CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Declarație oficială : ”Olanda nu este un organism de supraveghere a Ungariei, iar această țară nu este dispusă să primească delegația parlamentară olandeză venită să verifice situația STATULUI de DREPT ”

Ungaria DĂ AFARĂ delegația venită să verifice STATUL de DREPT

Guvernul ungar nu va primi delegaţia parlamentară olandeză care vizitează Budapesta pentru a investiga situaţia statului de drept în această ţară, a declarat marţi Tamas Menczer, secretar de stat pentru comunicare şi reprezentare internaţională, transmite MTI.

 

 

Imagini pentru Tamas Menczer,photos

 

 

 

Potrivit lui Menczer, Olanda nu este un organism de supraveghere a Ungariei, iar politicienii olandezi nu au dreptul de a efectua o investigaţie în Ungaria.

”Ce-ar fi dacă un grup ungar ar investiga modul în care precedentul ambasador olandez la Budapesta a comparat Statul Islamic cu Ungaria doar pentru că noi spunem ”nu” imigraţiei ilegale ?”, a declarat Tamas Menczer pentru mass media de stat din ţara sa.

El a adăugat că eurodeputata Judith Sargentini (autoarea raportului omonim, care a constatat ”un risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor Uniunii Europene” şi a cerut activarea procedurii articolului 7 al Tratatului de la Lisabona, raport adoptat de Parlamentul European în septembrie – n.red.) şi prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, sunt tot olandezi şi ”oameni ai lui George Soros”.

Sursa: ȘtiriDiaspora

Reclame

19/04/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | 20 comentarii

DEZVĂLUIRI: 23-25 august 1989 – Încheierea Acordului Bonn-Budapesta privitor la angajamentul german de sprijinire a Ungariei , pentru unificarea cu Transilvania

Imagine similară

 

 

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării.

Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect.

În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei.

El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizată, pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.[1]

Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.[2]

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu).

Era necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest.

Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.

Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.

Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest.

În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania.

Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.[3]

De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.

Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”.

Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei.

În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.[4]

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

                                                                                               Prof. univ. dr. Corvin Lupu

 

(Preluare din articolul Preliminarii la avenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini şi umbre”Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30).

 

 

Note:

[1] Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO International PublishingCompany, Bucureşti, 2006, pp. 180-182.

[2]Pentru a sprijini gruparea condusă de Ion Iliescu, serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de agenţi ai spionajului britanic în România ai unora dintre liderii naţional-ţărănişti, inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom), pentru  ca Ion Iliescu să-l poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.

[3]Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale, Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq.

[4]Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp. 147, 149 şi 151.

 

25/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Suveranul Pontif, partener (in)voluntar al Proiectului iredentist maghiar „Trianon 100”

Imagini pentru papa francisc photos

 

 

Articol apărut în numărul 33 al revistei „CERTITUDINEA”

Cer scuze Suveranului Pontif pentru acest titlu ușor ireverențios, dar nu-mi place să fiu luat de prost. Vizita „apostolică” în România, într-o zonă de conflict și într-un context inflamabil nu cred că este făcută în necunoștință de cauză a situației.

Așa cum știm, proiectul premierului Orban, „Trianon 100”, este în derulare.

O componentă importantă – dacă nu cumva cea mai importantă – a acestui proiect este, pe de o parte, autonomia Ținutului Secuiesc, iar pe de altă parte autonomia „in integrum” a Transilvaniei.

Iar punctul central al vizitei (ca să nu zic scopul) este chiar în centrul conflictului, la Șumuleu Ciuc, în Harghita, pe 1 iunie.

Din perspectiva „corectitudinii politice”, totul este în regulă. Sunt Rusaliile, la Șumuleu Ciuc este un important loc de pelerinaj, libera circulație a cetățenilor europeni în Europa e permisă și garantată, papa va veni și la București, va vizita Catedrala Mântuirii Neamului, unde va rosti un mesaj alături de Patriarul Daniel, va merge și în Moldova, și la Blaj,deci totul este ireproșabil.

Dacă ne uităm însă la „textura” evenimentului, lucrurile se prezintă altfel.

Administrația Prezidențială a României declară că invitația a fost făcută de „Președintele României, autoritățile statului și Biserica Romano-catolică”.

Aflăm însă, de pe site-ul lui Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita, o altă variantă:

„Papa Francis se va afla perioada 31 mai – 2 iunie într-o vizită în România, dând curs și invitației Arhiepiscopiei romano-catolice de la Alba-Iulia, respectiv arhiepiscopului romano-catolic Jakubinyi Gyorgy, de a vizita mănăstirea franciscană de la Șumuleu-Ciuc.

Se poate lesne constata că acest eveniment este un mare succes pentru Arhiepiscopia romano-catolică din Transilvania […]. Pentru ca această vizită istorică să aibă loc s-a lucrat timp de mai mulți ani.

În cursul anului 2017 s-a aflat în vizită, la Șumuleu Ciuc, nunțiul papal Miguel Maury Buendía.

La slujba pelerinajului de Rusalii au luat parte arhiepiscopul Jakubinyi György, episcopul Tamás József, Potyó Ferenc, președintele UDMR Kelemen Hunor, Borboly Csaba, președintele consiliului județean, și Becze István, consilier județean.

Ambasadorul Vaticanului la București a avut cuvinte de laudă în ceea ce privește strânsa legătură avută cu reprezentanții cultelor istorice din regiunea noastră.

„Unul dintre scopurile principale ale pelerinajului de la Roma – a mărturisit Borboly Csaba – la care au luat parte Semjén Zsolt, viceprim-ministrul Ungariei, Habsburg-Lotharingiai Eduárd și Kovács Ádám Zoltán, ambasadorii Ungariei la Vatican, respectiv la Roma – , a fost acela de a-l invita pe Papa Francisc în vizită la noi”.

Iată, așadar, cam cum s-a ajuns la această vizită pentru care susținătorii proiectului „Trianon 100” merită felicitați. Ei au făcut, pentru ei, ceea ce trebuiau să facă. Consecințele sunt previzibile.

O mare parte a populația catolică (romano- și greco-) din România vor asocia vizita papei Francisc cu vizita ecumenică din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea, care chiar a transmis un mesaj de unire tuturor cetățenilor români.

La rândul lui, papa Francisc, la Șumuleu Ciuc, unde se estimează că vor fi în jur de un milion de pelerini, majoritatea veniți din Ungaria, în frunte cu premierul Viktor Orban, transmite și el un mesaj de unire:

„Să mergem împreună!”… Unde? – întreb eu. Și unirea cui? Împotriva cui?…

Văzută din Europa, imensitatea de maghiari adunată la Șumuleu Ciuc, să-l întâlnească pe papă, va legitima revendicările maghiare din cadrul proiectului „Trianon 100”, conform principiului european al dreptului popoarelor la autodeterminare.

Chiar papa însuși, dacă-i acordăm circumstanța bunei credințe, va avea această covârșitoare percepție, întărită de prezența premierului ungar și, probabil, a întregului guvern.

A fost un „coup de maître” al autonomiștilor maghiari (și români), un șah-mat la autoritățile statale române. Un șah-mat, probabil, cu acordul „victimei”.

Iar acum, realmente, nu se mai poate repara nimic la nivel de Președinție sau Guvern, pentru că vizita a fost asumată și am fi taxați drastic (și pe bună dreptate) de Uniunea Europeană.

Nu, categoric, papa Francisc nu e Papa Ioan Paul al II-lea. Ori a căzut într-o capcană, ori este complice al proiectului „Trianon 100”. Înclin că cred a doua variantă…

Tot ce mai putem spera este ca, prin menținerea dezbaterii publice pe această temă, premierul ungar să nu-l mai întâmpine în calitatea funcției sale pe suveranul pontif la Șumuleu Ciuc și niciun oficial maghiar, în calitatea lui de oficial, să nu fie prezent acolo.

Ar fi un binevenit pas înapoi care ar mai tempera un pic insolența proiectului „Trianon 100”.  Trebuie reținut și faptul că Viktor Orban nu e catolic, ci protestant. Dacă nu s-o fi convertit între timp…

P.S. Nu cred că tricolorul românesc și limba română vor fi interzise la Șumuleu Ciuc.

Sunt curios, totuși, ce steaguri vor fi arborate și în ce limbă se va vorbi.

 

 

14/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: