UN VOT al europarlamentarilor dela USR și REPER care poate fi asimilat cu trădarea națională

Foto: ”Europenii” Drulă și Cioloș

Trădătorii care au votat pentru suprimarea suveranității statelor naționale și pentru înlocuirea termenilor “femeie și bărbat” din tratatele UE cu “gen”.

Europarlamentarii USR și REPER, au fost singurii europarlamentari din România, care au votat pentru înscrierea supremației dreptului Uniunii Europene (EU) în fața dreptului național în tratate, dar și pentru înlocuirea cuvintelor „bărbat” și „femeie” cu „gen” în aceleași documente, scrie https://r3media.ro, preluat de Romanian Global News .

Botoș, Cioloș, Gheorghe, Mituța, Pîslaru, Strugariu și Tudorache sunt cei șapte care au votat, practic, pentru eliminarea suveranității naționale a statelor UE. Ceilalți europarlamentari români au votat „împotrivă”.
Alți patru parlamentari, Carmen Avram (PSD), Gheorghe Falcă (PNL), Nicu Ștefănuță și Eugen Tomac(PMP), au fost în sală, dar nu au votat.
Cu 291 de voturi pentru, 274 de voturi împotrivă și 44 abțineri, majoritatea europarlamentarilor au adoptat pe data de 22.11.2023 un raport privind modificarea tratatelor UE prin care, printre altele, se renunță în fapt la suveranitatea statelor iar UE se transformă într-o federație.

Bărbat și femeie ” sunt două realități distincte, ce pot fi clar identificate. ‘Genul’, în schimb, este un construct social relativ, schimbător.

E absurd să pretinzi că vrei egalitate între două chestiuni relative, ce se pot schimba mereu”, a spus europarlamentarul Cristian Terheș.
Aceasta propunere a trecut cu 344 voturi pentru, 240 împotrivă și 12 abțineri.

„Propunerea de suprimare a suveranității statelor membre UE a trecut la 17 voturi. Se vede încă odată că fiecare vot contează, de aceea e important ca românii să decidă bine pe cine mai trimit în Parlamentul European”, a declarat europarlamentarul Chris Terheș.
Potrivit raportului, deși nu există o ierarhie între legislația UE și cea națională, în caz de conflict, statele membre ar trebui să înceteze să aplice dispozițiile conflictuale și să interpreteze legislația națională în conformitate cu legislația UE.

ZIUA DE 25 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 noiembrie în istoria noastră

1467: A decedat la Suceava prima soție a lui Ștefan cel Mare, Evdochia de Kiev; (n. prima parte a sec. al XV-lea).

A fost fiica principelui Olelko și a Anastasiei Vasilievna și nepoata maternă a lui Vasili Dmitrievici Donskoi (1371-1425), mare cneaz al Moscovei (1389-1425). Fratele ei a fost cneazul Simion Olelkovici al Kievului, iar verișorul ei a fost Ivan al III-lea, mare cneaz al Moscovei (1462-1503).

S-a căsătorit cu Ștefan al III-lea al Moldovei în 1463.[2] Evdochia a fost cel mai probabil mama a doi fii ai lui Ștefan, Bogdan și Petru, potrivit istoricului Jonathan Eagles. Bogdan a murit în 1479, iar Petru în 1480.Ambii fii au fost înmormântați în Mănăstirea Putna, ctitorită de tatăl lor.

Atunci când Ștefan a făcut o donație Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos în 27 iulie 1466, el a cerut ca monahii să se roage pentru rudele sale, inclusiv Evdochia și cei doi copii ai lor, Alexandru și Elena.

Alexandru era cel mai probabil același cu primul fiu și asociatul la domnie al lui Ștefan care a murit în 1496, potrivit lui Eagles. Ea a murit în iarna anului 1467. A fost înmormântată în Biserica Mirăuți (care era catedrala Mitropoliei Moldovei) din Suceava. Soțul ei a donat bisericii 100 de stupi, o vie și un iaz la 15 februarie 1469.

Piatra ei de mormânt a fost redescoperită în 1996.[6] Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate în gropnița bisericii Mănăstirii Putna, Doamna Evdokia de Kiev își are mormântul în incinta bisericii Mănăstirii Probota din județul Suceava.

1600: Are loc bătălia de lîngă Curtea de Argeş, între oastea lui Mihai Viteazul şi armata polonă.

Domnul muntean este înfrânt de către polonezi după ce l-au abandonat toţi boierii care îi mai rămăseseră fideli.Creația politică a lui Mihai Viteazul – unirea pământurilor româneşti – s-a prăbușit ca efect al jocului intereselor puterilor vecine.

Peste câteva zile, domnul muntean a trecut în Transilvania, cu o mică gardă de mercenari, pe drumul spre Praga. La 12 ianuarie 1601 ajunge la Viena și solicită aliatului său împăratul austriac Rudolf al II-lea să îi acorde sprijin  în vederea restabilii autorităţii sale.

Înfrângerea de la Curtea de Argeş îl sileşte pe Mihai Viteazul să ia drumul Vienei, unde ajunge la 12 ianuarie 1601, pentru a  solicita aliatului său împăratul Rudolf al II-lea să îi acorde sprijin  în vederea restabilii autorităţii sale.

1629 : A murit la Alba Iulia, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen (n.15 noiembrie 1580, Ilia, Hunedoara).

A condus Transilvania între anii 1613–1629.

1716: Încetează prima domnie a domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat în Muntenia.

  Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București) a fost domnul Moldovei de două ori: 17 noiembrie 1709 – noiembrie 1710 și 1711 – 5 ianuarie 1716 și al Țării Românești, tot de două ori: 21 ianuarie 1716 – 25 noiembrie 1716 și martie 1719 – 3 septembrie 1730.

Domniile fanariote  au intarit controlul exercitat de Poarta Otomana  asupra Țărilor Române.

1716: Un detaşament austriac pătrunde prin surprindere în Bucureşti, capitala Munteniei şi îl ia prizonier pe domnitorul Nicolae Mavrocordat, care este dus la Sibiu, unde va rămâne până în 1718, la încheierea Pacii de la Passarowitz dîntre Turcia si Austria.

1814: S-a născut la Stolniceni, Iași, actorul Matei Millo, autor al primei operete românești, “Baba Hârca”. Era nepotul poetului Matei Millu și înca din copilarie parinții i-au oferit o educatie aleasa și posibilitatea de a studia greaca, germana si franceza.

A fost  trimis  la Iași, unde a studiat la pensionul lui Victor Cuenim și tot în acea perioadă și-a făcut debutul pe scenă. Își incearca talentul la scris fiind inspirat de Gheorghe Asachi pe care l-a avut profesor la Academia Mihaileană, pe care a urmat-o in perioada 1835-1836.

Va pleca in 1840 la Paris pentru a urma cursuri de inginerie, insa pe durata șederii a fost preocupat indeosebi de actorie careia i se va dedica aproape in intregime la revenirea sa acasă.

Debutul său ca actor profesionist l-a avut pe 1 martie 1847, în acest timp conducand Teatrul Iasi si punind bazele unei “scoli declamatorii”.

S-a stabilit apoi in Bucuresti, unde si-a continuat atat activitatea artistica, cat si cea publicistica. A ramas  celebru în teatrul românesc, prin interpretarea în travesti a rolului “Coana Chiriţa” din piesele lui V. Alecsandri.

Un rol memorabil a avut Matei Millo si in  piesa “Baba Harca”, a carei premiera  a avut loc in 26 decembrie 1848, când  a interpretat rolul principal în travesti, pentru prima dată în istoria teatrului românesc .

O alta premiera a celebrului actor si autor dramatic a fost punerea in scena a unuia din primele spectacole de revista, “Apele de la Vacaresti”, care a avut premiera in 19 noiembrie 1872.

La cinci ani dupa acest eveniment, Millo a devenit prim-societar al Societatii Dramatice a Teatrului National. Extrem de slăbit, s-a stins din viata la Bucuresti, in ziua de 9 septembrie 1896, la vârsta de 81 de ani.

1863: S-a născut savantul dr. Ion Cantacuzino, membru al Academiei Române, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală, membru titular al Academiei Române din 1925.

A desfăşurat o intensă activitate politică, militând pentru reîntregirea ţării (a fost membru în Comitetul Naţional Român din Paris şi delegat la Conferinţa de Pace din 1919-1920).

Din iniţiativa sa a fost înfiinţat Institutul de Seruri şi Vaccinuri din Bucureşti (1921).

A  elaborat o metodă de vaccinare împotriva holerei, recunoscută în istoria epidemiologiei ca “marea experienţă românească de vaccinare”; (m. 14 ianuarie 1934).

1864: A fost adoptată in Principatele Unite, Legea privind organizarea învăţământului (“Legea instrucţiunii publice”), prin care se stabileau trei grade de învăţământ (primar, secundar şi superior).

 Între principiile de bază cuprinse în acea lege găsim obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala.

Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe.

Se instituia laicizarea, iar pentru a implementa eficient această reformă definitorie pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită pentru pregătirea cadrelor didactice. O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural.

Programa era aceeași și în învățământul public și în cel privat. Liceul avea şapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste.

1864: A apărut  Decretul lui Alexandru Ioan Cuza privind aprobarea ”Regulamentului pentru administrarea şi organizarea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti”, tutelat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi diriguit de un Comitet arheologic.

Inaugurarea Muzeului de Antichităţi a avut loc la 29 august 1865 si a luat numele istoricului Vasile Parvan, din 1992.

Muzeul si Institutul Arheologic Vasile Parvan, are sediul in  vechea Casa Macca, o constructie de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Printre cei care au avut un cuvant de spus in evolutia acestui asezamat, trebuie amintiti banul Mihalache Ghica sau generalul Nicolae Mavros.

Banul Mihalache Ghica a fost  primul donator, a carui colectie formata atat din obiecte arhelogice: sculpturi, monede, cat si din piese din domeniul stiintelor naturale a constituit, in 1834, baza primului muzeu din Bucuresti.

Generalul Nicolae Mavros a oferit muzeului, in 1862, o valoroasa colectie de antichitati cuprinzand piese epigrafice, numismatice si ceramice.

Printre cei care, in decursul timpului, au facut parte din Comitetului Arheologic si au avut un rol in dezvoltarea acestui muzeu ii amintim pe Alexandru Odobescu, Vasile Alexandrescu – Urechia, Augustin Treboniu-Laurian, Dimitrie Berindei, Cezar Boliac, D. A. Sturdza, Mihail C. Sutzu.

În prezent, Muzeul Naţional de Antichităţi, în virtutea Hotărârii Biroului Prezidiului Academiei Române din 22 mai 1990, fiinţează ca un sector distinct în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.

1867: Intră în vigoare prima Convenţie poştală a României, cea cu Rusia, in care se mentiona ca pe teritoriul României serviciul de poştă era efectuat numai de către Poşta Română.

1876: S-a nascut prinţesa Victoria Melita de Saxa-Coburg şi Gotha, sora reginei Maria a României; (d. 2 martie 1936).

1885: A încetat din viaţă poetul și  excepționalul fabulist  român Grigore Alexandrescu, cel care a impus în literatura română, ca specii literare, satira (“Satiră. Duhului meu”), fabula (“Boul şi viţelul”), epistola (“Epistolă către Voltaire”); (n. 22 februarie 1810).

1892: S-a născut istoricul şi omul politic comunist Petre Constantinescu-Iaşi, istoric (specialist în istoria modernă şi contemporană a României, autor de studii în domeniul bizantinologiei, al legăturilor istorice şi culturale dintre români şi popoarele vecine).

A participat la elaborarea primului tratat de “Istoria României” si a fost membru titular al Academiei Române din 1948; (m. 1 decembrie 1977).

1896: S-a născut marele actor român George Vraca; (m. 17 aprilie 1964).

1896: La București, a apărut primul număr al revistei “Literatura si arta română. Idei, simțire și formă”,  condusa de Nicolae Petrascu.

1916:  Trupele române angajează puternice acțiuni de luptă  impotriva fortelor germano-austro-ungare, pe linia Cricov-Ialomița, pentru a câștiga timpul necesar atât concentrării forțelor ruse, cât și pregătirii unei alte linii de rezistență.

1918: In locul lui Constantin Stere, preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia demisionat, este ales Pantelimon Halippa.

În calitate de vicepreşedinti  au fost aleşi: V.Bîrcă şi Gh.Buruiană, iar secretari: I.Buzdugan, A.Scobioală şi B.Epure.

Pan Halippa (1883 – 1979),  publicist patriot şi om politic român basarabean.

A fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia, pentru unirea acestei provincii cu România si  preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918.

A ocupat funcţii de ministru în diferite guverne si a fost persecutat politic de regimul comunist, fiind închis la Sighet.

Era membru corespondent al Academiei Române fiind exclus în 1948 si  repus în drepturi în 1990, dupa Revolutie.

1920: Este semnat decretul privind aplicarea în întreaga Românie a legii şi a regulamentului de aplicare a sistemului metric de măsuri şi greutăţi.

1932: Partidul National Țărănesc și Garda de Fier au incheiat un pact de neagresiune electorala, la care au aderat si “georgistii” (liberalii aflati sub conducerea lui Gheorghe Bratianu), Uniunea Agrara a lui Constantin Argetoianu si Partidul Evreiesc din Romania.

1937: A încetat din viaţă ing. Gheorghe Em. Filipescu. A elaborat “metoda coeficienţilor nedeterminaţi”, destinată calculului sistemelor static nedeterminate şi cunoscută în literatura de specialitate ca “metoda Filipescu” iar în 1935 a fost ales membru al Academiei Române; (n. 28 martie 1882, Botosani).

1939: S-a născut la Bacău, Vasile Menzel, artist multilateral, cântăreţ, dramaturg, coregraf, compozitor, dansator de step, actor, regizor, instrumentist, poet, profesor universitar.

A absolvit in 1966 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie. Din 2004 este Doctor in Teatru. Este si membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”.

Activitate:

1959 – 1960 – Teatrul Satiric Muzical „Constantin Tănase”, actor, solist-vocal

1968 – Teatrul „Maria Filotti” Brăila, actor

1968 – 1970 – Teatrul de Nord Satu Mare, actor, muzicianul teatrului

1972 – 1990 – Teatrul „Ion Creangă”, actor

993 – 1994 – Universitatea „Hyperion”, profesor universitar (tehnică vocală, actorie)

1993 – 2004 – Academia de Arte „Luceafărul”, profesor universitar (tehnică vocală, vorbire scenică, sunet și muzică de film)

1990 – prezent – Teatrul Excelsior, actor

PREMII, DISTINCTII:

– Premiul pentru Compoziție și Dirijorat cu orchestra de estradă a Famfarei din Râmnicul Vâlcea

– Diplomă de onoare pentru merite deosebite acordată de Consiliul județean, Teatrul de Nord, Direcția pentru cultură, culte și patrimoniu, Satu Mare;

– Diplomă de excelență – Primăria Municipiului București, Teatrul „Excelsior” București, membru fondator, 2005;

– Titlul de Primus lector cum auctore, Biblioteca Indiană, 2003;

– Premiul I pentru poezie, Costinești, 1990;

– Diplomă de onoare la Festivalul Internațional de poezie, Curtea de Argeș;

– Diplomă (Academia Internațională „Mihai Eminescu”) pentru contribuția eminentă la cercetarea eminescologică, literatură, artă și educație;

– Diplomă de onoare – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București, 2006;

– Diplomă aniversară – Ministerul Educației și Cercetării și Biblioteca Pedagogică Națională „I.C.Petrescu”, București, 2005;

– Premiul „Amita Bhose” pe anul 2007 al Asociației Culturale Româno-Indiene (R.I.C.A) înmânat de Excelența Sa, Ambasadorul Indiei la București pentru contribuția specială teatral-muzicală la promovarea culturii indiene în România.

– Premiul pentru Întreaga activitate oferit de Primăria Municipiului București 2009,( Premiile pentru Artă și Cultură

– Nominalizat la Premiile GOPO

– Propus la Premiul pentru întreaga activitate la UNITER, 2010

– Propus la Premiul pentru întreaga activitate la UNITER, 2011

A mai jucat în filmele: „Vacanța mare” regia Andrei Blaier, 1988; ” L’ homme presse” regia Sebastien Grall, 2004; „Crucea de piatră” reg. Andrei Blaier, „Experimentul timp” de Stanca Radu și Cristina Iliescu, 2011.

1940: Încep, la Jilava, săpăturile pentru dezgroparea în vederea reînhumării, a osemintelor liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu și ale celorlalți legionari uciși împreună cu el, din ordinul regelui Carol al II-lea.

1942: A încetat din viaţă Mihail Dragomirescu (n.1868 Plătăreşti, jud.Ilfov), estetician şi critic literar român, director al revistei “Convorbiri literare“.

1942: Conducătorul legionar român Horia Sima evadează din lagărul în care se afla în Germania şi se refugiază  în Italia.

1944: S-a născut compozitorul, dirijorul şi saxofonistul Marin Petrache Pechea; (m.9 octombrie 2016).

Muzicianul marturisea ca: „Familia mea nu a avut absolut nimic în comun cu muzica. Tatăl meu era şlefuitor de briliante, iar mama mea era evreică. Probabil că de la tata, fiind ţigan, am moştenit treaba cu muzica, deşi el nu era de acord să cânt şi-mi spărgea toate instrumentele muzicale.El mi le spărgea şi mama îmi lua altele.”

Absolvent al Şcolii de Muzică şi al Conservatorului de Muzică din Iaşi, secţia clarinet, Marin Petrache Pechea a fost fondatorul Grupului Cromatic. Trupa şi-a început cariera cu o serie de concerte în cluburi, la festivaluri studenţeşti, în localuri, repertoriul preferat fiind Blood, Sweat and Tears, Chicago ş.a, conform biografiei sale.

Până în 1986 au cântat cu preponderenţă în ţările nordice. Marin Petrache Pechea devine cetăţean danez. În 1986, Pechea debutează componistic cu piesa „Pentru tine”, dedicată fiicei sale. Evoluează în reţele de night-cluburi, cântând jazz. La Festivalul Charlie Parker de la Viena, câştigă  Marele Premiu.

În 1991 se repatriază, prezentându-se la Festivalul Internaţional Bucureşti ’92 cu solista Greta Popp din Statele Unite, şi obţine Marele Premiu cu piesa „Dacă pleci”, cântată în limba română de Loredana Groza.    Continuă seria turneelor peste hotare, dar colaborează în paralel şi cu Televiziunea Română.

În 1997 înfiinţează Cromatic Big Band, formată din 26 de tineri muzicieni.

1972: A încetat din viaţă la vîrsta de 86 de ani, savantul român Henri Coandă, inventatorul primului avion cu reacţie din lume.

Omul de ştiinţă Henri Coandă a fost un pionier al aviaţiei cu reacţie mondiale si a obţinut pe parcursul vieţii peste 250 de brevete .

S-a născut în 7 iunie 1886 la Bucureşti şi a urmat Liceul “Sfîntul Sava” din localitatea natala, după care Liceul Militar din Iaşi. În 1905, a devenit ofiţer de artilerie, iar patru ani mai tîrziu a absolvit Scoala Superioară de Aeronautică din Paris, perioadă în care a realizat machete de avioane şi rachete cu care a reuşit să surprindă specialiştii.

În anii 1905-1906, a conceput machete de rachete şi o macheta de avion cu un motor rachetă cu combustibil solid. Celebrul inginer Gustave Eiffel (1832 – 1923) şi savantul Paul Painlevé (1863 – 1933) l-au sprijinit pe Henri Coanda să construiască un banc mobil, de incercări, montat pe o locomotivă, şi un dispozitiv original, de inregistrare a fenomenelor aerodinamice, din jurul aripilor groase.

Cercetările au adus rezultatul scontat şi la 16 decembrie 1910 inginerul şi inventatorul român Henri Coandă a efectuat primul zbor experimental din lume al unui avion cu reacţie, de invenţie proprie (biplanul “Coandă”). 

Foto: Primul avion cu reacţie din lume, proiectat şi pilotat de Henri Coandă la Salonul Internaţional de Aeronautică de la Paris (1910).

Premiera mondială a avut loc cu ocazia celui de-al doilea Salon International de Aeronautica, de la Issy les Moulineaux, lîngă Paris, Franţa. Invenţia avionului cu reacţie, a făcut ca Henri Coanda să intre în istoria aviaţiei mondiale şi ca pionier al aviaţiei cu reacţie.

Calităţile sale de constructor nu au fost trecute cu vederea, astfel ca a fost imediat angajat la Uzinele de Avioane din Bristol, Marea Britanie, unde a ramas pînă în 1914.

La Bristol, savantul a conceput si construit, în anii 1911 – 1914, cîteva tipuri de avioane, printre care şi avionul denumit “Bristol – Coandă”, cu remarcabile calităţi, pentru acei ani. În anul 1914, Henri Coanda a inventat tunul făra recul, pentru aviaţie, care nu suprasolicita structura avionului, în timpul tragerii.

În anul 1934, Henri Coandă a obţinut, în Franţa, brevetul pentru invenţia “Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Noul fenomen fizic descoperit de Henri Coandă – “Devierea unui jet plan de fluid ce patrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete convex” – a fost denumit “efectul Coandă”.

Utilizarea practică a “efectului Coandă” a fost începută de descoperitorul sau, care a inventat şi brevetat în 1935, în Franţa“Aerodina lenticulară” (discul zburator), precum şi alte invenţii (”Dispozitiv pentru îmbunătaţirea randamentului motorului cu combustie interna”, “Frînă de recul pentru armele de foc”).

Aflîndu-se la baza a numeroase aplicaţii, “efectul Coanda” este, fără îndoială, certificatul de naştere a mecanicii fluidelor, o nouă ramură a tehnicii. Cercetarile din numeroase ţări, printre care şi România, au condus la multe utilizări practice ale “efectului Coanda” – propulsia şi sustentaţia vehiculelor aeriene, îmbunătăţirea turbinelor cu gaze, amplificatoare cu fluide, aparate pneumatice, amortizoare de zgomote etc.

Inventator prolific, cu peste 250 de invenţii brevetate, Henri Coanda a conceput şi realizat aparate de ochire, pentru avioanele militare, vagoane de beton, cisterne de beton, pentru transportul pe calea ferata, rezervoare de beton, subansamble şi elemente pentru case prefabricate (înca din 1918), o instalaţie solară, pentru desalinizarea apei de mare.

 În 1971, inventatorul român a infiinţat, la Bucureşti, Institutul de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică.

A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi a fost membru al Academiei Române, precum şi al Societăţii Aeronautice Engleze.

1972: A decedat la Gura Humorului,  Teodor Bălan  (Theodorus Gregorius Balan, n. la 26 iulie 1885, la Cacica, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în județul Suceava, România), istoricul român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți.

Lucrarea sa principală este „Documente bucovinene”, publicată în șase volume.  A urmat școala primară și liceul la Cernăuți și apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cernăuți, specializarea istorie-geografie (1904-1908). Între anii 1906-1907 s-a înscris  la Universitatea din Viena, iar după absolvire, a lucrat ca profesor de istorie la liceele din Câmpulung Moldovenesc, Cernăuți, Suceava și din nou Cernăuți.

A publicat în această perioadă un manual de istorie a românilor în limba germană („Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen”, 1919) și un compendiu de istorie a românilor pentru pregătirea examenului de bacalaureat („Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat”, 1928).

Între anii 1922-1923 s-a aflat la Viena, unde a încercat să-și susțină doctoratul în istorie cu lucrarea „Der Rumänenaufstand in Siebenbürgen in den Jahren 1848-1849” (Revoluția română din Transilvania din 1848/1849), dar a fost nevoit să renunțe din cauza dificultăților financiare. Își susține doctoratul abia în 1927, dar de această dată la Universitatea din Cernăuți cu o altă teză, „Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918”. 

A predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar.Până în anul 1947 a publicat  un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de „Documente bucovinene”, apărute între 1933 și 1942.

Pasionat de studiul documentelor din arhive, el a fost membru (1924-1932) și apoi director (1933-1941) al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți. În această calitate  a dispus măsuri de salvare a documentelor oficiale (ale Comitetului Țării Bucovinei, Consiliului Școlar al Bucovinei, ale bisericilor și mănăstirilor din Bucovina etc.) în dorința de a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei.  A îndeplinit apoi funcția de director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți (1941-1945).

După al doilea război mondial, s-a retras la Gura Humorului, unde a continuat să colecteze și să prelucreze documente, dar autoritățile comuniste nu au mai permis ca numele său să mai apară în nici o publicație. Între anii 1957-1972, el a reușit să publice 11 articole și studiul „Din istoria Cîmpulungului Moldovenesc”, urmate de alte trei articole apărute postum. Au rămas numeroase lucrări în manuscris, publicate după 1990.   În prezent, Școala Gimnazială „Teodor Bălan” Nr. 3 din Gura Humorului îi poartă numele.  O stradă în comuna lui de naștere precum în Suceava îi poartă numele.

1973: A decedat la Bucuresti, Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume (dupa absolvirea Şcolii de la Charlottenburg din cadrul Academiei Regale Tehnice din Berlin in 1912) ; (n.10 noiembrie 1887, Galati).

Revenită în ţară, a lucrat la Institutul Geologic, unde a condus, timp de 42 de ani, laboratoarele de analize; a elaborat metode originale şi tehnici noi, precum şi numeroase studii, având ca unic scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului României.

Era sora inginerului Dimitrie Leonida (n. 1887), inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic care îi poartă numele, a lui Gheorghe Leonida (sculptor), colaborator in colectivul sculptorului Paul Landovski din Paris, care a realizat celebra statuie Cristos Mântuitorul, plasată pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro, , dar și al unor opere care se găsesc astăzi la Muzeul de Artă din București și la Castelul Bran si a Adelei , medic oftalmolog, fosta directoare a spitalului „Vatra Luminoasă“.

A  fost șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României, membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare.

1991:  A început să emită SOTI, primul post de televiziune independent din România. Acest post TV a lansat mai multe dintre vedetele de azi, printre care Andreea Esca, Lucian Mandruta, Andreea Berecleanu sau Razvan Dumitrescu.

1994: S-a stins din viață la vârsta de 65 de ani la Atena, în Grecia, regizorul român de etnie greacă, Gheorghe Vitanidis.

S-a născut la 1 octombrie 1929,la Mangalia. După ce a absolvit Școala grecească din Constanța, a devenit, în 1953, student al Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

În 1953 a absolvit Institutul Național de Arta Teatrală și Cinematografică și a debutat in 1958, ca asistent de regie al lui Louis Daquin, în filmul ,,Ciulinii Bărăganului”, pelicula fiind selecționată și nominalizată la Palme D’Or, în cadrul Festivalului de la Cannes din același an.

Pâna în 1987 a regizat 19 filme. A fost profesor la IATC între 1961-1989. Vitanidis a fondat în 1990  formațiunea politică ”Uniunea Elena din Romania”.În 1990, Gheorghe Vitanidis s-a aflat printre membrii fondatori ai Uniunii Elene din România (UER), fiind considerat una dintre personalitățile de etnie greacă care au contribuit la îmbogățirea culturii și spiritualității românești. A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”

1997:  Senatorul român   Constantin Ticu Dumitrescu, fost luptător anticomunist și detinut politic, a anunțat, intr-o scrisoare adresata primului ministru Petre Roman, ca a decis sa intre in greva parlamentară, ca urmare a refuzului președintelui Senatului de a introduce pe ordinea de zi a Senatului legea privind accesul la dosarele fostei Securităti.

Un an mai târziu, Comisia de apărare a Camerei Deputatilor a adoptat, dupa trei luni de dezbateri, raportul asupra Legii Ticu Dumitrescu.

1999: A murit la Tenerife, în Spania, Alexandru Ciorănescu, prozator, poet, dramaturg şi istoric literar român, care a trăit în exil între 1946 și 1999; (n. 15 noiembrie 1911, Moroieni, Dâmbovița).

Era  frate cu scriitorii Ioan şi George Ciorănescu.

 A absolvit Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti şi Facul­tatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind şi diplomat al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie.

Şi-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, în 1938, cu teza L’Arioste en France. În 1934, devenea membru al Şcolii Române din Franţa, între 1937 şi 1940, a susţinut lectoratul de limba română din Lyon, iar în 1940, era consilier cultural al Ambasadei române din Paris.

Între 1942 şi 1945, a funcţionat ca director literar al Editurii Contemporane din Bucureşti şi a fost secretar general al Asociaţiei Române pentru Studiul Renaşterii şi al Asociaţiei Culturale Hispano-Române. În aceeaşi perioadă, a condus lucrările preliminarii pentru elaborarea unei enciclopedii în 24 de volume, sub auspiciile cotidianului „Universul”, începuturile literare ale lui Ciorănescu sunt legate de revista „Vlăstarul” a elevilor Liceului „Spiru Haret”, dar adevăratul debut trebuie socotit cel din 1930, în revista „Capricorn”: studiul Bibliografia unei polemici, unde se înseriază şi se discută pentru prima dată global Itinerariul spiritual al lui Mircea Eliade şi reacţiile pe care acest text le-a produs în epocă.

Imediat după august 1944 Ciorănescu ocupă postul de director al Teatrului Municipal din Bucureşti şi al revistei „Universul literar”. Numit ataşat cultural în 1946 la Ambasada Română din Paris, părăseşte această funcţie după alegerile din ţară şi îşi caută, în postura de cercetător la Centre National des Recherches Scientifiques (1948), rezolvarea situaţiei de exilat român, după ce în 1947 fusese, câteva luni, secretar de redacţie al revistei de critică „Le Livre”. S-a tabilit în Spania, din 1948. Obţine prin concurs, în 1948, Catedra de limba şi literatura franceză la Universitatea din La Laguna, în Insulele Canare, în cadrul căreia, până în 1978, a predat şi un curs special de limba română. Preocupările ştiinţifice se orientează, începând din această perioadă, spre problemele teoretice şi aplicative ale literaturii comparate.

Dintre scriitorii de reputaţie mondială ai exilului românesc, Ciorănescu a scris, de ase­menea, despre Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia. De altfel, el a făcut parte dintre cei care au constituit în anii ’80, la Madrid, Fundaţia Culturală Română, sub auspiciile căreia a prefaţat, prin studiul capital Un poet al nedeterminării, o ediţie a poeziilor lui Mihai Eminescu, ilustrată de G. Tomaziu.

Studiile consacrate lui Eminescu cu ocazia centenarului morţii acestuia, precum cel despre Gândirea politică a lui Mihai Eminescu, în care Ciorănescu a polemizat cu afirmaţiile emise de Ion Negoiţescu, şi nu numai, la postul de radio BBC, au meritul de a restitui o perspectivă critică şi istorico-literară în conformitate cu realitatea momentului de manifestare creativă a geniului eminescian, înlăturând confuziile conjuncturale până la care decăzuse, în ultimele decenii, exegeza poetului.

  Romanist de reputaţie internaţională, a publicat lucrări esenţiale de istorie literară română şi de literatură comparată; a cercetat, prezentat şi tradus în limba franceză textele rămase de la Cristofor Columb, al cărui biograf şi analist a devenit; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991 .

2000: A murit basul Nicolae Florei; (n. la 10 noiembrie 1927, în comuna Vasiova, județul Caraș-Severin).

A studiat la Conservatorul municipal și la Institutul de Artă din Timișoara. În 1950, se înscrie la Conservatorul din București, unde studiază canto cu Petre Ștefănescu-Goangă.

În 1955, debuteaza la Opera Română din București, cu ”Rigoletto” de Verdi.

A efectuat turnee în Cehoslovacia, URSS, Polonia, Belgia, Germania, Australia și Noua Zeelandă și a obținut numeroase premii la concursurile internaționale.

În afară de operă, s-a remarcat și ca un neîntrecut interpret de romanțe (”La umbra nucului bătrân”, ”În rariștea de lângă vii”, ”Te-aștept pe-același drum”, ”Am iubit doi ochi albaștri”, ”Îți mai aduci aminte doamnă?”, ”Îmbătrânesc și tot mi-e dor de tine” ș.a.) și cântece populare, mai ales din folclorul bănățean.

2005: Dansul Călușului a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitătiii UNESCO, în urma depunerii dosarului de solicitare de către România în anul 2002.Ritualul Călușului se mai practică încă, de Rusalii, în multe sate din sudul României (Dolj, Olt, Argeș, Ilfov și Teleorman).

Deși cea mai veche melodie pentru acest dans a fost atestată abia în secolul XVII, ritualul este cu mult mai vechi, derivând probabil din practicile antice privind purificarea și fertilitatea ale strămoșilor noștri, fiind atestat și de principele cărturar moldoean Dimitrie Cantemir, care în Descrierea Moldovei spunea despre călușari, între altele: „Căci ei au peste o sută de jocuri felurite și câteva așa de meșteșugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul și parcă zboară în văzduh”.

Pentru vechimea, unicitatea, originalitatea și vivacitatea sa, acest străvechi joc popular românesc a fost proclamat de UNESCO „Capodoperă a patrimoniului cultural al umanității” și înscris, în 2008, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Intangibil.

2007: În  România sunt organizate alegeri pentru Parlamentul European şi un  referendum pentru stabilirea sistemului de vot. Cele mai multe mandate, 13, au fost câștigate de Partidul Democrat.

Concomitent cu desfășurarea alegerilor reprezentanților pentru Parlamentul European, s-a desfășurat și un referendum, inițiat de președintele Traian Băsescu, cu privire la adoptarea unui tip de vot uninominal. 81,36% dintre cei prezenți la vot au fost de acord cu votul uninominal, în timp ce 16,17% s-au pronunțat împotrivă, dar referendumul a fost invalidat, ca urmare a faptului că prezența la vot a fost de numai 26,51%.

2009: A murit la București, filologul român Theodor Hristea, autorul unor lucrări fundamentale în domeniul lexicologiei şi etimologiei; (n. 1 mai 1930, Drănic, județul Dolj). 

A fost timp de mai mulți ani cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti” din București, precum și profesor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene la Catedra de Limbă Română.

A urmat studii de specializare în domeniul lexicologiei la Moscova și Leningrad (1961)si a fost lector de limba română în Cehoslovacia (Universitatea din Praga), în SUA (Universitatea din Washington, Universitatea Rochester și Boston College) și în Franța (Universitatea Saint Etienne, Universitatea Lyon).

A  participat de-a lungul timpului,in cadrul Institutului de Lingvistică din Bucureşti, la stabilirea şi verificarea etimologiilor pentru marile dicţionare apărute sub egida Academiei Române.

A coordonat lucrarea apărută în 1984 (ediția a III-a) la Editura Albatros, Sinteze de limba română, realizată în colaborare cu cercetători lingviști și profesori universitari. A fost membru în colectivul de etimologie al Dicționarului tezaur al Academiei Române si este  autorul importantului studi ”Probleme de etimologie”, apărut la Editura Științifică, București, 1968

2015: În perioada 25 – 27 noiembrie, s-a desfăşurat la Bucureşti, sub patronajul preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele-în-exerciţiu al Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN), cea de-a 46-a Adunare Generală a APCEMN.

Dezbaterea generală a APCEMN a fost consacrată implicării parlamentare în implementarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în spaţiul Mării Negre, având în vedere importanţa participării corpurilor legislative din regiune la atingerea obiectivelor înscrise în Agenda de Dezvoltare post-2015.

La iniţiativa Preşedinţiei române a APCEMN a fost organizată pentru prima dată o întâlnire informală a femeilor parlamentar, în vederea iniţierii unui proces de integrare a dimensiunii de gen în alcătuirea, modul de funcţionare şi activităţile APCEMN. La încheierea sesiunii de la Bucureşti Preşedinţia rotativă a APCEMN a fost preluată de Duma de Stat a Adunării Federale a Federaţiei Ruse, reprezentată de preşedintele acesteia, Serghei Narîșkin.

2016 : A murit la Timișoara, Lorin Fortuna (Lorin Ioan Fortuna), unul dintre conducătorii revoluției anticomuniste de la Timișoara, inițiatorul acțiunii prin care s-a înființat organizația anticomunistă Frontul Democratic Român, al cărui președinte a și fost ; n.7 mai 1948, Rădăuți, Suceava – 25 noiembrie 2016, Timișoara).

 A fost președintele Consiliului Județean Timiș al Frontului Salvării Naționale de la 23 decembrie 1989 la 12 ianuarie 1990 și președinte al asociației de revoluționari Victoria din Timișoara.

Revoluţionarul Lorin Fortuna,a fost conferenţiar universitar la Universitatea Politehnica Timişoara. A inventat robotul telefonic care putea fi apelat la numărul 958 şi care dădea ora exactă o inventie a cărei importanță a fost recunoscuta în 1996 de mediul academic pentru acordarea Premiului Academiei Romane.

A inventat de asemenea, primul aparat ce permitea recunoasterea automata a vorbirii, pentru un vocabular limitat si mai mulți vorbitori (1983), primul sistem de dialog in timp real om-calculator (1984), primul sistem de comanda pentru roboti prin intermediul vorbirii (1985), precum si primul sintetizator automat de vorbire destinat realizarii unui serviciu special, in cadrul retelei telefonice nationale.

În ultimii ani de viață a evoluat spre misticism, înființând organizațiileezoterice Misiunea Astrală “România” și Mișcarea Sarmizegetusa, și susținând diverse teorii despre civilizații virtuale.

El susţinea că apocalipsa va veni la 12.12.2012 și că doar câţiva pământeni vor fi salvaţi – cei care-i urmează întru totul practicile – cu o navetă spaţială care va poposi pe Selena, mai precis pe Lună.  Lumea lui Fortuna era alcătuită din mai multe civilizaţii virtuale: şerpiliană,modificată-viperiană, balauriană, peştiliană-dragoniană, peştiliană-delfiniană, acvilaină-grifoniană şi goriliană.

Fostul revoluţianar se declara un exemplar al civilizaţiei goriliene, care avea o energia sexuală specifică . Fortuna recomanda “fraţilor” săi gorilieni să aibă cel puţin şase parteneri sexuali permanenţi, evident relaţiile ocazionale suplimentare fiind cu atât mai benefice.

În decembrie 2014 i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Timișoara.

 2018: La împlinirea unui secol de la Marea Unire, a fost sfințită  Catedrala Mântuirii Neamului, simbol închinat eroilor neamului românesc din toate timpurile, cel mai mare lăcaș de cult ortodox din țara noastră și unul dintre cele mai mari din lume.

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, a participat, alături de PF Patriarh Daniel al BOR, la slujba de sfinţire a Catedralei Naţionale, ce va avea hramul principal Înălţarea Domnului (zi în care sunt pomeniţi eroii români din toate timpurile), al doilea ocrotitor fiind Sfântul Apostol Andrei, încreştinătorul şi ocrotitorul poporului român.

Sub Sfânta Masă a Altarului a fost aşezată „cu evlavie şi recunoştinţă” lista cu numele tuturor eroilor români cunoscuţi care şi-au jertfit viaţa pentru neam şi credinţă în Războiul de Independenţă din 1877-1878, în Războiul Balcanic din 1913, în Primul Război Mondial din 1916-1919, în Al Doilea Război Mondial din 1944-1945, precum şi numele făuritorilor României Mari de la 1918.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfanta Mucenita Ecaterina

Sfânta Muceniță Ecaterina, fiica principelui Consta, a trait in timpul imparatului Maximian, la inceputul secolului al IV-lea. Cunostea foarte bine limba greaca si limba latina si avea cunostinte temeinice de astronomie si de oratorie.

Sfanta Mucenita Ecaterina are doua viziuni: in prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul in brate.

Din cauza faptului ca nu era crestina, nu reuseste sa vada fata Mântuitorului. Acest lucru ii descopera deșertaciunea cunoștintelor ei si alege să primeascăSfantul Botez.

In a doua vedenie i se descopera Hristos, care ii daruieste un inel de logodna, spunandu-i: „Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mie nestricata si vesnica, deci sa pazesti tocmeala aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum alt mire pamantesc”.

In urmatoarea zi, Ecaterina ramane uimita cand vede inelul de logodna pe degetul sau. Este momentul in care viata sa se schimba radical. De acum inainte incepe sa condamne cultul si miturile pagane, infrunta in discutii publice pe inteleptii vremii si chiar reuseste sa-i aduca la adevarata credinta.

Este silita de Maximian sa se infrunte cu o adunare de filosofi pagani. Datorita iubirii sale fata de Hristos si a intelepciunii cu care a fost impodobita, Sfanta Mucenita a facut ca toti filosofii prezenti sa creada in Hristos si sa-L marturiseasca ca fiind Dumnezeu adevarat. Pentru acest lucru, toti acei intelepti au fost arsi in foc.

Pentru lupta sa impotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a taiat capul. Potrivit Sfintei Traditii, la taierea capului sau nu a curs sange, ci lapte, iar ingerii au dus trupul Sfintei Ecaterina in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins. Aici s-a ridicat o manastire cu numele Sfintei Mucenite, Manastirea Sfanta Ecaterina.

Sfanta Ecaterina este si ocrotitoarea studentilor teologi din Bucuresti. Paraclisul din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Patriarhul Justinian” din Bucuresti poarta hramul „Sfanta Mucenita Ecaterina”.

O particica din Moastele Sfintei Ecaterina se afla la Biserica Coltea din Bucuresti.

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro.
10. http://www.universulargesean.ro/constantin-capitaneanu.
11.  www.historia.ro.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/25/o-istorie-a-zilei-de-25-noiembrie-video/

Statele NATO au la dispoziție doar cinci ani pentru a atinge capacitatea de a-și aduce armatele la un nivel care să descurajeze acțiunile militare rusești

Harta Ucrainei / Ministerul britanic al apărării

Planul Rusiei nu se oprește la Ucraina.

Kremlinul se declară îngrijorat de discuțiile despre un „Schengen militar”, o idee lansată de oficialii NATO pentru a sublinia importanța unei mai bune colaborări între statele NATO, inclusiv sub aspect logistic, scrie jurnalistul Ciprian Dumitrache în publicația online https://www.defenseromania.ro.

După ce ne-a ”împins pe scări”, Rusia întreabă acum unde se grăbește NATO. Cam așa am putea caracteriza reacțiile oficialilor ruși la măsurile discutate în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, a declarat vineri că dorința NATO de a crea o versiune militară a zonei Schengen în Europa, care să permită forțelor armate ale Alianței să se deplaseze liber pentru a se confrunta mai puternic cu Rusia, a crescut tensiunile și provoacă îngrijorare, relatează Reuters.

Foto: Transport feroviar de tancuri americane Abrams

O atitudine cinică și de-a dreptul șmecherească a Moscovei, având în vedere că Rusia este cea care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după cel De-al Doilea Război Mondial. Peskov a spus că Moscova va răspunde dacă acest „Schengen militar” devine realitate.

Încă o minciună, marcă înregistrată a propagandei rusești: ”Nu noi suntem cei care ne îndreptăm către infrastructura NATO. NATO se apropie de noi și acest lucru nu poate decât să provoace îngrijorare și să ducă la măsuri de răzbunare pentru a ne garanta propria securitate”, a spus Peskov.

Oficialul rus uită de invazia din Ucraina, o ”operațiune specială” care era menită să aducă Rusia cu câteva sute de kilometri mai aproape de NATO, în cazul în care Kievul ar fi căzut și țara s-ar fi transformat într-un Belarus 2.

Capacitatea de război a Rusiei este mai mare decât pare.

Foto: Tancuri rusești

Europenii s-au convins că Rusia încearcă să recapete prin forță influența geopolitică a fostei URSS.

Un studiu realizat de doi cercetători al unui prestigios think tank din Berlin – Centrul pentru Securitate și Apărare – și publicat de Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP), relevă că statele NATO au la dispoziție doar câțiva ani pentru a-și aduce armatele la un nivel care să descurajeze Rusia în a acționa militar.

Capacitatea de război a Rusiei este mai mare decât ne lasă impresia pe frontul din Ucraina, arată analiza.

Într-adevăr, Forțele terestre rusești au suferit cele mai mari pierderi în ceea ce privește personalul și echipamentul (în special tancurile și blindatele de transport); acestea vor reprezenta principalul efort de refacere. 

În timp ce Forțele aeriene au pierdut și personal calificat, pierderile în ceea ce privește echipamentul sunt relativ minore (aproximativ 10 – 15%).

Marina Rusiei a suferit pierderi grele în Flota Mării Negre, dar flotele Baltice, Pacificului și Nordului continuă să fie gata de utilizare, iar forța de rachete strategice, cât și forțele cibernetice și spațiale sunt probabil să fi rămas în mare parte intacte, relevă cercetarea.

Cât timp mai avem? În cel mai negru scenariu – cinci ani

În privința resursei umane, lucrurile stau în felul următor: Rusia poate antrena aproximativ 280.000 de recruți pe an. În șase ani, efectivele se vor ridica la aproape 1,7 milioane, iar în zece ani la 2,8 milioane de oameni cu pregătire militară.

Experții și serviciile de informații estimează că Rusiei îi va lua între 6 ani (în scenariul în care industria rusă de apărare accelerează) și un deceniu (în scenariu moderat) pentru a-și reface armata până la punctul în care ar putea îndrăzni să atace NATO. 

Timpul va începe să se scurgă de îndată ce luptele intense din Ucraina se vor opri. Atunci Rusia își poate redirecționa producția actuală către refacerea forțelor armate.

Practic, NATO are la dispoziție între 5 și 9 ani pentru a-și consolida o forță militară credibilă. Descurajarea înseamnă că Rusia trebuie să perceapă – încă de la început și în orice moment – că nu poate învinge un conflict cu NATO.

Astfel, Alianța Nord Atlantică trebuie să își finalizeze propria repoziționare cu cel puțin un an înainte ca Rusia să ajungă la capacitatea de război.

„Alianța nu mai exclude un atac rusesc”, se mai arată în analiză. „Întrebarea pentru NATO și Germania nu mai este dacă vor trebui vreodată să poată duce un război împotriva unei alte țări, ci doar când”.