CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum este descrisă România în presa maghiară?

 

 

 

 

Începând cu 1 decembrie Agenţia naţională de ştiri din Ungaria MTI a lansat un flux de ştiri în limba română. 

Pornind de la acest fapt, am fost curioşi să vedem cum este reflectată România în presa maghiară. Am ales şase publicaţii, cu audienţă mare din presa centrală maghiară, pe care le-am monitorizat începând din 1 ianuarie 2017 până în prezent.

Dintre acestea trei sunt care susţin guvernul actual (Magyar Idők, Demokrata, Magyar Nemzet) şi trei sunt critice faţă de puterea de la Budapesta (Népszava, Hvg.hu, Index.hu).

Statistic, se constată că dintre toate ţările din vecinătate, interesul presei maghiare este cel mai mare faţă de România.  Mulţi dintre ziariştii care lucrează în Ungaria provin din România, cunosc limba română şi au acces la toate informaţiile publice din ţara noastră.

În publicaţiile amintite, motorul de căutare cel mai popular a găsit nu mai puţin de 3248 articole în care figurează cuvântul România. 

În ceea ce priveşte tematica aleasă, am obţinut următoarele date:

 

 

 

Domenii

Ponderea articolelor în presa guvernamentală

Ponderea articolelor în presa de opoziţie

Probleme economice

5,00%

11,00%

Politică internă românească

11,00%

28,00%

Problemele minorităţii maghiare din România

32,00%

6,00%

Relaţii bilaterale

3,00%

4,00%

Cultură

2,00%

7,00%

Sport

12,00%

17,00%

Altele (fenomene meteo extreme, accidente, fapt divers etc.)

35,00%

27,00%

 

 

Putem observa că presa guvernamentală este mai sensibilă la problemele minorităţii maghiare, pe când presa de opoziţie urmăreşte atent evoluţiile politicii interne (demonstraţiile de la începutul anului, schimbarea guvernului din luna mai şi disputele dintre liderii coaliţiei de guvernare şi preşedintele Iohannis) şi dezvoltarea relaţiilor economice, respectiv situaţia economiei româneşti.

Majoritatea covârşitoare a articolelor despre România (93%) difuzează  ştiri, informaţii, relatări de la diferite evenimente, formulate pe un ton neutru.

În aproximativ 4% dintre articole (exclusiv în presa guvernamentală) se poate observa prezenţa unor stereotipuri neargumentate (România dintotdeauna urmăreşte asimilarea minorităţilor;există ostilitate sau subiectivism din partea autorităţilor române atunci când tratează problemele minorităţilor naţionale, în special ale celei maghiare).

Aproximativ 3% dintre articole nu sunt suficient documentate, sau se referă la fapte şi situaţii care între timp s-au schimbat.

Majoritatea acestora tratează problemele minorităţii maghiare din România (cenzura din presa maghiară din România, incidentele de la Tabăra din Tuşnad, retragerea Ordinului Steaua României lui Kelemen Hunor etc.).

Mai ales în presa guvernamentală se poate observa o practică şi anume că situaţia din România este folosită pentru a argumenta justeţea politicii guvernului maghiar (secuii îi sunt recunoscător lui Orbán Viktor, Gyurcsány Ferenc (fostul premier al Ungariei, cel care recent a propus retragerea dreptului de vot cetăţenilor maghiari care nu au domiciliul în Ungaria) să meargă în Ţinutul Secuiesc să afle ce gândesc despre el secuii etc.

Falia care există între presa guvernamentală şi cea de opoziţie din Ungaria se poate observa şi în modul de tratare al problemelor româneşti, fiind interesant de observat că guvernul actual din România cât şi partidele care îl susţin sunt privite cu reticenţă, dacă nu chiar cu suspiciune, atât de către presa de opoziţie cât şi de cea guvernamentală.

Prima consideră că nu doreşte eradicarea corupţiei, iar cea de a doua îl doua critică pentru lipsa de flexibilitate faţă de solicitările minorităţii maghiare.

 

(Autor: Székely Ervin, RADOR.ro)

Anunțuri

22/12/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 16 noiembrie – 15 decembrie 2017

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

Au împiedicat arborarea drapelului ţării

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la ridicarea în Sfântu Gheorghe a drapelului ţării, reprezentanţii organizaţiei din Trei Scaune a Partidului Civic Maghiar (PCM) au preconizat să rearboreze ieri (n.t. – 15.11) drapelul. La marginea Parcului Elisabeta, au pregătit catargul – amplasat pe macheta monumentului dedicat drapelului ţării – pe care să ridice o copie fidelă a drapelului de odinioară a ţării, însă autorităţile române au împiedicat această iniţiativă.

Sute de persoane s-au adunat în piaţa centrală, în faţa machetei dedicate drapelului ţării şi a panourilor care prezintă evenimentul – acestea fiind autorizate ca o expoziţie istorică. În parc erau prezenţi zeci de jandarmi, peste tot în împrejurime puteau fi zărite cadre ale ministerului de interne, majoritatea, în haine civile.

În jurul parcului au staţionat mai multe furgoane ale jandarmeriei, iar în faţa clădirii teatrului, veghea un autoturism al serviciului de informaţii, dotat cu cameră de supraveghere video. În momentul începerii manifestării – anunţat anterior -, conducătorii jandarmeriei şi organizatorii stăteau încă la discuţii în spatele machetei. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef, preşedintele judeţean al PCM, a precizat: atât el, cât şi primarul Antal Arpad au fost somaţi de autorităţi să nu arboreze drapelul ungar.

În cuvântarea sa de salut, Miklos Andras, iniţiator şi organizator al rememorării, şef de birou al deputatului Kulcsar-Terza Jozsef, a amintit:

” Acum 75 de ani, deşi cel de-al doilea război mondial se afla în curs de derulare, la Sfântu Gheorghe a fost trăită o reală sărbătoare, dat fiind faptul că maghiarimea transilvăneană, eliberată de sub puterea asupritoare de 22 de ani, a putut auzi din nou cum vibrează inima ţării-mamă, a putut trăi liber sentimentul apartenenţei la naţiunea maghiară. Pământul nostru natal nu este de vânzare, nu renunţăm la propriul viitor” – şi-a închis cuvântarea Miklos. Jozsef Almos, profesor pensionar, istoric local, şi-a susţinut discursul despre mişcarea de odinioară derulată în interesul drapelului ţării, respectiv despre festivitatea de inaugurare a drapelului.

Ar fi urmat ridicarea drapelului. Kulcsar-Terza Jozsef le-a spus participanţilor să se uite la ceea ce se întâmplă în culise: nu se permite arborarea drapelului. Au fost somaţi atât el, cât şi primarul cu privire la faptul că, în cazul arborării drapelului, vor fi consideraţi drept iredentişti, şovinişti şi terorişti. Drapelul va fi păstrat – a menţionat Kulcsar -, nu îi vom oferi nimănui plăcerea să se atingă de drapelul nostru, adăugând: au vorbit cu directorul Muzeului Naţional Secuiesc, şi drapelul va fi amplasat în incinta instituţiei, împreună cu expoziţia. Bedo Zoltan, conducătorul Mişcării pentru Dăinuirea Maghiară, a semnalat că nu a dorit să ia cuvântul, însă situaţia îi pretinde acest lucru.

România propagă peste tot că este un stat de drept, a soluţionat situaţia minorităţilor, mai mult de atât, a soluţionat-o într-un mod exemplar. Faptul că nu ni s-a permis să arborăm drapelul demonstrează că România nu este un stat de drept şi persecută tot ceea ce este maghiar. Dragostea faţă de pământul natal nu poate fi smulsă din inima noastră nici cu ajutorul bastoanelor de cauciuc şi nici cu mitraliere – a accentuat Bedo.

Nu mai arborează drapelul, dar nu pentru că le-ar fi teamă. Dacă ar proceda ca atare, pe de o parte, le-ar provoca probleme celor de al căror nume se leagă manifestarea, pe de altă parte, ar profana drapelul când li s-ar smulge din mână în momentul ridicării acestuia.

A sărutat drapelul şi a exclamat: Trăiască Ţinutul Secuiesc! Mai mulţi din masa de oameni au strigat: Piară Trianonul! Bancea Gabor, preot de la biserica reformată din strada Lăcrămioarei, a menţionat: este o ocazie deosebită cea de astăzi, rememorarea este un moment minunat, nu doar din motivul acela că evocăm gloria obţinută odinioară de un popor, ci pentru că ne redefinim identitatea, cine suntem noi. Maghiarii sunt un popor creştin, popor şi mesager al lui Dumnezeu, marea întrebare este dacă acesta îşi va îndeplini menirea.

Preotul a accentuat: vom putea triumfa doar ca adevăraţi maghiari creştini, poporul fără credinţă e sortit pieirii.

Naţiunea îşi câştigă ţara dacă are adepţi care nu vor să se schimbe. Dacă vrem să câştigăm, va fi posibil doar dacă vom avea copii maghiari credincioşi, care vor menţine ţara prin rugăciuni, şi dacă vor exista mame maghiare credincioase, care vor naşte cât mai mulţi copii care să umple ţara.

Singurul drapel adevărat stă arborat în inimă, de aici înfloreşte sub forma unei cocarde şi de acolo aduce promisiunea viitorului. Acolo trebuie arborat drapelul şi să afirmăm: suntem maghiari transilvăneni creştini, şi dacă vrea şi Dumnezeu, vom rămâne aşa. Participanţii au intonat imnurile ungar şi secuiesc.

Sursa: Haromszek din 16.11.2017

Autonomie şi revizuire

Stimate PCM, stimată filială PCM din Trei Scaune. Vă informez cu respect că v-aţi pierdut minţile. În urmă cu câteva zile, aţi organizat în centrul oraşului Sfântu Gheorghe o întrunire politică revizionistă. Mai mult decât atât, aţi pus senul egalităţii între situaţia politică din cel de-al doilea război mondial şi strădania maghiarilor de revendicare modernă, paşnică, a drepturilor. Acţiunea d-voastră diletantă nu are nici o explicaţie logică şi moral acceptabilă. Această manifestare nefericită a d-voastră nu a fost altceva decât o otrăvire politică a fântânilor.

Pentru că revizuirea nu este un sinonim, ci un antonim al autonomiei. Vreţi să provocaţi atenţia presei? Vă construiţi o imagine mai radicală? V-aţi lansat pe aripile populismului european? Faceţi marketing prin dreptul la întrunire? N-aveţi decât. Însă dacă între timp vă gândiţi serios şi la autodeterminarea maghiarilor transilvani, merită să căutaţi alte elemente de strategie şi conţinut.

Simbolistica revizuirii şi a celui de-al doilea război mondial generează în rândul opiniei publice româneşti şi mondiale simpatie faţă de cauza autodeterminării maghiare? Previzionând revizuirea în Ţinutul Secuiesc, nu aţi făcut decât să le daţi apă la moară adversarilor d-voastră. Provocatorilor români, care se străduiesc zi şi noapte să facă în aşa fel încât opinia publică românească să creadă că prin trâmbiţarea autonomiei visaţi, de fapt, doar la Transilvania.

Sursa: Szekely Hirmondo din 17.11.2017, autor Pozsony Janos Csaba

Noua Dreaptă vine din nou

Conform apelului apărut pe reţelele de socializare şi pe site-ul partidului, se pare că alegerea Partidului Noua Dreaptă a căzut şi anul acesta pe Sfântu Gheorghe ca locaţie pentru sărbătorirea zilei naţionale din 1 decembrie de către membrii şi simpatizanţii formaţiunii. Organizaţia – transformată, acum doi ani, în partid – vine pentru a patra oară în reşedinţa de judeţ, aderând la festivitatea organizată de prefectură. Apelul a fost lansat – contrar practicii din anii precedenţi – nu de către formaţiunea naţionalist-extremistă, ci evenimentul este promovat prin afişele publicate de grupul de pe Facebook cunoscut sub numele Ploieştenii vor Respect.

Interesant este că noul apel diferă faţă de cele formulate anterior de partid doar în privinţa datei afişate, restul elementelor sunt aceleaşi, inclusiv inscripţia potrivit căreia toţi sunt aşteptaţi să sărbătorească în inima ţării, la Sfântu Gheorghe. Conform datelor ce pot fi regăsite pe pagina de Facebook a grupului, şi-au semnalat până acum intenţia de participare cel puţin 1.900 de persoane. Din 2009 încoace, formaţiunea condusă de avocatul Tudor Ionescu şi-a organizat marşul în fiecare an, în câte un oraş din Ţinutul Secuiesc.

Marşul lor însoţit de scandaluri a început la Sfântu Gheorghe.

Sursa: Haromszek din 21.11.2017, autor Nagy D. Istvan

Ridicarea drapelului ţării / România tot mai are temeri?

În calitate de organizatori, reprezentanţii Partidului Civic Maghiar nu şi-au putut asuma – ţinând cont de asigurarea integrităţii fizice a participanţilor – ca forţele de ordine publică să împiedice, aplicând inclusiv violenţa, ridicarea drapelului ţării în cadrul expoziţiei istorice organizată pe 15 noiembrie, în Parcul Elisabeta.

Nagy Gabor Levente, preşedintele organizaţiei din Sfântu Gheorghe a PCM, consideră că este batjocorirea statului de drept modul în care atât prefectura, cât şi forţele de ordine publică – inclusiv serviciul secret român – au făcut tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului, fără să se fi sfiit să recurgă la minciuni şi intimidare.

Adresele transmise, în ziua manifestării, de inspectoratul judeţean de jandarmi, respectiv de prefectură, către administraţia locală din Sfântu Gheorghe, conţin afirmaţii care nu corespund realităţii – a constatat Nagy Gabor Levente.

Acesta susţine că la întâlnirea vizând solicitarea autorizaţiei au fost prezenţi şi reprezentanţii jandarmeriei şi ai poliţiei, aceştia au dat acordul pentru organizarea expoziţiei, care includea şi ridicarea drapelului ungar de odinioară (folosit până în 1944). Potrivit preşedintelui, Bedo Zoltan – din partea PCM – a prezentat amănunţit informaţiile legate de drapel, precizând că nu este vorba de actualul drapel al statului ungar, iar reprezentanţii autorităţilor publice nu au avut obiecţii faţă de emiterea autorizaţiei.

În schimb, în adresa jandarmeriei transmisă, pe 15 noiembrie, către primărie, se precizează că, cu ocazia solicitării autorizaţiei, nu s-a pomenit nici de catarg şi nici de drapel. Nagy Gabor a recunoscut că nu au fost incluse în procesul verbal toate detaliile prezentate pe parcursul consfătuirii, însă reprezentanţii autorităţilor au fost informaţi cu exactitate de colegul lor de partid.

Preşedintele a amintit: deşi şi-au dat acordul pentru emiterea autorizaţiei, la faţa locului reprezentanţii jandarmeriei au spus că organizatorii vor fi trataţi ca nişte terorişti dacă vor ridica drapelul. În adresa autorităţii de stat, argumentul adus îl reprezenta paragraful din legea vizând adunările publice care se referă la interzicerea manifestărilor legate de simboluri extremiste sau totalitare.

Acest lucru în sine nu ne-ar fi deranjat în mod deosebit, însă faptul că au fost pregătiţi să împiedice, prin orice mijloace – inclusiv prin violenţă – ridicarea drapelului, pune lucrurile deja într-o altă lumină. Cu o jumătate de oră înainte de începerea manifestării, încă consideram că – deşi fusesem bombardaţi, începând de dimineaţă, cu adrese şi intimidări – vom ridica cu orice preţ drapelul ţării, însă situaţia s-a schimbat la faţa locului – a formulat Nagy Gabor.

Au ţinut cont de prezenţa mai multor copii, vârstnici şi femei printre cei aproximativ 600-700 de participanţi, respectiv de prezenţa şi a cei aproape 250 de poliţişti şi jandarmi înarmaţi până-n gât, trimişi la faţa locului. În astfel de condiţii nu şi-au putut asuma ca din cauza ridicării drapelului să se ajungă la adoptarea unei atitudini agresive, şi oamenii prezenţi să aibă de suferit. Dacă era vorba de o masă de oameni care număra 7.000 sau 70.000 de participanţi, situaţia era cu totul alta – a explicat liderul PCM. Nagy Gabor spune că decizia luată a reprezentat pentru unii un act de laşitate, şi în calitate de secui de rând nu ar fi renunţat la arborare, însă luând în considerare integritatea fizică a participanţilor, nu şi-au putut asuma gestul nici din cauza premiselor acestui eveniment.

În acest context, Nagy Gabor a menţionat: serviciul secret român are cunoştinţă de mai demult de planul expoziţiei şi a decis s-o împiedice cu orice preţ. S-a ajuns până acolo, încât să-l contacteze pe Kulcsar-Terza Jozsef (n.r. – Preşedinte din Trei Scaune al PCM, care şi-a obţinut mandatul de deputat sub culorile UDMR) cu propunerea: să renunţe la expoziţie, respectiv la statutul autonomiei, şi ei promit că se va construi aeroportul de la Ghimbav – a formulat Nagy. Răspunzând solicitării noastre, Kulcsar-Terza Jozsef a nuanţat această informaţie.

Potrivit acesteia, a fost contactat de un deputat român, promiţându-i că, în cazul în care, până la finele anului 2018, se va abţine, în calitate de demnitar, de orice fel de iniţiativă, respectivul va ajuta în demararea cazului privind aeroportul. În replică la adresa prefecturii, Nagy Gabor Levente a precizat: argumentul adus de Sebastian Cucu – potrivit căruia memoria arborării acum 75 de ani a drapelului ţării se leagă şi de momentele executării a miilor de civili români în urma celui de-al doilea dictat de la Viena – ridică următoarea întrebare: nu ar trebui să protesteze şi cei din Sfântu Gheorghe faţă de rememorarea intrării, în 1944, a armatei române, ţinând cont de crimele comise în rândul maghiarilor nevinovaţi de către gardiştii lui Maniu? Nagy Gabor Levente a amintit de faptul că, dincolo de adrese, prefectul le-a comunicat personal organizatorilor: să nu uite că forţele de ordine publică sunt în subordinea lui şi, prin acestea, va face tot posibilul în interesul împiedicării ridicării drapelului.

In opinia lui Nagy, atitudinea respectivă se explică şi prin faptul că prefectul nu era sigur că ar avea câştig de cauză dacă ar sesiza instanţa în ceea ce priveşte legitimitatea acţiunii. A optat pentru intimidare, având în vedere că nu exista judecătoria care să sancţioneze organizatorii pentru arborarea unui drapel istoric – a opinat preşedintele. Întrebat fiind de jurnalişti, Nagy Gabor Levente a precizat: fiind conştient de faptul că probabil nu ar avea nicio consecinţă asupra persoanei sale sau asupra autorităţilor, prefectul şi-ar fi asumat mai degrabă eventuala dispersare a mulţimii, în loc să atace ulterior prin căi judiciare acţiunea ce fusese de fapt autorizată.

In concluzie, liderul PCM a afirmat: împiedicarea arborării unui drapel istoric arată că României îi este teamă şi acum că va pierde Transilvania. Pe de altă parte, pe 15 noiembrie a căzut convingerea eronată că ţara ar aplica o politică exemplară vizând minorităţile. Baza statului de drept în România este aceea că unii au drepturi, iar alţii nu dispun de ele – a formulat liderul PCM.

Sursa: Haromszek din 22.11.2017

Noua Dreaptă la Sfântu Gheorghe / Antal Arpad pretinde adoptarea unei atitudini ferme

În aprecierea lui Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, este importantă şi salutabilă poziţia adoptată de prefectură în care se promite o atitudine profesională şi consecventă faţă de manifestările extremiste în cadrul zilei naţionale a României. Antal Arpad a precizat: a avut o întâlnire miercuri (n.t. – 22.11) cu prefectul Sebastian Cucu în contextul intenţiei manifestate de Partidul Noua Dreaptă ca pe 1 decembrie să mărşăluiască din nou în Sfântu Gheorghe.

Primarul şi-a formulat pretenţia faţă de reprezentantul în teritoriu al guvernului ca acesta să adopte o atitudine fermă faţă de cei care vin în oraş să genereze agitaţie. Edilul a adăugat: apreciază poziţia adoptată de prefect în cazul respectiv, şi speră că atitudinea profesională şi consecventă promisă din partea organizatorilor se şi va îndeplini.

În anii precedenţi nu au putut constata că s-ar fi acordat o atenţie deosebită acestui aspect, s-au amestecat, fără nicio problemă, printre participanţii festivităţi, cei care au venit să provoace necazuri. Administraţia locală pretinde ca organizatorii să separe cele două grupuri, să se poate face o diferenţă clară cine sunt cei care au venit ca să agite spiritele, şi să fie adoptate măsuri ferme împotriva acestora. In opinia lui Antal Arpad, nu există niciun dubiu – oricât de mult s-ar simţi deranjat de acest lucru prefectul – că membrii Noii Drepte optează pentru oraşul Sfântu Gheorghe pentru că, în anii precedenţi, organizatorii nu au dat dovadă de o atitudine fermă şi autentică.

Localnicii s-au obişnuit deja: vin aici, lansează provocări, apoi pleacă, însă prin manifestările lor dăunează atmosferei din oraş, şi toate acestea nu-i fac niciun bine nimănui – a formulat primarul. În contextul poziţiei adoptate de prefect, Antal Arpad a menţionat: este defectuoasă argumentaţia potrivit căreia a adoptat această poziţie şi din cauza faptului că, în urma manifestărilor constatate în ziua naţională, mass-media prezintă judeţul ca fiind locaţia unor (false) conflicte interetnice. În cazul câtor campanii de instigare la ură a ridicat vocea prefectul atunci când mass-media româneşti centrale au generat tensiuni interetnice pe marginea unor evenimente din Trei Scaune, respectiv din Ţinutul Secuiesc? – A întrebat Antal Arpad.

Primarul a mai precizat: prefectul nu-şi poate declina responsabilitatea nici în ceea ce priveşte sloganurile scandate pe străzile din Sfântu Gheorghe, în ziua de 1 decembrie, şi nici în ceea ce priveşte afirmaţiile făcute de oratorii din cadrul festivităţii. Răspunzând solicitării noastre, edilul a menţionat: potrivit practicii anterioare, consiliul local al oraşului va adopta probabil şi anul acesta o poziţie în care semnalează: organizaţiile cu viziuni extremiste nu sunt bine venite în Sfântu Gheorghe.

În ceea ce priveşte interzicerea marşului Noii Drepte, Antal Arpad a precizat: organizaţia, adică partidul nu a solicitat niciodată autorizaţie din partea oraşului, prefectura e singura care cere autorizarea festivităţii. Acestuia din urmă nu i se poate interzice să sărbătorească. Tocmai pentru acest motiv este important ca organizatorii să facă o diferenţă marcantă între agitatori şi cei dornici să sărbătorească.

Sursa: Haromszek din 24.11.2017

Drepturile noastre privind utilizarea limbii materne nu pot fi ştirbite!

Pe teritoriile unde procentul numeric al unei anumite minorităţi depăşeşte 50%, în cazul desemnării judecătorilor şi a procurorilor, se bucură de prioritate din doi concurenţi cu acelaşi punctaj obţinut cel care cunoaşte limba minorităţii date. UDMR a elaborat o propunere de modificare, care ar extinde această prevedere, în cadrul legii privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, şi asupra judecătorilor şi a procurorilor stagiari, şi în ambele situaţii ar reduce pragul de 50% la 20% – a declarat Marton Arpad, deputat UDMR din judeţul Covasna, după dezbaterea pe marginea modificării legii aferente în comisia de specialitate a camerei deputaţilor.

Politicianul UDMR a precizat: membrii comisiei – cu excepţia celor doi legislatori sub culorile UDMR şi a reprezentantului minorităţilor – s-au opus propunerilor amintite mai sus. Totodată, fracţiunea USR a propus abrogarea articolului legii pomenit mai înainte, conform căruia, în cazul concurenţilor pentru posturi de procurori şi judecători, cunoaşterea limbii minoritare reprezintă un avantaj, dacă pe teritoriul unde se află tribunalul sau judecătoria respectivă, minoritatea dată trăieşte în procent de minim 50%. Folosindu-se de orice posibilitate, reprezentanţii statul român tot repetă că, în privinţa protecţiei minorităţilor, România este un stat model.

Cu toate acestea, în zilele noastre, extinderea drepturilor minoritare nu reprezintă deloc o sarcină uşoară, însă se fac deseori tentative şi pentru abrogarea drepturilor deja existente. Tocmai pentru acest motiv este deosebit de important ca comunitatea maghiară din Transilvania să dispună de reprezentanţi în legislaţie, la orice nivel al adoptării deciziilor, şi din această cauză este nevoie de un lege cadru, care să reprezinte o garanţie la nivel european din punctul de vedere al protecţiei minorităţilor – a subliniat Marton Arpad, referindu-se la iniţiativa intitulată Protecţie europeană pentru drepturile noastre!

Deputatul a adăugat: Una din priorităţile UDMR o reprezintă extinderea drepturilor lingvistice în sfera justiţiei, în acest spirit a elaborat şi a înaintat cele două propuneri de modificare mai sus amintite. Este de neacceptat ca aspiraţiile juste ale comunităţii maghiare să fie respinse din rărunchi, iar prin modificările legislative să se urmărească ştirbirea drepturilor deja existente.

Sursa: Haromszek din 25.11.2017

Antimaghiarism complice

A sărbători este o necesitate umană firească. Fiecare are acest drept, după cum şi dreptul de a alege evenimentul care urmează a fi sărbătorit. Numai că pe parcursul alegerii acestui eveniment, ar trebui să se ţină cont şi de sensibilitatea altora. Posesorii puterii române au ignorat însă acest aspect atunci când au desemnat ziua de 1 decembrie drept sărbătoare de stat, deoarece ea este începutul dezmembrării Ungariei, respectiv al deposedării şi împingerii maghiarimii transilvane în soarta de minoritar. Indivizii şi comunităţile au deopotrivă dreptul de a sărbători, în schimb nu au dreptul de a instiga împotriva altora şi de a genera ură.

Asta fac, în mod deja tradiţional, membrii organizaţiei neofasciste Noua Dreaptă – transformate mai nou în partid -, la Sfântu Gheorghe, de ziua naţională. Sub aripa protectoare a jandarmeriei, a poliţiei şi a serviciilor secrete, şi cu ştirea şi acordul tacit al prefectului alteori atât de vigilent. Şi căruia nu îi este ruşine să susţină că nu poate fi învinuit, în calitate de organizator, pentru cele rostite la festivităţi şi pentru eventualele evenimente nedorite care s-ar ivi.

Face toate acestea deşi punctul „h” din articolul 12 al legii 60/1991 privind adunările publice prevede că organizatorul este obligat să ia măsuri pentru îndepărtarea participanţilor care, prin modul de manifestare, tulbură ordinea publică. Iar punctul a din articolul 9 precizează, între altele, că sunt interzise propagarea ideilor de natură fascistă şi şovină, respectiv instigarea la ură naţională.

Se pare însă că în opinia organizatorilor, sloganurile pe care le urlă membrii Noii Drepte – Afară cu maghiarii din ţară!, România este a românilor!, Ţinutul Secuiesc nu există! Şi altele asemănătoare – nu intră în această categorie. Ţinând cont de cele de mai sus, locuitorii maghiari din Sfântu Gheorghe ar proceda corect dacă de 1 decembrie ar rămâne acasă.

În felul acesta, s-ar putea pune de-a curmezişul planurilor hoardelor fasciste care se pregătesc să provoace în oraşul nostru. Reprezentanţii presei, în schimb, ar trebui să fie prezenţi şi să documenteze ce se va întâmpla. În felul acesta, s-ar putea cere socoteală pentru ieşirile antimaghiare.

Sursa: Szekely Hirmondo din 29.11.2017, autor Bedo Zoltan

Forum public cu Tokes Laszlo / Succese şi eşecuri în ultimii zece ani

Oaspeţii forumului public, derulat sâmbătă (n.t. – 02.12), în organizarea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT), au evocat evenimentele petrecute acum zece ani şi calea care a condus la acestea. Gazda evenimentului, Balint Jozsef a vorbit despre perioada anterioară anului 2007, când au sesizat mulţi că democraţia maghiară din Transilvania nu se poate îndeplini din cauza sistemului unipartid, UDMR-ul reprezintă doar interesele unora, s-a îndepărtat de obiectivele pe care şi le-a propus în momentul înfiinţării.

Acum zece ani, din ce în ce mai mulţi au considerat că a sosit vremea să se lanseze în acţiune şi şase organizaţii (CNMT, CNS, Uniunea Civică Maghiară, Asociaţia Civică Maghiară, Consiliul Tinerilor Maghiari şi Tinerii Maghiari din Transilvania) au ajuns la concluzia că printr-un candidat comun şi competent există posibilitate pentru eliminarea sistemului unipartid şi printr-o campanie serioasă au realizat ca Tokes Laszlo, în calitate de candidat independent, să obţină mandat de europarlamentar. Sandor Krisztina, care îndeplinise, în 2007, funcţia de preşedinte al Consiliului Tinerilor Maghiari (MIT), a amintit de cronologia evenimentelor, a analizat aspectele pozitive şi negative ale procesului demarat la vremea respectivă.

În aprecierea lui Sandor Krisztina, pot fi considerate drept rezultate reale funcţionarea sistemului lor de instituţii, unul bine organizat (Centrele Democraţia), influenţarea politicii naţionale ungare, multe din propunerile lor sunt cuprinse de aceasta. Printre aspectele negative a pomenit de pierderea, pe parcursul celor zece ani, a mai multor personalităţi distinse ale vieţii publice, amintind aici şi de disputele interne care au fărâmiţat latura naţională. Toke Ervin s-a angrenat, în 2007, în calitate de student, în mişcarea de susţinere a lui Tokes Laszlo.

Atunci a fost repurtat un real succes, trebuie continuată edificarea în baza acestuia – a formulat el. Gazda Zoltan, participant activ al campaniei din Trei Scaune, a luat cuvântul şi în numele CNS. Acesta a amintit: în 2009, Tokes s-a angajat să candideze pe lista UDMR la următoarele alegeri europarlamentare. În opinia lui Gazda, era o greşeală mare, care a pornit avalanşa şi a slăbit în mod serios viaţa politică axată pe naţiune.

Să fim înţelepţi, să tragem învăţămintele din evenimentele din trecut şi poate va exista o nouă şansă – a evidenţiat Gazda. Szilagyi Zsolt -şeful campaniei din 2007 pentru susţinerea lui Tokes, în prezent, preşedintele PPMT – a subliniat: există şi în prezent un contrast între viaţa politică reprezentată de ei şi cea care se adaptează situaţiei date. Nimeni nu vrea contradicţii cu populaţia majoritară, vrem să convieţuim în mod paşnic, însă dacă e nevoie de luptă pentru drepturile noastre şi autonomie, această luptă trebuie purtată – a spus Szilagyi. Toro T. Tibor a precizat: în 2007, au adoptat o decizie bună, în 2008, au repurtat un succes istoric, iar pentru greşelile comise ulterior fiecare în parte trebuie să-şi asume responsabilitatea.

În cuvântarea sa, Tokes Laszlo a evidenţiat rolul regiunii Trei Scaune în evenimentele petrecute acum zece ani: aici era citadela şi cel mai puternic bastion al vieţii politice de opoziţie – a apreciat el. Tokes a pomenit de candidatura sa pe lista UDMR, considerată drept o greşeală. După cum a menţionat el, nu a fost subordonatul uniunii, nu a renunţat la propriile principii, a reprezentat valorile anterioare şi în situaţia respectivă.

În ceea ce priveşte prezentul, Tokes a accentuat: din păcate, sistemul unipartid îşi lasă şi acum amprenta peste tot, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul distribuirii fondurilor, cele 5 milioane de euro acordate de statul român pentru comunitatea maghiarilor sunt folosite de UDMR în scopul edificării partidului şi sprijinirea susţinătorilor partidului.

Un aspect pozitiv este acela că, în prezent, uniunea se îndreaptă nu numai către Bucureşti, ci manifestă deschidere şi faţă de Budapesta. Kovacs Istvan, preot unitarian, a menţionat: există motiv să sărbătorească, însă trebuie învăţat din greşelile trecutului. Este convins că, deşi cu o oarecare întârziere, trenul nostru poate să ajungă la destinaţie, e nevoie doar de perseverenţă.

Sursa: Haromszek din 04.12.2017

Feţele unei sărbători

Evenimentele centrale, din Sfântu Gheorghe, derulate cu ocazia zilei naţionale a României erau dominate de o atmosferă apăsată şi stingheră. Cu siguranţă, nu comunitatea românilor de aici răspunde de situaţia creată. Aşteptând începerea festivităţilor şi asistând la ele, mă gândeam cum este sentimentul acela când trebuie să sărbătoreşti – indiferent din ce motiv şi care e naţiunea de care aparţii – în condiţiile în care eşti înconjurat de un cordon de jandarmi, poliţişti, cadre în uniformă sau civile ale ministerului de interne, care te supraveghează, te urmăresc cu înverşunare.

Cum este sărbătoarea care a controlată cu atâta rigurozitate, în cadrul căreia doar bine şi liber nu te poţi simţi? În schimb, membrii Noii Drepte, care scandau şi de data aceasta pe străzile oraşului, s-au simţit, în mod vizibil, în largul lor. Au desfăşurat cu mândrie drapelele partidului şi tricolorul lor de mari dimensiuni.

Nu s-a remarcat, pe parcurs, că nu au putut deveni părţi ale comunităţii adunate la sărbătoarea oficială, că de data aceasta nu aveau deloc nici spectatori – cu siguranţă, nu doar în mod întâmplător -, la orele dimineţii răcoroase şi înnorate, în ploaia persistentă umblau doar puţini prin centrul oraşului. Oratorului principal al Noii Drepte nu i-a trecut prin cap să-i întrebe pe participanţii din jurul lor dacă au de fapt nevoie de întăriri extremiste.

Pentru ei era mult mai importantă propria paradă. Atmosfera de sărbătoare a ajuns pe plan secund, pe parcursul manifestării mulţi îşi făceau griji că s-ar putea întâmpla din nou ceva, care nu le este pe plac nici românilor şi nici maghiarilor. În timp ce aşteptam să-şi împacheteze echipamentele, să se urce în maşinile lor şi să plece în sfârşit, sub escorta jandarmeriei, din oraş, m-am întâlnit cu un coleg de naţionalitate română. Ne-am salutat zâmbind, i-am urat sărbători fericite, la care el răspunde, arătând spre membrii Noii Drepte: ei nu ştiu cum sunt de fapt sărbătorile noastre.

Sursa: Haromszek din 05.12.2017

1 Decembrie la Târgu Secuiesc / Se delimitează de cei străini

Reprezentanţii comunităţii românilor din Târgu Secuiesc – liderii Asociaţiei de Dezvoltare Locală şi Culturală Suflet românesc – s-au delimitat de marşul organizat în piaţa centrală, cu ocazia zilei naţionale a României, de medicul braşovean Mihai Tîrnoveanu – s-a precizat în cadrul conferinţei de presă susţinută ieri, în incinta Incubatorului de Afaceri, la care au participat organizatorii festivităţii oficiale: Constantin Pătru, Ioana Nela Felea, Nelu Norocea, Mihaela Cristea şi Monica Rusu. Aceştia au subliniat: au considerat drept important să informeze opinia publică maghiară despre manifestarea organizată de ei, respectiv cea derulată de Asociaţia Calea Neamului din Braşov. Constantin Pătru a menţionat: ei nu au fost de acord cu marşul derulat de asociaţia braşoveană, traversând şi Piaţa Gabor Aron, şi vor să convieţuiască şi pe viitor în mod paşnic şi în cea mai mare înţelegere cu maghiarii din Târgu Secuiesc. Constantin Pătru a accentuat: nu ei i-au chemat pe românii veniţi din alte regiuni, care au mărşăluit în piaţa centrală.

Sursa: Haromszek din 06.12.2017

Subcomisie maghiară / Raport oficial

Raportul, întocmit după vizita din mai a subcomisiei care se ocupă de maghiari, a fost postat pe site-ul camerei deputaţilor şi devenit unul oficial – a precizat deputatul Kulcsar-Terza Jozsef, fondatorul subcomisiei. Acesta a menţionat şi faptul că se urmăreşte aducerea într-o situaţie imposibilă a activităţii subcomisiei, membrii de naţionalitate română renunţă unul după altul la calitatea de membru, însă el încearcă să recruteze noi membri şi să continue activitatea de cartografiere a problemelor cu care se confruntă comunitatea maghiară. Kulcsar-Terza Jozsef, deputat din cadrul PCM, care şi-a obţinut mandatul sub culorile UDMR, a iniţiat înfiinţarea de către comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a unei subcomisii care să se ocupe de cauzele maghiarimii.

Pe lângă deputatul Benko Erika, a aderat la ea şi un deputat de etnie romă, subcomisia cuprinzând şi doi parlamentari social-democraţi. Prima acţiune mai semnificativă a subcomisiei a reprezentat-o vizita în Ţinutul Secuiesc, în perioada 24-25 mai, membrii formaţiunii s-au întâlnit, la Sfântu Gheorghe, cu reprezentanţii organizaţiilor civile maghiare, cu liderii celor trei administraţii judeţene, şi au purtat discuţii şi cu prefectul Sebastian Cucu.

Pe lângă înşiruirea problemelor, au informat deputaţii şi despre lupta proautonomistă, despre referendumul intern derulat acum zece ani, în cadrul căruia au fost acordate 210.000 de voturi cu Da. Toate acestea au fost incluse în procesul verbal ce constituie un document parlamentar oficial – a informat Kulcsar-Terza. Acesta intenţionează să transmite un extras după documentul de 11 pagini şi către ambasadele din statele europene.

Kulcsar a menţionat: a preconizat să efectueze, la începutul verii, la Cluj, o vizită similară cu cea din Ţinutul Secuiesc, însă aceasta a fost împiedicată, colegii români s-au retras. În momentul de faţă, poartă discuţii cu deputaţii liberali şi cei sub culorile USR, şi speră că va reuşi să recruteze noi membri. Acest lucru ar fi important, pentru că – după cum a formulat el – vor să deruleze nu monolog, ci dialog cu parlamentarii români, vor să le prezinte situaţia reală a maghiarimii.

Sursa: Haromszek din 11.12.2017

 

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

Revista Presei Maghiare

Nr. 22 / 16-30.11.2017

Nr. 23 / 01-15.12.2017

 

Sf. Gheorghe 20.12.2017

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

22/12/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Declaraţia de independenţă faţă de Ungaria a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungare, ultimul pas până la MAREA UNIRE de la 1 decembrie 1918

98 de ani de când Partidul Naţional Român din Ardeal a declarat independenţa Transilvaniei

1918 octombrie (5/18 octombrie) este citită de dr. Alexandru Vaida-Voievod în Parlamentul ungar de la Budapesta, Declaraţia de independenţă a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungare,  adoptată de Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania în şedinţa din 29 septembrie de la Oradea.

Desfăşurată în cel mai mare secret, şedinţa  convocată la Oradea de către comitetul executiv al Partidului Naţional Român, a avut ca rezultat elaborarea Declaraţiei de autodeterminare a românilor din Ardeal şi Ungaria cunoscută şi sub numele de “Declaraţia de la Oradea”.

Era o zi de sâmbătă, când liderii adunaţi în casa lui Aurel Lazăr trebuiau să decidă modalitatea în care românii îşi puteau îndeplini obiectivele lor naţionale în condiţiile înfrângerii şi destrămării iminente a statului în care încă mai trăiau.

Motivaţia oficială a întrunirii nu prea lăsa să se întrevadă conţinutul discuţiilor, rezumându-se la o formulă generală: “atitudinea comitetului naţional în situaţia politică actuală”.

Întrunirea s-a ţinut în casa avocatului Aurel Lazăr şi a întrunit un comitet lărgit din care făceau parte dr. Teodor Mihali, dr. Alexandru – Vaida Voevod, dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, dr. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crişan, Nicolae Ivan, dr. Ioan Ciordaş, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, dr. Nicolae Cornean, menţionaţi de ziarului Nagyvarad, şi alţii printre care Sever Dan, după mărturiile proprii.

Comitetul era format din opt membri: dr. Teodor Mihali, dr. Alexandru – Vaida Voevod, dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş şi doi invitaţi: Sever Dan, Gheorghe Popovici şi Gheoghe Crişan.

Iată textul declaraţiei de independenţă, după o copie legalizată de notarul Adunării Naţionale de la Alba Iulia:

 

După ce declaraţia a fost adoptată în unanimitate s-a constituit un comitet de acţiune cu sediul la Arad format din şase persoane. O chestiune importantă a fost modalitatea de a face cunoscută Declaraţia.

S-a preferat citirea ei în Parlamentul de la Budapesta şi apoi difuzarea acesteia în presa românească şi străină.
Totul pare clar, numai că sursele despre această şedinţă diferă în privinţa mai multor aspecte, printre care şi acela al paternităţii Declaraţiei  românilor transilvăneni şi din părţile ungurene.

Membrii comisiei pentru redactarea definitivă erau Vasile Goldiş, Aurel Lazăr şi Sever Dan care povestea ulterior că Alexandru Vaida-Voevod “a scos dintr-o dată, din buzunar, o filă scrisă cu mâna spunând: vreau să citesc declaraţia aceasta în Parlament”.

« Timp de două ore Vasile Goldiş a căutat diferite formule – Aurel Lazăr şi cu mine nu aveam pasiunea formulelor – dar toată osteneala era în zadar: tot declaraţia scurtă, concisă a domnului Vaida era mai bună. O singură modificare de importanţă s-a făcut: pe când în textul domnului Vaida se vorbea de rupere de statul ungar, în textul domnului Goldiş ne-am oprit la libertatea ce ne luăm noi naţiunea română, de a ne hotărî asupra sorţii noastre.

Istoricul Silviu Dragomir relatează, fără a fi fost martor ocular, despre prezentarea unui proiect de declaraţie, redactat în manuscris pe o filă, de către Aurel Lazăr şi « a unui proiect dactilografiat pe trei file, de Alexandru Vaida – Voevod.

Cel de-al doilea, pe lângă dreptul de autodeterminare, susţinea în plus că românii din Transilvania sunt “o parte” a naţiunii române, care aşteaptă să se integreze, revendică dreptul de reprezentare în faţa conferinţei de pace şi de a reuni o adunare constituantă, aleasă prin sufraj universal, ca singur for competent de a decide liber soarta poporului său ».

După câteva obiecţii legate de adecvarea la desfăşurarea rapidă a evenimentelor declaraţia a fost din reformulată de Vasile Goldiş şi acceptată în unanimitate de Comitetul executiv. Cu toate diferenţele de opinie privind numărul celor prezenţi şi a modalităţii de redactare a declaraţiei este clar că scopul şedinţei a fost atins: definitivarea unei declaraţii de autodeteminare şi “alegerea comitetului de şase”.

Componenţa acestui comitet ca organ operativ este şi ea diferită în funcţie de surse. Totul a fost înconjurat de o discreţie totală considerată importantă în respectiva situaţie. Diferenţele între cele două propuneri de rezoluţii s-au datorat mai ales unor chestiuni de formulare şi nu de conţinut.

Este singura concluzie la care au ajuns istoricii care au analizat această şedinţă pentru că în rest pare să fi câştigat opinia lui Vasile Goldiş împărtăşită de istoricul Silviu Dragomir care îi atribuie acestuia formularea declaraţiei, desigur pe baza celor două variante propuse.

Depunerea Declaratiei a urmat mai multor acţiuni ale fruntasilor politici ai românilor, prin care s-a incercat dobandirea independenţei.

La sfârşitul lunii septembrie, Comitetul executiv al Partidului Naţional Român a adoptat o declaraţie care proclama “independenţa naţiunii române”.

In aceasta declaraţie romanii ardeleni işi afirmau dreptul inalienabil la o viaţă naţională independentă.

Cu o zi inainte ca Alexandru Vaida, unul dintre conducatorii Partidului National Roman din Transilvania si apoi al Partidului National-Taranesc Roman, sa dea citirii actul, imparatul Carol I a lansat manifestul “Catre poparele mele credincioase”, în incercarea de a salva monarhia de la dezintegrare, propunand ca solutie, federalizarea Austro-Ungariei, dar solutia sa nu a fost luata in seama.

Ulterior acestui eveniment, s-a format Consiliul Naţional Român Central cu sediul la Arad care şi-a asumat conducerea luptei romanilor pentru preluarea puterii în teritoriile locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească.

 

               

 

 

  

   Foto: 1918 – Membrii Consiliului Naţional Român Central

 

 

Declaraţia de autodeterminare a fost citită de Alexandru Vaida – Voevod în Parlamentul de la Budapesta în vinerea următoare, la 18 octombrie 1918.

În aceeaşi zi secretarul de stat american Robert Lansing răspundea cererii de armistiţiu adresată de Ungaria pe baza celor 14 puncte wilsoniene că SUA susţin cauza cehilor, slovacilor şi a slavilor sudici.

  Într-un interviu acordat ziarului Nagyvarad, Vasile Goldiş răspundea la întrebarea de ce nu erau menţionaţi şi românii în nota lui Wilson astfel:

“ La întrebare răspund şi eu cu o alta: de ce nu e vorba nici de italieni nici de polonezi ? Ar fi pueril să se creadă că dacă toate popoarele se emancipează, numai românii vor rămâne sub dominaţie străină”.

Comunicatul a însemnat pe bună dreptate, decesul Austro-Ungariei. Declaraţia românilor citită în Parlamentul Ungariei de la Budapesta a căzut într-o “atmosferă de panică” pe fondul unor critici acute ale politicii fostului prim ministru ungar, contele Istvan Tisza.

La 23 octombrie opinia publică maghiară din oraş nu realiza încă dimensiunile şi impactul efectiv al  actului.

Consiliul Național Român Central se formase  la începutul lunii octombrie 1918 după o întâlnire la Budapesta a reprezentanților Partidul Național Român și reprezentanții mișcării social-democrate din Transilvania în care, și unii, și alții s-au pronunțat pentru o colaborare în cadrul unui consiliu comun.

Înființarea consiliului a avut loc la Budapesta la 31 octombrie 1918, şi avea în componență șase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român : Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad și șase social- democraţi :  Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu.

Consiliul Național Român Central își va începe activitatea la Arad, la 2 noiembrie 1918, în casa lui Ștefan Cicio Pop, care este numit președintele consiliului.

De la această dată Consiliul a iniţiat acţiunea de formare a organizațiilor teritoriale, comitatense, cercuale și comunale, prin intermediul cărora  nu doar a orientat, ci a şi condus efectiv viața politică din Transilvania.

În perioada imediat următoare creării C.N.R.C., în Transilvania, Banat şi Crişana, au luat fiinţă consilii naţionale române la nivelul comitatelor, oraşelor şi satelor locuite de români.

Din momentul constituirii lor, consiliile naţionale au preluat întreaga activitate politică administrativă din localităţi, înlăturând vechile organisme ale autorităţilor austro-ungare.

Prin consiliile naţionale şi gărzile naţionale, Consiliul Naţional şi-a impus treptat controlul asupra Transilvaniei.

În calitatea sa de organ politic reprezentativ al populaţiei româneşti din Transilvania, Consiliul Naţional Român Central a hotărât trimiterea unui ultimatum către guvernul ungar, la 10 noiembrie 1918, prin care a cerut preluarea de la acest guvern a „puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească”.
Idealul de libertate şi unitate naţională a românilor a fost puternic susţinut de conducerile celor două biserici româneşti şi de întreaga masă a preoţilor şi învăţătorilor români, care au slujit cu adevărat eroism cauza neamului lor.

Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită Consiliului autoritatea politică, administrativă și militară asupra celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18.

Cu zi înainte de solicitarea încheierii armistiţiului de către Germania la 10 noiembrie 1918 România a reintrat în război cu Puterile Centrale.

Guvernul maghiar a răspuns solicitând o amânare de 12 ore, iar apoi a trimis o delegație condusă de Oszkár Jászi, ministru al naționalităților, pentru tratative, însă condițiile prezentate de guvernul maghiar la 13 noiembrie 1918  au fost respinse după două zile de negocieri, iar în seara zilei de 14 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central a transmis poporului român din Transilvania un comunicat prin care anunța că tratativele purtate cu delegația maghiară nu au dus la nici un rezultat, deoarece intenția românilor era Desfacerea totală de Ungaria.

A doua zi, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central lua hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României, într-o Mare Adunare Națională care urma să fie convocată.

Hotărârea era cuprinsă în Regulamentul pentru alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu Legea electorală din 1910, pe circumscripții, în toate localitățile desemnate a fi centre electorale.

Numărul deputaților aleși, s-a decis a fi cinci pe circumscripție electorală, aleși prin vot universal deschis. Este pentru prima dată când bărbații și femeile aveau dreptul de a-și exprima votul direct.

La 18 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central redactează, prin același Vasile Goldiș, manifestul „Către popoarele lumii” , semnat în numele Marelui Sfat al Națiunii Române de Ștefan Cicio Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităților maghiare de a ține seama de revendicările juste ale populației românești.

La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunța convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. În discuție au mai fost luate în discuţie orașele Blaj și Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită faptei lui Mihai Viteazul de la 1600 când a realizat Unmirea celor trei ţări româneşti și a supliciului  în cetatea orașului a conducătorilor Revoluției de la 1784.

Alba Iulia afost numită în Actul Convocării, cetatea istorică a neamului nostru.

Astfel, ca urmare a eforturilor Consiliul Național Român Central, într-o zi de duminică la 1 decembrie 1918, are loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a celor 1.228 de deputați, în Sala Cazinoului, care votează în unanimitate Hotărârea de la Alba Iulia a Unirii Transilvaniei cu Regatul Român.

Consiliile naționale românești locale, care au activat sub conducerea Consiliul Național Român Central, și-au încetat activitatea la 6 februarie 1919.

Consiliul Dirigent, organismul legislativ și executiv al Transilvaniei, și-a continuat activitatea până în data de 4 aprilie 1920, când a fost dizolvat de către guvernul României unite.

 

 

 

 

 

 

Adunarea naţională a românilor din Transilvania se va reuni la Alba Iulia la 1 decembrie, în acelaşi an.

Tot în decembrie, Declaraţia de la Alba Iulia va fi înmânată regelui Ferdinand al României, de către delegaţia românilor transilvăneni condusă de Alexandru Vaida – Voevod.

 

 

Bibliografie (surse):

http://www.tribuna.ro/stiri/special/98-de-ani-de-cand-partidul-national-roman-din-ardeal-a-declarat-independenta-transilvaniei-120493.html

http://ziarulfaclia.ro/unirea-transilvaniei-cu-tara/

http://www.oradeamea.com/declaratia-de-la-oradea/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Na%C8%9Bional_Rom%C3%A2n_Central

Viorel Faur, 80 de ani de la adoptarea la Oradea a declaraţiei de independenţă a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (12 octombrie 1918), Oradea 1998.
L. Borcea, Gh. Gorun (eds.) – Istoria oraşului Oradea, Oradea, 2007, p. 317 sqq
Ion Zainea, Aurel Lazăr: viaţa şi activitatea, Cluj- Napoca 1999, p. 86 sqq
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, (Prefaţa, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Alexandru Şerban), vol I, Cluj-Napoca 1994

09/12/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 1 comentariu

%d blogeri au apreciat asta: