ZIUA DE 3 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 3 iunie în istoria noastră

1267: Prima mențiune documentară a orașului transilvănean Mediaș.

Foto: Cetatea Mediaș

Conform tradiţiei, Mediaşul a fost întemeiat la 1146, fiind cel mai vechi oraş al Transilvaniei, dar alte surse contrazic această ipoteză şi consemneaza naşterea oraşului mai târziu.

De asemenea, tradiţia spune că la început a existat un nucleu de case în jurul unei biserici construite pe ruinele castrului roman şi că la 1200 ar fi trăit aici 100 de locuitori.

 

Stema „Scaunului Mediașului” (în germană Stuhl Mediasch sau Mediascher Stuhl), unitate administrativă a sașilor transilvăneni.

Mediașul a fost singura așezare din zonă care fusese denumită civitas încă din anul 1359, dar în cursul secolului XV, începând cu anul 1407, se va reveni la denumirile  oppidum și villa, devenite mult mai constante în mențiunile documentare.

Târgul Mediaș (în germană Markt Mediasch) a fost desemnat din 1359 sediu judecătoresc, dar abia după ce în 1552/1555 au fost finalizate zidurile sale de apărare, localitatea a fost ridicată la rang de oraș (în germană Stadt Mediasch) și desemnată ca sediu scăunal al Scaunului Mediaș (în latină Sedis Mediensis), o unitate administrativă în Marele Principat al Transilvaniei.

1428: Are loc bătălia de la Golubac, în Serbia. Oastea  Țării Românesti, condusa de voievodul Dan al II-lea, care participa la luptă alaturi de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei  si  suzeranul sau, a fost înfrânta de turci. 

A fost un conflict militar desfășurat în mai–iunie 1428 între alianța militară creștină maghiară–română–lituaniană și armata Imperiului Otoman.

Cetatea Golubăț, aflată pe malul drept al Dunării (Serbia) era ocupată de trupe otomane. Din partea română, au participat 6.000 de călăreți valahi ai domnitorului Dan al II-lea al Țării Românești și moldovenii trimiși de către Alexandru cel Bun.

Acest asediu a fost prima bătălie din istoria militară a Ungariei în care armata maghiară a folosit artileria. Cu toate acestea, alianța militară creștină, condusă de regele Sigismund de Luxemburg, nu a putut captura cetatea Golubăț și a fost învinsă de armata otomană condusă de sultanul Murad al II-lea.În retragere a căzut prizonier la turci și a fost executat condotierul polonez Zawisza Czarny.

După bătălie, armata otomană a cucerit cea mai mare parte a teritoriului Serbiei și Bosniei, iar domnul muntean Dan al II-lea a fost nevoit sa facă pace și să reia plata tributului către turci .

Video: Fortificațiile de la Golubac

1444: Se incheie un tratat de alianță, împotriva Imperiului Otoman, între Iancu de Hunedoara, din partea Ungariei și regele Bosniei, Ștefan Toma.

Tratatul va fi reînnoit la 11 noiembrie 1449.

1595: S-a încheiat un Tratat de alianță antiotomană în urma căruia Ștefan Răzvan, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea principelui transilvănean Sigismund Bathory și a aderat la alianța creștină antiotomană, Liga sfântă.

1830: S-a înființat, la Iași, în Principatul Moldova, Facultatea de Drept.

Prima facultate juridică moldoveană, și-a început existența la 3 iunie 1830 când, cu o solemnitate deosebită, se inaugura deschiderea primului curs de legi în limba română de catre jurisconsultul statului, Christian Flechtenmacher, în localul de la Trei Ierarhi, în cadrul căruia își începea cursurile viitoarea Academie ieșeană, până la găsirea unui sediu propriu. Actul oficial de constituire a facultății va fi adoptat la 6 octombrie 1855.

1841 (22 mai s.n.): S-a născut la Iași, muzicianul Eduard Caudella ; (d.15 aprilie 1924, la Iași).

A fost un compozitor român de muzică de operă, violonist, dirijor, profesor și critic muzical, violonist la curtea  principelui Alexandru Ioan Cuza.

Eduard Caudella era descendentul unei familii de muzicieni. Bunicul său, Filip Caudella, a publicat în 1822, la Sibiu, prima partitură de cântece româneşti.

Tatăl său, Franz Seraphim (Serafim) Caudella (28 decembrie 1812 – 26 decembrie 1868), muzician autodidact, a venit din Viena şi s-a stabilit la Iaşi, în 1830, unde a lucrat pentru început ca violoncelist pe lângă trupele de teatru franceză şi germană.

După ce s-a făcut cunoscut predând muzica unor copii de boieri, a fost numit, la 1 octombrie 1860, ca primul director al nou înfiinţatei şcoli de muzică, care din 1864 a devenit Conservatorul de muzică şi declamaţiune.

Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la Scoala de muzică, iar între 1892 și 1901 a fost rector al Conservatorului.

A fost  primul profesor de muzică al lui George Enescu, care, mai târziu, i-a dedicat magistrului E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”.

În cadrul Conservatorului din Iasi, Eduard Caudella a înființat prima orchestra simfonica, al cărei dirijor a si fost.

Intre lucrarile sale se numară Harţă Răzeşul, Beizadea Epaminonda, Petru Rareş s.a.

1842: S-a născut în București, în familia domnitorului muntean Gheorghe Bibescu, care a refuzat să-i recunoască paternitatea, prințul Alexandru, om de litere, poet, lingvist, eseist și muzician.

Până la 31 de ani s-a numit Alexandru Mavrocordat, luând numele de familie al mamei sale. A locuit în Franța de tânăr, împreună cu cei 3 frați ai săi și a decedat la 11 august 1911, Aix-les-Bains, Ron-Alpi, Franța.

A activat în domeniul lingvisticii, cunoscând, pe lângă limba română, limbile franceză, greacă, latină, germană, italiană și engleză. Era bibliofil, deținând peste 10 mii de cărți.

În 1874 a devenit membru al Societății Lingvistice din Paris, pe care a și prezidat-o în perioada anilor 1893–1894.

A fost căsătorit cu pianista Elena Costache-Epureanu, având 3 copii. În 1895 a fost decorat cu Legiunea de onoare.

1887: A decedat la București, în România, pictorul și graficianul maghiar din Transilvania,Carol Popp de Szathmári (n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac). A fost primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa.

A vizitat prima dată București în anul 1831 unde, a desenat locuri, costume, tradiții, dar mai ales portrete. Din perioada acestui prim contact al artistului cu Țara Românească datează două portrete: o schiță a lui Franz Liszt concertând și portretul Marițicăi Văcărescu, cea care în anii ’40 a fost protagonista unui dublu divorț, cu consecințe politice, în care au trebuit să se implice nu doar Patriarhia Constantinopolului, ci și ambasadorii puterilor străine de la București, pentru că aceasta voia să se căsătorească cu Vodă Bibescu.

În timpul uneia dintre numeroasele sale călătorii la Paris, unde mergea aproape anual, a devenit familiar cu arta fotografică recent inventată și din 1848-1849 începe să experimenteze din ce în ce mai mult cu aparatul de fotografiat.

Prima lui fotografie este o calotipie reprezentând un Amoraș din gips, fără brațe, calotipie inscripționată în germană: „Die aller erste Photographie die ich gemacht habe im Jahre 1848 November” („Această fotografie este prima pe care am făcut-o în noiembrie 1848”). Un timp a studiat pictura la Roma, unde s-a împrietenit cu Constantin Lecca. Ulterior a plecat la Viena, unde a studiat pictura la Academia de arte, printre alții, cu Peter Fendi (1792-1842) și Johann Treml (1816-1852). În continuare a efectuat două voiaje de studii în Italia. Din 1843 a activat la București.

În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii). În perioada 1860-1870 Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar. Szathmari se înscrie încă de la început în această modă, înființând un atelier în Hanul Verde, unde execută fotografii până în jurul anului 1854.

Din această perioadă datează, de exemplu, seria de portrete ale actorului Matei Millo, cele mai multe cu actorul costumat și grimat pentru rolurile care l-au consacrat. Un episod relevant pentru cariera lui Szathmari este participarea sa ca fotoreporter la primele confruntări ruso-otomane din timpul Războiului Crimeii (1853-1856), când este acceptat atât în tabăra rusă, cât și în cea otomană unde imortalizează, printre altele, portrete de ofițeri ruși, otomani, englezi, francezi, o stație de carantină, o parte a taberei otomane etc. În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de regina Angliei, împăratul Austriei, împăratul Napoleon al III-lea al Franței și regele Spaniei.

În România nu există niciun exemplar al albumului, doar câteva fotografii disparate și nefixate pe suport de carton și găzduite de Biblioteca Academiei Române. După Unirea Principatelor Române (1859) devine oficial pictorul și fotograful Curții lui Alexandru Ioan Cuza., perioadă în care găsește noi utilizări pentru fotografie: studiu premergător pentru o litografie sau o acuarelă, studiu similar schiței în creion sau cărbune. În anul 1860 a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București.

1904: S-a născut Athanase Joja, filosof şi logician român, membru fondator si primul președinte al Asociatiei „România”, vicepresedinte al Comitetului Executiv al UNESCO, presedinte al Academiei Române (1966–1972); (m. 8 noiembrie 1972).

A fost din anul 1935 membru al Partidului Comunist din România.

A fost profesor de logică la Universitatea din Bucureşti, îndeplinind o serie de funcţii pe linie de stat şi de partid: în 1947 a fost secretarul general al Comisiei române de legăturã cu Comisia Aliatã de Control, secretar general şi apoi director în Ministerul Afacerilor Externe (1948-1955), reprezentant permanent la ONU (1955-1957), ministru al Învăţământului şi Culturii (1957-1960), iar din 25 ianuarie 1958 şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

Între anii 1955 şi 1969 a fost membru al CC al PCR, iar din 1961 membru al Consiliului de Stat (pânã în 1972).

 În mai 1961 a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înfiinţarea Partidului Comunist din România”.

1906: S-a născut la Burdujeni, Suceava, istoricul  literar Jean Livescu ; (m. 2 septembrie 1996, București).

A urmat cursurile Facultatii de Litere şi Filosofie a Universitatii „Al.I.Cuza”, secţia Limba şi literatura germană (pe care a absovit-o în 1937).

A continuat studiile  în Germania, la Universitatea din Marburg, apoi la cea din Berlin (unde a studiat limba germană, estetica şi istoria, între 1933-1937 ). Şi-a luat doctoratul în 1942 la Strasbourg .

Între 1939 şi 1942 a beneficiat de o bursă de cercetare Humboldt , pentru literatura germenă, la Friedrich-Wilhelm-Universität, Berlin, pe lângă profesorul Dr. Julius Petersen şi la Universitatea din Strasbourg, pe lângă Prof. Dr. Fr. Wentzlaff Eggebert.[1]

Mai târziu a revenit în Germania, între anii 1970 şi 1980, pentru stagii de specializare la Marbach, Bonn, Köln şi Leipzig.

A fost profesor titular de limba şi literatura germană la Facultatea de Litere din Iaşi (1946-1955), decan al facultăţii de filozofie al Universităţii din Iaşi (1947-1948).

A rector al Universitatii din Iaşi între 1949 şi 1955 . În paralel, a fost director al Institutului de Istorie şi Filologie din Iaşi, redactor responsabil al revistei Studii şi cercetări ştiinţifice, membru al Comitetului de direcţie al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”

În 1955 Jean Livescu s-a transferat la Universitatea Bucureşti ^,  unde a lucrat în perioada 1955-1976, şi a fost ales rector, în două mandate: 1959-1963 şi 1968-1972.Şi-a întrerupt primul mandat de rector deoarece în data de 20 aprilie 1963, Jean Livescu a fost numit în funcţia de Adjunct al Ministrului Învăţământului.

Din 1965 devine membru corespondent al Academiei Române.

A publicat numeroase lucrări, dintre care cităm:

Romanul evolutiv german (1943),Herder şi ideea de umanitate (1945), Franz Wefel şi umanismul (1945),Sensul şi valoarea istoriei literare (1947), Goethe, cercetător al naturii (1949), Consideraţii asupra romantismului german (1970).

De asemenea, a publicat, în colaborare, două volume de Limba germană (1963-1966), Antologie a literaturii germane (1972, în colaborare), Dicţionar germano-român (1974) etc.

Lui Jean Livescu i se datorează şi publicarea ediţiei critice a Poeziilor lui Goethe.
Profesorul Jean Livescu a fost membru al unor organisme de prestigiu:Societatea germaniştilor din România, Societatea română de ştiinţe filologice,Societatea „Goethe” din Germania,Societatea Lenau din Austria,Internationale Vereinigung für Germanische Sprach-und Literaturwissenschaft.

1915: S-a născut la Mioveni, Argeș, cel mai longeviv general în viață al Armatei Române . A absolvit Școala Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel. A luptat în cel de Al Doilea Război Mondial, ca ofițer al Armatei Române, participând la campania din est de la început, în iunie 1941, și până la întoarcerea în țară, în anul 1944.

A lucrat ca învățător, iar după absolvirea Facultății de Matematică și Fizică a Universității din București, a devenit profesor de matematică și fizică. În 1977, s-a pensionat ca titular al catedrei la Școala Racoviță.

În 2022, a fost avansat de la gradul de general de brigadă la gradul de general-maior.

A înființat Muzeul Cula Racovița, de care a rămas foarte atașat și care în prezent îi poartă numele.

 1916: S-a născut în localitatea Daești, Valcea, inginerul agronom Mircea D. Moţoc, specialist în pedologie şi eroziunea solului,  membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 23 octombrie 2006).  A absolvit Facultatea de Agronomie din București în 1941 și a început activitatea de cercetare în domeniul prevenirii și combaterii eroziunii solului. Este fondatorul disciplinei Combaterea eroziunii solului, organizatorul și promotorul cercetării științifice în acest domeniu, precum și al valorificării practice a rezultatelor cercetării prin proiectarea amenajărilor de combatere a eroziunii solului.A înființat Stațiunea de cercetări pentru prevenirea și combaterea eroziunii solului – Perieni, Vaslui, care, în prezent îi poartă numele.

A întreprins lucrări de cartare și raionare a susceptibilității solurilor la eroziune, contribuind la alcătuirea hărților de sinteză a eroziunii solului pe plan național, a elaborat metode de protejare a solurilor cu aplicabilitate practică pe mari suprafețe. Ca profesor, a contribuit la formarea multor generații de specialiști și a îndrumat numeroase serii de cercetători, doctoranzi și specialiști agricoli.

1916: A decedat la București, Dimitrie C. Butculescu (n. 25 octombrie 1846, Roșiorii de Vede, Teleorman).

A fost arheolog, economist, filolog, filatelist, ziarist,deputat și filantrop, inițiatorul constituirii Societății Enciclopedice.

De asemenea, a fost președinte-fondator al Societății Filatelice Române.

1918: După Unirea cu România, în Basarabia s-au desfasurat lucrările primul Congres  al medicilor veterinari din aceasta provincie istorică.

1922: A încetat din viață la Agapia, Neamț scriitorul Duiliu Zamfirescu, magistrat la Hârșova și Târgoviște, avocat (n.30 octombrie 1858, Plăinești, pl. Râmnicul de Sus, Râmnicu-Sărat/Dumbrăveni, Vrancea)

A fost redactor la România liberă; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

1922: Poetul român Ion Vinea editeaza  la Bucuresti revista avangardista Contemporanul, care va aparea vreme de un deceniu și care promova sincronizarea literaturii naționale.

1922: Moare la Agapia, Neamț, scriitorul Duiliu Zamfirescu, autorul volumelor “Viața la țară”,”Tănase Scatiu”, “In razboi”. A fost membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.; (n. 30 octombrie 1858, Dumbrăveni, Vrancea).A fost fiul arendașului Lascăr Zamfirescu și al SultaneiMincu, sora arhitectului Ion Mincu.

A fost procuror supleant la tribunalul din Hârșova iar în 1881 procuror la Târgoviște, apoi avocat și redactor, din 1882, la România liberă, unde publică sub pseudonimul Don Padil. În 1885, intră prin concurs, funcționar (atașat de legație clasa I) la Ministerul Afacerilor Străine, iar după trei ani, îmbrățișând cariera diplomatică, este secretar de legație la Roma până în 1906, cunoscând perfect italiana.

S-a căsătorit acolo, în 1890 cu Henriette Allievi, fiica senatorului Antonio Allievi și are trei copii (Henrietta, Lascăr și Alexandru), născuți și crescuți în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic. În 1906, revine în țară și este secretar general la Ministerul Afacerilor Străine, iar în 1909, reprezentantul României în Comisia Europeană a Dunării, cu grad de ministru plenipotențiar. Se retrage adesea în vila sa de la Odobești. Via și conacul unde se retrăgea erau în comuna Faraoanele, în apropiere de Odobești. Casa există și astăzi, fiind Casă Memorială.

După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie – 13 iunie 1920). În domeniul politicii externe, a susținut încă înainte de a deveni ministru, crearea unui stat ucrainean : „Creațiunea unui stat ucrainean este o dogmă de politică externă românească. Orice s-ar întâmpla, în viitor, între ucraineni și noi, vom suporta izbitura lor, – pe când nu vom suporta pe a Rusiei reconstituite.”

Duiliu Zamfirescu a activat o vreme, în anul 1918 în Basarabia, fiind numit comisar general al guvernului român în Basarabia, după Unirea proclamată de Sfatul Țării la 27 martie 1918 și a activat până în iunie 1918, când această funcție a fost desființată și, în locul ei, a fost instituită funcția de guvernator militar al Basarabiei.

1934: S-a născut la Iași, dramaturgul Andi Andrieș, poet, editor și publicist, fost membru al Uniunii Scriitorilor din România; d. 2 septembrie 2010, Iași.

A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, între 1951–1955. 

A debutat publicistic cu versuri în ziarul Clopotul (1948) din Botoșani și a colaborat la publicațiile:  Ateneu, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Iașul literar, Luceafărul, Viața Românească, Literatura și arta (Chișinău) etc. A fost redactor-șef la publicațiile Iașul literar și Convorbiri literare (1954–1971), redactor-șef adjunct la revista Cronica (1971–1978), director al Editurii Junimea (până în 1997), director la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1994–1996).

În dramaturgia sa se remarcă: Vecinii soarelui, Grădina cu trandafiri, Oaspetele fără nume, Neștiuta strălucire, Duet, Destinul – vioara a doua.

 1935 (3 – 4 iunie): Regele Carol al II- lea al României, însoţit de întreg guvernul ţării, s-a aflat în vizită de lucru la Chișinău.

1937: S-a născut la Cluj, compozitorul, cercetătorul şi profesorul Lucian Meţianu.

A urmat cursurile Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, unde a studiat compozitia cu profesorii Anatol Vieru, Tiberiu Olah si Aurel Stroe, si, in paralel, Facultatea de electronica in cadrul Institutului Politehnic din Bucuresti (Universitatea Politehnica de astazi).

Ca o incununare a pregatirii sale bidirectionale, Lucian Metianu s-a specializat in muzica electronica la Köln, prin intermediul unei burse DAAD.

In creatia sa ce cuprinde lucrari camerale, simfonice, vocal-simfonice si muzica de film, Lucian Metianu acorda un loc special muzicii electronice si utilizarii mijloacelor tehnice de producere a acesteia.

Desi s-a stabilit incepand cu anul 1984 in Elvetia unde are si o bogata activitatea didactica si publica, Lucian Metianu a ramas in contact cu lumea muzicala romaneasca, lucrarile sale fiind prezente in programul festivalurilor de muzica contemporana organizate la noi tara, el insusi  fiind rasplatit cu premii si distinctii importante cum sunt Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania pentru una dintre lucrarile sale camerale sau in 2007 cu Ordinul Meritul Cultural in grad de ofiter pentru intreaga sa activitate culturala.

1950: S-a născut artistul plastic Dan Constantinescu.

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în anul 1973, la clasa pictorului Corneliu Baba.

Între 1975-1977 a beneficiat de bursa de creaţie „Th. Aman”.

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1976. A avut expoziţii de grup în Grecia, Elveţia, Germania, Belgia, Olanda.

În lucrările sale, a explorat iconografia medievală românească și universul veneţian.

1954: S-a născut criticul teatral Alice Georgescu, fost redactor la revista Teatrul azi, editor executiv la revista Scena, editor la Ziarul de Duminică, consultant artistic la Teatrul Național București.

A fost și director artistic al Festivalului Național de Teatru (1999–2000 și 2011–2013). Președintele Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT), membru al Comitetului Executiv al AICT, membru al Senatului Uniunii Teatrale din România (UNITER).

A fost câştigătoare a premiilor pentru critică teatrală în anul 1993 și în anul 2001. De asemenea,a primit Premiul UNITER pentru critică (1992, 2000) și Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2009).

1960: A încetat din viață Ana Pauker (Hana Rabinsohn; 13 decembrie 1893, Vaslui – 14 iunie 1960, București).

Politiciană comunistă ilegalistă, lideră a „grupării moscovite” a PCR și vicepremier și ministru de externe al României – cea mai înaltă funcție politică deținută până atunci de o femeie în istoria României, cât și din lume.

Supranumită „Stalin în fustă”, a fost părtașă la toate crimele regimului din epoca de început a regimului comunist obedient Moscovei în România.

A fost în secretariatul Partidului Comunist (sau Muncitoresc), Român și a condus Ministerul de Externe din România. Deși era cea mai temută femeie, venită în România cu mandat de la Moscova, a avut un sfârşit derizoriu, devenind victima propriei sale politici.

1972: S-a născut la Craiova,  interpretul de muzică ușoară, Aurelian Temișan,o personalitate a spectacolelor de revistă și de televiziune în România. 

A debutat în 1989 la Festivalul Mamaia și de atunci a urmat o carieră muzicală pentru care a renunțat la o carieră sportivă pe care, copil fiind, o începuse, mai întâi în handbal, apoi în box. În ultimul timp a renunțat să mai cânte, dedicându-se teatrului. Albume: Nu, nu, nu, Fortăreața, Dulce amăgire.

1973: Sportivul român  Ilie Năstase a câștigat turneul de tenis de la Roland Garros.

El a reușit un parcurs excepțional la Turneul Roland Garros (21 mai–3 iunie), câștigând întrecerea de simplu fără a pierde măcar un set, performanță egalată doar de Bjorn Borg și Rafael Nadal.

În final, Năstase a câștigat disputa cu croatul Nikola Pilici, scorul fiind de 6-3, 6-3, 6-0.

1977: A încetat din viaţă la București, medicul Theodor Burghele, fondatorul Spitalului de urologie Panduri din Bucuresti.

S-a născut la 12 februarie 1905 în oraşul Iaşi, într-o veche familie de boieri moldoveni.

A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iaşi (1922-1928), obţinând în anul 1929, la Iaşi, titlul  de doctor în medicină şi chirurgie, dupa care  a urmat cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931).

A fost membru titular al Academiei Române din 1963 si preşedinte al acestui for în perioada 1976 – 1977.

 Între anii 1972-1975, a deţinut funcţia de ministru al sănătăţii; a fost membru supleant al CC al PCR.

1987: A decedat la Iași, lingvistul Gheorghe Ivănescu, specialist în istoria limbii române şi în lingvistica generală; (n. 2 noiembrie 1912 Vuțcani, Fălciu/Vaslui).

A fost profesor de lingvistică romanică si generală la Universitatea din Timișoara (1962-1969) si director al Sectorului de Lingvistica din cadrul Bazei de Cercetari stiintifice din Timisoara a Academiei Romane, al carei membru corespondent a fost din 1965.

2002: In perioada 3-9 iunie, s-a desfășurat  la Cluj prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor.

Au fost vizionate 43 de filme din 15 țări dintre care 11 în competiție. Fondat de către Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc, TIFF a crescut de la an la an, devenind cel mai important eveniment cinematografic din România.

Festivalul se desfășoară anual în trei cinematografe din oraș, Republica, Arta și Victoria, însă la ediția din 2004 s-a realizat o premieră prin introducerea proiecțiilor în aer liber, în curtea Universității „Babeș-Bolyai”.

Altă premieră a avut loc în 2007 când festivalul s-a desfășurat în două orașe: Cluj-Napoca și Sibiu, pentru a onora anul când Sibiul a fost Capitală Europeană a Culturii.

2007: La Craiova s-a inaugurat prima fântână muzicală din România.

Fântâna are 350 de mp, iar jeturile sale de apă ajung la 20 de metri înălțime. Este echipată cu 350 de duze și 150 de becuri în toate culorile.

2009: Alpinistul Constantin Ticu Lăcătușu a urcat în premieră românească pe Gunnbjørn Fjeld, de 3.694 m, cel mai înalt vârf din Groenlanda și cel mai înalt din Arctica, aflat în masivul Watkins.

Constantin Lacatusu reuseste pentru a 5-a oara sa puna tricolorul pe un munte neurcat si sa scrie istorie romanesca in alpinismul mondial.

A botezat muntele pe care nu călcase nimeni pana la el Petra Peek, dupa numele fetitei sale mai mici, care  implinisede curind un an.

2018: A încetat din viață la Galați, interpretul român de muzică ușoară și de estradă, Alexandru Jula (n.24 iulie 1934, Șimleu Silvaniei, Sălaj).

A debutat în televiziune la 23 august 1962, iar la radio pe 1 ianuarie 1963. La 1 octombrie 1954 a intrat în trupa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați, secția estradă unde a debutat în spectacolul „Sugestii și reclamații”. Între 1965-1971 colaborează și la premierele Teatrului „Constantin Tănase” din București („Carnaval la Tănase”, „Aventurile unei umbrele”, „Al optulea magnific”, etc), numărându-se printre invitații permanenți ai spectacolelor Capitalei.

Din 1972, timp de 8 ani, este cooptat și în colectivul Teatrului „Fantasio” din Constanța, unde interpretează alături de Ionel Miron și de Ilona Moțica.Primul sau single a fost realizat în 1966 împreună cu Ionel Miron . De-a lungul timpului a participat la festivaluri naționale și internaționale unde a câștigat mai multe premii.

Este laureat al Concursului de creație și Interpretare „Melodii ’79” pentru interpretarea piesei „Am auzit de dragoste” (V. Veselovschi). În 1968 participă la Festivalul de la Berlin și în 1978 la Festivalul de la Poznan, Polonia. La Festivalul de muzica ușoară de la Mamaia participă în 1966 și în 1969. In anul 1998, la Constanța primește Diploma de Excelență la Festivalul Național al Teatrelor de Revistă.

În anul 2000 obține Premiul Național de Revistă. În 2002 primește Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare Românești „O zi printre stele” a Ministerului Culturii și Cultelor. Tot în anul 2002 este desemnat Cetățean de Onoare al municipiului Galați. După 2000 este prezentatorul emisiunii „Jula și prietenii”, difuzată la TV Galați, unde sunt prezenți invitați de seamă din lumea muzicii ușoare și populare.

2020: A încetat din viață la Chișinău, scriitoarea Valentina Tăzlăuanu,eseistă, jurnalistă și critic de teatru și cinema din Republica Moldova; (n.5 ianuarie 1950, Druța, Rîșcani, Moldova).

A fost redactor-șef al revistei Sud-Est Cultural.

2021: A decedat la București, graficianul Dan Erceanu; (n.29 august 1943, București).

A absolvit Institutul de Arte Plastice Bucureşti în 1969, clasa Vasile Kazar şi Ion State, și a devenit cadru didactic la Universitatea de Artă din București. A fost director al Bibliotecii Naționale a României (1997–2002 și 2005–2006).

Dan Erceanu a participat şi la Bienale internaţionale cu juriu: Florenţa, Ljubljana, Barcelona, Berlin, Bilbao, Veneţia, Friedrikstadt, Heildelberg, Cracovia.

A fost organizatorul primei expoziţii „Podul” a Atelierului de gravură al UAP – 1974 şi a realizat decoruri şi costume pentru spectacole de teatru.

Lucrările sale se află în muzee din ţară, precum şi în diverse colecţii private din ţară şi din străinătate – Germania, Statele Unite ale Americii.

A fost recompensat de-a lungul carierei cu numeroase premii naţionale şi internaţionale şi a avut 18 expoziţii personale la Bucureşti, Braşov, Iaşi, Munchen, Brehlolt, Wurzburg, Heidelberg, TeI-Aviv, Boston, New York.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Luchilian, Ipatie, Paul, Dionisie şi Sfânta Muceniță Paula Fecioara.

Sfinții Mucenici Luchilian și Paula, fecioara – Icoană sec. XX, pictor P. Kontou, Grecia 

Sfantul Mucenic Luchilian a trait in secolul al III-lea, in vremea imparatului Aurelian. Luchilian a fost preot al slujirii idolesti pana la batrânete, când s-a convertit la crestinism.

Nevoind sa-si lepede credinta in Hristos, a fost bătut cu salbaticie, incat era tot numai o rana. Aruncat in temniță in acest chip, a intâlnit patru tineri: Ipatie, Pavel, Dionisie si Claudie, închiși din acelasi motiv – nelepadarea de Hristos.

Aici i-a intarit pe tineri catre mucenicie, ca sa nu se infricoseze de chinurile si moartea pe care urmau sa le primească. Astfel, impreuna se rugau lui Dumnezeu ziua si noaptea, si unul pe altul se intăreau in Hristos.

Au fost aruncati in foc, dar au iesit nevătămați. In urma acestei minuni, tinerilor li s-au taiat capetele, iar Luchilian a fost rastignit, batandu-i-se piroane peste tot trupul.

Trupurile lor au fost ingropate de o fecioara, Paula, care a fost pedepsita pentru această faptă creștinească tăindu-i-se capul .

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/03/126226/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
4. e.maramures.ro ;
5. Wikipedia.ro.;
6. mediafax.ro ;
7. worldwideromania.com ;
8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
10.  Istoria md.;
11. Cinemagia.ro.