și în veci nedespărțită, Amin. A urmat îmbrățișarea cu Prea Sfinția Sa Dr. Miron Cristea, atunci episcop ortodox de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziaste, cari reclamau și plângeau de bucurie. Prea Sfinția Sa a adăugat cuvintele: „Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți Frații României”.

Concluzionând, profesorul Aurel Ioan Pop a rezumat forţa şi determinarea înaintaşilor pentru a ridica şi ne lăsa o ţară la : Şcoală, (educaţie şi comunicare), Biserică şi Unitate, adăugând corolarul : „ Ne amăgim dacă credem că cineva poate să conducă o ţară fără Dumnezeu şi fără Carte”.

În mod evident, nu au fost vizaţi reprezentanţii puterii locale aflaţi de faţă, domnii Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean şi Dumitru Ţiplea, prefectul de Bihor, primul fiind absolvent a două facultăţi şi om de catedră, iar cel de al doilea absolvent a patru facultăţi, dintre care una de teologie.

Judeţul Bihor dă semne de renaştere, iar municipiul Oradea a devenit un obiectiv ţintă al turismului internaţional, urmare a realizărilor edilitare şi a unei reuşite de excepţie în restaurarea patrimoniului imobiliar de importanţă istorică.

Cei fără Dumnezeu şi Carte sunt marionetele grupurilor de interese care au adus România în marasm, ne-au dezmoştenit de zestrea lăsată de înaintaşi, continuând să ne guverneze prin minciună, secretomanie şi dezbinarea naţională generată de luptelor lor intestine pentru putere.

Dublul eveniment de la Beiuş a pus în evidenţă, prin lansarea monumentalului lexicon Oameni de seamă ai Tării Beiuşului, valoarea inestimabilă a capitalului uman al României şi perspectivele oferite de acesta pentru Marea şi Adevărata Renaştere Naţională.

Stalin a ordonat să fie creat un super-soldat prin încrucișarea oamenilor cu maimuțe

Arhivele de la Moscova au dezvăluit că, la mijlocul anilor 1920, omul de știință rus Ilya Ivanov, a primit de la Stalin ordinul de a crea un super-războinic, prin încrucișarea oamenilor cu maimuțe.

Stalin i-ar fi spus omului de știință: „Vreau o nouă ființă umană invincibilă, insensibilă la durere, rezistentă și indiferentă cu privire la calitatea alimentelor pe care le consumă”.

În 1926, Biroul Politic din Moscova a transmis cererea către Academia de Științe cu ordinul de a construi o „mașină de război vie”.

Ordinul a venit într-un moment în care Uniunea Sovietică se angajase într-o cruciadă pentru a răsturna lumea cu capul în jos, ingineria socială fiind privită ca un însoțitor al industrializării: erau create noi orașe, o nouă arhitectură și o nouă societate egalitară.

Autoritățile sovietice se luptau să reconstruiască Armata Roșie slăbită de războaie și a existat de asemenea o presiune intensă pentru a se găsi o nouă sursă de forță de muncă, în special una care să nu se plângă, Rusia urmând să înceapă primul său plan cincinal de industrializare rapidă.

Ivanov era foarte apreciat după ce, în 1901, în timpul regimului țarist, a înființat primul centru din lume pentru inseminarea artificială a cailor de curse.

Ideile domnului Ivanov erau muzică pentru urechile planificatorilor sovietici, astfel încât în 1926 a fost trimis în Africa de Vest cu un fond de 200.000 de dolari, pentru a efectua primul său experiment asupra cimpanzeilor.

În 1927, a apărut în ziarul emigranților ruși Russkoe Vremya articol despre experimentele unui anumit profesor sovietic Ivanov cu privire la încrucișarea unui bărbat cu o maimuță .La vremea respectivă, această știre incredibilă a amuzat doar cititorii și nimic mai mult.

Între timp, un centru pentru experimente a fost înființat în Georgia – locul de naștere al lui Stalin – unde urma ca maimuțele să fie crescute.

Din ceea ce știm acum,experimentele lui Ivanov, au fost un eșec total.

S-a întors în Uniunea Sovietică, pentru a face experimente în Georgia în direcția folosirii spermei de maimuță la voluntarii umani, însă și acestea eau eșuat.

O ultimă încercare de a convinge o cubaneză să-i împrumute maimuțe pentru alte experimente a ajuns la urechile presei americane, ziarul New York Times relatând despre această poveste, fapt care l-a obligat să renunțe la idee .

Domnul Ivanov se făcuse de rușine. Experimentul său nu a fost singurul care a mers prost… Și planul de colectivizare a gospodăriilor țărănești s-a încheiat cu foametea din 1932, în care au murit milioane de oameni.

Pentru eșecul său, Ivanov a fost condamnat la cinci ani de închisoare, pedeapsă comutată în 1931, la cinci ani de exil în Asia Centrală, în Kazahstan.

Un an mai târziu a murit, după ce se pare că s-a îmbolnăvit în timp ce se aflase pe o platformă feroviară înghețată.

Surse:

https://www.timpul.md/articol/super-soldati-hibrid-ai-lui-stalin–a-cerut-incrucisarea-oamenilor-cu-maimute

https://www.scotsman.com/news/world/stalins-half-man-half-ape-super-warriors

https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/super-soldatii-hibrid-ai-lui-stalin-a-cerut-incrucisarea-oamenilor-cu-maimute