Ziua de 1 septembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

1 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

462: Inceputul anului bisericesc si probabil al  primului  ciclu indiction bizantin.

 

 

 

 

 

 

 

Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil.

Deşi Biserica săvârşeşte în ziua Anului Nou îndătinatul Te Deum pentru începutul şi pentru întreaga curgere a anului civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie ştiut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie.

Data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea:

„N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată (Mineiul pe Septembrie, p. 22).

 

Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aşezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).

Data anului nou bisericesc s-a hotărât de către cei 318 Sfinţi Părinţi participanţi la Sinodul I de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul aceste luni, deoarece, după calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a Mântuitorului după întoarcerea din pustia Carantaniei s-a făcut în luna a şaptea, numită Tişri, care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie.

În fine, al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua de început a anului bisericesc este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a lunii septembrie a început creaţia lumii.

Un indiction (lat.: indictio) este oricare dintre anii dintr-un ciclu de 15 ani, folosit până în prezent în documentele medievale din Europa,atât în Est cât şi în Vest.

Fiecare an dintr-un ciclu fost numerotat : primul indiction, apoi al doilea indiction, etc.

Cu toate acestea , ciclurile nu au fost numerotate,  astfel incat  este nevoie de alte informaţii pentru a identifica un anumit an din acest ciclu.

În cazul în care termenul a început să fie folosit ,acesta se referea doar la un ciclu complet, iar anii individuali au fost menţionaţi ca fiind Anul 1 al Indictionului, Anul 2 al Indictionului , etc.

In timp, utilizarea s-a schimbat  şi treptat a început să se folosească noţiunea de primul indiction, al doilea indiction , şi aşa mai departe.

Iniţial, indictioanele s-au referit la o reevaluare periodică pentru un impozit agricol sau de teren la sfârşitul secolul al treilea in Egiptul roman. Acestea au fost împarţite iniţial în cicluri de 5 ani începând cu anul 287 d.Hr. , apoi într -o serie de non- ciclic , care a ajuns la numarul 26 din 318 d.Hr . Dar, din 314 d.Hr. , a apărut ciclul de 15 ani.

Cronica Constantinopolitană ( c. 630 d. Hr. ) atribuie primul său an la 312-313 d.Hr., în timp ce un document copt din 933 d.Hr. alocă primul său an la 297-298 d.Hr. , un ciclu mai devreme.

Ambele au fost ani din calendarul alexandrin in care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecţi şi pe 30 august, în anii bisecţi , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni.

Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea .

Până în secolul al IV-lea a fost utilizat la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane .

În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului, prima zi a anului a fost 23 septembrie, ziua de naştere a lui Augustus .

În ultima jumătate a secolului al cincilea , probabil, 462 d. Hr. , aceasta s-a mutat pe 1 septembrie , unde a rămas in tot restul Imperiului Bizantin .

În 537 d.Hr., imparatul Iustinian a decretat că toate datele trebuie să includă Indictionul prin Novella 47 , care în cele din urmă a facut ca anul bizantin să înceapă anul pe 1 septembrie .

In  vestul Mediteranei insa , prima zi a fost pe 24 septembrie în funcţie de lucrările lui Beda Venerabilul , sau următoarele zile de 25 decembrie sau 1 ianuarie, acest indiction fiind numit Indictionul papal .

 

 

 

 

 

1600: Nobilimea transilvăneană refuză să participe la Dieta de la Sebeşul săsesc convocată de Mihai Viteazul, proclamă insurecţia şi alege conducător pe Ştefan Csáki.

Generalul austriac George Basta, comandantul trupelor imperiale, se alătură nobilimii impotriva lui Mihai.

 

 

 

 

 

 

1757: Cărturarul Dimitrie Eustatievici Braşoveanul (n. 1730 – m. 1796) încheie, la şcheii Braşovului, redactarea “Gramaticii româneşti”, prima lucrare de acest fel, dedicată domnitorului muntean Constantin Nicolae Mavrocordat.

 

 

 

Partea a şasea, “Pentru prosodie”, este considerată cel dintâi tratat românesc de versificaţie. Lucrarea s-a păstrat în două copii manuscrise, din 1757 şi 1774.

 

 

 

 

 

1847: S-a născut Simeon Florea Marian, folclorist şi etnograf cel care a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului românesc.

Lucrarea sa ucrarea „Chromatica poporului român” (1882) reprezintă prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară; (m. 1907).

NOTĂ: Unele surse  menţionează ca dată a naşterii sale ziua de  1 octombrie 1847.

 

 

 

 

1862: S-a născut chimistul român Lazăr Edeleanu, unul dintre promotorii petrochimiei moderne în România; (m. 1941).

 

 

A fost unul dintre marii cercetări în domeniul chimiei şi tehnologiei petrolului (autor al  procedeului, ce-i poartă numele, de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol, bazat pe solubilitatea specifică a diferitelor clase de hidrocarburi în bioxidul de sulf lichid).

Procedeul a fost folosit pentru prima dată în lume la rafinăria „Vega” din Ploieşti, fiind adoptat ulterior şi de alte ţări).

 

 

 

 

 

 

1865: A început constructia liniei de cale ferata Bucuresti-Giurgiu, data în exploatare la 19/31 octombrie 1869, în acelasi timp cu Gara Filaret, prima gara a Bucurestiului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1872 (1/13 septembrie): Inaugurarea oficială a Gării de Nord din Bucureşti (numită, până în 1888, „Gara Târgoviştii”), odată cu deschiderea oficială şi darea în exploatare a căii ferate Roman – Galaţi – Bucureşti – Piteşti.

 

 

 

 

 

 Gara de Nord din Bucureşti, s-a numit până în anul 1888, „Gara Târgoviştei“. Pe atunci edificiul se afla la marginea de nord a Bucureștiului și era a doua gară din Capitală după  Gara Filaret, si a fost proiectat pentru a face legătura feroviară dintre București, Galați și Craiova.

Principele Carol I a luat parte la inaugurarea din septembrie 1872, așa cum a fost prezent și cu patru ani mai devreme, în anul 1868, când a pus piatra de temelie a construcției.

Fotografia de deasupra, prețios document de epocă din colecția Bibliotecii Academiei Române, poartă semnătura pictorului și fotografului Carol Popp de Szathmari și a fost realizată în anul 1874.

 

 

 

1878: S-a nascut prinţesa Alexandra de Edinburgh şi Saxa-Coburg şi Gotha, membră a familiei regale britanice. sora reginei Maria a României ; (d.16 aprilie 1942).

 

 

 

 

 

 

 

 

Tatăl prințesei Alexandra a fost Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, al doilea fiu al reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei de Hesse.

 

 

 

 

 

 

1893: Parlamentul României a votat “Legea pentru organizarea Gendarmeriei Rurale” Rurale, actul de naştere al Jandarmeriei Române, promulgată prin Decret Regal de Carol I, lege care prevedea instituirea unui Corp de pază şi ordine cu caracter militarizat în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nu corespundeau unui stat modern european.

Această lege a pus accentul pe atribuţiile Jandarmeriei Rurale de a „veghea în localităţile rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinii şi executarea legilor”, stipulându-se, totodată, garantarea unei circulaţii normale şi civilizate pe principalele căi de comunicaţie ale ţării.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1885, generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului fusese insărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, iniţiativă rămasă nerealizată.

Doi ani mai târziu, în anul 1887, I.C. Brătianu, în expunerea de motive la Legea comunală, sublinia că „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum”, a cărei activitate se dovedise nesatisfăcătoare.

Această lege a fost adoptată la 7 mai 1887 şi prevedea organizarea, printr-o lege specială, a jandarmeriei rurale, însă lipsa resurselor financiare a întârziat înfăptuirea ei.

Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea dată o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a prezentat Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893. Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893.

In art. 1 aceasta legea statuta: „Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său.”

 

 

 

 

 

 

 

1900: S-a născut intr-o familie franceza la Saint Avald, Lorena, Franţa, scriitoarea româna Henriette Yvonne Stahl (“Între zi şi noapte”; “Fratele meu, omul”; “Orizont, linie severă”); (d. 25 mai 1984, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

 

 

Era sora sociologului H. H. Stahl şi fiica scriitorului Henri Stahl. A urmat „Conservatorul de Artă Dramatică” din Bucureşti, între anii 1922 – 1925, unde a studiat actoria, la clasa actorului Ion Livescu.

În 1931 îl cunoaşte pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaşte pe romancierul Petru Dumitriu si legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenţei mari de vârstă (24 de ani!).

În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria celor doi, urmată aproape imediat de divorţ.

La opt luni după fuga din ţară a lui Petru Dumitriu, Henriette Yvonne Stahl a fost arestată şi interogată.

Pentru că recunoscuse că ştia de pregatirea fugii, a fost ameninţată cu acuzaţia de înaltă trădare de ţară. Inteligentă, calmă şi puternică a explicat că a preferat pentru ţară şi pentru conştiinţa ei un transfug, nu un sinucigaş, întrucât avea convingerea, că dacă fostul ei soţ nu ar fi reuşit să fugă, s-ar fi sinucis.

A facut un an de puşcărie, fiind  terorizată de frica bătăii, când auzea noaptea urlete din alte celule şi era supravegheată şi când mergea la toaletă.

A fost  obligată să semneze că ea ar fi scris opera lui Petru Dumitriu, insa mai târziu,  avea să declare: „De când lumea şi pământul se ştie că tot ce se spune în puşcărie nu are valoare”. („Mihaela Cristea în dialog cu Henriette Yvonne Stahl”, Ed. Minerva, 1996). 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut in Bucuresti, Marin Iorda (pe numele real Marin Iordache) prozator şi dramaturg, director de teatre pentru copii, autor al unuia dintre primele desene animate româneşti, avându-l ca personaj principal pe Haplea; (m. 25 iunie 1972, Bucuresti).

În anul 1914 devine colaborator al Revistei copiilor și a tinerimii, editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive.

După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția Revistei copiilor și a tinerimii. Alături de el s-au alăturat revistei scriitori ca Ion Slavici, Ion Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la Adevărul literar.

În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de belle-arte din București. În anul 1924, odată cu lansarea revistei Dimineața copiilor,  începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, după scenariul lui Nicolae Batzaria (1874-1952).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marin Iorda este creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc, păstrat în Arhiva Națională de Filme. Este vorba de Haplea (1927), pornind de la figura personajului similar pe care îl lansase în benzi desenate umoristice în revista Dimineața copiilor.

Spre deosebire de Păcală (un alt personaj de desen animat din acei ani), care era un personaj preluat din folclorul românesc, personajul Haplea era un personaj care a intrat în folclor datorită popularității benzilor desenate și figurii sale de naiv contemporan. Peripețiile lui Haplea și ale familie sale – Coana Frosa, Hăplina și Hăplișor – au apărut in mai multe reviste pentru copii, între anii 1924 și 1970.

 

 

 

1910: S-a născut (la Sankt-Petersburg, Rusia) Olga Necrasov, zoolog şi antropolog român de origine rusă, cu contribuţi notabile în domenii ca: serologie antropologică, anatomie umană şi comparată, biometrie, biostatică, craniologie şi bioantropologie; membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 2000).

 

 

 

 

 

1912: La Bucureşti, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului românesc „Războiul Independenţei”.

A rulat timp de o lună, record pentru acea vreme.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania, la Viena şi Budapesta şi este considerat prima producţie cinematografică româneasca importantă.

 

 

 

 

1916: Primul Razboi Mondial – Bulgaria si Turcia declară război României.

Începe bătălia de la Turtucaia, care va dura până la 24 august/1 septembrie Armata română este înfrântă, pierzând mii de morţi şi aproape 25.000 prizonieri.

 

 

 

 

 

1922: Inaugurarea, la Rio de Janeiro (Brazilia), a primei expoziţii de produse româneşti în America de Sud.

 

 

 

1929: La Radiodifuziunea Română are loc prima transmisie de teatru pentru copii, cu piesa „Pufuşor şi Mustăcioară” de Victor Ion Popa.

 

 

 

 1929: S-a născut biologul Viorica Simionescu, cadru didactic şi cercetător de prestigiu; timp de peste patru decenii a fost profesor la Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie de la Universitatea din Iaşi; a publicat peste 70 de lucrări ştiinţifice privind probleme de zoologie; (m. 1990).

 

 

 

 

 1930: A murit actorul Aristide Demetriade; în afara scenei, este consemnată şi activitatea sa legată de primele încercări cinematografice de la noi, atât ca actor, cât şi ca regizor, alături de Grigore Brezeanu (n. 1872).

 

 

1941: A murit matematicianul şi astronomul Gheorghe Bratu; fondatorul Observatorului astronomic din Cluj şi directorul acestuia (1920-1923, 1928-1941), a instalat, în 1933, luneta Prin cu obiectiv Zeiss 20-300 cm şi telescopul Newton 50-250 cm construit de Casa Couder.

A  elaborat cursul de astronomie şi a ţinut numeroase conferinţe pe teme astronomice în cadrul Extensiunii universitare şi la Universitatea de vară de la Vălenii de Munte; a întemeiat şi a condus Alliance Française filiala Cluj.

De asemenea,a donat Observatorului astronomic biblioteca sa de specialitate, alcătuită din aproape 400 de cărţi şi reviste; (n. 1881).

 

1941: S-a născut soprana română de origine maghiară Julia Várady, stabilită în Germania din anul 1970.

 

 

 

 

 

 

1944:  A încetat din viaţă Liviu Rebreanu, prozator şi dramaturg, creator al romanului românesc modern. (Opere: Ion, Pădurea spânzuraţilor, Adam şi Eva, Răscoala).

 

 

 

 

 

 

 

 

Liviu Rebreanu, romancier, dramaturg și academician român

 

 

La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, județul Argeș, România, se stinge din viață Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud), romancier, dramaturg și academician român.

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oamenii  locurilor natale în prim-plan.

Deși localizate în imaginarul sat Pripas (identificat de cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai tîrziu), unele episoade din romanul “Ion” au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii).

În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).

A început un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecîndu-se în mod deosebit asupra paginilor de critică și istorie literară din Viața românească, aparținînd, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu.

A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul Război și pace de Tolstoi.

În traducerea lui, revista Țara noastră a publicat poemul Moartea șoimanului de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunîndu-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela Mîna (prima variantă a nuvelei Ocrotitorul), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.

La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămînul drept). La 7 iulie Rebreanu scria în Jurnal: ”Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din plămînul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59 de ani. Peste cîteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

 

 

 

 

 

 

1948: A fost infiintata  Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), cea mai longeviva institutie bancara din România, prin fuziunea Casei de Depuneri si Consemnatiuni ( fondata in 1864) cu Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale ( infiintata in 1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Institutia a luat nastere in baza Decretului nr.387 pentru organizarea, functionarea si administrarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Republica Populara Romana (C.E.C.), publicat in Buletinul Oficial, nr. 64.

 

 

 

 

 

 

 1949: S-a născut actriţa Luminiţa Gheorghiu, protagonista peliculei “Poziţia copilului”, în regia lui Călin Netzer, filmul care a obţinut marele trofeu la Festivalul de Film de la Berlin, în 2013.

 

 

 

 

 

 

 

 

1950: S-a nascut fotbalistul roman Dudu Georgescu.

In  1975 si 1976 i s-a decernat celebrul trofeu “Gheata de aur”, pentru cele mai multe goluri înscrise.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1951: S-a nascut  Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu; (d. 25 septembrie 1996).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1953: A murit lingvistul Theodor Capidan; s-a impus prin marile monografii lingvistice, etnografice şi folclorice privind dialectele româneşti sud-dunărene (megleno-român şi macedo-român).

 

 

 

 

 

Alături de Constantin Lacea, a fost cel mai devotat colaborator al lui Sextil Puşcariu la elaborarea „Dicţionarului limbii române”; membru titular al Academiei Române din 1935; (n. 1879).

 

 

 

 

 

1955: S-a înfiinţat Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca. Concertul inaugural a avut loc la data de 4 decembrie 1955.

 

 

 

 

 

1963: A luat fiinţă prima unitate specializată în domeniul informaticii şi automatizării a Armatei române.

 

 

 

 

 

1964: A decedat dirijorul George Georgescu, fost director al Orchestrei Filarmonice din București între anii 1920-1963, unul din cei mai mari reprezentanți ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane, membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1887).

 

 

 

 

 

 

 

1974: A murit Coca Farago (prenumele la naştere: Ana-Virginia), poetă, prozatoare şi autoare dramatică, fiica poetei Elena Farago.

 

 

 

 

 

A fost actriţă la teatrele din Craiova şi Cernăuţi, pictor scenograf la Teatrul Naţional din Craiova; (n. 1913).

 

 

 

1977: A decedat  poetul, prozatorul, dramaturgul şi publicistul român Ştefan Tita; (n. 1905).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1980: S-a născut Alexandra Velniciuc, actriţă şi prezentatoare TV.

 

 

 

 

 

 

1995: A murit (la München,în Germania) Adrian Dohotaru, poet, dramaturg şi ziarist; fost secretar de stat în MAE; (n. 1939).

 

 

 

 

 

 

 

1996: A încetat din viaţă marele jucător şi antrenor de fotbal român Ion Oblemenco; (n. mai 1945).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: A murit actorul Sorin Gheorghiu; (n. 1939).

A jucat pe scenele Teatrului de Stat „Ioan Slavici”din Arad (1961 – 1965), ale Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti (1966 – 1969), precum şi ale Teatrului Valah din  Giurgiu (1969 – 1972).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În perioada maturităţii sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti (1972 – 1993), sub bagheta regizorilor Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonţă, Tudor Mărăscu.

De asemenea, el a jucat în filmele „Examen”, de Titus Muntean, şi „Secretul lui Nemesis”, de Geo Saizescu, precum şi în producţia tv „Roşia de un kilogram”, în regia lui Petre Bokor.

 

 

2008: A incetat din viata  in orasul german Frankfurt am Main, biofiziciană germană de origine română, Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, şefa grupului de Psihofizică de la Institutul „Max Planck” pentru Cercetarea Creierului şi titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt am Main.

S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuţii fundamentale privitor la plasticitatea neurală şi ambliopie; (n. 1945, Medias).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost afiliată la Association for Research in Vision and Ophthalmology, European Brain and Behaviour Society și International Society on Infant Studies. A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor Vision Research și Investigative Ophthalmology & Visual Science.

În 1994 a primit premiul acordat de Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie (Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie).

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Pe 1 septembrie, Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Cuvios Dionisie Exiguul.

 

Datorita Sfantului Dionisie Exiguul afirmam astazi ca suntem in anul 2016 “dupa Hristos“, deoarece el a propus numararea anilor incepand cu Intruparea Domnului.

Astfel, el abandoneaza era lui Diocletian  si accepta anul 753 a.u.c. ca an al Intruparii Domnului si punctul de la care incepe era crestina.

Chiar daca in calculul propus de el intalnim si o eroare, ideea in sine a fost cu adevarat revolutionara.

Calendarul  stabilit de el a fost adoptat in Italia in anul 527, mai tarziu in Franta si in Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzandu-se cu vremea in intreaga lume crestina.

Dionisie Exiguul  a atras atentia multor cercetatori care l-au numit „erudit daco-roman”, sau „Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti”.

S-a nascut in Scythia Minor (Dobrogea de azi) intre anii 460-470, teritoriul sub care a fost cunoscut în antichitate actualul teritoriu al Dobrogei și Cadrilaterului,si a intrat de tanar in viata monahala.

Calificativul de “cel Mic” sau “Exiguus” si l-a luat el insusi ca gest de smerenie.

La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul Ioan Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina.

In Italia a trait pana la sfarsitul vietii sale, lucrand in timpul pastoririi a zece papi, incepand cu Atanasie al II-lea (496-498) si incheind in timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Datorita traducerilor pe care le-a facut din diversi scriitori si Parinti ai Bisericii crestine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a facut cunoscuta teologia rasariteana in mediul latin.

A fost si profesor la o „Academie” din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii.

Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina, adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci.

Al doilea mare merit care ii revine lui Dionisie cel Mic, se leaga de activitatea de traducere in latina si de colectionare a canoanelor bisericesti, fixate la diferite sinoade sau concilii si care fusesera redactate in limba greaca.

Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele vesnice in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.

Canonizarea sa a fost hotarata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta din 8-9 iulie 2008.

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/01/o-istorie-a-zilei-de-1-septembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro;

10. Crestin Ortodox.ro