SOARTA UNOR PATRIOȚI BASARABENI TURNAȚI LA KGB DE SECURITATEA CEAUȘISTĂ PENTRU VINA CĂ IUBEAU ROMÂNIA

DOCUMENT cutremurător: În ‘69, Securitatea ceaușistă i-a turnat la KGB, direct lui Andropov, pe mai mulți patrioți basarabeni, care aveau să facă ani grei de pușcărie. Singura lor vină a fost că au iubit România prea mult și că au recunoscut asta în Ambasada RSR de la Moscova.

Moscova, 1969. Mai mulți patrioți basarabeni – printre care Mircea Druc, Alexandru Șoltuianu , Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și Alexandru Usatiuc-Bulgăr  – își iau inima în dinți, mânați de dorul de casă, și se prezintă în câteva rânduri la Ambasada României de la Moscova, unde chiar îndrăznesc să se simtă ca acasă, vorbesc de rău URSS și, unii dintre ei, solicită ajutorul Ambasadei pentru a putea ajunge în România, consemnează publicația online https://podul.ro.

În cadrul discuțiilor, cu toții își exprimă speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Basarabia va reveni unde îi e locul: între granițele firești ale României. 

Ce credeți că face Ambasada României comuniste de la Moscova, după aceste vizite ale fraților din stânga Prutului? 

Informează degrabă nu numai Ministerul de Externe al României (pe-atunci RSR), ci și Ministerul de Externe al URSS. 

Mai mult! Ministerul de Externe al României informează imediat Securitatea ceaușistă, iar șeful acestei instituții genocidare – pe atunci Ion Stănescu – dă în trap și-l informează personal, în scris, chiar pe șeful KGB, Iuri Vladimirovici Andropov!

Așa cum veți remarca, tonul delațiunii este de o obediență scabroasă, Stănescu atrăgând atenția KGB cu privire la pericolul elementelor naționaliste din Basarabia care au avut curajul să vorbească de funie în casa spânzuratului. 

De notat că Ion Stănescu (pe numele său adevărat Ion Silaghi / foto sus: sursa Wikipedia) a fost general comunist, îndeplinind funcțiile de membru al CC al PCR (1965-1979 și 1982-1989), ministru de Interne și președinte al Consiliului Securității Statului al RSR (1968-1972), ministru de Interne (1972-1973), ministru al Turismului (1984-1989), ocupând și alte funcții cu rang de ministru.

După 1990 nu l-a deranjat nimeni, a fost vicepreședinte al Partidului Socialist al Muncii și a sucombat liniștit, după o viață îndelungată și îmbelșugată, în 2010, în viloiul său de la Periș. 

Copia scrisorii trimisă de Ion Stănescu şefului KGB Iuri Andropov, în care relatează încercarea basarabeanului Usatiuc de a primi audienţă la Ceauşescu. Foto: https://mariusmioc.wordpress.com.

”Vă aduc la cunoștință aceste fapte, în conformitate cu acordul dintre organele de securitate ale statelor noastre, care prevede sesizarea reciprocă despre acțiunile ce pot prejudicia relațiile de bună vecinătate ale țărilor noastre”, punctează Ion Stănescu în delațiunea către Andropov. Da, asta era România acelor ani – un satelit al URSS. 

Urmarea acestui gest ”frățesc”?

KGB-ul i-a arestat cu brutalitate pe patrioții basarabeni care au fondat Frontul Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei. Printre aceștia s-au numărat Alexandru Șoltoianu, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și Alexandru Usatiuc-Bulgăr, care aveau să facă ani îndelungați de pușcărie politică pentru ”propagandă și agitație antisovietică, clevetirea puterii sovietice”.

Jurnalistul basarabean Gheorghe Mărzencu (stabilit în Germania) dezvăluie acest episod sinistru pe contul de Facebook al domniei sale, unde prezintă și raportul trimis de Ion Stănescu lui Andropov. În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă în integralitate relatarea domnului Gheorghe Mărzencu: 

Vizitele de la Ambasadă 

”Un document care spune totul despre cum Securitatea română ceaușistă percepea patriotismul românesc din Basarabia

Mă refer la un document istoric, la denunțul șefului Securității României, Ion Stănescu, adresat președintelui KGB al URSS, Andropov, cu privire la vizitele lui Mircea Druc, Alexandru Șoltuianu etc. la Ambasada României din Moscova, anul 1969.

În urma acestei pâre, patrioții basarabeni care au fondat Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost arestați. Dintre ei, Alexandru Șoltoianu, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur, Alexandru Usatiuc-Bulgăr au făcut pușcărie lungă pentru ‹propagandă și agitație antisovietică, clevetirea puterii sovietice›.

Patrioții basarabeni se prezentau la ambasada României la Moscova, crezând că vin ca acasă. Se plângeau de ‹raiul sovietic› și cereau de la București mai multă atenție pentru basarabeni, care să se încheie cu cererea de retrocedare a pământurilor pierdute în 1940.

Lanțul turnătoriilor 

Reacția României a fost cea mai neașteptată – i-au denunțat la KGB-ul sovietic, după care a început perioada de arestări și condamnări ale celor care s-au plâns la ambasadă.

După cum ne arată documentul, Ambasada de la Moscova informa mereu Ministerul de Externe de la București, iar acesta, la rândul său, transmitea totul la Securitatea Română. Temuta Securitate ceaușistă însă a hotărît să aducă la cunoștința KGB-ului despre dorul basarabenilor de țara lor, România, și despre acțiunile disperate ale tinerilor patrioți pentru a-și vedea Țara reunită. 

–

Documentul atașat este din dosarul penal instrumentat lui Alexandru Șoltoianu, de la care l-am primit personal, acum 10 ani. 

(O scurtă paranteză: după ispășirea pedepsei de 7 ani în penitenciar, patriotul a fost plasat în surghiun, în localitatea Ciyli, reg. Kyzyl-Orda, Kazahstan, unde s-a făcut prieten cu unchiul meu, Vasile Țârdea, deportat încolo din Tătărăști, la vârsta de 12 ani, la 13 iunie 1941, și a rămas pe pământul acela pentru totdeauna. În scurt timp după Chișinău, dl Șoltoianu, revenit la Moscova unde locuise practic tot timpul, a căzut bolnav la pat și am pierdut legătura cu el. La apelurile mele repetate, astăzi, la telefonul din Chișinău al feciorului său, Ovidiu, dar și la cel al fratelui său, Dionisie, nu mi-a răspuns nimeni).

Denunțul 

Transcriu aici denunțul oficial al Securității României către KGB al URSS. Documentul constituie extrasul tradus din dosarul penal nr. 6651 de inculpare a lui Șoltoianu Alexandru Alexeevici, în delictele prevăzute de art. 67 pct 1 și 69 Cod Penal al RSS Moldovenești.

Deschis: 10 decembrie 1971

Finalizat: 12 iulie 1972.

Volumul 2, pag. 338.

De fapt, textul este o reproducerea inversă în română, de pe originalul traducerii rusești, efectuată de un traducător basarabean din KGB, și confirmată de cancelarista Elkina, din aceeași instituție, la 14 ianuarie 1972.

Nu știu de ce, zilele curente, îmi tot aduceam aminte de acest document…

–

Iată textul denunțului (structurat ușor):

„Strict SECRET

Exemplarul nr 1

Nr. 14/7054, 

din 05.02.1969

Moscova

Președintelui KGB pe lângă Consiliul Miniștrilor al URSS

Tovarășului Andropov Iu. Vl.

Stimate tovarășe Andropov!

Vă aducem la cunoștință că Ambasada R.S. Română la Moscova a informat de mai multe ori Ministerul Afacerilor Externe al R.S. România despre unii cetățeni sovietici, care, cu prilejul vizitelor la ambasada noastră, au avut manifestări și exprimări, pe care le considerăm necesar să Vi le aducem la cunoștință.

Dintre aceste persoane, îi menționăm pe cetățeanul COLESNIKOV I.A., care s-a prezentat redactor al revistei ‹Economia țițeiului› (în rusă, probabil ‹Экономика нефти›), Mircea DRUC, care a declarat că face aspirantura la Universitatea din Moscova, și Sașa ȘOLTOIAN, care a susținut că e colaborator al Secției (Relații?) Externe pe lângă Comitetul de Radio și TV din Moscova.

Cetățenii menționați mai sus s-au exprimat în mod tendențios și dușmănos despre politica internă și externă a URSS, iar ultimii doi solicitau cu insistență sprijinul pentru ieșirea lor nelegală în afara frontierei URSS. 

În cadrul discuțiilor cu diplomații români, în același mod s-a exprimat și ALEXEENCO Serghei Sergheevici, care a mai afirmat că și-ar face serviciul în forțele armate ale URSS, prezentând ca dovadă certificatul gradului de căpitan. 

În exprimările sale dușmănoase față de URSS, Alexeenco solicită ambasadei noastre să-i acorde sprijinul pentru transmiterea unei scrisori personale ambasadei Republicii Populare Chineze la Moscova 

Din conținutul informării prezentate de Ambasada Republicii Socialiste România la Moscova, reiese că diplomații români au reacționat adecvat față de cetățenii sovietici nominalizați, iar Ambasada RS Română la Moscova a informat corespunzător Ministerul de Externe al URSS, exprimând rugămintea ca (despre toate acestea) să fie informate instituțiile abilitate.

La rândul meu, Vă aduc la cunoștință aceste fapte, în conformitate cu acordul dintre organele de securitate ale statelor noastre, care prevede sesizarea reciprocă despre acțiunile ce pot prejudicia relațiile de bună vecinătate ale țărilor noastre.

Președintele Consiliului Securității Statului Republicii Socialiste România, 

Ion Stănescu”.

După revoluţia din 1989, Ion Stănescu a fost prezentat în unele mijloace de informare ca un mare patriot, fondator al „unităţii anti-KGB” din cadrul securităţii. După 1989 a fost vicepreşedinte al Partidului Socialist al Muncii şi al Partidului Acţiunea Socialistă. 

Împreună cu generalul Neagu Cosma a publicat la editura Paco cartea „Adevăruri” demontate în care face o istorie a securităţii, în care recunoaşte unele abuzuri ale securităţii, dar le atribuie perioadei de început a acestei instituţii „cînd Securitatea nu era românească şi nu servea interesele României, ci ale ocupantului sovietic”.

Într-un interviu (linc) povesteşte cum în 1968 era gata să-i primească pe ruşi cu foc de armă şi cum a cuminţit agenţii KGB din structurile statului. Mai povesteşte că în Cehoslovacia, în 1968, înaintea intervenţiei militare sovietice, „au apărut brusc “turiştii” sovietici care au ocupat apoi instituţiile, cînd s-a dat semnalul, ca şi la noi, în ’89”. O chestie pe care cehii nici acum n-au aflat-o, scrie https://mariusmioc.wordpress.com.

În zilele imediat următoare sînt arestaţi Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu.

Ei sînt anchetaţi în beciurile KGB-ului din Chişinău aproape doi ani de zile.

Procesul va avea loc la 13 iunie 1972.

Alexandru Usatiuc-Bulgăre e condamnat la 7 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia;

Gheorghe Ghimpu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever;

Valeriu Graur – la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever;

Alexandru Şoltoianu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia.

Aceeaşi acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă şi agitaţie antisovietică cu scopul de subminare şi slăbire a puterii sovietice”.

Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm din munţii Ural, iar Ghimpu, Graur şi Şoltoianu sînt întemniţaţi în lagărele din Mordovia, în vecinătatea Polului Nord.

Nu aveau dreptul la corespondenţă, nu aveau dreptul să primească colete, umblau mereu flămînzi, lagărele erau neîncălzite, mulţi dintre deţinuţi decedînd din cauza frigului.

„Aşteptam cu groază sosirea iernii”, avea să povestească Gheorghe Ghimpu.

Cînd vor ieşi din lagăr, Valeriu Graur va reuşi să obţină aprobare pentru a pleca în România, patria tovarăşului Ion Stănescu … ca să se mai încălzească, iar ceilalţi trei vor reveni în Basarabia.

La sfîrşitul anilor ’80 aceştia se încadrează cu trup şi suflet în Mişcarea de Eliberare Naţională, situîndu-se în primele ei rînduri.

Gheorghe Ghimpu va deveni deputat în Parlamentul R. Moldova. Va fi unul dintre puţinii parlamentari care aveau biografie. Este cel căruia i s-a încredinţat să arboreze, la 27 aprilie 1990, primul drapel tricolor pe sediul Parlamentului. Ulterior va fi ales preşedinte al Partidului Naţional Român.

Alexandru Usatiuc-Bulgăre e învestit preşedinte al Asociaţiei Victimelor Regimului Totalitar-Comunist şi a Veteranilor Armatei Române.

Dar călăii lor nu-i vor ierta nici acum.

Ion Stănescu, acest Ieremia Golia al Neamului Românesc, după decembrie 1989 revine în marea politică: va fi secretar al Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeţ.

În loc să-şi ceară scuze de la victimele sale, „tovarăşul” declara în interviurile acordate generos publicaţiei „Ţara”, organ al PPCD, că cei patru au fost nişte „provocatori”, iar dînsul nu a făcut decît să-şi apere ţara.

Un alt „tovarăş”, Răduică, general al securităţii române, unul dintre coautorii pîrei către cel care s-a dovedit a fi şi stăpînul securităţii româneşti Iuri Andropov, avea şi el să-i batjocorească pe cei patru martiri basarabeni, învinuindu-i că ar fi fost îndemnaţi de KGB să-i scrie lui Ceauşescu.

Premierul Ungariei,Victor Orban, a reușit să preia controlul financiar asupra presei maghiare din România

Raport : presa maghiară din România e în mare parte controlată de Victor Orban

Un raport al Asociației Transilvania Transparentă scoate la iveală faptul că guvernul de la Budapesta a reușit să aplice și în România modelul impus în Ungaria, unde premierul conservator Victor Orban a reușit să preia controlul financiar asupra presei…

Așa se face că acum, în Transilvania, mass media de limbă maghiară este majoritar finanțată de statul maghiar, constată https://www.rfi.ro/raport-presa-maghiara-din-romania-e-mare-parte-controlata-de-victor-orban

Jurnalistul de investigație Zoltan Sipoș a urmărit activitățile Asociației pentru spațiul media transilvan din 2007, an în care a început practic această finanțare de către Budapesta a presei de limbă magiară. De atunci, cu pași mărunți dar siguri, mass media de limbă magiară din România a fost aproape integral dependentă de acești bani care nu sunt puțini, după cum a explicat la RFI Zoltan Sipoș.

”Au primit finanțări de 7,45 de miliarde de forinți, adică 20 de milioane de euro…Întrebarea este : OK, ce se întâmplă cu acești bani? Fondul Bethlen Gábor este fondul din care guvernul maghiar acordă granturi comunităților maghiare de peste hotare. Am accesat bugetele și ce am descoperit este că doar o parte din acești bani acoperă costurile de tiraj, salarii, jurnaliști…Sunt anumite costuri care plutesc cumva în aer…Există în aceste bugete niște linii care sunt destul de suspecte”, explică jurnalistul care refuză însă să facă speculații privind destinația ”celorlalte cheltuieli” de aproximativ 700 de mii de euro.      

Dar ce urmarește Budapesta? Interesul este unul de natură electorală : cum maghiarii din România se pot implica în orice proces electoral din Ungaria, Budapesta a avut tot interesul să își asigure dacă nu o presă favorabilă, măcar una care să închidă ochii la acte de corupție sau derapaje ale actualei puteri. Acum, când Ungaria se pregătește pentru alegerile parlamentare din primăvara anului viitor, se va vedea clar la ce a folosit investiția Budapestei în presa din România, explică la RFI Sorin Ioniță, președintele Expert Forum. Acesta nu crede însă că Bucureștiul ar trebui să se alarmeze că poate unele teme antieuropene ale Fidesz s-ar putea strecura la noi prin presa magiară deși e regretabil, mai adaugă el, că publicul maghiar din România devine oarecum captiv acestei ”bule mediatice”.

”Se apropie alegeri în Ungaria, alegeri parlamentare importante în mai puțin de un an dar, mai mult decât atât, opoziția vrea să organizeze alegeri preliminare pentru a pune un singur candidat împotriva candidatului Fidesz. Începând de prin luna august, se vor face alegeri preliminare…Deci sezonul politic se intensifică și interesul politic pe termen lung se acutizează : intrăm într-o lungă campanie electorală în Ungaria și aceasta va reverbera în Ardeal…Temele de propagadă le fac și la noi politicieni și partidele românești deci cum poți reproșa ceva influencerilor din Trasilvania…Doar trebuie să înțelegem direcția în care se merge această piață care se cartelizează…Ce încearcă Victor Orban să facă în Ardeal este mai mult o cumpărare a tăcerii, un fel de clientelizare a celor care vorbesc în public să nu pună pe agendă teme care îi jenează pe ei…Avem o problemă a concetățenilor noști și a noastră pentru că, iată, niște cetățeni români sunt ținuți prizonieri într-o bulă mediatică…”, a explicat la RFI Sorin Ioniță.      

Dar cum se poziționează UDMR față de acest ”fenomen”? Jurnalistul de investigație Zoltan Sipoș spune la RFI că impresia sa este că UDMR e oarecum ținută captivă și presa de limbă maghiară finanțată de Budapesta e garanția că – dacă uniunea s-ar întoarce puternic împotriva Fidesz, ar fi imediat atacată.

Trăgând linia, președintele Expert Forum spune că presa de limbă magiară din România va fi interesant de urmărit în următoarea perioadă pentru că va reflecta bătălia electorală din țara vecină. Se vor exploata nemulțumirile europene legate de pandemie? Sorin Ioniță crede că, mai degrabă, linia va fi alta…”Mai sunt nouă luni până la alegeri și se pot întâmpla multe…Chiar la momentul în care vorbim lucrurile nu mai sunt ca anul trecut pe vremea aceasta deci nu cred că va fi prima temă pe agendă…Temele vor fi mai degrabă narativele culturale ample de tip conservator, ever-greenurile care nu țin de criza acută a COVID : LGBT, familia tradițională, valori, identitatea, cetatea asediată, cele care au funcționat întotdeauna și pe care le faci în concert cu Vladimir Putin, de ce să nu o spunem, dacă e să dăm credit celui care este marele Jucător pe agenda din Europa”,  conchide președintele Expert Forum.

Un raport al băncii elveţiene Credit Suisse a produs valuri în presa maghiară: “Pentru prima dată în istorie, românii sunt mai bogați decât ungurii”!

 

 

Glasul.infohttps://www.facebook.com/Glasul.info/

Un raport al băncii elveţiene Credit Suisse face o dezvăluire de senzație: românii sunt pentru prima dată mai bogați decât toți vecinii din țările din jurul României.

Acest raport al băncii elveţiene a produs deja ecouri în presa maghiară: “Pentru prima dată în istorie, românii sunt mai bogați decât ungurii”, scrie Dailynews Hungary. 

 

În anul 2018, averea pe cap de adult în România este estimată la 42.282 USD, față de 41.118 USD în Ungaria, 30.224 USD în Bulgaria, 19.582 USD în Serbia, 5.204 USD în Ucraina și 3.837 USD în Moldova, se arată în raportul “Global Wealth 2018” al Credit Suisse, potrivit Business Review.

Cu toate acestea, românii rămân cu mult în urmă față de cetățenii din țările europene cu economii puternice, precum Marea Britanie, Germania sau Franța.

De asemenea, resortisanții români sunt mai puțin bogați decât polonezii (53.511 USD per adult), sau cehii (62.340 USD).

În urmă cu 18 ani, românii aveau averea pe cap de adult estimată la doar 3000 de dolari americani, cu mult mai puțin decât nivelul la care se aflau ungurii (aproximativ 11,800 de dolari) sau chiar de cetățenii Georgiei (aproximativ 4500 de dolari).

  Potrivit raportului băncii elveţiene Credit Suisse, în 2018 românii erau considerați de aproape două ori mai bogati in comparatie cu  argentinienii sau rușii, și cam de trei ori mai bogați decât brazilienii.

 

 

Surse:

https://www.neweurope.eu/article/credit-suisse-report-says-romanians-are-now-richer-than-hungarians/

http://www.rador.ro/2018/10/23/new-europe-un-raport-al-credit-suisse-afirma-ca-acum-romanii-sunt-mai-bogati-decat-ungurii/

Glasul.info