„TRAUMA TRIANON”- UN PRETEXT POLITIC VÂNTURAT DE PARTIDELE ULTRANAȚIONALISTE DIN UNGARIA ÎN SPRIJINUL POLITICII IREDENTISTE

Vechiul memorial Trianon din 1934.

Citim într-o analiză publicată de https://balkaninsight.com/2019/11/25/how-hungarys-trianon-trauma-inflames-identity-politics/, că Istoria, dar mai ales amintirea Tratatului de pace Trianon din 1920 îi bântuie neîncetat pe unguri.

Impus de aliații victorioși după primul război mondial,Tratatul de la Trianon a făcut ca Ungaria să piardă două treimi din teritoriul său și cca. jumătate din populație în marea ei majoritate nemaghiară.

100 de ani mai târziu, rănile Tratatului de la Trianon sunt încă nevindecate, mulți maghiari considerându-l până în zilele noastre nedrept, crud și o sursă de dispută cu privire la drepturile etnicilor maghiari din România și Ucraina, scriehttps://balkaninsight.com/2019/11/25/how-hungarys-trianon-trauma-inflames-identity-politics/ .

Analiștii spun însă că „sindromul Trianon” este util și pentru segmentele ultranaționaliste ale societății ungare, dornice să se descrie ca protectori ai națiunii maghiare. 

Și puțini fac asta mai bine decât partidul Fidesz la guvernare al premierului Viktor Orban.

La împlinirea centenarul Tratatului, Fidesz a pregătit o mare comemorare cu un monument nou-nouț în Piața Kossuth, în imediata apropiere a Parlamentului ungar și are o lungime de 100 de metri şi o lăţime de 4 metri.

Foto: Noul Monument al Trianonului.

Comentatorii spun că Fidesz încearcă să-i adune pe unguri peste tot în jurul unei cauze comune, chiar dacă descrie Ungaria ca o victimă neajutorată a istoriei.

Analiștii subliniază însă că Fidesz s-a dovedit a fi un maestru al valorificării memoriei colective, prezentându-se ca singura forță politică capabilă să apere interesele națiunii.

„Fidesz monopolizează complet cuvântul„ națiune ”și politica națională”, a declarat Peter Kreko, directorul grupului de reflecție Capitală politică, la o conferință despre politica identității și memoriei, co-organizată cu Fundația Germană Friedrich Ebert din Budapesta.

Observatorii democrației spun că partidele de stânga și liberale din Ungaria au neglijat multă vreme memoria istorică.

Cei din stânga au crezut că UE va rezolva toate problemele țării, rezolvând în același timp nemulțumirile istorice și calificând statul național drept învechit. Acum încearcă să găsească o formă de patriotism modern, neexclusiv.

Activiștii de la dreapta Partidul Ungar al Adevărului și Vieții organizează un miting în Piața Eroilor din Budapesta în iunie 2005, la împlinirea a 85 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Tratatul de pace, care a fost semnat de reprezentanții Ungariei și de câștigătorii primului război mondial la Versailles la 4 iunie 1920, a forțat Ungaria să cedeze două treimi din teritoriul său și mai mult de jumătate din populația sa vecinilor săi. Foto fișier: EPA / IMRE FOELDI

„Greșeală gravă”

Mulți văd creșterea populismului în Ungaria și în alte părți din regiune ca o dovadă că alegătorilor le pasă încă de rădăcinile lor naționale și de cultura și partidele de valoare care le conferă un sentiment de apartenență în lumea complexă de astăzi.

Între timp, partidele de stânga au văzut că prețul distanțării de concepte precum statalitatea și identitatea națională este greu.

„Am comis o greșeală gravă în 2004”, a declarat Balazs Barany, secretarul internațional al Partidului Socialist Maghiar, la conferința privind politica.

În anii 1990, reunificarea pașnică a etnicilor maghiari și protejarea drepturilor minorităților acestora se numărau printre pilonii principali ai politicii externe maghiare, împărțit pe tot spectrul politic de la stânga la dreapta, a spus el.

Adevărata schimbare a avut loc în decembrie 2004, când coaliția de stânga-liberală condusă de prim-ministrul Ferenc Gyurcsany al Partidului Socialist a cerut alegătorilor să se opună unui referendum care ar fi aprobat cetățenia maghiară celor care locuiesc în afara Ungariei.

Fidesz a militat puternic pentru „da”, descriind votul drept o oportunitate de a reuni o națiune sfâșiată de Trianon.

Datorită participării scăzute, rezultatul referendumului a fost invalid, dar partidele de stânga au suferit pierderi ireparabile. De atunci, analiștii spun că nu au reușit să scuture de imaginea – întărită în mod regulat de Fidesz – că au trădat națiunea și au dat spatele etnicilor maghiari din străinătate. 

„Referendumul din 2004 a fost începutul sfârșitului pentru partidul socialist”, a spus Barany al Partidului Socialist Maghiar.

„Consider că votul„ nu ”este o mare greșeală și liderii noștri au spus de mai multe ori că le pare rău pentru asta. Avem o poziție complet diferită acum. Am susținut dubla cetățenie și desfășurăm în mod regulat campanii în țările vecine. ”

Activiștii marchează 85 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon în 2005. Foto fișier: EPA / IMRE FOELDI

„Credem în patriotism”

De îndată ce a recâștigat puterea în 2010, Fidesz a acordat cetățenie și drepturi de vot etnicilor maghiari dincolo de granițele țării. Partidul a introdus, de asemenea, o Ziua Unității Naționale anuale pe 5 iunie pentru a „jeli” nedreptatea lui Trianon.

Fidesz a devenit campion al cauzei naționale, nu doar în cuvinte, ci și în fapte – și opoziția nu a obiectat. 

Criticii se tem că guvernul va folosi centenarul Trianon pentru a-și întări povestea că Fidesz este singurul partid care are grijă de națiune.

„Trianon este atât de traumatic pentru unguri, deoarece a pus capăt istoriei comune a bazinului carpatic, unde maghiarii erau națiunea de conducere și unde au reușit să organizeze versatila comunitate etnică și lingvistică într-un stat funcțional”, a spus Gabor Egry, directorul Institutului de istorie politică. 

În calitate de istoric, întrebarea pentru Egry este dacă abordarea centrată pe traume a amintirii lui Trianon poate fi înlocuită cu ceva mai incluziv și mai orientat spre viitor – și dacă cei din aripa stângă a politicii sunt disponibili.

„Credem în patriotism, dar respingem abordarea lui Fidesz de a exclude pe toți din națiunea cu care nu sunt de acord”, a declarat Olivio Kocsis Cake, un parlamentar al partidului liberal Parbeszed (Dialog).

„Credem într-o Ungaria Mare, care nu înseamnă Vechiul Regat Ungar înainte de 1920, ci o țară care unește în mod pașnic social-democrații, liberalii și conservatorii.”

Kocsis Cake a spus că s-a apropiat de guvern, cerând o comemorare comună a tratatului Trianon care include toate părțile. A fost repede refuzat.

Politicianul socialist Barany se teme, de asemenea, că guvernul va monopoliza aniversarea și o va folosi pentru a împărți societatea în „unguri buni” și „unguri răi”.

„Din păcate, Fidesz își amintește trecutul săpând și mai multe tranșee”, a spus el.

Publicitate

Premierul Ungariei,Victor Orban, a reușit să preia controlul financiar asupra presei maghiare din România

Raport : presa maghiară din România e în mare parte controlată de Victor Orban

Un raport al Asociației Transilvania Transparentă scoate la iveală faptul că guvernul de la Budapesta a reușit să aplice și în România modelul impus în Ungaria, unde premierul conservator Victor Orban a reușit să preia controlul financiar asupra presei…

Așa se face că acum, în Transilvania, mass media de limbă maghiară este majoritar finanțată de statul maghiar, constată https://www.rfi.ro/raport-presa-maghiara-din-romania-e-mare-parte-controlata-de-victor-orban

Jurnalistul de investigație Zoltan Sipoș a urmărit activitățile Asociației pentru spațiul media transilvan din 2007, an în care a început practic această finanțare de către Budapesta a presei de limbă magiară. De atunci, cu pași mărunți dar siguri, mass media de limbă magiară din România a fost aproape integral dependentă de acești bani care nu sunt puțini, după cum a explicat la RFI Zoltan Sipoș.

”Au primit finanțări de 7,45 de miliarde de forinți, adică 20 de milioane de euro…Întrebarea este : OK, ce se întâmplă cu acești bani? Fondul Bethlen Gábor este fondul din care guvernul maghiar acordă granturi comunităților maghiare de peste hotare. Am accesat bugetele și ce am descoperit este că doar o parte din acești bani acoperă costurile de tiraj, salarii, jurnaliști…Sunt anumite costuri care plutesc cumva în aer…Există în aceste bugete niște linii care sunt destul de suspecte”, explică jurnalistul care refuză însă să facă speculații privind destinația ”celorlalte cheltuieli” de aproximativ 700 de mii de euro.      

Dar ce urmarește Budapesta? Interesul este unul de natură electorală : cum maghiarii din România se pot implica în orice proces electoral din Ungaria, Budapesta a avut tot interesul să își asigure dacă nu o presă favorabilă, măcar una care să închidă ochii la acte de corupție sau derapaje ale actualei puteri. Acum, când Ungaria se pregătește pentru alegerile parlamentare din primăvara anului viitor, se va vedea clar la ce a folosit investiția Budapestei în presa din România, explică la RFI Sorin Ioniță, președintele Expert Forum. Acesta nu crede însă că Bucureștiul ar trebui să se alarmeze că poate unele teme antieuropene ale Fidesz s-ar putea strecura la noi prin presa magiară deși e regretabil, mai adaugă el, că publicul maghiar din România devine oarecum captiv acestei ”bule mediatice”.

”Se apropie alegeri în Ungaria, alegeri parlamentare importante în mai puțin de un an dar, mai mult decât atât, opoziția vrea să organizeze alegeri preliminare pentru a pune un singur candidat împotriva candidatului Fidesz. Începând de prin luna august, se vor face alegeri preliminare…Deci sezonul politic se intensifică și interesul politic pe termen lung se acutizează : intrăm într-o lungă campanie electorală în Ungaria și aceasta va reverbera în Ardeal…Temele de propagadă le fac și la noi politicieni și partidele românești deci cum poți reproșa ceva influencerilor din Trasilvania…Doar trebuie să înțelegem direcția în care se merge această piață care se cartelizează…Ce încearcă Victor Orban să facă în Ardeal este mai mult o cumpărare a tăcerii, un fel de clientelizare a celor care vorbesc în public să nu pună pe agendă teme care îi jenează pe ei…Avem o problemă a concetățenilor noști și a noastră pentru că, iată, niște cetățeni români sunt ținuți prizonieri într-o bulă mediatică…”, a explicat la RFI Sorin Ioniță.      

Dar cum se poziționează UDMR față de acest ”fenomen”? Jurnalistul de investigație Zoltan Sipoș spune la RFI că impresia sa este că UDMR e oarecum ținută captivă și presa de limbă maghiară finanțată de Budapesta e garanția că – dacă uniunea s-ar întoarce puternic împotriva Fidesz, ar fi imediat atacată.

Trăgând linia, președintele Expert Forum spune că presa de limbă magiară din România va fi interesant de urmărit în următoarea perioadă pentru că va reflecta bătălia electorală din țara vecină. Se vor exploata nemulțumirile europene legate de pandemie? Sorin Ioniță crede că, mai degrabă, linia va fi alta…”Mai sunt nouă luni până la alegeri și se pot întâmpla multe…Chiar la momentul în care vorbim lucrurile nu mai sunt ca anul trecut pe vremea aceasta deci nu cred că va fi prima temă pe agendă…Temele vor fi mai degrabă narativele culturale ample de tip conservator, ever-greenurile care nu țin de criza acută a COVID : LGBT, familia tradițională, valori, identitatea, cetatea asediată, cele care au funcționat întotdeauna și pe care le faci în concert cu Vladimir Putin, de ce să nu o spunem, dacă e să dăm credit celui care este marele Jucător pe agenda din Europa”,  conchide președintele Expert Forum.

Ungaria respinge nebunia gender. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

„Toată tărăşenia cu «teoria genului» a pornit de la o frază a scriitoarei Simone de Beauvoir din 1949: «Nu te naşti femeie, devii femeie».“

 

 

 

Lumea modernă este obligată să răspundă unor noi provocări și amenințări.

Auzim adesea despre ideologia de gen, despre marșuri pentru „uniuni de același sex”, despre combaterea homofobiei, despre acțiuni feministe.

Se pare că în zilele noastre, omul pur și simplu nu mai este la modă! Din făptura creată și definită de Dumnezeu ca fiind făcută după chipul și după asemănarea Sa, omul devine o ființă vie care se autodefinește prin propria voință sau, mai tragic, prin voința altora aflați în poziții de putere.

Voința și fantezia acestui nou tip de humans devine criteriul absolut în antropologia și sociologia contemporană.

Acești humanoizi își redefinesc permanent identitatea, care este percepută ca o realitate fluidă tocmai pentru că depinde de voința și fantezia fiecăruia.

Nu vor mai fi nici oameni, nici bărbați, nici femei, nu vor avea nevoie de familie, se vor înmulți în laborator – așa cum vedem că înmulțesc animalele folosite în industria alimentară, de pildă – și vor trăi bucuriile vieții conectați la lumea virtuală, așa cum anunța profetic Matrix.

Noua ființă se poate percepe ca human (deja termenul de om este anacronic), ca animal sau chiar ca o mașinărie oarecare.

De altfel, vedem în țări ca Norvegia sau Marea Britanie cazuri patologice de oameni care se percep pe ei înșiși ca animale sau mașinării – pisici, câini, papagali, roboți –, iar cei din jurul lor consideră aceste comportamente ca absolut normale, ca pe un drept firesc de exercitare a libertății.

Identitatea sexuală devine o realitate fluctuantă, sexualitatea se delimitează de dragoste și de reproducere, aceasta din urmă devenind o misiune a statului, pentru că în această epocă post-viață omul dispare treptat, familia e văzută ca o formă socială retrogradă, iar natura iese din spațiul vital.

De altfel, în noua concepție, familia este definită prin excelență după criteriul dragostei, care este tot o noțiune fluidă, fără criterii, așa încât familie poate însemna orice fel de însoțire din dragoste cu orice fel de ființă sau lucru.

Umanitatea se află într-o fază nu atât de redefinire a antropologiei – care a abandonat demult nu doar viziunea creștină, dar și pe cea umanistă atee –, ci de desființare a antropologiei.

Discipline aflate la granița dintre filosofie, SF, neurotehnologie, biotehnologie, tehnologie reproductivă asistată și robotică se străduiesc să anuleze ceea ce propagandiștii noilor ideologii numesc „dogmele umane” (pe cele divine le-au anulat demult!) bazate pe o elementară descriere biologică pe care o recunoaște până și ultimul darwinist: anume că există anumite date psihosomatice ale omului, anumite diferențe genitale între bărbat și femeie, că există un anumit mod de reproducere, că omul este o ființă muritoare, că are niște limitări biologice, un anumit mod de funcționare a organismului etc.

Astfel, încep să pătrundă pe scena istoriei, virtual sau real, diferite alte specii post-umane sau trans-umane care se autodefinesc permanent în funcție de propria preferință, fantezie sau, mai pe șleau, după bunul plac. De altfel, s-au înregistrat deja oficial 89 de genuri (!) umane și, cu siguranță, numărul lor va crește, pentru că imaginația nu are limite.

Curentele post-umaniste, trans-umaniste și post-gender propun o nouă fază de evoluție a omului, care să transcendă datele biologice și genetice – pe care le consideră o „limitare arbitrară” și „involuntară” – către forme de existență biotehnologice și virtuale, într-o încercare utopică de a birui moartea și datele naturii umane (suferințe, boli, purtare în pântece și naștere) pur și simplu prin refuzul acestor realități.

Câtă vreme în creștinism asumarea suferinței pe care o presupune condiția umană este tocmai calea de depășire și transfigurare a ei, în logica noilor ideologii, soluția este negarea datelor biologice și a limitării creatului. Cât de simplu!

Și ar fi fost minunat dacă toate aceste utopii și himere faustice ar fi rămas în sfera teoriilor filosofice și artistice și a discuțiilor de idei.

Problema noastră e că se vor implementate în viața socială concretă. Și cum s-ar putea realiza oare decât printr-o reeducare bine orchestrată care să dezrădăcineze din om însăși propria sa percepție despre sine, despre viață și transmiterea vieții?

Dacă în secolul trecut s-a încercat să se șteargă memoria Dumnezeului creștin din om, acum ținta este tocmai acest om biologic și efemer – care nu numai că nu mai este definit de Dumnezeu, care a pus în el rațiuni și scopuri dumnezeiești, dar nici măcar de atât de evidentele sale date biologice.

 

Numele în sine de „gender“ derivă din cuvântul englezesc, care e un termen folosit pentru a distinge genul gramatical, spre deosebire de cuvântul „sex“, care este folosit pentru a desemna sexul biologic. Astăzi cuvântul „gender” este folosit pentru a defini sexul în termeni culturali.

Aceasta este axioma principală a ideologiei gender – că sexul nostru este determinat, în primul rând, nu din punct de vedere biologic, ci din punct de vedere cultural, prin procesul de educație.

Adică nu ne-am născut ca ființe masculine sau feminine, ci devenim astfel după naștere.

Astfel, această ideologie câștigă adepți și satisface dorințele egoiste ale unor grupuri sociale în detrimentul și cu rănirea profundă a altor grupuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sâmbăta trecută a intrat în vigoare o ordonanță guvernamentală semnată de prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, care preciza că această specialitate a fost eliminată din lista cursurilor, care acum este practic interzisă la universitățile maghiare.

Guvernul ungar o consideră mai degrabă o ideologie decât o ştiinţă, motiv pentru care a decis interzicerea ei.

„Studiile de gen, la fel ca marxism-leninismul, pot fi considerate mai degrabă o ideologie decât o ştiinţă, astfel că este de discutat dacă sunt adecvate învăţământului universitar”, preciza, în martie 2017, secretarul de stat ungar pentru educaţie, Bence Rétvári.

„Un om se naşte bărbat sau femeie, din acest motiv guvernul spune ‘nu’ genurilor sociale”, a precizat la rândul său executivul de la Budapesta.

În majoritatea societăţilor, există o diviziune de bază între însuşirile de gen atribuite bărbaţilor şi femeilor, un sistem binar de gen la care aderă cei mai mulţi oameni şi care impune conformitatea cu idealurile de masculinitate şi feminitate în toate aspectele sexului şi genului: sex biologic, identitate de gen şi expresie de gen.

 În mai multe ştiinţe sociale (psihologie, sociologie, antropologie, lingvistică etc.) identitatea de gen se referă la genul cu care o persoană se identifică.

 Identitatea de gen a unei persoane poate fi masculină, feminină sau pangen (adică nu este nici exclusiv feminină, nici masculină, ci o combinaţie dintre acestea).

Adepții ideologiei gender sunt mai întâi de toate atei de stânga.

Ateismul este construit pe o viziune fundamental falsă a inexistenței lui Dumnezeu și, prin urmare, înțelege greșit ființa umană și lumea.

Este ca și cum un copil care se află în pântecele mamei afirmă că mama lui nu există.

Atunci când marxismul  a eşuat, a fost  inventată o mutație, o ideologie tipic ateistă – genderismul. Refuzul a ceea ce este mai înălțător și mai spiritual în om – părtășia lui cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni –  sărăcește în mod inevitabil, existența umană și o duce la cădere, până la cel mai jos nivel fiziologic.

Sexualitatea este una dintre cele mai puternice forțe ale trupului nostru, așa că supraestimarea ei, supunerea în fața ei și separarea ei de iubire și responsabilitate duce ușor la înrobire, la căutarea satisfacției și fericirii exclusiv în interiorul granițelor sale, precum și printr-un comportament foarte distorsionat.

De aceea, ateii devin foarte ușor maniaci sexuali, dependenți de sex și doresc să impună aceste relații bolnave și societății.

Desigur şi homosexualii  doresc să avanseze stilul lor de viață anormal, adăugând teorii justificatoare comportamentului lor.

De asemenea, feministele fanatice (deseori lesbiene) care, în cadrul „eliberării” femeilor, vor să fie „libere” de maternitate, copii, căsătorie, familie și bărbați.

Motivele acestor două grupuri pot fi înțelese parțial, ținând seama de resentimentele și nedreptățile pe care le-au întâmpinat adesea în trecut. Cu toate acestea, este imposibil să nu observi ostilitatea, resentimentele și chiar ura cu care aceștia se ghidează în raport cu oamenii obișnuiți.

După „lupta de clasă”, ei proclamă „lupta sexelor”. 

Cea de-a treia sursă de destabilizare a societăţii, ideologia gender este susținută de toți dușmanii lui Dumnezeu și ai religiei, mai ales ai religiilor, creștinismul, iudaismul și islamul.

Forța semnificativă sunt masonii, dar, de asemenea, există și cel mai bogat grup de miliardari americani, care au ajuns la concluzia că există prea mulți oameni pe Pământ, există oameni „în exces“.

Prin urmare, fac investiții uriașe, la nivel mondial, în contracepție și avort, precum și în dezvoltarea și promovarea ideologiei de gen. Principiul pe care îl promovează este simplu: mai mult sex și mai puțini copii.

Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu.

În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Ei știu de ce.

Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.

Sau una sau alta.

 

 

 

 

 

 László Kövér, președintele Országgyűlés (Adunarea Națională, parlamentul Ungariei) spunea în urmă cu ceva timp, într-un   discurs ţinut la congresul partidului de guvernământ, Fidesz, condus de Viktor Orban:

„Nu dorim societatea deschisă a lui Soroș, nu vrem nebunia gender, vrem ca băieții noștri să fie bărbați, iar femeile să nască (copii).

Nu dorim Statele Unite ale Europei, nu dorim multiculturalism, nu dorim puterea lui Mamona. Vrem cultura noastră. Vrem o Ungarie independentă, vrem Europa națiunilor, a comunităților tradiționale, Europa creștină.”

În timp ce în Ungaria acesta este discurs „mainstream” în ultimii ani, vă rugăm să faceți un exercițiu de imaginație și să identificați măcar un singur politician român care să aibă curajul să rostească aceste cuvinte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI  ŞI:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/21/o-istorie-a-zilei-de-21-octombrie-video/

 

 

 

Surse:

 

 

 

https://www.dw.com/ro/lupta-ungariei-cu-nebunia-gender/a-45949706

Alianța Familiilor din România

https://ro.wikipedia.org/wiki/Identitate_de_gen

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=17076