STATELE BALCANICE care au dat națiunile moderne BULGARĂ ȘI SÂRBĂ au luat naștere ca un fel de uniuni vlaho-slave

Istoricul Petre Guran: Românii s-au născut dintr-o populație creștină de limbă latină din Balcani

Petre Guran (foto), istoric și doctor în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, a vorbit despre funcția de suveranitate a limbii române, care este continuatoarea proto-românei formată prin romanizare.

Publicația online https://r3media.ro. scrie că ăntr-un interviu acordat Hotnews, istoricul Petre Guran a spus că la începutul secolului al XVII-lea, în Țara Românească și Moldova s-a inițiat un program de promovare a limbii române ca limbă de stat, având ca scop final întemeierea unui stat suveran, format de cele două principate, mai târziu.

„De îndată ce apare un text la Târgoviște, este preluat și la Iași și invers. Limba română este folosită ca limbă de afirmare a demnității politice a acestor state, care nu poate fi decât roman.

Toate statele suverane din epocă, își spuneau state romane, ideea romană fiind formatoare de stat. Este un principiu de coagulare politică în Europa.

Scopul promovării limbii române este pentru a întemeia un stat suveran. Lucrul acesta începe în secolul al XVII-lea, foarte clar și sigur că această limbă este dezgropată și pusă…

Sunt maxim trei secole între momentul în care exista o liturghie proto-românească și momentul când limbajul acestei liturghii se întoarce ca limba română ca limbă a unui stat și limbă de cult”, a explicat Petre Guran.

Domnia sa a explicat și felul în care strămoșii noștri, proto-românii de la nord și de la sud de Dunăre, și-au ales credința alegînd să fie fideli Constantinopolului și că fondul păgân al locuitorilor a fost creștinat. Astfel, s-au născut „valahii” sau „vlahii”, adică populația creștină de limbă latină.

„Pentru bizantini, clerul latinofon din Balcani este un cler ortodox, parte din Imperiu, nu au de ce să se lupte pe ei, în măsura în care se ceartă Roma și Constantinopolul pe „Ilirucum”.

Ce sunt valahii? Sunt populația romanizată din Balcani, încreștinată, practicanta creștinismului tardo-antic, aș spune că păgâni români din Balcani nu mai sunt pe-aici.

Sigur că-n practica acestor creștini din Balcani se păstrează elemente de religie păgână.

Ipoteza mea de lucru este următoarea: creștinismul din bazilicele romane, care își atinge apogeul în secolul VI, face simbioza și în cele din urmă, sinteza, între o religiozitate păgână și un strat creștin care absoarbe sărbătorile acestor păgâni, le încreștinează”, a explicat dr. Petre Guran.

Poporul român s-a născut creștin

În opinia sa, poporul român s-a format din creștinii latinofoni din Balcani, care au fost nevoiți să aibă un trai pastoral, din cauza crizei grave a Imperiului Roman (Bizantin), care a afectat mai ales orașele, în secolele VI-VII.

„Acest creștinism citadin, roman, de limbă latină, este forțat de dispariția vieții urbane. În a doua jumătate a secolului al VI-lea și accelerat în secolul al VII-lea, viața urbană în Balcani și în întreg imperiu dispare, se reduce. Populația nu dispare, dar se reduc dimensiunile locuirii. Din cetăți mari, care sunt atractive pentru orice atac, apar locuiri mici, efemere, pe care populația respectivă să le poată abandona fără nicio problemă.

Trecem de la „civitas”, dar păstrăm termenul de „cetate” în limba română la un simplu „fosatum”, la o mică așezare îngrădită. Adică are o fosă și o palisadă de lemn. în care poți să reziști la mici atacuri, o vreme, dar dacă nu, o abandonezi și pleci cu vitele. Deci, caracterul pastoral al acestei populații este un răspuns la această criză (a imperiului – n.r.).

Când nu mai poți să-ți aperi bunurile, ce faci? Investești în bunuri mobile, iar bunul mobil prin excelență este turma. Care nu este doar de oi, ci și de vite sau de cai. Și asta e important pentru că atunci când îi redescoperim pe vlahi în Imperiul Roman cu capitala la Constantinopol, ce fac acești vlahi? Cresc cai pentru armata bizantină.

Acest „romanos” este vlahul, termen care ulterior capătă identitatea, termen pe care-l pun în circulație slavii.

Dar ce era vlahul pentru toate populațiile care erau în afara Imperiului Roman? Era romanizatul. De la valon, la welsh, ăsta este numele care desemnează o populație romanizată.

Prin urmare, este traducerea exactă a lui „Romanos”, care apare distinct în „De Administrando Imperio”” a menționat domnia sa.

„Romaniile” sau „Vlahiile” din Balcani

Vlahii sau proto-românii au trăit în toată peninsula Balcanică, fiind vorba despre o aristocrație militară, cu conștiință latină. Prezența lor la sud de Dunăre este atestată de formarea statelor sârb și bulgar, la care vlahii și-au adus o imensă contribuție.

„Acești vlahi sunt comunități militare, au aristocrație militară. Această aristocrație militară creează revolta lui Ioniță și Asan, oameni care știau să țină sabia-n mână. Acești militari vlahi încep să joace un rol în competiție cu celelalte grupări politice.

Faptul că avem un clan în jurul nemanizilor (Nemanici în sârbește – n.r). Originea sârbilor, celelalte începuturi ale vieții sârbești, nu produc un stat stabil. Primul stat stabil este cel al Nemanizilor. Primul stat stabil, aici, în Estul Balcanilor, este cel al Asăneștilor.

Sursa foto: ICR

E limpede: din secolul XI, din momentul în care recreează acea entitate religioasă la Ohrida, din ordinul împăratului Vasile al II-lea, există un episcop pentru vlahi. Și această tradiție o preia Sava al Serbiei. În momentul în care creează Biserica Autonomă a Sârbilor, preia chiar el rolul de episcop al Vlahilor.

Dacă cântărim bine, ambele state slave care au dat ulterior națiuni moderne slave, adică al bulgarilor și sârbilor, se nasc ca un fel de uniuni vlaho-slave. Importanța vlahilor în lumea sârbă o găsim în documente și în toponimie. Toponimia latină a Balcanilor e impresionantă: poți să desenezi mai multe vlahii consistente sau Romanii, cum e până azi regiunea din centrul Bosniei, care așa se numește „Romania” (Romanija în Bosnia de azi – n.r.).

Maramureșul e o zonă de mari feudali vlahi, aristocrație, militari. Evident că n-au nicio idee națională, iar regele maghiar nu știe că e exponentul unei viitoare națiuni maghiare.

Clanul Drăgoșeștilor și cel al lui Bogdan, aflate în rivalitate, transformă spațiul dintre Carpați, Marea Neagră și Dunăre, într-o nouă mare Vlahie”, a precizat domnia sa.

Apartenența la o aristocrație militară a vlahilor explică de ce românii și-au numit conducătorii „voievozi”, care este traducerea lui „Dux” (Duce). Printre altele, „megax dux” sau „marele duce” era o funcție militară importantă în Imperiul Bizantin.

„Voievod e traducerea lui „Dux”, care era și o funcție politică în Bizanț, ăștia sunt generali, sunt ofițeri din tată-n fiu, o clasă militară. Această artistocrație, cu o conștiință romană care nu se pierde, este cea care produce acea explozie de limbă română, la începutul secolului al XVII-lea, în conducerea statului.

Asta putem spune, e o formulă poetică, dar trebuie să spunem că poporul român, descinzând din grupul acela de creștini latini tardo-antici (antichitate târzie – n.r.), din toate orașele Balcanilor, care au început să umble pe ici, pe colo, până pe crestele munților Carpați, sunt purtătorii ideii românești. Ei fiind creștini tardo-antici, e o formulă pe care o putem folosi, anume că proto-românii, românii s-au născut din această populație tardo-antică creștină de limbă latină”, a concluzionat istoricul Petre Guran.